Aceşti colţi sunt dinţi care au evoluat să ajute elefantul la săpat, ridicat, adunat

hrană şi apărare în timp ce de asemenea protejează trompa. În aceeaşi

manieră în care oamenii sunt dreptaci sau stângaci, elefanţii pot fi la fel, dar în
ceea ce priveşte colţii. Colţul dominant este uşor de identificat, pentru că va fi
mai deteriorat decât celălalt.

Ambele specii consumă toate tipurile de vegetaţie, inclusiv o varietate de

iarbă, fructe, frunze, scoarţă şi rădăcini. Îşi petrec 16 ore din zi mâncând,
consumând 75-150 de kilograme pe zi.

Viaţa elefanţilor
Grupurile de elefanţi (sau turme) au o structură matriarhală cu cea mai
bătrână femelă la conducere. Acestea sunt compuse în principal din membrii
femelă şi masculi tineri. O turmă are 6-20 de elefanţi, depinde de sursa de
hrană. Atunci când familia devine prea mare, turmele se separă în grupuri mai
mici care rămân în aceeaşi regiune.

Femela care conduce grupul se bazează pe experienţă şi memorie pentru a

merge la cele mai bune surse de hrană, apă şi locuri sigure. Aceasta este
responsabilă şi pentru învăţatul membrilor mai tineri ai familiei sale despre
cum să socializeze cu alţi elefanţi.

Elefanţii sunt foarte sociali şi pot comunica unul cu altul şi pot identifica alţi
elefanţi de la distanţe de până la 3 kilometri cu ajutorul sunetelor de frecvenţă
prea joasă pentru a fi auzite de oameni.

Aceştia sunt manieraţi atunci când întâlnesc membri din grupul lor sau din
altul. Spre exemplu, îşi folosesc trompa pentru a saluta, ori prin ţinerea sus a
acesteia sau prin atingerea gurii altui elefant cu vârful trompetei. 

De asemenea, elefanţii sunt atenţi la sănătatea membrilor, protejându-i pe cei

slabi şi bolnavi. Sunt considerate animale foarte inteligente şi empatice.

Următoarea generaţie
Elefanţii devin maturi sexual la 8-13 ani. Elefanţii masculi vor părăsi turma, în
condiţiile în care sunt capabili să-şi găsească hrană şi să se protejeze. Masculii
adulţi trăiesc singuri sau în grupuri mici de burlaci.

Femelele vor avea pui în adolescenţă, iar masculii nu vor fi tată pentru un pui
până când nu vor avea 30 de ani, atunci când sunt suficient de mari şi
puternici să concureze cu alţi masculi.

De obicei, este născut un singur pui după o sarcină care durează 22 de luni. Un
nou-născut cântăreşte 70-160 de kilograme şi are o înălţime de circa un
metru. 

Clasificare / Taxonomie
Toţi elefanţii sunt mamifere ce aparţin familiei Elephantidae. Există două
subspecii ale elefantului african: elefantul de savană (Loxodonta africana) şi
elefantul de pădure (Loxodonta cyclotis). Totuşi elefanţii de pădure pot fi de
fapt o specie diferită şi nu o subspecie.

Există trei subspecii ale elefantului asiatic: elefantul indian (Elephas maximus
indicus), elefantul de Sri Lanka (Elephas maximus maximus) şi elefantul de
Sumatra (Elephas maximus sumatranus). O altă subspecie posibilă
este Elephas maximus borneensis. WWF a determinat că dovezile genetice
sugerează că aceştia sunt diferiţi de elefanţii asiatici.

Conservarea
IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural
Resources) a clasificat elefanţii africani ca fiind ameninţaţi. Nu se ştie câţi
dintre aceştia au rămas, dar experţii cred că populaţia este în descreştere.

Elefantul african este considerat vulnerabil, dar populaţia creşte.

Conform African Wildlife Foundation, există aproximativ 415.000 de elefanţi
africani.
Ameninţările cu care se confuntă ambele specii includ braconajul şi pierderea
habitatului.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Când animalele sălbatice se răzbună: Un vânător a