Organizare sectiei de chirurgie

Sectia de spitalizare asigura cazarea si ingrijirea curenta a bolnavilor pe perioada

internarii in spital.
Sectia de spitalizare este amplasata de preferinta pe un singur nivel .
In componenta unei sectii de chirurgie intra urmatorele categorii de spatii:
- Saloanele pacientilor si dotarile aferente
- Incaperi pentru asistenţa medicala
- Incaperi pentru deservirea pacientilor
- Camera de garda
- Spatii pentru activitatile gospodaresti ale sectie

Salonul pentru pacinti se compune din urmatoarele cerinte:

- Capacitatea maxima 6 paturi in saloanele curente si maxim 2 paturi in
rezerve
- Aria utila 7mp/pat in saloanele curente si 8mp/pat in rezerva
- Cubajul 20 mc/pat de aer in caz de ventilatie naturala

Dotarea minima sanitara a salonului

- In saloanele cu 1 , 2 paturi grup sanitar propriu/comun (dus,WC,lavoar)
- In saloanele cu 3 , 4 paturi ; grup sanitar propriu/comun la 2 saloane
(dus,WC,lavoar)
- In saloanele cu 5, 6 paturi ; grup sanitar propriu (WC , lavoar)
- Cand saloanele nu sunt prevazute cu dus , un dus la 15 pacienti , salile de
dusuri pot fi grupate pe unitati de ingrijire.

Alte dotari obligatorii ale salonului

- O priza de oxigen la doua paturi
- Corp de iluminat , priza si sonerie la fiecare pat
- Pat , noptiera si dulap /bolnav
- Masa si scaune pentru fiecare salon

Orientarea ferestrelor in salonul ventilat natural

- Favorbil sud est, sud , nord vest
- Se evita orientarea ferestrelor catre nord sau nord est din cauza vanturilor
dominante reci
- Conditionarea orientarii ferestrelor nu este imperios necesara in cazul
pacientilor acuti a caror perioada de spitalizare este scurta

Dispunerea paturilor in salon

- Asezarea se face paralel cu frontul ferestrei , accesibile pe ambele laturi
- Distanta intre paturi nu va fi mai mica de 70 cm
1
 - Distanta dintre pat si peretele exterior de cel putin 80 cm
- Distanta dintre pat si peretele pe care se afla lavoarul de cel putin 130 cm

Alte spatii pentru activitati medicale la nivelul sectiei

- Sali de pansamente /tratamente
- Cabinete de consultatii , amplasate la intrarea in sectie
- Incaperi pentru conducerea medicala a sectiei (medic sef, asistent sef ,
secretariat)
- Spatii de lucru pentru asistentii medicali , cu posturi de supraveghere a
bolnavilor
- Grupuri snitare si vestiare pentru personal
- Camere pentru investigatii , tratamente speciale

Incaperi pentru deservirea pacientilor

- Oficiul alimentar cu anexele si sala de mese
- Camera pentru activitati de zi si primirea vizitatorilor
- Camera de baie , daca nu exista centralizat

Spatii pentru activitati gospodaresti

- Camera de spalare sterilizare a plostilor si alte recipiente ,,ploscar”, un
spatiu la 25 , 30 paturi
- Spatiu pentru colectarea lenjeriei murdare
- Boxa pentru ustensilele folosite la curatenie
- Depozit pentru lenjeria curata
- Depozite pentru materiale saitare
In fiecare sectie de spitalizare se desemneaza o subdoza ,,septica”, care sa poata
permite la nenoie izolarea pacientilor contagiosi sau imunodeficienti .

Organizarea sectiei pe sistemul ,,unitatilor de ingrijire”.

O sectie de spital poate cuprinde 2 , 4 unitati de ingrijire din care cel putin una
va fi destinata izolarii pacientilor cu risc septic.
Unitatea de ingrijire include o grupare de saloane si/sau rezerve de bolnavi , cu
un numar constant de paturi , pentru care asitenţa medicala este acordata de o echipa
compusa din 5,6 asistenti medicali , 2, 3 ingrijitoare , repartizate pe ture , echipa fiind
condusa de catre un medic . Capacitatea unei unitati de ingrijire poate varia intre 20 ,
35 de paturi.
In sistemul de organizare pe ,,unitati de ingrijire” , anexele medicale si
gospodaresti sunt repartizate pe unitati de ingrijire ( un cabinet medical , o sala de
tratamente/pansamente , un post pentru asistentii medicali, un spatiu de igienizare ),
comune sunt spatiul pentru conducerea sectiei , oficiul alimentar , salile destinate
investigatiilor si tratamentelor speciale

2
 Blocul operator

Grupeaza toate salile de operatie necesare diverselor specialitati : chirurgie

generala , ortopedie, traumatologie si arsi, cardiologie, gastroenterologie , urologie ,
obstetrica , ginecologie , oftalmologie , ORL, pediatrie , oncologie.
Blocul operator centralizat poate grupa intre 2 , 10 sali de operatie .
Un bloc operator se compune din urmatoarele categorii de spatii:
- Spalator filtru pentru chirurgi
- Spatiu pentru pregatire materiale
- Spatiu pentru trezirea pacientilor
- Camera de odihna pentru medici
- Camera de lucru pentru asistentii medicali
- Laborator pentru determinari de urgenta
- Sala pentru aplicare aparate gipsate
- Camera protocol operator
- Camera medici anestezisti
Spatii gospodaresti
- Boxa pentru depozitarea materialelor gospodaresti si farmaceutice
- Depozit aparate
- Spatiu depozitarea targilor si carucioarelor
- Boxa pentru colectarea materialului moale murdar
- Boxa pentru depozitarea materialelor folosite la curatenie

Spatii de control si filtrare acces

- Filtru bolnavi
- Filtru personal medical
- Dispecerat programare
Anexele sunt individualizate pentru fiecare sala de operatii .

Spatiile tehnice pentru instalatiile aferente blocului operator

Sunt amplasate in afara bocului operator .
- Statie preparare apa sterila pentru spalare chirurgicala
- Statie preparare gaz pentru narcoza
- Statie acumulatori si camera tablou electric
- Statie de ventilatie si tratare a aerului
Dimensiunea diverselor spatii specifice este determinata de tipul de interventii
chirurgicale marimea echipelor operatorii , marimea blocului operator , nivelul de
echipare cu aparatura :
- Dimensiunea minima pentru sala de operatii variaza de la 30 la 40 mp
arie utila
- 12 mp sala de spalare si imbracare chirurgi
- 18 mp sala de spalare si echipare chirurgi pentru doua sali
- 10 mp sala de spalare instrumente
3
 - 12 mp un post de pregatire preoperatorie
- 10 mp un post de trezire preoperatorie
- 25 mp sala de gipsare
- inaltimea libera asalii de operatie 3,2 m
- usile salilor de operatie cu latimea de minim 1,20 m
Dispunerea spatiilor si organizarea circuitelor in interiorul blocului operator se
face pe principiul zonarii , dupa cerintele de asepsie , trecerea facandu-se gradat
dinspre spatiile neutre la cele aseptice .
Zona filtre de acces si zona functiunilor anexe (protocol operator ,secretariat ,
laborator determinari de urgenta ) fac parte din zona neutra .
Zona curata cuprinde : camera de pregatire preperatorie a bolnavilor , camera
de trezire a bolnavilor , spatiul de lucru pentru asistentii medicali , camera de odihna
pentru medici, camera de gipsare.
Zona aseptica : sala de operatie si sala de spalare si echipare sterila a echipei
operatorii.
Blocul operator are legatura directa cu:
- Sectia de anestezie si terapie intensiva
- Statia centrala de sterilizare daca nu are sterilizare proprie
Legaturi usor de realizat cu:
- Blocul de nasteri
- Serviciul de roenghendiagnostic ,
- Laboratorul de anatomie patologica
- Sectiile de spitalizare
- Unitatea de urgente.

Serviciul de sterilizare centralizat

Serviciul de sterilizare centralizat are un circuit inchis pentru personane , cu

acces unic dinspre circulatiile generale ale spitalului.
In serviciul de strilizare spatiile sunt dispuse si se aseaza in flux in asa fel in cat
sa se asigure circuite separate pentru materialul si instrumentarul nesteril de cel steril;
- Zona de activitate cu materiale nesterile , cuprinde spatiile pentru primirea ,
depozitarea temporara, sortarea , prelucrarea primara , introducerea in aparatele
sau camera de sterilizare,
- Zona de sterilizare propriu zisa sau ,,zona fierbinte’’
- Zona de activitate cu materiale sterile , cuprizand spatiile pentru scoatere din
,,zona fierbinte’’ si racirea , sortarea , inscriptionarea , depozitarea , predarea
materialelor.
- Sectorul anexe comune : birou evidenta , depozit detergenti , vestiar si grup
sanitar cu dus pentru personal.

Prelucrarea primara a materialelor nesterile

Este diferentiata ca proceduri pentru diferite categorii de materiale:
4
 - Instrumentar metalic
- Cauciucarie
- Material moale
Spatiile sunt echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru , spalare , pregatire
material moale, pudrare cu talc , ambalare , asezare pe rastele sau in casolete ,
conform cu tehnologia impusa de aparatura de sterilizare utilizata

,,Zona fierbite”
Poate fi alcatuita in doua moduri :
- Dintro camera de sterilizare sau doua , separand sterilizarea umeda de
sterilizarea uscata , asezate pe linia fluxului intre zona nesterila si cea sterila , in
care se amplaseaza aparatele de sterilizare si mesele pentru descarcarea
casoletelor si truselor
- In cazul utilizarii autoclavelor cu deschidere dubla apartele sunt dispuse inseriat
Serviciul de sterilizare centrala se amplaseaza cat mai aproapede blocul
operator si trebuie sa aiba legaturi cat mai directe cu serviciul de ATI, blocul de
nasteri , urgenta , laboratorul de explorari functionale, sectiile cu paturi.

INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE

Hidratarea
Organismul uman nu poate trai decat 3 minute fara O2 , 3 zile fara apa, 3 saptmani
fara hrana (Burghele) . Toate mecanismele vitale au scopul de a mentine unitatea
mediului interior si prin independenta de a ne da personalitate biologca. (Cl. Bernard).
Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale :
Se face prin:
- Stabilirea felului deshidratarii
- Simptomtologia deshidratarii
- Investigatii de laborator
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de
intretinere si a ratiei de corectare a dezehilibrelor .
- Ratia de intretinere = pierderile de lihide /24 ore
- Ratia de corectarea = se calculeaza pe baza analizelor de laborator
Volumul deficitar de fluid duce la hipovolemie , deshidratare si se datoreste
pierderilor excesive prin :
- Varsaturi
- Aspiratie
- Diaree
- Diaforeza
- Drenaj
- Arsuri
5
 - Diuretice
sau miscarilor fluidului (spatiul al III lea ) , acumularea anormala de fluid in diferite
zone ale organismului (ascita, edem periferic , hematom)
Manifestari determinate de pierderea de lichide:
- Piele usata
- Membrane , mucoase uscate
- buze uscate,
- limba uscata
- Ochi infundati in orbite ,hipotoni
- Letargie
- Sete
- Oligurie
- Tahicardie
- Hipotensiune
- Presiune venoasa centrala scazuta
- Uree sanguina crescuta
- Urina hipercroma cu densitate crescuta
Intreventiile asistentului medical
- Masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea
- Cantareste zilnic pacientul
- Monitorizeaza functiile vitale ,
- Nivelul de constienta ,
- Parametrii clinici ,
- Rezultatele de laborator ,
- Slabiciune , agitatie , neliniste
- Mentine integritatea mucoaselor prin igiena riguroasa
- Ingrijeste tegumentele pentru evitarea atingerii integritatii lor
- Inspecteaza zilnic zonele de presiune si le maseaza la ficare doua ore
- Asigura aportul lichidian de 2500 ml/zi din care 1500 ml/gura.

HIPONATREMIA
Manifestari
- Deficit de Na sub 130 mEq/l
- Cefalee
- Confuzie
- Anxietate
- Piele umeda
Interventiile asistentului medical
- Creaza un mediu de siguranta pacientului fiind agitat si confuz
- Recunoaste modificarile de comportament
- Acorda suport psihologic pacientului
- Acorda suport moral familiei
- Monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux a acestora
6
 HIPOPOTASEMIA
Manifestari
- Deficit de K sub 3 mEq/l
- Scaderea peristaltismului intestinal pana la ileus paralitic
- Slabiciune
- Scaderea poftei de mancare
- Crampe musculare la extremitati
- Greturi
Interventiile asistentului medical
- Administrarea I.V. de K cu mare prudenta
- Monitorizarea aritmiilor cardiace
- Monitorizarea tranzitului intestinal
- Monitorizeaza ingestia si excretia
Caile de hidratare ale organismului:
Orala
- este calea fiziologica de administrare a lichidelor . Nu se utilizeaza aceasta cale
in caz de , varsaturi , stenoza pilorica si esofagiana , negativism total din partea
pacientului.
Duodenala
- pe sonda duodenala in ritm de 60 , 100 pic/min.
Rectala
- prin clisma picatura cu picatura
Subcutanat
- prin perfuzii , resorbtia este lenta
Intraosos
- prin perfuzii in canalul medular
Intravenos
- prin perfuzii intravenoase

PERFUZIA
Obiectivul procedurii introducerea intravenos a unei solutii perfuzabile prescrise
pentru hidratare , alimentare , mentinerea cu circulatia venoasa.
Pregatirea materialelor
- Carucior pentru tratamente
- Seringi si ace steile
- Manusi sterile
- Solutiile perfuzabile
- Trusa pentru perfuzii
- Caterer venos periferic
- Solutie dezinfectanta
- garou
- banda adeziva
7
- musama
- aleza
- stativ telescopic
- recipienti pentru colectarea deseurilor
Pregatirea pacientului
Psihica
- imformeza pacientul despre manevra
- obtine consimtamantul informat al pacientului
Instruieste pacientul privind:
- semnele si simptomele privind inflamatia , infiltratia , flebita,
- informarea privind modifiarea ritmului , intrerupeii perfuziei , refularea de sange
in sistemul de perfuzie , aparitia de frisoane.
- Posibilittea de a se deplsa cu perfuzia montata
- Asigurarea ca persoanele varstnice au auzit si au inteles ce li s-a spus
Fizica
- Pozitia pacientului in decubit dorsal
- Asigurati intimitatea pacientului
- Alegeti locul pentru punctie
- Evitati vena dureroasa la palpare , alegeti venele bine dilatate
Efectuarea procedurii
- Verificati prescriptia privind cantitatea si tipul solutiei
- Identifica pacientul
- Spala mainile si imbraca manusile sterile
- Adu materuialele langa patul pacientului
- Pregateste trusa si solutia de perfuzat
- Respecta regulile de asepsie cand deschizi trusa de perfuzie si solutia perfuzbila
- Suspenda punga sau flaconul
- Deschide trusa de perfuzat
- Inchide clema/prestubul fixat la o distanta de 4- 5 cm mai jos de picurator
- Inchide prestubul , indeparteaza capacul protector al acului pentru flacon si
introdu acul in in locul de intrare din dopul pungii sau flaconului
- Preseaza usor picuratorul si lasa l sa se umple pana la jumatate
- inlatura capacul protector de la capatul tubului si deschide clema/ prestubul
- lasa lichidul sa se surga pana se elimina toate bulele de aer
- inchide clema/prestubul si pune capul protector
- alege locul pentru punctie
- pune musamaua si aleza sub bratul pacientului
- pune garoul la 10 - 12 cm de locul punctiei
- verifica prezenta pulsului distal
- invita pacientul sa inchida pumnul
- efectueaza punctia
- dezinfeteaza tegumentul timp de 60 sec. prin misari circulare dinspre centru spre
margini
8
 - pozitioneaza mana nefolosita la 4 - 5 cm sub locul de punctie si cu policele
intinde pielea de dasupra venei
- indeparteaza capacul de la capatul perfuzorului si fixeza perfuzorul la ac
- punctioneaza vena tinand acul cu bizoul in sus , in mana dreapta si introdu -l la
un unghi de 20 - 30 ˚ , deasupra venei sau din lateral.
- Urmreste cursul venei si atunci cand nu mai intampini rezistenta si simti ca ai
patruns intro cavitate , inainteaza in lumenul venei 2 - 3 cm cu acul.
- indeparteaza garoul si invita pacientul sa deshida pumnul
- Deschide prestubul /clema si fixeaza ritmul de admnistrare
- Aplica pansament steril peste locul de punctie
- Fixeaza acul sau cateterul cu benzi adezive
- Aplica pe punga /flacon eticheta cu data, ora , medicatia adaugata si doza
Ingrijirea pacientului
- Aseaza pacientul intro pozitie comoda
- Instruieste pacientul cum se poate misca in pat si deplasa in salon cu perfuzia
- Observa starea pacientului la fiecare 1 - 2 ore , faciesul, tegumentele , frison ,
temperatura locala a tegumentelor , schimbari in starea mentala (neliniste ,
confuzie) , alterare functiilor neuromotorii, edeme
- Inspecteaza locul de insertie , dupa 30 minute ,noteaza culoarea tegumentului
(roseata , paloare)
- Masoara semnele vitale , greutatea corporala , greutatea zilnica confirma
pierderea sau retinerea lichidelor, cresterea sau scaderea greutatii corpului cu 1kg,
corespunde la 1 l de lichid retinut sau pierdut.
- Colecteaza urina, masoara diureza.

