1.

PROFITUL CONTABIL BRUT

1.1. Venituri totale.

1.2. Cheltuieli totale.
1.3. Profit contabil brut.
1.3.1. Noţiunea de „profit” şi „pierdere”.
1.3.2. Profitul contabil brut
1.3.3. Importanţa determinării reale a profitului şi pierderii
1.4. Pierdere contabilă brută.
1.5. Aplicaţii practice – determinarea profitului / pierderii contabile brute.
1.6. Acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi.

1.1. VENITURI TOTALE

14.12. 2005.

Veniturile totale reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat.

Veniturile totale includ:
1– veniturile din vânzarea de bunuri;
2– veniturile din prestarea de servicii şi
3– veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende.
Veniturile se înregistrează în exerciţiul financiar în care au apărut, fără a se ţine seama de
momentul efectiv al încasării acestora.
Veniturile se înregistrează în evidenţa financiar – contabilă şi se iau în calcul la stabilirea
obligaţiilor de plată bugetare în luna în care s–a emis factura de livrare a bunurilor şi / sau de
prestare a serviciilor, i n d i f e r e n t de data la care acestea se vor încasa şi i n d i f e r e n t de data la
care acestea se vor livra efectiv beneficiarului.
Data înregistrării veniturilor în evidenţa financiar – contabilă este data emiterii facturii şi
nu data la care factura se va încasa sau data la care bunurile vor fi livrate efectiv.
Impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele, impozitul pe venitul
microîntreprinderilor şi celelalte obligaţii bugetare se calculează pe baza veniturilor cuvenite din
facturile „e m i s e ”(de vânzare) şi n u pe baza veniturilor din facturile „î n c a s a t e ” efectiv.
Exemplu.
Societatea Comercială „Grig” S.R.L. a livrat marfă, pe bază de factură fiscală1, către
societatea comercială „ Nic” S.R.L,. în valoare de 10.000 l ei, in ianuarie 2005, marfă pe care a
încasat–o efectiv şi integral în aprilie 2006. În evidenţa financiar–contabilă a cestei societăţi
comerciale valoarea mărfii, de 10.000 lei, se înregistrează la „venituri din exploatare”, şi se ia în
calcul la determinarea profitului impozabil î n i a n u a r i e 2 0 0 5 , respectiv în luna în care s–a emis
factura fiscală, şi n u î n a p r i l i e 2 0 0 6 când a avut loc încasarea efectivă a mărfii.
1
Pentru noţiunile, termenii, expresiile, metodologiile de calcul la care se face referire în această lucrare, dar care
nu se găsesc explicate în text, este indicat a se vedea capitolul “Noţiunile, termenii, expresiile, metodologiile de calcul”

1
 Prin reglementările contabile, elementele de v e n i t u r i sunt definite după cum urmează
„70 − a) Ve n i t u r i l e constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care
se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor;” ( sublinierea îmi aparţine ).
Prin „Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea
reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene”, elementele de
v e n i t u r i sunt definite după cum urmează:
“V e n i t u r i
5.2 – În categoria v e n i t u r i l o r se includ atât sumele sau valorile încasate sau d e î n c a s a t
în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Câ ş t i g u r i l e reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat
din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Ac t i v i t ă ţ i l e c u r e n t e sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică, ca parte
integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
El e m e n t e l e e x t r a o r d i n a r e sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau
tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete
într–un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
5.3 – Veniturile d i n a c t i v i t ă ţ i c u r e n t e se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi:
vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri d i n e x p l o a t a r e , care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;
– venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de
la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluând în
calcul provizioanele pentru depreciere constituite. . . .
Venituri d i n v â n z ă r i d e b u n u r i . Î n contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se
înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în
alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor s e r e c u n o s c în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele c o n d i ţ i i :
– persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg
din proprietatea asupra bunurilor;
– persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut–o, în mod
normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
– veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.
Venituri d i n p r e s t a r e a d e s e r v i c i i
Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării
acestora.”( sublinierile îmi aparţin ).
Rezumat
Venitul (lunar, trimestrial, semestrial, anual) unei persoane juridice (societate comercială,
regia autonomă, etc.) se referă la totalitatea sumelor încasate sau care urmează a se încasa (creanţe)
de la o altă persoană juridică, fizică şi / sau de la stat.
Veniturile se înregistrează ca fiind obţinute în luna în care s–a născut „dreptul de încasare” a
unei sume şi nu în luna în care sumele cuvenite sunt încasate efectiv.

2
 În cazul în care vânzarea se face pe bază de f a c t u r ă , veniturile se înregistrează şi se iau în
calcul la determinarea profitului în luna în care s–a emis factura şi nu în luna în care sumele vor fi
încasate efectiv.
Obligaţiile de plată bugetare ale unui contribuabil (persoană fizică sau juridică obligată prin
lege să plătească impozite) se calculează pe baza veniturilor cuvenite din facturile emise în luna
respectivă, indiferent de data la care acestea vor fi încasate şi indiferent de faptul că unele nu vor
mai încasa niciodată.
Calculul impozitelor datorate de o societate comercială se face pe baza veniturilor cuvenite
din facturile emise în luna respectivă şi nu pe baza veniturilor din facturile încasate efectiv.

3
 1.2. CHELTUIELI TOTALE
14.12..2005.

Cheltuielile totale cuprind:

1 – cheltuielile care s u n t efectuate în scopul realizării de venituri impozabile;
2 – cheltuielile care n u s u n t efectuate în scopul realizării de venituri impozabile;
Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate
cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.
Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt reglementate prin actele
normative în vigoare, în special prin Codul fiscal şi prin Normele metodologice de aplicare a
Codului fiscal, având regimul fiscal de „cheltuielile deductibile (admise la scădere) la calculul
profitului impozabil”. Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirea de „cheltuielile aferente
veniturilor” Cheltuielile efectuate de un contribuabil sunt considerate ca fiind aferente veniturilor
impozabile numai dacă sunt efectuate în scopul realizării veniturilor respective.
Cheltuielile care n u s u n t efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt
cheltuielile care nu sunt efectuate cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor
sau executarea lucrărilor, având regimul fiscal de „cheltuielile n e deductibile (n e admise la scădere)
la calculul profitului impozabil”. Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirea de „cheltuielile care
nu sunt aferente veniturilor”.
Pentru anumite categorii de cheltuieli se stabilesc, prin lege, limite precise până la care acestea
sunt considerate ca fiind aferente veniturilor, deductibilitatea (admiterea la scădere) la calculul
profitului impozabil fiind admisă numai în cadrul acestor limite.
Prin Codul fiscal se reglementează clar, precis şi la modul imperativ următoarele categorii de
cheltuieli, care fac parte din ”cheltuielile totale” ale fiecărei unităţi:
1 – cheltuieli cu deductibilitate i n t e g r a l ă ;
2 – cheltuieli cu deductibilitate l i m i t a t ă ;
3 – cheltuieli n e d e d u c t i b i l e (care nu sunt admise la scădere) la calculul profitului
impozabil.
Fiecare dintre aceste categorii de cheltuieli sunt tratate distinct în această lucrare.
Cheltuielile se înregistrează în exerciţiul financiar în care au apărut, fără a se ţine seama
de momentul efectiv al plăţii acestora.
Cheltuielile se înregistrează în evidenţa financiar – contabilă şi se iau în calcul la
stabilirea obligaţiilor de plată bugetare în luna în care s–a primit şi s–a înregistrat factura de
cumpărare a bunurilor şi / sau serviciilor, i n d i f e r e n t de data la care factura s–a achitat şi
indiferent de data la care acestea s–au primit efectiv.

