1

IZOLAREA CÂMPULUI OPERATOR

Examenul clinic în stomatologie și tratamentele care se execută la nivelul dinților și în cavitatea

orală sunt mult îngreunate de prezența salivei, a sângerării și a secreției de la nivelul pungilor gingivale,
care deformează imaginea, acoperind detaliile anatomice, mascând cariile incipiente. În timpul
tratamentelor pulpare, radiculare acestea pot infecta câmpul operator iar în timpul efectuării restaurărilor
coronare sau a cimentării lucrărilor protetice alterează calitatea materialelor de restaurare si a celor
utilizate pentru cimentare determinând eșecul acestor manopere – carii secundare, pierderea restaurărilor,
descimentarea lucrărilor protetice.
Pentru evitarea acestor inconveniente se impune o strictă izolare a dinților în cursul realizării
diferitelor faze de tratament.
Avantajele izolării câmpului operator
1. Câmp operator curat și uscat, eliminând posibilitatea contaminării cu lichid bucal și lichid gingival
2. Posibilitatea unui acces și a unei vizibilități optime atât pentru medic cât și pentru asistentă
3. Obținerea properietăților optime a materialelor dentare utilizate
4. Protecție corespunzătoare a pacientului și a medicului, evitând complicațiile suportate de pacient și
consecințele legale care s-ar putea răsfrânge asupra practicianului
5. Eficiență crescută a actului operator, a manoperelor terapeutice.
Izolarea câmpului operator implică 3 elemente:
- Controlul umidității
- Îndepărtarea părților moi și acces corespunzător
- Prevenirea accidentelor și incidentelor intraoperatorii.
Controlul umidității
Manoperele efectuate în cadrul terapiei restauratoare nu pot fi corect executate fără controlul
umidității din mediul oral.
Acest aspect presupune excluderea fluidului din șanțul gingival, a salivei, a sângerării gingivale din
câmpul operator și a vaporilor de apă rezultați din respirație.
Diga, dispozitivele de aspirare a salivei și materialele absorbante au eficiență diferită, variabilă în
controlul umidității.
Îndepărtarea părților moi și acces corespunzător

2
 Manoperele de detaliu ale terapiei restauratoare nu pot fi executate corect fără îndepărtarea părților
moi și acces adecvat, de care este nevoie pentru examinarea optimă a zonei de lucru. Aceasta implică, în
general, menținerea deschiderii gurii cu amplitudinea necesară și îndepărtarea, prin apăsare sau tracționare
a mucoasei gingivale (marginea liberă), a limbii, a buzelor și a obrajilor.
În acest scop se folosesc, cu eficiență variabilă, diga, aspiratorul de debit mare, materialele absorbante,
firul de ligatură pentru retracție și eventual depărtătorul bucal.
Prevenirea accidentelor și incidentelor intraoperatorii
Pornind de la axioma medicală ”primum non nocere”, acest element conceptual este reprezentat de
prevenirea lezării pacientului pe parcursul manoperelor terapeutice. Salivația abundentă, la care se
asociază lichidul de la piese, pot produce senzația de sufocare sau de înecare pentru pacient, care poate
intra în panică. Fragmentele, resturile rezultate din manoperele terapeutice ca și instrumentarul mic, pot fi
aspirate sau înghițite, iar părțile moi pot fi lezate accidental.
Izolarea adecvată, care oferă protecție pe parcursul actelor stomatologice contribuie la confortul
pacientului și la eficiența operatorului.
Diga, dispozitivele de aspirație, materialele absorbante și eventual un depărtător permit obținerea de
rezultate în acest sens nu atât prin prezența lor în sine, cât prin modul în care sunt utilizate.
Dacă la maxilar izolarea de salivă este destul de ușoară, la mandibulă devine mult mai dificilă,
deoarece în vestibulul inferior și mai ales în șanțurile paralinguale se colectează secreția tuturor glandelor
salivare, alături de celelalte secreții pe care limba, prin mișcările ritmice și de deglutiție, le împrăștie peste
câmpul operator.
Există mai multe mijloace de izolare dintre care cele mai folosite în practica stomatologică sunt:
1. Mijloace absorbante
1.1.Aspiratorul de salivă de debit mare
1.2.Aspiratorul de salivă uzual
1.3.Rulouri, comprese, bureți absorbanți
1.4.Șnurul de retracție gingivală sau firul interdentar
1.5.Scuturile protectoare (pentru istmul faringian și/sau regiunea jugală)
1.6.Automatonul
1.7.Clemele dentare (pentru fixarea și menținerea accesoriilor absorbante)
Scuturile, automatonul și clemele dentare reprezintă dispozitive auxiliare ce constituie modalități de
trecere către mijloacele izolante.