Reorganizarea locului de munca

- Colecteaza deseurile in containere separate conform ghidului de precautiuni
universale.
- Indeparteaza manusile
- Spala mainile
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate asteptate
- Evalueaza raspunsul pacientului la administrarea solutiei perfuzabile la fiecare
ora .
- Valorile functiilor vitale
- Bilantul hidroelectrolitic
- Accesibilitatea liniei venoase
- Absenta inflamatiei ,infiltratiei
- Absenta edemelor
- Absenta frisonului
- Pacientul constientizeaza scopul si riscurile terapiei I.V.
Rezultate neasteptate

9
 - Deficit de volum al fluidelor manifestat prin reducerea cantitatii de urina ,
mucoase uscate , hipotensiune , tahicardie
- Exces de volum al fluidelor , care poate duce la: edem pulmonar acut manifestat
prin respirtii scurte , edeme , raluri pulmonare
- Embolie gazoasa
- Infiltratie , inflamatie , posibil edem , durere
- Flebita
- Coagulrea sangelui pe ac sau cateter venos periferic
- Lichidul nu se scurge desi acul este in vena , verifica pozitia acului , presiuneaa
lichidului

Atentionari
- Frictionarea riguroasa sau loviturile multiple ale venelor pot provoca hematoame
sau constrictii venoase
- Venele usor abordabile sunt cele ale membrelor superioare
- La varstnici evitati daca este posibil venele dorsale ale mainii sau bratul
dominant(folosit) , pentru a interfera cu independenta varstnicului
- Evita venele fragile
- Evita zonele dureroase la palpare
- Aplica principiul bunei comunicari
- Sa fi sigur ca pacientul a auzit si a inteles ce ai explicat
- La pacintii copii care coopereaza permiteti-le sa selecteze locul punctiei deoarece
poate creste cooperarea.
Mentinerea locului perfuziei
• Se acopera cu pansament steril
• Se schimba pansamentul la fiecarea 48 ore
• Se supravegheaza zona pentru depistarea inflamatiei
• Se schimba locul de perfuzie la cel mult 72 ore ; dupa 72 ore exista riscul
aparitiei infectiilor locale flebitelor
• Se schimba perfuzorul la cel mult 72 ore
• Se schimba punga sau flaconul cu solutie de perfuzat la cel mult 24 ore
• Se poate folosi o rata de administratre redusa pentru a mentine vena deschisa
• Pentru a mentine cateterul fara solutie administrata se inchide cateterul
• Se curata cateterl zilnic dupa ficare utilizare cu heparina 10 unitati/ml solutie de
ser fiziologic
• Se utilizeaza numai solutii eticetate cu data , ora medicatia adaugata si doza
• Se utilizeaza solutii incalzite la tempratura corpului
• Nu se folosesc sustinatori pentru brate care ar putea creste posibilitatea
comprimarii vaselor sau nervilor

Instrumentar chirurgical
10
 Instrumenle care se uilizeaza in chirurgie se impart in :
- Instrumente taioase si de disecie
- Instrumente de protecie a tesuurilor sau departaoare
- Instrumente de apucat tesurile
- Instrumente de hemosaza , compresiune si prindere
- Instrumente pentru injectii si punctii
- Instrumente pentrtu interventii pe oase
- Instrumente pentru cusut tesuturile
- Instrumente cu caracter mixt
Instrumentele taioase si de disectie sunt instrumente cu care se sectioneaza pielea
sau diverse organe si se fac disectii de tesuturi in vederea punerii in evidenta a zonei in
care se practica interventia.
Instrumentarul din aceasta grupa il putem impartii in doua subgrupe :
- Instrumente ascutite
- Instrumente boante sau semiascutite
Innsrumente ascutite
Bisturiul chirurgical este facut complet din otel inoxidabil sau cele cu lama
interschimbabila lama este din otel si manerul poate fi din material plastic.
Lama bisturiului trebuie sa fie foarte bine ascutita . La bisturiele cu lama
interschimbabila lama se schimba dupa fiecare folosire .
In mod normal lama bisuriului are lungimea de 3 − 5 cm si este dreapta . Exista si
bisturie care au diverse forme si marimi (bisturiul pentru chirurgie vasculara , bisturiul
pentru mucoase, bisturiul pentru scos firele de sutura). Bisuriiele cu lama foarte lunga
de 20 , 30 cm , cu aspecul de cutit poarta denumirea de cutit de amputatie.
Foarfecele chirurgical este drept sau curb , are varfurile ascutite sau boante sau
un varf drept si unul bont. Are diverse marimi , putand ajunge pana la o lungime de 30
cm . Foarfecele lungi sunt folosite pentru sectionarea organelor din profunzime. Exista
foarfeci care au utilizari speciale ;
• foarfeci sau cleste ciupitoare ,
• foarfeci pentru taiat oase ,
• foarfeci pentru vase si mucoase , etc.
Stiletul butonat , sonda canelata ,decolatorul , servesc pentru disectie sau penru
explorarea . Unele decolatoare au marginii ascutite si sunt folosite pentru indepararea
tesuturilor de pe oase .
Sonda canelata are dimensiuni variabile , unele putand ajunge pana la 15 , 20 cm
si fiind centrate de un canal . Sunt folosite pentru explorarea traiectului plagilor .
Stiletul butonat are forma cilindrica iar capetele pezinta deformari olivare ,
capetele pe sectiune dimensiunea capetelor este mai mare decat dimensiune corpului.
Instrumente departatoare sau de protectie a tesuturilor
Au rolul de de a crea camp suficient de larg penru buna desfasurare a interventiei
chirurgicale iar pe dealta parte de protejare a tesuturilor in timpul interventiei
chirurgicale .
Departaorul Farabeuf , forma dinro lama metalica indoita la cele doua capete
11
 Valva abdominala ,formata dintrun maner si o lama indoita in unghi drept, de
diverse marimi ,lungimi si curburi se utilizeaza de obicei in chirurgia abdominala ,
pentru indepararea din zona operatoriea a diferielor organe (ficat , splina , vase ,
intestine ,etc.).
Departatore autosatice , formate din doua sau trei valve asociate. Valvele se
indeparteaza si se fixeaza intro anumita pozitie . Se uilizeaza pentru indepartarea
peretilor abdominali dupa incizie. Cel mai simplu si cel mai utilizat este departatorul
Gosset, urmat de deparatorul Trivalv , departatorul Doyen , deparatorul Juvara ,
deparatorul Toma Ionescu.
Alte departatoare :
Departatorul costal Finochetto , format dinro lama care prezina doua valvae ,una
fixa iar cea de a doua culiseaza pe lama prevazuta cu zimti pentru fixarea cu ajutorul
unei cremaliere a valvei mobile . Se uilizeaza penru indepartarea coastelor in timpul
interventiilor chirurgicale in cutia toracica.
Depararorul cu dinti , care are aspectul unei furculite cu dintii indoiti in unghi
drept , folosit pentru indepartarea tesuturilor in interventiile chirurgicale din ortopedie
Instrumente de apucat tesuturi , sunt formate din doua brate unite la un cap si
departate la celalt.
Pensa chirurgicala , prevazuta la capetele deparate cu dinti care se intrepatrund ,
folosita la coaserea tesuturilor penru aducerea marginilor
Pensa anatomica , prevazuta la capetele libere cu zimti pe o prtiune de 1,5 2 cm
, folosita pentru prinderea organelor si tesuturilor .
Atat pensea chirurgicala cat si cea anatomica au bratele elastice pentru a nu obosi
mana operaorului si si sunt de diverse dimensiuni.
Instrumente pentru hemostaza , compresiune si prindere .
Sunt pense ale caror brate au sistem de angrenare inchidere care permite fixarea
lor in locul unde au fost plasate.
Pensa Pean , cu varful drept sau alungit , drepte sau curbe , prezinta pe interiorul
activ al bratelor zimti care se intreparund , au o lungime de pana la 14 cm si numai in
mod exceptional sunt mai lungi.
Pensa Kocher , are aceleasi caracterisici cu pensa pean , singura deosebire consta
in dintii de la capaul partii acive , dinti care se inreparund.
Pensa Clamp
Pensa Mikulcz
Pensele de compresiune sunt cu bratele mult mai lungi si elastice.
Pensele intestinale , drepe sau curbe , prezinta insertii longitudinale , sunt de
diverse dimensiuni , unele dinre ele pot fi duble (pensa stomacala Lane) , servesc pentru
efectuarea mai usoara a anastomozelor gastrointesinale .
Pensa in inima , a carei forma activa are forma de inima .
Pensa dinti de soareci
Pensa carabus (penru campuri)
Pensa Museaux
Pensa pedicol renal
12
 Pensa pentru calculi biliari
Instrumente penru injectii si punctii
Seringile .
Cea mai utilizata este seringa tip luer cu varful cenral sau laeral . Seringile au
capaciati intre 0,5 ml pana la 60 ml., sunt confectionate din material plasic dur ,
prevazute sau nu cu garnitura din cauciuc , pistonul trebuie sa culiseze usor in interiorul
corpului iar in momentul umplerii complete , pistonul sa nu fie aruncat in afara corpului
sau sa permita refularea solutiei medicamentoase pe langa piston in afara corpului
seringii, in timpul injectarii.
Exisa si seringi de capacitati mai mari de 250 ml , seringa Guyion folosita penru
spalaturile auriculare.in
Acele penru injectii si punctii .
Sunt confectionate din metal inoxidabil , au diferite lungimi de la 4mm pana la 200
mm , diametrul interior de la 0,42 mm pana la 3 mm . Acele poarta denumiri diferite in
functie de utilizarea lor ( ac intradermic, inramuscular, rahi , punctie venoasa , insulina
, punctie abdominala )
Instrumente pentru interventii pe oase
Razusa dreapa sau curba folosita penru indepartarea periostului de pe os.
Reractorul tip Percy , serveste pentru indepararea tesuurilor moi in impul
sectionarii osului
Ferastraiele de diferite tipuri , lant, Gigli, Colin , cu lama demontabila, se
folosesc pentru sectionarea oaselor.
Pensele ciupitoare sunt utilizate pentru regularizarea marginilor oaselor.
Costotomul este asemanator unui foarfece , este intrebuintat pentrusectionarea
coastelor.
Trepanul , folosit penru execuarea orificiilor in oase.
Daltile , instrumente taioase folosite la sectionarea oaselor. Sunt drepte sau scobite.
Cuiele , suruburile, brosele , tijele sarma , sunt folosite in interventiile pe oase .
Ciocanele scoabele placutele sunt folosite in osteosinteza.
Instrumente pentru cusut
Folosite pentru inchiderea bresei operatorii .
Instrumentele pentru cusut trebuie sa se manevreze usor si sa fie cat mai putin
traumatizante pentru tesuturi.
Acul Reverdin este format dintrun maner care se prelungeste cu acul propriuzis .
Un sistem special inchide si deschide orificiul acului care este plasat lateral aproape de
varful acului .
Acul Hagedon sunt ace curbe , au diverse curburi si lungimi . Au un varf , un corp
si o extremitate terminala prevazuta cu urechi. Urechile sun astfel concepute incat ata
sa se introduca prin apasare.
In ultimul timp se utilizeaza tot mai mul acele asa zisele ace araumaice care au firu
de ata atasat
Portacul este insrumenul pentru manevrarea acelor .Exisa diferie tipuri de porace
care se deosebesc prin sistemul de prindere a acului sau de inchidere.
13
 Portacul Matieu , are un sisem simplu de inchidere a braelor folosind zimti care
se angreneaza, cand se depasese ulimul zimt cele doua brate nu se mai angreneaza si se
desfac .
Acele drepte , apropie de cele de croitorie sunt uilizate de unii chirurgi pentru
coaserea inestinelor .
Acul Deschamps , are indicatii restranse , are un orificiu situat foarte aproape de
varf , este curb si se prelungeste cu un maner subtire , se foloseste in profunzime pentru
manevre dificile, atunci cand exista teama de a nu leza vasele de sange sau organele din
vecinatate.
Agrafele Michel , sun lame mici si subtiri, din metal cu o mica curbura prevazute
la capete cu colti . Sunt de diverse marimi se folosesc pentru mentinerea apropiata a
marginilor pielii , se strang cu ajutorul portagrafului.
Portagraful care se utilizeaza atat penru pusul ca si pentru scosul agrafelor .
Electrocauterul sau bisturiul electric , se foloseste pentru sectionarea tesuturilor
si in paralel pentru hemostaza .
Instrumentar special
Trocarele folosite pentru evacuarea unor colectii
Sondele pentru explorari sau drenaj cailor biliare sau tuburilor de dren.

Materiale sanitare , solutii antiseptice

Masca chirurgicala
Este confectionata din 4 straturi de tifon sau de material netesut , cusute pe margini
. Are forma dreptunghiulara cu latura mare de 20 cm si latura mica de 12 cm . De toate
cele 4 colturi sunt atasate sireturi cu lungimea de 30 cm . Se aplica peste nas si peste
gura inainte de imbracarea halatului . Masca nu se confectioneaza din panza pentru ca
ingreuieaza respiratia. Legarea sireturilor mastii se face de catre asistenta medicala .
Sireturile superioare se leaga pe crestetul capului sau deasupra urecilor , sireturile
inferioare se leaga peste ceafa .
Halatul chirurgical
Este confectionat din panza de buna calitate sau material netesut .are un guler care
acopera gatul , manecile care se termina cu mansete confectionate din tricot care se
muleaza pe partea distala a antebratelor si pe incheietura mainii . Sistemul de maneci
care se incheie cu siret , nu este practice si expune chirurgul la manevre inutile . Halatul
se incheie la spate cu ajutorul sireturilor care sunt fixate pe marginile libere ale
halatului, se strange in talie cu ajutorul unui cordon de 120 cm lungime si 2 cm
latime.Halatul trebuie sa fie suficient de lung sa ajunga pana la glezne , sa fie sufficient
de larg si manecile destul de lungi pentru a nu iesi din manusa. Asistenta medicala este
cea care ajuta chirurgul sa se imbrace , tragand de marginile libere ale halatului ,
incheind siresturile si legand la spate cele doua parti ale cordonului care ajung pana spre
podea . Pentru a usura legarea cordonului , chirurgul ridica putin si intinde spre laturi
capetele cordonului.
14
 Manusile chirurgicale
Manusile chirurgicale din cauciuc .
Sunt de diferite marimi de la numerele 6 la 8,5 cm . Manusile sunt impachetate si
sterilizate perechi . Impachetarea manusilor din cauciuc pentru sterilizare se face prin
rasfrangerea mansetei care sa aiba o latime de cca 6 cm . Manusa dreapta se prinde cu
mana stanga de manseta fara a se atinge fata exterioara a manusii . Manusa stanga se ia
cu mana dreapta introducand degetele doi si trei sub manseta ,dupa imbracarea
completa a degetelor manseta se desface , trecand manusa peste manseta halatului , dupa
aceea se desface manseta manusii drepte trecand-o peste maneca halatului.
Manusile se imbraca perfect , respectand regulile de asepsie .
Manusile de ata (bumbac)
Se folosesc pentru operatiile ortopedice in care se lucreaza cu instrumente grele si
pe oase , care rup manusile din cauciuc , se intrebuinteaza ca protectie , manusile de
ata peste manusile de cauciuc. Nu se recomanda folosirea manusilor de bumbac fara
manusi de cauciuc pentru ca nu realizeaza o izolare perfecta , ceeace favorizeaza
infectia plagii operatorii sau invers , cand se lucreaza intr-o plaga infectata (peritonita ,
flegmon) , expune la infectie.
Bonetele
Trebuie sa fie confectionate incat sa incapa usor pe capul operatorului si sa
acopeara tot parul.
Campurile
Sunt confectionate din panza de buna calitate sau material netesut care are o fata
impermeabila .
Campurile mici
Se folosesc pentru izolarea marginilor plagii , cu dimensiunea de 30/70 cm . Se
confectioneaza de preferinta din tifon , la unul din capete se prinde un siret care trebuie
sa ramana in afara plagii.
Campurile mijlocii
Au dimensiunea de 120/100 cm.
Campurile mari
Au dimensiunea de 250/180 cm , prevazute cu o despicatura . Lungimea si pozitia
despicaturii este in functie de tipul inciziei .
Compresele
Se confectioneaza din bucati de tifon , impaturit ca un fel de plic . Sunt doua tipuri
de comprese mici facute din tifon , taiate dreptunghiular cu dimensiunile de cca
10/15cm , si cele mari de dimensiune de 40/40 cm.
Mesele
Sunt facute din tifon impaturite in patru foi . Se realizeaza de diferite latimi si
lungimi .Sunt folosite pentru a izola unele regiuni ale plagii , pentru tamponarea unor
cavitati cu scop hemostatic sau de drenaj .