4
 Mai precis, data înregistrării cheltuielilor este data primirii facturii şi nu data la care factura se
v-a plătii efectiv sau la care bunurile şi / sau serviciile vor fi primite efectiv.
Impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor şi celelalte obligaţii bugetare se calculează pe baza sumelor datorate din
facturile primite ( de cumpărare) şi nu pe baza sumelor din facturile plătite efectiv.
Exemplu.
Societatea Comercială „Nic” S.R.L. a cumpărat marfă de la societatea comercială „Grig”
S.R.L. în valoare de 10.000 lei, pe bază de factură fiscală, in i a n u a r i e 2005, marfă pe care a
plătit–o efectiv şi integral în aprilie 2006.
În evidenţa financiar – contabilă a acestei societăţi comerciale valoarea mărfii, de 10.000 lei,
se înregistrează la „cheltuieli de exploatare”, şi se ia în calcul la determinarea profitului impozabil
în i a n u a r i e 2005, respectiv în luna în care „au apărut ” aceste cheltuieli, in luna în care s–a primit
şi s–a înregistrat factura fiscală, şi nu în martie 2006 când avut loc plata efectivă mărfii.
Prin reglementările contabile în vigoare, elementele d e c h e l t u i e l i sunt definite după cum
urmează
„70 − b) Ch e l t u i e l i l e constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acţionari.”
Prin „Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea
reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene”, elementele d e
c h e l t u i e l i sunt definite după cum urmează:
„C h e l t u i e l i
5.5. – C h e l t u i e l i l e unităţii reprezintă valorile plătite sau d e p l ă t i t pentru:
– consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;
– cheltuieli cu personalul;
– executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
P i e r d e r i l e reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a
desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de
cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi provizioanele
constituite.
5.6. – Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a) cheltuieli d e e x p l o a t a r e , care cuprind:
– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de
inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor
vândute şi al ambalajelor;
– cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori);
comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi
personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii
bancare şi altele;

5
 – cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de persoana juridică);
– alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi
penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital etc.);
b) cheltuieli f i n a n c i a r e , care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli
privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi
altele;
c) cheltuieli e x t r a o r d i n a r e (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi
alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.”(sublinierile
îmi aparţin).
Rezumat.
Din punct de vedere financiar – contabil, în cadrul unei societăţi comerciale cheltuiala
reprezintă o ieşire sau o diminuare de active, adică de bunuri materiale sau drepturi intangibile (de
care nu se mai poate atinge, care rămân intacte) care au o valoare economică.
Cheltuiala (lunară, trimestrială, semestrială, anuală) a unei persoane juridice (societate
comercială, regie autonomă etc.) se referă la totalitatea sumelor plătite şi / sau care urmează a fi
plătite (numite debite) către o altă persoană juridică, fizică şi / sau stat.
Cheltuiala se înregistrează ca fiind efectuată „în luna în care s-a născut obligaţia de plată a
sumei” şi nu în luna în care se achită efectiv suma datorată.
În cazul în care cumpărarea (aprovizionarea) se face pe bază de f a c t u r ă , cheltuiala se
înregistrează şi se ia în calcul la determinarea profitului şi a taxei pe valoare adăugată deductibile
în luna în care s-a primit şi s-a înregistrat factura, şi nu în luna în care sumele vor fi plătite efectiv.
Obligaţiile de plată bugetare ale unui contribuabil (persoană fizică sau juridică obligată prin
lege să plătească impozite) se calculează pe baza cheltuielilor ce rezultă din facturile primite şi
înregistrate în luna respectivă, indiferent de data la care acestea vor fi plătite şi indiferent de faptul
că unele nu vor mai fi plătite niciodată.
Calculul impozitelor datorate de o societate comercială se face pe baza plăţilor datorate din
facturile primite şi înregistrat în luna respectivă, şi nu pe baza plăţilor din facturile achitate efectiv.

6
 1.3. PROFIT CONTABIL BRUT

1.3.1. Noţiunea de „profit” şi „pierdere”.

1.3.2. Profitul contabil brut

1.3.1. NOŢIUNILE DE „PROFIT” ŞI „PIERDERE”

14.12.2005
Pentru a se înţelege cât mai bine şi cu uşurinţă noţiunile de „profit” şi „pierdere”, vom
considera, pentru început, că unităţile (societăţile comerciale) luate ca exemplu nu se înregistrează
nici cu venituri neimpozabile (V.niz.), şi nici cu cheltuieli nedeductibile (C.ned.).
P r o f i t u l este diferenţa p o z i t i v ă dintre veniturile totale obţinute din vânzarea
bunurilor realizate de o unitate şi costul total aferent acestora.
Altfel spus, p r o f i t u l este valoarea care rămâne după ce cheltuielile au fost deduse
(scăzute) din venituri.
Dacă cheltuielile depăşesc veniturile rezultă o p i e r d e r e de profit, al cărei sens şi conţinut
este de „diminuări ale beneficiilor economice”.
Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi
indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune.
Veniturile şi cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea profitului.
Profitul este un indicator al eficienţei economice numai în cazul în care (1) sunt înregistrate
corect toate veniturile şi cheltuielile şi (2) se iau în calcul numai cheltuielile aferente veniturilor,
adică numai cheltuielile care au generat veniturile respective.
Pentru ca o unitate să fie p r o f i t a b i l ă , adică să obţină profit (Pf.), este necesar ca veniturile
obţinute (V) să fie mai mari decât cheltuielile aferente (C.).
V > C ⇒ (V – C) > 0 ⇒ Pf = V – C
P r o f i t u l mai poate fi definit şi ca excedentul de venit obţinut din vânzările unei unităţi peste
nivelul cheltuielilor care le-au generat.
Exemplul nr. 1
Într-o lună, o unitate a efectuat cheltuieli de 8.000 lei şi a obţinut venituri de 10.000 lei.
Diferenţa p o z i t i v ă dintre venituri (V) şi cheltuieli (C) reprezintă profitul (Pf).
Profitul (Pf) = venituri (V) – cheltuieli (C).
Pf = V – C. = 10.000 – 8.000 = 2.000 lei.

7
 Grafic acest lucru este redat în figurile alăturate.

Profit (Pf) =
+ Profit (Pf) = pierdere (Pd) + Pierdere (Pd)

Cheltuieli (C)

Cheltuieli (C)
Venituri (V)

Cheltuieli (C)

Venituri (V)

Venituri (V)
Figura nr. 1 Figura nr. 2 Figura nr. 3

Dacă d i f e r e n ţ a dintre veniturile totale şi cheltuielile totale este n e g a t i v ă , aceasta are un

conţinut şi o semnificaţie cu totul diferită, respectiv de o „nerealizare de profit”, de un „ m i n u s
de profit”, de un „gol de profit”, de o „ p i e r d e r e de profit”. Unitatea respectivă nu se mai
înregistrează cu excedent de venit, ci cu un d e f i c i t de venit care, exprimat sub o altă formă,
reprezintă un excedent de cheltuieli, al cărei sens şi conţinut economic este de „ p i e r d e r e d e
profit”.
P i e r d e r i l e de profit reprezintă diminuări ale beneficiilor economice.
Deci, în cazul în care cheltuielile( C ) depăşesc veniturile (V) are loc o p i e r d e r e de
beneficii, o pierdere de profit (Pf.).
C > V ⇒ (C – V) > 0 ⇒ Pd = C – V
Altfel exprimat, vom avea:
V < C => (V – C) > 0 => (V – C) = – Pf. sau, altfel exprimat Pf. < 0
Minusul de profit (– Pf) se exprimă prin pierderea de profit (Pd.): – Pf => Pd.
Este cunoscut că „m o d u l u l ” unui număr, numit şi „valoare absolută” a numărului respectiv,
reprezintă numărul respectiv luat cu semnul pozitiv. Modulul unui număr se exprimă prin înscrierea
numărului respectiv între două linii drepte, verticale. Modulul lui x se exprimă prin: |x|
|x| = x, dacă x ≥ 0
= – x, dacă x < 0
| – Pf.ctb net | = Pd.ctb.netă
Exemplul nr. 2
O societate agricolă s-a înregistrat, într-un an secetos, cu venituri de 40.000 lei şi cu cheltuieli
de 50.000 lei.
Cheltuielile (C) fiind mai mari decât veniturile (V), rezultă: venituri – cheltuieli = 40.000 –
50.000 = – 10.000 lei, ceea ce exprimă o „nerealizare de profit”, adică un „minus de profit”, pentru
care, în vorbirea curentă financiar – contabilă, se foloseşte noţiunea de „p i e r d e r e de profit”
(Pd.pf.), exprimată, pe scurt, prin „pierdere”. C > V ⇒ (C – V) > 0 ⇒ Pd = C – V

