OM I ‐ Laborator  2018  Transporturi ‐ AR  

Student: ....................................................          Grupa:  ................. 

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A FORŢELOR DINTR‐O  ASAMBLARE FILETATĂ PRESTRÂNSĂ 
SUPUSĂ UNEI FORȚE EXTERIOARE, CONSTANTĂ 
 
Tab. 1. ‐  Rezultate experimentale Faza I  Tab. 2. ‐  Rezultate experimentale Faza a II‐a 
Forța din  Alungire 
Forța  Alungire relativă  Încăr‐ Forța  Forța exterioară  Alungire 
șurub   relativă 
dinamometru Fd   șurub   carea  dinamometru  (”din exploatare”)  relativă șurub 
Fs = MFd  suplimentară 
j  Fd   F = MFd   
[N]  [N]  [m/m]  S = ‐ 0  
  [N]  [N]  [m/m]   
0  0  0 
      1         
      2         
      3         
      4         
      5         
      6         
     
Forța maximă corespunzătoare limitei de curgere Fmax = .................... 
     
      Forța de prestrângere F0 = .................... 

Rigiditate relativă șurub  k s  Fs  ..................... N Alungirea relativă a șurubului la forța de prestrângere 0 = ............. 

 μm/m  

Rigiditatea șurubului ks= ..................N/ μm.  Rigiditatea pieselor strânse kf= .........N/ μm. 
 

Tab. 3. ‐  Comparație teorie‐experiment: forțele din asamblare 
Forța  Diferențe  
Încăr‐ exterioară   Experiment  Teoretic  experiment ‐ teorie 
carea    
j 
F  Ft   F0   Fz   Ft   F0   F0   Ft    F0  
  [N]  [N]  [N]  [N]  [N]  [N]  [N]  [N]  [N] 

1                   
2                   
3                   
4                   
5                   
 

Reprezentări grafice  (i)   Diagrama elastică teoretică F = f ()    (ii)  Diagrama elastică experimentală F = f() 

 
   
CONCLUZII 
 
OM I - Laborator 2018 Transporturi - AR

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A FORŢELOR DINTR‐O  ASAMBLARE FILETATĂ PRESTRÂNSĂ 
SUPUSĂ UNEI FORȚE EXTERIOARE, CONSTANTĂ 
 
1. SCOPUL LUCRĂRII: 
a) Determinarea experimentală a forței din șuruburile prestrânse supuse unei forțe exterioare (”de exploatare”) constante. 
b) Trasarea experimentală a diagramei elastice a asamblării. 
c) Compararea rezultatelor experimentale cu cele teoretice. 

2. STANDUL EXPERIMENTAL 

10 7

4'
5

1 6
2
3

4" 8

11 9
(a)  (b) 
Materalul șurubului  
2 3" 1 3' Rm = 420MPa 
f1  f2  f3 Rp0.2 = 240MPa  M18 ‐ d2=16.37mm
E = 210GPa  M48 ‐ d2=44.75mm

f1 = 6mm 
f2 = 42mm 
35  M18  f3 = 25mm 
d0 =16mm
 16 
 21   26  42 s1 = 23mm 
M48  Strain gauges 
s1  s2 s2 = 129mm 
(c)  
Fig. 1. (a) Vedere frontală a standului experimental  (b) vedere explodată a asamblării filetate testată (c) secțiune prin asamblarea 
filetată (șurub ‐ piese strânse ("flanșe") cu principalele dimensiuni 

Asamblarea filetată (Fig. 1) testată este compusă din șurubul M18 1 şi piuliţa 2 care realizează strângerea a două piese identice, cu rolul 
de flanșe 3’ şi 3”. Acestea sunt filetate la exterior pentru asamblarea cu bucșele identice 4' și 4" prin intermediul cărora se aplică o forță 
de întindere. Încărcarea cu o forță axială de întindere se realizează cu pârghia articulată 5, care amplifică (factor de amplificare M = 6.5) 
forța axială generată prin strângerea (cu o cheie fixă) piuliței 7 pe șurubul de încărcare fix 6. Acesta din urmă este fixat de batiul rigid 9, 
prin intermediul unui dinamometru cu cadran circular 8. Pârghia de amplificare 5 și bucșa de încărcare 4' sunt articulate prin bolțul 10. 
Deformația  elastică  a  șurubului  1  este  măsurată  în  zona  mediană  acestuia,  cu  4  traductori  (mărci)  tensometrici  conectați  la  o  punte 
tensometrică, 11. 

