Clasa A XII-a All PDF

I.
EUROPA ªI ROMÂNIA
ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ
Geografie
SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

EUROPEAN
din suprafaþa
2% Terrei este ocu-

patã de Europa
Cât de mare este Europa? Europa are o suprafaþã micã în comparaþie cu
celelalte continente ale Terrei, iar populaþia sa este relativ redusã numeric.
Spaþiul european se impune însã prin caractere geografice bine conturate,
care se referã atât la componenta fizicã a mediului, cât ºi la societate.
Continentul se întinde între latitudinile nordice de 36° ºi 71° ºi între longitu-
dinile de 10°V ºi 68°E, dar teritorii care aparþin geografic ºi politic de Europa
10%
se gãsesc ºi dincolo de aceste coordonate.
Diversitatea spaþiului european. Spaþiul european este definit prin capa-
citatea sa de a reuni trãsãturi naturale ºi antropice extreme de diverse.
dintre locuitorii planetei trãiesc Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic ºi Marea Mediteranã delimiteazã vestul, nor-
în Europa dul ºi sudul continentului. Þãrmurile sale crestate, cu numeroase mãri
semiînchise ºi golfuri, imprimã o notã distinctã peisajului. Pe de altã parte,
Harta fizicã ºi politicã a Europei
4
Europa ºi România - Elemente geografice de bazã
Europa posedã câteva lanþuri montane impunãtoare (Pirinei, Alpi, Carpaþi),
care îºi lasã amprenta asupra regiunilor limitrofe. Continentul este strãbãtut de
câteva fluvii de mari dimensiuni (Volga, Dunãrea), dar ºi de fluvii care
influenþeazã decisiv peisajul regional ºi local (Sena, Pad, Tamisa). Din punct
de vedere climatic, cea mai mare parte a teritoriului are o climã temperatã,
clima rece manifestându-se doar în extremitatea sa nordicã. Nuanþele
continentale ºi maritime, precum ºi lanþurile montane impun diferenþieri
climatice semnificative. Solurile, fauna ºi vegetaþia au o diversitate fireascã,
impusã de celelalte elemente fizico-geografice, dar ºi de contextul socio-
economic.
Degradarea mediului natural. Mai mult decât în alte continente, IUCN = The International
activitãþile antropice au modificat profund mediul geografic european. Po- Union for the Conservation of
pularea timpurie, densitatea mare a populaþiei ºi intensificarea pronunþatã a Nature and Natural Resources.
activitãþilor industriale, începutã în secolul al XVIII-lea ºi ajunsã la apogeu în
secolul al XX-lea, au fãcut ca suprafaþa ocupatã în prezent de areale naturale
sã fie foarte restrânsã la nivelul continentului. Dupã peste douã milenii de
populare susþinutã, dupã mai multe decenii de agriculturã intensivã ºi industri-
alizare acceleratã, în anii 1980 ºi 1990, paralel cu extinderea U. E., au fost
luate mãsuri ferme de stopare a degradãrii mediului natural. În prezent, circa
Principalele grupuri lingvistice
6% din suprafaþa continentului este inclusã în areale protejate de IUCN.
europene sunt: romanic,
Eterogenitate culturalã. Din punct de vedere antropic, continentul
germanic, slav, uralic, altaic,
european este caracterizat prin eterogenitate. Peste 40 de state, oraºe
baltic ºi celtic. La acestea se
multimilionare ºi aºezãri rurale cu doar câþiva locuitori, ºapte grupuri
adaugã unele limbi care nu pot
lingvistice principale, mai multe culte religioase, trãsãturi culturale complexe,
fi încadrate în niciunul dintre
provenind din diferite colþuri ale planetei, îºi gãsesc astãzi locul în Europa.
ele: greaca, albaneza, basca etc.
Diversitatea tradiþionalã a continentului nu a împiedicat niciodatã identificarea
sa cu un tot unitar, bine închegat din punct de vedere geografic.
România, o Europã la scarã redusã. România se încadreazã perfect în
acest context. Din foarte multe puncte de vedere, spaþiul românesc poate fi
considerat o Europã în miniaturã. Pe un teritoriu relativ restrâns sunt reunite
elemente naturale ºi socio-culturale de o varietate comunã de obicei unor
suprafeþe mult mai mari. Poziþia geograficã suprapusã pe contactul mai multor
unitãþi geologice, manifestarea atât a influenþelor climatice oceanice, cât ºi a
celor continentale, prezenþa lanþului carpatic, vecinãtatea Mãrii Negre ºi cursul
inferior al Dunãrii sunt elementele naturale majore care determinã nivelul de
complexitate al acestui spaþiu.
Coordonatele extreme ale
Mediul fizico-geografic românesc. Graniþele actuale ale României includ
teritoriului României
unul dintre cele mai complexe lanþuri montane din Europa (Munþii Carpaþi), dar
ºi unul dintre cele mai vechi areale montane (Munþii Mãcin). Un fluviu de mare Conform Institutului Naþional de
importanþã internaþionalã (Dunãrea) ºi râuri cu semnificaþie regionalã aparte Statisticã, suprafaþa României
(Tisa, Mureº, Prut) definesc acest spaþiu din punct de vedere hidrografic. Tot este de 238.391 kmp, iar
la acest capitol trebuie remarcatã proximitatea Mãrii Negre ºi dezvoltarea la numãrul de locuitori era la
gurile de vãrsare ale Dunãrii a unei delte extinse, una dintre cele mai 1 iulie 2004 de 21,6 milioane.
importante zone umede ale continentului. Climatic, România se gãseºte sub
influenþa aceloraºi centri barici care determinã evoluþiile meteorologice la
scarã europeanã, ceea ce face ca diversitatea climaticã sã fie comparabilã.
5
Geografie
Pe fondul unui tip climatic unic (temperat continental), se regãsesc aici nuanþe
de continentalism (Podiºul Moldovei, Podiºul Dobrogei), influenþe oceanice
(Câmpia ºi Dealurile de Vest), mediteraneene (sud-vestul þãrii), baltice (nordul
Principalele confesiuni Podiºului Moldovei) ºi pontice (litoralul Mãrii Negre), precum ºi climate
religioase din România. În azonale (Carpaþi). Implicit, solurile cunosc o varietate deosebitã, iar înveliºul
2002, cei mai mulþi cetãþeni s-au biogeografic este definit de intersecþia mai multor zone ºi etaje de vegetaþie
declarat ortodocºi (86%), (zona stepei, a silvostepei, a pãdurilor de stejar etc.).
romano-catolici (4,7%) ºi Unitate ºi diversitate social-economicã în România. Pe teritoriul Româ-
reformaþi (3,2%), iar cei mai niei convieþuiesc în prezent peste 18 grupuri etnice, vorbind peste 15 limbi ºi
puþini au declarat cã sunt atei declarându-se adepþi ai mai multor culte religioase sau atei. Populaþia este
sau fãrã religie (0,2%). relativ uniform rãspânditã, dar se disting atât areale cu densitãþi foarte mari
(Bucureºti ºi reºedinþele de judeþ), cât ºi areale cu densitãþi mici (Delta
Dunãrii, Munþii Carpaþi). În România se gãseºte unul dintre primele zece oraºe
europene ca numãr de locuitori (Bucureºti). Din punct de vedere economic,
Dezastrele ºi tehnologia.
România are resurse naturale complexe ºi semnificative (teren agricol,
Datoritã nivelul ridicat de
pãdure, diverse minereuri, potenþial eolian ºi radiativ), dar ºi o infrastructurã
dezvoltare socio-economicã,
insuficient de adaptatã la cerinþele europene actuale.
Europa face parte dintre
Complexitatea fizico-geograficã ºi socio-culturalã a Europei face ca
regiunile în care dezastrele
manifestãrile fenomenelor naturale ºi antropice sã aibã uneori efecte negative
naturale genereazã mai degrabã
grave asupra mediului înconjurãtor ºi societãþii, mergând pânã la pierderi
pagube materiale decât victime
semnificative de vieþi omeneºti. Atât în Europa, cât ºi în România, hazardele
omeneºti, al cãror numãr este în
naturale ºi tehnologice reprezintã un element care se impune a fi luat în
general, destul de redus.
considerare în orice strategie de dezvoltare durabilã pertinentã.
ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE
DEFINITORII ALE EUROPEI ªI
ALE ROMÂNIEI
RELIEFUL MAJOR
Relief emers ºi relief submers. Categorii de relief major. Relieful unui spaþiu geografic poate fi clasificat
Celor trei trepte altitudinale care în mai multe categorii distincte. În funcþie de altitudine, relieful Europei se des-
caracterizeazã relieful emers al fãºoarã pe mai multe trepte. Dupã genezã, se disting mai multe tipuri de relief.
Europei li se adaugã relieful În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã câteva unitãþi majore de
submers. Din punct de vedere relief. Aceleaºi categorii de relief major caracterizeazã ºi teritoriul României.
juridic, apele teritoriale naþio- Treptele altitudinale majore. Relieful european include trei trepte
nale se extind pânã la 12 mile altitudinale majore: munþi, dealuri ºi podiºuri ºi câmpii. Diferenþierea dintre
marine de la linia þãrmului. cele trei trepte este relativã, în aceastã clasificare a reliefului intervenind ºi
Relieful submers european nu criteriul structurii geologice. De exemplu, Meseta spaniolã este un podiº cu
coboarã pe aceastã distanþã la altitudini care urcã pânã la 600-700 m, în vreme ce areale considerate
mai puþin de -200 m. montane au altitudini asemãnãtoare.
6
Cele trei trepte altitudinale pot fi întâlnite pe tot continentul. Totuºi, partea
sudicã a Europei este caracterizatã de altitudini mai mari, treapta montanã,
Cele mai mari altitudini din
dealurile ºi podiºurile ocupând suprafeþe extinse, în vreme ce câmpiile ºi
Europa se gãsesc la sud de
podiºurile joase dominã pãrþile nordice ºi sudice ale continentului. La nord de
paralela de 500N, în vârfurile
paralela de 50°N, treapta montanã este reprezentatã doar de Munþii
Elbrus, din Caucaz (5.642 m), ºi
Scandinaviei, Munþii Urali, Munþii Metaliferi ºi Sudeþi ºi de masivele montane
Mont Blanc, din Alpi (4.807 m).
din Arhipelagul Britanic ºi din Islanda.
Dealurile ºi podiºurile europene se gãsesc în proximitatea treptei montane
Cât de extinse sunt marile
(Subcarpaþii, Podiºul Bavariei) sau se individualizeazã în mijlocul unor
câmpii? Câmpia Europei de Est
suprafeþe mai joase (Platoul Central Rus, Platoul Volgãi).
are o suprafaþã de aproximativ
Mai mult de 50% din suprafaþa continentului este ocupatã de treapta cea
4.000.000 kmp, fiind cunoscutã ºi
mai joasã de relief, câmpiile. Se adaugã alte câmpii, mai puþin extinse, precum
sub numele de Câmpia Rusã.
Câmpia Panonicã, Câmpia Românã ºi Câmpia Padului. Cele mai întinse sunt
Câmpia Nord-Europeanã include
Câmpia Europei de Est ºi Câmpia Nord-Europeanã. Un loc special în peisaj îl
pãrþi din Franþa, Belgia, Olanda,
deþin câmpiile ºi regiunile joase litorale, rãspândite de-a lungul coastelor.
Germania, Danemarca, Polonia,
þãrile baltice, Belarus ºi Rusia.
Marile unitãþi de relief ale Europei
7
Geografie
Unitãþile tectono-structurale. Evoluþia geologicã a continentului, în
relaþie cu elementele structurale ºi petrografice, a imprimat peisajului
caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unitãþi majore de relief:
Unitãþile de relief pe structuri precambriene ocupã cea mai mare parte a
jumãtãþii estice ºi se dezvoltã fie pe Scutul Baltic (Podiºul Norrland, Câmpia
Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeanã (Câmpia Europei de Est).
Unitãþile de relief pe structuri caledonice se gãsesc în partea de nord-vest
a continentului. Structurile cutate caledonice se reflectã în relief prin munþi cu
altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate (Munþii Scandinaviei, Munþii
Scoþiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite de
depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestul
Câmpiei Nord-Europene.
Unitãþile de relief pe structuri hercinice sunt rãspândite din Peninsula
Ibericã ºi sudul Marii Britanii pânã în extremitatea esticã a Europei ºi au
aspect de podiºuri sau munþi joºi. Meseta spaniolã, Podiºul Central Francez,
Podiºul Boemiei, Munþii Ural fac parte din aceastã categorie. Acolo unde
structurile hercinice au fost puternic erodate ºi acoperite ulterior de depozite
sedimentare, au luat naºtere câmpii de acumulare. Jumãtatea de vest a
Câmpiei Nord-Europene se gãseºte aproape integral pe fundament hercinic.
Unitãþile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care
a marcat Europa ºi sunt reprezentate în principal de lanþul montan care ocupã
mare parte din sudul continentului, incluzând Munþii Pirinei, Alpi, Carpaþi,
Balcani ºi Caucaz. Tot din categoria unitãþilor de relief pe structuri alpine fac
parte ºi unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonicã).
Tipuri genetice de relief. Un alt criteriu de clasificare a reliefului are la
Domeniile geologice ale Europei
8
bazã factorii genetici care determinã trãsãturile dominante ale acestuia. Dupã
acest criteriu, se disting în Europa mai multe tipuri de relief, care se pot
completa ºi juxtapune: structural, petrografic, vulcanic, glaciar, litoral, fluvial
etc.
Trãsãturile reliefului României. Pe teritoriul României se reunesc toate
formele, treptele ºi tipurile de relief care se întâlnesc ºi la nivelul continentului.
Treptele de relief sunt distribuite relativ proporþional, iar tipurile genetice
conferã o remarcabilã varietate peisagisticã, favorizatã ºi de prezenþa unor
unitãþi majore de relief formate pe structuri geologice de vârste foarte diferite.
Modul în care sunt dispuse principalele forme de relief, concentric ºi în
trepte care scad spre interiorul ºi exteriorul þãrii, este determinat de
dispunerea centralã ºi de forma circularã a Carpaþilor.
Treptele reliefului României. În România se pot diferenþia urmãtoarele
trepte de relief: Munþi cu altitudini de câmpie.
Treapta montanã include munþii înalþi (peste 1.800 m), mijlocii (1.200-1.800 Dupã altitudine, anumite
m) ºi joºi (sub 1.200 m). Cea mai mare parte a acestei trepte include Munþii sectoare din Munþii Mãcin sunt
Carpaþi, la care se adaugã Munþii Mãcin. mai joase chiar decât unele
Dealurile ºi podiºurile au, în general, altitudini de 300-500 m, dar pot trece areale de câmpie; având în
ºi de 1.000 m (Mãgura Mãþãu din Subcarpaþii Getici are 1.018 m, Dealul vedere structura ºi geneza lor,
Bicheº din Subcarpaþii Transilvaniei are 1.080 m). Treapta dealurilor ºi podi- Munþii Mãcin fac parte totuºi
ºurilor mãrgineºte arcul carpatic atât la interior (Depresiunea colinarã a din treapta reliefului montan.
Transilvaniei), cât ºi la exterior (Subcarpaþii, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic,
Harta fizicã a României
9
Geografie
Dealurile de Vest). Podiºul Dobrogei este singura unitate care aparþine acestei
trepte de relief, fãrã sã aibã contact direct cu Carpaþii, geneza sa fiind
distinctã.
Treapta de câmpie are altitudinile cele mai mici, pe teritoriul României
dezvoltându-se trei astfel de unitãþi de relief: Câmpia Românã, Câmpia de
Vest ºi Delta Dunãrii.
Relieful submers care mãrgineºte litoralul Mãrii Negre are pante reduse în
dreptul Deltei Dunãrii, unde alimentarea cu sedimente este asiguratã de
Dunãre, ºi coboarã rapid la sud de Capul Midia, în dreptul Podiºului Dobrogei.
Delta Dunãrii – o câmpie?
Evoluþia tectonicã face ca pe teritoriul ocupat astãzi de România sã se
Din punct de vedere
individualizeze patru unitãþi tectonice, fiecare dintre ele fiind diviziuni ale
geomorfologic, Delta Dunãrii
unitãþilor europene. Cea mai veche dintre acestea, unitatea reliefului dezvoltat
este o câmpie aluvialã aflatã în
pe structuri precambriene, de platformã, include Podiºul Moldovei, Câmpia
fazã incipientã de formare.
Românã, partea sudicã a Podiºului Getic ºi Podiºul Dobrogei de Sud. Unitãþile
de relief pe structuri caledonice ºi hercinice ocupã suprafeþe mult mai mici. Din
Podiºul Dobrogei Centrale, prima categorie face parte doar Podiºul Dobrogei Centrale, în timp ce relieful
cunoscut ºi sub numele de dezvoltat pe structuri hercinice se gãseºte numai în Munþii Mãcin. Cea de-a
Podiºul Casimcei, este cel mai patra unitate tectonicã este amplasatã pe structuri alpine. În aceastã categorie
vechi teritoriu românesc. Este intrã Munþii Carpaþi, Subcarpaþii, Depresiunea colinarã a Transilvaniei,
limitat de Falia Peceneaga- Dealurile ºi Câmpia de Vest ºi Podiºul Mehedinþi.
Camena la nord ºi de Falia Tipuri de relief. Structura geologicã, constituþia petrograficã ºi alþi factori
Capidava-Ovidiu la sud. de mediu au condus la diferenþe regionale ºi locale semnificative în cadrul
treptelor ºi unitãþilor majore de relief, individualizându-se astfel mai multe tipuri
de relief. În România, acestea au, în general, un caracter azonal, putând fi
Superlative vulcanice europene.
întâlnite în toate regiunile. De exemplu, relieful structural este bine reprezentat
Succesiunea munþilor Oaº-
în Podiºul Dobrogei Centrale (horsturi ºi grabene), dar ºi în Depresiunea
Gutâi-Þibleº-Cãlimani-Gurghiu-
colinarã a Transilvaniei (domuri, cueste) ºi în Carpaþi (depresiuni tectonice).
Harghita este cel mai lung lanþ
Relieful petrografic defineºte în mare parte Munþii Banatului (relief carstic), dar
vulcanic din Europa.
apare ºi în Podiºul Dobrogei de Sud (relief pe loess), în Subcarpaþi (relief pe
argile ºi marne) sau în Munþii Mãcin (relief granitic). Relieful glaciar apare doar
în Carpaþi, la altitudini mari. Relieful vulcanic este specific lanþului de munþi din
Hazarde europene. vestul Carpaþilor Orientali. Relieful de acumulare caracterizeazã Delta Dunãrii
În Europa se gãsesc mai mulþi ºi mare parte din relieful submers, dar se dezvoltã ºi de-a lungul tuturor
vulcani activi situaþi în apropie- cursurilor de apã. La rândul sãu, relieful de eroziune are tot un caracter azonal
rea unor regiuni populate, (vãi ºi versanþi din Carpaþi ºi din Subcarpaþi, unele areale din litoralul sudic).
alunecãrile de teren produc Atât relieful european, cât ºi cel din România, sunt caracterizate printr-o
Uniunii Europene pagube în complexitate deosebitã, mai ales dacã avem în vedere suprafaþa redusã a
valoare de peste 35 mld. de euro Europei faþã de celelalte continente, ºi a României la nivelul Europei. Aceastã
anual, iar þãrmurile continen- complexitate genereazã o serie de aspecte pozitive (varietate de peisaj,
tului sunt monitorizate atent din resurse diverse), dar este ºi un factor care favorizeazã manifestarea unor
cauza temerilor privind acce- fenomene naturale potenþial producãtoare de pagube materiale ºi pierderi de
lerarea proceselor de eroziune. vieþi omeneºti (hazarde naturale).
10
CONDIÞII CLIMATICE GENERALE ALE
ROMÂNIEI ÎN CONTEXT EUROPEAN
CLIMA EUROPEI
Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

sa pe Glob ºi de raporturile dintre uscat ºi mãrile ºi oceanele limitrofe.
Desfãºurarea în latitudine a continentului face ca partea cea mai mare a
teritoriului sã fie caracterizatã de o climã temperatã, iar extremitãþile nordice
ale Peninsulei Scandinave ºi Rusiei sã aibã climã rece. La rândul ei, distanþa În Insulele Britanice,
faþã de suprafeþele acvatice semnificative nuanþeazã clima Europei. temperatura medie a lunii
Cea mai mare parte a continentului are un climat temperat, manifestãrile noiembrie 2006 a fost de 7.5-
excesive ale unor elemente climatice (temperaturã, precipitaþii, vânt etc.) 10oC, în timp ce în America de
având, în general, un caracter restrâns în spaþiu ºi timp. Caracterul moderat Nord, la aceleaºi latitudini, a
al climei Europei, care a favorizat popularea intensã ºi dezvoltarea unor civi- fost cu 2.5oC mai micã.
lizaþii diverse, se datoreazã mai multor cauze. Printre cele mai importante se Explicaþi aceastã diferenþã. Care
numãrã: este factorul principal care o
a) direcþia generalã a circulaþiei atmosferei dinspre vest, oceanul având determinã?
rolul de moderator climatic; Oscilaþia Nord-Atlanticã
b) configuraþia þãrmurilor, care face ca distanþele pânã la mare sã fie relativ mici; reprezintã fluctuaþia diferenþei
c) prezenþa Curentului Golfului. de presiune dintre Depresiunea
Toate acestea fac ca, pentru latitudini similare, clima Europei sã fie mai Islandezã ºi Maximul Azoric ºi
blândã decât cea nord-americanã. În acealºi timp, circulaþia generalã are efecte asupra condiþiilor
predominant vesticã ºi dispunerea de-a lungul paralelelor a unor lanþuri meteorologice de pe tot
muntoase (Pirinei, Alpi, Carpaþi) îngreuneazã avansarea aerului rece polar continentul european.
spre sud ºi a celui tropical spre nord.
Centrii barici principali. Europa se gãseºte sub influenþa mai multor
centri barici principali, aceºtia reprezentând factori genetici
semnificativi pentru vremea ºi clima continentului. Aceºtia Harta sinopticã deasupra Europei
sunt: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, ciclonii
mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul
scandinav, anticiclonul nord-african ºi ciclonul arab. O
influenþã semnificativã, mai ales în sezonul rece, o are
Oscilaþia Nord-Atlanticã.
Harta sinopticã. Serviciile meteorologice naþionale
monitorizeazã permanent evoluþia vremii de pe continent,
cu ajutorul unei tehnologii care include sisteme satelitare
de observaþie, radare, staþii terestre ºi senzori plasaþi pe
geamanduri meteorologice. Pe baza datelor recepþionate
în flux continuu, se realizeazã hãrþi sinoptice de sol sau
pentru diferite înãlþimi. Acestea conþin informaþii despre
starea vremii la un moment dat (temperaturã, presiune,
nebulozitate, vânt etc.) ºi se utilizezã pentru prognoze pe
termen scurt.
11
Geografie
Tipurile de climã. Existã mai

multe criterii ºi sisteme de
clasificare ºi delimitare a tipurilor
de climã. Harta de mai jos prezintã
tipurile de climã care pot fi întâlnite
în Europa, dupã clasificarea
Koeppen. În funcþie de influenþa
dominantã, în Europa se disting
climate marine (oceanice) ºi
climate continentale. Climatele
continentale ocupã mare parte din
jumãtatea esticã a continentului, în
timp ce la sud ºi la vest de arcul
carpatic, climatele maritime sunt
dominante.
Tipurile de climat ale Europei
Cantitãþile medii multianuale

de precipitaþii în Europa
12
CLIMA ROMÂNIEI
Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