8
 În acest caz, pierderea de profit (Pd.pf.) = cheltuieli (C) – venituri (V) = C – V = 50.000 –
40.000 = 10.000 lei.
Pierderea de profit mai poate fi exprimată şi printr-un „minus de profit”, printr-un „gol de
profit”.
Altfel exprimat, orice „profit n e g a t i v ” ( – Pf ) nu reprezintă altceva decât o „p i e r d e r e
de profit” ( Pd ) | – Pf | = Pd
Grafic acest lucru este redat în figurile alăturate.
Reluând exemplul de mai sus, într-o altă exprimare, vom avea:
profitul (Pf) = venituri (V) – cheltuieli (C) = V – C = 40.000 – 50.000 = − 10.000 lei < 0 ⇒
Pd. = C – V = 50.000 – 40.000 = 10.000
Sumele negative de profit ( – Pf ) eximă, în realitate, o pierdere de profit (Pd.pf.).
În acest exemplu, avem: | − 10.000 lei profit | = + 10.000 lei pierdere de profit.
Într-o exprimare sintetică, situaţia se prezintă astfel:
V > C → (V – C) > 0 → Pf. = V – C
V < C → (V – C ) < 0 → Pd. = C – V
unde: V = venituri, C = cheltuieli, Pf = profit şi Pd. = pierdere de profit.
Profitul obţinut de o unitate (societate comercială, regie autonomă etc.) exprimă eficienţa
întregii activităţi desfăşurate de aceasta. Aceasta deoarece însăşi scopul desfăşurării oricărei
activităţi de către o persoană fizică sau juridică este ca veniturile obţinute să fie mai mari decât
cheltuielile aferente acestora (decât cheltuielile care au fost efectuate pentru obţinerea veniturilor
respective), obţinându-se un surplus (excedent) de venit, numit profit.
În cele prezentate anterior am folosit noţiunile de venituri, cheltuieli şi profit în formă
„b r u t ă ”, adică la valoarea lor totală.
Exprimarea corectă este de venituri „b r u t e ”, cheltuieli „b r u t e ”, profit „b r u t ” sau, în
termeni mai economici, de venituri t o t a l e (brute), cheltuieli t o t a l e (brute) şi profit t o t a l (brut),
noţiunile de „t o t a l ” având sensul şi conţinutul de „b r u t .”
Trebuie avut în vedere însă faptul că mărimile „b r u t e ” includ unele elemente care trebuie
înlăturate, care trebuie scoase, eliminate pentru a se ajunge la o exprimare cât mai fidelă a profitului
/ pierderii obţinute, respectiv a rezultatului întregii activităţi desfăşurate, aşa după cum rezultă din
evidenţa financiar - contabilă.

9
 1.3.2. PROFITUL CONTABIL BRUT
14.12. 2005
Profitul contabil " b r u t " (Pf.ctb.br.), aşa după cum îl arată şi denumirea, de " b r u t " ,
exprimă acel profit care nu a fost "prelucrat", care nu a fost "curăţat" de (1) veniturile neimpozabile
(V.niz.), şi de (2) cheltuielile nedeductibile (C.ned.) în vederea determinării (1) profitului
impozabil (Pf.iz.), (2) a impozitului pe profit (Iz.pf.) şi (3) a profitului contabil net (Pf.ctb.net.).
Prin prevederile legale în vigoare nu se dă o definiţie a "profitului contabil brut", care nu este
folosit în formularele de bilanţ contabil sub această denumire.
"Profitul b r u t" sau, mai exact exprimat, "profitul c o n t a b i l b r u t " , desemnează
diferenţa p o z i t i v ă dintre "veniturile t o t a l e b r u t e " (V.t.) şi "cheltuieli t o t a l e b r u t e " (C.t.).
V.t. > C.t. ⇒ (Vt. – Ct.) > 0 ⇒ Pf.ctb.br. = Vt. – Ct.
"Veniturile t o t a l e b r u t e " sau, mai simplu, "veniturile totale" (Vt.), exprimă faptul că
aceste venituri sunt tot " b r u t e " , adică nu sunt "purificate", nu sunt "curăţate" de "veniturile
neimpozabile" (V.niz.), adică de acele venituri care sunt scutite de impozitare, care nu se mai iau în
calcul la determinarea profitului impozabil, care se scad din "veniturile totale brute" (Vt.) în vederea
obţinerii "veniturilor impozabile" (V.iz.), pe baza cărora se determină "profitul impozabil"(Pf.iz.).
Veniturile t o t a l e ( V.t.) cuprind:
1 - veniturile i m p o z a b i l e (V.iz.) sunt acele venituri care se iau în calcul atât la
determinarea profitului contabil brut (Pf.ctb.br.) cât şi la calculul profitului impozabil (fiscal);
2 – veniturile n e i m p o z a b i l e ( V.niz.) sunt acele venituri care se iau în calcul la
determinarea profitului contabil brut (Pf.ctb.br.), dar nu se iau în calcul la determinarea profitului
impozabil (Pf.iz.).
De asemenea "cheltuielile t o t a l e b r u t e " care, mai simplu, sunt denumite "cheltuieli
totale" (Ct.) trebuie înţelese ca fiind tot "brute" deoarece nici acestea nu sunt "curăţate" de
"cheltuielile nedeductibile" (C.ned.), adică de acele cheltuieli care nu sunt admise a fi luate în
considerare la calculul profitului impozabil, care nu sunt admise a fi scăzute din veniturile totale în
vederea determinării profitului impozabil.
Atât din considerente de ordin metodologic, dar şi pentru a se face o delimitare cât mai clară a
noţiunilor în discuţie, în cele ce urmează acestea se vor folosi cu următorul sens şi conţinut:
1. Când veniturile totale (V.t.) sunt mai m a r i decât cheltuielile totale (C.t.), diferenţa
p o z i t i v ă dintre acestea reprezintă p r o f i t u l contabil brut (Pf.ctb.br).
V.t. > C.t. ⇒ (V.t. – C.t.) > 0 => P f . c t b . b r . = V . t . – C . t .
"Profit contabil brut (Pf.ctb.br.) = venituri totale (V.t) – cheltuieli totale (C.t) ".
2. Când cheltuielile totale (C.t.) sunt mai mari decât veniturile totale (V.t.) se înregistrează
p i e r d e r e contabilă brută (Pd.ctb.br.).

10
 C.t. > V.t. ⇒ (C.t. – V.t.) > 0 => P d . c t b . b r . = C . t . – V . t .
"Pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.) = cheltuieli totale (C.t) – venituri totale (V.t) ".
Când veniturile totale (V.t.) sunt mai m i c i decât cheltuielile totale (C.t.), diferenţa n e g a t i v ă
dintre acestea reprezintă un minus, un gol, o lipsă de profit contabil brut (Pf.ctb.br), care înseamnă o
p i e r d e r e de profit contabil brut (Pd.ctb.br.). | – Pf.ctb.br | = Pd.ctb.br.
V.t. < C.t. ⇒ (V.t. – C.t.) < 0 => V . t . – C . t = – P f . c t b . b r .
| – Pf.ctb.br.|= Pd.ctb.br.
Exemplul nr. 1
Societatea comercială „A” s–a înregistrat, într–o lună, cu venituri totale (Vt) de 90.000 lei şi
cu cheltuieli totale (Ct.) de 80.000 lei.
Veniturile totale (Vt) fiind mai mari decât cheltuielile totale (Ct.) rezultă că unitatea s–a
înregistrat cu p r o f i t contabil b r u t (Pf.ctb.br.). Vt > Ct ⇒ (C.t. – V.t.) > 0 => Pf.ctb.br.
P r o f i t u l contabil b r u t (Pf.ctb.br.), sau "rezultatul b r u t al exerciţiului" cum este denumit
prin formularul de bilanţ contabil, reprezintă diferenţa p o z i t i v ă dintre veniturile totale (Vt.) şi
cheltuielile totale (Ct.).
Pf.ctb br = Vt. – Ct. = 90.000 – 80.000 = 10.000 lei
Întrucât profitul contabil b r u t nu este supus impozitului, acesta nu are caracter fiscal.
Numai după ce profitul contabil b r u t a fost „c u r ă ţ a t” de veniturile n e i m p o z a b i l e (de
acele venituri care nu se supun impozitării) şi de cheltuielile n e d e d u c t i b i l e (precum cheltuielile
care nu au legătură cu veniturile impozabile, cele care sunt fără documente legale, sau cheltuielile
care nu se încadrează în limitele şi condiţiile impuse de lege), se obţine un profit „curat”,
„impozabil”, „fiscal” din care se va calcula impozitul datorat statului.
Exemplul nr. 2
Societatea comercială „B”, s–a înregistrat cu venituri totale (Vt) de 40.000 lei şi cheltuieli
totale (Ct.) de 50.000 lei.
Cheltuielile totale (Ct.) fiind mai mari decât veniturile totale (Vt) rezultă că unitatea s–a
înregistrat cu pierdere contabilă b r u t ă (Pd.ctb.br.).
C.t. > V.t. ⇒ (C.t. – V.t.) > 0 ⇒ Pd.ctb.br. = C.t. – V.t.
Pierderea contabilă b r u t ă (Pd.ctb.br.) sau "rezultatul brut al exerciţiului", cum este denumit
prin formularul de bilanţ contabil, reprezintă diferenţa dintre cheltuielile totale (Ct.) şi veniturile
totale (Vt.).

Pf.ctb.br. = Vt. – Ct. = 40.000 – 50.000 = – 10.000 lei, adică o pierdere contabilă brută
(Pd.ctb.br.) de 10.000 lei. | –10.000.lei Pf.ctb.br. | = 10.000.lei Pd.ctb.br.