3. PROCEDURA EXPERIMENTALĂ 
Procedura experimentală cuprinde două faze.  

Faza I. Se determină experimental caracteristica elastică (rigiditatea) șurubului 

a) Se strânge ușor cu mâna piulița 2 astfel încât șurubul 1 și piesele strânse 3 să nu fie solicitate axial. 
b) Se înșurubează complet bucșa de acționare 4', după care se montează cu bolțul 10 pe pârghia 5.      
ATENȚIE ! Poziția pârghiei de acționare 5 trebuie să fie orizontală (perpendiculară pe montantul vertical al batiului) 
c) Se echilibrează puntea tensometrică (se aduce la zero indicația de pe ecranul punții). 
d) Prin strângerea piuliței 7, se aplică succesiv forțe axiale de întindere din ce în ce mai mari, înregistrând, în paralel, indicația 
dinamometrului 8 și alungirea relativă a șurubului 1 indicată (în m/m) de puntea tensometrică. Se recomandă un număr de 
5‐10 valori măsurate care să nu depășească valoarea maximă admisibilă citită pe dinamometru Fd max = 5.000N. 
ATENȚIE ! Indicațiile cadranului  dinamometrului sunt în daN. 

1 
OM I - Laborator 2018 Transporturi - AR

Faza a II‐a. Se aplică o forță exterioară asamblării și se determină forța maximă din șurub, pe baza etalonării din faza I. 

e) Se demontează bucșa 4' și se prestrânge asamblarea flanșelor 3 cu șurubul 1 şi piuliţa 2, cu ajutorul unei chei fixe până când 
valoarea  deformației  citită  pe  puntea  tensometrică  corespunde  (în  conformitate  cu  rezultatele  de  la  faza  I)  forței  de 
prestrângere impusă. Se recomandă ca valoarea forței de prestrângere F0  să fie în intervalul  20.000N...30.000N. 
f) Se înșurubează din nou complet bucșa de acționare 4', după care se montează cu bolțul 10 pe pârghia 5, urmărind ca poziția 
pârghiei să fie orizontală. 
g) Prin strângerea piuliței 7, se aplică succesiv forțe axiale de întindere (forțe exterioare, ”de exploatare”) din ce în ce mai mari, 
înregistrând,  în  paralel,  indicația  dinamometrului  8  și  alungirea  relativă  a  șurubului  indicată  (în  m/m)  de  puntea 
tensometrică. Se recomandă ca forța exterioară să nu depășească valoarea maximă la dinamometru Fd max = 3.000N. 

4. ASPECTE TEORETICE 
Asamblările  filetate  prestrânse  supuse  la  forțe  exterioare  (”de  exploatare”)  sunt  sisteme  static  nedeterminate:  forța  exterioară, 
cunoscută,  este  preluată,  în  paralel,  de  către  șurub  (a  cărui  forță  de  întindere  crește)  și  piesele  strânse  (”flanșele”),  a  căror  forță  de 
strângere  scade.  Contribuția  celor  două  componente  (șurub,  respectiv  flanșe)  se  poate  determina  admițând  comportarea  perfect 
elastică  a  acestora  (adică  corelația  liniară  dintre  forța  axială  și  deformația  corespunzătoare).  Analiza  comportării  unei  asemenea 
asamblări se poate face grafic, pe baza ”diagramei elastice a asamblării” (Fig. 3), o reprezentare forță‐deformație ‐F = f()‐ într‐un 
grafic comun pentru șurub respectiv piesele strânse (flanșele). 

Fz 
F

Ft F Fig. 3. Diagrama elastică a asamblării filetate prestrânsă, 
F 0 supusă unei forțe exterioare, constantă. 
F0 NOTĂ: În Fig. 3 precum și în ecuațiile de mai jos, se vor folosi 
F0 indicii ”s” și ”f” pentru șurub, respectiv pentru flanșe. 
s f 

s f

Pe baza ipotezei comportării perfect elastice, rigiditatea (constantă) a șurubului se determină ca raport dintre forța axială de strângere 
Fs și deformația axială corespunzătoare   s : 

  k s  Fs  s   (1) 

O relație similară poate fi scrisă pentru piesele strânse, cu mențiunea că acestea sunt comprimate, în timp ce șurubul este întins. 