3
 2. Mijloace izolante
Diga

1.MIJLOACELE ABSORBANTE
1.1. Aspiratorul de salivă de debit mare
Este utilizat atunci când se folosește instrumentarul rotativ, cu jet de apă, pentru aspirarea cu
ușurință a fragmentelor rezultate.
Aspiratorul de debit mare poate prelua 0,5l de apă în 2 secunde și are capacitatea de îndepărtarea a
75-95% din apa de la turbină și spray-ul de apă și 100% particulele solide mici (pulbere) rezultate din
tratamentul asupra dintelui.

Avantajele utilizării spray-ului de aer, apă și aspiratorul de debit mare sunt:

- resturile de substanță dentară, materialele dentare sunt îndepărtate eficient din câmpul aspirației
- nu se produce deshidratarea țesuturilor
- câmpul operator irigat oferă acces și vizibilitate mai bună
- chiar fără anestezie, durerea resimțită de pacient este mai redusă (nu se produce supraîncălzirea
dintelui)
- manoperele terapeutice sunt mai eficiente deoarece se elimină pauzele pentru clătit
- fragmentele și pulberea metalică rezultate prin acțiunea instrumentarului abraziv pot fi preluate în
totalitate și eventual recuperate
- se realizează mai ușor manoperele terapeutice de cadran.
În mod normal aspiratorul de debit mare se plasează distal de zona de lucru.

1.2. Aspiratorul de salivă uzual

4
 Aspiratoarele uzuale îndepărtează lent lichidul și au capacitate foarte redusă de a îndepărta
particulele solide. Poate îndepărta saliva din planșeul bucal. Se folosește în asociere cu absorbante de tip
rulouri, comprese și cu diga.
Este un dispozitiv compus dintr-o canulă metalică sau plastic, un tub subțire de cauciuc în care se
introduce canula și care, cu capătul celălalt, este anexat la conducta de apă. Când se deschide robinetul se
creează un vid necesar aspirării și derivării acestora la scurgerea aparatului.
Vârful său trebuie să fie neted, rotunjit, neiritant.
Cele mai utilizate sunt canulele de aspirație de unică utilizare cu vârful din plastic și tijă
deformabilă, ce pot fi modelate manual. Modelarea de face astfel încât orificiile vârfului canulei să nu fie
astupate de părțile moi sublinguale.
Unele dispozitive sunt concepute pentru a preveni astuparea în acest mod. Un astfel de dispozitiv
este Svedopter, ce este utilizat simultan ca aspirator și depărtător de limbă.

1.3. Rulouri, comprese, bureți absorbanți

Rulourile sunt utile pentru a obține o perioadă scurtă de izolare. De asemenea sunt alternative de
izolare pentru situațiile în care izolarea cu digă este impracticabilă, imposibilă sau nenergonomică.
Rulourile pot fi din vată de bumbac sau fibre de celuloză și se găsesc în trei mărimi: 1,2,și 3. Cele mai
utilizate sunt rulourile nr.2 care se aplică vestibular și cele nr.3 care se aplică oral.
Dinții maxilari se izolează prin presarea rulourilor în vestibul, în fundul de sac, adiacent dintelui de
lucru, unde este menținut de către obraz.
Dinții mandibulari se izolează plasând rulouri atât vestibular cât și lingual, în dreptul dintelui de lucru
și în vestibulul maxilar de aceeași parte.

5
 Plasarea rulourilor în regiunea incisivilor se va face parafrenular dreapta și stânga. Atât la intervențiile
la maxilar cât și la mandibulă se va asocia aspiratorul de salivă. Rulourile trebuie înlocuite pe măsură ce
se îmbibă cu secreții.
Pentru a fi mai utile rulourile trebuie menținute în poziție cu anumite dispozitive care au dezavantajul
că trebuie îndepărtate din când în când pentru a schimba rulourile, ducând la consum de timp și de
manopere.
Dacă secreția salivară este redusă și rulourile nu s-au umezit complet, înainte de îndepărtarea lor se
recomandă să fie umezite cu spray-ul de apă, pentru a nu risca îndepărtarea epiteliului superficial de pe
porțiunile lipite de rulou.
Foarte utile sunt absorbantele salivare (ex. Dry-tips) ce constau dintr-un ambalaj de material plastic
perforat ce include un miez textil absorbant. Prezintă un adeziv cu eficiență redusă și se plasează pe
mucoasă în dreptul orificiului de deschidere a glandelor salivare mari.

1.4.Șnurul de retracție gingivală sau firul interdentar

Izolarea șanțului gingival se realizează prin plasarea la acest nivel a unui fir textil absorbant sau
realizat extemporaneu din vată. Au rolul de a dirija spre vestibular sau oral secreția existentă în șanțul
gingival.
Șnurul poate fi impregnat sau nu cu substanțe vasoconstrictoare.
Diametrul șnurului trebuie să fie puțin mai mare decât adâncimea șanțului gingival.

