III. 35.

Pelvisul osos – pelvimetrie interna si externa

Pelvisul osos (sau bazinul), in ansamblu, are forma unui trunchi de con cu baza mare orientata
superior. Este format din cele doua oase coxale, sacru si coccis. Baza mare a pelvisului este formata de
promontoriu si baza sacrului, de crestele iliace, de marginile anterioare mult scobite ale coxalului si de
marginea superioara a simfizei pubiene (este ca limita exterioara dintre abdmen si pelvis). Pelvisul ca
intreg prezinta o suprafata exterioara sau exopelvina si alta interna sau endopelvina.

Suprafata exopelvina este formata din: anterior, de catre simfiza pubiana, posterior, de catre
fata dorsala a sacrului si coccisului, de articulatiile sacroiliace si marginile posterioare ale coxalelor (osul
coxal prezinta 2 fete – laterala si mediala/pelvina, 4 margini – superioara, anterioara, posterioara si
inferioara – si 4 unghiuri), iar lateral, de fata laterala a oaselor coxale.

Suprafata endopelvina este impartita de o stramtoare, numita de obstetricieni stramtoarea

superioara a pelvisului si formata anatomic de linia terminala, in doua etaje: unul superior, numit
pelvisul mare si altul inferior, pelvisul mic. Linia terminala este curba si pleaca de la promontoriu, trece
peste partile laterale ale sacrului si articulatiilor sacroiliace, dupa care se continua de fiecare parte cu
linia arcuata, eminenta iliopectinee, creasta pectineala, tuberculul pubic si marginea superioara a
simfizei pubiene. Limita stramtorii superioare, spre deosebire de linia terminala, nu trece prin tuberculul
pubic, ci retropubian.
Pentru a intelege linia terminala, va fi amintita o parte din anatomia coxalului. Pe fata lui mediala se afla,
printre altele, si fata auriculara, pentru articulatia cu sacrul. Inferior si anterior de fata auriculara,
porneste linia arcuata, care ajunge la marginea anterioara a osului. Ajunsa aici, se va continua cu un
element al marginii anterioare a osului coxal, si anume cu creasta pectineala. Deasupra crestei
pectineale, tot pe marginea anterioara a osului, se afla eminenta iliopectinee/iliopubica, care
corespunde (dupa nume) unirii dintre ilion si pubis.

Pelvisul mare este larg deschis inainte si are pereti ososi numai in partea posterioara si in partile
laterale – corespunzatoare foselor iliace interne. Anterior si pe viu, peretele abdominal, de structura
musculo-aponevrotica, se intinde pana la simfiza pubiana si marginea anterioara a coxalului. Superior,
pelvisul mare comunica larg cu cavitatea abdominala. De aceea, el adaposteste si sustine organe ale
etajului inframezocolic al cavitatii peritoneale, ca anse intestinale, colonul sigmoid, partea inferioara a
omentului mare. Topografic si clinic, cavitatea pelvisului mare apartine cavitatii abdominale.

Pelvisul mic este situat sub linia terminala, intre stramtoarea superioara si cea inferioara. La
sexul feminin, dat fiind rolul sau in gestatie si nastere, a fost denumit ,,pelvisul obstetrical” sau
,,adevarat”. El cuprinde, intre peretii sai, cavitatea pelvina, care, datorita formei sale si faptului ca este
strabatuta de corpul fatului la nastere, este numita in obstetrica si ,,canal pelvin” sau ,,excavatie
pelvina”.
 Peretele anterior al pelvisului mic este format de simfiza pubiana si lateral, de ramurile pubisului
(superioara si inferioara) si o parte a gaurii obturate. Unghiul subpubian este mai ascutit la barbat si mai
obtuz la femeie.

Peretele posterior il formeaza fata pelvina a sacrului si coccisului. Aceasta fata priveste anterior
si inferior si este concava.