complexe. În acest spaþiu se manifestã cu intensitãþi variabile mai mulþi factori:
poziþia pe Glob, circulaþia generalã a maselor de aer, distanþa faþã de
suprafeþele acvatice extinse ºi prezenþa arcului carpatic.
Temperatura aerului urmãreºte îndeaproape treptele de relief de pe
teritoriul României, fiind considerabil influenþatã de altitudine ºi de orientarea
versanþilor. La rândul sãu, configuraþia reliefului favorizeazã sau împiedicã
pãtrunderea maselor de aer în anumite regiuni, cu reflectare ºi în trãsãturile
termice ale acestora. De asemenea, prezenþa unor suprafeþe acvatice
semnificative ºi extinderea pe latitudine fac ca teritoriul României sã fie
caracterizat printr-o varietate termicã pronunþatã.
Cele mai mari temperaturi medii multianuale se înregistreazã de-a lungul
vãii Dunãrii ºi pe litoral. Altitudinile reduse, amplasarea în sudul þãrii, accesul
mai uºor al maselor de aer tropical ºi mai dificil al celor provenind din nordul
continentului, precum ºi caracterul moderator termic al suprafeþelor acvatice
conduc la delimitarea unei fâºii cu temperaturi medii multianuale mai mari de
11°C în lungul Dunãrii, în Deltã ºi pe litoral. Izoterma de 11°C pãtrunde în
Câmpia Românã pânã la 50-60 km depãrtare faþã de Dunãre.
Izotermele sunt dispuse concentric în jurul arcului carpatic. Izoterma de
10°C este la limita dintre câmpii ºi podiºuri, iar spaþiul montan este delimitat
de izoterma de 6°C. Acestea sunt limite generale, existând ºi abateri
determinate de condiþii locale. La altitudini de peste 2500 m, temperaturile
medii multianuale sunt foarte apropiate de 0°C sau sunt chiar negative.
În timpul anului, temperaturile au o evoluþie asemãnãtoare în toate
regiunile þãrii. Maximele se înregistreazã în luna iulie, depãºind 20°C în
majoritatea regiunilor. Cu excepþia litoralului, minimele au valori negative ºi se
înregistreazã în luna ianuarie. Trebuie remarcat faptul cã în regiunile montane
înalte ºi pe litoral, atât maxima, cât ºi minima sunt decalate cu o lunã (maxima
se produce în august, iar minima în februarie).
Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Regimul anual al temperaturii aerului. În ce lunã se
înregistreazã valoarea maximã? Dar cea mininimã? Lunile
coincid la toate cele cinci staþii?
13
Geografie
Precipitaþiile. Repartiþia precipitaþiilor atmosferice pe teritoriul României
este influenþatã de relief (prin altitudine, masivitate ºi orientarea versanþilor),
gradul de continentalism (distanþa faþã de ocean) ºi proximitatea Mãrii Negre.
Cele mai reduse cantitãþi anuale de precipitaþii cad în Delta Dunãrii ºi pe
litoralul adiacent (sub 400 mm). Cauza acestor cantitãþi reduse o reprezintã
conjugarea acþiunii factorilor care influenþeazã formarea precipitaþiilor: relieful
Regimul anual al precipitaþiilor atmosferice. este jos, masele de aer oceanic ajung aici cu greu ºi deja secãtuite
Analizaþi evoluþia cantitãþilor lunare de de umezealã, iar Marea Neagrã, deºi este un important rezervor de
precipitaþii de-a lungul anului la cele patru staþii umiditate, favorizeazã destrãmarea norilor, fiind mai rece în timpul
meteo. Care sunt lunile cu cele mai mari ºi zilei decât uscatul.
respectiv cele mai mici valori? În sudul Podiºului Moldovei, estul Câmpiei Române ºi Podiºul
Dobrogei, cantitãþile medii multianuale nu depã-ºesc 500 mm. Cele
mai mari cantitãþi de precipitaþii cad în regiunile montane, maximele
înregistrându-se la Stâna de Vale (1652 mm) ºi Iezer (1252 mm).
În timpul anului, precipitaþiile atmosferice înregistreazã un maxim
în lunile mai-iulie, în timp ce cantitãþile cele mai mici se produc în
sezonul rece. În regiunile în care influenþa mediteraneanã este mai
pronunþatã, precipitaþiile cãzute în timpul iernii pot atinge valori
comparabile cu cele din lunile cele mai ploioase. Astfel, la Timiºoara,
cantitãþile din decembrie sunt, în medie, cu numai 5-10 mm mai
reduse decât cele din aprilie-mai.
Variabilitatea ºi tendinþa de evoluþie a cantitãþilor anuale Una dintre problemele cele mai grave, care poate
de precipitaþii la Bucureºti - Filaret avea consecinþe dramatice asupra planetei, este
schimbarea climei. Elementele climatice sunt supuse
unor variaþii permanente, cu diferite cicluri temporale
(zilnic, lunar, anual, decenial, secular, geologic). Schim-
barea climei unei regiuni este un proces îndelungat,
care presupune modificãri majore ale elementelor
climatice, cum ar fi dispariþia sau apariþia unor
anotimpuri, schimbarea regimului termic anual etc.
Spaþiul geografic în care se gãseºte România a fost
afectat în ultimii 10-20 de ani de evoluþii climatice spec-
taculoase. Ca medie pe þarã, anii 1997, 1998, 2000 ºi
Cantitãþi medii multianuale de precipitaþii (1961-2005)
2003 au fost cei mai calzi din istoria mãsurãtorilor mete-
orologice, iar anul 2005 s-a remarcat prin cantitãþi de
precipitaþii record în multe regiuni. ªi cantitãþile de preci-
pitaþii au avut o tendinþã ascendentã, dar anii 1992 ºi
2000 au fost anii cu cele mai puþine precipitaþii dupã 1950.
Evoluþia viitoare a climei se realizeazã cu ajutorul
modelelor climatice elaborate la nivel global. Aceste
modele converg cãtre ideea cã în secolul al XXI-lea, teri-
toriul României va fi supus unor creºteri de temperaturã
în toate anotimpurile, în timp ce precipitaþiile atmosferice
vor fi mai abundente în lunile de iarnã ºi mai reduse vara.
Consecinþele asupra mediului înconjurãtor ar putea fi
dramatice.
14
HIDROGRAFIA – ASPECTE GENERALE
HIDROGRAFIA EUROPEI
Apele curgãtoare. Reþeaua de ape curgãtoare a continentului prezintã Cea mai mare regiune
anumite inegalitãþi în ceea ce priveºte densitatea vãilor ºi volumul de apã endoreicã a continentului nostru
transportatã, produse în cea mai mare mãsurã de diferenþele de climã ºi de este sud-estul Câmpiei Est-
relief. Configuraþia continentului, cu þãrmuri foarte crestate ºi dispunerea Europene, drenatã de apele care
marilor unitãþi de relief au influenþat puternic aspectul reþelei de râuri ºi se varsã în Marea Caspicã
lungimea lor. (Volga, Ural).
Majoritatea fluviilor ºi râurilor Europei îºi varsã apele în Oceanele Arctic ºi
Atlantic ºi în mãrile învecinate, astfel încât cea mai mare parte a continentului
se încadreazã în categoria regiunilor exoreice. Oceanul Arctic colecteazã
apele de pe 14% din suprafaþa continentului, principalele fluvii afluente fiind
Dvina de Nord ºi Peciora.
Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei
15
Geografie
Principalele cursuri de apã ale Europei
Lungimea Suprafaþa Debit mediu
Analizaþi comparativ datele din Râul
(km) bazinului (kmp) la vãrsare (mc/s)
tabelul alãturat, explicând
Volga 3 530 1 360 000 7 300
diferenþele de debit dintre
Dunãrea 2 860 805 300 6 460
cursurile de apã cu lungimi
Ural 2 428 213 000 475
comparabile.
Nipru 2 200 504 000 1 670
Don 1 870 422 000 935
Peciora 1 807 322 000 4 180
Nistru 1 352 72 100 380
Rin 1 320 224 000 2 200
Elba 1 165 145 800 711
Vistula 1 068 198 500 1 054
Tipuri de regimuri de scurgere. (dupã P. Gâºtescu, 1990)
(debite medii, mc/s)
Oceanul Atlantic, inclusiv Marea Mediteranã, Marea Neagrã, Marea
Neretva (tipul mediteranean) Nordului ºi Marea Balticã, adunã apele de pe 65% din teritoriul continentului.
Cele mai importante fluvii care se varsã în Atlantic sunt: Tejo, Duero, Loara,
Sena, Tamisa, Rin, Elba, Oder ºi Vistula. Principalii afluenþi ai Mãrii
Mediterane sunt Ebru, Ron ºi Pad, iar ai Mãrii Negre - Dunãrea, Nistru, Nipru
ºi Don. Restul de 21% reprezintã teritoriul cu scurgere endoreicã (fãrã
legãturã cu Oceanul Planetar).
Regimul anual al scurgerii este influenþat semnificativ de regimul anual al
precipitaþiilor ºi temperaturii. În zona climatului oceanic, regimul scurgerii este
relativ echilibrat, datoritã unei mai mari uniformitãþi a distribuþiei precipitaþiilor
în toate anotimpurile. Se remarcã totuºi debite mai mari iarna ºi la începutul
primãverii, când ºi precipitaþiile sunt mai bogate. Alimentarea cu apã a acestor
râuri este predominant pluvialã. Râurile care parcurg zone cu climat
continental au un regim de scurgere cu ape mari la sfârºitul primãverii ºi
Sena (tipul oceanic) începutul verii, alimentarea lor fiind nivo-pluvialã. Regimul mediteranean se
caracterizeazã prin ape mici vara (se poate ajunge pânã la secare, în cazul
râurilor autohtone) ºi ape mari iarna, uneori cu viituri puternice. Alimentarea se
face aproape exclusiv din ploi. Râurile tributare bazinului arctic se alimenteazã
din zãpezi, având cele mai mari ape primãvara, la topirea acestora. O parte
din an, acestea sunt afectate de îngheþ, durata fenomenului crescând de la
sud cãtre nord, spre zonele de vãrsare.
Lacurile sunt numeroase dar, comparativ cu alte continente, numãrul
lacurilor de dimensiuni foarte mari este redus. De exemplu, într-un clasament
al celor mai întinse 30 de lacuri ale planetei, doar trei sunt din Europa: Ladoga,
Onega, Vänern (toate trei lacuri glaciare).
Lacurile de origine glaciarã au o mare rãspândire pe continent, ele fiind
foarte variate prin modul de formare (în circuri ºi vãi glaciare: Bucura,
Zãnoaga, Blanc; în fiorduri: Hornindals; de baraj morenaic: Como, Garda,
Maggiore; de piemont: Geneva, Boden, Zürich, Neuchatel).
Varietatea lacurilor europene nu se opreºte aici. Existã astfel lacuri
tectonice (Balaton, Caspica, acestea fãcând parte din categoria lacurilor
16
relicte), lacuri vulcanice (fie de crater, cum sunt Sf. Ana, Godivelle d’en Huat;
fie de tip maare, în regiunea Eifel-Germania, în Islanda sau Italia), lacuri
formate în depresiuni carstice (în doline ºi polii: Shkoder – Albania, Plitvice –
Apele minerale ºi turismul.
Croaþia, sau pe formaþiuni de sare ori gips), în depresiuni eoliene, în
Apariþia la suprafaþã a
depresiuni de tasare. Sunt numeroase ºi lacurile de origine fluviatilã (lacuri de
numeroase ape subterane
luncã, lacuri în delte, limanuri) ºi cele litorale (lagune – Razim, Ijssel ºi limanuri
minerale a determinat
– Taºaul). Lacurile antropice, în special cele hidroenergetice, sunt de multe ori
valorificarea lor balnearã ºi
remarcabile prin întindere: Rîbinsk, Volgograd, Þimleansk, Porþile de Fier.
turisticã de timpuriu, Europa
Gheþarii. Încãlzirea climei în Holocen, dupã glaciaþiunea cuaternarã, a dus
având foarte multe staþiuni
la restrângerea considerabilã a suprafeþelor ocupate cu gheþari. În prezent se
balneare de îndelungatã tradiþie
gãsesc gheþari pe insulele nordice (Svalbard, Franz Josef, Islanda, Jan
(Vichy, Aix-les-Thermes,
Mayen), unde pot coborî pânã la nivelul mãrii, dar ºi în Alpi, Pirinei, Caucaz,
Karlovy-Vary, Baden-Baden,
Alpii Scandinaviei ºi Ural, la altitudini diferite, în funcþie de latitudinea munþilor.
Aachen etc.).
Gheþarul Aletsch, aflat în Alpii Elveþiei, a fost înscris de UNESCO, în 2001,
pe lista Patrimoniului mondial, împreunã cu zona alpinã înconjurãtoare
(Jungfrau - Aletsch - Bietschhorn). Zona include cel mai mare gheþar de vale Argumentaþi:
de pe continent ºi un peisaj deosebit, cu forme glaciare tipice (vãi, circuri, Poate fi retragerea gheþarilor
vârfuri, morene), florã ºi faunã alpine. “Aºadar, prezintã un interes ºtiinþific alpini un indicator al încãlzirii
important în contextul istoriei glaciare ºi al proceselor în curs, mai ales prin globale?
raportare la schimbãrile climatice” (site-ul UNESCO). Pe baza observaþiilor
realizate de Serviciul de Supraveghere Mondialã a Gheþarilor, se apreciazã cã
Activitate independentã. Scrieþi
în 2005 limita acestui gheþar s-a retras cu 2600 m faþã de anul 1880, cea mai
un scurt eseu având ca titlu
mare vitezã de retragere fiind înregistratã dupã 1980 (30%). Aceleaºi studii
“Încãlzirea globalã - un
aratã cã, din cei 91 de gheþari alpini observaþi, 84 se retrag ºi niciunul nu
fenomen real?”. Ce consecinþe
avanseazã.
ar putea avea încãlzirea globalã
pentru þara noastrã?
Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic
17
Geografie
HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
Regimul scurgerilor unor râuri Unitãþile acvatice ale României sunt Dunãrea, râurile interioare, lacurile,
din România. Analizaþi mlaºtinile, apele subterane ºi apele marine adiacente litoralului românesc.
comparativ regimul anual al Râurile, tributare în totalitate Mãrii Negre, aparþin bazinului hidrografic al
debitelor redate în graficele de Dunãrii, cu excepþia celor de pe latura esticã a Podiºului Dobrogei, care se
mai jos. varsã în lacurile litorale ºi ale cãror bazine reprezintã doar 2% din suprafaþa
þãrii. Configuraþia reþelei de râuri este determinatã de dispunerea concentricã
Someº (la Dej) ºi în trepte a marilor unitãþi de relief. Astfel, generalizat, în exteriorul arcului
montan, râurile au cursuri orientate divergent, radiar, iar în interior convergent.
Densitatea reþelei hidrografice scade de la munte spre câmpie, fiind
influenþatã de cantitatea de precipitaþii ºi de evaporaþie, dar ºi de
permeabilitatea rocilor.
Regimul scurgerii este determinat de poziþia geograficã ºi deci de
caracteristicile continentale ale climei, cu ape mari de primãvarã (40 - 50% din
volumul scurgerii anuale) ºi cu cele mai mici ape la sfârºitul verii ºi începutul
toamnei. Viituri se pot produce în orice anotimp, dar cele mai puternice sunt
cele din perioada topirii zãpezilor. Pe acest fond general se contureazã
anumite diferenþieri ale regimului hidrologic în funcþie de treapta de relief
Ialomiþa (la Slobozia) (regim carpatic, pericarpatic ºi danubiano-pontic) ºi de nuanþele climatice. De
exemplu, regimul carpatic include mai multe tipuri de regim: carpatic vestic,
transilvan, estic, de la curburã, meridional (Geografia României I, 1983).
Râurile din România au fost împãrþite în mai multe grupe hidrografice, în
funcþie de poziþia geograficã, de principalii colectori ºi de regimul scurgerii:
grupa de nord-vest (Iza, Viºeu, colectate de Tisa), grupa de vest (Someº,
Criºuri, Mureº, Bega, colectate ºi ele de Tisa), grupa de sud-vest (Timiº, Nera,
Caraº, Cerna, colectate direct de Dunãre), grupa de sud (Jiu, Olt, Vedea,
Argeº, Ialomiþa, tributare Dunãrii), grupa de est (Siret, Prut - se varsã în
Dunãre), grupa de sud-est (Casimcea, Slava, Teliþa, Taiþa, care se varsã în
lacurile litorale).
Principalele râuri din România.
Explicaþi de ce râurile cu cele mai lungi Debitul mediu
Suprafaþa
cursuri (Mureº, Prut) sunt depãºite ca debit de Lungimea multianual
Râul bazinului
unele râuri mai scurte, precum Siret ºi Olt. cursului (km) la vãrsare sau la
(kmp )
ieºirea din þarã (mc)
Mureº 761 27 890 179

Prut 742 10 990 110
Olt 615 24 050 180
Siret 559 42 890 222
Ialomiþa 417 10 350 44,5
Someº 376 15 740 121
Argeº 350 12 550 70,5
Jiu 339 10 080 93
18
ROMÂNIEI
LACURILE
RÂURILE
ªI
19
Geografie
Lacurile, circa 3450, destul de numeroase pentru climatul continental, au
în general suprafeþe mici ºi sunt foarte variate, în funcþie de genezã. Peste
60% dintre lacuri sunt naturale. Varietatea lor geneticã este subliniatã de
tabelul de mai jos. În categoria lacurilor antropice (artificiale) se înscriu lacurile
de acumulare (Porþile de Fier, Ostrovu Mare pe Dunãre, Izvorul Muntelui pe
Bistriþa, Vidraru pe Argeº, Vidra pe Lotru, Stânca-Costeºti pe Prut), iazurile ºi
heleºteele (Dracºani, Cefa, Geaca).
Apele subterane. Formarea apelor subterane este influenþatã nu numai
de factorii climatici, ci ºi de structura ºi permeabilitatea rocilor, ceea ce face ca
rãspândirea lor sã fie inegalã. Cele mai mari rezerve de apã subteranã le deþin
Lacul Bâlea regiunile de câmpie ºi de podiº, în timp ce regiunile
montane, deºi au cea mai mare contribuþie la
alimentarea stratelor freatice, sunt sãrace din acest
punct de vedere (exceptând desigur depresiunile,
vãile ºi zonele carstice). În urma prospecþiunilor
fãcute, se apreciazã cã în România, volumul apelor
freatice îl depãºeºte pe cel al apelor de adâncime.
În momentul de faþã este certificatã existenþa a
peste 2000 de izvoare ºi acumulãri de ape minerale,
cele mai numeroase fiind în depresiunile intracar-
patice (în special în Carpaþii Orientali) ºi depresiunile
submontane. Predominã cele clorosodice, sulfuroase-
sulfatate ºi cele carbogazoase. Unele izvoare au ape
termale, puse în valoare în câteva staþiuni renumite,
precum Bãile Herculane ºi Bãile Felix.
Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief
Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple
- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

- vulcanic: Sf. Ana
Munte - de baraj natural: Lacul Roºu - Bicaz
- în depresiuni carstice: Vãrãºoaia
- pe masive de sare: Ocna ªugatag
- între valuri de alunecare
- în depresiuni carstice: Zãton
Deal ºi podiº
- pe masive de sare: Ursu, Telega, Ocnele Mari
- limanuri fluviatile: Oltina, Bugeac
- limanuri fluviatile: Snagov, Cãldãruºani, Amara
- în depresiuni de tasare (pe loess): Ianca, Movila Miresii
Câmpie
- între dune de nisip: Belia
- de luncã: Bistreþu, Brateº
- lagune: Razim, Sinoie, Siutghiol
Litoral - limanuri maritime: Taºaul, Techirghiol, Mangalia
- lacurile din deltã (fluviatile): Fortuna, Gorgova, Lumina, Puiu
20
DUNÃREA
Date generale. Dunãrea este al doilea fluviu din Europa ca lungime, debit Dunãrea
ºi suprafaþã a bazinului hidrografic, dar, prin mulþimea þãrilor ºi prin varietatea - lungime: 2860 km
culturalã ºi economicã a regiunilor strãbãtute este de departe cel mai - suprafaþa bazinului
important fluviu al continentului. hidrografic: 805.300 kmp
Dunãrea îºi începe cursul din Munþii Pãdurea Neagrã, de sub vârful Kandel - debitul mediu la intrarea în
(1241 m), obârºia fiind consideratã în mod convenþional confluenþa râurilor deltã: 6450 mc/s
Breg ºi Brigach (la Donaueschingen). Se varsã în Marea Neagrã, formând o
deltã. În cursul superior curge la contactul dintre unitãþi de relief alpine (Alpii
ºi Podiºul Bavariei, Alpii Austrieci), aflate în sud, ºi cele hercinice, la nord (Jura
Suabã, Jura Francezã, Masivul Pãdurea Boemiei). Cursul mijlociu strãbate Trei importante canale
Depresiunea Panonicã, prezentând sectoare de despletiri ºi meandrãri. În 1. Rin - Main - Dunãre:
cursul inferior, traverseazã Carpaþii, apoi separã unitãþi joase: Câmpia realizeazã legãtura dintre Marea
Românã de Podiºul Prebalcanic ºi Câmpia Românã de Podiºul Dobrogei. Neagrã ºi Marea Nordului;
Afluenþii principali sunt, în ordinea descrescãtoarea a debitelor: Sava 2. Dunãre - Marea Neagrã:
(1564 mc/s), Tisa, Inn, Drava, Siret, Morava (sârbã), Lech, Enns, Isar, Olt, scurteazã distanþa fluvialã dintre
Vah, Traun, Morava (cehã), Prut (110 m/s). Europa Centralã ºi Marea
Regimul scurgerii este influenþat de varietatea reliefului ºi a nuanþelor Neagrã;
climatice (oceanice, mediteraneene ºi continentale) din bazinul hidrografic. 3. Bâstroe:
Astfel, în cursul superior ºi mijlociu, alimentarea este nivo-pluvialã ºi chiar evitã delta secundarã a braþului
glaciarã, prin afluenþii alpini. Apele cele mari sunt în iunie ºi cele mai mici Chilia, afectatã puternic de col-
iarna, dar se constatã o uniformitate mai mare a distribuþiei debitelor de-a matare; impact negativ major
lungul lunilor. În cursul inferior, maximul scurgerii este în aprilie-mai, iar asupra mediului.
minimul toamna.
Cea mai mare parte (86%) din volumul de apã la vãrsare este colectat în
amonte de Baziaº, regiunile montane contribuind cu 75% din apele fluviului
Accesul la Dunãre. Republica
(chiar dacã reprezintã doar 35% din bazinul sãu).
Moldova a obþinut în 1999 de la
Dunãrea strãbate zece þãri (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaþia,
Ucraina, ca schimb de teritoriu,
Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), iar bazinul
cca. 200 m care completeazã cei
hidrografic se desfãºoarã pe teritoriul a 18 þãri. Câteva dintre aceste þãri deþin
340 m proprii de acces la fluviu.
ponderi importante din suprafaþa bazinului hidrografic, pe primul loc fiind
Acest lucru a permis demararea
România (29%), urmatã de Serbia, Austria ºi Germania. De-a lungul fluviului
lucrãrilor de construire a unui
sunt situate multe oraºe importante. În afara celor patru capitale (Viena,
port la Giurgiuleºti.
Bratislava, Budapesta ºi Belgrad), pot fi enumerate ºi oraºele Ulm,
Regensburg, Linz, Novi Sad, Drobeta-Turnu Severin, Ruse, Brãila ºi Galaþi.
Variaþia de-a lungul anului a debitelor lunare ale Dunãrii (valori medii multianuale 1960 –
1980, mc/s). Analizaþi modul cum se reflectã caracteristicile climatice în regimul scurgerii,
având în vedere amplasarea celor trei oraºe dunãrene în sectoare de curs diferite.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Regensburg 403 501 500 539 529 445 418 335 310 320 331 404
Viena 1349 1548 1737 2116 2609 2763 2512 2152 1639 1372 1293 1450
Olteniþa 5140 5190 6980 8380 8650 7620 6290 4890 4100 3970 4030 5500
21
Geografie
Fluviul este navigabil pânã la Kelheim (500 km aval de izvor), adicã aprox.
90% din tot cursul, României revenindu-i 45% din cursul navigabil. Împreunã
cu Rinul, de care se leagã prin canalul Rin - Main - Dunãre, formeazã cea mai
importantã axã de navigaþie fluvialã a continentului (Coridorul VII Pan-
european, cu acces la porturile maritime Rotterdam ºi Constanþa).
Impactul uman asupra fluviului este foarte puternic ºi este suficient, în
acest sens, sã se analizeze gradul de populare ºi de industrializare a
aºezãrilor situate de-a lungul cursului. Conform Comisiei Internaþionale pentru
Protecþia Dunãrii, principalele probleme sunt: deversarea de nutrienþi (azotaþi,
fosfaþi º.a.) ºi ca urmare eutrofizarea apelor, supraexploatarea resurselor de
apã, schimbãrile în morfologia albiei, cu efecte asupra debitului solid ºi a
proceselor de sedimentare, contaminarea cu substanþe toxice, degradarea ºi
desecarea zonelor umede din luncã. De exemplu, în lunca româneascã, 80%
din suprafeþele acvatice - lacuri, bãlþi ºi mlaºtini - au fost desecate. Terenurile
intrate astfel în circuitul agricol sunt aparent un câºtig. În realitate, ele sunt
predispuse sãrãturãrii, iar ceea ce se pierde este mult mai important: rolul lor
în atenuarea undelor de viiturã ºi marea biodiversitate.
Principalele efecte ale impactului uman asupra Dunãrii (scãderea calitãþii
apelor ºi reducerea biodiversitãþii) se resfrâng ºi asupra Mãrii Negre, având în
vedere faptul cã Dunãrea este principalul sãu afluent.
Tronsonul românesc al Dunãrii. Pe o lungime de 1075 de kilometri, între
Baziaº ºi gurile de vãrsare, Dunãrea udã teritoriul românesc, ceea ce
înseamnã aproape 40% din tot cursul.
Aceastã porþiune corespunde cursului inferior al fluviului ºi cuprinde mai
multe sectoare având caracteristici diferite. Primul sector este cel al defileului,
cuprins între Baziaº ºi Porþile de Fier. Urmeazã sectorul luncii (Porþile de Fier
– Tulcea). Acest sector prezintã trei porþiuni distincte, marcate de schimbarea
direcþiei. Pânã la Cãlãraºi, valea Dunãrii are o luncã asimetricã, dezvoltatã
doar pe partea româneascã. Între Cãlãraºi ºi Brãila prezintã douã despletiri
mari, care închid “bãlþile Dunãrii”. Între Brãila ºi Tulcea, Dunãrea se regãseºte
într-un curs unitar. Ultimul sector este cel al deltei. Din punctul de vedere al
navigaþiei, porþiunea Brãila – Galaþi – Tulcea – braþul Sulina este numitã
“Dunãrea maritimã”, datoritã adâncimii mari care permite circulaþia navelor de
tonaj maritim.
Sectorul românesc al Dunãrii
22
MAREA NEAGRÃ
Marea Neagrã
Date generale. Marea Neagrã este situatã la marginea sud-esticã a
Europei, pe care o separã de Peninsula Asia Micã. Þãrile riverane sunt Parametrul Valoarea
Ucraina, în nord, Georgia ºi Rusia în est, Turcia în sud, Bulgaria ºi România
în vest. Cea mai largã ieºire la mare revine Ucrainei ºi Turciei, cu valori Suprafaþa 466.200 kmp
aproape egale, ºi cea mai micã României. Þãrmurile prezintã puþine articulaþii,
Lungimea
cele mai mari fiind peninsula Crimeea ºi golful Odessa. Strâmtoarea Kerci o 8.650km
bazinului
leagã de un compartinent al sãu mai mic ºi foarte puþin adânc – Marea Azov.
Lãþimea
Marea Neagrã face parte din bazinul mediteranei europene, fiind 610 km
maximã
compartimentul sãu cel mai izolat. Bazinul este dezvoltat ºi pe scoarþã Adâncimea
2.212 m
oceanicã ºi pe scoarþã continentalã, iar relieful include platforma continentalã, maximã
versantul continental ºi câmpia abisalã. Adâncimea
1197 m
Principalii afluenþi sunt Dunãrea, Nistrul, Bugul de Sud, Niprul, Donul, medie
Kubanul, iar din Asia Micã, Kâzâl Irmak ºi Sakarya. Cel mai mare aport de ape Volumul 530.000 kmc
ºi de aluviuni îl are Dunãrea.
Proprietãþi fizico-chimice ale apelor. Temperatura apelor de suprafaþã Distribuþia pe verticalã a
are variaþii anuale ºi teritoriale în funcþie de temperatura aerului. În sectorul cantitãþii de hidrogen sulfurat
românesc, temperatura medie anualã este de 12-13°C, cu 2-3°C mai mare în Marea Neagrã
decât cea a aerului. În adâncime, temperatura scade, apele profunde având
8-9°C. Salinitatea la suprafaþã variazã de la 14 la mie, în largul gurilor Dunãrii,
la 20 la mie în partea centralã, valoarea medie a stratul de apã de suprafaþã
fiind în jur 18 la mie. De la adâncimi mai mari de 200 m, salinitatea este în jur
de 22 la mie.
Pe baza distribuþiei verticale a densitãþii, a salinitãþii, a concentraþiei de
oxigen, a fost pusã în evidenþã o anumitã stratificaþie a apei. Astfel, apele de
la suprafaþã pânã la -200 m sunt mai puþin dense ºi mai dulci, ºi, mai ales,
sunt oxigenate, iar concentraþia de gaze toxice (hidrogen sulfurat, în principal)
este foarte micã ºi, ca atare, sunt populate. Stratul de apã de la -200 m pânã
la fund este mai dens ºi mai sãrat,
Harta Mãrii Negre
anoxic (lipsit de oxigen) ºi conþine
hidrogen sulfurat în concentraþie tot
mai mare spre fund, ºi, în aceste
condiþii, este lipsit de viaþã. Aceastã
stratificare a apelor ºi cantitatea
foarte mare de hidrogen sulfurat din
apele adânci sunt trãsãturi specifice
ale acestei mãri. La aceastã strati-
ficare contribuie în mod major cele
douã fluxuri puternice de sens
contrar: cel generat de afluenþii care
se varsã în sectorul nord-vestic,
alimentând continuu stratul super-
ficial ºi determinând scurgerea lui
prin Bosfor, ºi mai ales cel de fund,
23
Geografie
mai dens, dinspre Mediterana, care alimenteazã stratul anoxic.
Miºcãrile apelor. Marea Neagrã, ca orice mare care se leagã de Oceanul
Schimbul de ape dintre Marea planetar prin strâmtori, are o amplitudine mareicã extrem de micã, aproape
Neagrã ºi Marea Marmara în neglijabilã, de numai 10-15 cm.
strâmtoarea Bosfor Cele mai importante schimburi de ape au loc prin Strâmtoarea Bosfor.
Astfel, pe la suprafaþã, apele mai dulci pãtrund din Marea Neagrã spre Marea
Marmara, iar pe fundul strâmtorii, apele cu salinitate mare pãtrund dinspre
Marmara ºi Mediterana în Marea Neagrã. Prin Strâmtoarea Kerci, intrã pe la
suprafaþã ape cu salinitate foarte micã din Marea Azov, iar pe la fund circulã
în sens invers apele mai sãrate ale Mãrii Negre.
Cercetãrile mai recente au arãtat cã, pe lângã curenþii de suprafaþã ºi
amestecul apelor în stratul superficial, ºi apele din stratul anoxic, despre care
se credea cã este inert, sunt afectate de miºcãri, mai lente, fie de naturã turbu-
lentã, în lungul versantului, fie de naturã termo-convectivã, pe fundul mãrii.
Schimbul de ape dintre Marea
Litoralul românesc este o parte a litoralului nord-vestic al Mãrii Negre ºi
Neagrã ºi Marea Azov în
se desfãºoarã de la gura braþului Musura (braþul sudic al deltei secundare
strâmtoarea Kerci
Chilia) pânã la Vama Veche. Sectorul nordic, pânã la capul Midia, are
caracteristici de þãrm jos, nisipos, cu cele mai extinse plaje, incluzând ca
forme specifice delta ºi sectorul lagunar Razim - Goloviþa - Zmeica - Sinoie.
Este caracterizat de predominarea proceselor de acumulare a aluviunilor
aduse de Dunãre ºi depuse de curenþi ºi de valuri sub forma de grinduri ºi
cordoane litorale (Insula Sahalin, grindul Periteasca - Ciotic, Grindul Chituc).
La sud de Capul Midia, þãrmul este înalt ºi este dominat de procese de
eroziune, plajele fiind înguste. Prezintã falezã sãpatã în loess ºi argile, cu
înãlþimi de 5 - 35 m ºi având la bazã calcare (faleza activã începe de la Capul
Singol, la sud de Mamaia). Continuitatea falezei este întreruptã de câteva
limanuri fluvio-maritime (Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) ºi de laguna
Siutghiol. Deºi cele mai extinse plaje sunt în sectorul nordic, ele sunt foarte
puþin valorificate turistic, din cauza accesului dificil.
Impactul uman. Coastele Mãrii Negre sunt locuite în prezent de 16
milioane de locuitori, cãrora li se adaugã 4-6 milioane de turiºti pe an
(Vespremeanu, 2004). Pe litoralul românesc trãiesc circa 570.000 de locuitori.
Pentru a analiza presiunea umanã asupra mãrii, trebuie luate în calcul
populaþia ºi activitãþile din întreg bazinul sãu hidrografic.
Poluarea apelor se face prin apele dulci afluente sau direct prin activitãþile
desfãºurate pe litoral sau pe mare. Principalii poluanþi sunt nutrienþii, fertili-
zatorii, metalele grele, deversãrile accidentale de petrol. Alte probleme sunt
diminuarea aportului de aluviuni (ceea ce duce la accentuarea proceselor de
eroziune ºi la restrângerea plajelor), suprapescuitul, reducerea biodiversitãþii
ºi periclitarea speciilor rare. Printre speciile ameninþate se numãrã sturionii
(nisetrul, pãstruga), foca, delfinul cu bot gros, marsuinul, delfinul comun ºi
cãluþul de mare.
24
ÎNVELIªUL BIOPEDOGEOGRAFIC
Relaþiile strânse de interdependenþã dintre vegetaþie, faunã ºi soluri au ca

rezultat conturarea unui înveliº unitar, numit înveliº biopedogeografic, în
cadrul cãruia se impune ca expresivitate elementul cel mai vizibil, vegetaþia.
Modul în care cele trei elemente naturale se asociazã, precum ºi distribuþia
lor teritorialã depind de mai mulþi factori. Rolul principal îl au clima ºi relieful.
Primul factor determinã tipurile zonale, iar al doilea pe cele altitudinale. Li se
adaugã hidrografia ºi alcãtuirea petrograficã, ca factori locali, rolul lor
manifestându-se prin formarea tipurilor azonale (de exemplu, turbãriile ºi
landele). Peste toate acestea, se manifestã mai mult sau mai puþin pregnant
ca factor acþiunile antropice.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE EUROPEI Harta vegetaþiei Europei