6
 Inserarea se face cu un instrument plat, fără margini ascuțite și nu trebuie forțată.
1.5. Scuturile protectoare pentru istmul faringian
Scuturile protectoare pentru regiunea jugală
Aceste dispozitive prefabricate (de obicei din material plastic) sunt indicate pentru a preveni
aspirarea sau înghiţirea instrumentarului mic (atunci când nu se lucrează cu diga) respective pentru
protejarea părţilor moi jugale faţă de instrumente acţionate manual sau instrumentar rotativ. Ele pot fi
foarte utile în special atunci când se lucrează la dinţii laterali.
Atunci când dispozitivele prefabricate nu sunt disponibile se poate utiliza o compresă de tifon cu
dimensiunea de 5x5 cm, desfăcută şi plasată pe faţa dorsală a limbii, către partea posterioară a cavităţii
bucale.
Aceste dispozitive auxiliare associate cu rol izolant constituie (alături de automaton şi clemele
dentare) modalităţi de trecere către mijloacele izolante propriu-zise.

1.6. Automatonul
Automatonul este un dispozitiv cu care izolăm de salivă o hemiarcadă sau arcul frontal inferior, cu
ajutorul rulourilor de vată de mărime adecvată, pe care le menţinem în fundul de sac paralingual şi
vestibular, totodată îndepărtând limba şi obrazul de arcada dentară.
Este compus dintr-un dispozitiv extraoral şi unul intraoral.
Dispozitivul extraoral este alcătuit dintr-o plăcuţă care se sprijină sub bărbie, acţionată de un arc ce
culisează pe o tijă vertical. Pe această tijă există un şanţ de fixare a dispozitivului intraoral.
Dispozitivul intraoral este de 3 feluri: pentru partea dreaptă, partea stângă şi regiunea frontală. Este
compus dintr-o pelotă cu braţe inegale, braţul mai îngust fiind plasat în vestibulul bucal iar cel mai lat
sublingual.

7
 1.7. Clemele dentare

Se folosesc pentru fixarea şi menţinerea accesoriilor absorbante.

Clemele Harward sunt utilizabile numai la mandibulă, ca şi automatonul. Sunt cleme de digă
modificate pentru a putea menţine câte un rulou de vată în şanţul paralingual şi vestibular, fixându-se pe
un dinte vecin situate posterior de câmpul operator.
Clemele Haller sunt utilizabile la maxilar şi la mandibulă. Se compun dintr-un inel ce se fixează pe
un dinte învecinat cu cel pe care intervenim. De la inel pornesc două braţe, unul vestibular şi altul oral,
prevăzute cu butoni. Braţele fixează rulourile de vată şi papilele interdentare, îndepărtându-le de câmpul
operator, pe care îl izolează de secreţiile pungii şi de sângerarea gingivală.

DIGA
A fost introdusă pentru utilizarea în stomatologie în 1864 de către S.C. Barnum, dentist din New
York.

8
 Este utilizată pentru delimitarea câmpului operator prin izolarea unuia sau mai multor dinţi în
raport cu mediul oral.
Avantaje:
1. permite menţinerea unui câmp operator perfect izolat, curat şi uscat, eliminând posibilitatea
contaminării cu lichid bucal şi lichid gingival
2. elimină orice interpunere sau contact cu câmpul operator, prin îndepărtarea și menținerea în
această poziție a buzelor, obrajilor, limbii.
Îndepărtarea părților moi oferă accesul și vizibilitatea optimă, inclusiv la nivel juxta sau subgingival
prin îndepărtarea inclusiv a marginii libere gingivale. Folia de digă de culoare închisă oferă un fundal întunecat
și care nu reflectă lumina, pe care câmpul operator contrastează oferind vizibilitate mai bună.

3. odată instalată diga nu necesită reintervenție pentru menținerea accesului și vizibilității care
rămân continue
4. permite obținerea proprietăților optime ale materialelor dentare utilizate.
Prevenirea contaminării cu salivă sau umiditate din mediul buccal, în timpul inserării și modelării
materialelor de restaurare oferă posibilitatea obținerii proprietăților fizico-chimice optime ale acestor
material. Acest aspect se regăsește și atunci când se realizează profilaxie locală cu compuși fluorurați a
căror eficiență scade dacă sunt interferați de prezența salivei sau umidității din mediul bucal
5.oferă protecție corespunzătoare pacientului și medicului.
Diga protejează pacientul împotriva aspirării sau înghițirii instrumentarului mic sau a fragmentelor
și resturilor rezultate prin manoperele terapeutice. Prin aplicarea foliei de digă acestea pot fi ușor
recuperate și îndepărtate. Aplicarea corectă a foliei de digă protejează părțile moi de substanțele
medicamentoase, iritante, caustice sau cu gust neplăcut. De asemenea elimină sau reduce impactul inițial
în cazul derapării instrumentelor rotative sau a celor acționate manual. În plus operatorul este protejat
semnificativ de eventuala contaminare din mediul oral al pacientului.
6. permite o eficiență crescută a actului terapeutic, prin liniștea operatorie pe care o oferă
Se elimină timpul oferit pacientului pentru clătit și scuipat, este descurajată tendința multor
pacienți la conversații inutile în timpul manoperelor. Rama și clemele aplicate în poziție ajută la
menținerea unei deschideri constant ca amplitudine a cavității orale. Sunt mai ușor de realizat manopere
multiple la mai mulți dinți, până la toți dinții de pe o hemiarcadă.
Instalarea izolării cu diga poate fi realizată și de către asistentă economisind astfel timp.