11
 P i e r d e r e a contabilă brută reprezintă o diminuare a beneficiilor economice, care poate fi
interpretată ca o nerealizare de profit, ca un profit nerealizat, ca o pierdere de profit.

Orice sumă negativă de profit nu exprimă altceva decât un „gol de profit”, o „nerealizare de
profit”, o „pierdere de profit”. | – Pf.ctb.br. | = Pd.ctb.br.
Aşa după cum se va vedea şi din cele ce urmează, chiar dacă o unitate se înregistrează cu
pierdere contabilă brută (adică cheltuielile totale sunt mai mari decât veniturile totale), ea se poate
înregistra cu profit impozabil, fiind pusă astfel în situaţia de a plăti impozit pe profit.

12
 1.4. PIERDEREA CONTABILĂ BRUTĂ

14.12.2005
În cazul în care veniturile totale (Vt.) sunt mai mari decât cheltuielile totale (Ct.), diferenţa
p o z i t i v ă dintre acestea reprezintă profitul contabil brut (Pf.ctb.br).
Vt. > Ct. ⇒ (V.t. – C.t.) > 0 ⇒ Pf.ctb.br. = Vt. – Ct.
Sunt numeroase situaţiile în care o societate comercială se înregistrează cu venituri totale
(Vt.) mai mici decât cheltuielile totale (Ct.), caz în care "rezultatul brut al exerciţiului" nu mai este
profit contabil brut (Pf.ctb.br.), ci „p i e r d e r e contabilă brută”.
Ct. > Vt ⇒ (C.t. – V.t.) > 0 ⇒ Pd.ctb.br. = Ct. – Vt.
Chiar dacă o unitate se înregistrează cu pierdere contabilă brută (adică cheltuielile totale sunt
mai mari decât veniturile totale) , ea se poate înregistra cu profit impozabil, fiind pusă astfel în
situaţia de a plăti impozit pe profit.
Pierderea c o n t a b i l ă b r u t ă (Pd.ctb.br.) se înregistrează atunci când veniturile totale
(Vt.) sunt mai mici decât cheltuielile totale (Ct.).
Vt. < Ct. ⇒ (V.t. – C.t.) < 0 ⇒ (V.t. – C.t.) = Pf.ctb.br. < 0 sau, altfel exprimat, vom avea
(V.t. – C.t.) = – Pf.ctb.br, care nu reprezintă altceva decât pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.)
Pd.ctb.br. = Ct. – Vt.
Deci: Pf.ctb.br. < 0 => Pd.ctb.br. sau | – Pf.ctb.br.| = Pd.ctb.br.
Într-o altă exprimare se poate spune că pierderea contabilă brută (Pd.ctb.br) se înregistrează
atunci când cheltuielile totale (C.t.) sunt mai mari decât veniturile totale (V.t.).
Ct. > Vt ⇒ (C.t. – V.t.) > 0 ⇒ Pd.ctb.br. = Ct. – Vt.
Pierderile sunt definite în reglementările contabile ca reduceri ale beneficiilor economice şi
pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii (societăţii comerciale).
Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Din momentul în care o societate comercială se înregistrează cu pierdere contabilă b r u t ă
aceasta nu se mai poate înregistra cu profit contabil net, singurul din care se pot repartiza
dividende, indiferent cât de mare este profitul impozabil. În condiţii de pierdere contabilă b r u t ă se
va înregistra o pierdere contabilă netă cu atât mai mare cu cât profitul impozabil şi, respectiv,
impozitul pe profit, este mai mare.

13
 Pf.ctb.br. = Pd.ctb.br. =
= Pf.iz. = Pd.fs.

C.t.
V.t.

C.t.

V.t.
Sunt c a z u r i (Cz.) în care o societate comercială se înregistrează :
Cz. 1 – cu profit contabil brut (Pf.ctb.br), profit impozabil (Pf.iz) şi cu profit contabil net
(Pf.ctb.net) Pf.ctb.br > 0; Pf.iz. > 0; Pf.ctb.net > 0.
Cz. 2 – cu profit contabil brut (Pf.ctb.br), pierdere fiscală (Pd.fs) şi cu profit contabil net
(Pf.ctb.net). Pf.ctb.br > 0; Pd.fs.; Pf.ctb.net > 0.
Cz. 3 – cu pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br), profit impozabil (Pf.iz) şi cu pierdere contabilă
netă (Pd.ctb.net). Pd.ctb.br.; Pf.iz. > 0; Pd.ctb.net.
Cz. 4 – cu pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br), pierdere fiscală (Pd.fs) şi cu pierdere contabilă
netă (Pd.ctb.net). Pd.ctb.br.; Pd.fs.; Pd.ctb.net.

Varianta Rezultatul b r u t Rezultatul Rezultatul n e t

al exerciţiului fiscal al exerciţiului
Cz.1 Pf.ctb.br. Pf.iz. Pf.ctb.net.
Cz.2 Pf.ctb.br. Pd.fs. Pf.ctb.net.
Cz.3 Pd.ctb.br. Pf.iz. Pd.ctb.netă
Cz.4 Pd.ctb.br Pd.fs. Pd.ctb.netă

În toate cazurile în care o unitate se înregistrează cu profit contabil brut (Pf.ctb.br. > 0) şi cu
pierdere fiscală (Pd.fs.), p i e r d e r e a f i s c a l ă este generată numai de veniturile neimpozabile
(V.niz.), dar numai în cazul în care veniturile neimpozabile sunt mai mari decât suma dintre profit
contabil brut şi cheltuielile nedeductibile.
Pf.ctb.br > 0; V.niz > ( Pf.ctb.br + C.ned.) => Pf.iz < 0 => Pd.fs.
Aşa după cum am mai arătat, profitul impozabil (Pf.iz.) sau pierderea fiscală (Pd.fs.) nu se
înregistrează în evidenţa financiar – contabilă; aceasta se înregistrează numai extracontabil,
în “Declaraţia privind impozitul pe profit”.
În abordarea pierderilor (de profit) trebuie făcută distincţie între (1) pierderile c o n t a b i l e şi
(2) pierderile f i s c a l e .
Pierderea contabilă se referă la (1) pierderea contabilă brută (Pd.ctb.br.) şi (2) pierderea
contabilă netă (Pd.ctb.netă), şi sunt reglementate prin: 1) Legea contabilităţii nr. 82 / 1991; 2)

14
O.M.F.P. nr. 94 / 2001; 3) O.M.F.P. nr. 306 /2002; 4) O.M.F.P. nr. 1.752 / 2005. (a se vedea
bibliografia).
Din momentul în care o unitate se înregistrează cu pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.),
aceasta se va înregistra, obligatoriu, în toate cazurile, şi cu pierdere contabilă netă (Pd.ctb.netă).
Aceasta deoarece, în toate cazurile în care, dintr-un număr negativ (minus de profit contabil brut, în
cazul nostru, adică Pf.ctb.br. < 0) se scade un număr pozitiv (impozitul pe profit, care nu are decât
valori pozitive, adică Iz.pf. > 0), rezultatul (exprimat prin profitul contabil net) este întotdeauna un
număr negativ (Pf.ctb.net < 0).
Este cunoscut că Pf.ctb.br. – Iz.pf. = Pf.ctb.net.
În condiţiile în care Pf.ctb.br. < 0, vom avea:
– Pf.ctb.br. – Iz.pf. = – Pf.ctb.net.
Dar „– Pf.ctb.net” înseamnă pierdere contabilă netă (Pd.ctb.netă) egală cu suma celor doi
termeni negativi, respectiv cu (– Pf.ctb.br. – Iz.pf.), dar luaţi cu semnul pozitiv. Pd.ctb.netă =
Pf.ctb.br. + Iz.pf.
Apelând la unele noţiuni elementare de matematică ne vom aduce aminte despre „m o d u l u l ”
unui număr, care exprimă „valoarea absolută a unui număr”, adică „numărul negativ luat cu
semnul pozitiv”.
Modulul lui 5 este 5. | 5 | = 5.
Modulul lui – 5 este 5. | – 5 | = 5.
Aplicând regulile matematice la fiscalitate vom ajunge ca în loc de „– 5.000 lei profit contabil
brut” să spunem „5.000 lei pierdere contabilă brută.” | – 5.000 lei Pf.ctb.br. | = 5.000 lei Pd.ctb.br.
În loc de „– Pf.ctb.br. – Iz.pf.” = „– Pf.ctb.net” vom spune
| – Pf.ctb.br. – Iz.pf. | = Pd.ctb.netă întrucât | – Pf.ctb.net | = Pd.ctb.netă.
Exemplul nr. 1
1. Venituri totale (V.t.) = 10.000 lei, din care:
1.1. Venituri impozabile (V.iz) = 10.000 lei.
1.2. Venituri neimpozabile (V.niz) = 0 lei.
2. Cheltuieli totale = 12.000 lei, din care:
2.1. Cheltuieli deductibile (C.ded.) = 10.200 lei.
2.2. Cheltuieli nedeductibile (C.ned) = 1.800 lei.
3. Cota de impozit pe profit = 16%.
Calculul profitului contabil brut
1. Profitul contabil brut (Pf.ctb.br) = Venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) =
= 10.000 – 12.000 = – 2.000 lei, ceea ce înseamnă o pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.) de
2.000 lei. Pd.ctb.br. = 2.000 lei.