Peretii laterali ai pelvisului mic sunt formati din ischion si pubis, ale caror ramuri circumscriu
gaura obturata (pubisul are 2 ramuri – superioara si inferioara – iar ischionul doar una).
 Diametrele
pelvisului osos se pot
masura, proces ce
poarta numele de
pelvimetrie interna si
externa. Pelvimetria
interna se determina
prin tuseu vaginal, iar
pelvimetria externa se
masoara cu ajutorul
unui compas special,
numit pelvimetru.

Pelvimetrie interna
1. Stramtoarea superioara a pelvisului
Suprafata interna a bazinului prezinta o linie de demarcatie, ce separa bazinul intr-o parte
superioara, numita bazinul mare si o parte inferioara, numita bazinul mic sau bazinul obstetrical. Aceasta
linie poarta denumirea de linia terminala. Ea pleaca de la promontoriu, trece pe marginea anterioara a
partii laterale a sacrului, apoi se continua cu linia arcuata, urmeaza creasta pectineala si creasta pubelui.
Planul corespunzator liniilor terminale se numeste stramtoarea superioara a bazinului cu exceptia ca in
partea anterioara trece posterior de oasele pubiene si simfiza pubiana. La locul de iesire din bazinul mic
se gaseste stramtoarea inferioara a bazinului.

Diametrele stramtorii superioare sunt anteroposterioare, transversale si oblice.

Diametrele antero-posterioare (sagitale) se mai numesc si conjugate:

A) Conjugata anatomica (diametrul promonto-suprapubian) → 11 cm → intre promontoriu si

marginea superioara a simfizei pubiene

B) Conjugata vera (diametrul promonto-retropubian) → 10.5 cm → intre promontoriu si

punctul cel mai proeminent sau culmenul retropubian (punctul Crouzat) de pe fata posterioara a simfizei
pubiene, situat la 5 mm inferior de marginea superioara a simfizei pubiene. Se mai numeste si diametru
util deoarece este cel mai mic dintre diametrele sagitale si in functie de el se stabileste daca se poate
angaja capul fetal sau nu in procesul nasterii. Daca diametrul este mai mic de 9 cm, bazinul este distocic
(nasterea naturala se face cu greutate; dis – problema si tocos – nastere; eutocic inseamna nastere
buna) si se impune cezariana. Conjugata vera se determina prin masurarea prin tuseu vaginal a
conjugatei diagonalis (diametrul promonto-subpubian) din lungimea careia se scad 1.5 cm.
 C) Conjugata diagonalis (diametrul promonto-subpubian) → 12 cm → intre promontoriu si
marginea inferioara a simfizei pubiene

In obstetrica se calculeaza diametrul promonto-retropubian, necesar in aprecierea angajarii

mobilului fetal. El se deduce din diametrul promonto-subpubian (ce poate fi masurat prin tuseu vaginal)
din care se scade 1.5 cm.

Cand promontoriul are o proeminenta accentuata arata un prognostic obstetrical rau, deoarece
se micsoreaza stramtoarea superioara a pelvisului.

Diametrele transversale

A) Diametrul transversal maxim → 13.5 cm → se intinde intre punctele simetrice cele mai
indepartate ale liniei terminale, respeciv arcuate. Pe distanta promontoriu-simfiza trece la unirea 1/3
posterioara cu 2/3 anterioare, normal la 5 cm anterior de promontoriu. Datorita acestei distante mici,
nu este util trecerii capului fetal la nastere.

B) Diametrul transversal mediu → 13 cm → trece la jumatatea distantei dintre promontoriu si

simfiza pubiana; spre deosebire de precedentul, poate fi folosit de capul fetal la nastere.