9
 Dezavantaje:
1. timpul suplimentar necesar pentru realizarea izolării
2. obiecțiile pacientului privind disconfortul produs de manoperele de aplicare
Aceste aspecte pot fi eliminate sau reduse folosind o tehnică simplificată de aplicare. În cele mai
multe cazuri aplicarea nu necesită mai mult de 3-5 minute. Acest interval este necesar de obicei pentru
instalarea anesteziei.
După finalizarea instalării, pentru majoritatea pacienților, relaxarea și confortul oferite pe
parcursul manoperelor compensează eventualele neplăceri produse pe parcursul aplicării.
Există anumite situații care limitează aplicarea izolării cu diga:
- dinți insuficient erupți care nu permit menținerea clemelor
- molarii 3 în anumite cazuri
- dinți în malpoziții accentuate.
Ocazional pacienții astmatici pot să nu tolereze diga, la fel ca și cei care au problem cu respirația
nazală și sunt respiratori orali.
Există situații în care pacienții nu tolerează folia de digă din motive psihice.

Materiale și instrumente necesare pentru realizarea izolării cu diga

1. Folia de cauciuc
Foia de digă este confecționată din cauciuc special, care trebuie menținut în condiții de întuneric și
rece pentru a nu ”îmbătrâni” prematur. Trebuie utilizată doar în limitele valabilității date de producător.
Are formă pătrată cu dimensiune de 12,5 cm/12,5cm și 15cm/15cm sau sub formă de rulou cu lățime
de 12,5 cm sau 15 cm din care se taie transversal dimensiunea necesară.
Există folii preambalate, sterilizate în plicuri individuale.
Grosimea foliei este variabilă:
- Subțire 0,15 mm
- Medie 0,20 mm
- Groasă 0,25 mm
- Extragroasă 0,30 mm
- Special-groasă 0,35 mm
Foliile subțiri au tendința de a trece mai ușor prin spațiile interdentare dar și tendința de a se rupe mai
ușor.

10
 Foliile foarte groase sunt mai eficiente pentru retracția părților moi, mei rezistente la rupere, dar
tensionează clemele de fixare, având ca rezultat dislocarea acestora.
Se preferă utilizarea foliilor de grosime medie care au elasticitatea optimă pentru etanșarea închiderii
zonei de colet.
Foliile pot avea culori deschise sau închise – roz, galben, verde, gri, albastru – preferându-se culorile
închise pentru contrastul oferit ca fundal pentru dinți.
Folia are o față lucioasă și una mată. Sunt utilizate cu fața mată spre exterior pentru că reflectă mai
puțin lumina.

2. Ramele de întindere
Rolul ramelor este de a poziționa și menține marginile foliei.
Există mai multe tipuri de rame uzuale pentru întinderea foliei.
a. Rama în formă de ”U” tip Young
Este cea mai răspândită. Dezavantajul acestei rame este legat de faptul că este metalică și este
radioopacă și interferă cu imaginile radiologice.

Rama Young Rama Star Visi

b. Rama în formă de ”U” tip Star Visi
Este realizată din material plastic ceea ce îi conferă avantajul radiotransparenței.

11
 Rama Nygaard – Ostby Rama Sauveur

c. Rama tip Nygaard – Ostby

Are contur închis, poligonal și este realizată din material plastic radiotransparent.
d. Rama tip Sauveur
Este o ramă articulată din plastic. O balama centrală permite ramei să se plieze permițând un acces mai
ușor în zona de lucru. Această accesibilitate facilitează realizarea de radiografii, administrarea de doze
adiționale de anestezic și evacuarea de lichide terapeutice care au ajuns accidental în cavitatea bucală.