Arealele prin care se reprezintã
Zona mediteraneanã (pãdurile ºi tufiºurile xerofite) include þãrmurile ºi desfãºurarea zonelor
insulele mediteraneene, pânã la altitudini de circa 1.400 m. Vegetaþia originalã biogeografice sunt în realitate
este formatã din pãduri semperviriscente în care arborii dominanþi sunt foarte mult fragmentate de
stejarul verde (de stâncã), stejarul de plutã, stejarul de Kermes, pinul maritim, invervenþia antropicã. De
pinul de Alep, iar arbuºtii sunt mãslinul, roºcovul, mirtul, leandrul, fisticul. Cele exemplu, zona stepei corespunde
cinci milenii de populare a acestui spaþiu geografic au dus la degradarea celor mai întinse suprafeþe
profundã (favorizatã ºi de climatul secetos) a pãdurilor, prezente astãzi doar arabile ale continentului, astfel
pe mici areale. Treptat, locul lor a fost luat de formaþiuni vegetale secundare, cã vegetaþia naturalã a fost
mai scunde, numite maquis, garriga ºi frigana, în care dominã arbuºtii ºi înlocuitã masiv de culturile
tufiºurile rezistente la secetã. Solurile au fertilitate mare, reprezentative fiind agricole. Zona nemoralã
Vegetaþia Europei corespunde celei mai populate,
industrializate ºi urbanizate
pãrþi ale Europei.
25
Geografie
kastanoziomurile (soluri maronii ºi roºii). Utilizarea agricolã îndelungatã,
defriºãrile masive, relieful accidentat ºi ploile cu caracter torenþial au fãcut ca
Vegetaþia mediteraneanã
solurile regiunii mediteraneene sã fie afectate de degradare (în special prin
actualã reprezintã un alt exem-
ºiroire). Dintre elementele faunistice reprezentative se numãrã: vipera cu
plu al intervenþiei antropice,
corn, broasca þestoasã, ºacalul, muflonul, scorpionul.
formaþiunile de vegetaþie
Zona pãdurilor de foioase (nemorale, cu frunze cãzãtoare) include
(maquis, garriga, frigana) defi-
Europa vesticã ºi o mare parte din centrul continentului. Aceste pãduri au cea
nitorii pentru zonã sunt de fapt o
mai mare extindere în regiunile cu climat oceanic, moderat termic ºi umed, dar
vegetaþie secundarã, care a
pot fi întâlnite, sub forma unei fâºii subþiri, pânã la Ural. Sunt dominate de fag,
înlocuit pãdurile iniþiale. La dez-
în vest, ºi de carpen, în est, la care se adaugã numeroase specii de stejar, tei,
voltarea lor au contribuit
ulm º.a. Au ºi un strat arbustiv bine dezvoltat (alun, soc, sânger). Fauna este
defriºãrile, dar ºi factori natu-
variatã ºi include, dintre mamifere, cãprioara, mistreþul, jderul, veveriþa, lupul,
rali (secetele prelungite ori
vulpea, iar dintre pãsãri - mierla, privighetoarea, pupãza, grangurul.
terenurile accidentate, favora-
Cambisolurile ºi luvisolurile, cu fertilitate moderatã, au cea mai mare
bile degradãrii).
rãspândire în aceastã zonã biogeograficã.
Maquis-ul este formaþiunea
Zona silvostepei ºi a stepei continuã spre est zona pãdurilor de foioase,
vegetalã alcãtuitã din arbuºti
continentalismul fiind factorul climatic cu rol hotãrâtor în înlocuirea treptatã a
spinoºi, rezistenþi la secetã
pãdurii cu vegetaþia stepicã. Aceastã zonã se întinde din bazinul Dunãrii
(mãslin sãlbatic, fistic, palmier
inferioare pânã la Ural. Trecerea de la pãdure la stepa propriu-zisã se face
pitic), cu densitate mare, ºi se
prin silvostepã, în care cresc ºi pâlcuri de pãduri de stejar. Vegetaþia stepei
dezvoltã pe terenuri silicioase.
este alcãtuitã din ierburi mãrunte, xerofite, dominante fiind gramineele
Garriga este caracteristicã
(negarã, pãiuº). Solurile tipice sunt cele din clasa molisoluri, în special
terenurilor calcaroase, destul de
cernoziomurile, de mare fertilitate. Fauna este formatã din rozãtoare mici
rãspândite în zona mediteranea-
(hârciog, ºoarece de câmp, iepure), pãsãri care cuibãresc pe sol (potârnichea,
nã; între speciile componente
dropia, uliul), reptile ºi numeroase insecte.
sunt stejarul de Kermes ºi
În nordul Mãrii Caspice, pe fondul unui climat temperat-continental excesiv,
rosmarinul.
cu precipitaþii anuale sub 200 mm, s-au format deºerturi ºi semideºerturi, în
Frigana este o formaþiune
care cresc rare plante xerofile.
vegetalã alcãtuitã din arbuºti
Zona pãdurilor de amestec (foioase – conifere) face trecerea spre
þepoºi, rãspânditã în Grecia.
pãdurile boreale, ocupând o parte importantã din nordul Câmpiei Est-
Europene ºi sudul Scandinaviei. Pe solurile mai bogate cresc mesteceni ºi
sãlcii, iar pe solurile mai sãrace, podzolice, conifere, cel mai frecvent pinul.
Pãdurile de conifere (boreale) reprezintã partea europeanã a celei mai
extinse pãduri a planetei, taigaua euroasiaticã. Aceasta este prezentã în
Scandinavia ºi nordul Câmpiei Est-Europene. Dominã molidul, în asociaþie cu
pinul ºi mesteacãnul. Condiþiile climatice sunt aspre, continentale, cu ierni
lungi ºi reci, cu amplitutidini termice anuale ridicate ºi cu precipitaþii reduse
(sub 600 mm). Solurile sunt acide, cu fertilitate scãzutã, reprezentative fiind
podzolurile.
Fauna este sãracã în specii. Mamiferele sunt reprezentate de renul de
pãdure, ursul brun, zibelinã, iar pãsãrile de ieruncã ºi cocoº de munte.
Zona de tundrã cuprinde spaþii restrânse din extremitatea nordicã a
continentului (în special Islanda, nordul Scandinaviei, Peninsula Kola), acolo
unde climatul este subpolar. Temperaturile scãzute ºi durata scurtã a
Vegetaþie de tip maquis sezonului de vegetaþie (2-3 luni) impun o vegetaþie specificã formatã din
26
tufiºuri de ericacee ºi arbori pitici (sãlcii, mesteceni), iar în regiunile cele mai
aspre, cu nuanþe climatice continentale, din licheni ºi muºchi.
În ciuda condiþiilor aspre, un numãr mare de mamifere trãiesc în tundrã (re-
nul european, ursul polar, vulpea polarã, iepurele polar). Cele mai multe dintre
pãsãri migreazã în sezonul rece (gâsca polarã, raþa de gheþuri); existã ºi spe-
cii sedentare (potârnichea de tundrã); au o mare rãspândire muºtele ºi þânþarii.
Solurile de tundrã sunt turboase ºi au grosimi foarte mici (0,5-1 m ); sub
aceastã adâncime, stratul de sol ºi rocã (numit pergelisol sau permafrost) pe
o grosime de 150-400 m este permanent îngheþat. Acest lucru determinã
frecvente înmlãºtiniri ºi formarea turbãriilor.
Etajele de vegetaþie au la bazã vegetaþia zonei, iar numãrul etajelor se
micºoreazã spre latitudinile polare.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE DIN ROMÂNIA
Prin poziþia sa geograficã, teritoriul României se încadreazã în urmãtoarele

zone biogeografice: a stepei, a silvostepei ºi a pãdurilor nemorale.
Elementele lor definitorii (specii floristice ºi faunistice reprezentative) au fost
prezentate anterior. Desfãºurarea acestor formaþiuni vegetale în regiunile cele
mai favorabile culturilor agricole a fãcut ca ele sã fie astãzi înlocuite
cu acestea în cea mai mare parte. Procentul
Procentul
deþinut iniþial
Stepa se întâlneºte în regiunile cu cele mai mici cantitãþi de Formaþiunea vegetalã
din înveliºul
deþinut
în prezent
precipitaþii, adicã în cea mai mare parte a Podiºului Dobrogei ºi în vegetal
partea extrem esticã a Câmpiei Române. Stepa se dezvoltã pe Pajiºti alpine 0,2 0,2
cernozimuri ºi soluri bãlane.
Silvostepa ocupã suprafeþele de pânã la 200 – 250 m altitudine, Tufiºuri subalpine 1,0 1,0
cu precipitaþii ceva mai bogate (sudul ºi estul Câmpiei Române,

Pãduri de rãºinoase 6,3 4,6
Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei); arborii caracteristici sunt stejarul
brumãriu ºi stejarul pufos; se asociazã cu molisolurile, în special Pãduri de fag ºi rãºinoase 7,6 4,8
cernoziomuri levigate.
Pãduri de fag 13,1 8,2
Pãdurile nemorale (de foioase), ca unitate zonalã de vegetaþie,
se gãsesc în câmpiile înalte din sudul ºi vestul þãrii, în Podiºul Pãduri de gorun 21,0 5,3
Moldovei, Podiºul Transilvaniei ºi Podiºul Getic, pânã la altitudini de
350 m. Sunt alcãtuite din specii de stejar (cer, gârniþã ºi stejar Pãduri de stejar
15,2 2,7
(pedunculat, cer, gârniþã)
pedunculat). Solurile sunt, în special, din clasa argiluvisoluri.
Prezenþa formelor de relief cu altitudini mai mari de 200-300 m pe Pãduri de silvostepã 7,5 0,4
suprafeþe importante face ca tipurile de vegetaþie altitudinalã sã
Pajiºti secundare 0 10,3
Rolul major al omului ca factor de mediu se poate constata
Pajiºti de silvostepã ºi
ºi din analiza datelor din tabelul din dreapta. Astfel, pe lângã reducerea 15,5 2,1
stepã
suprafeþelor cu vegetaþie spontanã, se mai observã apariþia pajiºtilor Vegetaþie de luncã ºi
9,3 4,0
secundare în urma defriºãrilor ºi a unor formaþiuni vegetale asociate mlaºtini
Culturi agricole ºi veg.
activitãþilor umane – vegetaþia segetalã (din culturile agricole) ºi cea 0 46,0
segetalã
ruderalã (asociatã aºezãrilor ºi drumurilor). Care tipuri de vegetaþie Alte suprafeþe (veg.
3,3 10,4
spontanã au fost cel mai mult afectate de intervenþia antropicã (prin acvaticã, ruderalã º.a)
reducerea suprafeþei) ºi care cel mai puþin? Explicaþi de ce! Dupã Geografia României, I, 1983
27
Geografie
ocupe peste jumãtate din teritoriul þãrii. Trecerea de la un etaj sau subetaj la
Programul „Omul ºi Biosfera altul se face prin pãduri de amestec (stejar - fag; fag - conifere). Se succed
(MAB)”, lansat de UNESCO în umãtoarele etaje biogeografice:
1970, se materializeazã prin Etajul pãdurilor de foioase (nemoral) are cea mai mare desfãºurare, de
identificarea ºi conservarea unor la 200-300 m pânã la 1.200 m. Cuprinde douã subetaje: al gorunului (specie
ecosisteme reprezentative care de stejar), dezvoltat în regiuni deluroase ºi de podiº pânã la altitudini de 500 m,
sã asigure regenerarea biosferei pe argiluvisoluri, ºi al fagului, în dealurile înalte ºi munþii joºi; solurile aparþin
ºi care sunt declarate rezervaþii în general clasei cambisoluri. Pãdurile de foioase sunt populate de cãprioare,
ale biosferei (în prezent, sunt mistreþi, lupi, vulpi, jderi etc.
peste 500 de astfel de rezervaþii, Etajul coniferelor (boreal) se desfãºoarã între 1.200 ºi 1.700 m, în nordul
aflate în 102 þãri). În România, þãrii, ºi între 1.400 ºi 1.850 m, în sud, incluzând numai regiuni carpatice. Cea
sunt rezervaþii ale biosferei mai extinsã suprafaþã forestierã a þãrii este pãdurea de conifere din Carpaþii
Munþii Retezat, Pietrosul Rodnei Orientali. În depresiunile intramontane, inversiunile termice aduc aceste
(1979) ºi Delta Dunãrii (1998). pãduri sub limita altitudinalã precizatã. Arborele dominant este molidul. Solu-
Delta Dunãrii este, totodatã, pe rile sunt din clasa spodosoluri (podzoluri ºi brune podzolice). Fauna include
lista Patrimoniului natural cerbul carpatin, ursul brun, râsul, cocoºul de munte º.a.
mondial (din 1991). Etajul subalpin include munþii ºi versanþii cu altitudini între 1700/1850 m
ºi 2000/2200 m ºi cuprinde tufiºuri de rãºinoase (jnepeni, ienuperi), care se
dezvoltã pe soluri humico-silicatice ºi pe podzoluri.
Etajul alpin caracterizeazã munþii cu altitudini mai mari de 2000/2200 m.
Durata scurtã a sezonului de vegetaþie nu permite dezvoltarea vegetaþiei
arboricole, ci numai a pajiºtilor, a muºchilor ºi a lichenilor, cel mai rãspândit tip
de sol fiind cel humico-silicatic. Aceste ultime etaje sunt populate de capre
negre, marmote (reintroduse prin colonizare), acvile.
Vegetaþia azonalã este reprezentatã de vegetaþia de luncã, de mlaºtini (eutrofe
ºi oligotrofe), de terenuri nisipoase, de terenuri sãrãturoase ºi de stâncãrie. Cea mai
extinsã suprafaþã ocupatã cu vegetaþie intrazonalã este Delta Dunãrii.
Vegetaþia României
28
RESURSELE NATURALE
Pãdurea. În Europa, limitele naturale ale pãdurii sunt latitudinale Procentul deþinut iniþial de pãduri este o
(70°N), altitudinale (Alpi - 2000 m, Munþii Scandinaviei – 300-700 m), estimare fãcutã pe baza condiþiilor climatice
de ariditate (400-500 mm anual). În primele douã cazuri, este vorba de ºi se referã la începuturile timpurilor istorice
durata prea scurtã a sezonului de vegetaþie, care impiedicã dezvoltarea (acum circa 8 000 de ani).
vegetaþiei arborescente, iar în ultimul caz, de insuficienþa precipitaþiilor.
Procentul
Aceste limite aratã condiþii prielnice dezvoltãrii vegetaþiei forestiere.
pãdurilor
Gradul mare de populare a dus încã din antichitate la restrângerea Procentul
actuale (din
considerabilã a suprafeþelor forestiere, însã continentul rãmâne, totuºi, Regiunea deþinut iniþial
suprafaþa
printre cele mai împãdurile, dar cu diferenþe notabile între þãri. de pãduri
forstierã
În România, limitele naturale ale pãdurii sunt altitudinea de 1600-
iniþialã)
1800 m ºi climatul cu nuanþe de excesivitate din sud-estul þãrii, în care Mondial 68 53
s-a dezvoltat stepa. Repartiþia pãdurilor pe zone geografice este Europa 73 58
urmãtoarea: 66% la munte, 24% la deal ºi 10% la câmpie. Astãzi,
Austria 95 53
suprafeþele forestiere reprezintã 27% din teritoriul þãrii. Pãdurea
Bulgaria 92 32
continuã sã fie una dintre resursele importante ale þãrii, lemnul ºi
Germania 93 26
produsele din lemn fiind, dupã 1990, printre produsele de bazã la
Grecia 84 17
export, iar tãierile ilegale ºi pierderile naturale nu sunt compensate, în
Franþa 95 17
ciuda acþiunilor de împãdurire.
Resursele de apã ale continentului sunt destul de bogate, dar sunt România 75 41
distribuite inegal, între nordul ºi vestul continentului, cu ape bogate, ºi Spania 94 15
regiunile din est ºi sud, cu resurse modeste, chiar deficitare. Ucraina 46 20
Resursele de apã ale României sunt scãzute, dacã þinem cont de Ungaria 50 10
faptul cã gradul de asigurare cu ape proprii este relativ mic, ceea ce Sursa:World Resources Institute, 2007
înseamnã o dependenþã de sursele de apã venite din afarã. Mai mult,
Consumul de apã pe Glob, în Europa ºi în
Structura pãdurilor României Structura pãdurilor României câteva þãri europene.
dupã specii dupã funcþiile social-economice
Consumul de apã
Regiunea
(anul 2000)
Total Pe loc.
(kmc) (mc)
Mondial 3802 633
Europa 400 581
Bulgaria 10 1296
Germania 47 572
Franþa 40 674
Resursele de apã dulce ale României Islanda 0,15 543
Resurse teoretic Resurse tehnic
Norvegia 2 489
disponibile disponibile
România 23 1031
(mld.mc/an) (mld.mc/an)
Râuri interioare 40 25 Ungaria 7 763
Dunãrea 85 30 Sursa: World Resources Institute, 2007
Ape subterane 9 6
29
Geografie
regimul inegal al scurgerii de-a lungul anului face
obligatorie regularizarea debitelor. Dacã adãugãm faptul
cã România se aflã între primele þãri (locul al treilea, în
2000) la consumul de apã pe locuitor, cu mult peste þãrile
din vest (ºi aceasta din cauza pierderilor ºi a gospodãririi
nejudicioase), reiese cã asigurarea resurselor de apã
este o problemã majorã pentru þara noastrã.
Primele locuri ca utilizare revin râurilor interioare ºi
Dunãrii, urmate de apele subterane. Apele marine nu
sunt utilizate ca surse de apã dulce.
Apele minerale de masã, una dintre importantele
resurse ale României, sunt valorificate doar în proporþie
de 40%. Alte utilizãri ale apelor (subterane, unele lacuri
România. Bilanþul hidric naturale, apele marine) se referã la potenþialul lor
Între aspectele vizate de analiza balnear.
hidrologicã, se numãrã ºi bilan- Resursele hidroenergetice ale þãrii noastre sunt moderate ºi valorificate
þul hidric, care aratã distribuþia parþial. Dunãrea deþine primul loc (1/4 din puterea hidroenergeticã ); alte râuri
resurselor de apã. Bilanþul cu amenajãri hidroenergetice importante sunt: Olt (cele mai multe
hidric este reprezentat de dife- hidrocentrale), Bistriþa, Argeº, Someº, Lotru, Buzãu, Ialomiþa, Siret º.a. Ca
renþa dintre cantitatea de resursã energeticã alternativã, în vestul þãrii (judeþul Bihor) sunt utilizate apele
precipitaþii ºi apa pierdutã prin geotermale (la încãlzirea serelor ºi la încãlzirea urbanã).
scurgerea de suprafaþã ºi subte- Solul. În cea mai mare parte a sa, Europa dispune de condiþii naturale
ranã ºi prin evapotranspiraþie. favorabile proceselor pedogenetice. Intrã în categoria zonelor improprii
Analizând pe hartã distribuþia culturilor agricole doar cele subpolare ºi cele montane înalte. Mai mult, regiuni
zonelor cu diferite grade de care dispun de cele mai bune condiþii de solificare se suprapun unor întinse
umiditate, precizaþi care sunt câmpii (Est-Europeanã, Panonicã, Românã). În acelaºi timp, puterea
factorii care influenþeazã varia- economicã a permis þãrilor cu soluri mai puþin favorabile sã îmbunãtãþeascã
þia teritorialã a bilanþului hidric. starea lor prin lucrãri de fertilizare, desecare ºi irigare.
România dispune de resurse importante de sol, ceea ce rezultã ºi din
structura fondului funciar: suprafaþa agricolã: 62%, terenul arabil: 40%.
Solurile cu cea mai mare fertilitate reprezintã 27%. Însã condiþiile climatice
impun anumite restricþii naturale ºi deci lucrãri specifice. Este vorba de faptul
cã o parte din terenuri, mai ales în sud-estul þãrii,
necesitã irigaþii (vezi harta bilanþului hidric);
evaporaþia puternicã din zonele cu pânza freaticã
aproape de suprafaþã duce la sãrãturarea solurilor.
Polderele olandeze. Uneori oamenii îºi “creeazã”

