Sunteți pe pagina 1din 4

Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei


Departamentul Ingineria Software și Automatică

Dare de seamă
Lucrare de laborator Nr. 3
Disciplina: Securitatea activității vitale
Tema: Cercetarea zgomotului industrial

A efectuat: st.
A verificat: asist. universitar Capră Galina

Chișinău 2020
Scopul lucrării:
Determinarea concentrației prafului în aerul zonei de muncă și aprecierea sanitaro-igienică a
conținutului de praf din mediul aerian.

Indicații metodice:
În cadrul laboratorului s-au discutat că unul din cele mai răspândite pericole în industrii precum
construcția, materialelor de construcție, minieră etc, este praful prezent în zona de muncă. Praful nimerind în
organele de respirație, pe piele, ochilor, devine sursa îmbolnăvirilor.
Praful de producție prezintă particule solide minuscule, capabile să se afle în timp îndelungat în aer în
stare de suspensie.
Praful poate fi clasificat în modul următor:
 După proveniență: organic (vegetal sau animal), neorganic(de calcar, ciment, ipsos,
etc.)
 După dispersitate: praf vizibil (dim. part. mai mare de 10 mkm), praf microscopic(dim.
part. mai mică de 10 mkm)
 După toxicitate: praf agresiv (de plumb, arseniu, bitum), praf inert (de lemn, zahăr,
ciment, etc.)
 După pericolul incendiar: exploziv (aerosoluri și cețuri formate de prafurile organice,
de sulf, magneziu) fără pericol de explozie (de azbest, corund, etc.)
Cel mai periculos este considerat praful cu dimensiunea particulelor mai mică de 5 mkm, care
pătrungând în tuburile pulmonare concrește cu țesutul pulmonar, înrăutățind funcția lui de bază. Afectarea
plămânilor din cauza acțiunii fizico-chimică a prafului se numește pneumoconioză.
Normele sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale (SN 245-71) și STAS 12.1.005-88 „Aerul
zonei de muncă. Cerințele sanitaro-igienice generale” reglementează C.M.A. ale substanțelor dăunătoare în
aerul încăperilor de producție.
Prin C.M.A. se subînțelege concentrația, care în cazul muncii zilnice în condițiile respective timp de 8
ore sau altă durată a zilei de muncă, dar nu mai mult de 40 de ore pe săptămână, pe perioada întregului stagiu
de muncă, nu provoacă dereglări ale stării sănătății atât în procesul activităților de muncă, cât și în termenele
îndepărtate ale vieții generațiilor actuale și viitoare.
Pentru a identifica concentrația prafului, se utilizează metoda gravimetrică, care este considerată drept
standard și se bazează pe determinarea masei prafului reținută pe filtru la trecerea prin el a unui volum de aer
exprimat în m3. Proba de aer se ia, de regulă, la nivelul zonei de respirație a muncitorului (1,5 .. 1,7 m).
Instalația pentru luarea probei aerului constă dintr-un aspirator dotat cu unul sau câteva reometre
pentru determinarea volumului de aer poluat ce trece prin filtru într-un minut, dispozitivul de menținere a
filtrului și furtunul care unește dispozitivul cu aspiratorul.
Volumul aerului aspirat prin filtru se aduce apoi la condiții normale, drept care se consideră:
temperatura de 0 oC, presiunea 760 mm Hg, umiditatea relativă a aerului 50%.
Deci trecând la partea practică a laboratorului, început cu aceea că am cântărit filtrul, obținând masa
lui inițială.
După care am instalat filtrul în tubul prin care vom trece aerul.
Am creat cu ajutorul camerei de praf mediul care va fi verificat, și după am trecut pentru o perioadă
de 5 minute o cantitate bine determinată de aer, cu ajutorul aspiratorului, alegând cantitatea de aer ca 20
l/min.
După trecerea timpului am scos atent filtrul din dispozitivul portfiltru și l-am cântărit din nou,
obținând masa filtrului după verificate, astfel am identificat masa prafului acumulat pe filtru.

Concentrația reală a

Concentrația maximă
încăpere, oC Temperatura aerului în

Volumul aerului trecut


Greutatea filtrului până

Greutatea filtrului după

reținut, mg Greutatea prafului


Locul captării probei de

Durata experienței, min


Presiunea, mm Hg
Nr. Experienței

aer

prafului în aer, mg/m3

admisă (CMA) a
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

prin filtru(în condiții


captarea probei, mg
la captarea probei, mg
Camera 24 747 419 421 2 5 20 27,77 6
de praf L/min

După obținerea tuturor datelor trebuie să aducem la condiții normale volumul de aer aspirat prin
filtru, acest lucru se face prin formula:
m 2−m 1 3
C= , mg/m
V 0∗τ
Unde: m1 – masa filtrului până la luarea probei, mg;
m2 – masa filtrului după luarea probei, mg;
V0 – volumul de aer trecut prin filtru în timp de un minut, adus la condiții normale, m3;
τ – durata luării probei de praf, min.
V ∗273∗P
V 0= t , m3
( 273+t )∗760
Unde: Vt – volumul de aer trecut prin filtru timp de un minut la temperatura t(oC), m3;
P – presiunea atmosferică la locul măsurării, mm Hg;
t – temperatura aerului în locul măsurării, oC.

V t∗273∗P 0,02∗273∗747
V 0= = =0,018 m3
( 273+t )∗760 ( 273+24 )∗760

m 2−m 1 421−419 3
C= = =27,77 mg /m
V 0∗τ 0,018∗5
Conlcuzii:
În lucrarea dată a fost măsurată și determinată concentrația prafului de calcar, (27, 77 mg/m 3), această
concentrație depășind C.M.A. prevăzută de normele sanitare care este de 6 mg/m 3, astfel în așa condiții
trebuie de propus măsuri de protecție pentru a asigura condițiile nepericuloase de muncă. Sunt măsuri de
protecție cu caracter tehnic, precum instalarea sistemelor de ventilare a aerului, depozitarea corectă a
materialelor ce scot praf, schimbarea procedeelor uscate de prelucrare a materialelor ce scot praf pe procedee
umede, dacă permite procesul tehnologic sau instruirea lucrătorilor la locul de muncă prin folosirea
mijloacelor personale de protecție, precum ar fi ochelarii de protecție, respiratoare, îmbrăcăminte și
încălțăminte specială sau mănuși de protecție. Astfel putem cu certitudine să afirmăm că în cadrul orei de
laborator au fost puse în practică cunoștințele acumulate în cadrul orelor de curs.