Sunteți pe pagina 1din 5

Tema 4 CONCEPTUL DE INDICE GLICEMIC.

FORME DE PREZENTARE
ÎN FARMACII PENTRU FRUCTOZA ŞI GLUCOZĂ.

CONCEPTUL DE INDICE GLICEMIC

Indicele glicemic este un indicator care arata cu cat creste nivelul aharului din
sange(glucoza) la ingestia unei cantitati dintr-un aliment,
comparativ cu o cantitate similara de glucoza in solutie sau cu painea alba. Este un
indicator al vitezei cu care un anumit tip de carbohidrat
ajunge in sange sub forma de glucoza. Cu cat se absoarbe mai usor cu atat indicele
glicemic este cat este mai mare, si invers.
Cu cat glucoza din sange creste mai mult si mai repede, cu atat
corpul(pancreasul) este obligat sa produca mai multa insulina. Acest lucru se
intampla cu cel putin doua cosuturi: epuizarea pancreasului si cresterea rezistentei la
insulina a tesuturilor periferice. Pentru ca in sange avem
doar cateva grame de glucoza, excesul acestui nutrient esential este toxic, in special
pentru sistemul nervos. Exista si sisteme pentru depozitarea glucozei in exces, legand
moleculele de glucoza intre ele intr-o molecula mai mare: glicogenul, asemanator
amidonului din plante.
Glicogenul poate fi depozitat in muschi si ficat in anumite cantitati. Insulina
este un hormon asemuit cu cheia care deschide portile celulelor
pentru ca glucoza sa intre in ele si sa fie arsa sau transformata.
In timp, epuizarea pancreasului si rezistenta la insulina duc la sindromul
metabolic(sindromul X sau diabetul de grad II) si chiar la diabet de tipI. O serie de
boli grave sunt puse in ziua de azi pe seama consumului exagerat de carbohidrati cu
indice glicemic mare: obezitate, diabet, ateroscleroza, atacul vascular cerebral, bolile
de inima si multe altele.
Putem spune ca indicele glicemic masoara biodispozitia carbohidratilor sau rata
de absorbtie intestinala. Daca rata de absorbtie este ridicata (spre exemplu, in cazul
cartofilor) atunci si nivelul zaharului in sange va creste foarte rapid. In comparatie,
carbohidratii cu un indice glicemic mic (spre exemplu rosiile) genereaza o rata a
glicemiei foarte mica. Acest indice este foarte putin
influentat de continutul in proteine sau in grasimi al alimentului respectiv. In general,
alimentele cu IG scăzut au nevoie de un timp mai lung pentru a fi digerate ceea ce
determina reducerea senzaţiei de foame şi apoi scădere ponderală.

1
FORME DE PREZENTARE ÎN FARMACII PENTRU FRUCTOZĂ ŞI
GLUCOZĂ
FRUCTOZĂ
Glucid prezent in organism si in alimentatie. Fructoza face parte din glucidele
simple, de tipul hexoza (molecula lor cuprinde sase atomi de
carbon). Ea poate exista ca atare sau sub forma de zaharoza, formata prin asocierea de
molecule de fructoza si a unei molecule de glucoza.
Fructoza adusa prin alimentatie este continuta in zahar, in fructe (mar, para,
strugure), in miere. In organism, ea este transformata in glucoza.
Sinonim: levuloza.
Fructoza, solutie injectabila.
Compozitie:
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.
Actiune terapeutica:
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la metabolismul
glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen, reface rezervele
energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.
Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.
Contraindicatii:
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza, hiperlactatemie,
intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in
formaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza.
Reactii adverse:
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta poate
provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale;
tromboflebita locala.
Mod de administrare:
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg
fructoza/kilocorp si ora).