Vata

15
 Se foloseste numai cu rol absorbent , pentru plagile secretante sau dupa ce s-a
aplicat un tub de dren . Ea se face din bumbac degresat si albit. Pentru utilizare se
realizeaza placi de cca 1cm grosime si de marimi variabile intre 5/5 cm pana la 30/30
cm , in functie de tipul plagii care se panseaza .
Nu se aplica direct pe plaga si intai un strat de tifon si apoi vata.
Firele de sutura
Firele de ata, matase sau naylon , se pregatesc de catre asistenta medicala . Au
grosimi diferite de la numarul 5 la numarul 10 . Ele se infasoara pe baghete din sticle
sau material plastic si se sterilizeaza prin autoclavare sau prin fierbere.

Antisepsia , substantele antiseptice

Antisepticele au avantajul ca distug germenii dar si dejavantajul ca unele
antiseptice dauneaza tesuturile. De aceea plagile tratate cu antiseptice se cicatrizeaza
greu si secreta abundant . Este recomandat sa se limiteze cat mai mult utilizarea
antisepticelor iar atunci cand sunt folosite sa se recurga la antiseptice cu actiune de
distrugere a tesuturilor vii cat mai redusa si cu actiune bactericida totusi suficienta. De
retinut ca datorita absorbtiei la nivelul plagii pot sa dea intoxicatii grave .
Din cauza acestor incomveniente numarul solutiilor antiseptice a scazut mult . In
prezent se utilizeaza mai ales urmatoarele antiseptice:
Apa oxigenata
Este un lichid clar . Solutia de apa oxigenata se prepara din perhidrol 30 ml si apa
distilata 1000 ml (solutie concentratie 3%) .Apa oxigenata se foloseste preparata
proaspata , deoarece numai astfel poate sa elibereze in contact cu plaga oxigenul care
este elemental active , bactericid . Apa oxigenata este antisepticul cel mai indicat cand
vrem sa curatam plaga de nisip , noroi resturi textile , vegtale , deoarece spuma care
se ceeaza ridica din profunzime la sprafata corpii straini . Prin faptul ca pune in libertate
oxigen , are largi indicatii in tratamentul plagilor cu microbi anaerobi .
De asemenea apa oxigenata se foloseste si in plagile sangerande avand si rol
hemostatic.
Apa oxigenata are triplu rol, antiseptic , hemostatic ,mecanic.
Rivanolul
Se prezinta sub forma de pulbere galbena . Solutia se prepara prin amestecul a 1g
rivanol pulbere cu 1000 ml apa distilata . Lichidul are o culoare galben transparenta .
Este un antiseptic cu aplicatii largi , bun bactericid , distruge in mica masura tesuturile
vii ale plagii . Acesta este motivul pentru care se foloseste cu predilectie atunci cand se
recomanda un pansament umed.
Violetul de gentiana
Se utilizeaza in concentratie 1% . Este folosit de regula in dermatologie.
Albastrul de metilen
Se foloseste in concentratie de 2% . Este un bun antiseptic si este bine tolerat de
mucoase.
Cloramina
16
 Solutie neutra , diluata de hipoclorit de sodiu , se prepara din tablete de cloramina
punanu-se 10 g cloramina peste 1000 ml apa distilata (concentratia de 1%) . Actiunea
sa dezinfectanta se datoreste clorului care este pus in libertate in contact cu plaga .
Are un miros specific si intrebuintarea destul de larga , mai ales pentru curatarea
plagilor de sfaceluri , puroi , etc. In solutii mai concentrate 5 - 6 % se foloseste pentru
dezinfectia rufelor imbibate in puroi .
Permanganatul de potasiu
Se prezinta sub forma de cristale de culoare violet . Se prepara din 0,5 1g cristale
de permanganate de potasiu la 1000 ml apa distilata (concentratia de 1‰) .
Este un antiseptic slab , putin toxic , are o larga utilizare si in tratamentul plagilor
infectate si mucoaselor .
Permanganetul are dezavantajul ca distruge si coloreaza lenjeria.
Sublimatul (biclorura de mercur)
Se gaseste sub forma de praf sau de cristale . Se pune 1g la 1000 ml apa distilata
(concentratia de 1‰) . Este un antiseptic puternic , foarte toxic , fapt care interzice
folosirea lui in plagi largi sau mucoase.
Fenolul
Se prezinta sub forma de cristale alb roze . Se prepara din 3 g de fenol la 1000 ml
de apa distilata (concentratia de 3‰) , dand un miros intepator , suparator . Este toxic ,
poate produce arsuri sau dermite.
Nitratul de argint
Se prezinta sub forma unor cristale alb negricioase . Solutia de nitrat de argint se
prepara din 1g nitrat de argint la 1000 ml apa distilata(concentratie 1‰) . Este un
antiseptic destul de bun . In concentratii mai mari este toxic iar in solutii concentrate 2
- 3% este caustic . In chirurghie este utilizat adeseori pentru scopul caustic.
Colargolul
Este apropiat nitratului de argint , are o larga intrebuintarea in oftalmologie si
otolaringologie.

Protargolul
In concentratie de 2% se utilizeaza in oftalmologie si otolaringologie.
Iodoformul
Se prezinta sub forma de cristale sau pulbere galbena cu un miros characteristic .
Se foloseste ca atare sau sub forma de pomada .
Este un bun antiseptic , se foloseste de regula in stomatologie.
Acidul boric
Se prezinta sub forma de cristale mici . Se intrebuinteaza ca atare sau sub forma de
solutie 2 - 4% . Este un antiseptic slab . Se utilizeaza mai ales in infectiile cu piocianic
.
Alcoolul 70%
Este un antiseptic slab , se foloseste pentru dezinfectia tegumentelor , atunci cand
este contraindicate folosirea tincturii de iod.
Tinctura de iod
17
 Este o solutie alcoolizata de iod 2% la care se adauga iodura de potasiu 2%.
Este un foarte bun antiseptic al campului operator . Se poate folosi pentru
dezinfectia zonei cutanate in jurul plagilor , atunci cand se executa un pansament . Uni
bolnavi sunt alergici la iod . Tinctura de iod invechita sau cu o concentratie prea mare
este iritanta . Pe suprafata badijonata cu iod nu se vor aplica pansamente umede ,
deoarece se pot produce iritatii ale pielii.

Plagi
Plaga sau rana este leziunea produs a de factorii etiologici multiplii
• mecanici ,
• termici ,
• chimici ,
• electrici
si se caracterizeaza prin intreruperea continuitatii tegumentelor si mucoaselor.
Contuzia reprezintab totalitatea leziunilor tisulare , rezultate in urma actiunii
unui agent mecanic care a lasat stratul tegumentar indem.
Plagile chirurgicale cuprind o varietate fosrte mare de forme clinice:
• Plaga superficiala , care intereseaza numai tegumentul . Plaga excoriata
fiind forma cea mai usoara si superficiala , ea neinteresand dermul.
• Plaga profunda , intereseaza tesuturile subaponevrotice . Plagile
membrelor pot interesa nu numai partile moi ci si oasele. Plagile profunde de la
nivelul cavitatilor naturale ( peritoneu , pleura ), fie nu ating seroasa ( plagi
nepenetrante) fie ating si seroasa (plagi penetrante) sau perforante (cand intereseaza
unul sau mai multe organedin cavitatea naturala)
Dupa timpul scurs de la producere si pana in momentul acordarii primului ajutor
:
• Plagi recente , cand pacientul se prezinta la medic in primele 6-8 ore de la
producere (plaga se condera neinfectata)
• Plagi vechi , complicate , infectate , cand timpul scurs de la producere este
mai mare de 8 ore de la producere .
Factorii etiologici mecanici produc plagi prin :
• taiere
• intepare
• contuzie
• muscatura
• Plagile taiate , sunt accidentale si chirurgicale . Plagile taiate
accidental(produse de un corp taios , lama , sabie , baioneta , brici , ciob de sticla ,
etc.) au marginile regulate , iar distrugerile tisulare sunt limitate , din aceasta cauza
vindecarea este mai rapida.
• Plaga chirurgicala este o plaga taiata , dar datorita conditiilor in care in
care s-a efectuat nu se considera infectata .
18
 • Plagile intepate (produse prin aschii de lemn , ace, cuie , coarne de
animale , etc., au o evolutie diferita in functie de adancimea plagii si de suprainfectie.
Plaga poate prezenta un traiect profund , penetrant sau perforant si prezinta un
important risc infectios sau toxic . plagile intepate au un progniostic rezervat pentru
ca datorita adancimii lor (lipsa de oxigen ) creaza complicatii pentru aparitia unei
infectii cu germeni anaerobi
• Plagile contuze se caracterizeaza prin faptul ca tegumentele sunt distruse
neregulat ,iar in profunzime v tesuturile sunt sfacelate, devitalizate , fapt care
favorizeaza gangrena gazoasa .
• Plagile muscate , sunt provocate de animale domestice (cai , caini , porci
,pisici ,sobolani) , de animale salbatice (lupi ,ursi , mistreti ) sau de om . Prin plagi
muscate pot fi introdusi in organism germeni care pot produce infectii grave:
• turbarea (prin muscatura de caine ,pisica vulpe),
• spirocheta ictero-hemoragica ( prin muscatura de sobolan) ,
• sifilisul (prin muscatura de om
• Plagile impuscate , pot fi unipolare cand prezinta un orificiu de intrare ,
proiectilul oprindu-se in tesuturi , sau bipolare cand prezinta un orificiu de de intrare
punctiform si altul de iesire . Orificiul de iesire este exploziv , prezentand o rupere
radiala atesuturilor si a tegumentelor , fiind de 5-6 ori mai mare decat orificiul plagii.
Plagile impuscate sunt adesea suprainfectate si necesita tratament local complex.
• Plagile intoxicate (otravite ) sunt acelea in care odata cu leziunea
mecanica produs a au fostintroduse in organism substante chimice (organice ,
anorganice , toxine vegetale sau animale ) , cu actiune locala sau generala . Astfel de
plagi sunt cele produse de animale bolnave de rabie , cele produse de serpi veninosi ,
intepaturi de insecte .Atitudinea in cazul unei asemenea plagi este :
• favorizarea sangrrarii
• spalarea abundenta cu apa si sapun , ser fiziologic
• debridare
• profilaxie antitetanica
• profilaxie antirabica
• antibioterapie
• se contraindica suturarea imediata a plagii.
Simptomatologia plagilor
• durerea este semnul cel mai cunoscut , ea poate lipsi la pacientii socatu ,
la pacientii corect tratati se amelioreaza dupa 5-6 ore de la producerea
leziunii, reaparitia ei tradeaza o complicatie , de obicei infectia
• impotenta functionala , poate fi datorata durerii sau leziunilor produse de
traumatis(lezare unui nerv, tendon , muschi, ligament, deschiderea
articulatiei
• hemoragia , insoteste orice plaga , gravitatea ei depindede natura si de
marimea vasului de sange care este lezat(artera sau vena)

19
 • tesuturile au la inceput culoarea rosie , sangereaza , in contact cu aerul se
deshidrateaza fepede , se usuc a si se cianozeaza ceeace face ca aspectul
plagii sa se modifice
• febra si frisonul , insotesc plagile supurate
Evolutia ,vindecarea plagii
cuprinde 3 stadii:
• stadiul I , caracterizat prin limitarea si eliminarea tesuturilor distruse ,
tesuturile distruse (devitalizate) , sufera reactii biologice ,biochimice si
biofizice , produsii de dezintegrare se resorb in cantitate mica , cea mai
mare parte fiind eliminati , o parte din acesti produsi servesc ca material
plastic de umplere a lpagii .
• stadiul II, cuprinde totalitatea transformarilor care duc la aparitia
tesuturilor de neoformatie , acesta umple golul lasat de tesutul modificat.
• stadiul III , cuprinde cicatrizarea propriuzisa si epitelizarea care se
realizeaza deinspre marginile plagii spre centrul plagii.
Contaminarea plagii se produce odata cu ranirea , dar infectia propriu –zisa
incepe la 6-8 ore si se dezvolta la 2 ore. Dezvoltarea germenilor in plaga determina
aparitia supuratiei , care influenteaza profund evolutia plagii, imiedicand cicaqtrizarea.
Principii terapeutice
Tratamentul plagilor este local si general
Tratamentul general:
• combaterea si /sau tratarea socului
• combaterea durerii
Tratamentul local
• explorarea plagii
• hemostaza provizorie
• dezinfectia mecanica si chumica aplagii
• excizia chirurgicala a tesuturilor devitalizate
• sutura primara cu sau fara drenajul plagii
• in plagile vechi ,suprainfectate , contuze , impuscate , sutura este
contraindicata
• seroprfilaxia anitetanica este obligatorie
• plagile muscate necesita indrumarea la clinicile de boli infectioase.

Pregartirea asistentului medical, a materialelor si a instrumentarului pentru

efectuarea micilor interventii chirurgicale
Pentru o buna ingrijire a bolnavilor , cubnostintele asistentul medical nu trebuie sa
se limiteze numai la problemele proprii , caracteristice sectorului in care lucreaza .
Micile interventii chirurgicale sunt acele operatii care se efectueaza pe un
teritoriuu mai resstrans, leziunile chirurgicale fiind minime.
Pregatirea materialelor si a instrumentarului
20
 Sunte necesare urmatorele:
- seringi de diferite marimi
- ace
- fiole pentru anestezia locala (xilina , procaina sau marcaina)
Instrumentar
- 1,2 bisturie chirurgicale
- foarfeci drepte si curbe
- sonda canelata
- stilet butonat
- 2,3 pense chirurgicale
- 2,3 pense anatomice
- 6,8 pense hemostatice ( pean si koher)
- 2,4 departatore pharabeuf
- 2 tavite renale
- port ac Mtihieux
- porta agraf Michele
- agrafe Michele
- casoleta cu campuri sterile
- casoleta cu comprese sterile
Alt insrumentar si materiale dupa indicatia medicului
- lame de sicle
- anse
- eprubete sterile pentru antibiograma
- medii de cultura
- tubur de dren
- pungi colectoare
- lampa cu spirt
Material moale
- mese
- campuri operatorii ( mari si mici)
- masca chirurgicala
- manusi chirurgicale sterile
- manusi de cuciuc nesterile
- halate chirurgicale
- material pentru sutura (resorbabil si neresorbabil)
- vata sterila
- fesi de diferite marimi
- banda adeziva
Materialul steril se pastreaza intrun dulap inchis , in sala de pansamente
Materialul si instrumentarul sterilizat in casoleta si cutii de instrumente , are
termen de valabilitate a sterilizarii 24 ore , daca recipientii nu se deschid. Din
momentul deschiderii , materialele si instrumentarul au termen de valabilitate al
sterilizarii 2 ore.
21
 Matrialele si intrumentarul sterilizat la folie au termen de valabilitate asterilizarii
30 de zile de la data sterilizarii.
Pregatirea pacientului
Se face dupa:
- tipul interventiei
- locul interventiei
- starea generala apacientului
Pregatirea psihica
- explica necesitatea interventiei
- dezavantajul refuzului inbterventiei
- inofensivitatea si beneficiul anesteziei
- administrarea unui sedativ usor
- idepartarea fricii care poate constituii un factor declansator al socului
operator
Pregatirea fizica
- suprimarea alimentatiei
- administrarea medicatiei preoperatorii indicate
- golirea vezicii urinare
- strangera parului in boneta
- conducerea si insotirea pacientului la sala de mici interventiei
- daca starea generala a pacientului nu permite , mica interventie se apoate
efectua la salon
- pregatirea locatiei unde se va efectua mica interventie
Pregatirea campului operator
- epilarea zonei unde se va practica mica interventie chirurgicala , trebuie
sa depaseasca cu mult zona unde urmeaza sa se desfasoare interventia
- degresarea tegumentelor din jurul plagii
- dezinfectia tegumentelor din jurul plagii cu tinctura de iod sau cu alcool
Pregatirea asistentului medical
- pregatirea mainilor prin spalare cu apa si sapun si badijonare cu solutie
dezinfectanta
- portul manusilor strile
- portul mastii chirurgicale
- portul bonetei
Asezarea instrumentarului chirurgical si a materialelor necesare pentru
efectuarea interventiei chirurgicale se va face in asa fel incat ele sa fie la indemana
medicului si in ordinea folosirii lor , de preferat asezate pe masuta de instrumene ,
care este acoperita cu un camp chirurgical steril.
Intrun colt matreialul pentru sutura in alt colt materialul pentru anestezie iar in
mijloc mijloc instrumentarul . Separat se se aseaza comprsele si vata sterile.
Materialul nesteril se asea za sub masuta , tavita renala se aseza pe o alta masuta
sau pe un taburet .
Sarcinile asistentului medical
22
 - sa prezinte medicului instrumentarul si materialele sanitare
- sa manuiasca deprtatoarele
- sa tamponeze plaga
- sa participe la hemostsza
- sa participe la sutura plagii
- sa aplice pansamentul
- sa supravegheze pacientul
Tamponarea se face prin compresare scurta a regiunii sngerande cu ajutorul unei
comprese sterile, tamponarea se repeta ori de cate ori este nevoie.
Asistentul medical supravegheaza pacientul tot timpul interventiei, urmarind
aspectul fetei, coloratia tegumentelor , pulsul , respiratia , mimica si va anunta
medicul la cea mai mica abatere de la normal.
Dupa interventiei , asistentul medical va aplica pansamentul , dupa interventia
medicului.
Daca interventia chirurgicala se efectueaza la salon , asistentul medical va aseza
pacientul in pozitie comoda , ilo imbraca si il acopera .
Daca interventia chirurgicala s-a efectuat la sala de mici interventii , se
aranjeaza inainte de aducerea pacientului patul , se schimba lenjeria de pat , se
conduce pacientul la salon , se continua supravegherea pacientului.