15
 În loc să spunem „– 2.000 lei Pf.ctb.br.”, vom spune fie „– 2.000 lei Pf.ctb.br. = 2.000 lei
Pd.ctb.br.”, fie „| – 2.000 lei Pf.ctb.br | = 2.000 lei Pd.ctb.br.”
Pierderea contabilă brută reprezintă „valoarea absolută a numărului negativ ce exprimă
profitul contabil brut” sau, altfel spus „numărul negativ al profitului contabil brut luat cu semnul
pozitiv”. Pd.ctb.netă = | – Pf.ctb.br. – Iz.pf.| = | – Pf.ctb.br.| + | – Iz.pf.| = Pd.ctb.br + Iz.pf.

16
 1.5. APLICAŢII PRACTICE
Determinarea profitului / pierderii contabile b r u t e .

14.12.2005
Pentru a se înţelege cât mai bine şi cu uşurinţă noţiunile de „profit” brut şi „pierdere” brută (de
profit) vom considera, pentru început, că unităţile (societăţile comerciale) luate ca exemplu nu se
înregistrează nici cu venituri neimpozabile (V.niz.), şi nici cu heltuieli nedeductibile (C.ned.)
1 – Aplicaţia practică nr. 1
O societate comercială (S.C.) s-a înregistrat, într-o lună, cu venituri totale (V.t.) de 80.000 lei
şi cu cheltuieli totale (C.t.) de 60.000 lei.
Să se calculeze profitul contabil brut, respectiv pierderea contabilă brută, după caz.
Rezolvare.
V. t. = 80.000 lei; C. t. = 60.000 lei; ⇒ V. t. > C. t. ⇒ (V.t. – C.t.) > 0 ⇒ profit contabil brut
(Pf.ctb.br).
Pf .ctb.br. = V. t. – C. t. = 80.000 – 60.000 = 20.000 lei.
2 – Aplicaţia practică nr. 2
Veniturile totale (V.t.) ale unei societăţi comerciale au fost, într-o lună, de 60.000 lei, iar
cheltuielile totale (C.t.) de 70.000 lei.
Să se calculeze profitul contabil brut (Pf.ctb.br.) sau pierderea contabilă brută (Pd.ctb.br.),
după caz.
Rezolvare.
V. t. = 60.000 lei; C. t. = 70.000 lei; ⇒ V. t. < C. t. ⇒ (V.t. – C.t.) < 0 ⇒ pierdere contabilă
brută (Pd.ctb.br.).
Pd.ctb.br. = C. t. – V. t. = 70.000 – 60.000 = 10.000 lei.
În cazul în care, în loc de pierdere (Pd), calculăm profitul (Pf), vom avea:
Pf.ctb.br. = V. t. – C. t. = 60.000 – 70.000 = −10.000 lei, adică un „profit n e g a t i v ” care nu
reprezintă altceva decât o „nerealizare de profit”, o „p i e r d e r e de profit”.
Deci, sumele n e g a t i v e de profit nu reprezintă altceva decât o „nerealizare de profit”, o
„p i e r d e r e de profit”. Pf < 0 ⇒ Pd.pf. – Pf. = Pd
3 – Aplicaţia practică nr. 3
Într-o lună o societate comercială s-a înregistrat cu venituri totale (V.t.) de 60.000 lei şi cu
cheltuieli totale (C.t.) tot de 60.000 lei.
Să se determine profitul contabil brut sau pierderea contabilă brută, după caz.
Rezolvare.

17
 V. t. = 60.000 lei; C. t. = 60.000 lei; ⇒ V. t. = C. t. ⇒ V. t. – C. t. = 0, ceea ce înseamnă că
unitatea respectivă nu s-a înregistrat nici nu profit, nici cu pierdere. Asemenea cazuri sunt foarte
rare în practică. Chiar şi societăţile comerciale care nu mai desfăşoară activitate (fără a fi lichidate),
definitiv sau temporar, se înregistrează fie cu venituri (din dobânzile încasate din sumele pe care le
mai au prin unele conturi bancare, din diverse venituri pe care le mai au de încasat de la diverşi
clienţi, inclusiv sub formă de penalităţi, majorări de întârziere etc.), fie cu cheltuieli (precum
majorări şi penalităţi datorate bugetului de stat, furnizorilor, dobânzile către bănci etc.).
4 – Aplicaţia practică nr. 4
La o societate comercială s-a înregistrat, într-o lună, următoarea situaţie:
1 - cheltuieli cu aprovizionarea cu materiale = 40.000 lei;
2 – alte cheltuieli = 20.000 lei;
3 – venituri din vânzarea producţiei = 70.000 lei;
4 – venituri din celelalte surse = 10.000 lei;
Unitatea nu s-a înregistrat cu alte venituri şi/sau cheltuieli.
Să se calculeze profitul contabil brut sau pierderea contabilă brută, după caz.
Rezolvare.
Cheltuieli totale (C. t.) = 40.000 + 20.000 = 60.000 lei.
Venituri totale (V. t.) = 70.000 + 10.000 = 80.000 lei.
V. t. > C. t. ⇒ (V.t. – C.t.) > 0 ⇒ Pf.ctb.br.;
Pf.ctb.br. = V. t. – C. t. = 80.000 – 60.000 = 20.000 lei.
5 – Aplicaţia practică nr. 5
O societate comercială are două secţii (S) de confecţii.
În s e c ţ i a n r . 1 (S1), în care se realizează confecţii pentru bărbaţi, s-au înregistrat:
- cheltuieli totale (C.t./s1) = 20.000 lei;
- venituri totale (V.t./s1) = 18.000 lei.
În s e c ţ i a n r . 2 (S2), în care se realizează confecţii pentru femei, s-au înregistrat:
- cheltuieli totale (C.t./s2) = 62.000 lei;
- venituri totale (C.t./s2) = 70.000 lei.
Să se calculeze profitul contabil brut sau pierderea contabilă brută, după caz, pe fiecare secţie
si pe total unitate.
Rezolvare.
Conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi Legii contabilităţii nr. 82/1991, obligaţia
calculării profitului impozabil şi a impozitul pe profit există numai pentru persoanele juridice, adică
pentru societăţile comerciale şi regiile autonome, nu şi pentru subunităţile acestora, precum secţii,
fabrici, şantiere, ateliere, puncte de lucru etc.

18
 Persoana juridică este definită prin „Decretul nr. 153 din 30 iunie 1954 privitor la persoanele
fizice şi persoanele juridice”, act normativ care este în vigoare de peste 50 de ani, fără să fi suferit
vreo modificare, cu toate schimbările radicale suferite pe plan economic şi social.
Fiecare unitate „persoană juridică” este direct interesată să-şi organizeze, în particular, numai
pentru necesităţile proprii actului decizional, evidenţa financiar – contabilă pe fiecare subunitate
pentru a determina veniturile, cheltuielile, profitul, eficienţa şi rentabilitatea.
Exemplele din această lucrare care privesc determinarea profitului la nivelul subunităţilor
trebuie înţelese şi abordate în contextul precizărilor anterioare.
Pentru secţia nr. 1 (S1).
V.t./s1 = 18.000 lei; C.t./s1 = 20.000 lei; V.t./s1 < C.t./s1 ⇒ pierdere (Pd/s1).
Pd/s1 = C.t./s1 – V.t./s1 = 20.000 – 18.000 = 2.000 lei.
Pentru secţia nr. 2 (S2).
V.t./s2 = 70.000 lei; C.t./s2 = 62.000 lei; V.t./s2 > C.t./s2 ⇒ profit (Pf/s2).
Pf/s2 = V.t./s2 – C.t./s2 = 70.000 – 62.000 = 8.000 lei.
Pe total persoană juridică (societate comercială) vom avea:
V. t. = V. t. / S1 + V.t./S2 = 18.000 + 70.000 = 88.000 lei.
C. t. = C. t. / S1 + C. t./S2 = 20.000 + 62.000 = 82.000 lei.
V. t. > C. t. ⇒ Pf. Pf = V. t. – C. t. = 88.000 – 62.000 = 16.000 lei.
6 – Aplicaţia practică nr. 6
O societate comercială are în dotare două maşini de transport persoane, notate cu M1, M2.
Într-o lună s-a înregistrat următoarea situaţie.
Nr crt Indicatorul M1 M2
1 Kilometrii parcurşi, km 3.000 6.000
2 Consum de benzină la 100 km parcurşi, L / 100 km 15 20
3 Preţul unui litru de benzină, lei / L 3 3
4 Venituri încasate din vânzarea biletelor, lei 1.500 5.000