3. Clemele de digă
Clemele ancorează folia de digă și o mențin fixă în jurul dintelui, forțând retracția marginii gingivale. O
clemă este formată din două brațe, care se plasează pe fețele opuse ale coroanei dintelui, vestibular și oral,
între convexitatea maximă coronară și marginea gingivală. Brațele sunt unite printre ele printr-un
arc de oțel care înconjoară coroana dintelui peste fața ocluzală sau marginea incizală și menține, prin forța
sa elastică, cele două brațe aplicate strâns în jurul coroanei.
Brațele se termină prin 4 pinteni care vor asigura contactul în 4 puncte ale clemei cu dintele,
prevenind astfel răsturnarea sau torsionarea clemei.
Anumite cleme au vârfurile pintenilor îndreptate spre gingival și sunt utile pentru dinții parțial erupți
sau pentru retracție gingivală suplimentară.
Brațele clemei nu trebuie să depășească limita mezială și distală a fețelor vestibulară și orală deoarece:
- vor interfera poziția penelor
- se traumatizează marginea gingivală și sângerează
- nu se obține etanșeitate.

12
 Brațele clemei pot prezenta sau nu aripioare. Aripioarele sunt niște prelungiri laterale ale brațelor care
realizează retracția suplimentară a marginii gingivale. De asemenea permit fixarea foliei înainte de
plasarea acesteia pe dintele respectiv.
Au dezavantajul că prezența lor poate incomoda aplicarea benzilor de matrice, a penelor sau a
portmatricilor.
În tehnicile de restaurare se preferă clemele fără aripioare, în timp ce în tehnicile endodontice se
preferă clemele cu aripioare.

Există o multitudine de forme și dimensiuni de cleme.

Există un set minimal de cleme de digă.

13
 În mod uzual anumite cleme pot fi utilizate pentru dinți diferiți și cu mici modificări pot fi adaptate
pentru toate situațiile.
Cleme utilizate uzual sunt: (Ivory)
- Ivory nr. 0 – pentru incisivi și canini când dorim izolări multiple
- Ivory nr. 1 – pentru premolari
- Ivory nr. 9 – pentru incisivi și canini pentru izolare unică
- Ivory nr. 14 – pentru molari, pentru dinți parțial erupți sau cu distrucții coronare mari
- Ivory nr. 26 – pentru molari de talie mare.

4. Echipament auxiliar
Pentru utilizarea în condiții optime a izolării cu diga sunt necesare echipamente accesorii.
Perforatorul sau cleștele de perforat folia
Cel mai des utilizat este modelul Ainsworth.

14
 Cu ajutorul perforatorului se pot realiza orificii de dimensiuni diferite, corespunzătoare dintelui pe
care vrem să îl izolăm. Perforatorul are un platou rotativ, cu 5 sau 6 dimensiuni de orificiu.
Dimensiune orificiilor:
- cel mai mic – pentru incisivi inferiori
- al 2-lea – pentru incisivi superiori și canini
- al 3-lea – pentru premolari
- al 4-lea – pentru molari superiori
- al 5-lea – pentru molari inferiori
- al 6-lea – pentru dinți cu volum anormal, în general este utilizat pentru dinții situați cel mai posterior
în izolare.
Această standardizare este valabilă pentru folia de grosime medie.
Pensa (forceps) de aplicare a clemelor
Cea mai utilizată este pensa Stokes.

15
 Șervețelele de hârtie absorbantă preformate
Se plasează sub folia de cauciuc, între ea și tegumentul pacientului și are ca scop:
- prevenirea reacțiilor alergice la folie
- absoarbe transpirația
- absoarbe saliva scursă pe la comisură
- amortizează acțiunea de instalare a izolării cu diga
- oferă posibilitatea de ștergere a buzelor după îndepărtarea foliei
- oferă confort pacientului.

Șablon pentru poziționarea orificiilor

Este utilizat pentru marcarea poziției orificiilor pe folia de digă.

16
 Accesorii de ancoraj
- firul de bumbac
- inele de cauciuc sau benzi subțiri de cauciuc interdentar
- pene interdentare.