Pansamentul
Conditiile unui bun pansament
Sa fie facut in conditii aseptice
• folositi materiale de protectie si nstrumente sterile
• spalati mainile inainte de efectuarea manevrei si imbracati manusi sterile
• serviti materialele folosind pense
• nu introduceti in casolta su in cutia de instrumente , pensele pe care le
folositi pentru efectuarea manevrei
• nu folositi aceleasi instrumente la alti pacienti

Sa fie absorbant
• asigurati absorbtia psecretiilor pebtru a favoriza cicatrizarea
• folositi comprese din tifon ,fibre de bumbac si vata hidrofila

Sa fie protector
• acopperiti plaga cu comprese sterile si vata sterila
• asigurati-va ca dimensiunile compreselor depasesc marginile plagii cu cel
putin 1-2 cm
• daca zona zona este expusa microbilor , protejati plaga cu un strat gros de
tifon si vata sterile
23
 Sa nu fie dureros
• actionati cu blandete si rabdare
• administrati inainte un calmant la indicatia medicului
• spalati plaga cu solutii dezinfectante prin turnare si absorbiti surplusul de
licchid prin tamponare
• nu fixati pansamentul prea strans , pentru a nu jena circulatia sangvina si
a nu produce durere
• asigurati limitarea miscarilor in acea zona daca exista indicatii in acest
sebs
Sa fie schimbat la timp
• verificati indicatia medicului , privind schimbarea pansamentului
• schimbati cat mai rara pansamentul la plagile chirurgicale , atunci cand se
mentine curat si uscat
• in cazul plagilor secretante schimbati pabsamentul ori de cate ori este
nevoie
• anuntati medicul si controlati plaga daca pacientul acuza durere sau
prezinta febra , fara alta cauza , schimbati pansamentul cu aceasta ocazie
Crearea campului operator
• curatai tegumentele din jurul plagii pentru a indeparta urmele de adeziv ,
de la vechiul pansament sau sebumul
• indepartati compresele de la vechiul pansament umezindu-le cu solutii
antiseptice sau ser fiziologic daca sunt aderente
• dezinfectati tegumentul cu o solutie antiseptica, incepand dinspre plaga
spre exterior
Tratarea plagii
• actionati in functie de recomandarea medicului , de natura si evolutia
plagii
• spalati plaga cu un jet de solutie antiseptica daca prezinta secretii
• administrati medicatia in functie de prescriptia medicala
Acoperirea plagii
• aplicati un strat de comprese sterile care sa depaseasca marginile plagii
cu 1-2 cm
• nu acoperiti cu un strat prea gros de tifon , pentru a asigura o buna
capilaritate
• la plagile care secreta acoperiti compresele cu un strat nu prea de vata
pentru a nu permite stagnarea secretiilor in contact cu tegumentul ,
favorizand astfel iritarea si macerarea tegumebtului.
Fixarea pansamentului
• alegeti o metoda de fixare a pansamentului prin infasare sau substante
adezive
• verificati pansamentul , pentru a nu jena circulatia de intoarcere sau daca
asigura repausul , in cazul in care este limitata miscarea
24
 • verifica daca pansamentul jeneaza miscarea
Pregatirea materialului se face in functie de tipul pansamentului (protector ,
absorbant , compresiv , umed sau ocluziv)
• tava medicala sau carucior pentru tratamente , masuta pentru instrumente
• trusa cu instrumente sterile (pense hemostatice , foarfeci chirurgicale ,
stilete butonate
• comprese sterile
• tuburi de dren sterile
• ochelari de protectie
• masca chirurgicala
• musama si aleza
• solutii antiseptice pentru tegumente si plaga
• solutii degresante
• medicamente , pulberi ,unguente
• materiale opentru fixarea pansamentului ( fesi de tifon , benzi adezive ,
plasa adeziva , ace de siguranta
Pregatirea pacientului
Psihica
• se informeaza pacientul asupra necesitatii
• explicarea modului de desfasurare a manevrei
• obtinerea consimtamantului
Fizica
• pozitionarea pacientului in functie de segmentul ce urmeaza sa fie pansat
• alegerea pozitiei de decubit pentru evitarea lipotimiei
• asigurarea intimitatii pacientului , daca este cazul
Efectuarea procedurii
• alegeti materialele necesare in functie de tipul pansamentului
• verifica prescriptia medicului privind tratarea plagii
• idebtifica pacientul
• evalueaza starea pacientului pentru a stabilii daca pansamentul se
efectueaza la pat sau la sala de pansamente
• puneti masca de protectie
• spalati si dezinfecteazati mainile
• imbraca manusile sterile si ia din trusa doua pense sterile
• indeparteaza pansamentul steril fara a provoca durere
• daca pansamentul este aderent , umezeste cu apa oxigenata sau ser
fiziologic
• observa plaga
• curata tegumentul din jurul plagii , foloseste tampoane sterile imbibate cu
alcool sau tinctura de iod , schimband des tampoanele , pentru a evita
contaminarea
25
 • spala plaga prin turnare pentru a nu produce durere , folosind una dintre
solutiile dezinfectante recomadate
• absoarbe secretiile din plaga pri tamponare , pentru a nu produce durere
• curata din nou tegumentul din jurul plagii folosind un tampon pentru
fiecare manevra si sterge apoi cu un tampon uscat
• efectueaza in continuare tratamentul plagii in functie de de natura acesteia
si de evolutie , aplicand medicamente daca sunt recomandate
• acopera plaga cu un strat de comprese din tifon , sterile , care sa
depaseasca marginilev plagii cu 1,2 cm
• fixeaza pansamentul prin lipire sau bandajare ,folosind un procedeu
adaptat regiunii
Ingrijirea pacientului
• aseaza pacientul in pozitie comoda
• pune regiunea lezata in repaus
• observa faciesul pacientului si comportamentul la durere
• observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul sa nu jeneze
circulatia
Reorganizarea locului de munca
• colecteaza deseurile cu potential periculos(comprese , drenuri , manusi ,
fesi ) in recipienti adegvati ( cutii galbete , tapetate cu sac galben)
• decontamineaza , curata , spala , usuca si pregateste instrumentarul pentru
sterilizare
• dezbraca manusile
• spala mainile
Notarea procedurii
• tipul de pansament
• aspectul si evolutia plagii
• data si ora efectuarii
Evaluarea procedurii
Rezultate asteptate
• pansamentul nu prezinta durere
• pansamentul este bine fixat
• plaga este in curs de vindecare
Rezultate nedorite
• pacientul acuza durere, tegumentele sunt rosii , edematiate ,plaga secreta
(anuntati medicul si efectuati ingrijirile recomandate)
• tegumentele isi schimba coloratia (bandajul este prea strans , refaceti
bandajul)
• pansamentul se umezeste din cauza secretiilor ( aplicati un strat de vata ,
montati un tub de dren la indicatia medicului , schimbati pansamentul ori
de cate ori este nevoie)

26
 Tipuri de pansamente
Pansamentul protector
Obiective
• acoperirea unei plagi care nu secreta ,nu prezinta dren (plaga operatorie ,
cateterul venos , locul unei injectii) pentru a realiza protectia fata de mediul
inconjurator (agenti patogeni ,factori mecanici ,factori termici)
• recomandari se pot folosi materiale sintetice in locul celor din bumbac
Pansamentul absorbant
Obiective
• acoprirea plagilor drenate sau secretante cu un strat de comprese si un strat de
vata
Recomandari
• respectarea etapelor de efectuare a pansamentului
• supravegherea pacientului pentru a observa necesitatea schimbarii
pansamentului daca acesta se imbiba cu secretii
• daca se monteaza un tub de dren , evaluati si notati cantitatea de lichid drenata
Pansamentul ocluziv
Obiectiv
• se acopera cu ubn strat de comprese si vata plaga , peste care se aplica o folie
impermeabila
Recomandari
• daca este un aparat gipst se face o fereastra in aparatul gipsat pentru a efectua
pansamentul
Pansamentul compresiv
Obiectiv
• acoperirea unei plagi sangerande cu scop hemostatic
• pentru imobilizarea unei articulatii in cazul unei entorse
• pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctie
Recomandari
• respectarea etapelor de efectuare a pansamentului
• se aplica peste pansament un strat mai gros de vata pentru acoperirea
reliefurilor osoase si comprimarea sa fie uniforma pe toata suprafata regiunii ,
sa nu impiedice circulatia de intoarcere.
Pansamentul umed
Obiectiv
• diminuarea edemului inflamator
Recomandari
• alicati comprese umede reci imbibate in solutia recomandata de catre medic
(rivanol, cloramina ,etc.)
• protejati pansamentul acoperind cu o folie din material plastic
27
 • reumeziti din timp in timp pansamentul (maxim 10-15 minute) sau schimbati
compresele pentru ca se incalzesc si produc efect invers.

Pregatirea preoperatorie
Definitie = reprezinta masurile de examinare supraveghere ,tratament si ingrijiri
efectuate pentru a preintampina eventualele accidente in timpul sau imediat dupa
operatie .
Planul de interventii preoperatorii cuprinde :
- Masuri generale sau uzuale
- Masuri speciale
- Masuri de urgenta
Masuri generale
- Pregatirea fizica si psihica
- Igiena generala
- Alimentatia preoperatorie
- Examenul somatic
- Examenul clinic pe aparate
- Examenele de laborator
Pregatirea psihica
Pacientii care necesita interventii chirurgicale sunt animati de sntimente de teama
agitatie , nesiguranta pentru diagnostic, anestezie, durere , evolutia postoperatorie .
Sarcina asistentului medical consta in :
- Castigarea increderii pacientului
- Sa inlature teama si anxietatea pacientului
- Sa induca pacientului increderea in echipa operatorie
- Sa nu prezinte eventualele laturi negative ale interventiei si anesteziei
- Sa manifeste intelegere si sensibilitate cu gandurile pacientului
- Sa asigure conditii optime de mediu pacientului
Igiena pacientului
- Baia generala
- Ingrijirea gurii si a dintilor
- Taiatul unghiilor
- Pieptanatul si spalatul parului
- Intretinerea patului
- Igiena salonului
Supravegherea pacientului
Asistentul medical monitorizeaza zilnic si comunica medicului eventualele
modificari ale eventualelor modificari ale valorilor functiilor vitale ,fata de valorile
normale.
- Functii vitale (puls , TA, respiratie temperatura)
- Scane , urina
- Greutate ,talie
28
 - Leziuni ale tegumentelor
- Dezechilibre hidroelectrolitice
- Perioada menstruala la femei , deoarece aceasta contraindica interventia
chirurgicala.
Depistarea unor afectiuni cornice (diabet, hipertensiune arteriala , TBC, sifilis ,
epilepsie , insuficienta renala , boli neoplazice ) , acestea necesita tratarea inainte de
operatie.
Alimentatia preoperatorie
Alimentatia consta intro alimentatie orientata in functie de afectiunea pacientului
si in general consta din:
- Bogata in cereale si legume verzi
- Cura de fructe compoturi
- Restrangerea alimentatiei ,consta din albumine si grasimi
- Reducerea alimentatiei bogata in dulciuri si sare
Examenul somatic
- Aspectul general al pacientului
- Culoarea tegumentelor si mucoaselor
- Gereutatea si inaltimea
- Starea de constienta
- Starea ganlionilor limfatici
- Sistemului musculsr
- Starea vaselor de sange
Examenul clinic pe aparate
Se executa de catre medic si consa in:
- anamneza
- inspectie
- palpare
- percutie
- auscultare
Examinarea se incepe de obicei cu apartul respirator , cardiovascular, digestiv,
urogenital , glandele endocrine , sistemul nervos, aparatul osteoarticular.
Examinarile de laborator
Examinarile de laborator sunt obligatorii indiferent de operatia ce urmeaza sa fie
efectuata si completeaza examenul clinic si aprecierea generala a starii de sanatate.
- Hemograma completa
- Glicemie
- Timp Quikc
- Timp Howell
- Grup sanguine
- Examen sumar de urina
Pentru intregirea examinarilor de laborator in cazul interentiilor mari , laborioase
se efectueaza si alte examinari de laborator:
- Uree sanguina
29
 - Probe hepatice
- Colesterol
Alte examinari paraclinice :
- Eectrocardiograma
- Electroencefalograma
- Radiografia
- Scindigrafia
- Coputer tomogrf
- Rezonanta magnetica nucleara
- Ecografia
Pregatirea psihica
Se adreseaza atat pacientilor fara risc operator cat si a celor cu risc operator .
Pentru pregatirea pshica a pacientului trebuie creat un regim de protectie care
consta in :
- Inlaturarea tuturor factorilor care influenteaza negative analizatorii ;
vizuali,auditivi ,olfactivi ,etc.
- Tratarea suferintelor psihice mari in legatura cu boala
- Pregatirea somnului fiziologic
- Suprimarea senzatiei de durere
Pentru realizarea acestor obiective , asistentul medical care intra in contact cu
pacientul trebuie sa dea dovada de profesionalism si cunostinte profesionale . In acest
scop sunt recomandate discutii incurajatore cu pacientii , lamuriri asupra opertiei ,
anesteziei , asupra avantajelor aduse de actul chirurgical .
Concomitant cu psihoterapia se actioneaza si printro terapie medicamentoasa , in
seara de dinaintea interventiei se se adminitreaza pacientului un sedativ pentru a avea
un somn linistit , odihnitor .
Pregatirea fizica a pacientului
Difera de la pacient la pacient in functie de afectiune , starea generala a pacientului,
felul interventiei.
Pregatirea propriuziza incepe in seara de dinaintea interventiei si consta in:
- Restrictie alimentara
- Evacuarea intestinului
- Igena corporala
- Depilarea zonei unde urmeaza sa se efectueze interventia
- Dezinfectia speciala a locului unde urmeaza sa se efectueze interventia
- Administrarea de medicatie preanestezica
- Pozitia pacienului pe masa de operatie
- Dezinfectia campului operator

