TRATAMENTUL

CHIRURGICAL AL
PARALIZIEI MUSCHILOR
MIMICI
ELABORAT- OPREA OVIDIUPROFESOR- ZGARCEA ADRIAN
NERVUL FACIAL

 Nervul facial inervează toţi muşchii mimicii expresive: frontalul sprâncenosul, orbicularul

pleoapelor, ridicătorul comun al aripei nasului şi buzei superioare, zigomaticul mare, rizorius,
orbicularul buzelor, buccinatorul, mentonierul, pielosul gatului. Prin colaterale, facialul mai
inervează glosostafilinul, stiloglosul, stilohioidianul, pântecele posterior al digastricului,
muşchiul scăriţei.
ETIOLOGIE

 Paralizia facial periferică este rezultatul afectării nervului facial, care în mod obișnuit
asigură inervația musculaturii de la nivelul feței. Se deosebește de paralizia facială de tip
central (întâlnită în accidentele vasculare cerebrale) prin lipsa deficitului motor la nivelul
membrului sau a membrelor de aceeași parte și de lipsa tulburăriide limbaj, afectarea fiind
strict la nivelul hemifeței. De asemenea afectarea mușchilor frontali și orbiculari ai pleoapelor
este mai severă în paralizia facială periferică, deoarece acești mușchi primesc inervație din
ambele emisfere cerebrale (cortexul motor), în timp ce mușchii faciali inferiori primesc
inervație numai de la o emisferă.
                     Paraliziile faciale periferice sunt determinate de cele mai multe ori de procese
patologice localizate în ultima treime a apeductului Fallope. Determinismul lor este cel mai
des infecţios, fie bacterian, fie virotic, virusurile determinate fiind foarte variate: gripale,
ECHO, Coxsackie, herpetice, adenovirusuri etc. Una din cauzele recent identificate s-a
ETIOLOGIE

 Sindromul Ramsay Hunt, datorat virusului Herpes zoster, asociază paraliziei faciale și o
afectare a nervului VIII, precum și o erupție veziculoasă caracteristică la nivelul tegumentului
cranian și la nivelul conductului auditiv extern. Afecţiunile cardiovasculare, bolile
dismetabolice, mai ales diabetul zaharat şi uremia, stările carenţiale şi de malabsorbţie etc,
favorizează instalarea procesului.
Paralizia facială periferică mai poate fi cauzată de: virusul Varicelo – zosterian, virusul
      

Herpes simplex tip 1 și 2, virusul Herpetic uman, virusul Influenza A, virusul Ebstein – Barr,
virusurile hepatitei, adenovirusuri, citomegalovirusuri.
TABLOUL CLINIC

  Cu două – trei zile înainte de debut, pot apărea dureri ale urechii după care paralizia se
instalează rapid în decurs de cateva ore sau zile. Debutul afecțiunii este unul
brusc, slăbiciunea cea mai mare a feței apare la 48 de ore. Jumătate din pacienți pot prezenta
durere în spatele urechii care debutează fie în același timp cu paralizia fie cu două sau trei zile
înainte.Principalul simptom ce caracterizează paralizia facială periferică este slăbiciunea sau
paralizia mușchilor de la nivelul unei parți a feței. Partea feței care este afectată este plată
și lipsită de expresie sau are un aspect „căzut”
TABLOUL CLINIC

Semnele unei paralizii de nerv facial sunt ușor de recunoscut de medic, dar pot varia în funcție
de locul de pe traiectul nervului unde este leziunea. Uneori bolnavii se plâng de „faţă grea”
sau „faţă artificială” fără a avea semne obiective de alterare a sensibilităţii:
• dispariţia ridurilor frontale;
• coborârea vârfului sprâncenei;
• devierea nasului spre partea sănătoasă;
• dispariţia şanţului nasogenian;
• dispariţia şanţului nasolabial;
• deviaţia şi ştergerea comisurii labiale;
• buza superioară coborâtă;
• buza inferioară coborâtă;
TABLOUL CLINIC

În repaus se observă de partea paraliziei o asimetrie, cu:

• ştergerea pliurilor feţei (datorită hipotoniei musculare);
• lărgirea fantei palpebrale (lagoftalmie);
• coborârea şi îngustarea comisurii bucale;
• turtirea narinei ce nu se mişcă în respiraţie;
• uneori secreţie lacrimală abundentă (epifora); aceasta s-ar datora: paraliziei muşchiului
Homer care normal dilată sacul lacrimal; paraliziei orbicularului ce determină deschiderea
în afară a sacului lacrimo-nazal.
•
TABLOUL CLINIC

În dinamică, semnele menţionate mai sus se accentuează:

• nu mai poate încreţi fruntea;
• nu poate închide ochiul;
• nu poate arăta dinţii;
• la privirea în sus, datorită lagoftalmiei ochiul pare mai mare (semn Neero);
• suflatul, fluieratul, pronunţarea labialelor (m, b, p) se face cu dificultate;
• paralizia buccinatorului produce zgomot la respirat, semnul pipei şi tulburăride masticaţie;
• în protuzia limbii, aceasta deviază de partea bolnavă;
• în mimica emoţională şi vorbire, comisura bucală de partea sănătoasă esteatrasă puternic şi
asimetria poate fi uneori mai bine relevată;
• în pareze se constată slaba contracţie a orbicularului.
TABLOUL CLINIC

 Reflexele nazo – palpebral, oculo – palpebral, cohleo – palpebral, cornean sunt abolite sau
diminuate.
Afectarea funcţiei senzoriale se traduce prin tulburări de auz (hiperacuzie dureroasă) şi
gustative (hipognezie) în cele 2/3 anterioare ale limbii.Prin afectarea parasimpatică se diminuă
(dar nu se suprimă) secreţia lacrimală, nazală, sudorală şi salivară.
DIAGNOSTICUL
EXAMENUL NEUROLOGIC

  Examinarea pacientului continuă cu o evaluare subiectivă a funcției faciale restante prin

efectuarea unor mișcări voluntare obișnuite. Se urmărește forța sau simetria mișcării
voluntare, rezultatele pe o scară de la 0 la 5 fiind introduse într-un grafic ce ne ajută să
determinăm pe lângă gravitatea afectării nervului facial, prognosticul și durata recuperării
funcției faciale, precum și evoluția zilnică și ajustarea tratamentului. În cadrul examenului
neurologic, doctorul va evalua gradul de slăbiciune musculară.
 Pacientul poate fi rugat:
• să ridice sprâncenele și apoi să le coboare;
• să închidă strâns ochii și apoi să-i deschidă;
• să zâmbească sau să-și arate dinții.
DIAGNOSTICUL
EXAMENUL CLINIC

 Examenul clinic dă indicaţii asupra topografiei leziunii:

• leziune între neuronul protuberanţial şi ganglionul geniculat – paralizie facială periferică
fără tulburări de gust şi de sensibilitate a limbii;
• la nivelul ganglionului geniculat – paralizie facială cu tulburări văl palatin cu audiţie
dureroasă și tulburări de gust, salivaţie, sensibilitate limbă;
• sub ganglionul geniculat, deasupra nervului scăriţei – paralizie facială și tulburări auditive,
tulburări de sensibilitate linguală şi salivaţie;
• sub nervul scăriţei – paralizie facială și tulburări de sensibilitate linguală şi de salivaţie;
• sub orificiul stilomastoidian – paralizie facială pură motorie, dureri auriculare, pareză
pavilion sau pareze incomplete.
•
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAT

 În cadrul diagnosticului de certitudine se va face și diagnosticul diferențial cu:

• Paraliziile celorlalți nervi cranieni care dau simptomatologie asemănătoare: nervul III
(oculomotor), nervul V (trigemen), nervul VI (abducens), nervul VIII (vestibulo – cohlear).
• Afecţiuni vasculare: anevrisme, embolii, tromboze; hemoragii pe teritoriul arterei
cerebeloase inferioare (sindromul Horner, ataxie, analgezie heterolaterală); sindromul
Ramsey – Hunt (herpes zoster al ganglionul geniculat): vezicule la adult, dureri, vertij,
tulburări de gust; sindromul Melkersson – Rosenthal (paralizie facială alternantă): edem
facial, limbă fisurată; boala Lyme (prin căpuşe): dureri articulare şi musculare, eritem
extremităţi, tulburări gastrice, tulburări de vedere, de auz; neoplasm de zonă cerebelo –
pontină, neurinom acustic.
• Inflamaţii: meningo – encefalite; abces cerebral; sifilis; tuberculoză.
• Afecţiuni autoimune: scleroza multiplă; colagenoze; sindromul Guillain – Barre.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL

 Dacă pacientul dezvoltă paralizie facială permanentă, el poate beneficia de tratament

chirurgical. Medicul poate recomanda tratament chirurgical și în conditiile în care pacientul
are paralizie facial periferică Bell care a debutat în urmă cu 6 până la 12 luni și care nu s-a
ameliorat. Tehnicile chirurgicale care pot îmbunătăți fizionomia pacientului și reface parțial
funcția musculară sunt:
• implantarea unei grefe nervoase care se atașează la nervul facial; în multe cazuri, nervul
care controlează sensibilitatea linguală este atașat nervului facial; lezarea acestui filet
nervos produce pierderea sensibilității în jumătate din teritoriul lingual; totuși, unii pacienți
care au de mult timp paralizie Bell pot prefera această modalitate de intervenție decât sa
aibă musculatura de pe o parte a feței complet paralizată;
• transferul de țesut muscular normal în zona afectată, în special la nivelul buzelor.
  De asemenea, în condițiile în care afecțiunea nu se ameliorează, cum ar fi de așteptat,