Pe  de  altă  parte,  rigiditatea  axială  a  unei  componente  cu  simetrie  axială  compusă  din  i=1...n  tronsoane  fiecare  de  lungime   i   și 
secțiune constantă,  Ai  are expresia: 

1 i
     (2) 
k s/f i Ei Ai

Din  analiza  diagramei  elastice  (Fig.  3),  știind  că  forța  exterioară  F  produce  deformații  egale  (dar  de sens  diferit)  șurubului  și  pieselor 
strânse, se pot deduce componentele forței exterioare (”de exploatare”) preluate de către șurub (Fz) respectiv de către flanșe ( F0 ) 

ks
  Fz  F   (3) 
ks  k f
kf
  F0  F   (4) 
ks  k f

Cu ajutorul ecuațiilor (3) și (4) se determină cele două forțe de interes în analiza unei asemenea asamblări filetate:  

  forța maximă din șurub  Ft  F0  Fz   (5) 

  forța (remanentă) de strângere a flanșelor  F0  F0  F0   (6) 

5. PRELUCRAREA DATELOR 
Datele  experimentale  vor  fi  reprezentate  grafic  într‐o  diagramă  F = f()  care  este  similară  cu  diagrama  elastică din  Fig.  3.  Dreapta  ce 
reprezintă caracteristica elastică a șurubului se trasează pe baza punctelor experimentale determinate în faza I, folosind o metodă de 
aproximare (mediere, metoda celor mai mici pătrate, etc.). Pentru dreapta care reprezintă caracteristica elastică a pieselor strânse se 
pot urma două proceduri. 

2 
OM I - Laborator 2018 Transporturi - AR

Procedură grafică (Fig. 4). 

Se  marchează  pe  dreapta  caracteristică  a  șurubului  punctul  care  corespunde  forței  de  prestrângere,  F0.  Se  trasează  apoi  segmente 
verticale  proporționale  cu  forțele  exterioare,  F,  aplicate  în  Faza  a  II‐a,  plasate  pe  orizontală  la  valorile  succesive  ale  deformațiilor 
relative suplimentare înregistrate,   S     0 și a căror limită superioară se află pe dreapta caracteristică a șurubului. Cel de‐al doilea 
capăt  al  segmentelor  se  află  teoretic  pe  dreapta  caracteristică  a  pieselor  strânse,  astfel  încât  aceasta  poate  fi  trasată  (similar  cu 
caracteristica șurubului) ca dreaptă de aproximare care trece prin punctul corespunzător prestrângerii și intersectează axa orizontală.  

F [N] 

F0 
F1
F2 Fig. 4. Schema de construcție grafică a 
F3 diagramei elastice 
F4

 [m/m]

0  1 2 3 4
Procedură numerică. 

Se  calculează  rigiditatea  relativă  (forță  raportată  la  deformația  relativă) k s N μm m   pe  baza  ecuației  dreptei  caracteristice  a 
șurubului, determinată în faza I printr‐o metodă de aproximare (metoda celor mai mici pătrate).  

Se  calculează  forța  totală  din  șurub,  determinată  experimental,  pe  baza  deformației  elastice  relative  înregistrată  pentru  fiecare 
încărcare j cu forța exterioară, F: 
    Ft  k s    (7) 

Se calculează forța de comprimare (remanentă) din piesele strânse, determinată experimental: 

    F0   Ft  F   (8) 

Calculați lungimea echivalentă a șurubului care are diametrul zonei nefiletate (d0) și rigiditatea identică cu a celui testat: 

 d02 i
    e 
4
A
i
  (9) 
i

Pe baza lungimii echivalente se poate determina alungirea totală a șurubului corespunzătoare deformațiilor relative măsurate: 
     s    e   (10) 

Analiza teoretică 

Pe  baza  dimensiunilor  șurubului  și  pieselor  strânse  prezentate  în  Fig.  1  pot  fi  calculate  rigiditățile  acestora,  folosind  ecuația  (2).  Se 
calculează  apoi,  folosind  ecuațiile  (3)  ...  (6),  forțele  care  acționează  în  asamblare.  Se  completează  coloanele  corespunzătoare  din 
Tabelul 3. Se trasează diagrama elastică pe baza valorilor teoretice (vezi Fig. 3).  

6. CONCLUZII 
 Comentați  valorile  forțelor  maxime  din  șurub,  respectiv  valorile  forțelor  de  strângere  a  flanșelor  pentru  diferite  valori  ale 
forței exterioare (”din exploatare”). 
 Calculați raportul dintre forța de prestrângere și forța maximă la care rezistă șurubul (corespunzătoare limitei de curgere). 
 Calculați deformația maximă a șurubului pe baza ecuației (10) și comparați cu deformația corespunzătoare calculată teoretic. 
 Comentați  valorile  calculate  rigidității  șurubului  și  a  pieselor  strânse  și  explicați  sursele  diferențelor  dintre  acestea  și  cele 
evaluate experimental. 
 Identificaţi şi analizaţi sursele de erori din experimentele realizate. 
 Sugerați o soluție pentru determinarea deformației absolute a șurubului în timpul încărcării. 
   

3 
OM I - Laborator 2018 Transporturi - AR

4