Poziția și dimensiunea orificiilor din folia de digă

Realizarea izolării cu diga depinde de dimensiunea și poziția orificiilor din folie. Distanța dintre
orificii este reprezentată de distanța de la centrul suprafeței ocluzale a primului dinte de izolat până la
centrul suprafeței ocluzale a celuilat dinte de izolat, aproximativ 6,3 mm.
Dacă distanța dintre orificii este prea mare folia se va încreți între dinți și va împiedica manoperele
terapeutice.
Dacă distanța între orificii este prea mică folia va sta tensionată exagerat se va tracționa în zona de
colet, nu realizează etanseizare zonei și se poate rupe.
În tratamentul leziunilor coronare, izolarea cu diga trebuie să cuprindă minim 3 dinți (dintele de
lucru și cei doi dinți vecini).
În tratamentele endodontice se izolează doar dintele de lucru, cu excepția situațiilor speciale
(rădăcini neretentive) când este necesară izolarea și pe alți dinți.
Pentru restaurările realizate la nivelul incisivilor și pe fața mezială a caninului se izolează toți dinții de
la premolarul 1 din dreapta până la premolarul 1 din stânga (14 – 24) punând clemele metalice doar la
nivelul premolarilor.
Pentru restaurările coronare la canini se izolează de la M1 de pe aceeași parte până la IC pe partea opusă.
17
 Pentru restaurările coronare la dinții din zona laterală (PM, M) se izolează de la ultimul dinte posterior
până la IC de partea opusă.
În izolarea la maxilar, primul orificiu creat va fi pentru IC, în timp ce la mandibulă primul orificiu
creat va fi pentru dintele cel mai distal care urmează să primească o clemă.
Poziționarea orificiilor pe folie se va face conform unui șablon.
Pentru realizarea orificiilor trebuie să se țină seama de grosimea foliei. La foliile subțiri se va face un
orificiu cu diametru mai mic decât cel pentru foliile medii. La foliile groase se face un orificiu cu
diametrul mai mare decât decât la foliile medii.

Tehnici de aplicare a izolării cu diga

Metoda 1 – aplicarea foliei și a clemei simultan

1. îndepărtarea depozitelor de tartru de pe dinți
2. verificarea cu ajutorul firului de ață a spațiului interdentar ca să nu rupă folia (margini ascuțite,
resturi de tartru)
3. perforarea foliei și întinderea ei pe ramă
4. lubrefierea foliei în zona orificiului pentru a facilita inserarea
5. alegerea clemei potrivite, fixarea ei în brațele pensei de aplicare și verificarea adaptării ei pe dinte
6. îndepărtarea clemei de pe dinte după verificarea și fixarea ei, prin aripioarele clemei, de folia de
cauciuc
7. aplicarea șervețelului preformat pe fața pacientului
8. plasarea clemei spre gingival, dincolo de convexitatea maximă a dintelui, cu ajutorul pensei de
aplicare a clemei. Se aplică mai întâi brațul oral și apoi se aplică și brațul vestibular. Deoarece
elasticitatea foliei poate opune rezistență la această mișcare, este adesea necesar să se aplice o
presiune controlată asupra pensei de cleme, pentru a asigura poziționarea corectă a clemei.
Dacă pacientul acuză disconfort, se poate realiza anestezia locală a gingiei. În acest caz, senzația
de presiune, cauzată de clemă, dispare în mod normal după 1 – 2 minute de la aplicare.
9. eliberarea foliei de cauciuc din aripioarele clemei, pentru a permite foliei să se strângă în jurul
coletului dintelui. Se realizează cel mai eficient cu o împingere cu vârful degetului. Uneori este
necesară utilizarea unui instrument de mână pentru eliberarea foliei
10. dacă folia nu a alunecat prin spațiul interdentar dincolo de punctul de contact se folosește un fir de ață
interdentar, pentru a ajuta la alunecarea ei dincolo de punctul de contact, până în zona cervicală

18
11. controlul aplicării corecte a clemei și a foliei – folia trebuie să fie întinsă și tensionată pe ramă
12. se badijonează dintele izolat și zona adiacentă de folie cu o soluție antiseptică dezinfectantă

Avantajele metodei 1
- este cea mai ușoară și comodă aplicare a izolării cu diga, în cazuri obișnuite
- dacă clema se eliberează și scapă în orice moment al aplicării ea este ținută aplicată pe folie
- metoda nu necesită ajutorul unui asistent

Dezavantajele metodei 1
- nu permite vizualizarea directă a dintelui și a zonei adiacente în timpul aplicării
- tensiunea produsă de elasticitatea foliei acționează în direcție opusă celei de plasare a clemei

Metoda 2 – aplicarea clemei în jurul dintelui urmată de aplicarea foliei

1. îndepărtarea depozitelor de tartru de pe dinte
2. alegerea clemei potrivite pentru dintele respectiv
3. plasarea clemei pe dinte, dincolo de convexitatea maximă a coroanei. Este obligatoriu să fie bine
fixată pentru a preveni dislocarea și înghițirea clemei
4. cu atenție se trece folia de cauciuc, întinsă în prealabil, perforată și tensionată pe ramă, peste
clemă. Atenție să nu se deplaseze clema din loc pentru a evita înghițirea ei
5. se urmează procedurile în continuare ca la metoda 1 (punctele 10,11,12)

Avantajele metodei 2
- permite vizualizarea directă a dintelui și a zonei adiacente în tmpul plasării clemei
- este metoda cea mai eficientă de plasare a clemei atunci când există dificultăți în asigurarea
securității fixării clemei

