Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pelvisul osos (sau bazinul), in ansamblu, are forma unui trunchi de con cu baza mare orientata
superior. Este format din cele doua oase coxale, sacru si coccis. Baza mare a pelvisului este formata de
promontoriu si baza sacrului, de crestele iliace, de marginile anterioare mult scobite ale coxalului si de
marginea superioara a simfizei pubiene (este ca limita exterioara dintre abdmen si pelvis). Pelvisul ca
intreg prezinta o suprafata exterioara sau exopelvina si alta interna sau endopelvina.
Suprafata exopelvina este formata din: anterior, de catre simfiza pubiana, posterior, de catre
fata dorsala a sacrului si coccisului, de articulatiile sacroiliace si marginile posterioare ale coxalelor (osul
coxal prezinta 2 fete – laterala si mediala/pelvina, 4 margini – superioara, anterioara, posterioara si
inferioara – si 4 unghiuri), iar lateral, de fata laterala a oaselor coxale.
Pelvisul mare este larg deschis inainte si are pereti ososi numai in partea posterioara si in partile
laterale – corespunzatoare foselor iliace interne. Anterior si pe viu, peretele abdominal, de structura
musculo-aponevrotica, se intinde pana la simfiza pubiana si marginea anterioara a coxalului. Superior,
pelvisul mare comunica larg cu cavitatea abdominala. De aceea, el adaposteste si sustine organe ale
etajului inframezocolic al cavitatii peritoneale, ca anse intestinale, colonul sigmoid, partea inferioara a
omentului mare. Topografic si clinic, cavitatea pelvisului mare apartine cavitatii abdominale.
Pelvisul mic este situat sub linia terminala, intre stramtoarea superioara si cea inferioara. La
sexul feminin, dat fiind rolul sau in gestatie si nastere, a fost denumit ,,pelvisul obstetrical” sau
,,adevarat”. El cuprinde, intre peretii sai, cavitatea pelvina, care, datorita formei sale si faptului ca este
strabatuta de corpul fatului la nastere, este numita in obstetrica si ,,canal pelvin” sau ,,excavatie
pelvina”.
Peretele anterior al pelvisului mic este format de simfiza pubiana si lateral, de ramurile pubisului
(superioara si inferioara) si o parte a gaurii obturate. Unghiul subpubian este mai ascutit la barbat si mai
obtuz la femeie.
Peretele posterior il formeaza fata pelvina a sacrului si coccisului. Aceasta fata priveste anterior
si inferior si este concava.
Peretii laterali ai pelvisului mic sunt formati din ischion si pubis, ale caror ramuri circumscriu
gaura obturata (pubisul are 2 ramuri – superioara si inferioara – iar ischionul doar una).
Diametrele
pelvisului osos se pot
masura, proces ce
poarta numele de
pelvimetrie interna si
externa. Pelvimetria
interna se determina
prin tuseu vaginal, iar
pelvimetria externa se
masoara cu ajutorul
unui compas special,
numit pelvimetru.
Pelvimetrie interna
1. Stramtoarea superioara a pelvisului
Suprafata interna a bazinului prezinta o linie de demarcatie, ce separa bazinul intr-o parte
superioara, numita bazinul mare si o parte inferioara, numita bazinul mic sau bazinul obstetrical. Aceasta
linie poarta denumirea de linia terminala. Ea pleaca de la promontoriu, trece pe marginea anterioara a
partii laterale a sacrului, apoi se continua cu linia arcuata, urmeaza creasta pectineala si creasta pubelui.
Planul corespunzator liniilor terminale se numeste stramtoarea superioara a bazinului cu exceptia ca in
partea anterioara trece posterior de oasele pubiene si simfiza pubiana. La locul de iesire din bazinul mic
se gaseste stramtoarea inferioara a bazinului.
Cand promontoriul are o proeminenta accentuata arata un prognostic obstetrical rau, deoarece
se micsoreaza stramtoarea superioara a pelvisului.
Diametrele transversale
A) Diametrul transversal maxim → 13.5 cm → se intinde intre punctele simetrice cele mai
indepartate ale liniei terminale, respeciv arcuate. Pe distanta promontoriu-simfiza trece la unirea 1/3
posterioara cu 2/3 anterioare, normal la 5 cm anterior de promontoriu. Datorita acestei distante mici,
nu este util trecerii capului fetal la nastere.
Diametrele oblice
La nivelul cavitatii
pelvine mai exista o zona de
interes obstetrical numita
stramtoarea mijlocie a
pelvisului. Aceasta se inscrie pe
o linie ce pleaca de pe fata
posterioara a simfizei pubiene,
dupa care trece de o parte si
alta prin spinele ischiatice si in
continuare, pe marginile
inferioare ale ligamentelor
sacrospinoase, se ajunge la varful sacrului. Planul corespunde in general originii musculaturii diafragmei
pelvine. Diametrele stramtorii mijlocii pot fi apreciate de catre obstetrician prin tuseu vaginal.
Pelvimetrie externa
Pelvimetria externa se determina cu ajutorul unui compas special, numit pelvimetru. El masoara
distanta dintre repere osoase proeminente:
C) Diametrul bicrest → 28 cm → intre punctele cele mai indepartate ale crestelor iliace, care
sunt reprezentate de tuberculul iliac
E) Rombul sacral (Rombul lui Michaelis) este o arie de pe fata posterioara a bazinului delimitata
de procesul spinos L5, varful coccisului si lateral, spinele iliace posterosuperioare. Diametrul vertical
este de 11 cm, iar cel orizontal de 10 cm.
Rolul pelvimetriei interne, cat si externe, este de a stabili daca femeia gravida are un bazin
normal (eutocic) ce ii permite o nastere normala. Orice deviatie de conformatie normala a bazinului cu
deformari de dimensiune, forma si inclinatie (bazin distocic) presupune complicatii la nastere si se
impune operatia cezariana.
Dupa cum prezentatia (capul fetal) a ajuns sau nu la planul stramtorii mijlocii, se
apreciaza daca s-a realizat sau nu angajarea. Un semn ca angajarea s-a realizat a fost descris
inca de Faraboeuf, reprezentat fiind de lipsa spatiului pentru introducerea in concavitatea
sacrului a celor doua degete cu care se efectueaza tactul vaginal.