Societatea informațională

Societatea informațională este societate unde crearea, distribuirea,

utilizarea, integrarea și manipularea informațiilor reprezintă o activitate
semnificativă economică, politică și culturală. Principalii factori ai acesteia
sunt tehnologiile informaționale și de comunicare digitale, care au dus la
o explozie informațională și schimbă profund toate aspectele organizării sociale,
inclusiv economia, educația, sănătatea, războiul,guvernul și democrația. Oamenii
care au mijloacele de a participa la această formă de societate sunt uneori
numiți cetățeni digitali, definiți de K. Mossberger drept „Aceia care folosesc
internetul în mod regulat și eficient”. Aceasta este una dintre numeroasele zeci
de etichete care au fost identificate pentru a sugera că oamenii intră într-o nouă
fază a societății.

Marcajele acestei schimbări rapide pot fi tehnologice, economice,

ocupaționale, spațiale, culturale sau o combinație a tuturor acestora. Societatea
informațională este considerată succesorul societății industriale. Conceptele
strâns legate sunt societatea post-industrială (Daniel Bell), post-
fordismul, societatea post-modernă, societatea cunoașterii, societatea
telematică, revoluția informațională, epoca informației, modernitate
târzie, Network society (Manuel Castells) și The Society of the Spectacle. (Guy
Debord).

Sunt două evenimente care au marcat și prefigurat apariția și evoluția

societății informaționale:

 primul este datat din anul 1992, când vice-președintele Statelor Unite ale
Americii, Al Gore, a lansat conceptul de Autostradă Informațională (information
1
 highway). Conceptul a avut un pronunțat caracter tehnic și tehnologic și s-a
bazat în principal pe progresul tehnologic al Statelor Unite in domeniul industriei
electronice și al comunicațiilor. A fost un moment în care Statele Unite
dispuneau de resurse tehnice, tehnologice și financiare pentru crearea de
echipamente și sisteme care să ofere căi mai rapide și mai eficiente de
transmitere a informațiilor;

 Europa, amenințată de această provocare americană, a reacționat prin

realizarea raportului întitulat „Europa și Societatea Informațională Globală:
Recomandări pentru Consiliul Europei”. Cunoscut și sub numele de Raportul
Bangemann, raportul reunea concluziile și recomandările unui grup de 20 de
experți, coordonat de Martin Bangemann și a fost prezentat reuniunii Consiliului
Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc în Corfu. Este momentul în care
Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea
Informațională (CSI) un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii
căilor concrete de aplicare a recomandărilor din raportul Bangemann, iar în 19
iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acțiune pentru Societatea
Informațională, întitulat Drumul Europei către Societatea Informațională.

Societatea informaţională sau societatea digitală este acea societate în care

crearea, distribuţia, utilizarea informaţiei are un impact semnificativ în mediul
economic, politic, social, cultural etc. În ultimul deceniu utilizarea produselor
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a înregistrat o dinamică accentuată.
Astfel, dacă la începutul anilor 2000 banda largă era abia în fază incipientă, în
2010, 62,7% dintre întreprinderile cu 10 salariaţi şi peste utilizau astfel de
conexiuni.

2
 Această publicaţie se referă la modul în care sunt utilizate produsele
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) în România. Publicaţia este
realizată pe baza datelor existente în cadrul Institutului Naţional de Statistică,
informaţiile fiind obţinute prin intermediul anchetelor statistice privind utilizarea
produselor TIC. Aceste cercetări statistice s-au adresat întreprinderilor cu
activitate economică, societăţilor bancare şi de asigurări, instituţiilor
administraţiei publice centrale.

La aceste informaţii s-au adăugat şi cele rezultate din alte anchete

statistice, respectiv ancheta structurală în întreprinderi, ancheta bugetelor de
familie şi anchetele statistice privind dotarea învăţământului.

Informaţiile prezentate mai jos se referă la indicatorii utilizaţi în

caracterizarea gradului de dezvoltare a societăţii informaţionale în România.
Urmărirea comparativă, pentru anii 2010 şi 2011, a acestor indicatori evidenţiază
tendinţa de creştere a gradului de dezvoltare a societăţii informaţionale în ţara
noastră, în contextul general al evoluţiilor spre consolidarea unei structuri
economico-sociale aliniată standardelor europene.

Astfel:

• ponderea întreprinderilor care au utilizat banda largă în total

întreprinderi din sectorul economico-financiar a crescut cu peste 8 puncte
procentuale;

• ponderea persoanelor ocupate care utilizează calculatoare conectate la

Internet în total persoane ocupate din sectorul economico-financiar a scăzut cu
peste 2 puncte procentuale;

3
 • numărul de abonamente la Internet în bandă largă a crescut de la
aproximativ 140 la circa 154 abonamente la 1000 de locuitori;

• ponderea întreprinderilor care au utilizat o conexiune mobilă pentru

conectarea la internet în total întreprinderi din sectorul economico-financiar a
crescut cu 6,3 puncte procentuale.

Metodologia pentru cercetarea statistică privind utilizarea produselor

tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a fost armonizată cu cea a Eurostat,
astfel datele prezentate în acest capitol se referă la întreprinderi cu şi peste 10
persoane ocupate.

Menţionăm că sectorul economic şi financiar cuprinde următoarele

activităţi: industria prelucrătoare, construcţiile, comerţul şi serviciile de piaţă,
exclusiv activităţi auxiliare intermedierilor financiare, învăţământ, sănătate şi
asistenţă socială, activităţi de spectacole culturale recreative, alte activităţi de
servicii (vezi nota metodologică)

Ponderea întreprinderilor cu conexiune la Internet în total întreprinderi

active din sector a sporit în 2011 faţă de 2010 cu 0,8 puncte procentuale. De
asemenea, ponderea întreprinderilor care au utilizat banda largă în total
întreprinderi active din sector a crescut cu 8,4 puncte procentuale.

Ponderea întreprinderilor care au utilizat o conexiune mobilă pentru

conectarea la internet în total întreprinderi din sectorul economico-financiar a
crescut cu 6,3 puncte procentuale.

Astăzi sunt surprins de prezentarea unui program privind societatea

informaţională ca fiind al Academiei atunci când el a fost elaborat sub egida
unui minister al guvernului [ANSTI], cu un mare număr de specialişti solicitaţi

4
de acest minister printre care şi trei academicieni, unul fiind directorul unui
institut din cadrul acestui minister. A pretinde că programul respectiv, bazat pe
fondul de cunoaştere din aceleaşi instituţii care au lucrat întotdeauna în acest
domeniu la toate programele noastre, are ca autor Academia sau un academician,
sau doi, sau trei, s-ar încălca valorile morale ale Academiei Române. Spun acest
lucru în lumina unei anumite viziuni despre moralitate pe care am învăţat-o de la
profesorul meu Tudor Tănăsescu , dar şi în lumina concepţiei mele despre
societatea cunoaşterii ca premergătoare societăţii conştiinţei în care valorile
morale vor avea prioritatea care li se cuvine.