Dezavantajele metodei 2
- este dificil de plasat folia peste clemă, fără aplicarea unei tensiuni asupra ei, tensiune care poate
disloca clema
- este practic imposibilă tensionarea foliei și tracționarea ei peste clema cea mai mare (Ivory nr.9)

19
Metoda 3 – aplicarea foliei în tensiune peste dinte urmată de aplicarea clemei
1. îndepărtarea depozitelor de tartru de pe dinte
2. se alege clema potrivită și se verifică fixarea ei pe dinte
3. se perforează folia de cauciuc, se fixează pe ramă și se tensionează orificiul din folie astfel ca
acesta să treacă de-a lungul dintelui ce trebuie tratat. Se folosește fir de ață interdentar pentru a
ușura trecerea foliei de cauciuc, prin spațiul interdentar, dincolo de punctul de contact
4. după ce s-a tracționat pe folie, pentru a evidenția dintele de lucru și gingia adiacentă, se plasează
imediat clema aleasă pe dinte
5. se urmează procedurile în continuare ca la tehnica anterioară (metoda 1 – punctele 10,11,12)

Avantajele metodei 3
- există puține posibilități de dislocare a clemei în timpul sau după plasarea ei
- permite vizualizarea directă a dintelui și a gingiei adiacente

Dezavantajele metodei 3
- este necesară participarea unui ajutor pentru a ține folia și rama, în special pentru aplicarea la molari

Îndepărtarea digii presupune următorii pași operatori:

1. aspirarea tuturor resturilor de pe folie
2. îndepărtarea aspiratorului de salivă dacă a fost folosit
3. secționarea septurilor interdentare cu o foarfecă boantă
4. se îndepărtează clema anterioară și apoi cea posterioară
5. se retrage folia și rama simultan
6. se șterg buzele pacientului cu un șervețel
7. se clătește cavitatea bucală
8. se face masaj parodontal în dreptul dinților care au avut cleme
9. se verifică integritatea foliei, să nu rămână în spațiile interdentare

Variante ale izolării cu diga în situații clinice deosebite

1. Contur sau convexitate coronară care nu permite retenția clemei

20
 Atunci când nu este posibil să plasăm clema dincolo de convexitatea maximă a coroanei, fără ca
aceasta să se disloce sau fără să lezăm parodonțiul marginal, se folosește următoarea tehnică: se alege o
clemă care se extinde subgingival, dincolo de conturul maxim coronar. După injectarea unei cantități
reduse de anestezic în țesutul gingival, se plasează clema la acest nivel. Efectul ulterior este o senzație de
disconfort parodontal minim, pentru cel mult o zi.

2. Izolări multiple
Atunci când mai mulți dinți trebuie tratați pe aceeași hemiarcadă, este preferabil să fie tratați în aceea
ședință. Izolarea a doi sau mulți dinți, în vederea tehnicilor de restaurare coronară, este de rutină și
identică cu cea pentru tehnicile endodontice. Se realizează în folie câte un orificiu pentru fiecare dinte
care trebuie izolat: pentru dinții posteriori orificiile se aliniază pe verticală iar pentru dinții anteriori ele se
aliniază orizontal în raport cu poziția ramei.

3. Izolarea dinților stâlpi de punte

Când sunt necesare tratamente endodontice la astfel de dinți se realizează un orificiu în folie pentru
fiecare dinte stâlp, în raport cu distanța dintre ei. Orificiile sunt unite între ele pentru a permite trecerea
peste corpul de punte.
Cel mai simplu este să se aplice mai întâi clema potrivită pe fiecare dinte stâlp apoi să se aplice folia
perforată ca mai sus, peste cleme (metoda 2). Metoda este mai ușor de aplicat în acest caz deoarece
deschiderea în folie este mai largă prin unirea orificiilor realizate anterior.

4. Izolarea unui dinte acoperit cu o coroană ceramică

Aplicarea clemei pe un dinte cu coroană ceramică poate duce la fracturarea acesteia, dacă tensiunea
rezultată este prea mare. De aceea, recomandăm, în acest caz, să se folosească tehnica izolării multiple, să
se izoleze și dinții adiacenți și să se plaseze clemele pe aceștia.

5. Izolarea unui dinte cu o distrucție coronară masivă (rest radicular)

Dinții în această situație clinică pot pune probleme la realizarea izolării cu diga. Deoarece aplicarea ei
este obligatorie, mai ales în aceste cazuri, trebuie expusă suficientă structură dentară integră pentru a
permite fixarea clemei. Acest lucru se va obține prin gingivoplastie. Acest mod de rezolvare terapeutică ar
fi necesar oricum în ideea reconstrucției morfofuncționale corecte ulterioare a dintelui.
6. Izolarea unui dinte șlefuit

21
 Dintele șlefuit sub formă de bont dentar, preparat pentru coroană de înveliș totală, cu preparare
subgingivală, nu oferă retentivitate pentru menținerea clemei și nu oferă stabilitate și menținere în poziție
la tensiunea foliei de cauciuc.
Această situație se rezolvă uzual prin realizarea unor șanțuri orizontale, plasate subgingival, la limita
marginii gingivale, pe fețele vestibulară și orală ale bontului preparat. Aceste șanțuri vor permite clemei
să se fixeze corespunzător.