Restrictia alimentara

30
 - Este indicataa atat in cazul anesteziei generale cat si in cazul anesteziei
locale si consta in reducerea aportului alimentar pe gura in seara de
dinaintea interventiei chirurgicale
- Interzicerea fumatului si a consumului de alcool
- Educarea pacientului de a nu consuma alimente si a hidratarii inaintea
operatiei
- Golirea intestinului gros si a vezii urinare
- Pentru interventiile exraabdominale este suficienta administrarea de
purgative ;
- Evacuarea completa a colonului este obligatorie in cazul operatiilor
intrabdominale pentru a evita contaminarea plagii operatorii, acest lucru se
realizeaza prin spalatura intestinala ortograda;
- Pentru golirea vezicii urinare preoperator prin cateterizare, se face atunci
cand se urmareste monitorizarea diurezei;
Igiena corporala
- Baia generala daca starea pacientului o permite
- Regiunea ombilicala si pliurile sunt curatate minutios
- Indepartarea vopselei de pe unghii pentru a putea observa coloratia
acestora si implicit circulatia sanguina
- Contraindicarea contaminarii prin grataj
- Indepartarea bijuteriilor , peruca , protezei dentare , agrafe , lentile de
contact;
- Imbracarea lenjeriei de spital , curate inainte de operatie
- Acoperirea parului cu boneta
Depilarea zonei
- Se efectueaza datorita riscului de infectie prin germenii localizati la
niveluul firelor de par
- In jurul locului de interventie se aplica pe o suprafa ta de 15, 25 de cm o
crema depilatoare sau se face radere atraumatica
- Raderea sau depilarea se face cu cca o ora inainte de operatie.
Dezinfectia locala speciala
- Este recomandata in traumatologie , chirurgie cardiovasculara , dezinfectia
se executa cu o seara inainte de operatie pentru a realia o dezinfectie
optima
- In cazul leziunilor inflamatorii , furuncule , flegmoane foliculite , operatia
se amana pana la vindecarea acestora;
Administrarea medicatiei preanestezice
Prescrierea se face de catre anestezist care decide:
- Administrarea premedicatiei orale
- Administrarea premedicatiei IM
- Administrarea premedicatiei in seara dinaintea operatiei
- Administrarea premedicatie imediat preoperator
- Medicatia cuprinde in general analgezice anxiolitice sedative si hipnotice
31
 - Dupa sedare se interzice pacientului mobilizarea ruganu-l sa ramana in
pat;
- Medicatia se administreaza la timpii si concentratiile prescrise de medic,
efectul trebuind sa se instaleze pana la transportul in sala de operatie.
Asezarea pacientului pe masa de operatie
- Transportul pacientului la sala de operatie se efectueaza in functie de
afectiunea pacientului fiind insotit de catre asistenta medicala si toata
documentatia medicala;
- Preluarea pacientului de catre personalul salii de operatie si asezarea cu
prudenta pe masa de operatie, in functie de interventia ce urmeaza sa se
efectueze;
- Pozitia pacientului pe masa de operatie este data de ; cerintele interventiei
regiunea anatomica unde urmeaza sa se efectueze interventia
chirurgicala, functia cardiovasculara si pulmonara , varsta , evitarea
leziunilor de compresiune vasculara si nervoasa.
Exemple de pozitii pe masa de operatii
- Interventii pe abdomen - pozitia este decubit dorsal , pentru a evidentia
jumatatea superioara a corpului se introduce un sul in regiunea lombara ;
- Pentru interventiile pe rinichi , pozitia pacientului este decubit lateral cu
membrul inferior de partea sanatoasa flectat la nivelul genunchiului si cu
cel de partea interventiei intins;
- In interventiile pe torace - decubit dorsal cu masa inclinata astfel incat
jumatatea superioara a corpului sa fie mai sus ;
- In interventii pe regiunea anterioara a gatului , pozitia sezanda cu gatul in
extensie maxima;
- Pozitia de decubit ventral este cu toracele , bazinul si gambele sprijinite pe
pernele mesei de operatie - pozitie adoptata pentru interventiile pe coloana;
Dezinfectia campului operator
- dupa spalarea cu apa si sapun este obligatorie dubla dezinfctiae a campului
operator cu tincture de iod sau poyiodin solutie alcoolica;
- dupa dezinfectie , campul operator se acopera cu campuri sau comprese
sterile ;
- pentru a impiedica diseminarea florei cutanate , campul operator este
uneori acoperit cu folie sterile adeziva , transparenta prin care se face
incizia;
Masuri speciale
Sunt necesare pentru pacientii cu afectiuni crnice si stare generala alterata ;
- pacient cu afectiuni cardiace , hipertensiv = repaus fizic complet , regim
alimentar hipo/desodat , tratament de specialitate , sedativ;
- pacient cu afectiuni pulmonare = tratament de specialitate , dezinfectia
cailor aeriene superioare , favorizarea eliminarii secretiilor;

32
 - pacient renal = examen de specialitate examinari de laborator de
specialitate , regim alimentar hipoproteic , restrictie la sare 5 gr/zi,
monitorizarea diurezei 1000 , 1500 ml/zi;
- Pacient diabetic = determinarea glicemiei care nu trebuie sa depaseasca
180 , 150 mg‰ , administrarea tratamentului de specialitate
(administrarea de insulina , pefuzii) , regim hipocaloric , hipoglucidic ,
examinare de specialitate al medicului nutritionist si anestezist ;
- Pacient cu afectiuni hepatice = explorari hepatice , regim hipolipidic ,
tratament de specialitate cu hepatoprotectoare ;
- Pacient anemic = cu exeptia anemiilor brutale prin hemoragie , interventia
chirurgicala este contraindicata pana la aungerea la valora hemoglobinei
de 10 gr ‰ , pentru cazurile de urgenta administrarea de sange se face pre
si intraoperator;
- Pacient casectic = este contraindicata interventia chirurgicala fara
rehidratare si restabilirea echilibrului hidroelectolitic pe cale digestive ,
perfuzii;
- Pacient varstnic= in foarte multe cazuri , pacientii varstnici au suferinte
pulmonare , cardiace hepatice, etc care la cea mai mica agresiune ,
insuficientele compensate se pot transfofma in insuficiente grave
decompensate . O alta caracteristica a acestor pacienti este reactivitatea
scazuta , cu raspunspuns neadecvata la agesiunea chirurgicala . O atentie
deosebita trbuie acordata indicatiei opratorii si operatiei propriu zise care
trebuie sa fie rapida, simpla si daca este posibil cat mai putin socogena.
Masuri de urgenta
Se impun in cazul pacientilor care necesita interventii de urgenta :
- Pacienti cu fracturi deschise
- Pacienti cu ulcer perforat
- Pacienti cu perforatii intestinale
Se efectueaza examinarea aparatelor cardiovascular si respirator;
- Pacientii cu fracturi , plagi intinse , hainele pacientului se indeparteaza prin
taiere pe cusatura pentru a nu provaoca durere ;
- Pacientilor cu afectiuni ale tubului digestive nu-li se administreaza
purgative nu-li se fac climse evacuatorii (eventual aspiratie digestiva
continua sau spalatura gastrica)
- Pacientii cu soc mecanic , combustional , hemoragic , sunt scosi din starea
de soc prin tratament corespunzator in vederea restabilirea functiilor vitale.

Supravegherea si ingrijirea postoperatorie

Reprezinta ansamblu de masuri si interventii efectuate pentru ingrijirea pacientului
pana la vindecare.
33
 Planul de ingrijire cuprinde :
- Preluarea pacientului
- Supravegherea pacientului
- Ingrijirea postoperatorie a pacientului
Preluarea pacientului
- Insotirea pacientului de catre anestezist si asistentul medical dupa
teminarea operatiei pana la terapie intensive sau salonul de upraveghere
care trebuie sa fie amplaste in imediata apropiere a salii de operatie;
- Asezarea pacientului intrun pat acoperit cu un camp operator steril , patul
prevazut cu mijloace de pozitionare a pacientului , cu apratri laterale , la
nevoie incalzit;
- Dupa interventiile mici pacientul este preluat direct de catre sectie sau este
preluat si supravegheat timp de o ora de catre reanimare;
- Pacientii cu interventii laborioase si risc de complicatii postoperatorii sunt
preluati de catre sectiile de reanimare;
Supravegherea pacientului
- Este obligatorie pentru depistarea eventualelor complicatii legate de
anestezie si interventia chirurgicala
- Sunt monitorizati parametrii functiilor vitale (puls , TA, respiratie),
temperatura , sangerarea , durerea , starea de constienta , etc. ;
- Medical anestezist supravegheaza pacientul pana la aparitia starii de
veghe , aparitia reflexelor , moment din care ramane sub supravegherea
asistentei medicale;
Aspstenta medicala supravegheaza :
- Coloratia tegumentelor , unghiilor
- Starea mucoaselor si extremitatilor
- Respiratia si circulatia
- Diureza
- Varsaturile
- Aportul alimentar si functia digestiva
- Igiena corporala
- Mobilitatea
- Administrarea medicatiei
- Explorarile functionale si analizele de laborator prescrise de catre medic
- Securitatea pacientului
- Pansamentul plagii
- Controlul tuburilor de dren
- Sangerarea si hemoragia
Ingrijirea postoperatorie
- Lumina din salon va fi redusa
- Temperature din salon va fi de cca 20ºC
In functie de interventia chirurgicala si etapa postoperatorie pozitia pacientului
poate fi :
34
 - Decubit drsal fara perna cand pacientul se afla sub influenta anesteziei;
- Decubit lateral sau decubit dorsl .capul pacientului intors introparte , in
timpul eforturilor de voma pentru a evita obstruarea laringelui si aspirarea
vomismentelor in trahee;
- Decubit lateral in caz de supuratii drenate chirurgical;
- Decubit ventral in cazul operatiilor pe coloana vertebrala
- Pozitia semisezanda in perioada a dou a postoperatorie;
Respiratia
- Asistentul medical supavegheaza permanent saturatia sanguina cu oxigen
;
Printre intrventiile efectuate in prima faza sunt :
- Stimularea respiratiei
- Stimularea expectoratiei;
- Aspirarea cailor aeriene superioare
- Aplicarea pipei orofaringiene
- Intubatia endotraheala
Functia cardiovasculara
- Monitorizarea EKG
- TA
- Puls
Cele mai intalnite complicatii cardiovasculare postopeatorii sunt:
- Tahicardia si hipotensiune arteriala;
- Tahicardia cu hipertensiune arteriala;
- Hipertensiunea arteriala ;
- Tulburarile de ritm;
Masurile necesare pentru combaterea eventualelor complicatii cardiovasculare
postopeatorii sunt:
- Reechilibrarea hidroelectrolitica
- Echilibrarea volemica
- Administrarea de hipotensoare
- Diuretice
- Antialgice
- Digitalice
- Antiaritmice

Durerea
Trebuie tratata in functie de intensitatea perceputa de pacient
- Localizare , intensitatea ,caracter, durata
- Durere profunda , frecventa, apare dupa interventii intraabdominale ,
intratoracice , pe articulatii mari si coloana verebrala ;
- Intensitatea maxima a durerii apare in primele 3 zile postoperatorii ,
pacientul avand senzatia de intepatura , arsura ,iradiere ,insuportabilitate;

35
 - Pansamentu excesiv de compresiv , mobilizarea necorespunzatoare cu
afectarea locului de incizie , tusea , starea de agitatie influenteaza
caracterul si intensitatea durerii;
Tratamentul correct si eficient al durerii consta in:
- Administrarea numai a medicatiei prescrise de catre medic;
- Administrarea corecta a medicatiei (doza ,interval orar)
- Metode fizice pentru exercitii postoperatorii , relaxare si psihoterapie;
Substantele medicamentoase prescrise pentru tratarea durerii postoperatorii au
actiune centrala sau periferica.
Folosirea analgezicelor opiacee, prezinta reactii adverse ca: hipoventilatie ,
hipotensiune arteriala , greata , voma , inhibarea reflexelor de aparare;
Metode fizice :
- Schimbarea pozitiei
- Masaj relaxant
- Exercitii de mobilizare
- Tehnici de respirtie
- Mictiuni in decubit dorsal
- Etapizarea mobilizarii incepand cu aparte ajutatoare de sprijin
Trauma psihica prin durere este o realitate.
Asistentul medical prin calitatile sale morale si profesionale inlatura cauzele care
pot exacerba durerea prin stress si anxietate:
- Incertitudine cu privire la reusita operatiei;
- Incapacitatea de autoservire si control personal ceea ce determina
dependenta pentru ingrijiri , alimentatie deplasare;
- Judecata gresita a evolutiei postoperatorii
- Pierderea depinderilor zilnice
- Impactul handicapului fizic
- Restrangera contactelor familiale si sociale ;
Lipsa de cunostinte si comunicare , incapacitatea morala a asistentului medical de
a sustine si influenta pacientul , conduc la cearea unui climat de nesiguranta , teama ,
anxietate cu efecte negative pentru pacient.
Excretia
Diureza , mictiunea , functia digestive sunt influentate de :
- Specificul interventiei
- Anestezicul administrat
- Forma de administrare a anesteziei
- Durata interventiei
Nevoia de a urina apare dupa umplerea vezicii urinare ce 100, 150 ml de urina ,
postoperator prim amictiune are loc la 6, 8 ore .
In cazuol in care mictiunea nu se reia dupa acest interval se procedeaza astfel:
- Asezarea pacientului pe plosca
- Stimularea prin deschiderea robinetului de apa
- Stimularea medicamentoasa
36
 - Asezarea de coprese calde pe abdomenul inferior
- Sondajul vezical ca ultima solutie
Motilitatea intestinala poate fi infuentata si se cazacterizeaza prin:
- Oprirea eliminarii de gaze
- Balonare
- Crampe
Rectal se introduceun tub de gaze si se administreaza medicatia indicate de catre
medic;
Scaunul apare de regula in a 3a, 4a zi , in caz contrar se efectueaza clisme uleioase
, complete cu clisma evacuatoare cu apa si sapun;
Regimul alimentar
Odata cu restabilirea functiei digestive se reia treptat si alimentatia orala;
Aportul alimentar este urmatorul:
- La 6 ore dupa operatie cantitati mici de lichide
- Pacientii operati pe esofag primesc lichide la 24 de ore dupa operatie ;
- Treptat se introduce ceaiul , limonada , compotul , supele iar mai tarziu
laptele
- Dupa primul scaun sunt premise pireurile si alte alimente semisolide;
- Atunci cand evolutia postoperatorie este normala din a 6 a zi alimentatia
poate deveni completa iar la cei operati pe esofag dupa doua saptamani.
Temperaturea
In mod frecvent dupa operatie temperature corpului scade prin :
- Temperature scazuta din sala de operatie
- Pierderea de caldura , resirtor , cutanat sau medicamentos
- Imbracaminte sumara
Celmai grav siptom al hipotermiei este frisonul si tremuraturile necontrolate , care
cresc consumul de oxygen si pun in pericol integritatea fizica a pacientului.
Se impune incalzirea patului , surplus de paturi , administrarea de oxigen.
Cresterea temperaturii corpului este cauzata de:
- Infectia preoperatorie
- Infectia acuta
- Operatii la nivelul SNC
- Complicatii ale anesteziei generale
- Contaminarea cu agenti infectiosi prin transuzii si perfuzii
- Combaterea febrei se face prin metode fizice si medicamentoase
Starea de constienta
Confuzia este frecvent intalniata postoperator avand manifestari ca :
- Agitatie
- Insomnie
- Somnolenta
- Lentoare in gandire
- Hipo sau hiperreactivitatae la stimuli vizuali si auditivi

37
 - Tulburari de perceptie , dezorientare temporopatiala , pierderea
sensibilitatii
- Stare de constienta alterata
Recuperarea starii de constienta consta in
- Stimulare tactila
- Masaj
- Mobilizare precoce
- Crearea conditiilor de mediu pentru odihna si somn
- Stimularea capacitatii de decizie
- Interzicerea consumului de alcool
Mobilizarea pacientului
Pe langa ingrijirea corporala reluarea postoperatorie a mobilizarii constituie o
forma de prevenire a unor complicatii ca:
- Staza venoasa
- Leziuni de decubit
- Contracture
- Constipatie
- Pierdere autonomiei in miscare
Mobilizarea precoce stimuleaza toate functiile organismului .
In cazul anesteziei locale mobilizarea se face imediat
In cazul interventiilor ample , mobilizarea incepe in seara sau a doua zii prin
ridicarea pacientului la marginea patului cu picioarele atarnand ;
In ziua urmatoare pacientul este ajutat sa se ridice in ortostatism sis a faca cativa
pasi , distanta parcursa va fi marita progresiv in fiecare zi.
In cazul in care mobilizarea pacientului este contraindicata , executam si invatam
pacientul pentru a executa miscari pasime ale membrelor , cu efectuarea de respiratii
profunde si regulate.
Inainte de fiecare mobilizare se monitorizeaza pulsul si tensiunea arteriala , iar
procesul de mobilizare nu trebuie sa afecteze procesul de drenaj aspiratie sau sa
influenteze starea pansmentul plagii operatorii.

Complicatiile postoperatorii

Obiectivele procedurii
- Grabirea vindecarii si reducerea perioadei de spitalizare
38
- Prevenirea sechelelor postoperatorii si a mortalitatii
- Prvenirea cicatricelor inestetice in cazul operatiilor pe zone expuse

Tipuri de complicatii postoperatorii

Dupa factorul temporal

- Complicatii imediate , apar in primele ore dupa operatie
- Complicatii precoce , apar in primele zile dupa operatie
- Complicatii tardive , apar dupa saptamani ,luni sau chiar ani dupa inteventie.

Dupa localizare si mod de manifestare

- Complicatii locale , la nivelul plagii operatorii
- Complicatii generale, la nivelul unor organe sisteme sau chiar intrgului organism.

Dupa gravitate
- Complicatii minore , care se vindeca repede si nu influenteaza starea generala a
organismului.
- Complicatii majore , care se vindeca greu , sunt costisitoare si lasa sechele cu
implicatii sociale , profesionale sau economice.
- Complicatii letale , dificil de controlat , care determina decese si au uneori implicatii
judiciare

Complicatiile posopratorii imediate

Socul ,
survine cel mai adesea in primele 5 ore dupa operatie.

