În chimia organică, un alcool este un compus organic hidroxilic, care conține o

grupă funcțională hidroxil (-OH), aceasta fiind legată de un atom de carbon

saturat, în starea de hibridizare sp3. Grupa hidroxil poate fi legată de o catenă
saturată, din partea saturată a catenei unei alchene, sau de catena laterală a unei
hidrocarburi aromatice. Formula generală pentru un alcool simplu, aciclic, este
CnH2n+1OH.

În limbajul curent, termenul de alcool se referă aproape întotdeauna la etanol,

cunoscut și ca alcool de cereale, și deseori la orice băutură care conține etanol
(vezi băutură alcoolică). Acest sens stă la baza termenului de alcoolism
(dependență de alcool). Reținerea de a nu consuma alcool (abstinență), iar legea
din SUA din anii 1900 de interzicere a consumului de alcool (prohibiție). Ca
medicament, etanolul este cunoscut ca având un efect depresiv, care scade acuitatea
reflexelor sistemului nervos central. Alte forme de alcool sunt de obicei denumite
cu un adjectiv de rigoare, precum alcool izopropilic sau prin sufixul -ol, ca în
izopropanol.

Cuvântul datează din secolul XVI, când a fost folosit pentru se denumi orice
substanță la care se ajungea prin sublimare. Acesta derivă din termenul latin
medieval alcool ("pudră de stibiu"), originar din arabă al-kuḥūl (‫)الكحول‬, care este
de asemenea sursa termenului kohl și legat de rădăcina k-ḥ-l, atestată în cuvântul
arab pentru machiaj.