resurse ºi cel mai grãitor exemplu sunt polderele olandeze.
Un polder este o întindere artificialã de uscat aflatã sub
nivelul mãrii, realizatã prin drenajul apei marine (sau al
altor suprafeþe acvatice). În câþiva ani, precipitaþiile
dizolvã sãrurile din teritoriul drenat ºi acesta devine
proprice agriculturii. În Olanda, aproape 20% din teritoriu
este obþinut astfel, de-a lungul a mai multe secole. Pe acest
teritoriu se practicã o agriculturã intensivã.
30
Resursele energetice (combustibilii)
Cãrbunele a devenit o resursã foarte importantã dupã descoperirea Producþia obþinutã în România
motorului cu aburi ºi utilizarea lui în transportul feroviar ºi naval, în metalurgie la principalele resurse de subsol
ºi termocentrale ºi mai recent în industria chimicã. Europa secolului al XIX-lea,
când se declanºa revoluþia industrialã, a cunoscut o utilizare foarte intensã a - cãrbune 32.963 (mii tone)
cãrbunelui, dar ºi efectele negative, poluante ale utilizãrii lui. Marile bazine - huilã, antracit 3.016 (mii tone)
carbonifere ale Europei au generat zone industriale puternice: Saar, Ruhr, - cãrbune brun 220 (mii tone)
Wales, Yorkshire, Lancashire, Silezia Superioarã, Donbass, Moscova. - lignit 29.727 (mii tone)
În România, cele mai mari bazine sunt: Petroºani (huilã) ºi Motru-Rovinari - þiþei 5.462 (mii tone)
(Podiºul Getic, pentru lignit). 80% din rezervele de cãrbune sunt reprezentate - gaze naturale 13.246 (mil.mc)
de cãrbunii inferiori, în special lignit. - minereuri de fier 231 (mii tone)
Petrolul. În Europa, rezervele petroliere sunt modeste, continentul fiind - sare 2.400 (mii tone)
cel mai mare importator. Cele mai importante regiuni de exploatare sunt sud- (Institutul Naþional de Statisticã, 2004)
estul Rusiei europene ºi Marea Nordului, iar þãrile cu cele mai mari producþii
Principalele resurse minerale ale Europei
31
Geografie
sunt Rusia, Marea Britanie ºi Norvegia. România, deºi cu rezerve diminuate
ca urmare a exploatãrii îndelungate, deþine totuºi producþii importante la
Prod. nivelul continentului, obþinute din exploatãri din Câmpia Românã, Subcarpaþi,
Consumul
energie pe Podiºul Getic, platforma continentalã a mãrii.
pe locuitor
locuitor Gazele naturale sunt concentrate în zãcãminte mari în Rusia ºi în Marea
Regiunea (kg.echiv.
(kg echiv. Nordului. Pentru România, gazul metan, exploatat din Podiºul Târnavelor ºi
petrol) -
petrol) Câmpia Transilvaniei, unde se aflã concentrat în 60 de domuri, reprezintã ¾
2003
(2003) din producþia de gaze naturale ºi una dintre resursele de subsol cele mai
Mondial 1.643 - importante.
Europa 3.061 3.546 Perspectiva tot mai evidentã a epuizãrii resurselor de combustibili fosili,
într-o epocã dependentã de consumul de energie, a dus la cãutarea altor
România 1.239 1.615
soluþii. În 1954 a fost pusã în funcþiune prima centralã nuclearã, la Obinski
Sursa: World Resources Institute (URSS). Astãzi, unele þãri europene obþin peste o treime din energia lor
Producþia de energie (primarã) electricã în acest mod (Franþa, Belgia, Finlanda, Suedia).
se referã la producþia tuturor
purtãtorilor de energie (cãrbune Materiile prime minerale
net, þiþei, gaze naturale
utilizabile, lemne de foc, În general, cele mai importante zãcãminte de minereuri sunt localizate în
nuclearã etc). Tona echivalent Rusia (fãrã a lua în calcul ºi zãcãmintele siberiene), detaºându-se în mod
petrol = un combustibil conven- deosebit regiunea Uralului. Aici, pe lângã imensul zãcãmânt de fier de la
þional cu puterea caloricã de Magnitogorsk, se gãsesc ºi minereuri de nichel, cupru, bauxitã º.a. Alte
10.000 kcal/kg. zãcãminte mari de minereuri feroase sunt în exploatare în Ucraina (Krivoi
Rog, Doneþk), Suedia, Luxemburg, Franþa. Bauxita se aflã în cantitãþi mai mari
în Rusia (Peninsula Kola, regiunea Leningradului), Ungaria (la nord de Lacul
Balaton), în Peninsula Balcanicã (Podiºul Karst), Franþa (Les Baux, de unde
se trage ºi numele minereului).
În ceea ce priveºte substanþele nemetalifere, sunt de reþinut, exploatãrile
de fosfaþi (Germania, Franþa, Rusia) ºi cele de sare gemã (Germania, Marea
Unul dintre obiectivele
Britanie, România).
strategice ale U.E este intitulat
În România, din aceastã categorie de resurse, cele mai însemnate sunt
“Energie pentru viitor: surse
cele de minereuri neferoase (auro-argintifere ºi complexe), localizate în
regenerabile de energie” ºi
Apuseni ºi în nordul Carpaþilor Orientali, ºi de sare, localizate în Subcarpaþi ºi
urmãreºte dublarea pânã în
Depresiunea Transilvaniei. Minereurile de fier sunt reduse, cel mai mare
2010 a aportului surselor
zãcãmânt fiind în Munþii Poiana Ruscã; existã ºi un zãcãmânt de bauxitã în
regenerabile de energie. În acest
Munþii Pãdurea Craiului.
sens, în România, ponderea
energiei electrice obþinute din
astfel de surse trebuie sã
reprezinte, la aceeaºi datã, 33% Producþia de energie pe categorii de surse în anul 2003 (procente din totalul
din consumul naþional brut de producþiei de energie)
energie electricã. Principalele Regiunea Cãrbune Petrol Gaze Nucl. Hidro Alte
resurse regenerabile ale
Mondial 23,1 35,9 20,5 6,7 3,0 11,0
României sunt energia solarã,
biomasa ºi energia geotermalã. Europa 17,5 29 33,2 13,6 2,7 3,9
România 16,6 22,4 40,1 4,8 5,6 10,5
Sursa: World Resources Institute
32
EVALUARE
1. Precizaþi câte patru trãsãturi definitorii pentru 7. Explicaþi legãtura dintre modificãrile antropice
poziþia geograficã a continentului ºi a þãrii. ale morfologiei albiei Dunãrii ºi ale afluenþilor sãi (în
principal, prin construirea de baraje ºi lacuri de
2. Numiþi unitãþile majore de relief ale Europei ºi acumulare) ºi procesul de sedimentare din lungul
ale României. Precizaþi care dintre unitãþile de relief þãrmului românesc.
ale þãrii noastre depãºesc din punct de vedere
geomorfologic ºi structural graniþele þãrii (sunt pãrþi ale 8. Documentaþi-vã ºi realizaþi o prezentare
unor unitãþi mai mari). geograficã a unor unitãþi hidrologice de importanþã
europeanã (de exemplu, Rinul, Marea Nordului). Aveþi
3. Numiþi ºi exemplificaþi cinci tipuri genetice de în vedere urmãtoarele aspecte: date generale,
relief din România, precizând ºi localizarea lor. importanþa economicã, impactul uman.
4. Enumeraþi tipurile de climã din Europa; pentru 9. Precizaþi care sunt tipurile zonale de vegetaþie
fiecare dintre ele precizaþi un factor climatogen din România, argumentând prezenþa lor pe teritoriul
determinant, explicând pe scurt rolul fiecãruia. þãrii noastre.
5. Explicaþi rolul climatogen al relieful pentru clima 10. În România, vegetaþia forestierã lipseºte din
României, argumentând prin valori ale unor elemente partea sud-esticã (estul Bãrãganului ºi cea mai mare
climatic (temperaturã, precipitaþii etc.). parte a Dobrogei), dar ºi din munþii înalþi (în general, la
peste 1800 m); explicaþi care sunt cauzele.
6. Dunãrea este considerat fluviul european afectat
cel mai mult de presiunea umanã (conform Comisiei 11. Tabelele urmãtoare cuprind valorile medii multi-
internaþionale pentru protecþia Dunãrii). anuale ale temperaturilor medii lunare ºi ale
Documentaþi-vã în legãturã cu principalele centre cantitãþilor lunare de precipitaþii din patru oraºe din ve-
industriale ºi oraºe aflate de-a lungul Dunãrii, pentru a cinãtatea României. Reprezentaþi grafic aceste valori.
determina astfel principalele surse de poluare. Analizaþi comparativ regimul anual al temperaturii ºi al
precipitaþiilor.
Temperaturi medii lunare (°C)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Sofia -1,1 1,3 4,5 10,2 14,7 17,8 20,1 18,9 16,2 10,5 5,0 0,8 9,9
Budapesta -1,6 0,6 5,4 10,9 15,9 19,0 20,9 20,3 16,4 10,9 4,8 0,8 10,4
Kiev -5,9 -5,0 -0,3 7,4 14,3 17,8 19,4 18,5 13,7 7,5 1,2 -3,6 7,1
Belgrad -0,2 1,6 6,6 11,9 16,9 20,0 21,9 21,6 17,7 12,4 6,6 2,2 11,6
Cantitãþi lunare de precipitaþii (mm)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Sofia 33,6 34,3 37,8 53,7 69,2 l78,3 55,8 42,8 39,9 34,5 51,7 43,9 574,9
Budapesta 31,6 31,2 27,8 38,5 53,3 64,9 58,6 48,7 36,7 34,5 51,5 39,7 517,9
Kiev 37,7 34,4 38,9 44,5 51,8 69,1 77,1 64,4 46,7 43,3 45,4 43,5 598,3
Belgrad 41,8 39,2 42,7 56,9 73,2 83,8 63,3 52,5 46,5 50,1 54,5 51,6 656,6
33
Geografie
ELEMENTE DE GEOGRAFIE
UMANÃ A EUROPEI ªI A
R OMÂNIEI
HARTA POLITICÃ A EUROPEI. ROMÂNIA CA
STAT AL EUROPEI
Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se desfãºoarã între

paralela de 36°N (Capul Matapan, Grecia) ºi cea de 71°08’N (Capul Nord,
Norvegia), iar în longitudine între meridianul de 9°34’V (Capul Roca,
Peninsula Ibericã) ºi cel de 67°30’E (Munþii Ural).
Între aceste coordonate, Europa acoperã o suprafaþã de circa 9,2 milioane
kmp, fiind al ºaselea continent al lumii dupã Asia, Africa, America de Nord,
America de Sud ºi Antarctica.
Harta politicã a Europei. Forme de guvernãmânt
34
Un numãr fluctuant de state. Pe harta Europei existã în momentul de faþã
46 de state independente ºi un singur teritoriu dependent, neautonom ºi cu
statut special (Gibraltar, dependent de Marea Britanie).
Numãrul statelor europene a fluctuat puternic de-a lungul istoriei,
înregistrându-se numeroase contopiri ºi scindãri. Nu au fãcut excepþie nici anii
Locul României în Europa
1990 când, ca urmare a destrãmãrii sistemului politic comunist, am putut
dupã suprafaþa teritoriului
asista la destrãmarea Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei ºi a Iugoslaviei ºi la
reunificarea Germaniei. Prin scindarea U.R.S.S., a Cehoslovaciei ºi a
1. Rusia 17.075.400 kmp
Iugoslaviei au apãrut pe harta Europei ºi în zona imediat învecinatã Rusia,
2. Ucraina 603.000 kmp
Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, Belarus, Lituania, Letonia,
3. Franþa 547.030 kmp
Estonia, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Slovenia, Croaþia, Bosnia ºi
4. Spania 504.782 kmp
Herþegovina ºi Macedonia. Dacã disoluþia U.R.S.S. (1991) ºi a Cehoslovaciei
5. Suedia 449.964 kmp
(1993) s-au fãcut într-un mod paºnic, dezmembrarea Iugoslaviei (începutã în
6. Germania 357.021 kmp
1991 ºi terminatã abia în 2006) a fost cauza unuia dintre cele mai sângeroase
7. Finlanda 337.030 kmp
rãzboaie ale ultimei sute de ani.
8. Norvegia 323.758 kmp
Suprafaþa statelor europene. Dupã întinderea teritoriului naþional, þãrile
9. Polonia 312.685 kmp
Europei se împart în state mari, cu o suprafaþã de peste 300.000 kmp (Rusia,
10. Italia 301.230 kmp
Ucraina, Franþa, Spania, Suedia, Germania, Polonia), state mijlocii (Austria,
11. Marea Britanie 244.820 kmp
Elveþia, Portugalia, Ungaria, România, Bulgaria) ºi state mici (Muntenegru,
12. România 238.391 kmp
Slovenia, Estonia). O altã categorie o constituie statele de dimensiuni
liliputane, reprezentate de Vatican, Andorra, San Marino, Malta, Monaco ºi
Liechtenstein)
Populaþie de la 100 de milioane la 1000 de locuitori. Dupã numãrul de
Locul României în Europa
locuitori, cele mai populate state europene sunt Rusia, Germania, Marea
dupã numãrul de locuitori
Britanie, Franþa ºi Italia, toate cu peste 50 de milioane de oameni. Cel mai
puþin populat stat este Vaticanul, cu 900 de locuitori.
1. Rusia 143 mil. loc.
Forma de guvernãmânt. Alte elemente fundamentale care diferenþiazã
2. Germania 82 mil. loc.
statele europene sunt forma de guvernãmânt ºi alcãtuirea administrativ-
3. Franþa 60 mil. loc.
teritorialã. Statele europene, dupã forma de guvernãmânt, sunt republici
4. Marea Britanie 59 mil. loc.
parlamentare (Austria, Bulgaria, Italia, Polonia, România, Slovacia, Ungaria
5. Italia 57 mil. loc.
etc.), republici prezidenþiale (Albania, Finlanda, Franþa, Moldova, Portugalia,
6. Ucraina 48 mil. loc.
Ucraina etc.) sau monarhii (Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Olanda, Spania,
7. Spania 41 mil. loc.
Danemarca, Suedia, Luxemburg, Monaco etc.). Forma diferitã de
8. Polonia 39 mil. loc.
guvernãmânt nu împiedicã buna colaborare dintre þãrile Europei.
9. România 21 mil. loc.
Totodatã, statele europene sunt fie state unitare (Franþa, România), fie
structuri federale (Germania, Austria, Rusia).
Capitalele statelor europene sunt, de regulã, cele mai importante oraºe
ale þãrilor respective, din punct de vedere demografic, economic ºi cultural.
Existã ºi excepþii, ca în cazul Elveþiei, unde Berna nu este cel mai mare oraº
al acestei confederaþii alpine, sau cazuri mai complicate, precum Olanda,
unde Amsterdam ºi Haga îºi împart funcþia de capitalã.
România ca stat european. Romania este un stat central-european de
mãrime mijlocie, atât ca suprafaþã, cât ºi ca numãr de locuitori.
Prin spaþiul geografic pe care îl ocupã, teritoriul Romaniei a fost
dintotdeauna atât o zonã privilegiatã din anumite puncte de vedere (de
35
Geografie
exemplu, datoritã varietãþii cadrului natural), cât ºi una defavorizatã, din altele
(permanent la intersecþia dintre interesele marilor puteri mondiale). În decursul
evoluþiei sale, dezvoltarea economico-socialã a spaþiului românesc a cunoscut
ºi perioade de progres, ºi de stagnare, dar ºi de regres.
În Antichitate, actualul teritoriul al României a reprezentat o zonã de
contact comercial între sudul ºi nordul Europei, condiþii care au permis apariþia
unui puternic stat dac, dar care au fost în schimb ºi cauza cuceririi romane din
anul 106-107 d.Hr. .
În Evul Mediu, Moldova, Transilvania ºi Þara Româneascã au jucat ºi ele
un rol activ pe scena economicã europeanã, fiecare deþinând poziþii
importante în tranzitul comercial dintre Orientul Apropiat ºi centrul ºi vestul
Europei.
În epoca modernã ºi contemporanã, teritoriul României s-a gãsit din nou la
întretãierea marilor axe de transport continentale ºi intercontinentale,
conferind un statut aparte, atât economic, dar ºi geopolitic þãrii noastre.
POPULAÞIA ªI CARACTERISTICILE EI
GEODEMOGRAFICE
POPULAÞIA EUROPEI
Explozie demograficã urmatã de stabilizare. Explozia demograficã din

zorii societãþii moderne a avut loc în þãrile dezvoltate ale Europei, acolo unde
revoluþia industrialã era în plinã desfãºurare. La vremea respectivã, teama de
suprapopulare a dus la apariþia unor teorii, precum cea a lui Malthus, care
Evoluþie demograficã susþinutã. atrãgea atenþia asupra raportului din ce în ce mai defavorabil dintre numãrul
În anul 1600, populaþia Europei locuitorilor ºi resursele planetei.
numãra circa 100 de milioane de Cataclismul demografic a fost evitat pe douã cãi. Mai întâi, dezvoltarea
locuitori, iar la sfârºitul industrialã a declanºat un proces de ridicare a bunãstãrii, care a putut face
secolului al XX-lea era de peste faþã evoluþiei rapide a populaþiei.
700 de milioane de oameni. Apoi, emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste ocean au
contribuit din plin la detensionarea socialã. Astfel, în perioada 1846-1890, în
medie au emigrat din Europa în jur de 377.000 persoane anual, iar între 1891-
1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911.000 persoane. În intervalul
cuprins între 1846-1930, aproximativ 50 de milioane de europeni s-au stabilit
în teritoriile slab populate de peste ocean.
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, ceva cu totul nou intervine în
evoluþia demograficã a planetei ºi implicit a Europei. Populaþia din þãrile
dezvoltate se stabilizeazã, consemnându-se evoluþii foarte lente. Creºterea
demograficã accentuatã are loc acum în þãrile slab dezvoltate, în teritorii în
care mijloacele de subzistenþã sunt precare.
Dinamica populaþiei Europei în
Tendinþe demografice europene. Astãzi, populaþia Europei scade ºi
perioada 1650-2025
îmbãtrâneºte într-un ritm ingrijorãtor. Unii specialiºti sunt de pãrere cã fãrã un
36
aflux masiv de imigranþi, UE este în pericol sã iasã din istorie. Pe întreg
continentul, rata fertilitãþii este în prezent atât de scãzutã (10 la mie, cea mai
micã din lume), încât populaþia Europei se va reduce considerabil în urmãtorii Previziuni sumbre. ONU esti-
50 de ani. meazã cã numãrul locuitorilor
Reducerea populaþiei, combinatã cu creºterea speranþei de viaþã, poate Terrei va creºte de la 6 miliarde
avea consecinþe economice ºi politice alarmante. În Europa sunt în prezent 35 în 2000 la 8,9 miliarde în 2050.
de pensionari la 100 persoane apte de muncã, însã, potrivit actualei evoluþii Cu toate acestea, în perioada
demografice, în 2050 vor exista 75 pensionari la 100 persoane apte de menþionatã, populaþia statelor
muncã. O consecinþã a acestui fenomen va fi aceea a creºterii taxelor pentru membre UE se va micºora cu
celelalte categorii de populaþie. Îmbãtrânirea ºi reducerea populaþiei Europei 6%, de la 482 milioane la
vor afecta inevitabil ºi aspiraþia anumitor politicieni europeni de a face din UE 454 milioane locuitori. Printre
o superputere rivalã Statelor Unite. În concluzie, numãrul imigranþilor ar trebui þãrile cu un declin dramatic, în
sã fie de 5-10 ori mai mare decât în prezent numai pentru a neutraliza efectele intervalul 2000-2050, datoritã
îmbãtrânirii populaþiei din Europa. ratei reduse a fertilitãþii, sunt
menþionate Italia, cu o scãdere
de la 57,5 la 45 milioane ºi
Spania, de la 40 la 37 milioane
locuitori. Cea mai afectatã ar
putea fi Germania , care are în
prezent circa 80 milioane
locuitori ºi care ar putea ajunge
pânã la sfârºitul secolului la
25 milioane locuitori, conform
unui studiu fãcut de Deutsche
Bank.
Dinamica ratei natalitãþii în

Europa în perioada 1965-2025
37
Geografie
POPULAÞIA ROMÂNIEI
Dinamica populaþiei României în Conform datelor Consiliului Europei, România era a zecea þarã membrã,
perioada 1859-2002 (mil. loc.) dupã numãrul de locuitori (21,6 milioane). În schimb, dupã densitatea
populaþiei, România ocupã abia locul 20, cu 91 loc./kmp. În decursul
timpului, dinamica numãrului populaþiei þãrii noastre a cunoscut unele
oscilaþii fireºti, datorate unor factori naturali, politici, istorici, economici, dar
în ansamblu a fost crescãtoare (excepþie fac perioadele celor douã rãzboaie
mondiale, precum ºi sfârºitul secolului XX ºi începutul secolului XXI).
Sporul natural a cunoscut oscilaþii mari în ultima sutã de ani, fiind unul
ridicat în perioada dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial (14 la mie).
Dupã rãzboi, sporul natural a început sã se reducã treptat pânã în 1967
când, ca urmare a mãsurilor legislative de interzicere a avortului, a început
din nou sã creascã, ajungând la valori de 18 la mie. Dupã anul 1992,
Dinamica ratei natalitãþii României în
progresiv înregistreazã valori negative, atingând un minim de -2,5 la mie în
perioada 1988-2002
1996. ªi astãzi, sporul natural are tot valori negative (-0,6 la mie), ceea ce
va contribui, pe termen lung, la diminuarea resurselor umane ale þãrii, în
general, ºi totodatã la îmbãtrânirea progresivã a populaþiei.
În ceea ce priveºte migraþia externã, aceasta a fost o lungã perioadã
necunoscutã statistic, aºa cum o dovedesc datele recensãmântului din anul
2002. Motivul neincluderii în statistici a întregului fenomen emigraþionist a
fost caracterul sãu ilegal. Recensãmântul din anul 2002 a revelat cã din
totalul de 815 mii persoane emigrate în perioada ianuarie 1990 - ianuarie
2002, numai 257 mii persoane au emigrat legal. Fenomenul de fapt a fost
mult mai amplu, apreciindu-se cã peste 3 milioane de români ºi-au pãrãsit
Structura etnicã a României (2002)
þara, majoritatea din motive economice. Migraþia externã, fie ea definitivã sau
Români-89,5%
temporarã, va avea, prin caracteristica de selectivitate pe vârste ºi sexe,
Maghiari-6,6%
influenþe profunde pe termen mediu ºi lung asupra populaþiei þãrii, iar pe
Romi-2,5%
termen scurt asupra coeziunii familiilor din zonele de emigrare masivã.
Germani- 0,3%
Ucraineni-0,3% Sporul natural al României (2006)
Ruºi lipoveni-0,2%
Turci-0,2%
Tãtari-0,1%
Sârbi-0,1%
Slovaci-0,1%
Structura pe sexe a populaþiei

României (2002)
38
SISTEMUL URBAN EUROPEAN
Primele oraºe europene au apãrut în spaþiul antic mediteranean ºi s-au Megalopolisul European
extins mai târziu ºi în zonele atlantice ºi central-europene. În timpurile moder- cuprinde peste 100 de oraºe,
ne are loc o veritabilã explozie urbanã, ceea ce face ca oraºul sã fie una dintre fiecare având cel puþin 100.000
trãsãturile definitorii ale civilizaþiei europene contemporane. de locuitori. El se desfãºoarã din
Sistemul urban european are ca bazã oraºul propriu-zis, caracterizat Anglia pânã în nordul Italiei, pe
printr-o mare concentrare de populaþie, construcþii, dotãri ºi infrastructurã circa 1.000 km lungime. În
tehnicã, ca ºi prin funcþii variate, poziþie privilegiatã în producerea ºi schimbul cadrul Megalopolisului
de valori ºi printr-un anumit teritoriu (hinterland). Deºi în mod obiºnuit se European se remarcã douã
vorbeºte de oraºe, în fapt statisticile se referã, mai ales în cazul oraºelor mari, regiuni urbane foarte întinse:
la “ariile metropolitane”, care includ nu numai oraºul propriu-zis, ci ºi vastele Randstad - Holland, din Olanda,
spaþii locuite din împrejurimi. ºi regiunea Ruhr - Valea Rinului,
Metropolele sunt oraºe multimilionare care exercitã o atracþie a populaþiei din Germania.
atât din interiorul þãrii, cât ºi din afara ei. Un fenomen caracteristic epocii
actuale îl reprezintã formarea megalopolisurilor.
Marile aglomeratii urbane ale Europei
39
Geografie
ANALIZA GEOGRAFICÃ A UNOR ORAªE DIN
EUROPA
ORAªUL PARIS – CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Paris - date statistice
Suprafaþa: 105 kmp (Marele Oraºul Paris, capitala Franþei ºi una dintre cele mai mari metropole
Paris 1830 kmp); europene, a fost înfiinþat în secolul 3 î.Hr. de celþi, pe o insulã de pe fluviul
Populaþia: 2,2 mil loc. (Marele Sena, la circa 375 km în amonte de gurile de vãrsare ale fluviului în Marea
Paris 10,1 mil. loc.); Mânecii. Cucerit de romani, oraºul este numit Luteþia. Oraºul modern s-a
Densitatea: 20.500 loc./ kmp extins de pe aceastã insulã (Ile de la Cite) pe ambele maluri ale Senei. Astãzi
(Marele Paris 4500 loc./kmp) ocupã o poziþie centralã în bogata regiune agricolã cunoscutã ca Bazinul
Parisului.
Localizarea Parisului la rãscruce de rute fluviale ºi terestre semnificative
atât pentru Europa, dar în mod special pentru Franþa, a avut o covârºitoare
influenþã asupra dezvoltãrii sale. Vechiul nucleu de pe Ile de la Cite constituie
centrul religios ºi laic al întregii Franþe. Malul stâng al Senei (Rive Gauche) a
fost în mod tradiþional sediul vieþii intelectuale, iar malul drept (Rive Droite)
conþine inima vieþii economice a oraºului.
Prin poziþia sa în partea de vest a Franþei ºi într-o câmpie relativ apropiatã
de mare, Parisul beneficiazã de influenþele Curentului Golfului, având o
Paris. Turnul Eiffel mãsoarã 320 m
climã moderat temperatã. Vremea poate fi totuºi foarte schimbãtoare, în
înãlþime. Pânã în anul 1931 a fost cea mai
special iar-na ºi primãvara, când vântul este ascuþit ºi rece. Temperatura
inaltã construcþie din lume. Din galeria
medie anualã este de 12°C; media în iulie este de circa 19°C , iar în
turnului se vãd împrejurimile pe o razã de
ianuarie este de circa 3°C.
70 km.
Oraºul este înconjurat de pãduri de stejar ºi fag. Acestea sunt
denumite “plãmânii Parisului” întrucât ajutã la purificarea aerului din
aceastã regiune puternic industrializatã.
Economia este dominatã de servicii (73% din locurile de muncã),
cele mai performante domenii fiind asigurãrile, sectorul bancar, editurile,
presa, comerþul cu ridicata ºi cu amãnuntul, turismul (20 milioane
vizitatori anual), mesteºugurile (confecþii, bijuterii, mobilã, mecanicã de
precizie). Totodatã este cel mai mare port fluvial al Franþei ºi deþine un
sfert din producþia industrialã a þãrii. Este nod major de comunicaþii, cu
11 magistrale feroviare, 25 de autostrãzi ºi magistrale rutiere ºi douã
aeroporturi. În ceea ce priveºte turismul, monumentele arhitectonice ºi
atmosfera generalã a “oraºului iubirii” transformã capitala Franþei în cea
mai vizitatã metropolã din lume.
ORAªUL LONDRA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Situatã în partea de SE a Angliei, pe ambele maluri ale Tamisei, la

aproape 80km distanþã de locul unde fluviul se varsã în Marea Nordului,
Londra, capitala Marii Britanii, reprezintã principalul centru economic ºi
cultural al þãrii ºi un important centru financiar (al treilea pol al pieþei
financiare mondiale dupã New York ºi Tokyo).
Originea numelui oraºului nu este cunoscutã cu precizie. Se
40
presupune cã provine de la cuvintul celtic Liindin care înseamnã “casa întãritã
de pe lac”. În anul 43 d.Hr., romanii înfiinþeazã oraºul Londinium pe locul unui
vechi fort celtic, construind un port ºi înconjurând aºezarea cu un zid de Londra - date statistice
apãrare ale cãrui ruine se pot observa ºi astãzi. Suprafaþa: 1597 kmp;
Londra are trei accepþiuni urbane: City of London (2,6 kmp), în care Populaþia: 8,5 mil. loc. (în aglo-
locuiesc circa 9000 persoane ºi care constituie centrul administrativ, financiar meraþia urbanã);
ºi turistic; Marea Londrã (1280 kmp), cu 7,4 milioane de locuitori ºi Densitatea: 4.700 loc./kmp
aglomeraþia urbanã londonezã, cea mai mare din Europa, în care trãiesc
peste 12 milioane de oameni.
În prezent, Londra este centrul Londra. London Bridge.
administrativ al þãrii, reºedinþa reginei,
precum ºi sediul Guvernului, al
Parlamentului ºi al puterii
judecãtoreºti.
În City se aflã bursa londonezã ºi
îºi au sediul cele mai mari bãnci
britanice, bursa de mãrfuri, birourile
marilor concerne mondiale ºi pieþele
de gros. De asemeni aici sunt cele mai
mari atracþii ale oraºului: catedrala Sf.
Paul, Turnul Londrei, faimoasele
teatre londoneze, celebrele parcuri
Hide Park, Regent Park ºi Park Green.
Clima Londrei este influenþatã de
vânturile de vest ºi de curentul cald al
Atlanticului de Nord. Masele de aer
umed, aduse de vântul de vest, menþin
o umiditate accentuatã în atmosferã.
Ploile ajung la valori de 700-800 mm, iar diferenþele de temperaturã între
anotimpuri variazã între medii de 16°C vara ºi 4°C iarna. Bruxelles - date statistice
Suprafaþa: 162 kmp;
Populaþia: 140.000 loc. (aglo-
meraþia urbanã: 2 mil. loc.);
ORAªUL BRUXELLES - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ Densitatea: 6.272 loc./kmp
Considerat, nu fãrã motiv, capitala Vechiului Continent, oraºul Bruxelles

este situat în centrul geografic al Europei Occidentale, reprezentând inima
acestei regiuni geografice.
Aºezat în centrul Belgiei, la aproximativ 100 km de litoralul atlantic, oraºul
are o climã caracterizatã de veri rãcoroase (temperatura medie este de 19-
o
20 C), ierni blânde ºi precipitaþii bogate aduse de vântul de vest.
Centrul Bruxelles-ului este locuit în majoritate de valoni, vorbitori de limbã
francezã, în timp ce cartierele mãrginaºe, cu vile, sunt locuite de flamanzi,
care sunt vorbitori de limbã olandezã. În plus, existã ºi importante colonii
strãine (de exemplu, italieni).
41
Geografie
Pe lângã rolul de capitalã a Belgiei, Bruxelles-ul
îl îndeplineºte ºi pe acela de capitalã a Uniunii
Europene. De aceea, cele mai importante instituþii
ale UE îºi au sediul aici (Sediul Comisiei Europene,
al Consiliului Europei ºi al unei camere a
Parlamentului European).
Tot aici se aflã Sediul NATO, al cãrui cartier
general se aflã într-o suburbie a oraºului numitã
Evere, ºi Sediul Euratomului. De altfel, unul dintre
simbolurile oraºului Bruxelles este uriaºul model al
atomului, construcþie din fier având o înãlþime de
103 m, realizatã în 1958 cu ocazia Expoziþiei
Mondiale.
Oraºul este celebru ºi datoritã dantelelor de
Brabant, arta dantelãriei luând naºtere în a doua
Bruxelles. Euratom. jumãtate a secolului al XV-lea.
ORAªUL ROMA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Roma, capitala regiunii Latium ºi a Republicii Italia, denumitã ºi “Cetatea