Cauzele
- Deficitul lichidian postoperator , agravat de vasodilatatie
- Determinat de anestezie
- Hemoragie intraoperatorie insuficient compensata
- Pierdere importanta hidroelectrolitica
Semne de recunoastere
- Puls tahicardic , filiform
- Angoasa si teama
- Lipsa de aer
- Scaderea tensiunii sistolice la 90 − 80 mm Hg
- Paloarea si racirea tegumentelor, transpiratii reci
- Somnolenta, apatie, sau stare de agitatie

Interventii intreprinse de asistentul medical

- Supravegerea stricta a pacientului si semnalarea imediata a semnelor incipiente ,
medicului.
39
- Incalzirea optima a pacientului
- Oxigenoterapia dupa pemeabilizare cailor aeriene superioare
- Administrarea tratamentului etiologic si simptomatic prescris
- Monitorizarea functiilor vitale si de vegetative , puls ,TA, respiratie diureza
- Administrarea de sange , plasma si electroliti conform prescriptie medicului
- Comunicarea cu pacientul si sustinerea psihica a cestuia si apartinatorilor

Asfixia
pacientul se sufoca prin lipsa de aer
Cauze
- Obstructia bronsica si hipoventilatia mai ales la cei obezi, cu distenie abdominala ,
hipovolemie.
- Edemul pulmonar acut prin supraincarcare lichidiana prin perfuzii i.v
- Obstacol in caile aeriene superioare ; varsatura inhalata , caderea posterioara a limbii
- Consecinta recurarizarii (anestezice care paralizeaza musculatura respiratorie)

Semne de recunoastere
- Agitaie , cianoza
- Dispnee sau apnee
- Tiraj , cornaj

Interventii intreprinse de asistentul medical

- Anuntarea medicului
- Aspirarea secretiilor si asigurarea permeabilizarii cailor aeriene superioare
- Administrarea de O2
- Asigurarea pozitiei proclive a pacientului
- Monitorizarea functiilor vitale si vegetative si montorizarea concentratiei gazelor din
sange
- Pregatirea de urgenta a matrialelor pentru intubatia endotraheala sau traheostomie aolo
unde este necesar.

Varsaturile

Cauze
- Efectul anesteziei rahidiene sau generale

Semne de recunoastere
- Paloare
- Transpiratii reci
- Tahicardie
- Varsatui pe gura sau pe langa sonda de intubatie traheala

Interventii intreprinse de catre asistentul medical

40
- Plasarea pacientului cu capul mai sus decat trunchiul si orientat lateral
- Sustinerea pacientulu in timpul varsaturii si captarea vomismentelor in conditii de
protectie a vestimentatiei si a lenjeriei de pat
- Observarea si raportarea caracteristiclor varsaturilor
- Montarea sondei gastrice la indicatia medicului
- Administrarea medicatiei antiemetice
- Notarea pierderilor prin varsatura in vederea stabilirii bilantului hidric
- Rehidratarea pacientului conform prescriptiei

Hemoragia externa
- Hemoragie la nivelul plagii operatorii
- Hemorgie subcutanata (hematm parietal)

Cauze
- Ligatura defectuasa
- Desfacerea suturii

Semne
- Pansament imbibat cu sange
- Sange pe tubul de dren sau in punga colectoare
- Semne de soc hemoragic

Interventii intreprinse de asistentul medical

- Anunta medicul
- Aplica pansament compresiv
- Administreaza medicatie hemostatica
- Efectueaza tratament antisoc conform prescriptiei medicului

Hemoragii interne
Cauze
- Hemostaza intraoperatorie insuficienta
- Tulburari de coagulare
- Traumatisme intraoperatorii

Semne de recunoastre
- Angoasa agitatie
- Paloare
- Sete
- Soc
- Dispnee in caz de hemotorax
- Balonare si durere brusca in caz de hemoperitoneu
41
- Colaps si cianoza in caz de hemopericard
- Hematemeza , melena in caz de hemoragie gastrointestinala

Interventii intreprinse de asistentul medical

- Anunta de urgenta medicul care hotaraste atitudinea terapeutica
- Administreaza medicatia simptomatica prescrisa
- Recolteaza sange pentru determinarea hemoglobinei si hematocritului
- Aplicatii reci cu scop hemostatic pe abdomen, torace
- Administreaza medicatia hemostatica
- Pregateste pacientul pentru reinterventie acolo unde este cazul

Complicatiile posoperatorii precoce si tardive

Pulmonare

Pneumonia hipostica
Cauze
- Imobilizarea prelungita
- Staza secretiilor si reducerea ventilatiei pulmonare
Semne de recunoastere
- Febra
- Dispnee
- Junghi toracic
- Tahicardie
- Tuse initial seaca, iritativa apoi cu expectie

Interventiile asistentului medical

- Schimbarea pozitiei pacientului
- Mobilizara secretiilor prin tuse asistata , percutii in regiunea interscapulara
- Administrarea tratamentului simptomatic prescris, mucolitice, expectorante
- Exercitii de respirataie
- Prelevarea sputei pentru cultura si antibiograma
- Administrarea antibioticelor
- Administrarea de O2 , pe sonda endonazala
- Monitorizarea functiilor vitale, temperatura , respiratie , pula ,TA.

Embolia pulmonara,
Survine de obicei in ziua a 5− a , a 6 −a pstoperator prin obstructia unei artere pulmonare
printrun cheag de sange provenit cel mai adesea din perfuzie sau de la locul interventiei
chirurgicale.
42
Cauze
- Interventii chirurgicale abdominale ginecologice , ortopedice
- Absenta preventiei anticoagulante

Semne de recunoastere
- Durere toracica atroce
- Dispnee
- Cianoza
- Tuse cu expectoratie sanguinolenta
- Stare de soc
- Oprirea inimii
- Deces rapid

Interventiile asistentului mdical

- Anunta urgent medicul
- Cateterizarea unei vene periferice pentru determinari de laborator si adminisrarea
medicatiei presrise de medic (anticoagulante trombolitice,antialgice)
- Administrarea de O2 pe masca
- Pregatirae pacientului pentru radiografiea pulmonara sau CT la pat
- Pregatirea pacientului pentru interventie daca medicul indica.

Edemul pulmonar acut

- Reprezinta inundarea brutala cu plasma a alveolelor pulmonare , care deterioreaza
rapid functia cardiorespiratorie

Cauze
- Administrarea exagerata in patul vascular de solutii perfuzabile sau sange
- Tratament cu cardiotonice incorect administrat

Semne de recunoastere
- Dispnee cu polipnee
- Hpertensiune arteriala
- Cianoza extremitatilor
- Expectoratie patognomonica , rozata , spumoasa la nivelul buzelor
- Pacient angoasat acoperit de transpiratii

Ingriiri acordate de catre asistentul medical

- Anunta de urgenta medicul

43
- Aseaza pacientul cu gambele atarnate pentru reducerea circulatiei venoase (de
intoarcere) si a presinii pulmonare
- Administrrea oxigenului pe masca
- Cateterizarea unei vene periferice pentru administrarea tratamentului prescris de
medic , diuretice tonicardiace , anxiolitice
- Pregatirea pacientului si materialeor necesare pentru intubatie si ventilatie asistata
daca medicul indica.
- Monitorizarea functiilor vitale si vegetative

Tromboflebita
Inflamatia unei vene , de regula periferica

Cauze

- Interventii pe micul bazin

- Imobilizarea
- Obezitatea

Semne de recunoastere
- Roseata si inflamatia de a lungul venei
- Durerea , accentuata de dorsoflexia piciorului
- Cresterea temperaturii locale

Interventii intreprinse de asistentul medical

- Asigura repausul la pat cu membrul inferior ridicat
- Administrarea tratamentului cu anticoagulante
- Aplicatii locale (prisnite cu comprese alcool cu rivanol , antiseptice)
- Monitorizarea functiilor vitale si vegetative
- Supravegherea efectelor terapeutice si cele ale aplicatiilor
- Recoltarea sangelui pentru determinarea factorilor de coagulare
- Instruirea pacientului sa nu se lovesca sa nu se maseze la nivelul moletului .

Peritonita,
Inflamatia seroasei peritoneale

Semne de recunoastere
- Febra
- Frison
- Oligurie
- Varsaturi
- Abdomen de lemn (contractura abdominala)
- Dureri abdominale intense, continue
- Absenta emisiei de gaze si lipsa scaunului
44
Interventii ale asistentului medical
- Anuntarea medicului
- Monitorizarea functiilor vitale
- Administrarea tratamentului prescris (antibiotice parenteral , aplicatii reci abdominal,
protejand pielea)
- Pregatirea pacientului pentru reinterventia chirurgicala , adesea necesara pentru
tratarea cauzei peritonitei, drenajul cavitatii

Ocluzia intestinala
Ingustrea lumenului intestinului care impidica trecerea gazelor si a materiilor fecale

Cauze
- Mecanice; bride adetrentiale , volvulus , tumori
- Paralitice ; atonie intestinala , mai ales la cei care au avut peritonita

Semne de recunoastere
- Durere paroxitica sau colicativa
- Varsaturi reflexe la inceput , legate de durere cu miros fecaloid in ocluziile inalte
- Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze
- Balonarea (meteorismul abdominal)
- Alterarea starii generale

Interventiile asistentului medical

- Raportarea de urgenta a simptomatologiei medicului
- Montarea sondei nazogastrice pentru aspiratia lichidului de staza , la indicatia
medicului
- Notarea pierderii de lichide prin aspiratie
- Accesul la o vena peiferica pentru rechilibrarea hidroelectrolitica
- Suprimarea alimentatiei pe gura
- Pregatirea pacientului pentru rezolvarea pe cale chirurgicala a obstacolului, atunci
cand medicul indica

Fistulele digestive postoperatorii

reprezinta comunicari anormale

Cauze
- Desfacerea anastomozei sau a suturii diggestive care determina iesirea continutului
digestiv
- Pacienti denutriti casectici tratati ,timp indelungat cu cortizon
- Distensia intestinala
45
Semne de recunoastere
- Scurgre anormala din plaga sau pe tubul de dren , (caracteristicile lichidului sunt in
functie de natura lichidului)
- Lichid intesinal in fistula digestiva
- Lichid clar in fistua pancreatica
- Lichid galben verzui in fistula biliara
- Imposibilitatea de a se alimenta pe cale orala in fistula digestiva

Interventiile intreprinse de asistentul medical

- Notrea si raportarea pierderilor prin fistula (cantitatea si calitatea)
- Bilantul hidric
- Acces vascular pentru reechilibrare hidroelectrolitica si administrarea medicatiei
prescrise.
- Schimbarea pansamentului in conditii de asepsie
- Protejarea tegumentelor din jurul drenului cu o crema protectoare

Evisceratia
Survine adeseori in a 6− a , a 8− a zi postoperator . Reprezinta iesirea viscerelor prin
brese ale peretelui , care le fac vizibile.

Cauze
Factori operatori care tin de:
- tipul inciziei
- de sutura ,
- drenurile scoase prin plaga operatorie

Factori postoperatori
- Cresterea presiunii intraabdominale prin:
- tuse,
- varsaturi
- ileus ,
- retentie de urina
- Infectia plagii din interior sau din exterior

Factori care tin de teren

- Obezitate sau denutritie
- Hipoproteinemie
- Diabet zaharat
- Cancer
- Tratament cu citostatice
- Corticoterapie
46
Semne de recunoastere
- Indepartarea marginilor plagii
- Vizualizarea viscerelor
- Pacientul acuza senzatia de ruptura la nivelul plagii

Interventiile intreprinse de asistentul medical

- Asigura repausul la pat
- Refac pansamentul in conditii de asepsie si fixeaza cu un bandaj elastic in jurul
abdomenului
- Instilarea de ser fiziologic in plaga la indicatia medicului pentru a prevenii uscarea
viscerelor
- Pregatirea pacientului pentru reinterventie chirurgicala dca medicul indica

Eventratia
Reprezinta iesirea unor viscere abdominale sub piele , prin zone cu slaba rezistenta a
peretelui , aparutre dupa interventii chirurgicale sau traumatisme .
Este o operatie tardiva.

Cauze
Care tin de pacient:
- Varsta inaintata
- Obezitatea
- Diabetul zaharat
- Carente alimentare
- Constipatie
- Eforturi fizice sustinute
Care tin de natura interventiei
- Incizii intinse
- Materiale de sutura de proasta calitate
- Supuratii postoperatorii
- Ileus paraliic
Interventii intreprinse de asistentul medical
- Pregatirea pacientului pentru interventia chirurgicala

Punctii

47
Patrunderea cu ajutorul unui ac sau trocar intr-o cavitate naturala, neoformata
(patologica) ori intr-un oragan parenchimatos cu scop explorator.
Scopul
• Explorator confirma prezenta sau absenta lichidului intr-o cavitate, recoltarea de
tesut pentru stabilirea caracteristicilor acestuia.
• Terapeutic pentru evacuarea lichidului abundent din cavitate, administrarea de
medicamente, lichide hidratante, aer sau alte solutii in scop de tratament.
Punctia abdominala reprezinta traversarea peretelui abdominal cu patrunderea in
cavitatea peritoneala sau fundul de sac Douglas cu ajutorul unui ac sau trocar.
Indicatii
• Evacuarea lichidului de ascita
• La pacientul cu traumatism abdominal
• Abdomenul acut chirurgical
• Stabilirea revarsatului abdominal
• Dializa peritoneala
Scop
Explorator cu scop diagnostic
• Evidentierea prezentei sau absentei unei colectii abdominale
• Recoltarea lichidului pentru examinare
• Identificarea naturii colectiei
Terapeutic evacuarea colectiei
Loc de electie
Reperarea locului de punctie se face de catre medic care are cunostiinte anatomice si
clinice necesare
• In fosa iliaca stanga in zona de plina matitate, zona situata la jonctiunea treimii
externe cu cea medie a liniei care uneste spina iliaca anterosuperioara stanga cu
ombilicul
• In regiunea subombilicala la mijlocul liniei ombilicopubiene