7. Aplicarea izolării cu diga în cazul cariilor cervicale

Atunci când există leziuni cervicale extinse, accesul endodontic corect este pe fața ocluzală sau orală a
dintelui. În acest caz se face exereza completă a țesuturilor alterate, la nivel cervical, se creează accesul
endodontic, se identifică și se permeabilizează accesul în canale, în care se introduc, pe o lungime suficientă,
dar cel puțin în treimea coronară, ace Kerr sau conuri de argint pentru a proteja traiectul canalelor. Apoi
cavitatea cervicală se obturează provizoriu cu un material etanș, cu priză imediată și suficient de rezistent.
După aceea conurile sau acele care au protejat traiectul canalelor de pătrunderea materialului de restaurare
aplicat cervical, se îndepărtează și se aplică diga după una din metodele descrise.

8. Atitudinea terapeutică în cazul aplicării și izolării defectuoase cu diga

În anumite cazuri diga nu izolează corect dintele și saliva ajunge la nivelul câmpului operator. Această
situație poate apărea mai laes atunci când se tratează doi stâlpi de punte din cauza deschiderii mari din folie,
când forma și dimensiunea coroanei sunt modificate sau atunci când are o înclinare mult în afara normalului.
Pentru a opri pătrunderea salivei se poate folosi un ciment temporar precum cele care se folosesc
pentru pansamente chirurgicale sau parodontale (adeziv tisular). Acesta se prepară de consistență medie și
se aplică peste marginea foliei, la nivelul coletului, în jurul clemei. Cimentul face priză și închide spațiul
cervical prin care pătrunde saliva.

9. Izolarea la copii
La pacienții adolescenți sau copii trebuie să ținem seama de faptul că au arcadele mai mici și deci orificiile
trebuie să fie mai apropiate și în poziții modificate. Se pot folosi clemele Ivory W 14 sau SS White 27.

Erori în aplicarea și îndepărtarea izolării cu diga

Orificii perforate excentric în raport cu pozițiile normale – pot conduce la plasarea greșită a digii în
raport cu deschiderea cavității orale și pot fi înghițite sau aspirate fragmente sau corpuri străine de către

22
pacient. Plasarea foliei în poziție mult superioară (orificii plasate jos pe folie) conduc la astuparea
pasajului nazal aerian. Se va rula marginea superioară a foliei sub piramida nazală.
Distanță nepotrivită între orificii
- distanță prea mică - folia va fi prea tensionată și nu va izola perfect la nivel cervical
- tendință la rupere
- distanță prea mare - septuri care se vor plia interdentar
- acces proximal incomodat
- retracție gingivală deficitară
Diametrul incorect al orificiilor
- diametru mai mic – orificii tensionate ce vor fi depărtate de dinte
- diametru mai mare – folie pliată în jurul dintelui incomodând accesul.
Utilizarea de cleme improprii
- mai mică – supraîntinderea arcului – imposibilitatea izolării corecte sau ruperea arcului
- instabilă - se mișcă și nu menține etanșarea
- lezează marginea gingivală
- mai mare - lezează părțile moi
- împiedică aplicarea penei
Nu este înlocuită, la momentul necesar, diga uzată sau cu defecte
Dacă folia se rupe sau se deteriorează în timpul aplicării sau, ulterior, în timpul tratamentului, singura
atitudine corectă este înlocuirea ei imediată. În timp ce pacientul are gura deschisă și aspiratorul este
prezent se poate plasa rapid o nouă folie fără contaminare sau cu contaminare minimă cu salivă.
Dezavantajul înlocuirii foliei sau clemei cu imperfecțiuni este de preferat penetrării permanente a salivei
în situația în care tratamentul ar continua fără izolarea cu diga.

Folosirea izolării cu diga în terapia restauratoare

Au existat argumente pro și contra utizării frecvente a izolării cu diga în timpul preparării cavităților și a
realizării restaurărilor. Există multe alternative de izolare care însă nu sunt atât de eficiente precum diga.
Se recomandă utilizarea clemelor fără aripioare pentru că sunt mai puțin voluminoase.
Ca regulă generală este bine să fie izolată o întreagă hemiarcadă, chiar dacă este restaurat un singur
dinte. Acesata presupune să se facă izolarea până la linia mediană și până la dintele vecin situat distal de
cel care este restaurat.

23