Roma - date statistice Eternã”, reprezintã leagãnul istoriei europene, un oraº reprezentativ al
Suprafaþa: 1.508 kmp; antichitãþii, al evului mediu creºtin ºi al Renaºterii italiene.
Populaþia: 2,8 mil. loc. (aglo- Situat într-o câmpie litoralã, pe Valea Tibrului (Tevere), oraºul are un climat
meraþia urbanã: 3,8 mil. loc.); mediteranean, caracterizat vara prin temperaturi maxime ce pot ajunge pânã
Densitatea: 4.377 loc./kmp la 40°C ºi precipitaþii puþine, iar iarna cu valorii medii ce variazã între 8 ºi 25°C,
uneori mai scãzute, ca urmare a pãtrunderii unor mase de aer rece aduse de
mistral sau de bora, vânturi care bat dinspre zona montanã.
Roma a devenit capitala Italiei în anul 1871, ceea ce a pus bazele unei
dezvoltãri economice susþinute. Dezvoltarea economicã nu a putut anihila
disparitãþile sociale. Mai mult, în anumite cazuri le-a adâncit. În timpul
Roma. Il Vittoriano. regimului fascist al lui Benito Mussolini, dar ºi în
primii ani dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,
în centrul Romei se construiau palate,
monumente impozante, se lãrgeau strãzi, în
timp ce la periferia oraºului apãreau cartiere
sãrace, insalubre, care au crescut tot mai mult
în dimensiuni, mai ales datoritã imigraþiei
populaþiei din sudul Italiei. Roma se confrunta
astfel cu problemele sociale cu care alte
metropole europene se confruntaserã deja cu
câteva decenii înainte.
Astãzi, Roma se detaºeazã prin funcþiile
sale turistice, de comerþ, culturale ºi de servicii
ºi mai puþin prin funcþiile industriale (doar 23%
dintre locuitori lucreazã în industrie ºi în
sectorul de producþie).
42
ANALIZA GEOGRAFICÃ A UNOR ORAªE DIN
ROMÂNIA
Dimensiuni demografice ºi
ORAªUL BUCUREªTI economice. Municipiul Bucureºti
este cel mai mare oraº al
Bucureºti, capitala României, are statut de unitate administrativã aparte României, având o populaþie de
(asemãnãtoare judeþului), fiind cel mai mare ºi mai important centru politic, 1.921.751 locuitori, cu o
economic, financiar-bancar, comercial, cultural-ºtiinþific, de învãþãmânt, de densitate de 8075 loc./kmp. Din
transport, informaþional, sportiv ºi turistic al þãrii. totalul populaþiei, 18,4% este
Localizare. Oraºul se aflã situat în S-SE României, în Câmpia Vlãsiei, la populaþie tânãrã, de cel mult 18
90 m altitudine, pe râurile Dâmboviþa ºi Colentina, aproximativ la aceeaºi ani, iar 18,8% este populaþie de
latitudine cu oraºele Belgrad, Genova, Bordeaux ºi Ialta. Are o suprafaþã de 60 de ani ºi peste. Rata
228 kmp, cu plan radiar concentric ºi este împãrþit în ºase sectoare. natalitãþii a fost în 2002 de 7,7
Relieful pe care se situeazã oraºul Bucureºti este format din interfluvii la mie, iar cea a mortalitãþii 11,1
largi, netede, cu aspect de câmpuri, ce coboarã pe direcþia NNV-SSE. Relieful la mie, rezultând astfel un spor
este dominat de mai multe coline (martori de eroziune ai Dâmboviþei), printre natural negativ de -3,4 la mie.
care se remarcã dealurile Cotroceni, Spirii, Filaret, Belu, Vãcãreºti etc). Din punct de vedere economic
Clima are uºoare nuanþe excesive ºi diferenþieri ale valorilor termice ca este cel mai important centru al
urmare a încãlzirii suplimentare a reþelei stradale, a arderilor de combustibil þãrii, având funcþii complexe.
industrial ºi casnici, a radiaþiei exercitate de zidurile clãdirilor, asfaltului,
acoperiºurilor din tablã etc. Valorile temperaturii medii anuale sunt între 10,5
ºi 12°C. Verile sunt caniculare ºi deseori secetoase, iar iernile reci ºi însoþite
frecvent de viscole. Cantitatea de precipitaþii este de 600 mm anual, cele mai
mari valori înregistrându-se în perioada mai-iulie, ploile având caracter
torenþial.
Hidrografia. Prin centrul oraºului trece Dâmboviþa, care strãbate oraºul pe
direcþia NV-SE, pe circa 22 km. Cursul sãu a fost Bucureºti. Ateneul Român.
amenajat în 1865, rectificat ºi canalizat în 1880-
1882, ºi complet modernizat ºi regularizat în 1985-
1987.
Valea Colentinei dreneazã partea de N-NE a
Bucureºtiului pe o distanþã de 33 km, având o luncã
îngustã, dar bine conturatã, maluri abrupte ºi nu
prea înalte (7-12 m).
Aspecte urbanistice. De-a lungul existenþei
sale istorice, Bucureºtiul a fost supus unor
permanente modificãri, survenite mai ales dupã
1965, care au culminat cu demolarea unei mari
porþiuni din zona central istoricã ºi construirea unui
nou centru politico-administrativ, dominat de actualul
Palat al Parlamentului, Bulevardul Unirii ºi de
numeroase blocuri standard pentru locuit.
Ultimii ani au adus o dezvoltare edilitarã explozivã, prin apariþia de noi
cartiere, atât în interiorul oraºului, cât ºi în zonele limitrofe.
43
Geografie
ORAªUL BRAªOV
Dimensiuni demografice ºi Localizare. Braºovul este situat în depresiunea Bârsei, la 520-650 m

economice. Populaþia altitudine, la poalele masivului Tâmpa ºi ale prelungirilor nordice ale masivului
Braºovului este de 314.225 loc. Postãvaru, având o suprafaþã de 73,6 kmp.
(densitatea: 4.269 loc./kmp). Industria construcþiilor de maºini are cea mai mare pondere în producþia
Este un mare nod feroviar ºi globalã industrialã a oraºului, urmatã de chimie, textile, prelucrarea lemnului,
rutier ºi al doilea centru pielãrie ºi încãlþãminte, materiale de construcþii etc. Braºovul este ºi un
industrial al þãrii, dupã important centru universitar ºi beneficiazã de un fond arhitectonic de o valoare
Bucureºti. inestimabilã (Piaþa Sfatului, Biserica Neagrã, Turnul Alb, Biserica Bartolomeu,
Biserica Sf. Nicolae etc.).
Prima menþiune documentarã dateazã din anul 1234, când localitatea
apare înscrisã în Catalogus Minivensis cu numele de Corona - varianta
latinizatã a numelui dat de cãtre fondatorii sãi saºi, care l-au numit Kronstadt
(Oraºul Coroanei). Mai târziu, în documente apar ºi alte denumiri precum
Brassovia (1251), Barasu (1252), Braso (1328), Brassov (1331). În secolele
XIV - XVIII a fost principalul centru comercial ºi meºteºugãresc din SE
Europei. În secolul XIX cunoaºte o rapidã industrializare, devenind unul dintre
polii economici ai Transilvaniei.
Simbolul Braºovului este Biserica Neagrã, o impozantã bisericã evan-
ghelicã datând din sec. XVII, iar cea mai cunoscutã zonã este Piaþa Sfatului.
Dupã 1989, industria Braºovului a fost drastic restructuratã, marile sale
fabrici de autocamioane, rulmenþi sau tractoare fiind reorganizate sau închise.
Dupã câþiva ani de rapidã decãdere, industria braºoveanã a reuºit sã se
refacã prin aportul masiv al investiþiilor strãine.
Braºov. Piaþa Sfatului.
Braºovul este centrul celei mai

importante zone turistice a
României. În imediata sa
apropiere se aflã zona Bran -
Moeciu (arealul cu cea mai
dinamicã dezvoltare din întreaga
þarã) ºi Poiana Braºov (una
dintre puþinele staþiuni româneºti
care ºi-au pãstrat neºtirbit
prestigiul internaþional), dar ºi
cetãþile de la Râºnov, Prejmer
sau Hãrman, ori lanþul de
staþiuni de pe Valea Prahovei.
44
ORAªUL CONSTANÞA
Localizare. Reºedinþã a judeþului cu acelaºi nume, oraºul Constanþa este Dimensiuni demografice ºi
situat în extremitatea de SE a României, în Podiºul Dobrogei de sud, pe economice. Constanþa are o
þãrmul de vest al Mãrii Negre, la o altitudine de 0,60 m. Suprafaþa oraºului este populaþie de 348.000 loc., cu o
de 57,4 kmp. Oraºul de astãzi este aºezat pe teritoriul fostei colonii comerciale densitate de 5.963 loc./kmp. Este
elene Tomis, întemeiatã în sec. VII-VI î.Hr. cel mai mare port maritim al
Relieful. Oraºul este situat într-o zonã de podiº tabular cu aspect de României ºi din Bazinul Mãrii
câmpie înaltã, având în fundament o platformã alcãtuitã din ºisturi verzi, peste Negre, cu un trafic de circa
care sunt depozite calcaroase ºi gresii de vârstã cretacicã ºi terþiarã, acoperite 80 mil. tone mãrfuri anual. În
cu o cuverturã groasã de loess. 1896 a început construcþia
Clima. Regimul climatic se caracterizeazã prin veri cãlduroase ºi portului modern Constanþa, sub
secetoase ºi ierni blânde, ca urmare a influenþei brizelor marine. Influenþa conducerea inginerului Anghel
Mãrii Negre se manifestã în sezonul cald prin scãderea uºoarã a mediilor Saligny, iar în 1909 a avut loc
termice lunare, iar în anotimpul rece prin acþiunea moderatoare care inaugurarea acestuia în prezenþa
determinã temperaturi mai puþin coborâte. regelui Carol I. În prezent,
Turismul. Constanþa are numeroase obiective istorice cum ar fi: vestigiile alãturi de vechiul port
cetãþii Tomis, edificul roman cu mozaic, moscheea, catedrala ortodoxã, funcþioneazã ºi portul Constanþa
biserica elenã Metamorfosis, catedrala ortodoxã Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, Sud – Agigea, la Constanþa
statuia lui Ovidiu, Muzeul de Artã Popularã, Muzeul Marinei, Muzeul Mãrii ºi putând opera nave de pânã la
Muzeul de Artã. 250.000 tdw. Constanþa este
Constanþa este ºi polul turismului litoral românesc. În imediata sa importantã ºi prin ºantierul sãu
apropiere, la nord, se aflã staþiunile Mamaia ºi Nãvodari, iar în sud Eforie naval, care produce ºlepuri,
Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineºti, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, cargouri ºi nave maritime de
Saturn, Mangalia, 2 Mai ºi Vama Veche. mare tonaj ºi realizeazã
reparaþii navale.
Constanþa. Cazinoul.
Constanþa este cel de-al doilea

oraº al României, dupã
Bucureºti, care a instituit în
jurul sãu o zonã metropolitanã.
Zona metropolitanã Constanþa
are o populaþie de peste
jumãtate de milion de locuitori.
45
Geografie
ACTIVITÃÞILE ECONOMICE
(CARACTERISTICI GENERALE)
Activitãþile economice desfãºurate la nivel european au caracteristici
complexe, reprezentate de:
- unificare progresivã;
- dependenþã puternicã de schimburile internaþionale;
- economii unite atât pe cale naturalã cât ºi instituþional;
- intensa specializare pe alte coordonate decât cele naþionale;
- fragmentarea ofertei, datã de mãrimea pieþei ºi de specificitatea cererii;
- fragmentarea puternicã a cererii, datã de diversitatea culturalã;
- puternica eterogenitate a serviciilor;
- costuri de producþie mari (mai mari decât cele din SUA sau Japonia);
- grad de competitivitate ºi productivitate inferior industriilor asiatice
sau ale S.U.A.
Principalii parteneri comerciali ai României
46
Politici economice naþionale sau politici europene? Aderarea
României la UE presupune, spre exemplu, printre altele, renunþarea la
prerogativele naþionale de bazã în materie de stabilire ºi aplicare de politici
economice, dar aceastã renunþare nu este un simplu act de transfer de
prerogative, deoarece priveºte capacitatea unei economii de a-ºi
compatibiliza funcþionarea cu un alt spaþiu (UE), fãrã costuri excesive, de o
parte ºi de alta.
Excedent ºi deficit comercial în raport cu partenerii europeni. În
domeniul industriei chimice, România înregistreazã un clar deficit comercial
faþã de partenerii europeni, în condiþiile în care volumul importurilor a rãmas
constant, în timp ce exporturile au scãzut la jumãtate în ultimii cinci ani.
Materialele plastice, celuloza ºi hârtia produse în România sunt slab
performante, ceea ce le face din ce în ce mai puþin cerute la export. Industria
lemnului înregistreazã un excedent vizibil, bazat nu doar pe creºterea calitãþii
produselor finite (datoratã investiþiilor în tehnologie ºi atragerii de capital), ci
exploatãrii adeseori agresive a pãdurilor. Industria încãlþãmintei ºi industria
textilã au, la rândul lor, o competitivitate destul de ridicatã, actualmente aceste
ramuri reprezentând 32,43% din totalul exportului. Industria sticlei ºi ceramicii
are în schimb de pierdut datoritã competitivitãþii reduse, nereuºind sã facã faþã
concurenþei producãtorilor din sud-estul Asiei. În domeniul industriei
metalurgice, evoluþia este fluctuantã. Predominã la export produsele
energofage, în detrimentul celor care înglobeazã înaltã tehnologie.
Un eveniment al exporturilor l-a cunoscut industria construcþiilor de maºini,
prin exportul de automobile. În declin, însã, este agricultura, care reuºeºte sã
vândã din ce în ce mai puþine produse în Europa ºi mai ales în spaþiul UE.
În ceea ce priveºte relaþiile cu partenerii din afara spaþiului UE, se remarcã
volumul mare al importurilor din þãri precum Rusia ºi Ucraina, de unde
România aduce în special petrol, gaze naturale ºi minereuri.
47
Geografie
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE LA NIVEL
EUROPEAN ªI ÎN ROMANIA
De o importanþã vitalã pentru dezvoltarea economico-socialã a lumii

contemporane, energia electricã este indispensabilã tuturor sectoarelor de
activitate. În plus, îmbunãtãþirea standardului de viaþã este direct legatã de
consumul de energie electricã.
STRUCTURA PRODUCÞIEI DE ENERGIE ELECTRICÃ
În funcþie de sursele primare energetice utilizate, se disting mai multe tipuri

de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale nuclearoelectrice,
geotermice, mareemotrice, eoliene, solare etc.
Termocentralele funcþioneazã pe baza combustibililor fosili (pãcurã, gaz
metan, cãrbune), prezentând avantajul de a fi construite cu investiþii relativ
mici ºi de a avea o ritmicitate în funcþionare, ceea ce explicã parþial faptul cã
acestea încã predominã în producþia mondialã de energie electricã.
Repartiþia geograficã este influenþatã de tipul de combustibil folosit. Cele
mai multe termocentrale sunt amplasate în bazinele carbonifere (bazinul
Moscovei, Ruhrului, Sileziei Superioare, Motru-Rovinari etc.). În þãrile
dependente de piaþa externã a combustibilului (Franþa, Italia etc.) acestea
sunt amplasate în zonele portuare.
Principalele centrale electrice din Europa

Alternative energetice
Centralele mareemotrice
valorificã forþa mareelor cu
amplitudine ridicatã. Centrale
mareemotrice funcþioneazã în
Franþa (La Rance), Marea
Britanie. Preþul energiei
electrice obþinutã astfel este
compatibil cu cel al
termoenergiei bazate pe cãrbuni
inferiori.
Alte surse de energie sunt
energia solarã, hidrogenul,
biomasa, fenomenul de conversie
marinã, energia valurilor ºi a
curenþilor oceanici.
48
Hidrocentralele utilizeazã forþa apelor curgãtoare, pe care o transformã în
energie electricã. Cele mai favorabile puncte pentru captarea energiei
hidraulice sunt pragurile, cataractele, cascadele ºi defileele adânci. Þãri cu
pondere însemnatã a hidroenergiei sunt: Norvegia, Austria, Elveþia, Suedia
etc. Hidrocentralele din Europa au de regulã puteri instalate care nu depãºesc
1500 MW. Excepþie fac hidrocentrala de pe Dunãre de la Porþile de Fier I ºi
marile hidrocentrale de pe Volga, Nipru ºi Don. Acestea sunt, de altfel ºi fluviile
europene cu cele mai impresionante amenajãri hidroenergetice. Pe Volga
funcþioneazã 13 hidrocentrale, între care Kuibâºev ºi Volgograd, cu o putere
instalatã de aproape 14.000 MW, pe Nipru ºase hidrocentrale, iar pe Dunãre
douã - Porþile de Fier I, cu 2050 MW, ºi Porþile de Fier II, cu 880 MW. În
România, amenajãri hidroenergetice importante sunt pe râurile Lotru (Lotru –
Ciunget - 550 MW), Argeº (Vidraru) , Bistriþa (Stejaru), Someº (Mãriºel), Olt,
Sebeº etc.
Principalele þãri producãtoare de energie electricã din Europa
49
Geografie
Centralele nuclearoelectrice folosesc metalele radioactive, furnizând
energie electricã pe douã cãi: prin fisiune nuclearã ºi prin fuziune nuclearã.
În România funcþioneazã expe- Multe state europene au pondere însemnatã a energiei nucleare în balanþa de
rimental o centralã eolianã la energie primarã: Franþa (75%), Belgia (67%), Suedia (45%), Elveþia (38%),
Topolog, în judeþul Tulcea, ca Bulgaria (27%) etc. În România, primul reactor nuclear de la Cernavodã a
parte a unui viitor parc eolian. intrat în funcþiune în 1996, având o putere instalatã de 730 MW ºi furnizând
10% din producþia de energie electricã a þãrii.
Centralele geotermice valorificã energia caloricã emanatã de câmpurile
geotermice din regiunile cu vulcanism activ ºi energia apelor calde provenite
din interiorul pamântului. Aceastã sursã de energie primarã s-a remarcat dupã
criza petrolului, centrale geotermice existând ºi în þãri europene. De altfel,
primele centrale geotermice s-au construit în Italia ºi Islanda. Ponderea
energiei obþinute pe aceastã cale este însã modestã. În România, ape termale
ascensionale sunt localizate în vestul þãrii, la Oradea, Geoagiu ºi Bãile
Herculane.
Centralele eoliene valorificã energia furnizatã de vânt. Centrale eoliene
funcþioneazã astãzi în Marea Britanie, Germania, Olanda, locurile favorabile
fiind pe insule, þãrmuri ºi în zonele montane, unde frecvenþa ºi intensitatea
vântului este mai ridicatã.
Principalele centrale electrice din România.
50
SISTEME DE TRANSPORT ÎN EUROPA
Politica UE în domeniul
Transportul are o semnificaþie deosebitã pentru relaþiile economice, politice sistemelor de transport.
ºi culturale dintre þãrile lumii, servind ca instrument de legãturã între acestea. Principiile fundamentale ale
Transportul faciliteazã accesul la resursele naturale ºi stimuleazã Politicii Comune de Transport
schimburile comerciale. sunt definite încã din 1957 prin
Infrastructura de transport cuprinde strãzile, autostrãzile, cãile ferate, Tratatul de la Roma:
canalele navigabile, culoarele de zbor, conductele etc., dar ºi terminalele La începutul anilor ‘90, au fost
(aeroporturile, staþiile feroviare, autogãrile etc.), mijloacele de transport înregistrate progrese în ceea ce
(trenuri, vapoare, aeronave, autovehicule etc.), împreunã cu toate aspectele priveºte liberalizarea ºi armo-
ce þin de proiectare, construcþie, diagnozã ºi exploatare a autovehiculelor, nizarea politicilor de transport.
trafic rutier, management. S-a pus problema dezvoltãrii
infrastructurii (reþelele trans-
INTEGRAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT DIN europene Networks ºi TEN) dar
ROMÂNIA ÎN REÞELELE EUROPENE ºi impactul negativ asupra me-
diului, siguranþa transporturilor,
Principala problemã cu care se confruntã sistemele noastre de transport protecþia socialã, relaþiile
este legatã de dependenþa exageratã de utilizarea mijloacelor de transport externe ºi politicile de taxare.
poluante ºi aglomerate. În septembrie 2001 s-au propus
România se gãseºte într-un amplu proces de punere în practicã ºi de mãsuri pentru revizuirea politicii
dezvoltare a unor programe de transport în acord cu standardele UE. Au fost de transport, astfel încât aceastã
investite fonduri semnificative în urmãtoarele domenii prioritare: activitate sã devinã mai
- în transportul rutier: soluþii privind tehnologia, siguranþa ºi legislaþia eficientã, evitându-se pierderile
mediului înconjurãtor; economice cauzate de ambute-
- în transportul feroviar: ameliorarea organizãrii ºi finanþãrii companiilor iaje, poluare ºi accidente. În
feroviare, simultan cu coordonarea serviciilor din statele membre; anul 2005 a intrat în vigoare
- în transportul aerian: soluþii privind siguranþa ºi organizarea infrastructurii; noul cod rutier, care prevede
- în transportul maritim: întãrirea legislaþiei de securitate a UE. sancþiuni mai drastice pentru a
Dezvoltarea sistemelor de transport ºi alinierea la standardele europene facilita circulaþia pe drumurile
este motivatã de necesitatea racordãrii coerente a reþelei noastre la reþeaua naþionale.
europeanã ºi corelarea proiectelor de dezvoltare ale României cu cele din
þãrile vecine.
TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA
Transporturile feroviare. Pentru realizarea compatibilitãþii reþelei

feroviare româneºti cu cea a UE sunt necesare urmãtoarele mãsuri:
a. integrarea României în coridoarele transeuropene IV (Berlin – Arad –
Braºov – Bucureºti – Constanþa – Istanbul), IX (Helsinki – Moscova – Kiev –
Chiºinãu – Bucureºti – Plovdiv), respectiv Berlin – Timiºoara – Calafat – Sofia
– Salonic.
b. alinierea tehnicã a infrastructurii la trenurile de mare vitezã TER
c. extinderea reþelei trenurilor Intercity;
d. crearea unor servicii la standardele europene;
e. introducerea trenurilor expres de noapte pe rutele lungi interne ºi
internaþionale.
51
Geografie
Reþeaua româneascã de cãi ferate este formatã din nouã magistrale, care
leagã Bucureºtiul de cele mai importante zone ale þãrii, la care se adaugã
numeroase linii principale ºi secundare, exploatate atât pentru traficul de
România. infrastructura persoane, cât ºi pentru cel de mãrfuri. Magistralele feroviare româneºti sunt:
feroviarã publicã. M1 - Bucureºti - Craiova - Timiºoara (se continuã spre Belgrad prin
- lungime reþea- 11.380 km; Stamora-Moraviþa);
- reþea electrificatã - 3971 km; M2 - Bucureºti - Arad - Curtici (se continuã spre Budapesta - Praga - Berlin
- densitate reþea - 48 km la sau Budapesta - Viena - München - Strassbourg - Paris) (Coridorul IV
1000 kmp teritoriu; european);
- staþii de cale feratã - 1419; M3 - Bucureºti - Braºov - Oradea (se continuã spre Budapesta prin
- triaje de cale feratã - 21; Episcopia Bihorului) (Coridorul IV european);
- poduri - 4236; M4 - Bucureºti - Braºov- Satu Mare;
- tuneluri (nr./km) - 211/63 M5 - Bucureºti - Ploieºti - Suceava (se continuã spre Kiev - Varºovia -
Moscova prin Vicºani) (Coridorul IX european);
M6 - Bucureºti - Iaºi - Ungheni (spre Moscova - Coridorul IX);
M7 - Bucureºti - Fãurei - Galaþi, spre Ucraina;
M8 - Bucureºti - Constanþa, spre Bulgaria prin Vama Veche;
M9 - Bucureºti - Giurgiu, spre Bulgaria, Turcia, Orientul Apropiat - Coridorul
IV ºi IX.
Transporturile rutiere. Infrastructura rutierã în România nu corespunde
în totalitate standardelor europene, deºi este cunoscut faptul cã dintre toate
tipurile de transport, cel rutier a înregistrat cea mai mare ratã de dezvoltare. În
prezent se urmãreºte luarea unor mãsuri de întreþinere ºi reparaþii în vederea
racordãrii reþelei rutiere naþionale la marile coridoare europene IV, VII ºi IX. O
infrastructurã de transport eficientã, conectatã la reþeaua europeanã de
transport, contribuie la creºterea competitivitãþii economice, faciliteazã
integrarea în economia europeanã ºi permite dezvoltarea de noi activitãþi pe
piaþa internã. În proiectele de reabilitare privind transportul rutier, România are
în vedere construcþia ºi modernizarea a cinci autostrãzi:
A1- Nãdlac - Arad - Deva - Sibiu - Piteºti - Bucureºti, estimatã sã fie gata
în 2014; segmentul Bucureºti - Piteºti este deja terminat. (lungimea totalã a
autostrãzii A1 va fi de 620 km, din care sunt în folosinþã 113 km);
A2 - Bucureºti - Constanþa, cu o lungime finalã de 225 km, din care 70%
sunt deja daþi în folosinþã (tronsonul Bucureºti - Cernavodã); finalizare
estimatã pentru anul 2010;
A3 - Borº - Cluj-Napoca - Sighiºoara - Braºov - Bucureºti (lucrãri demarate
în 2004, finalizare estimatã pentru 2012);
A4 - Iaºi - Piatra Neamþ - Târgu Mureº (în proiect, finalizare estimatã
pentru 2020);
A5 - Albiþa - Focºani - Ploieºti (în proiect, finalizare estimatã pentru 2016).
Transporturile aeriene au cunoscut o importantã dezvoltare, determinatã

de creºterea economiei, de implicarea tot mai activã a României în schimbul
internaþional de mãrfuri ºi în turismul internaþional.
Principala companie aerianã româneascã este TAROM care a fost
52
53
Geografie
restructuratã pentru a deveni mai competitivã pe piaþã. Acesteia i se alãturã
un numãr de companii particulare mai mici.
Principalele aeroporturi internaþionale ale României sunt: Bucureºti -
Otopeni, Timiºoara, Arad, Constanþa - Mihail Kogãlniceanu, Satu Mare, Cluj-
Napoca, Suceava ºi Sibiu. O serie de aeroporturi deservesc traficul intern:
Oradea, Baia Mare, Târgu Mureº, Bacãu, Tulcea ºi Caransebeº.
Transporturile navale. Transportul maritim este asigurat prin cele trei