Diametrele oblice

A) Diametrul oblic drept → 12-12.5 → intre articulatia sacroiliaca dreapta si eminenta

iliopectinee stanga
 B) Diametrul oblic stang → 12-12.5 → intre articulatia sacroiliaca stanga si eminenta
iliopectinee dreapta

La nivelul cavitatii
pelvine mai exista o zona de
interes obstetrical numita
stramtoarea mijlocie a
pelvisului. Aceasta se inscrie pe
o linie ce pleaca de pe fata
posterioara a simfizei pubiene,
dupa care trece de o parte si
alta prin spinele ischiatice si in
continuare, pe marginile
inferioare ale ligamentelor
sacrospinoase, se ajunge la varful sacrului. Planul corespunde in general originii musculaturii diafragmei
pelvine. Diametrele stramtorii mijlocii pot fi apreciate de catre obstetrician prin tuseu vaginal.

2. Stramtoarea mijlocie a pelvisului

A) Diametrul sagital → 11-11.5 cm → intre marginea inferioara a simfizei pubiene si varful
sacrului

B) Diametrul antero-posterior → 12 cm → intre marginea inferioara a simfizei pubiene si

punctul cel mai profund al cavitatii sacrului (sinostoza S 2-S3)

C) Diametrul transversal → 11 cm → trece printre cele 2 spine ischiatice

 3. Stramtoarea inferioara a
pelvisului
Reprezinta locul de iesire din pelvis si
este delimitata de muchia inferioara a simfizei
pubiene si a ramurilor ischiopubiene, de
tuberozitatile ischiatice, ligamentele
sacrotuberoase si varful coccisului.

Linia transversala dintre cele doua

tuberozitati ischiatice, ce corespunde limitei
dintre perineul anterior sau urogenital si posterior sau anal, desparte doua triunghiuri (anterior si
posterior), care se unesc prin baza lor si formeaza un unghi de 105°.

A) Diametrul antero-posterior → 9 cm → intre marginea inferioara a simfizei pubiene si varful

coccisului. Prin procesul numit nutatie, la femeile gravide, progesteronul produce o impregnare cu apa a
articulatiilor pelvine, care, asociat cu presiunea exercitata de uterul gravid si de congestia pelvina,
produce o laxitate la nivelul simfizei pubiene si articulatiilor sacro-iliace, ceea ce duce la bascularea
anterioara a bazei sacrului si posterioara a extremitatii inferioare a sacrului si coccisului, marind
diametrul antero-posterior la 11.5 cm.
 B) Diametrul transvers → 11 cm → intre tuberozitatile ischiatice

Pelvimetrie externa
Pelvimetria externa se determina cu ajutorul unui compas special, numit pelvimetru. El masoara
distanta dintre repere osoase proeminente:

A) Diametrul antero-posterior sau conjugata externa (Baudeloque) → 20 cm → intre procesul

spinos L5 si marginea superioara a simfizei pubiene

B) Diametrul bispinos → 24 cm → intre spinele iliace antero-superioare

C) Diametrul bicrest → 28 cm → intre punctele cele mai indepartate ale crestelor iliace, care
sunt reprezentate de tuberculul iliac

D) Diametrul bitrohanteric → 32 cm → intre trohanterele mari femurale

E) Rombul sacral (Rombul lui Michaelis) este o arie de pe fata posterioara a bazinului delimitata
de procesul spinos L5, varful coccisului si lateral, spinele iliace posterosuperioare. Diametrul vertical
este de 11 cm, iar cel orizontal de 10 cm.

Rolul pelvimetriei interne, cat si externe, este de a stabili daca femeia gravida are un bazin
normal (eutocic) ce ii permite o nastere normala. Orice deviatie de conformatie normala a bazinului cu
deformari de dimensiune, forma si inclinatie (bazin distocic) presupune complicatii la nastere si se
impune operatia cezariana.

*COMPLETARE LA STRAMTOAREA MIJLOCIE A PELVISULUI

Dupa cum prezentatia (capul fetal) a ajuns sau nu la planul stramtorii mijlocii, se
apreciaza daca s-a realizat sau nu angajarea. Un semn ca angajarea s-a realizat a fost descris
inca de Faraboeuf, reprezentat fiind de lipsa spatiului pentru introducerea in concavitatea
sacrului a celor doua degete cu care se efectueaza tactul vaginal.