Pe baza acestor elemente, să se calculeze profitul/pierderea înregistrată pe fiecare maşină şi pe

total unitate.
Rezolvare.
1. Pentru maşina nr. 1 (M1).
1.1. Consumul total de benzină se determină prin regula de 3 simple.
100 km .........................15 L
3.000 km...........................x
15 × 3.000
x= = 450 L
100

1.2. Cheltuieli totale (C.t./M1) generate de benzina consumată = 450 L x 3 lei / 1L = 1.350 lei.
1.3. Venituri totale (V.t./M1) = veniturile obţinute din încasarea biletelor = 1.500 lei.
1.4. Profit contabil brut sau pierdere contabilă brută.

19
V.t./M1 = 1.500 lei; C.t./M1 = 1.350 lei; ⇒ V.t./M1 > C.t./M1 ⇒ profit (Pf/M1).
Pf./M1 = V.t./M1 – C.t./M1 = 1.500 – 1.350 = 150 lei.
2. Pentru maşina nr. 2 (M2).
2.1. Consumul total de benzină se determină prin regula de 3 simple.
100 km .........................20 L
6.000 km...........................y
20 × 6.000
y= =1.200 L
100
2.2. Cheltuieli totale (C.t./M2) generate de benzina consumată = 1.200 l x 3 lei /1l = 3.600 lei.
2.3. Venituri totale (V.t./M2) = veniturile obţinute din încasarea biletelor = 5.000 lei.
2.4. Profit contabil brut sau pierdere contabilă brută.
V.t./M2 = 5.000 lei; C.t./M2 = 3.600 lei; ⇒ V.t./M2 > C.t./M2 ⇒ profit (Pf/M2).
Pf./M2 = V.t./M2 – C.t./M2 = 5.000 – 3.600 = 1.400 lei.
3. Pe total unitate situaţia se prezintă astfel:
V. t. = V. t. / M1 + V. t. / M2 = 1.500 + 5.000 = 6.500 lei.
C. t. = C. t. / M1 + C. t. / M2 = 1.350 + 3.600 = 4.950 lei.
V. t. > C. t. ⇒ profit (Pf).
Pf. = V. t. – C. t. = 6.500 – 4.950 = 1.550 lei.
Sintetic, situaţia se prezintă astfel:
Nr crt Indicatorul M1 M2
1 Kilometrii parcurşi, km 3.000 6.000
2 Consum de benzină la 100 km parcurşi, L/ 100 km 15 20
3 Preţul unui litru de benzină, lei /L 3 3
4 Venituri încasate din vânzarea biletelor, lei 1.500 5.000
5 Benzină consumată, total L 450 1.200
6 Total cheltuieli cu benzina, lei 1.350 3.600
7 Profit / pierdere pe fiecare maşină 150 1.400
8 Profit pe ambele maşini = 150 + 1.400 = 1.550 lei

20
 1.6. ACOPERIREA PIERDERII CONTABILE BRUTE
DIN ANII PRECEDENŢI

14.12.2005
Profit contabil brut (Pf.ctb.br.) reprezintă diferenţa dintre veniturile totale (V.t.) şi cheltuielile
totale (C.t.). Pf.ctb.br. = V.t. – C.t.
În cazul în care veniturile totale (V.t.) sunt mai mari decât cheltuielile totale (C.t.) se
înregistrează pr o f i t contabil brut (Pf.ctb.br.)
V.t. > C.t. => (V.t. – C.t.) > 0 => Rz.br. > 0 => Pf.ctb.br = V.t. – C.t..
În cazul în care veniturile totale (V.t.) sunt mai mici decât cheltuielile totale (C.t.) se
înregistrează p i e r d e r e contabilă brută (Pd.ctb.br.);
V.t. < C.t. => (V.t. – C.t.) < 0 => Rz.br. < 0 => Pd.ctb.br = C.t. – V.t.
Pierderea contabilă brută (Pd.ctb.br) s e r e c u p e r e a z ă din profiturile contabile brute
obţinute în următorii ani, fără a fi limitată perioada de timp în care pierderea contabilă brută
dintr-un an se poate recupera din profiturile contabile brute obţinute în viitor.
Numai în cazul pierderilor f i s c a l e se prevede, prin Codul fiscal şi prin Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal, că aceasta se poate recupera din profiturile impozabile
obţinute în următorii 5 ani consecutivi.
Recuperarea pierderii contabile brute (Pd.ctb.br) se face n u m a i a n u a l , după încheierea
anului fiscal, prin bilanţul contabil, în ordinea înregistrării acestora potrivit prevederilor legale în
vigoare.
Problema pierderilor contabile b r u t e , a modului de recuperare a acestora din profiturile
contabile brute obţinute în următorii ani şi a consecinţelor pe care acestea le generează asupra
rezultatului contabil net din anii următori şi, în special, asupra dividendelor, constituie una dintre
problemele care a fost şi este efectiv neglijată, atât prin legislaţia contabilă, cât şi prin cea fiscală,
ceea ce a condus şi la interpretări şi soluţii practice dintre cele mai diferite.
În mod g r e ş i t şi contrar intereselor bugetului de stat (care gestionează banul public), s-a
considerat şi se consideră că reglementarea (1) profitului contabil brut, (2) pierderii contabile brute
şi (3) a modului de acoperire a pierderii contabile brute sunt probleme numai pur contabile, fără
consecinţe pe plan fiscal.
Nereglementarea corespunzătoare şi completă (până la ultimele consecinţe, directe sau
propagate, pe care le generează pe plan fiscal a pierderilor contabile brute şi a modului de acoperire
a acestora, generează numeroase şi grave consecinţe pe plan fiscal, are ca efect importante pierderi
de venituri pentru bugetul de stat.
Efectiv din 1990 până în prezent, prin nici o reglementare financiar – contabilă (şi, cu
atât mai mult, fiscală) nu se vorbeşte despre acoperirea pierderii contabile b r u t e .
21
 Legea contabilităţii nr. 82/1991, (şi, cu atât mai mult, Codul fiscal) nu defineşte şi nu
reglementează clar, precis şi la modul imperativ:
1 – pierderea contabilă b r u t ă ;
2 – modul de recuperare a pierderii contabile brute;
3 – consecinţele pe care le generează pierderile contabile brute asupra:
3.1. – rezultatului net al exerciţiului (profit sau pierdere contabilă netă);
3.2. – dividendelor brute, fondului de rezervă, fondului de dezvoltare (investiţii) şi a altor
fonduri (repartizări) ce se constituie din profitul contabil net;
3.3. – impozitului pe dividende (care are un caracter fiscal);
3.4. – impozitului pe veniturile acordate unor persoane fizice din repartizarea profitului
contabil net, precum fondul de participare a salariaţilor la profit etc.;
3.5. – dividendelor nete cuvenite efectiv acţionarilor, în special a milioanelor de acţionari de la
marea privatizare, dintre care cei mai mulţi nu au încasat niciodată nici un leu dividende ca urmare
şi a „ingineriilor financiar – contabile” făcute cu ajutorul „pierderilor contabile brute”.
Prin Codul fiscal şi prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, se reglementează
pierderile fiscale.
Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Reglementările de aplicare ale acestei legi (precum
O.M.F.P. nr. 94/2001, O.M.F.P. nr. 306/2002, O.M.F.P. nr. 1.752/2005 etc.), reglementează numai
pierderile contabile nete. Surprinde şi nedumereşte faptul că prin aceste acte normative nu se
reglementează şi pierderile contabile brute, inclusiv modul de acoperire a acestora.
Trebuie avut în vedere faptul că bugetul de stat înregistrează „pierderi de impozit” şi
din nerealizarea de profit contabil brut (adică din pierdere contabilă brută) care, prin efectele
sale propagate, generează pierdere de profit contabil net şi, pe cale de consecinţă, pierderi
din impozitul pe dividende, pierderi din impozitul pe venit, precum impozitul pe veniturile
obţinute de salariaţi, în cazul în care o parte din profitul contabil net se repartizează pentru fondul
de participare a salariaţilor la profit etc.
În toate cazurile în care o societate comercială se înregistrează cu pierdere contabilă
brută, aceasta se va înregistra numai şi numai cu pierderea contabilă netă netă.
Din momentul în care o societatea comercială s-a înregistrat cu pierdere contabilă netă,
aceasta nu va mai avea de făcut repartizări din profitul contabil net (în frecvente cazuri acesta fiind
şi scopul, aşa după cum se va vedea şi din cele ce urmează), precum pentru dividende (generatoare
de impozit pe dividende), pentru fondul de participare a salariaţilor la profit (generator de impozit
pe venit) etc.
Deci, înregistrarea de pierdere contabilă brută are ca efect p r o p a g a t nevirarea la bugetul de
stat a unor importante impozite (precum pe dividende, pe veniturile asimilate salariilor, aşa cum

