CENTRUL DE STUDII EUROPENE

REFERAT FARMACOLOGIE
BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR

Profesor: Popescu Lavinia

Elev: Cazaceanu Dragos

Clasa 1D AMG
Biodisponibilitatea poate fi definită ca fiind parametrul care indică cantitatea de
substanţă activă, cedată din formă, absorbită, distribuită şi care ajunge la locul de
acţiune, manifestând efect terapeutic, precum şi viteza cu care se derulează acest
proces.

Pentru evaluarea medicamentelor utilizate în terapie, din punct de vedere al

substanţelor medicamentoase conţinute, formă farmaceutică şi efect terapeutic, avem
următoarele tipuri de echivalenţă:

A. Echivalenţa farmacologică - Este când există două forme farmaceutice care conţin
substanţe diferite, dar care sunt capabile să producă acelaşi efect farmacodinamic.

B. Echivalenţa chimică - Este prezentă la două forme farmaceutice diferite, dar care
conţin aceleaşi doze din aceleaşi substanţe medicamentoase.

C. Echivalenţa farmaceutică - Este când există două forme identice cu aceleaşi doze de
substanţă activă, dar care pot diferi din punct de vedere al auxiliarilor utilizaţi.

D.Echivalenţa biologică (bioechivalenţa) - Este când există două forme identice sau
diferite care conţin aceeaşi substanţă în cantităţi identice şi care administrate pe
aceeaşi cale realizează aceleaşi concentraţii sanguine în acelaşi timp.

Obiectivul principal în prescrierea şi administrarea medicamentelor a fost, pentru o

lungă perioadă de timp, administrarea de forme farmaceutice echivalente din punct de
vedere farmaceutic (forme identice care conţin doze egale din aceeaşi substanţă activă,
dar care pot avea auxiliari deosebiţi).

În urma observaţiilor clinice, s-a ajuns la concluzia că uneori administrarea unor forme
echivalente farmaceutic pot conduce la insuccese de ordin terapeutic datorită
supradozărilor sau datorită atingerii unor concentraţii plasmatice în domeniul
subterapeutic.

Cauzele incriminate în apariţia unor astfel de probleme erau:

-fie legate de medicament (formulare, tehnologie de preparare, serii diferite etc.);

-fie legate de subiecţii cărora le-a fost administrat medicamentul. În urma acestor
observaţii, s-a infirmat postulatul echivalenţei medicamentelor şi s-a introdus în
farmacologie o noţiune nouă, şi anume: bioechivalenţa medicamentelor.

Două medicamente sunt bioechivalente dacă au aceeaşi biodisponibilitate,

biodisponibilitatea fiind dată de cantitatea de substanţă medicamentoasă absorbită
(disponibilă biologic), capabilă de efect farmacodinamic la locul de acţiune şi de viteza
cu care se realizează acest proces.
Biodisponibilitatea se determină pe un anumit număr de indivizi, care corespund din
punct de vedere fiziologic pentru asemenea testări şi care se angajează să respecte
condiţiile impuse de studiu, în urma semnării unui consimţământ informat.

Factori care influenţează biodisponibilitatea

Biodisponibilitatea substanţelor medicamentoase este dependentă de diferiţi factori, şi
anume:
-factori dependenţi de medicament;
-factori dependenţi de organism;

Factori dependenţi de medicament

Factorii dependenţi de medicament, care influenţează biodisponibilitatea
medicamentelor, pot fi împărţiţi în următoarele grupe:
-factori dependenţi de substanţa medicamentoasă;
-factori dependenţi de forma farmaceutică.

Factori dependenţi de organism

Factorii dependenţi de organism pot fi împărţiţi în două grupe:
-factori generali, factori valabili pentru fiecare cale de administrare;
-factori specifici pentru o anumită cale de administrare, stare fizio-patologică etc.