MIHAIL SADOVEANU (1880-1961)

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane1

Opera de debut a lui Mihail Sadoveanu se apropie de epica populară (Răzbunarea lui Nour,
Ivanciu Leul, Cosma Răcoare). Volumele următoare aparțin unui materialism epic (Crâșma lui
Moș Precu, 1905, Dureri înăbușite, 1904 etc.), subiecte sunt din mijlocul unei lumi reale și dintr-
un conflict de forțe materiale.Dragostea privită în latura ei fizică și natural, adulteră, pe de o
parte, iar pe de alta, beția, dezorganizarea sufletească, bătaia și omorul, consecințele firești ale
acestor postulate. Particularitatea acestei literaturi stă în planul pur fizic și senzațional, fără
substrat psihologic, în care se desăvârșesc decărcările senzaționale. Iubirea este privită numai în
senzualismul ei și e zugrăvită numai în aspectul ei fizic. Temperamentul sanguin al scriitorului,
ca și lumea frustă, în care se petrece acțiunea nuvelelor sale, nu- îngăduiau, de altfel, decât o
astfel de iubire fără complicații sentimentale și fără conflicte psihologice.
Una din caracteristicile esențiale scriitorului este poetizarea materiei, adică într-un materialism
liric ce constă în învăluirea exaltării forțelor primare în sentimentul definitiv al piericiunii
universale, de unde prezența duioșiei. Duioșia este elementul caracteristic al literaturii lui M.
Sadoveanu, care se află în atitudinea contemplativă de regret și în lipsa de reacțiune. M.
Sadoveanu este un mare poet liric în proză. Rezonanța operei scriitorului este crescută prin
convergența întregii naturi. Poate fi considerat cel mai mare poet al naturii românești. În
literatura sa găsim cele mai fluide transcrieri ale peisajului de șesal nordului Moldovei.

1
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989.