22
sunt repartizările din profitul contabil net pentru fondul de participare al salariaţilor la profit, pentru
care se datorează impozit pe venit etc.).
În acest scop, numeroşi contribuabili manifestă o atenţie deosebită aplicării unor „strategii
fiscale” cu ajutorul cărora se înregistrează cu pierderi de (1) profit contabil brut, (2) profit
impozabil, (3) profit contabil net, sau numai cu unul sau două dintre aceste pierderi, în funcţie de
cum au interesele.
Legislaţia contabilă şi fiscală a oferit şi oferă – încă – posibilităţi „mulţumitoare” în acest
scop, în special marilor contribuabili, care au specialişti autentici în domeniul financiar-contabil şi,
în special, în arta evaziunii fiscale „legale”.
Aşa cum pierderile de profit fiscal conduc la pierderi în bugetul de stat de venituri din
impozitul pe profit, tot aşa de bine şi pierderile contabile brute conduc, în frecvente cazuri, la
pierderi de impozit pe dividende şi impozit pe venit, aşa după cum se va vedea şi din cele ce
urmează.
Surprinde şi nedumereşte faptul că, aşa după cum am mai arătat, întreaga legislaţie financiar –
contabilă şi fiscală, apărută din 1990 până în prezent, a ignorat, a desconsiderat în mod nejustificat
problema pierderilor contabile b r u t e şi, în special a modului de recuperare a acestora, ceea ce a
condus la numeroase şi grave consecinţe, atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru numeroşi cetăţeni-
acţionari (care trebuiau, de drept, să încaseze dividende, dar pe care nu le-au încasat), lucru
evidenţiat în paginile următoare.
Veniturile bugetului de stat s-au diminuat prin neîncasarea de impozit pe dividende şi impozit
pe venit, impozite care s-ar fi încasat în condiţiile în care se reglementa corespunzător problema
pierderilor contabile b r u t e şi, în mod deosebit, a modului de recuperare a acestora.
Numeroşi cetăţeni, în special o mare parte din cei peste 15 milioane de acţionari de la marea
privatizare, nu au încasat dividendele ce li se cuveneau de drept, ca urmare a faptului că cele mai
multe societăţi comerciale la care au deţinut – s-au mai deţin (foarte puţini) acţiunile – au ajuns pe
mâna unor patroni care, cu bună ştiinţă, au făcut tot posibilul ca aceste unităţi să se înregistreze cu
pierdere contabilă b r u t ă pentru a nu se mai repartiza dividende.
Adusă din 1.4. – azi 14.12.2005
Din momentul în care o unitate se înregistrează cu pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.),
aceasta se va înregistra, obligatoriu, în toate cazurile, şi cu pierdere contabilă netă (Pd.ctb.netă).
Aceasta deoarece, în toate cazurile în care, dintr-un număr negativ (minus de profit contabil brut, în
cazul nostru, adică Pf.ctb.br. < 0) se scade un număr pozitiv (impozitul pe profit, care nu are decât
valori pozitive, adică Iz.pf. > 0), rezultatul (exprimat prin profitul contabil net) este întotdeauna un
număr negativ (Pf.ctb.net < 0).
Este cunoscut că Pf.ctb.br. – Iz.pf. = Pf.ctb.net.

23
 În condiţiile în care Pf.ctb.br. < 0, vom avea:
– Pf.ctb.br. – Iz.pf. = – Pf.ctb.net.
Dar „– Pf.ctb.net” înseamnă pierdere contabilă netă (Pd.ctb.netă) egală cu suma celor doi
termeni negativi, respectiv cu (– Pf.ctb.br. – Iz.pf.), dar luaţi cu semnul pozitiv. Pd.ctb.netă =
Pf.ctb.br. + Iz.pf.
Apelând la unele noţiuni elementare de matematică ne vom aduce aminte despre „m o d u l u l ”
unui număr, care exprimă „valoarea absolută a unui număr”, adică „numărul negativ luat cu
semnul pozitiv”.
Modulul lui 5 este 5. | 5 | = 5.
Modulul lui – 5 este 5. | – 5 | = 5.
Aplicând regulile matematice la fiscalitate vom ajunge ca în loc de „– 5.000 lei profit contabil
brut” să spunem „5.000 lei pierdere contabilă brută.” | – 5.000 lei Pf.ctb.br. | = 5.000 lei Pd.ctb.br.
În loc de „– Pf.ctb.br. – Iz.pf.” = „– Pf.ctb.net” vom spune
| – Pf.ctb.br. – Iz.pf. | = Pd.ctb.netă întrucât | – Pf.ctb.net | = Pd.ctb.netă.
Exemplul nr. 1
1. Venituri totale (V.t.) = 10.000 lei, din care:
1.1. Venituri impozabile (V.iz) = 10.000 lei.
1.2. Venituri neimpozabile (V.niz) = 0 lei.
2. Cheltuieli totale = 12.000 lei, din care:
2.1. Cheltuieli deductibile (C.ded.) = 10.200 lei.
2.2. Cheltuieli nedeductibile (C.ned) = 1.800 lei.
3. Cota de impozit pe profit = 16%.
Calculul profitului contabil brut
1. Profitul contabil brut (Pf.ctb.br) = Venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) =
= 10.000 – 12.000 = – 2.000 lei, ceea ce înseamnă o pierdere contabilă brută (Pd.ctb.br.) de
2.000 lei. Pd.ctb.br. = 2.000 lei.
În loc să spunem „– 2.000 lei Pf.ctb.br.”, vom spune fie „– 2.000 lei Pf.ctb.br. = 2.000 lei
Pd.ctb.br.”, fie „| – 2.000 lei Pf.ctb.br | = 2.000 lei Pd.ctb.br.”
Pierderea contabilă brută reprezintă „valoarea absolută a numărului negativ ce exprimă
profitul contabil brut” sau, altfel spus „numărul negativ al profitului contabil brut luat cu semnul
pozitiv”. Pd.ctb.netă = | – Pf.ctb.br. – Iz.pf.| = | – Pf.ctb.br.| + | – Iz.pf.| = Pd.ctb.br + Iz.pf.
Pierderea c o n t a b i l ă b r u t ă dintr-un an se acoperă din profiturile c o n t a b i l e b r u t e
obţinute în următorii ani, fără a exista o limitare a perioadei de timp (număr de ani) în care acestea
se pot acoperi.

24
 Acoperirea pierderii contabile brute se face numai anual, înainte de determinarea „rezultatului
brut al exerciţiului”, respectiv înainte de calculul profitului contabil brut pe baza căruia se
calculează profitul contabil net.
Profitul contabil brut î n a i n t e de acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pf.ctb.br./î.a.p.) = venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.).
Pf.ctb.br. / î.a.p. = V.t. – C.t.
Profitul contabil brut î n a i n t e de acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pf.ctb.br./î.a.p.) se va folosi pentru acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pd.ctb.br./an.p.).
Profitul contabil brut rezultat d u p ă acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pf.ctb.br./d.a.p.) = profitul contabil brut î n a i n t e de acoperirea pierderii contabile brute din anii
precedenţi (Pf.ctb.br./î.a.p.) – pierderea contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.).
Pf.ctb.br. / d.a.p. = Pf.ctb.br. / î.a.p. – Pd.ctb.br. / an.p.
În cazul în care:
Pf.ctb.br. / î.a.p. > Pd.ctb.br. / an.p. => (Pf.ctb.br. / î.a.p. – Pd.ctb.br./ an.p.) > 0 =>
=> Pf.ctb.br. / d.a.p. > 0
Pf.ctb.br. / î.a.p. = Pd.ctb.br. / an.p. => (Pf.ctb.br. / î.a.p. – Pd.ctb.br./ an.p.) = 0 =>
=> Pf.ctb.br. / d.a.p. = 0
Pf.ctb.br. / î.a.p. < Pd.ctb.br. / an.p. => (Pf.ctb.br. / î.a.p. – Pd.ctb.br./ an.p.) < 0 =>
=>Pd.ctb.br. / d.a.p. < 0, ceea ce înseamnă pierdere contabilă brută rezultată în anul curent după
acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi (Pd.ctb.br./d.a.p.).
Profitul contabil brut rezultat d u p ă acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pf.ctb.br./d.a.p.) se foloseşte pentru determinarea profitului contabil net (Pf.ctb.net).
Pf.ctb.net = Pf.ctb.br. / d.a.p. – Iz.pf.
În toate cazurile în care o unitate se înregistrează cu pierdere contabilă b r u t ă (Pd.ctb.br.),
aceasta se va înregistra numai cu pierdere contabilă n e t ă (Pd.ctb.netă).
În cazul în care unitatea se înregistrează:
1 – atât cu pierdere contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.),
2 – cât şi cu pierdere contabilă brută din anul curent (Pd.ctb.br./an.c.),
pierderea contabilă brută la 31.decembrie a anului curent (Pd.ctb.br./31.12.) = atât cu pierdere
contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) + pierdere contabilă brută din anul curent
(Pd.ctb.br./an.c.).
Pd.ctb.br. / 31.12. = Pd.ctb.br. / an.p. + Pd.ctb.br. / an.c.