porturi la Marea Neagrã (Constanþa, Mangalia ºi Midia), precum ºi prin
porturile fluvial-maritime de la Dunãre (Brãila, Galaþi, Tulcea ºi Sulina), care au
caracteristici tehnice ce permit accesul navelor maritime.
Capacitatea de trafic a portului Constanþa este de cca. 105 mil. tone pe an.
Traficul de mãrfuri derulat a fost de 37,5 milioane tone în 2005. Portul se
desfãºoarã pe o suprafaþã de 1312 ha ºi un acvatoriu portuar de 2614 ha.
Infrastructura portului cuprinde o reþea de cheiuri de 29,83 km, cu adâncimi la
dane de 19 m, putându-se asigura accesul navelor de capacitate maximã de
165.000 tdw pentru mãrfuri în vrac ºi a navelor de 250.000 tdw tancuri ºi
pentru mãrfuri lichide.
Transportul fluvial se realizeazã pe Dunãre unde sunt amenajate 30

porturi ºi puncte de încãrcare, cu o capacitate totalã de trafic de 52 mil. tone
pe an. În anul 2005, transportul fluvial a fost realizat în proporþie de 95,5% cu
nave private.
MEDIU ÎNCONJURÃTOR ªI
PEISAJE
Mediu înconjurãtor sau mediu Mediu înconjurãtor ºi peisaj. Mediul înconjurãtor reprezintã totalitatea
geografic? Noþiunea de mediu elementelor naturale ºi antropice care înconjoarã omul, elemente
înconjurãtor este sinonimã cu interconectate prin fluxuri de energie ºi materie. Noþiunea de peisaj are un
cea de mediu geografic, fiind o înþeles similar, indicând un tip de mediu care se delimiteazã de altele prin
exprimare antropocentristã a caracteristici relativ comune ºi omogene într-un spaþiu dat.
acesteia. Influenþa omului asupra mediului. Europa a fost locuitã de timpuriu,
populaþia continentului crescând în mod constant ºi exercitând presiuni tot mai
mari asupra mediului înconjurãtor. Toate componentele acestuia au suferit
modificãri majore de-a lungul timpului. Relieful continentului a fost afectat
direct de exploatarea minereurilor ºi diferite amenajãri pentru construcþii,
solurile au suferit degradãri severe din cauza poluãrilor accidentale, dar ºi a
utilizãrii de substanþe chimice în agriculturã, apele subterane au fost
supraexploatate. La ora actualã se apreciazã cã 14% din emisiile globale de
dioxid de carbon provin din Europa de Vest. Impactul activitãþilor antropice
asupra mediului înconjurãtor a atins apogeul în anii 1960-1970.
Divizarea continentului în douã blocuri politice antagonice s-a reflectat ºi în
starea mediului înconjurãtor. În þãrile vestice, impactul antropic se manifesta
54
prin creºterea accentuatã a numãrului de autovehicule, prin utilizarea
îngrãºãmintelor chimice în agriculturã ºi prin activitãþi industriale dinamice. În
þãrile blocului comunist, se urmãrea industrializarea rapidã, iar exploatarea Cu toate cã este un continent cu
resurselor naturale nu þinea cont de problemele mediului. Dacã þãrile vestice o suprafaþã redusã, lungimea
au început sã ia mãsuri de protecþie încã din deceniile 1970 -1980, o politicã coastelor europene este foarte
de mediu comunã pentru cea mai mare parte a continentului a putut fi mare, iar gradul de locuire a
conceputã ºi implementatã abia din anii 1990, odatã cu procesul de extindere regiunilor costiere a fost mereu
a Uniunii Europene. foarte ridicat.
Mediul natural ºi mediul antropic. Din punct de vedere al nivelului de Explicaþi care sunt avantajele
modificare a caracteristicilor originale, se disting douã tipuri majore de mediu economice ale locuirii în zonele
înconjurãtor: natural ºi antropic. În Europa se înregistreazã unul dintre cele costiere. Reamintim cã mediul
mai ridicate nivele de antropizare de pe planetã, puþine regiuni de pe continent costier include litoralul ºi
conservându-se încã în stare naturalã. Omul a ajuns în cele mai puþin platforma continentalã.
accesibile locuri de pe continent. De exemplu, în Alpi existã ºosele la înãlþimi
de peste 3.800 m. Prin emisiile de gaze ºi prin deversarea de substanþe
rezultate din activitãþile sale curente în apele
curgãtoare, omul influenþeazã indirect ºi cele mai Peisaj litoral puternic modificat antropic, la Nisa, într-un
îndepãrtate puncte ale continentului. În prezent, limita mediul subtropical mediteranean
dintre mediul natural ºi cel antropic este în Europa mai
degrabã convenþionalã.
Tipuri de mediu natural. La nivel planetar, mediul
înconjurãtor se divide în trei tipuri majore de mediu,
legate în primul rând de distribuþia uscat-apã: mediu
marin, mediu costier, mediu continental. Toate cele trei
tipuri de mediu sunt bine reprezentate la nivel
european.
În funcþie de tipul de relaþii dintre componentele
mediului înconjurãtor, în Europa se disting
urmãtoarele medii geografice, reflectate implicit în
peisaj: mediul subtropical mediteranean (pe
coastele Mãrii Mediterane ºi în vestul Aceastã ºosea din Alpii Dolomitici (Italia) ilustreazã gradul ridicat
Peninsulei Iberice), mediul temperat oceanic de antropizare pe care l-a atins Europa
(al pãdurilor de foioase, în Europa Vesticã ºi
Centralã), mediul temperat continental (al
stepei ºi al silvostepei, în Europa Esticã),
mediul temperat rece (al pãdurilor de
conifere, în jumãtatea nordicã a Câmpiei
Ruse, Scandinavia), mediul subpolar (de
tundrã, în extremitatea nordicã a
continentului) ºi mediul montan. Toate aceste
medii se întrepãtrund în multe situaþii, având
ca rezultat o mare varietate de peisaje.
Mediul antropic poate fi împãrþit în douã
subtipuri majore: mediul urban ºi mediul
rural. Din punct de vedere al mediului
55
Geografie
înconjurãtor, diferenþierea dintre acestea constã în nivelul de modificare a
elementelor mediului. În cazul oraºelor, mediul este de cele mai multe ori
complet modificat, în timp ce în cazul aºezãrilor rurale, modificãrile sunt mai
reduse, pãstrându-se elemente naturale puþin afectate de impactul antropic.
Tipuri de mediu în România. Teritoriul României este un spaþiu în care se
regãsesc mai multe tipuri de mediu dintre cele enumerate anterior. La est ºi
sud de Carpaþi dominã mediul de stepã ºi silvostepã, în vreme ce la vest de
arcul carpatic, influenþele oceanice sunt mai accentuate. Se remarcã faptul cã
deºi influenþele climatice au un rol major în generarea unor tipuri de mediu,
relieful este un element care impune diferenþieri majore. De aceea, una din
clasificãrile tipurilor de mediu din România are la bazã relieful. Din acest punct
de vedere se disting urmãtoarele tipuri majore de mediu: mediul montan,
mediul regiunilor deluroase, mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase ºi mediul
costier. La acestea se adaugã mediul regiunilor umede.
Mediul montan se caracterizeazã prin energie mare de relief, climat rece ºi
cu precipitaþii bogate, reþea hidrograficã permanentã, vegetaþie dominatã de
pajiºti alpine, în partea superioarã, sau de pãduri de conifere ºi de foioase.
Mediul regiunilor deluroase apare în Subcarpaþi, Podiºului Transilvaniei,
Dealurile Banatului ºi Criºanei, Podiºul Mehedinþi, Podiºul Getic ºi Podiºul
Moldovei. Altitudinile sunt curpinse, în general, între 200 ºi 800 m,
temperatura medie multianualã este curpinsã între 6 ºi 10°C, cantitãþile anuale
de precipitaþii se situeazã, în medie, între 500 ºi 800 mm, iar pãdurile de
foioase reprezintã vegetaþia caracteristicã.
Mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase se regãseºte în Câmpia Banato-
Criºanã, Câmpia Românã ºi Podiºul Dobrogei. Energia de relief ºi altitudinile
sunt reduse, temperaturile sunt ridicate, iar precipitaþiile scad sub 600 mm.
Vegetaþia ierboasã, de stepã, în amestec cu pãduri de foioase, dau nota
caracteristicã acestui tip de peisaj. Reþeaua hidrograficã este dominatã de
cursurile mijlocii sau inferioare ale celor mai mari râuri din România (Mureº,
Olt, Argeº, Siret etc.).
Mediul costier în România. Din Mediul costier poate fi întâlnit pe litoralul românesc la Marea Neagrã,
punct de vedere fizico-geografic, având douã subtipuri: mediul deltaic ºi lagunar, la nord de Capul Midia, ºi
mediul costier cu falezã, carac- mediul costier cu falezã, între Capul Midia ºi graniþa cu Bulgaria. Acest tip de
teristic litoralului sudic româ- mediu include un relief emers ºi unul submers, se distinge prin moderaþie
nesc, se extinde ºi în Bulgaria. termicã în tot timpul anului, precipitaþii scãzute ºi înveliº biogeografic specific.
Regiunile umede includ luncile râurilor interioare, lacurile ºi mlaºtinile.
Aplicaþie. Acest tip de mediu are un caracter azonal, gãsindu-ºi locul în oricare alt tip de
Completaþi tabelul de mai jos! mediu.
Tipuri de mediu din România Principalele modalitãþi de valorificare economicã
56
REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA

ªI ÎN ROMÂNIA
Regionarea geograficã. O regiune este o porþiune a suprafeþei terestre
care prezintã omogenitate din punctul de vedere al acelor caracteristici care o
individualizeazã faþã de teritoriile vecine. Regionarea geograficã are la bazã
omogenitatea trãsãturilor geografice, ceea ce presupune un ansamblu de
elemente care trebuie analizate integrat. Delimitarea regiunilor este dificilã
când se iau în calcul toate trãsãturile geografice (fizice ºi umane), iar când se
adaugã ºi cele administrative, aceasta devine ºi mai complicatã ºi tocmai de
aceea, de multe ori, în lucrãrile de specialitate sau în actele oficiale pot exista
mai multe versiuni.
Regiunile geografice ale Europei. Având drept criteriu poziþia geograficã,
la nivelul continentului pot fi individualizate câteva regiuni geografice de rang
Regiunile geografice ale Europei
57
Geografie
superior: Europa vesticã, Europa nordicã, Europa esticã, Europa sudicã,
Europa centralã. Din acest criteriu aparent simplu al poziþiei geografice rezultã
de fapt criterii de o mai mare complexitate (climã, vegetaþie, activitãþi
tradiþionale º.a.). Delimitarea regiunilor devine problematicã atunci se iau în
În România, regionarea calcul graniþele statelor, pentru cã nu întotdeauna teroriul unui stat se
geograficã are la bazã unitãþile încadreazã în totalitate în aceeaºi regiune delimitatã geografic. De exemplu,
majore de relief, pentru cã Franþa are caracteristici evident mediteraneene în sud, dar cum în cea mai
varietatea reliefului determinã mare parte a teritoriului caracteristicile sunt atlantice, aceasta este integratã
varietatea peisajelor. În cadrul Europei vestice. În acelaºi timp, prin cultura sa ºi limba cu origini latine, ca ºi
unitãþilor care aparþin aceleiaºi prin religia catolicã este mai degrabã compatibilã cu regiunea mediteraneeanã
trepte de relief, poziþia lor faþã vesticã. O astfel de problemã se poate pune ºi în cazul României, care în
de o anumitã influenþã climaticã accepþiunea geopoliticã este inclusã la Europa Esticã, pe când poziþia
este al doilea criteriu important geograficã o plaseazã în Europa Centralã. Cultural, în schimb, este o þarã
de individualizare. latinã, dar cu puternice influenþe balcanice.
CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI

GEOGRAFICE*
DELTA DUNÃRII
Formarea Deltei Dunãrii. Delta Delta Dunãrii este situatã în sud-estul þãrii, la gurile de vãrsare ale
Dunãrii s-a format prin Dunãrii. Se detaºeazã foarte uºor de celelalte regiuni, trãsãtura cea mai
colmatarea cu aluviunile aduse evidentã fiind predominarea suprafeþelor umede (75% din suprafaþã) ºi a unei
de fluviu a unui fost golf vegetaþii specifice.
(Halmiris), fiind cea mai recentã Delta Dunãrii este o câmpie fluvialã în curs de formare. Altitudinea sa
unitate de relief a Europei (s-a maximã este de 12,4 m (pe grindul Letea), iar cea medie de 0,5 m.
format în ultimii 10.000 de ani, Uscatul deltei este format din trei tipuri de grinduri: grinduri continentale,
în Holocen). La formare ºi-au care reprezintã resturi ale uscatului predeltaic, existente în partea de nord
adus contribuþia mai mulþi (grindurile Chilia, Stipoc); grinduri fluviatile, situate de-a lungul braþelor, ºi
factori, acþiunea lor conducând grinduri fluvio-maritime, situate în estul deltei, transversal faþã de braþe: Letea,
spre acelaºi rezultat: Caraorman, Sãrãturile, Ivancea etc.
acumularea aluviunilor. Aceºtia Suprafeþele acvatice includ: braþele principale (de la nord la sud, Chilia -
au fost: mareea extrem de cel mai lung ºi cu cel mai mare debit, Sulina - cel mai scurt ºi cu cel mai mic
redusã, înclinarea foarte micã a debit, navigabil, prin intervenþie antropicã pentru nave de tonaj mare, ºi Sf.
terenului în zona fostului golf ºi Gheorghe), braþe secundare, gârle, canale, lacuri (Roºu, Puiu, Lumina,
a platformei continentale, Dranov, Gorgova), mlaºtini ºi bãlþi (ultimele douã dominã suprafaþa deltei).
cantitatea mare de aluviuni Adâncimea maximã atinsã în Deltã este de 39 m, pe braþul Chilia.
adusã de fluviu, construirea de Topoclimatul de deltã, cu influenþe pontice, dar ºi de ariditate se
cãtre curenþii marini din lungul concretizeazã în valori extreme pentru România: cea mai scãzutã cantitate
þãrmului a unor cordoane anualã de precipitaþii (345 mm, la Sulina) ºi cele mai ridicate temperaturi medii
litorale (actualele grinduri anuale (> 11°C ).
maritime din deltã), care au Vegetaþia ºi solurile sunt intrazonale (vegetaþie de mlaºtini, de nisipuri,
închis golful. soluri nisipoase, lãcoviºti), iar fauna este de o mare varietate.
Singurul oraº din deltã este Sulina; satele sunt mici, adunate, cu funcþii
58
mixte (agro-piscicole, turistice). Densitatea populaþiei este extrem de micã ºi,
pe lângã români, trãiesc numeroºi ruºi-lipoveni.
Intervenþiile antropice au dus la apariþia de poldere agricole ºi amenajãri
piscicole sau silvice. Îndiguirea, desecarea ºi controlul circulaþiei apei pentru
pisciculturã ºi exploatãri stuficole s-a fãcut mai ales în câmpia deltaicã înaltã.
Primul areal fost desecat în 1949. În perioada 1960-1965 s-a intervenit în
zonele Pardina ºi ªontea-Maliuc. Deºi au necesitat investiþii foarte mari,
exploatãrile cerealiere, stuficole sau piscicole astfel rezultate au funcþionat
defectuos. Intervenþia antropicã se face în continuare simþitã pe braþe ºi
canale, care rãmân navigabile datoritã dragãrii periodice.
Delta Dunãrii
59
Geografie
PODIªUL MEHEDINÞI
Situat în sud-vestul României, între Munþii Mehedinþi, Podiºul Getic,

Subcarpaþii Getici ºi Valea Dunãrii, Podiºul Mehedinþi are dimensiunile unei
diviziuni din unitãþile vecine, fiind un exemplu cã întinderea nu este un criteriu
obligatoriu pentru delimitarea regiunilor de un anumit rang. Podiºul Mehedinþi
este o unitate de acelaºi rang cu Podiºul Getic, Podiºul Moldovei etc.
Individualizarea sa ca unitate distinctã se bazeazã pe combinaþia dintre
caracteristicile montane (formarea în timpul orogenezei alpine ºi alcãtuirea
petrograficã – ºisturi critaline completate de calcare) ºi cele deluroase
(altitudini de 500-600 m) ºi de podiº (platouri interfluviale netede).
Relieful carstic este bine dezvoltat: lapiezuri, doline, polii cu lacuri
temporare (L. Zãton), peºteri (Topolniþa), poduri naturale (Podul de la
Ponoare), unele areale fiind rezervaþii naturale.
Pe fondul climatic de dealuri înalte se suprapun puternice nuanþe
submediteraneene, care, completate cu topoclimatul de adãpost la poalele
Munþilor Mehedinþi, creeazã un regim termic blând, cu temperatura medie
anualã 9,5°C ºi precipitaþii bogate (800 – 1000 mm). Etajul pãdurilor de stejar
Podiºul Mehedinþi. Ponoare (gorun), presãrat cu numeroase elemente mediteraneene
(cãrpiniþã, mojdrean, scumpie, alun trucesc, liliac º.a) se dezvoltã
pe argiluvisoluri, cambisoluri ºi rendzine. Râurile sunt scurte
(Bahna, Topolniþa, Coºuºtea) ºi au o scurgere influenþatã de
prezenþa carstului (cu pierderi subterane).
Satele sunt mici, risipite, iar singurul oraº este Baia de Aramã,
regiunea având o densitate micã a populaþiei (sub 50 loc./kmp).
Economia se bazeazã pe creºterea bovinelor ºi a ovinelor, la care
se adaugã exploatãrile forestiere ºi de roci de construcþie,
prelucrarea lemnului ºi olãritul. În aceste condiþii, regiunea
graviteazã economic ºi social spre spaþii de polarizare din jur
(Drobeta-Turnu Severin, în special).
60
CARPAÞII - STUDIU DE CAZ AL UNEI REGIUNI
GEOGRAFICE Moþii, o populaþie montanã.
Peste tot în lume, populaþiile
Cel mai lung lanþ muntos al Europei centrale, Carpaþii se înscriu în seria spaþiilor montane au dezvoltat
munþilor de vârstã alpinã, continuându-se spre vest cu Alpii ºi spre sud-est cu arii culturale specifice, adevã-
Balcanii. Au o formã bine particularizatã, arcuitã puternic pe teritoriul rate civizaþii care îmbinã
României, unde închid cea mai vastã arie depresionarã de pe continent caracteristicile geografice ºi so-
(Depresiunea Transilvaniei). Se desfãºoarã de la Valea Dunãrii (în Bazinul cio-culturale ale spaþiului
Vienei) pânã la Valea Timokului (în Serbia). Þãrile pe teritoriul cãrora se geografic în care se încadreazã
gãsesc Carpaþii sunt: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, muntele cu cele particulare mun-
România ºi Serbia. Pe harta de mai jos se poate observa cã României îi telui. Pot fi amintiþi, ca exemple,
revine cea mai mare parte a lanþului muntos. Prin suprafaþa ocupatã ºi prin incaºii, tibetanii, tirolezii. În
influenþa asupra caracteristicilor geografice, douã þãri pot fi considerate þãri Carpaþi, se remarcã prin speci-
carpatice: România ºi Slovacia. ficitate moþii. Moþii sunt
Altitudinea maximã este de 2655 m în vf. Gerlachowsky, din Munþii Tatra locuitorii Munþilor Apuseni (o
(Slovacia). Al doilea vârf este Moldoveanu (2 544 m), din Munþii Fãgãraº. regiune aflatã în bazinele supe-
Principalele trãsãturi ale reliefului sunt: altitudinea medie, gradul mare rioare ale Arieºului ºi Criºului
de fragmentare ºi accesibilitate, culmile rotunjite, uneori adevãrate platouri de Alb, incluzând teritorii din jude-
înãlþime. Doar anumite porþiuni înalte, dezvoltate pe roci metamorfice, au þele Alba, Arad, Cluj, Bihor ºi
aspect alpin, prin masivitate ºi prin prezenþa reliefului glaciar (Tatra, Carpaþii Hunedoara). Satele de tip risipit
Meridionali). Carpaþii includ cel mai lung lanþ de munþi vulcanici de pe se întâlnesc pânã la 1600 m,
continent, situat în vestul Carpaþilor Orientali româneºti (Oaº – Cãlimani – limita superioarã a aºezãrilor în
Harghita). Printre tipurile genetice de relief sunt bine reprezentate cel glaciar, România. Fãrã a forma un teri-
carstic, vulcanic, dar ºi forme stucturale bine puse în evidenþã, cum sunt cele toriu administrativ, Þara Moþilor
ale structurilor cutate dezvoltate pe fliº. este o regiune etnoculturalã
Diviziunile Carpaþilor. Cele douã diviziuni mari sunt Carpaþii de Vest ºi foarte bine particularizatã prin
Carpaþii de Sud-Est (harta). Primii, mai puþin extinºi, includ Carpaþii Vestici îmbrãcãminte, arhitecturã, obi-
(Occidentali) interiori ºi Carpaþii Vestici (Occidentali) exteriori. Carpaþii de Sud- ceiuri ºi sãrbãtori tradiþionale ºi
Est, mult mai extinºi, au o formã arcuitã, influenþatã, în momentul formãrii, de chiar prin anumite trãsãturi
fizice ale locuitorilor. Regiunea
Munþii Carpaþi ºi marile unitãþi de relief învecinate a fost o zonã de rezistenþã româ-
neascã, nucleu al unor miºcãri
sociale ºi politice: rãscoala con-
dusã de Horea, Cloºca ºi Criºan,
revoluþia de la 1848. De altfel,
Avram Iancu este un nume em-
blematic al regiunii. Ocupaþiile
tradiþionale sunt prelucrarea
lemnului, pãstoritul ºi mineritul,
la care se adaugã mai nou valo-
rificarea turisticã, principalele
atracþii fiind relieful carstic, sãr-
bãtorile populare (de exemplu,
Târgul de fete de pe Muntele
Gãina) ºi agroturismul.
61
Geografie
prezenþa, la exteriorul lor, a unor unitãþi geologice rigide (Platforma Rusã,
Orogenul Nord-dobrogean ºi Platforma Moesicã). Diviziunile lor sunt: Carpaþii
Estici (Orientali) Exteriori, Carpaþii Estici Interiori, Carpaþii de Sud
(Meridionali), Carpaþii Occidentali Româneºti ºi Carpaþii Sârbeºti.
Apele. Cea mai mare parte a Carpaþilor face parte din bazinul Dunãrii.
Toate râurile importante ale României izvorãsc din Carpaþi (Tisa, Someº,
Mureº, Criºuri, Olt, Argeº, Siret, Prut etc.); lor le se adaugã alþi afluenþi ai
Dunãrii (Vah, Hron), Nistrul, Vistula ºi afluenþi ai acesteia.
Clima. Caracteristicile climatice sunt diferenþiate în primul rând în funcþie
de altitudine, individualizându-se douã etaje climatice: alpin ºi montan.
Morfografia intervine ºi ea ca factor climatic prin conturarea climatului de
depresiune. Importante sunt ºi poziþia ºi orientarea culmilor în raport cu
circulaþia dominantã a aerului.
Vegetaþia, solurile, fauna. Vegetaþia este formatã din pãduri etajate de
fag ºi de conifere, urmate de pãºunile alpine, dezvoltate pe soluri din clasele
cambisoluri, spodosoluri ºi umbrisoluri. Dintre speciile faunistice,
reprezentative sunt capra neagrã, marmota, cerbul carpatin, ursul brun, râsul,
cocoºul de munte.
Resursele naturale sunt reprezentate de un fond forestier bogat, pãºuni
naturale, resurse minerale (minereuri feroase ºi neferoase, cãrbune, roci
pentru construcþii). Ele au determinat dezvoltarea unei economii specifice:
pãstorit, exploatarea ºi prelucrarea lemnului, minerit. Acestor activitãþi
tradiþionale li s-au adãugat exploatarea potenþialului hidroenergetic ºi a celui
turistic. Principalele staþiuni turistice de iarnã sunt Zakopane (Polonia), Mesto
Vysoke Tatry (Slovacia), Predeal (România), cãrora li se adaugã staþiuni
balneoclimaterice (Vatra Dornei, Bãile Tuºnad). Valorificarea acestor resurse
ºi gradul mare de accesibilate au fãcut ca spaþiul carpatic sã fie bine populat.
Oraºele. Printre oraºele mai importante se numãrã Košice, Banska
Bistrica, Bielsko Biala, Braºov, Reºiþa.
Aplicaþie. Reprezentaþi grafic Temperaturile medii lunare, temperatura medie anualã (An) ºi temperatura minimã abso-
temperaturile medii lunare ºi lutã (Mn) la staþiile meteorologice din Bod (depresinuea Braºov), Predeal ºi Vf. Omu.
cantitãþile lunare de Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Mn
precipitaþii înregistrate la (altitud.)
staþiile meteorologice din Bod
-5,6 -3,0 2,3 8,7 13,3 16,1 17,9 17,8 13,8 8,4 2,9 -2,2 7,5 -38,5
tabelele alãturate. Analizaþi (508 m)
Predeal
modul în care altitudinea se -5,1 -4,4 -1,0 4,4 9,4 12,7 14,5 14,2 10,6 6,2 1,1 -3,1 5,0 -33,8
(1093 m)
manifestã ca factor Vf. Omu
-10,6 -11,0 -8,4 -4,6 0,4 3,4 5,4 5,7 2,8 -0,6 -4,7 -8,3 -2,5 -38,0
climatogen. Care dintre (2505 m)
Cantitãþile medii lunare ºi cantitatea medie anualã de precipitaþii (mm)
parametrii climatici din
tabele subliniazã fenomenul Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
de inversiune termicã? (altitud.)
Bod
24 20 24 45 74 96 92 75 51 38 26 25 592
(508 m)
Predeal
51 54 54 77 113 142 119 102 63 66 45 55 936
(1093 m)
Vf. Omu
80 103 90 100 157 160 168 130 74 53 60 105 1278
(2505 m)
62
ÞÃRILE VECINE ROMÂNIEI
Suprafaþa (kmp) Populaþia (mil.)
Bulgaria 110.910 7,7
Republica Moldova 33.843 4,3
Serbia 88.480 10,1
Ucraina 603.700 46,7
Ungaria 93.030 9,98
Bulgaria, þara situatã la sud de România, ocupã nordul peninsulei

