Metroul din Tokyo

I. INFORMAŢII GENERALE

Metroul din Tokyo reprezintă cel mai extins sistem de tranzit rapid din lume localizat într-o
zonă metropolitană – Greater Tokyo - şi ocupă locul întâi în clasamentul celor mai intens utilizate
sisteme de transport subteran din lume, cu un trafic anual de aproximativ 3.160 miliarde de
pasageri şi cu aproximativ 8.7 milioane de călători zilnic. Metroul reprezintă cea mai rapidă şi
uşoară cale de a ajunge în centrul Tokyo.
Toate trenurile circulă în intervalul orar 05:00 – 01:00. În orele de vîrf trenurile circulă din
3 în 3 minute, iar în restul timpului, la un interval de cel mult 10 minute.
Toate staţiile sunt echipate cu aparate de vânzare automată a biletelor. Preţul acestora
variază în funcţie de distanţa până la destinaţie, preţul minim, ce acoperă călătoria de-a lungul a 3
staţii fiind de 110 – 170 yeni, in funcţie de linie. Dacă un călător nu ştie exact destinaţia la care
doreşte să ajungă, el poate achiziţiona cel mai ieftin bilet, urmând ca, la sfârşitul călătoriei, să
plătească diferenţa de bani.
Reţeaua de transport subteran cuprinde 13 linii şi 282 de staţii şi este administrată de doi
operatori: Tokyo Metro (deţinută de Tokyo Metro Co., Ltd.; are în gestiune 9 linii şi 168 de staţii)
şi Toei (deţinută de Biroul Metropolitan de Transport Tokyo; administrează 4 linii şi 106 staţii).
Majoritatea liniilor aflate în gestiunea celor două companii au legaturi cu liniile de transport
feroviar private şi publice (aflate in proprietatea Japan Railways). Principalul dezavantaj al
coexistenţei celor doi operatori constă în faptul că pasagerii care schimbă liniile între Metro şi Toei
sunt nevoiţi să deţină încă un bilet, special pentru transfer. Acestă problemă de ticketing poate fi
evitată utilizând cardurile preplătite ce permit accesul şi transferul către orice destinaţie, indiferent
de liniile de legătură. Acest sistem de carduri, numit PASMO, a fost introdus în martie 2007 şi este
utilizat în transportul public din Tokyo.

II. CĂLĂTORIA CU METROUL

II.1. INTRAREA STAŢIEI DE METROU
Fiecare staţie are la intrare panouri cu simbolul metroului, însoţit de logo-ul companiei care
administreaza staţia respectivă.
Imaginea 1. Simboluri folosite la intrarea staţiilor de metrou

1
 Sursa: http://www.kotsu.metro.tokyo.jp/eng/services/sub_ride.html

Cele două reţele (Metro şi Toei) au un sistem unificat utilizat în reprezentarea liniilor (sunt
utilizate culori şi coduri) precum şi în numerotarea staţiilor. În momentul în care pătrunde în staţie,
călătorul trebuie să ştie elementele de codificare ale staţiei de destinaţie, şi anume culoarea liniei
pe care trebuie să o folosească, litera ce simbolizează linia respectivă, precum şi numărul staţiei.
Imaginea 2. Staţie aparţinând Tokyo Metro

Sursa:
http://www.tokyometro.jp/en/ride/metro/index.html
II.2. TARIFUL CĂLĂTORIEI
Tariful unei călătorii variază în funcţie de distanţa parcursă până la destinaţie şi în funcţie
de linia utilizată (Tokyo Metro sau Toei). Pentru ca pasagerii să cunoască aceste tarife şi să poată
calcula mai uşor tariful total al unei călătorii, sunt afişate tabele informative în apropierea
aparatelor de vânzare a biletelor. De asemenea, pe Internet există sisteme de planificare a
călătoriilor şi de calcul automat al tarifelor. Serviciul oferit de Tokyo Metro este „Tokyo Metro
Transfer Planner & Fare Calculation”1, iar cel oferit de Toei este „Tokyo Transfer Guide”2.
Tarifele mai cunosc o diferenţiere în funcţie de vârstă, fiind luate în calcul următoarele
categorii: adulţi (peste 12 ani), copii (6 – 12 ani) - ce beneficiază de tarife cu 50% mai mici decât
cele practicate pentru adulţi, copii (1 – 6 ani) – dacă sunt însoţiţi de un adult au gratuitate, iar dacă
nu sunt taxaţi la categotia de tarif superioară, copii de până într-un an – au gratuitate.3

II.3. ACHIZIŢIONAREA BILETELOR

- se realizează la aparatele de vânzare automată. De aici se pot procura bilete obişnuite,
bilete cupon, bilete de o zi sau carduri PASMO.
Imaginea 3. Aparat de vânzare a biletelor

1
http://www.tokyometro.jp/en/ticket/search/index.php
2
http://www.tokyo-subway.net/english/
3
http://www.tokyometro.jp/en/ticket/age/index.html
2
 Sursa: http://www.kotsu.metro.tokyo.jp/eng/services/sub_ride.html

Când ajunge în faţa unui aparat de vânzare a biletelor (dotate cu ecran tactil), călătorul
selectează limba dorită. Apoi introduce monedele sau bancnotele în spaţiile speciale, ilustrate în
Imaginea 3. În continuare, selectează butonul care afişează preţul călătoriei, ridică biletul şi restul
de bani, dacă este cazul. Pe tot parcursul acestei operaţiuni, clientul poate beneficia de asistenţă.