GLUCOZA
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care
areformula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită
față de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare
dealcool primar (în imagine, la carbonul cu numărul 6), pe când fructoza are două
grupări de alcool primar.
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele
mai importante sunt:
 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%;

2
 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.
Glucozamina este o substanta intalnita in mod natural in lichidul din jurul
articulatiilor. Este un compus format din glucoza si aminoacidul glutamina (cel mai
abundent din muschi si sange) si produce o molecula utilizata in formarea si repararea
cartilajului, precum si a altor tesuturi.
Producerea de glucozamina incetineste odata cu varsta. Aceasta joaca un rol vital
in ceea ce priveste construirea cartilajului si poate fi consumata sub forma de
supliment alimentar de catre persoanele care sufera de osteoartrita. Glucozamina, in
special sulfatul de glucozamina, se recolteaza din cochiliile scoicilor. Glucozamina
este combinata adesea cu condroitina, intalnita in cartilajul de rechin etc. Condroitina
confera elasticitate cartilajului si previne distrugerea lui de catre enzime.
Glucozamina este vitala pentru construirea cartilajului. Cartilajul este un tesut
intalnit in mai multe zone ale corpului si functioneaza ca o perna intre oase si
articulatii. Cartilajul articular necesita glucozamina fiind un precursor al
glicozaminoglicanilor, componenta majora a cartilajului articular. Pe masura ce
inaintam in varsta, nivelul de glucozamina scade, ceea ce poate conduce la o eventuala
deterioare a cartilajului.
Suplimentele pe baza de glucozamina sunt utilizate pe scara larga impotriva
osteoartritei. In ceea ce priveste osteoartrita, cartilajul care
amortizeaza articulatiile devine rigid si isi pierde elasticitatea. Astfel, devine predispus
la umflare, deteriorare etc. De vreme ce glucozamina intalnita in mod natural in
organism repara cartilajul articular, in momentul in care este administrata ca supliment
alimentar ajuta la aprovizionarea organismului. Exista dovezi conform carora
glucozamina reduce simptomele osteoartritei la genunchi si incetineste progresia,
reduce rigiditatea, precum si umflarea articulatiilor.
Glucoza, solutie perfuzabila
Compozitie:
Fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de glucoza 33% si 40% ; solutie apoasa
perfuzabila de glucoza 5%, 10% si 20% in flacoane de sticla si saci de PVC a 250 si
500 ml.
Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia izotona
creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratare tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie, profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in
diaree, voma); stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona); vehicul pentru medicamente in perioada pre- si postoperatorie.
Contraindicatii:

3
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate
in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru solutii
concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Perfuzia rapida poate declansa o diureza osmotica nedorita; injectarea paravenoasa a
solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si
necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate poate fi cauza de
tromboflebita locala sau sclerozarea venei.
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente sau perfuzii, pana la 1l/zi pentru solutia 5%; pana la 550
ml/zi pentru solutiile 33% si 40% (cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-900 mg
glucoza/kg corp si ora, adica circa 300 ml din solutia 20% pentru un adult de 70 kg).
Glucoza, solutie injectabila
Compozitie:
Fiole continand solutie apoasa injectabila 20%;33%; 40%. 20%: Glucoza pro.inj. 2 g,
clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml.
33%: Glucoza pro.inj. 3,3 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml.
40%: Glucoza pro.inj. 4 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa
distilata pana la 10 ml.
Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia izotona
creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratarea tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie,profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in
diaree, voma);stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona),vehicul pentru medicamente in perioada pre si postoperatorie.
Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate
in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru solutii
concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Injectarea paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si
necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate
poate fi cauza de tromboflebita locala sau sclerozarea venei.

4
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente pana la 550 ml pe zi pentru solutiile 33% si 40%
(cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-900 mg glucoza/kg corp
si ora, adica cca 300 ml din solutia 20% pentru un adult de 70 kg).
Dextran 70 - glucoza 5%, solutie perfuzabila
Forma de prezentare:
Solutie perfuzabila cu solutie 6% dextran 70 in glucoza 5%; ct. x 6 fl. x 500 ml
Indicatii:
Soc hipovolemic, insuficienta circulatorie prin ooc toxic sau septic. Arsuri intinse cu
deshidratare si hemoconcentratie. Profilaxia socului
chirurgical. Profilaxia trombozelor postoperatorii.
Dozare si mod de administrare:
Perfuzabila intravenos initial 500-1500 ml/zi si apoi 500 ml/zi sau la 2 zile.
Contraindicatii:
Trombocitopenie marcata, IC congestiva grava, IR, EP.
Atentionari:
Nefropatii cu scaderea filtratului glomerular.
Reactii adverse:
Rar, inrosirea fetei, eruptie urticariana, frison. Exceptional, spasm bronsic sau HTA.