Balcanice ºi are ieºire la Marea Neagrã (378 km). Vecinii sãi sunt Serbia,
Macedonia, Grecia ºi Turcia.
Reliefului este variat, fiind dispus în ºiruri în care alterneazã formele joase
(câmpii, podiºuri sau depresiuni) cu lanþurile montane, ceea ce creeazã o
mare diversitate a peisajelor. Principalele unitãþi de relief sunt orientate vest –
est, poziþia medianã ocupând-o Munþii Balcani (Stara Planina, cu Vf. Botev –
2376 m). Depresiunea Sofiei ºi Câmpia Traciei Superioare (Câmpia Mariþei) îi
separã de Munþii Rila (cu altitudinea maximã a þãrii, 2 925 m în Vf. Musala),
Rodopi ºi Pirin; ultimii ocupând sud-vestul þãrii. Nordul þãrii cuprinde Câmpia
Înaltã a Dunãrii ºi Podiºul Ludogorie.
Climatul este temperat-continental cu puternice nuanþe mediteraneene,
care se resimt mai ales în Câmpia Mariþei.
România ºi þãrile vecine
63
Geografie
Apele, separate de Balcani, aparþin de douã bazine hidrografice: cel al
Mãrii Negre, prin Dunãre (cu Iskãr, Iantra, Lom) ºi cel al Mãrii Egee (Mariþa,
Tundja, Mesta, Struma). Vegetaþia naturalã
Sofia, Catedrala Ortodoxã
este variatã, incluzând stepã ºi silvostepã,
pãduri de foioase, pãduri de conifere ºi specii
mediteraneene.
Populaþia cuprinde bulgari (85%), turci,
þigani, tãtari etc. Evoluþia numericã are, ca ºi
în celelalte tãri din vecinãtate, tendinþe
descrescãtoare, determinate de un bilanþ
natural negativ ºi de un bilanþ migratoriu de
asemenea negativ. 70% din populaþie
trãieºte în mediul urban. Principalele oraºe
sunt Sofia, Plovdiv, Varna, Burgas, Ruse,
Pleven.
Dupã anul 2000, Bulgaria a cunoscut o
creºtere economicã susþinutã. Turismul litoral
este unul dintre domeniile economice cele
mai dinamice.
Republica Moldova este situatã la est de România, restul graniþelor fiind

cu Ucraina. Relieful, parte a imensei Câmpii Est-Europene, include podiºuri cu
aspect colinar, dealuri joase ºi câmpii (Podiºul Moldovei Centrale, Colinele
Nistrului, Câmpia Nistrului Inferior º.a). Altitudinea maximã este de doar 430
m. Principalele ape curgãtoare, Nistrul ºi Prutul, au un curs longitudinal ºi sunt
tributare Mãrii Negre. În condiþii de climã temperatã-continentalã, vegetaþia
naturalã cuprinde stepa, silvotepa ºi pãdurile de foioase, în special stejar ºi
carpen. Solurile au fertilitate ridicatã, fiind una dintre resursele naturale de
bazã ale þãrii.
Populaþia cuprinde o varietate de etnii, rezultat al
Chiºinãu, Parlamentul situãrii într-o zonã de interferenþe culturale ºi
economice, dar ºi al deportãrilor ºi al colonizãrii forþate
din secolul al XX-lea. Circa 65% din populaþie sunt
români/moldoveni, restul sunt ucraineni, ruºi, gãgãuzi,
bulgari, armeni, evrei, greci. Emigraþia puternicã este
una dintre gravele problemele demografice ale þãrii.
Principalele oraºe sunt Chiºinãu, Tighina, Bãlþi ºi
Tiraspol.
Economia predominat agrarã, insuficienta
dezvoltare a infrastructurii de transporturi, dependenþa
de gazul rusesc ºi problemele politice din Transnistria
ºi Gãgãuzia (regiuni care concentreazã 80% din
puterea economicã a þãrii) au fãcut ca economia ºi
nivelulul de trai sã scadã foarte mult, fiind una dintre
cele mai sãrace þãri ale Europei.
64
Ucraina, a doua þarã ca mãrime din Europa, are graniþã cu România în
nord ºi în est. Celelalte þãri vecine sunt: Rusia, Moldova, Belarus, Polonia,
Slovacia ºi Ungaria. Are ieºire la Marea Neagrã ºi la Marea Azov, lungimea
þãrmurilor find de 2 700 km.
Cea mai mare parte a reliefului face parte din Câmpia
Est-Europeanã ºi are un aspect de platouri netede ºi Kiev, Lavra Pecerska
coline: Podiºul Podolic, Câmpia Niprului, Câmpia Mãrii
Negre. Munþii sunt situaþi marginal. În vest se aflã o parte
a Carpaþilor Orientali (cu altidinea maximã a þãrii – 2061 m),
iar în sudul Peninsulei Crimeea (Munþii Iaila, de vârstã
hercinicã).
Apele sunt fac parte din bazinul Mãrii Negre: Dunãrea,
Nistru, Bug, Nipru, Doneþ.
Clima este temperat - continentalã ºi subtropicalã în
Crimeea. Continentalismul climatic este subliniat ºi de
extinderea stepei, care este vegetaþia naturalã dominantã.
O treime din populaþie e concentratã în zona urbanã ºi
industrialã dintre Don ºi Nipru.
Principalele oraºe sunt Kiev, Harkov, Dnepropetrovsk,
Odessa, Doneþk, Lvov, Zaporojie, Krivoi Rog ºi Sevastopol.
Economia, în ciuda diversitãþii, suferã încã efectele
perioadei comuniste. Ea se bazeazã mai ales pe producþia
agricolã (terenurile arabile reprezintã peste 50%) ºi cea
extractivã, bogãþia resurselor minerale (minereuri de fier,
cãrbune, magneziu, nichel, potasiu) fiind o trãsãturã a
acestei þãri. Prin poziþia geograficã, joacã un rol foarte
important în distribuþia gazelor ruseºti spre þãrile vest-
europene.
Ungaria este o þarã central-europeanã, având ca vecini Austria, Slovacia,

Ucraina, România, Serbia, Croaþia ºi Slovenia.
Relieful este dominat de Câmpia Panonicã (care are douã diviziuni mari:
Alföld ºi Kiss Alföld). În nord, se aflã câteva ramificaþii joase ale lanþului
carpatic: Bükk, Matra, Bakony. Este o þarã prin excelenþã
dunãreanã. Principalii afluenþi ai Dunãrii sunt Tisa (cu Budapesta, Parlamentul maghiar
Someº, Criº, Mureº), Drava ºi Raba. În partea central-
vesticã se aflã lacul Balaton, de origine tectonicã,
considerat cea mai mare atracþie turisticã a þãrii ºi
valorificat ca atare.
Climatul temperat-continental ºi altitudinile joase
determinã dominanþa stepei („pusta”) ºi a silvostepei.
Principalalele oraºe sunt Budapesta, Miskolc, Szeged,
Debrecen, Pecs.
Economia Ungariei cunoaºte o evoluþie favorabilã,
stimulatã de aderarea la UE ºi de investiþiile strãine.
65
Geografie
Serbia este situatã în partea nord-vesticã a Peninsulei Balcanice, la sud-
vest de România. Are graniþe cu numeroase þãri - Bosnia-Herþegovina,
Croaþia, Ungaria, România, Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru ºi nu
are ieºire la mare. Pânã la 5 iunie 2006, forma împreunã cu
Belgrad, Parlamentul Muntenegru un stat federativ.
Nordul þãrii este ocupat de câmpii: Câmpia Voivodinei,
Câmpia Moravei, Câmpia Savei. Partea sudicã cuprinde
sectoare montane cu altitudini joase sau medii, care sunt fie
ramificaþii carpatice (Munþii Serbiei), fie balcanice, dinarice
sau din Munþii Rodopi. Clima este temperat – continentalã,
cu influneþe mediteraneene. Exceptând o micã porþiune din
sud, teritoriul Serbiei face parte din bazinul Dunãrii. În
apropirrea capitalei este o zonã de mare confluenþã, unde
fluviul primeºte mai mulþi afluenþi: Sava, Morava, Tisa, Timiº.
Populaþia este reprezentatã de sârbi în proporþie de
82%, unguri, aproape 4% (concentraþi în provincia
Voivodina), ºi multe alte etnii, dar cu ponderi mici.
Principalele oraºe sunt Belgrad, Novi Sad, Niš, Priština, Kragujevac, Subotica.
La sfârºitul anilor 1980, spre deosebire de vecinele sale trecute ºi ele prin
regimul comunist, Serbia avea o situaþie economicã favorabilã. Însã efectele
rãzboiului din Bosnia ºi Kosovo, urmat de sancþiunile economice impuse de
ONU ºi de raiduri aeriene ale NATO au marcat negativ economia. Dupã
cãderea regimului lui Miloševic (2000), se înregistreazã o creºtere economicã.
Probleme de geografie politicã: Kosovo ºi

Transnistria
Kosovo este o provincie autonomã în cadrul Serbiei. Situatã în sudul þãrii,

într-o regiune muntoasã, reprezintã 15% din teritoriul Srbiei ºi numãrã circa
2,7 milioane de locuitori. Din 1999 se aflã sub administraþie ONU, trupele
Priština (Kosovo),
KFOR asigurând menþinerea pãcii. Circa 90% din populaþie sunt albanezi,
Geamia Fatih
predominant musulmani, restul populaþiei fiind sârbi ºi alte etnii. Capitala
provinciei este Priština. Probleme sunt generate de faptul cã populaþia
albanezã doreºte independenþa de Serbia, în timp ce guvernul sârb doreºte
menþinerea actualelor graniþe, cu atât mai mult cu cât regiunea are o
semnificaþie istoricã deosebitã, fiind consideratã leagãnul poporului sârb.
Conflictul s-a acutizat în timpul regimului Miloševic, care a suprimat autonomia
provinciei, interzicând folosirea limbii albaneze în ºcoli ºi în presã. Drept
urmare, numeroºi albanezi au emigrat, au format un guvern în exil ºi au
organizat miºcãri de guerilã. Riposta armatei sârbe a avut ca urmare circa
10.000 de morþi, zeci de mii de case distruse, zeci de mii de albanezi refugiaþi.
Pentru a impedica extinderea conflictului, trupele NATO întreprind mai multe
raiduri aeriene asupra Serbiei (justeþea acestei intervenþii a fãcut obiectul a
numeroase discuþii), determinând retragerea armatelor sârbe din Kosovo.
Regiunea intrã sub administrare ONU ºi aproape 1 milion de kosovari se
66
întorc la casele lor. Însã tensiunile etnice se menþin. Mai mult de jumãtate din
populaþia sârbã din Kosovo a pãrãsit provincia. Statutul provinciei este încã
incert. La 26 martie 2007, Martti Ahtissari, care a condus negocierile dintre
cele douã guverne, a propus Consiliului de Securitate al ONU ca provincia
Kosovo sã devinã stat independent. Propunerea, susþinutã de SUA ºi UE, a
fost respinsã de Rusia.
Transnistria se suprapune unei fâºii teritoriale aflatã în estul Republicii

Moldova, între Nistru (de unde ºi numele) ºi graniþa cu Ucraina, având o
populaþie predominant rusofonã. Din punct de vedere politic, este un stat
Transnistria. Tanc dezafectat al
(republicã) auto-proclamat, nerecunoscut internaþional, dar încurajat prin
armatei sovietice, folosit pe post
prezenþa militarã rusã. Capitala este oraºul Tiraspol. Secesiunea de Moldova
de monument.
fost urmatã, în 1992, de un rãzboi civil, purtat între forþele armate ale Repubicii
Moldova ºi populaþia rusofonã susþinutã de armata rusã staþionatã în teritoriu.
În toamna aceluiaºi an, rãzboiul s-a încheiat printr-un acord între preºedintele
moldovean Mircea Snegur ºi cel rus, Boris Elþin, prin care Transnistria cãpãta
statut de regiune autonomã în cadrul Republicii Moldova. În 2006 a fost
organizat un referendum prin care majoritatea populaþiei s-a pronunþat pentru
autodeterminare ºi alipirea la Rusia. UE ºi OSCE nu au recunoscut rezultatul
referendumului. Prezenþa armatei ruse asigurã în prezent un status quo
pacifist.
Turism în Crimeea Dupã destrãmarea URSS, administraþia Ca urmare, în 2002, sectorul turistic
Crimeea este cea mai mare peninsulã regiunii automone a Crimeei acordã o contribuia cu 30 % din PIB-ul regiunii,
din Marea Neagrã ºi, în acelaºi timp, atenþie deosebitã dezvoltãrii ºi iar numãrul turiºtilor în 2003 depãºea
o regiune autonomã în cadrul promovãrii turismului litoral. Astfel, în numãrul populaþiei.
Ucrainei, cu o populaþie de circa 1995 este promulgatã o „lege a Numeroaselor staþiuni balneare ºi
2 mil. loc., ocupând o suprafaþã de turismului”, care faciliteazã investiþiile, termale li se adaugã obiective istorice
peste 26 000 km. Cea mai mare parte privatizarea, cooperarea internaþionalã (ruine greceºti, moschei, oraºe tãtãrãºti,
a peninsulei este formatã din câmpii în domeniul serviciilor turistice, palate, mânãstiri etc.). Specificul
acoperite cu stepe. De-a lungul coas- scãderea taxelor pe profit. În aceeaºi regiunii este turismul pentru sãnãtate,
tei sud-estice se desfãºoarã munþii direcþie, în anul 2000, guvernul decide de refacere, de întreþinere. Porturile
Iaila (1545 m). La adãpostul de la crearea de zone libere în sectorul maritime, cele trei aeroporturi ºi reþeaua
poalele acestor munþi, într-un climat turistic, la Ialta, Alupka, Sudak ºi feroviarã ºi rutierã asigurã
subtropical agreabil, s-a dezvoltat o Feodosia. infrastructura necesarã.
zonã turisticã de mare atractivitatea
(„riviera rusã”). Odatã cu transfor- Crimeea, Golful Balaklava
marea Sevastopolului în locul de vile-
giaturã al familiei þariste, la sfârºitul
sec. XIX începe istoria turisticã a
Crimeei. Multe decenii, litoralul a
rãmas rezervat unui turism destinat
elitelor aristocratice, iar mai apoi
nomenclaturii ºi artiºtilor sovietici.
67
Geografie
EVALUARE
1. Apreciaþi prin “adevãrat” sau “ fals” urmãtoarele
enunþuri: 3. Comparaþi trãsãturile geografice ale României
a. Cel mai mic stat al Europei este o enclavã pe ºi ale þãrilor vecine ºi identificaþi elemente comune,
teritoriul Italiei. b. La ultimul recensãmânt al completând un tabel dupã modelul urmãtor:
populaþiei României (2002), sporul natural avea valori Þãrile care au în comun
Trãsãtura geograficã
pozitive. c. Cele mai recente modificãri pe harta trãsãtura sau elementul
(elementul geografic)
politicã a Europei s-au produs în spaþiul geografic al respectiv
fostei Iugoslavii. d. Produsele industriei lemnului ºi Exemplu: - Ungaria, România, Serbia,
ale celei textile ºi a încãlþãmintei asigurã cea mai - Au munþi de vârstã alpinã Bulgaria, Ucraina
mare parte a exporturilor actuale ale României. e.
Singurul braþ al Dunãrii navigabil pentru nave de 4. Prezentaþi ºi explicaþi:
tonaj maritim este Chilia. a. Evoluþia numericã a populaþiei României în
perioada 1948 – 2002. b. Efectele negative ale
2. Realizaþi o caracterizare geograficã a unui oraº scãderii bilanþului natural al populaþiei în Europa de
european (altul decât cele prezentate în manual). astãzi. c. Rolul climei în individualizare principalelor
tipuri de medii ºi peisaje naturale ale continentului.
5. Precizaþi:
a. numele statelor marcate cu cifre;
b. capitalele statelor marcate cu
cifrele 5, 6, 7, 8;
c. douã trasãturi ale reliefului þãrii
marcate cu cifra 10;
d. un aspect de geografie politicã
1 pentru statul marcat cu 5;
e. trei resurse de subsol importante
exploate în statul marcat cu 9.
6
2
3 7
9
5
10
8
68
II. ROMÂNIA ªI
UNIUNEA EUROPEANÃ
Geografie
Michelangelo, Lupta FORMAREA UNIUNII EUROPENE

centaurilor cu lapiþii (sau ªI EVOLUÞIA INTEGRÃRII
înfruntarea dintre civilizaþie
ºi barbarie) EUROPENE
Istoria ideii de unitate europeanã. Istoria Uniunii Europene începe odatã
cu semnarea, pe 25 martie 1957, la Roma, a Tratatelor instituind Comunitatea
Economicã Europeanã ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice. Istoria
ideii de Europa este însã mult mai longevivã. Grecilor din timpul lui Pericle
(secolul al V-lea î.Hr.) le datorãm conceptul de Europa. Ei au stabilit cã
principiul libertãþii este caracteristic europenilor - europaioi, în opoziþie cu
despotismul asiatic. Vechii greci echivalau Europa cu principiul libertãþii, iar
simpla apartenenþã la continentul european nu era suficientã pentru a putea fi
Carol cel Mare
considerat european pe deplin. Libertatea constituia condiþia esenþialã pentru
a putea fi denumiþi astfel. Atât grecii cât ºi romanii au împãrþit lumea în douã
zone antagonice: Europa, pe de o parte, ºi Asia, pe de altã parte, sau
Occidentul ºi Orientul, adicã spaþiul libertãþii în opoziþie cu spaþiul sclaviei.
Dupã prãbuºirea Imperiului Roman de Apus, s-au înregistrat încercãri multiple
de refacere a Imperiului Roman, a acelei Pax Romana ca premisã a
solidaritãþii europene. Carol cel Mare, numit Rex, pater Europae, este primul
care readuce, prin imperiul carolingian, unitatea popoarelor europene.
Perioada medievalã va fi dominatã de ideea pãcii eterne ca sinonimã a ideii
europene. Este perioada rãzboaielor ºi toþi gânditorii unitãþii europene vor visa
la pacea romanã. De la Pierre Du Bois, care a scris un proiect pentru o
federaþie europeanã, la George Podiebard, regele Boemiei, la abatele Saint-
Pierre, Leibnitz sau Montesquieu, la toþi se regãseºte ideea unei pãci eterne
ºi refacerea unei unitãþi europene prin intermediul creºtinismului.
Manifestul paneuropean. Dupã Primul Rãzboi Mondial, dezbaterile
despre Europa se reiau cu ºi mai mare intensitate. Catastrofa rãzboiului
îngrozise Europa, iar perspectiva unei noi conflagraþii franco-germane era
Konrad Adenauer suficient de puternicã pentru realizarea unei stãri de spirit care sã depãºeascã
vechile rivalitãþi. În 1924, contele Richard Coudenhove-Kalergi publicã
Manifestul paneuropean, document care se pronunþa în favoarea unei uniuni
europene. Programul ºi manifestul Paneuropa au fost adoptate la congresul
de la Viena din 1927, dar transpunerea lui în practicã nu a fost posibilã.
Totalitarismele secolului XX au fost mai puternice decât ideea unei federaþii
europene, a unei uniuni economice ºi politice.
Primii paºi concreþi. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, cancelarul
Konrad Adenauer (primul cancelar al Republicii Federale Germania), favorabil
încã din vremea Republicii de la Weimar unei colaborãri între Germania ºi
Franþa, s-a pronunþat pentru integrarea unei Germanii unite în Europa
occidentalã, propunând o unire a Franþei ºi Germaniei, ca premisã a unificãrii
europene. Generalul De Gaulle este sensibil la propunerea cancelarului
german ºi crede cã uniunea franco-germanã continuã opera lui Carol cel
Mare. În viziunea lui De Gaulle, în anul 451 d.Hr., pe Câmpiile Catalaunice,
70
România ºi Uniunea Europeanã
regele hunilor Atilla a fost înfrânt de eforturile comune ale galilor, germanilor ºi
romanilor. Continentul european va fi în epoca postbelicã împãrþit în douã
entitãþi antagonice, o lume occidentalã liberã ºi o lume orientalã totalitarã. Generalul De Gaulle
Procesul integrãrii, în vestul Europei, a fost declanºat imediat dupã rãzboi prin
crearea primelor instituþii supranaþionale. Jean Monet, într-un discurs þinut la
11 septembrie 1952, va vorbi despre semnificaþia profundã a creãrii instituþiilor
supranaþionale care, bine construite, vor transmite înþelepciunea dobânditã
generaþiilor viitoare.
Istoricul Uniunii Europene
- pe 16 aprilie 1948 a fost semnatã convenþia instituind Organizaþia
Europeanã de Cooperare Economicã. ªaisprezece state sunt pãrþi ale acestei
convenþii: Austria, Belgia, Danemarca, Franþa, Grecia, Islanda, Irlanda,
Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveþia ºi
Turcia, precum ºi zonele occidentale de ocupaþie din Germania ºi teritoriul
Triestului;
Formarea Uniunii Europene
71
Geografie
- la 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membri fondatori
zece state: Belgia, Danemarca, Franþa, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Jean Monet ºi Robert Schuman Olanda, Norvegia ºi Suedia;
- la 9 mai 1950, în salonul Orologiului din Quai d’Orsay, ministrul afacerilor
externe francez Robert Schuman, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce
va sta la baza Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului sau CECO
(Declaraþia Schuman);
- pe 18 aprilie 1951 este semnat la Paris Tratatul Instituind Comunitatea
Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului de cãtre Belgia, Franþa, Germania,
Olanda, Italia ºi Luxemburg; tratatul va intra în vigoare pe 25 iulie 1952;
- 10 februarie 1953: Piaþa comunã a cãrbunelui ºi oþelului devine
funcþionalã, cele ºase state fondatoare înlãturând barierele vamale ºi
restricþiile cantitative cu privire la materiile prime menþionate;
- pe 25 martie 1957, la Roma, sunt semnate Tratatele instituind
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) ºi Comunitatea Europeanã a
Energiei Atomice (EURATOM), tratate ce vor intra în vigoare la 1 ianuarie
Comentaþi textul de mai jos! 1958; þãrile membre: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda ºi Luxemburg;
„Ceea ce suntem chemaþi sã - 8 aprilie 1965, Tratatul de la Bruxelles instituie un Consiliu unic ºi o
construim este o Europã a singurã Comisie a Comunitãþilor Europene (va intra în vigoare la 1 ian. 1967);
spiritului, redescoperind ºi - la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate
reafirmând pentru prezent Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii ºi
valorile care au modelat-o de-a Norvegiei, aderarea celor trei noi membri, Danemarca, Irlanda ºi Marea
lungul întregii sale istorii: Britanie a devenit efectivã la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingând aderarea
deminitatea persoanei umane; prin referendum;
caracterul sacru al vieþii; rolul - la 29 mai 1979 Grecia semneazã tratatul de aderare la CEE, tratat ce va
central al familiei; importanþa intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981;
educaþiei; libertatea gândirii, a - la 12 iunie1985 Spania ºi Portugalia au semnat tratatele de aderare, iar
cuvântului, a profesãrii la 1 ianuarie 1986 au devenit membre al CEE;
propriilor convingeri ºi a - la 7 februarie 1992, la Maastricht, miniºtrii afacerilor externe ºi miniºtrii
propriei religii; protecþia finanþelor ai celor douãsprezece state membre au semnat Tratatul asupra
juridicã a indivizilor ºi Uniunii Europene (tratatul va intra în vigoare la 1 noiembrie 1993);
grupurilor; colaborarea tuturor - la 1 ianuarie 1995 au devenit membre ale UE Austria, Finlanda ºi Suedia;
pentru binele comun; munca în - la 16 iulie 1997 este adoptata “Agenda 2000 - pentru o Europã mai
calitate de bun personal ºi puternicã ºi mai extinsã”, care trateazã reforma instituþionalã a UE ºi prezintã
social; autoritatea statului, viziunea asupra extinderii Uniunii ºi opiniile Comisiei cu privire la cererile de
supusã legii ºi raþiunii ºi limitatã aderare la UE ale celor zece þãri central europene;
de drepturile persoanei ºi ale - la 1 ianuarie 1999 se lanseazã moneda unicã europeanã în 11 state
popoarelor.“ – Cardinalul Carlo europene care au îndeplinit criteriile de convergenþã (Franþa, Germania, Olanda,
Maria Martini, în alocuþiunea Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
þinutã la simpozionul - la 1 mai 1999 intrã în vigoare Tratatul de la Amsterdam;
Parlamentului European de la - la 2 ianuarie 2001 Grecia devine cel de-al 12-lea membru al zonei euro;
Strasbourg (17 septembrie - la 26 februarie 2001 se semneazã Tratatul de la Nisa;
1997), cu ocazia celui de al - la 1 mai 2004 Ziua Extinderii, 10 þãri aderã la Uniunea Europeanã (Cipru,
ºaisprezecelea centenar al morþii Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria);
Sfântului Ambrozie. - la 1 ianuarie 2007 România ºi Bulgaria devin state membre ale Uniunii
Europene, iar Slovenia aderã la Zona Euro.
72
CARACTERISTICI GEOGRAFICE,
POLITICE ªI ECONOMICE
ACTUALE ALE UE
Uniunea Europeanã este o entitate politicã, socialã ºi economicã compusã
din 27 de þãri. Este consideratã a fi o construcþie situatã între federaþie ºi
Cele mai populate oraºe ale UE
confederaþie.
Oraºul Aglomeraþie
propriu-zis urbanã
CARACTERISTICILE GEOGRAFICE mil. mil.
Populaþie Populaþie
(2005) (2005)
Spaþiul Uniunii Europene se compune din teritoriile celor 27 de state
Londra 7.5 Paris 10.1
membre ºi se extinde odatã cu integrarea unor noi membrii. Are o suprafaþã
2
de 4.422.773 km ºi o populaþie de 494.000.000 locuitori. Densitatea Berlin 3.4 Londra 8.5
populaþiei depãºeºte media întregului continent ºi este de aproximativ 112
2 Madrid 3.1 Madrid 5.5
loc./km . Uniunea Europeanã are ca limite extreme nord-estul Finlandei, nord-
vestul Irlandei, sud-estul Ciprului ºi sud-vestul Portugaliei. Teritoriul Uniunii nu Roma 2.5 Ruhr 5.3
se confundã cu întregul continent european, spaþii mari nefiind incluse în
Paris 2.2 Barcelona 4.5
aceasta: Elveþia, Rusia, Norvegia, Ucraina, Islanda etc. Statele membre au
graniþe cu 21 de þãri nemembre, iar câteva teritorii dependente ale unor state Bucureºti 1.9 Milano 3.8
membre (Azore, Madeira, Guyana Francezã, Martinica, Guadelupe ºi insulele
Hamburg 1.8 Berlin 3.7
Canare) fac parte formal din aceastã entitate politicã. Majoritatea populaþiei
trãieºte în spaþii cu climã mediteraneanã (în sud), oceanicã (în vest) ºi Varºovia 1.7 Rotterdam 3.3
continentalã (în est).
Budapesta 1.7 Atena 3.2
Viena 1.7 Napoli 2.9

CARACTERISTICILE POLITICE
Spaþiul Uniunii Europene este acela al democraþiei, drepturilor omului ºi

statului de drept. Acest concept politic include mai multe obiective care sunt
prevãzute în Tratatul de la Maastricht (1992):
- promovarea progresului economic ºi social, scopul fiind realizarea pieþei
unice, a uniunii economice ºi monetare, ºi introducerea monedei unice;
- afirmarea identitãþii Uniunii în plan internaþional, prin politica de Parlamentul European
securitate ºi externã comunã;
- apãrarea drepturilor ºi intereselor cetãþenilor europeni, prin
instituirea cetãþeniei europene;
- dezvoltarea Uniunii ca spaþiu de libertate, securitate ºi justiþie.
Mijloacele prin care pot fi realizate aceste obiective îi reprezintã cei
trei piloni comunitari: pilonul comunitar – Comunitãþile Europene; pilonul
interguvernamental de politicã externã ºi de securitate comunã (PESC);
pilonul interguvernamental de cooperare în justiþie ºi afaceri interne (JAI).
Sistemul instituþional al Uniunii este construit pe scheletul a cinci
73
Geografie
instituþii fundamentale:
1. Comisia Europeanã, care iniþiazã politici ºi le pune în aplicare;
2. Consiliul UE – organul legislativ, care acþioneazã pe baza propunerilor
comisiei;
Comisia Europeanã 3. Parlamentul European, cu rol în luarea deciziilor comunitare;
4. Curtea Europeanã de Justiþie, cu rol de interpretare a actelor
comunitare ºi tratatelor institutive, în caz de conflict juridic;
5. Curtea de conturi, care administreazã bugetul comunitar.
Sediile acestor instituþii comunitare sunt situate în trei oraºe: Bruxelles
(Consiliul UE ºi Comisia Europeanã), Strasbourg (Parlamentul European) ºi
Luxemburg (Curtea Europeanã de Justiþie ºi Curtea de conturi).
Sistemul politic actual al Uniunii Europene, definit printr-o serie de tratate,
urmeazã sã fie în curând înlocuit de un document unic, Constituþia Europei.
CARACTERISTICILE ECONOMICE
Moneda Euro Ca o entitate de sine stãtãtoare, UE are cea mai mare economie din lume,
cu un produs intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (25% din
PIB-ul mondial). Odatã cu aderarea noilor state, se preconizeazã cã economia
UE va creºte în urmãtorul deceniu. Totuºi, se estimeazã cã zona Euro va
creºte doar cu puþin peste 1% pe an, în timp ce alte state bine industrializate,
cum sunt Statele Unite ale Americii, vor creºte de trei ori pe atât, cu o medie
de 3,2% pe an. Moneda oficialã este euro, deºi nu toate statele membre au
agreat ideea unei monede unice, pãstrându-ºi monedele naþionale (este cazul
Danemarcei ºi al Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord).
Performanþele economice variazã de la un stat la altul, în UE existând
decalaje mari între statele puternic industrializate (Germania, Regatul Unit,
Franþa ºi Italia) ºi cele mai puþin industrializate (România, Bulgaria, Slovacia).
Sectorul terþiar, al serviciilor, reprezintã domeniul economic care asigurã
dinamica cea mai importantã a economiei uniunii, cca 68,4% din PIB, în
comparaþie cu industria, 28,4% ºi agricultura, 2,3%.
Rata ºomajului înregistra în februarie 2007 o valoare medie de 7,5%, cu
diferenþe semnificative între state: astfel rate mici sunt în Danemarca (3,2%)
ºi Olanda (3,6%), iar mari în Slovacia (11%) ºi Polonia (12,6%).
74
STATELE UNIUNII EUROPENE
PRIVIRE GENERALÃ ªI SINTETICÃ