II.4. ACCESUL CĂTRE PERON

- presupune trecerea prin sistemul de validare a biletului sau a cardului PASMO.
Validarea biletului se face prin poziţionarea acestuia deasupra săgeţii verzi. Cardul se verifică prin
cititorul de carduri indicat de o lumină albastră lângă care se găseşte simbolul PASMO (combinaţia
de litere IC). Acceptarea cardului este confirmată printr-un sunet specific.
Imaginea 4. Bariere la intrare

Sursa: http://www.tokyometro.jp/en/ride/metro/index.html

II.5. REGULI DE CĂLĂTORIE

În aşteptarea pe peron, pasagerii nu trebuie să depăşească linia albă, ci să se poziţioneze
în dreptul liniilor care marchează unde anume se vor deschide uşile atunci când ajunge trenul.
Călătorii care coboară au prioritate. Este recomandat ca pasagerii să nu se grăbească pentru a
prinde trenul pentru a evita unele incidente. Telefoanele mobile se vor da pe modul silenţios, iar în
preajma locurilor rezervate pentru bătrâni sau gravide, acestea se vor închide. Pe parcursul

3
călătoriei este indicat să se evite discuţiile între pasageri. Locurile rezervate se găsesc de obicei în
ultimul vagon al trenului şi pot fi identificate uşor prin simbolurile din imaginea 5.
Imaginea 5. Simbol locuri rezervate

Sursa: http://www.tokyometro.jp/en/ride/manners/index.html

Tokyo Metro a introdus trenurile „women-only”. Acestea circulă în perioada de vârf din
timpul zilei şi sunt dedicate transportului femeilor, copiilor din şcoala primară şi a celor mai mici,
precum şi persoanelor cu dizabilităţi fizice sau mentale. Aceste trenuri au un simbol special.
Perioada de vârf este considerată cea cuprinsă între ora 5 şi ora 9:30 dimineaţa.

II.6. AJUSTAREA TARIFULUI

Există situaţia în care un pasager călătoreşte pe o distanţă mai mare decât cea
corespunzătoare biletului achiziţionat. De aceea, în apropierea barierelor sunt amplasate aparate
pentru plăţile adiţionale. Se introduce biletul, iar aparatul va afişa pe ecran diferenţa datorată. După
plata acesteia, biletul se va restitui, în vederea validării acestuia pentru ieşirea din staţia de metrou.

II.7. IEŞIREA DIN STAŢIA DE METROU

- presupune din nou trecerea barierelor şi se realizează cu o nouă validare a biletului sau
cardului. Biletul nu se va restitui decât dacă acoperă transportul cu metroul pentru întreaga zi.

II.8. TRANSFERUL ÎNTRE LINII.

În unele staţii, călătorul este nevoit să treacă din nou peste barierele de la intrare chiar
dacă transferul se realizează între două linii aparţinând aceluiaşi operator. În acest caz, transferul se
face prin barierele marcate cu portocaliu. Dacă schimbarea trenurilor se face în mai mult de 30 de
minute, este necesară achiziţionarea unui nou bilet. În schimb, deţinătorilor cardurilor PASMO li
se va deduce automat preţul noii călătorii.
Părăsirea staţiei de metrou se face consultând din nou panouri informative ce conţin o
hartă a ieşirilor, fiecare dintre acestea fiind numerotate.

III. INFORMARE, SIGURANŢĂ ŞI CONFORT

4
 Tokyo Metro, principalul operator în transportul subteran, manifestă o preocupare pentru
siguranţa şi confortul tuturor călătorilor. Pentru a facilita accesibilitatea în staţiile de metrou, au
fost instalate lifturi şi scări rulante. De asemenea, staţiile sunt dotate cu rampe speciale pentru
persoanele cu dizabilităţi, iar persoanele nevăzătoare beneficiază de panouri scrise utilizând
alfabetul Braille.
Există panouri prin care se încearcă o înţelegere mai bună a sistemului de codificare.
Acestea furnizează informaţii despre destinaţii, transferuri, precum şi despre localizarea aparatelor
prin care se poate solicita asistenţă în caz de urgenţă.
Se pune accentul pe comunicarea cu pasagerii, în special a celor străini, şi de aceea în 14
staţii sunt amplasaţi oameni care stau la dispoziţia fiecăruia pentru adresarea de întrebări sau
nemulţumiri.
Panourile conţin informaţii şi în limba engleză şi, de asemenea, angajaţii care sta la
dispoziţia călătorilor sunt cunoscători ai unei limbi de circulaţie internaţională.

IV. CONCLUZII

- Sistemul de transport subteran din Tokyo înregistrează traficul cel mai intens din
lume. Reţeaua de transport este una foarte complexă, fiind administrată de două
companii.
Există o preocupare pentru facilitatea informării călătorilor şi pentru ajutarea persoanelor
străine. De aceea, ambii operatori folosesc sisteme similare de informare, de codificare a liniilor şi
staţiilor, de vânzare şi de validare a biletelor. Cu toate acestea, este necesar biletul de transfer pe
care călătorii îl achiziţionează atunci când trec de la o linie la alta.
Metroul din Tokyo dispune de sisteme performante de procurare şi de verificare a
biletelor, îndeplinindu-se astfel cerinţa de operativitate impusă de traficul pasagerilor, mai ales în
perioada de vârf.