48
 • Locul se verifica prin percutie
Pregatirea punctiei
Materiale
• Solutie aseptica pentru dezinfectarea campului
• Solutie aseptica pentru maini
• Tampoane si campuri sterile
• Manusi chirurgicale sterile
• Ace sterile
• Ace spinale si trocar steril in cazul montarii cateterelor peritoneale
• Seringi sterile
• Solutie anestezica
• Cateter multiperforat de unica folosinta
• Eprubete pentru recoltarea produsului
• Pense chirurgicale
• Bisturiu chirurgical steril
• Substante medicamentoase
• Tonicardiace
• Musma
• Aleza
• Vas de colectare a lichidului
Organizarea mediului
• Stabilirea locului unde se executa punctia
• Luminozitate si temperatura adecvata
• Izolarea pacientului prin paravan
• Interzicearea activitatilor de curatenie in timpul efectuarii punctiei
• Instrumentarul pregatit , pemasa de tratamente
• Vasul pentru colectat pregatit langa masuta de tratamente
Efectuarea punctiei
49
 • Oricare ar fi tipul de punctie gesturile sunt aceleasi
Asistentul I
• Pregateste locul punctiei, seringa cu anestezic
• Dezinfecteaza locul punctiei si prezinta medicului seringa cu anestezic
• Pregateste manusile chirurgicale si campurile sterile
• Badijoneaza din nou locul puncteii cu tinctura de iod
• Serveste medicul cu manusile chirurgicale
• Pregateste acul de punctie, seringa sau in cazul inciziei cutanate, bisturiul
chirurgical, cateterul
• Pregateste materialul necesar pentru recoltare
• Atunci cand se evacueza lichidul se pregateste vasul de colectare, tubulatura
sterila
• Recolteaza lichidul in eprubete in vederea examinarii
• Evita umplerea complet a vasului colector
• Pregateste medicatia tonicardiaca folosita in caz de nevoie
• Badijoneza locul punctiei cu substanta dezinfectanta si aplica pansament steril
uscat, compresiv pe locul punctiei
• Transporta eprubetele cu lichidul extras la laborator
Asistentul II
• Pregateste patul cu cearsaf, musama si aleza
• Pozitioneaza pacientul corespunzator
• Mentine pozitia pacientului
• Supravegheaza pacientul si pozitia acestuia
• Monitorizeza culoarea tegumentelor, pulsul, respiratia, expresia fetei
• Evalueaza starea generala a pacientului
• Supravegheaza scurgerea lichidului
• Reorganizeaza locul unde s-a desfasurat punctiea
Conduita post punctie
50
 • Pozitionarea pacientului in pat dupa aplicarea pansamentului
• Creaza conditii de habitat, temperatura, zgomot, luminozitate
• Monitorizeaza tensiunea arteriala, pulsul, respiratia, temperatura
• Supravegheaza locul punctiei
• Masoara circumferinta abdomenului si cantareste pacientul
• Schimbarea pansamentului in caz de incizie
• La indicatia medicului reechilibreaza hidric pacientul pe calea IV
• Pentru orice modificare a functiilor vitale anunta medicul
Complicatii posibile
• Punctionarea in afara ariei de matitate
• Durere exacerbata la punctionarea unui organ intern
• Punctie alba atunci cand nu s-a ales corect locul punctiei
• Exacerbarea durerii in cazul unor manevre
• Lezarea unui vas parietal
• Colaps sau anemie acuta in forma majora de hemoperitoneu
• Hematom la locul punctiei
• Colaps in caz de decomprimare brutala a cavitatii abdominale
• Hemoragie interna
• Dezechilibru hidroelectrolitic
• Instalarea unei insuficiente renale functionale
• Continuarea scurgerii de lichid dupa extragerea acului
• Peritonita prin punctionarea intestinului
Punctia biopsica
Introducerea unui ac pentru recoltarea de fragmente de tesut sau parenchim
• Ficat
• Rinichi
• Splina
• Prostata
51
 • Ganglioni
• Tumori
• Peritoneu
• Lichid amniotic
• Vas sanguin
• Abces, chist
Scopul punctiei
• Examinarea histopatologica a fragmentelor
• Diferentierea tumorilor benigne de cele maligne prin diagnostic anatomic al
acestora
Pregatirea biopsiei
• materiale de protectie a patului
• materiale de dezinfectie locala
• anastezic
• pansamente sterile
• campuri sterile
• instrumentar specific punctiei
• sange izogrup pentru administrarea in caz de necesitate
• seringa speciala pentru aspiratie
Interventii generale
• prezenta asistentilor medicali
• pozitionarea pacientului la indicatia medicului
• asigura toaleta pacientului si dezinfectia locala a tegumentului
• serveste medicului manusile sterile, anestezicul, campurile sterile
• asigura pregatirea psihica si fizica a pacientului
• supravegheaza pacientul
• preda medicului instrumentarul adecvat interventiei
• Preia recipientul cu materialul recoltat
52
 • efectueza pansamentul dupa biopsiei
• preda medicului materialul de sutura
• curata tegumentele din jur de sange
• spala, curata si dezinfecteaza instrumentarul foflosit
• transporta materialul recoltat la laborator
• supravegheaza locul punctiei
• asigura pozitia pacientului
• administreaza medicatia antialgica si alte medicamente la indicatia medicului
• comunica medicului orice complicatie apatuta post punctie
Punctia hepatica
Scop explorator de examinare histopatologica si bacteriologica a fragmentului de tesut
extras, pentru stabilirea diagnosticului.
Indicatia
• hepatomegalie de etiologie necunoscuta
• enzime hepatice persistent crescute
• hepatopatii difuze
• hepatite acute
• hepatite cronice
• ciroze hepatice
• aprecierea rezultatelor terapeutice in hepatitele cronice si evolutie post transplant
hepatic
Pregatirea materialului vezi pregatirea pentru punctia biopsica
Pregatirea pacientului
Pregatirea psihica
Pregatirea fizica
• se controleza timpul de sangerare si coagulare
• se masoara si noteza valorile functiilor vitale

53
 • se administreaza medicatia coagulanta, tonicocapilara sau sedativa prescrisa de
medic
• se pozitioneaza pacientul in decubit dorsal sau decubit lateral stang cu mana
dreapta sub cap
Pregatirea punctiei
• se identifica pacientul
• se pozitioneaza pacientul
• se masoara si noteaza functiile vitale
• se asigura temperatura camerei in jur de 20 grade C
• observa pacientul pe tot parcursul procedurii
• sustine pacientul in pozitia adecvata
• dezinfecteaza locul pentru punctie
• ofera medicului instrumentarul si materialele solicitate
• se dezinfecteaza din nou locul punctiei
• se aplica pansament steril pe locul punctiei
• se indeparteaza manusile
• se spala pe maini
Ingrijirea pacientului
• ajuta pacientul sa coboare
• transporta pacientul la salon
• aseaza pacientul in decubit lateral drept timp de 1-2 ore pentru a reduce riscul
hemoragiei
• se aplica o compresa rece sau punga cu gheata pe locul punctiei
• se monitorizeaza in permanenta pacientul
Pregatirea materialului recoltat
• se extrag fragmentele de tesut din acul de punctie
• se efectueaza amprente pe lame de sticla cu fragmentele de tesut obtinut
• se introduc fragmentele de tesut intr-un recipient cu solutie fixatoare
54
 • se transporta proba imediat la laboratorul de histologie, insotite de biletul cu
datele pacientului si examenul cerut
Reorganizarea locului de munca
• se strang materialele folosite
• se colecteaza deseurile rezultate conform PU
Notarea punctiei
• se noteaza procedura in fisa pacientului
• data, ora, organul punctionat
• orice observatie legata de starea si reactia pacientului
• scopul punctiei
• specificarea probelor recoltate si cand au fost trimise la laborator
Incidente si accidente
• hemoragie
• hematom intrahepatic
• ruptura hepatica
• soc neurovegetativ, hipovolemic
• bacteremie, septicemie
reactii alergice la anestezie

Efectuarea pansamentului unei plagi drenate

Obiectivele procedurii
- Mentinerea plagii si a orificiului de iesire a drenului curate
- Favorizarea /grabirea ccatrizarii plagii

Tipuri de drenaj

55
- Drenajul deschis care se realizeaza de regula cu tuburi de dren scurtate , secretiile fiind
absorbite in pansament
- Drenul inchis , care se realizeaza cu drenuri lungi racordate la pungi colectoare sau la
borcanul in care se colecteaza secretiile
Precautii in efectuarea pansamentului unei plagi drenate
- Indepartarea pansamentului pentru a nu deplasa drenul
- Culegerea de informatii despre cavitatea drenata (sterila , infectata , contaminata)
- Observarea orificiului de iesire a drenului (contraincizie ,plaga operatorie)
- Protejarea tegumentelor din jurul drenului pentru a prevenii iritatia si suprainfectia
- Daca lichidul drenat este steril se va dezinfecta mai intai locul de intrare a drenului si
mai apoi plaga operatorie , principiul este sa nu se aduca germenii din plaga catre
orificiul drenului care este steril
- Daca lichidul care dreneaza este infectat se curata mai intai plaga operatorie si apoi
drenul pentru a evita contaminarea plagii.
Pregatirea materialelor
- Masuta rulanta pentru pansamente
- Casoleta cu materialul moale (comprese , vata , fesi) , steril
- Trusa de instrumente pentru efectuarea pansamentului
- Materialul pentru fixarea pansamentului
- Solutii dezinfectante
- Recipienti pentru colectarea deseurilor rezultate
Pregatirea pacientului
Psihica
- Informare
- Explicare
- Obtinerea acordulu
Fizica
- Pozitie cat mai comoda pentru pacient
- Accesibilitate cat mai mare pentru cel care executa pansamentul
56
Efectuarea pansamentului
- Indepartarea pansamentului murdar cu o pensa sau cu omanusa de unica folosinta
- Descoperirea si indepartarea compreselor in ,,Y,, , manipularea lor in conditii de
asepsie perfecta
- Indpartarea acului de siguranta vechi care s a folosit pentru sustinerea tubului de
dren astfel:
- Se prinde acul cu o pensa anatomica
- Se fixeaza cu pensa Kocher si se deschide cu ajutorul pensei
anatomice
- Se depune acul de siguranta intrun recipient steril
- Se curata si se dezinfecteaza paga incepand cu partea cea mai curata
- Se curata in jurul drenului cu miscari circulare sau centrifuge
- Se fixeaza drenul prin trecerea acului de siguranta prin dren si se inchide acul cu o
pensa anatomica sau manusi sterile
- Se taie segmentul de dren aflt deasupra acului dsiguranta
- Daca se injecteaza pe tubul de dren un antibiotic se dezinfecteaza drenul
- Se inconjoara drenul cu comprese sterile crestate pe mijloc
- Se acopera drenul cu alte comprese sterile
- Se fixeaza pansamentul prin bandajare sau benzi adezive hipoalergice.

Grupele sanguine

Studierea fenomenului de hemaglutinare a facut posibila descoperirea grupelor

sanguine de baza ,asa zise grupe clasice ,sistemul O,A,B(Zero,A,B).
Hemaglutinarea ,fenomen observat cu ocazia diferitelor experimente si
amestecuri de sange uman cu sange animal este rezultatul unui experiment imunologic
intre substantele caracteristice fiecarei specii animale ce se gasesc absorbite pe globulul
rosu (aglutinogene) si cele ce se afla in serul cu ajutorul caruia se obtine fenomenul
de aglutinare (aglutinine).
57
 S-a observat ca fenomenul de hemaglutinare apare nu numai daca se pune in
contact ser animal cu hemati umane (heteroaglutinare ) ci uneori chiar daca se utlizeaza
eritrocite umane si ser uman , provenite de la persoane diferite (izohemagltinare).
Aceste observatii au determiat descoperirea grupelor sanguine de baza sistemul
sanguin 0,A si B , de catre Landsteiner in anul 1901 , care a descris trei gupe sanguine
0,A si B , cea de a patra grupa sanguina AB a fost descoperita in anul 1902 de catre
Decastelo si Struli si confirmata in 1907 de catre cehoslovacul Jansky , cel care clasifica
grupele sanguine cu cifrele romane I, II, III, IV .
Grupa 0 I nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen) , celelalte au aglutinogen
A sau B sau pe amandoua AB.
Fenomenul de aglutinare
Este un fenomen obisnuit , in cazul in care se petrece cu globulul rosu se numeste
hemaglutinare.
In mod normal , hematiile la microscop se vad izolate , bine individualizate si
distincte , daca se adauga serul provenit unei alte specii animale , hematiile isi pierd
individualitatea , adica aglutineaza , fapt ce se poate vedea la microscp cat si cu ochiul
liber , prin formarea de grunji sau placarde de aglutinate .
Atunci cand aglutinarea este produsa de serul unei altei specii asupra hematiilor
provenite de la alta specie poarta numele de heterohemaglutinare (ser de animal cu
hematii de om), daca aglutinaea apare in sanul aceleiasi specii , fenomenul poarta
denumirea de izohemaglutinare ( ser de om cu hematii de om).
Hemaglutinarea este un fenomen vizibil cu ochiul liber si arata reactia dintre un
antigen si un anticorp.
Antigenul = substanta care are propriettea de a declansa in organismul in care
a fost introdusa aparitia unei substante specifice , anticorpi.
Aglutinogenul este un antigen natural care se afla fixatpe globulul rosu .
Aglutininele = anticorpi naturali si se gasesc in serul sangun .
In vivo , aglutinarea este urmata de hemoliza.
Recoltarea sangelui necear determinarii grupei sanguine
58
 Pentru determinarea grupei sanguine se foloseste fie sangele venos (din vena) , fie
sangele capilar (din pulpa degetului).
Sangele poate fi recoltata fie cu anticoagulant ,(citrat de sodiu sau heparina), sau
fara anticoagulat(simplu).
Pentru determinarea gupei sanguine se foloseste ser sanguin si globulele rosii
ramase in fundul eprubetei si neanglobate in cheagul format dupa coagulare ( in cazul
recoltarii fara anticoagulant) , fie se utilizeaza plasma si masa eritrocitara , rezultata
dupa sedimentare sau centrifugare in cazul recoltarii cu anticoagulant.
Se rcomanda recoltarea sangelui pentru determinarea grupei sanguine pe
anticoagulant , deorece prin separarea prin centrifugare exista posibilitatea ca examenul
sa se execute mai repede (4-5 minute de la recoltarea sangelui).
Daca sangele se recolteaza pe citrat de sodiu, se trage in seringa, inainte de punctie
1 mililitru de solutie de citrat de sodiu 3,8% pentru 4 ml de sange .
Sangele astfel recoltat se transfera intro eprubeta si se centrifugheaza la maximum
1500 de turatii/minut , in cazul in care determinarea grupei sanguine trebuie determinata
urgent. In cazul in care determinarea nu trebuie determinata urgent eprubeta se depune
in stativ si se asteapta pana in momentul in care hematiile se sedimenteaza singure.
Serul sanguin sau plasma rezultate se pipeteaza cu o pipeta Pasteur si se utilizeaza
pentru determinarea aglutininelor si pentru efectuarea compatibilitatii directe majore pe
lama (Jeanbau). Sedimentul de eritrocite serveste pentru determinarea aglutinogenului.
Determinarea aglutinogenului (metoda Beth Vincent), necesita seruri test 0(I),
A(II) si B(III) . Detrminarea se face folosind seruri test (denumite mai corect seruri
hemotest), care contin aglutinine, se livreaza gata preparate in flacoane etichetate.
Serul test 0(I) contine agltininele α (alfa) si β (beta) , serul test A(II) contine
aglutinina β, iar serul test B(III) contine aglutinina α.
Eritrocitele din grupa 0(I) nu sunt aglutinate de nici unul dintre serurile test ,
deoarece eritrocitele nu au nici un aglutinogen (A sau B), carec sa reactioneze u
aglutinina α sau β din serurile test.

59
 Eritrocitele din grupa A(II) care au glutininogenul A , sunt aglutinate de serul test
0(I) care contine aglutinina α si β , si de serul test B(III) care contine aglutinina α .
Eritrocitele din grupa B(III) care au glutininogenul B , sunt aglutinate de serul test
0(I) care contine aglutinina α si β si de serul test A(II) care contine aglutinina β.
Eritrocitele din grupa AB(IV) , care au aglutinogenii A si B sunt aglutinate de
toate serurile test , deoarece aceste seruri test contin aglutinina α si β care aglutineaza
aglutinogenii respectivi..
Metoda determinarii ( grupei sanguine) aglutinogenului (Beth Vincent)
Pe o lama de sticla se depun trei picaturi de ser test : o picatura de ser test 0(I), in
partea deapta a lamei (in stanga celui care executa), o picatura de ser test A(II) la
mijlocul lamei, o picatura de ser test B(III) in partea stsnga a lamei (in dreapta celui
care executa). Practic sau depus pe lama aglutininele α si β in partea drepta , aglutinina
β la mijloc si aglutinina α in stanga.
Cu autorul unei pipete Pasteur sau a unei baghete de sticla se pune cate o picatura
din sangele pe care il cercetam , langa fiecare picatura de ser tet , avand grija ca picatura
de snge sa fie de aproximativ 10 ori mai mica decat picatura de ser test . Apoi cu coltul
unei lame curate se omogenizeaza serurile test cu picaturile de sange respective ,
schimband la ficare picatura coltul lamei.
Daca se foloseste pentru omogenizarea picaturilor bagheta , dupa omogenizarea
fiecarei picaturi bagheta se clateste intrun vas cu apa si apoi se sterge cu o bucata de
tifon .
Dupa ce eritrocitele au fost amestecate cu serurile test se asteapta 3-4 minute , timp
in care lama se agita prin miscari de basculare , timp in care se produce aglutinrea.
Lipsa aglutinarii in cele 3 picaturi de ser test 0(I), A(II) si B(III) dovedeste ca
sangele nu contine nici un aglutinogen omolog aglutininelor alfa si beta din serul di
test pe care l-am pus pe lama , deci grupa de sange este 0(I).
Daca se constata aglutinarea in picaturile marginale de ser test 0(I) si B(III) ,iar
in picarura de ser test din mijloc A(II) nu a aglutinat inseamna ca grupa de sange este
A(II).
60
 Daca obtinem aglutinare in picaturile din dreapta de ser test 0(I) si din mijloc
A(II) , iar picatura din stanga de ser test B(III) nu a aglutinat ,inseamna ca sangele
apartine grupei B(III) , pentru ca pe lama in dreapta avem aglutinine alfa si beta din
serul test 0(I) , in mijloc aglutinina beta din serul test A(II).
Cand in toate cele trei picaturi s-a produs aglutinarea , sangele apartine grupei
AB(IV) pentru ca in fiecare ditre cele trei picaturi exista cel putin una din aglutininele
alfa sau beta care aglutineaza hematiile grupei A(IV), care au aglutinogen A, cat si
aglutinogen B.