Uniunea Europeanã cuprinde state având caracteristici geografice, politice
ºi economice distincte. Pe toate le uneºte însã principiul democratic, care a
stat la baza fondãrii uniunii. Democraþia presupune respectarea drepturilor
omului, a statului de drept, a minoritãþilor etnice ºi existenþa alegerilor libere.
Suprafaþa teritoriilor naþionale. Din punct de vedere al suprafeþelor,
majoritatea þãrilor ce compun UE se încadreazã în categoria þãrilor cu teritorii
mici ºi mijlocii, excepþie fãcând Franþa ºi Spania, ale cãror teritorii depãºesc
500.000 kmp. Statele cu suprafeþe mici ºi mijlocii (sub 100.000 kmp) sunt:
Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria (cu un
Nivelul PIB-ului în statele UE
75
Geografie
stat liliputan, Malta, ce nu depãºeºte 400 kmp). În categoria statelor cu
suprafeþe mijlocii (100.000 – 500.000 kmp) intrã: Bulgaria, România, Polonia,
Marea Britanie, Italia, Grecia, Germania, Finlanda ºi Bulgaria.
Dimensiuni demografice. În ceea ce priveºte populaþia se pot distinge un
numãr de opt þãri cu o populaþie mai micã de 5 milioane locuitori. Acestea sunt:
Cipru, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta ºi Slovenia.
Statele cu o populaþie de mãrime medie (5 – 50 milioane locuitori) sunt:
Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Olanda,
Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia ºi Ungaria. Mai mult
de 50 de milioane de locuitori au doar Germania, Franþa, Italia ºi Marea
Britanie.
PIB 2006 (Mld. dolari PIB per capita (dolari

Stat Anul integrãrii Populaþie (Mil.) Suprafaþã (km²)
intl.) intl.)
Austria 1995 8,1 83.858 306,83 37.688

Belgia 1958 10,3 30.510 364,98 35.068
Danemarca 1973 5,4 43.094 252,46 46.691
Finlanda 1995 5,2 337.030 190,92 36.522
Franþa 1958 60,1 547.030 2113,42 33.855
Germania 1958/1990 82,5 357.021 2799,75 33.785
Grecia 1981 11,0 131.940 219,58 20.006
Irlanda 1973 4,0 70.280 200,10 48.753
Italia 1958 58 301.230 1718,90 29.635
Luxemburg 1958 0,4 2.586 33,57 73.147
Portugalia 1986 10,1 92.391 229,88 22,677
Olanda 1958 16,1 41.526 622,77 38.180
Marea Britanie 1973 59,3 244.820 2196,83 36.429
Spania 1986 41,1 504.782 1124,46 27.175

Suedia 1995 8,9 449.964 354,02 39.101
Total (UE-15) - 380,5 3.238.062 12672,41 33.234
Bulgaria 2007 7,9 110.910 25,80 3.328

Cipru 2004 0,8 9.250 16,90 20.866
Estonia 2004 1,3 45.266 12,73 9.424
Letonia 2004 2,3 64.589 15,72 6.793
Lituania 2004 3,4 65.200 24,89 7.268
Malta 2004 0,4 316 5,43 13.742
Polonia 2004 38,6 312.685 285,71 7.487
Cehia 2004 10,2 78.866 121,79 11.929
România 2007 21,5 238.391 79,91 3.603
Slovacia 2004 5,4 48.845 46,23 8.549
Slovenia 2004 2,0 20.253 36,94 18.527
Ungaria 2004 9,9 93.030 107,93 11.059
Total (UE-27) - 484,2 4.325.663 13452,39 27.776
76
Geografie România ºi Uniunea Europeanã
Ieºirea la mare. Majoritatea þãrilor UE (23 de state) au deschidere la
litoral, excepþiile numindu-se Austria, Cehia, Slovacia ºi Ungaria (þãri FRANÞA
continentale). Italia este un stat ce cuprinde în interiorul ei douã enclave:
San Marino ºi Vatican.
Republici ºi monarhii. Forma de guvernãmânt nu este similarã în
toate statele federaþiei europene. Douãzeci de tãri sunt republici –
Austria, Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franþa, Germania,
Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria –, alte ºapte state fiind monarhii
constituþionale – Belgia, Danemarca, Luxemburg, Marea Britanie,
Olanda, Spania ºi Suedia.
Disparitãþi economice flagrante. Existã diferenþe considerabile
între nivelul economic al statelor Uniunii Europene. Patru state europene
fac parte din clubul celor mai industrializate opt state ale lumii. Este
vorba de Germania, Marea Britanie, Franþa ºi Italia. Pe de altã parte,
nivelul economic al noilor membrii nu se ridicã la nivelul celor mai bogate
þãri din UE, Lituania, Letonia, România, Bulgaria ºi Polonia având un
produs intern brut mult inferior statelor dezvoltate. • denumire oficialã: Republica
Francezã • capitalã: Paris
• suprafaþã: 547.030 kmp
STATELE UNIUNII EUROPENE • populaþie: aprox. 60 mil. loc.
STUDII DE CAZ • limba oficialã: franceza
• zi naþionalã: 14 iulie
Franþa • stat membru fondator UE
Franþa este cea mai extinsã þarã din Uniunea Europeanã, fiind depãºitã în
Europa doar de Rusia ºi Ucraina. Este unul dintre pilonii Uniunii Europene, GERMANIA
având posesiuni în afara Europei ce se întind pe aproape 600.000 km². Ea
stãpâneºte aproximativ 10 milioane km² de suprafaþã terestrã ºi adâncuri
oceanice, reprezentând al treilea domeniu maritim al planetei, dupã cel al
Statelor Unite ºi al Marii Britanii. Limba francezã este una dintre cele ºase
limbi oficiale de la ONU ºi se aflã pe locul al nouãlea în lume dupã numãrul de
vorbitori. Un locuitor din ºase trãieºte în capitala Paris sau în aglomeraþia
urbanã din jurul marii metropole (10 milioane de locuitori pe 2,2% din teritoriul
naþional). Climatul Franþei oscileazã de la valori dintre cele mai scãzute (-35°
Celsius în Jura), la altele foarte ridicate (44° Celsius la Toulouse). Are cea mai
dezvoltatã agriculturã din spaþiul uniunii ºi a cincea industrie mondialã dupã
SUA, Japonia, Germania ºi Marea Britanie. Administraþia publicã este
susþinutã de un aparat format din 2 milioane de angajaþi.
Denumire oficialã: Republica
Germania Federalã Germania • capitalã:
Germania este cea mai populatã ºi cea mai dezvoltatã þarã membrã a Berlin • suprafaþã: 357.021 kmp
Uniunii Europene. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Germania, inclusiv • populaþie: aprox. 82,5 mil. loc.
Berlinul, a fost împãrþitã în patru sectoare, controlate de cãtre Franþa, Marea • limba oficialã: germana • zi
Britanie, Statele Unite ºi URSS. Ulterior s-au constituit douã state germane: naþionalã: 3 octombrie • stat
partea de apus s-a numit Republica Federalã Germania, iar partea de rãsãrit membru fondator UE
- Republica Democratã Germanã. În 1990, dupã cãderea comunismului în
77
Geografie
Europa, cele douã state germane s-au reunificat, landurile fostei RDG
MAREA BRITANIE aderând oficial la RFG. Tratatul care a definit aceastã reunificare se numeºte
“Doi Plus Patru” (a fost încheiat de cãtre cele douã state germane ºi cele patru
puteri care deþineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea
Britanie, Franþa ºi URSS). Cancelarul german Helmuth Kohl este considerat
pãrintele reunificãrii Germaniei. Dupã 1990, statul german a fost partizanul
extinderii Uniunii Europene, a eliminãrii oricãrei cortine de fier care sã divizeze
Europa.
În prezent, Germania este cea mai importantã putere economicã a
Europei, cu un produs intern brut de 2.200 miliarde euro, ºi þara cu cele mai
mari exporturi la nivel mondial, inclusiv pe Piaþa internã europeanã.
Marea Britanie
Regatul Unit la Marii Britanii ºi Irlandei de Nord este constituit din patru þãri
tradiþionale (Anglia, Scoþia, Þara Galilor ºi Irlanda de Nord), precum ºi din mai
multe teritorii dependente (Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele
Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud ºi
Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula
Denumire oficialã: Regatul Unit Sfânta Elena, Insulele Turks ºi Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul
al Marii Britanii ºi Irlandei de Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian).
Nord • capitalã: Londra • Marea Britanie este o monarhie constituþionalã, în care puterea executivã
suprafaþã: 244.820 kmp • este atribuitã Guvernului ºi provine de la Parlament. Este una dintre puþinele
populaþie: 60 mil. loc. • limba þãri actuale care nu au o Constituþie. Primul ministru este ºeful Guvernului ºi
oficialã: engleza • stat membru este responsabil în faþa Camerei Comunelor, camera inferioarã a
UE din 1973 Parlamentului. Acest sistem de guvernare este cunoscut sub numele de
modelul Westminster.
ITALIA Suveranul are teoretic puteri largi, însã în practicã îndeplineºte doar funcþii
ceremoniale. Suveranul este cel care promulgã legile emise de Parlament. De
asemenea, el deschide în fiecare an sesiunea Parlamentului. Suveranul Marii
Britanii este monarh de drept ºi în alte 15 þãri ale Commonwealth-ului.
Agricultura britanicã este intensivã, mecanizatã ºi foarte eficientã, chiar ºi
dupã standardele europene, producînd 60% din necesarul de hranã al þãrii cu
doar 1% din populaþia activã.
Italia
Italia a devenit stat-naþiune pe 17 martie 1861, când statele peninsulei ºi
Cele douã Sicilii au fost unite de cãtre regele Victor Emmanuel II din dinastia
de Savoia. Arhitectul unificãrii italiene a fost Contele Camillo Benso di Cavour,
primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma, rãmasã încã un deceniu sub
Denumire oficialã: Republica administraþia Statului Papal, a devenit parte a Regatului Italiei pe 20
Italianã • capitalã: Roma • septembrie 1870, acesta constituind de altfel punctul terminus al unificãrii
suprafaþã: 301.230 kmp • italiene. Statul Papal s-a restrâns la un teritoriu de 44 de hectare pe colina
populaþie: 58 mil loc. • limba Vaticanului, din Roma, devenind, la fel ca ºi mica republicã San Marino,
oficialã: italiana • zi naþionalã: enclavã independentã înconjuratã de teritoriul Italiei.
2 iunie • stat membru fondator Dictatura fascistã a lui Benito Mussolini, care a început în 1922, a condus
la o alianþã cu Germania ºi cu Japonia, numitã Axa Berlin-Roma-Tokyo.
78
Dezastrul înfrângerii Italiei a generat ºi sfârºitul monarhiei. Pe 2 iunie 1946,
referendumul asupra monarhiei a consfinþit Republica Italianã. Noua
constituþie a fost adoptatã pe 1 ianuarie 1948, iar membrii familiei regale au
fost trimiºi în exil datoritã asocierii lor cu regimul fascist. Italia a fost membrã
fondatoare a NATO ºi a Uniunii Europene ºi s-a alãturat grupului de þãri care
urmãrea impulsionarea unificãrii politice ºi monetare a Europei de Vest.
Spania
Dupã anul 711, teritoriul actual al Spaniei este ocupat SPANIA ªI PORTUGALIA
de arabi, care fondeazã un emirat (califat din 929) având
capitala la Cordoba. „Reconquista” începe în secolul al
VIII-lea din Asturia ºi se terminã în secolul al XV-lea, odatã
ce Granada, ultimul bastion arab, este recuceritã de cãtre
spanioli. În secolele XV ºi XVI, Spania pune bazele unui
imens imperiu colonial. Perioada marilor descoperiri
geografice are ca punct de plecare þãrmurile Spaniei ºi
Portugaliei. Genovezul Cristofor Columb ajunge în 1492 în
„lumea nouã”, iar Magellan realizeazã primul înconjur al
lumii în secolul XVI. Este perioada când Spania deþine un
imens teritoriu colonial ºi devine prima putere comercialã ºi
maritimã a lumii. În perioada 1936-1939, Spania trece
printr-un rãzboi civil dureros pentru naþiune, soldat cu circa
un milion de morþi, ce devine, prin intervenþia Germaniei ºi
Italiei în favoarea lui Franco, a URSS, Mexicului ºi Brigãzilor internaþionale în SPANIA
tabãra republicanã, o confruntare europeanã între fascism ºi comunism.
Denumire oficialã: Regatul
Victoria în rãzboiul civil face din Franco un dictator, care se va impune ca
Spaniei • capitalã: Madrid •
preºedinte pe viaþã. La moartea lui Franco, în 1975, prinþul Juan Carlos de
suprafaþã: 504.782 kmp •
Burbon este proclamat rege al Spaniei. Este þarã membrã a NATO din 1992.
populaþie: 41 mil. locuitori •
În prezent, Spania, alãturi de Italia, Franþa ºi SUA, se claseazã pe primele
limba oficialã: spaniola • zi
locuri în ceea ce priveºte numãrul de turiºti (50 de milioane anual) ºi a
naþionalã: 12 octombrie • stat
veniturilor din turism (25 miliarde euro anual).
membru UE din 1986
Portugalia
PORTUGALIA
Portugalia are o populaþie dintre cele mai omogene, cu o religie ºi o limbã
unice, minoritãþile etnice aproape lipsind. În secolele XV ºi XVI devine o putere Denumire oficialã: Republica
maritimã. Expansiunea începe din Africa de Nord, apoi pe litoralul Africii de Portughezã • capitalã: Lisabona
Vest în vremea lui Henric Navigatorul. Bartolomeo Diaz atinge Capul Bunei • suprafaþã: 92.391 kmp •
Speranþe, iar Vasco da Gama descoperã drumul maritim spre India. În populaþie: 10 mil. locuitori •
aceastã perioadã, imperiul colonial al Portugaliei cuprindea Insulele Capului limba oficialã: portugheza • zi
Verde, Mozambic, Angola, Arabia de Sud, coasta vesticã a Indiei, peninsula naþionalã: 10 iunie • stat
Malacca, Ceylon, Brazilia. Este perioada maximei înfloriri economice a acestei membru UE din 1986
þãri din vestul Peninsulei Iberice. Dupã perioada de glorie mondialã din
secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunãstarea sa prin distrugerea
Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul rãzboaielor
napoleoniene ºi prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. În 1910,
monarhia portughezã este abolitã, iniþiindu-se o perioadã de republicanism
79
Geografie
haotic. În 1926, o loviturã de stat militarã deschide calea dictaturii lui Salazar.
Revoluþia garoafelor roºii din 1974 contribuie decisiv la instaurarea unei
democraþii pluraliste. În anul urmãtor, Portugalia a declarat independenþa
coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde ºi
Sao Tomé ºi Príncipe ºi ºi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza
unei invazii indoneziene.
Grecia
GRECIA
Grecia ocupã partea de sud a Peninsulei Balcanice ºi peste
2000 de insule din Marea Egee, Marea Mediteranã ºi Marea
Ionicã. În antichitate, Grecia era însãºi Europa, þãrmurile Mãrii
Egee vãzând dezvoltarea primelor civilizaþii europene: cea
minoicã, în Creta mileniilor 3-2 î.Hr. (Cnossos, Phaistos, Mallia), ºi
cea micenianã, în secolul 15 î.Hr. (Mycene, Tirinth, Pylos). În jurul
anului 1000 î.Hr., grecii colonizeazã coastele Asiei Mici ºi insulele
din Marea Ionicã, fondând aici oraºe-state (Milet, Efes,
Halikarnas). În secolul al V-lea, Atena devine leagãnul civilizaþiei
clasice greceºti ºi al democraþiei. În acest secol, dupã înfrângerea
perºilor, grecii au stabilit cã principiul libertãþii este definitoriu
Europei, în timp ce, pentru Asia, caracteristic rãmâne despotismul.
Grecia anticã a iniþiat Jocurile Olimpice, primele jocuri având loc în
Denumire oficialã: Republica oraºul Olympia, începând cu anul 776 î.Hr. În anul 146 î.Hr., devine
Elenã • capitalã: Atena • provincie romanã, iar din 395 d.Hr. face parte din Imperiul Bizantin. Dupã
suprafaþã: 131.940 kmp • cucerirea acestuia de cãtre Imperiul Otoman, grecii sunt timp de patru secole
populaþie: aprox. 11.000.000 sub stãpânirea turcilor. În 1829, dupã tratatul de la Adrianopol, Imperiul
locuitori • limba oficialã: greaca Otoman recunoaºte independenþa Greciei.
• zi naþionalã: 25 martie • stat Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Grecia a trecut printr-un rãzboi civil
membru UE din 1981 care a durat pânã în 1949, dupã care a aderat la NATO în 1952. A aderat la
Uniunea Europeanã în 1981 ºi a adoptat euro ca monedã în 2001.
AUSTRIA Austria
Este o þarã muntoasã, mai mult de 2/3 din suprafaþa þãrii fiind situatã la o
altitudine de peste 500 m ºi 40% la peste 1000 m. Numele de Austria este
atestat documentar în 996. În 1278, ducatul Austriei a fos cucerit de regele
german Rudolf I de Habsburg, reprezentanþii acestei dinastii domnind pânã în
1918. Catedrala Sfântul ªtefan din Viena este cel mai cunoscut edificiu gotic
din Viena, construcþia acesteia începând în anul 1359. În catacombele
acesteia se aflã mormintele familiei de Habsburg. În prezent, Austria este o
Austria • capitalã: Viena •
republicã parlamentarã federalã, alcãtuitã din nouã landuri, fiecare având
propriul guvern ºi propria adunare popularã.
populaþie: aprox. 8.100.000
locuitori • limba oficialã:
germanã • zi naþionalã: 26
octombrie • stat membru UE din
1995
80
CELELALTE ÞÃRI ALE UE*
BELGIA, OLANDA ªI
LUXEMBURG
Belgia
Belgia se împarte în trei regiuni federale: Flandra (cu capitala la
Antwerpen), Valonia (capitala Namur) ºi regiunea capitalei Bruxelles. În acest
context, organizarea politicã belgianã este complexã. Sistemul federal se
împarte în organisme care corespund atât zonelor geografice, cât ºi celor
lingvistice. Monarhul este ºeful statului, ale cãrui activitãþi sunt de fapt
ceremoniale. Un numãr maxim de 15 miniºtri, cu afiliaþie la partidul sau la
coaliþia de la putere, sunt conduºi de un prim ministru. În Belgia nu existã
partide politice naþionale, partidele tinzând sã se limiteze la regiunea
lingvisticã a electoratului lor. Un singur partid apare atât la francofoni, cât ºi la
flamanzi: Partidul Verde. Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii
din Europa (342 loc./kmp). Are trei limbi oficiale: neerlandeza (forma scrisã BELGIA
comunã a dialectelor flamande), care este folositã de 55% din populaþie, în
Denumire oficialã: Regatul
Flandra ºi Bruxelles; franceza, care este folositã de 55%, în Comunitatea
Belgiei • capitalã: Bruxelles
Valonia - Bruxelles, ºi germana, care este utilizatã doar de 1% din locuitori, în
• suprafaþã: 30.510 kmp
Comunitatea germanofonã din estul Valoniei. Capitala þãrii este oficial bilingvã
• populaþie: 10,3 mil. loc. • limbi
(francezã-neerlandezã).
oficiale: neerlandeza, franceza,
Bulgaria germana • zi naþionalã: 21 iulie •
Bulgarii, un trib turcic din Asia Centralã, au fost asimilaþi de popoarele membru fondator UE
slave situate pe actualul teritoriu al Bulgariei în secolul al VII-lea d.Hr., BULGARIA
formând primul stat bulgar. La sfârºitul secolului al XIV-lea a fost cuceritã de
Imperiul Otoman. ªi-a recâºtigat independenþa parþialã în urma rãzboiului
ruso-româno-turc (1877-1878), în formã de principat autonom, urmând sã fie
proclamatã un regat complet independent în 1908. În timpul Primului Rãzboi
Mondial a participat alãturi de Puterile Centrale. Înfrângerea a dus la pierderea
Traciei de vest. În cursul celui de-al doilea rãzboi mondial a participat alãturi
de Puterile Axei, dar dupã intrarea comuniºtilor în guvern (1944) s-a alãturat
aliaþilor. Bulgaria a intrat în sfera de influenþã sovieticã dupã cel de-al doilea
Bulgaria • capitalã: Sofia •
rãzboi mondial ºi a devenit o republicã popularã în 1946. Dominaþia comunistã
s-a încheiat în 1990, când în Bulgaria au avut loc alegeri multipartite. Devine
populaþie: 8 mil. loc. • limba
membrã NATO în 2004 ºi aderã la Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007.
oficialã: bulgara • zi naþionalã:
3 martie • membru UE din 2007
Cehia
La finele celui de-al doilea rãzboi mondial, Cehia intrã în sfera de influenþã CEHIA
sovieticã. În 1948 este proclamatã Republica Popularã Cehoslovacã, iar
etnicii germani, care locuiau cu precãdere în regiunea sudetã, sunt expulzaþi
în Germania. Curentul reformator din Cehoslovacia genereazã, în 1968,
„Primãvara de la Praga”, o acþiune de protest îndreptatã împotriva
comunismului de sorginte sovieticã. Miºcarea este curmatã de intervenþia
Denumire oficialã: Republica Cehã • capitalã: Praga • suprafaþã: 78.866 kmp • populaþie: 10,2 mil. loc. • limba oficialã:
ceha • zi naþionalã: 20 octombrie • stat membru UE din 2004
81
Geografie
tancurilor sovietice (20/21.08.1968). La 1 ianuarie 1969, Cehoslovacia este
proclamatã stat federal, constituit din douã republici egale, Republica
CIPRU
Socialistã Cehã ºi Republica Socialistã Slovacã. În 1989, regimul comunist din
Cehoslovacia este abolit în urma unei miºcãri paºnice, „Revoluþia de catifea”.
Vaclav Havel, un dizident din vremea primãverii de la Praga, devine
preºedinte la 29.12.1989. La 1 ianuarie 1993, în urma tratativelor din
Denumire oficialã: Republica parlamentul cehoslovac, intrã în vigoare decizia separãrii Cehoslovaciei în
Cipru • capitalã: Nicosia • douã state: Cehia ºi Slovacia.
populaþie: 802.000 locuitori • Cipru
limbi oficiale: greaca, turca • zi Insula Cipru a cunoscut numeroase stãpâniri în decursul istoriei: asirianã,
naþionalã: 1 octombrie • stat egipteanã, persanã, romanã, bizantinã. În secolul al XII-lea a fost ocupatã de
membru UE din 2004 cruciaþi pânã în 1489, când a trecut sub stãpânirea Veneþiei. În 1571 a fost
ocupatã de Imperiul Otoman. În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul
DANEMARCA
Otoman cedeazã Ciprul Marii Britanii, pe care-l anexeazã în 1914 ºi îl
proclamã, în 1925, colonie a Coroanei britanice. La 16 august 1960, Ciprul îºi
proclamã independenþa. Conflictele dintre comunitãþile turcã ºi greacã
determinã ONU sã trimitã, �

Limbă

Clasa A XII-a All PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Clasa A XII-a All PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

2% Terrei este ocu-

Domeniile geologice ale Europei

Harta fizicã a României

Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

Tipurile de climã. Existã mai

Tipurile de climat ale Europei

Cantitãþile medii multianuale

Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei

Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic

Mureº 761 27 890 179

Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief

Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple

- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Sectorul românesc al Dunãrii

Relaþiile strânse de interdependenþã dintre vegetaþie, faunã ºi soluri au ca

VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE EUROPEI Harta vegetaþiei Europei

VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE DIN ROMÂNIA

Prin poziþia sa geograficã, teritoriul României se încadreazã în urmãtoarele

cu precipitaþii ceva mai bogate (sudul ºi estul Câmpiei Române,

Polderele olandeze. Uneori oamenii îºi “creeazã”

Principalele resurse minerale ale Europei

Cantitãþi lunare de precipitaþii (mm)

Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se desfãºoarã între

Harta politicã a Europei. Forme de guvernãmânt

Explozie demograficã urmatã de stabilizare. Explozia demograficã din

Dinamica ratei natalitãþii în

Structura pe sexe a populaþiei

ORAªUL PARIS – CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

ORAªUL LONDRA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Situatã în partea de SE a Angliei, pe ambele maluri ale Tamisei, la

Considerat, nu fãrã motiv, capitala Vechiului Continent, oraºul Bruxelles

ORAªUL ROMA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Roma, capitala regiunii Latium ºi a Republicii Italia, denumitã ºi “Cetatea

Dimensiuni demografice ºi Localizare. Braºovul este situat în depresiunea Bârsei, la 520-650 m

Braºovul este centrul celei mai

Constanþa este cel de-al doilea

Principalii parteneri comerciali ai României

De o importanþã vitalã pentru dezvoltarea economico-socialã a lumii

STRUCTURA PRODUCÞIEI DE ENERGIE ELECTRICÃ

În funcþie de sursele primare energetice utilizate, se disting mai multe tipuri

Principalele centrale electrice din Europa

Principalele þãri producãtoare de energie electricã din Europa

Principalele centrale electrice din România.

Transporturile feroviare. Pentru realizarea compatibilitãþii reþelei

Transporturile aeriene au cunoscut o importantã dezvoltare, determinatã

Transporturile navale. Transportul maritim este asigurat prin cele trei

Transportul fluvial se realizeazã pe Dunãre unde sunt amenajate 30

Tipuri de mediu din România Principalele modalitãþi de valorificare economicã

REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA

Regiunile geografice ale Europei

CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI

Situat în sud-vestul României, între Munþii Mehedinþi, Podiºul Getic,

Bulgaria, þara situatã la sud de România, ocupã nordul peninsulei

România ºi þãrile vecine

Republica Moldova este situatã la est de România, restul graniþelor fiind

Ungaria este o þarã central-europeanã, având ca vecini Austria, Slovacia,

Probleme de geografie politicã: Kosovo ºi