25
 Existenţa pierderii contabile brute (Pd.ctb.br.) generează, obligatoriu, numai pierdere
contabilă netă (Pd.ctb.net), întrucât pierderea contabilă netă se obţine prin scăderea din pierderea
contabilă brută a impozitului pe profit.
Ori, în condiţiile în care primul termen este negativ, rezultă o însumare a doi termeni negativi,
adică o creştere a sumei negative, exprimată în acest caz prin pierderea de profit contabil net
V.t. < C.t. => (V.t. – C.t.) < 0 => – Pf.ctb.br. – Pf.ctb.br. – Iz.pf. = – Pf.ctb.net.
Având în vedere că | – Pf.ctb.br. | = Pd.ctb.br şi | – Pf.ctb.net | = Pd.ctb.netă =>
Pd.ctb.br. + Iz.pf. = Pd.ctb.net
Exemplul nr. 1
1. Pierdere contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) = 8.000 lei.
În anul curent s-a înregistrat următoarea situaţie.
2. Venituri totale (V.t.) = 100.000 lei, din care:
2.1. Venituri neimpozabile (V.niz.) = 5.000 lei, care reprezintă venituri obţinute (de SC „A”)
din dividendele încasate de la o altă societate comercială (de la SC „B”) ca urmare a acţiunilor
deţinute (de SC „A” la SC „B”).
2.2. Venituri impozabile (V.iz.) = 95.000 lei.
3. Cheltuieli totale (C.t.) = 90.000 lei, din care:
3.1. Cheltuieli nedeductibile (C.ned) = 15.000 lei, care reprezintă cheltuieli cu diurna
înregistrate din depăşirea limitei deductibile la calcului profitului impozabil, de 26,30 lei RON pe zi
în anii 2004 şi 2005.
3.2. Cheltuieli deductibile (C.ded) = 75.000 lei.
4. Cota de impozit pe profit (C.iz.pf.) = 16%;
Calculul profitului în anul curent
1. Profitul contabil brut (Pf.ctb.br.) = venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) = 100.000 –
90.000 = 10.000 lei = profitul contabil brut î n a i n t e de acoperirea pierderii contabile brute din anii
precedenţi (Pf.ctb.br./î.a.p.).
2. Pierdere contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) = 8.000 lei.
3. Profitul contabil brut rezultat d u p ă acoperirea pierderii contabile brute din anii precedenţi
(Pf.ctb.br./d.a.p.) = profitul contabil brut rezultat î n a i n t e de acoperirea pierderii contabile brute
din anii precedenţi (Pf.ctb.br./î.a.p.) – pierdere contabilă brută din anii precedenţi
(Pd.ctb.br./an.p.).
Pf.ctb.br./d.a.p. = Pf.ctb.br./î.a.p. – Pd.ctb.br./an.p. = 10.000 – 8.000 = 2.000 lei.
4. Profitul impozabil (Pf.iz) = venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) – venituri
neimpozabile (V.niz.) + cheltuieli nedeductibile (C.ned.) = 100.000 – 90.000 – 5.000 + 15.000 =
20.000 lei.

26
 5. Impozitul pe profit (Iz.pf) = profitul impozabil (Pf.iz) x cota de impozit pe profit (C.iz.pf.)
= 20.000 x 16% = 3.200 lei.
6. Profitul contabil net (Pf.ctb.net) = profitul contabil brut rezultat d u p ă acoperirea pierderii
contabile brute din anii precedenţi (Pf.ctb.br./d.a.p.) – impozitul pe profit (Iz.pf.) = 2.000 – 3.200 =
– 1.200 lei, ceea ce înseamnă o pierdere contabilă netă (Pd.ctb.net) de 1.200 lei.
| – 1.200 lei Pf.ctb.net | = 1.200 lei Pd.ctb.net
Exemplul nr. 2
1. Pierdere contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) = 8.000 lei.
În anul curent s-a înregistrat următoarea situaţie.
2. Venituri totale (V.t.) = 100.000 lei, din care:
2.1. Venituri neimpozabile (V.niz.) = 5.000 lei, care reprezintă venituri obţinute (de SC „A”)
din dividendele încasate de la o altă societate comercială (de la SC „B”) ca urmare a acţiunilor
deţinute (de SC „A” la SC „B”).
2.2. Venituri impozabile (V.iz.) = 95.000 lei.
3. Cheltuieli totale (C.t.) = 101.000 lei, din care:
3.1. Cheltuieli nedeductibile (C.ned) = 15.000 lei, care reprezintă cheltuieli cu diurna
înregistrate din depăşirea limitei deductibile la calcului profitului impozabil, de 26,30 lei RON pe zi
în anii 2004 şi 2005.
3.2. Cheltuieli deductibile (C.ded) = 86.000 lei.
4. Cota de impozit pe profit (C.iz.pf.) = 16%;
Calculul profitului în anul curent
1. Profitul contabil brut (Pf.ctb.br.) = venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) = 100.000 –
101.000 = – 1.000 lei, ceea ce înseamnă pierdere contabilă brută din anul curent (Pd.ctb.br./an.c.).
Pf.ctb.br / an.c. = – 1.000 lei. Având în vedere că | – Pf.ctb.br.| = Pd.ctb.br, rezultă că
Pd.ctb.br / an.c. = 1.000 lei
2. Pierdere contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) = 8.000 lei.
3. Pierderea contabilă brută la 31.decembrie a anului curent (Pd.ctb.br./31.12.) = pierderea
contabilă brută din anii precedenţi (Pd.ctb.br./an.p.) + pierderea contabilă brută din anul curent
(Pd.ctb.br. / an.c.) = 8.000 + 1.000 = 9.000 lei
4. Profitul impozabil (Pf.iz) = venituri totale (V.t.) – cheltuieli totale (C.t.) – venituri
neimpozabile (V.niz.) + cheltuieli nedeductibile (C.ned.) = 100.000 – 101.000 – 5.000 + 15.000 =
9.000 lei.
5. Impozitul pe profit (Iz.pf) = profitul impozabil (Pf.iz) x cota de impozit pe profit (C.iz.pf.)
= 9.000 x 16% = 1.440 lei.

27
 6. Profitul contabil net (Pf.ctb.net) = profitul contabil brut (Pf.ctb.br) – impozitul pe profit
(Iz.pf.) = – 9.000 – 1.440 = – 10.440 lei, ceea ce înseamnă o pierdere contabilă netă (Pd.ctb.netă) de
10.440 lei.
Altfel exprimat, vom avea:
pierderea contabil netă (Pd.ctb.net) = pierderea contabil brut (Pd.ctb.br) + impozitul pe
profit (Iz.pf.) = 9.000 + 1.440 = 10.440 lei.
Pentru a se înţelege cât mai bine problema în discuţie, calculul profitului contabil net se poate
exprima şi sub următoarea formă:
profitul contabil net (Pf.ctb.net) = profitul contabil brut rezultat după acoperirea pierderii
contabile brute din anii precedenţi (Pf.ctb.br./d.a.p.) – impozitul pe profit (Iz.pf.) = –9.000 – 1.440
= – 10.440 lei, ceea ce înseamnă o pierdere contabilă netă (Pd.ctb.net) de 10.440 lei.
| – 10.440 lei Pf.ctb.net | = 10.440 lei Pd.ctb.net.

28