Cursul 11
Transfuzia de sange
Definitie – introducerea in siguranta de sange sau derivate de sange in circulatia
venoasa
Pregatirea materialelor:
• tava medicala sau carucior pentru medicamente
• seringi si ace sterile
• manusi sterile
• trusa de transfuzie
• branula
• tampoane cu solutie dezinfectanta
• garou
• leucoplast
• eticheta
Atentie: se verifica inainte de utilizare integritatea trusei si termenul de valabilitate
al trusei si sangelui , precum si aspectul macroscopic.
Pregatirea pacientului
Psihica
• se informeaza si se explica pacientului procedura
• se obtine consimtamantul scris al pacientului
• se informeaza pacientul privind senzatia de frig , mancarime , iritatie sau
alte simptome anormale

Fizica
• pozitia de decubit dorsal a pacientului
• intimitatea pacientului

61
• interdictia de a consuma alimente cu circa 2 ore inainte si dupa terminarea
transfuziei
• alegerea locului pentru punctie
• se verifica indicatia privind cantitatea si felul produsului ce urmeaza sa fie
administrat
• se verifica identitatea pacientului
• sec recolteaza 2-4 ml de sange pentru compatibilitatea JAMBREAU
• se trimite la punctual de transfuzii o cantitate de sange care se eticheteaza
cu :
- numele spitalului
- numele clinicii
- numele si prenumele pacientului
- CNP
- Nr. F.O
- grupa de sange a pacientului
- cantitatea de sange ceruta
- numele medicului care a indicat transfuzia
- numele asistentei care administreaza sangele
- ziua , luna anul

• se incalzeste sangele la temperatura corpului

• se aseaza punga cu sange in stataiv
• se deschide trusa de transfuzii
• se fixeaza prestubul la o distanta de 2-5 cm mai jos de camera
transfuzorului
• se inchide prestubul , se da jos capacul acului si se insereaza la locul de
intrare al pungii
• se apasa pe camera transfuzorului si se lasa sa se umple pana la jumatate
cu sange
• se inlatura capacul protector de la capatul distal al perfuzorului , se
deschide prestubul si se lasa sangele sa se scurga pe tub pana se elimina
in interegime aerul
• se inchide prestubul si se pune capacul protector
• se alege locul potrivit pentru punctie
• se pune musamaua sub bratul pacientului
• se aplica garoul la cca 10-15 cm deasupra locului de punctie
• se verifica prezenta pulsului la radiala
• se recomanda pacientului sa inchida pumnul
• se dezinfecteaza locul de punctie cu alcool timp de 60 sec.
• se pozitioneaza mana libera la 4-5 cm sub locul de punctie si cu policele
se intinde pielea de deasupra venei

62
 • se inlatura capacul branulei si se punctioneaza vena
• se indeparteaza capacul perfuzorului
• se ataseaza perfuzorul la branula
• se desface garoul
• se fixeaza branula
• se deschide prestubul si se lasa sangele sa se scurga in circuitul venos
• se efectueaza proba OELEKER, se lasa sa curga 20-30 ml de sange si se
regleaza ritmul la 10 – 15 picarturi /min., se supravegheaza pacientul
pentru a observa daca nu apar semen de incompatibilitate , se repeata
operatia
• se aplica eticheta pe punga indicand ora la care a inceput transfuzia
• dupa terminarea transfuziei se inchide prestubul , se retrage acul si se
aplica un tampon cu solutie dezinfectanta
• in punga trebuie sa ramana cca 5-10 ml de sange care se pastreaza in
eventualitatea uneor verificari in caz de accidente posttransfuzionale
tardive
Ingrijirea pacientului
• se aseaza pacientul in pozitie comoda si se acopera
• se verifica semnele vitale la un interval de 15 min. in prima ora si di ora in
ora ,dupa aceea
• se informeaza pacientul sa anunte asistenta in cazul in care apar fenomene
ca: mancarime , dispnee, ameteli , durerui de spate sau in piept , semen care
indica reactii adverse
• se instruieste pacientul sa anunte asistenta in cazul in care apar semen de
infiltratie , roseate , edem , durere la locul punctiei
• temperatura camerei sa fie mai mare cu 1-2 grade decat iu mod normal
• se ofera pacientului lichide calde pe timpul transfuziei
Reorganizarea locului de munca
• colectarea deseurilor conform precautiunilor universale
• se indeparteaza manusile
• se spala mainile
Notarea procedurii
• administrarera transfuziei
• numarul scris pe punga
• ora inceperii transfuziei
• ora terminarii transfuziei
• eventualele reactii ale pacientului

Evaluarea eficatitatii procedurii

Rezultate asteptate
• semen vitale normale
63
 • absenta frisonului, mancarimii ,sau iritatiei
• analize de laborator in limite normale
• mucoase si tegumente normal colorate
Rezultate nedorite
Embolia pumonara – manifestata prin durere toracica vie, agitatie , cianoza,
tuse chinuitoare , hemoptizie
Hemoliza intravasculara cu blocaj renal , soc post transfuzional , accidoza
metabolica , stop cardiac prin hipotermie , care se pot produce datorita
sangelui neincalzit.
Ce trebuie sa facem?
- sa incalzim sangele
- supraveghem pacientul
- anuntam medical
- suprimam transfuzia
Socul hemolitic – incompatibilitate de grup , frison , tahicardie , dispnee ,
cianoza, dureri lombare , retrosternale , stare generala alterata - se anunta
medical
Infundarea perfuzorului si acului cu cheaguri – se schimba perfuzorul si
acul
Hipotermia
Se suplimenteaza numarul de paturi care acopera bolnavul , se incalzeste
pacientul cu cu buiote cu apa calda
Atentie
• nu se incalzeste sangele in apa calda sau deasupra surselor de incalzire, se
va evita agitarea pungii
• daca apar reactii postransfuzionale se returneaza punga la punctual de
transfuzii
• se respecta regulile de asepsie
• nu se umple camera transfuzorului cu sange , nu se poate urmarii ritmul
de surgere
• daca acul se infunda nu se permeabilizeaza acul prin presiune

Supravegherea pacientului cu reactii adverse la transfuzii

Obiectivele procedurii
• prevenirea reactiilor adverse pe perioada trasfuziei si dupa transfuzie
• instituirea masurilor pentru a reduce reactiile la transfuzie

Reactiile adverse
• pot sa apara in primele 15 min ale transfuziei si dupa transfuzie

64
• sunt reactii sistemice la administrarea sangelui si a derivatelor din sange,
incompatibile cu cele ale beneficiarului , care contin alergeni sau sunt
contaminate cu bacterii
• reactiile adverse generale - pot avea simptome variind de la : febra , frison
, urticarie , hipotensiune cu stop cardiac . Alte posibile reactii adverse care
pot rezulta din terapia transuziei de sange include: supraincarcarea
circulatorie si transmiterea unor boli ca ; hepatita , citomegavirusii sau
virusul imunodeficientei HIV.
• reactia hemolitica acuta – incompatibilitatea de grup sau Rh, se poate
produce in primele 15 min. de la instalarea transfuziei . Aceasta se manifesta
prin cresterea temperaturii , cresterea ritmului cardiac , durere de-a lungul
venei pe care se transfuzeaza sangele , frison , greata , durere in piept ,
dispnee , hipotensiune , hemoglobinurie
• reactia hemolitica intarziata - raspunsul imun dezvoltat de catre primitor
impotriva antigenelor donatorului non 0AB , manifestata prin descresterea
inexplicabila a hemoglobinei si a hematocritului .
• reactia febrile nonhemolitica - 1% din transfuzii , o posibila sensibilitate
a primitorului la leucocitele donatorului , acesata se produce la cca 30 min
. dupa inceperea transfuziei . Se manifesta prin febra mai mare cu 1°,
inrosirea fetei , frison , durere de cap.
• reactia alergica (usoara sau moderata ) cauzata de alergia primitorului la
proteinele din plasma donatorului . aceasta se produce pe durata transfuziei
si la o ora dupa terminarea transfuziei . Se manifesta prin aparitia eritemului
local , eruptie cutanata , urticarie
• reactia alergica severa – cauzata de alergia primitorului la un antigen al
donatorului . Aglutinarea celulelor rosii , obstrueaza capilarele si blocheaza
fluxul sanguin , cauzand simptome majore la toate organele interne . Se
produce in primele 5-15 min de la inceperea transfuziei . Apare tusea ,
greata , varsatura , detresa respiratorie , hipotensiunea arteriala , pierderea
cunostiintei ,stopul cardiac .
Se opreste transfuzia, se mentine linia venoasa , se administreaza
antihistaminice , corticoizi , antipiretice . Se monitorizeaza semnele vitale
din 15 in 15 minute si se incepe resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie.
• supraincarcarea circulatorie – poate conduce la edemul pulmonar si se
produce din cauza volumului excesiv sau ritmului rapid al transfuziei .
Aceasta pote aparea in orice moment sau la 1-2 ore dupa terminarea
transfuziei .Semne - dispneea , tusea , tahipneea , tahicardia , cresterea
presiunii venoase centrale . Se respecta ritmul de administrare de 2-4
ml/kgc/ora . Se acorda atentie deosebita ritmului de administrare si
volumului la pacientti in varsta.

65
 • sepsisul bacterian – datorita contaminarii bacteriene a produsului de
transfuzat . Acesta apare pe durata transfuziei sau la cca 2 ore dupa
terminarea transfuziei . Se manifesta prin febra , frison , crampe abdominale
, varsaturi ,diaree , hipotensiune

Evaluarea pacientului
• Se observa pacientul pentru febra cu sau fara frison . Febra poate
indica debutul unei reactii hemolitice acute , reactii febrile
nonhemolitice , sau septicemia bacteriana.
• Se observa pacientul pentru tahicardie si/sau tahipnee si dispnee .
Aceasta poate indica reactia hemolitica sau supraincarcarea circulatorie
. Siptomele pot fi insotite de tuse in caz de supraincarcare.
• se observa pacientul pentru urticarie sau eruptie cutanata . Aceastea
poat fi semnele unei reactii alergice , anafilactice , care se produc dupa
transfuzie.
• se observa pacientul pentru inrosirea fetei - poate fi cauza unei reactii
hemolitice acute sau nonhemolitice
• se observa pacientul pentru reactii gastrointestinale , greata ,
varsaturi , diaree , prezente in reactii hemolitice , sepsis sau reactii
anafilactice
• se observa scaderea tensiunii arteriale , in reactia hemolitica acuta ,
sepsis sau anafilaxie
• se observa pacientul pentru Wheezing ,durere in piept si stop
cardiac, toate sunt reactii anafilactice
• durerile de cap sau durerile musculare in prezenta febrei apar in
reactiile non hemolitice febrile
• se monitorizeaza pacientul pentru diseminarea coagularii
intravasculare , insuficienta renala , hemoglobinemie ,
hemoglobinurie , tooate suntt semen ale reactiei hemolitice tardive.
• se observa pacientul care primeste transfuzii massive de sange
pentru hipotensiune usoara , hipocalcemie si hiperkalemie .
Produsele de sange reci pot afecta sistemul de conducere cardiac dind
aritmii ventriculare . Aritmiile , hipotensiunea si furnicaturile pot aparea
datorita citratului de sodium folosit drept conservant pentru produsele de
sange , se combina cu calciul pacientului .Hiperkalemia dauce de obicei
la colici intestinale , diaree , oligurie , spasme musculare , modificari pe
ECG, bradicardie premergatoare stopului cardiac.
Ce facem in cazul unor reactii la transfuzie ?
• opriti transfuzia
• schimbati perfuzorul care contine cheaguri de sange si il inlocuiti cu altul
nou , exceptie cand este o reactie usor alergica
• informati medical
66
 • mentineti linia venoasa
• notati sangele si produsele de sange , timpul in care au aparut reactiile
transfuziei , precum si interventiile asistentului
• recoltati sange simplu pentru determinarea compatibilitatii
• returnati punctului de transfuzie punga cu cativa ml de sange pentru o
eventuala verificare in cazul in care se produc reactii postransfuzionale
severe
• administrati medicatia prescris in accord cu tipul si severitatea reactiei la
transfuzie
- antihistaminice
- antipiretice
- analgezice
- fluide
- diuretice
- antibiotice
- se initiaza resuscitarea in caz de stop cardiac
- se recolteaza prima proba de urina – se poate produce
hemoglobinuria
• monitorizati functiile vitale la fiecare 15 min. sau mai des dac este nevoie

Ingrijirea pacientilor cu fracturi , luxatii , entorse

Dintre traumatisme în general 75% interesează extremitaţile.

Agenţii vulneraţi pot determina:
-leziuni osteoarticulare (entorse, luxaţii, fracturi).
-leziuni ale parţilor moi (plăgi, rupturi musculare, tendinoase, ligamentare).
-leziuni neuro-vasculare (leziuni ale nervilor si vaselor).
Rareori aceste leziuni apar izolate: de obicei sunt multiple, interesând mai multe ţesuturi
(os, muşchi, etc.).
Fracturile
Prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau paţială a continuităţii unui os, aparută în
urma unui traumatism.
In mod clasic, fracturile se impart in:
-fracturi inchise (segmentele osoase sunt acoperite integral de piele);
-fracturi deschise (tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul
vulnerant, fie de fracturile osoase -dinăuntru în afară- şi osul ajunge în contact cu
exteriorul).

Simptomatologie

67
Semne clinice generale
• Imobilitate
• Somnolenţă
• Facies palid , acoperit de transpiraţii reci
• Ochi încercănaţi înfundaţi în orbite
• Buze uscate ,cianotice
• Tegumente reci si palide
• Tahicardie ,puls filiform
• Hipotensiune arteriala
• Polipnee superficială
• Dispnee
• Oligurie

Semne locale,
• semne de probabilitate
• semne de certitudine.

Semne locale de probabilitate:

• Durerea, apărută în primul moment, poate avea sediul în focarul de fractură sau
pot aparea dureri reflectate, ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi, pe care
le acuză bolnavii cu leziuni primare ale şoldului.
Pentru precizarea diagnosticului de fractură uneori este nevoie să provocăm durerea:
astfel, durerea în punct fix se depistează palpând regiunea cu un deget din aproape în
aproape se provocă o oarecare durere, care arată suferinţa părţilor moi traumatizate;
în clipa în care degetul ajunge la locul unde este fracturat osul, bolnavul va acuză o
durere mai vie.
Altă manevră utilă mai ales în depistarea fracturilor parţiale constă în provocarea
durerii prin presiunea la distanţă.
- punerea în evidenţă a unei fracturi de metatarsian: se apasă în ax pe degetul
corespunzător.
- durerile unui focar de fractură costală se exacerbează atunci când se solicită întregul
arc costal, prin apăsare pe stern.
• Echimozele pot fi comune şi în entorse, contuzii sau luxaţii. Spre deosebire de
cele din entorse, în fracturi echimozele apar tardiv;
• Deformarea regiunii;
• Scurtarea segmentului anatomic (comună şi unor luxatii);
• Impotenţa funcţională.

Semne locale de certitudine

• Mobilitate anormală (existenţa unei mişcări unde aceasta nu există în mod
normal);

68
 • Crepitaţiile osoase (frecătura osoasă) se constată odată cu provocarea mobilităţii
anormale.
Aceasta frecatura este aspră, se percepe atât la mână, cât şi la auz.
• Lipsa transmiterii mişcărilor dincolo de fractură ( o mişcare pe care bolnavul o
poate face într-o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte parti);
• Intrerupere continuităţii unui os
Pericolul vital în traumatismele extremităţilor îl constituie hemoragia masivă şi
infecţiile grave.

Fracturile deschise
Fracturile deschise sunt fracturile în care segmentele osoase fracturate comunică direct
cu exteriorul.
În aceste cazuri, odată cu fractura, se produc şi leziuni de diferite grade ale partilor moi
(tegument, muschi, aponevroze, vase, nervi), care devin poarta de intrare pentru microbi.
Deşi nu comportă un risc vital imediat, infecţia osoasă este cea mai redutabilă complicaţie
a fracturilor deschise, datorită dificultăţii deosebite pe care le ridică în calea vindecării.

Entorsa
Entorsa este o leziune capsulo-ligamentară dată de o mişcare forţată, anormală.
Semne clinice
• Durere, de obicei foarte intensă şi nesistematizată, se concentrează în punctul fix,
după cateva ore de la traumatism, la locul insertiilor capsulo-ligamentare
interesate;
• Impotenţa - funcţională relativă datorită durerilor pe care le provoacă mişcările în
articulaţia interesată;
• Edem;
• Echimoze;
• Pozitie antalgică caracteristică articulaţiei

Luxatia
Dacă extremităţile osoase care alcătuiesc o articulaţie sunt îndepartate ( prin
traumatism) de la raporturile lor normale şi sunt menţinute permanent în această situaţie,
însemnă că au suferit o luxaţie .

Simptomatologie
• Durere, care se mareşte odată cu tentativa de mişcare.
• Impotenţa functională.
• Tumefierea regiunii ( edem).
• Deformarea regiunii
• Hematoze, echimoze subcutanate.
• Scurtarea eventuala a segmentului unde s-a produs leziunea.

69
 • Uneori parestezii, paralizii, uşoara cianoză ( datorită unor compresiuni nervoase
şi vasculare). Pentru precizarea diagnosticului luxaţiei şi a eventualelor asocieri
lezionale este indispensabil examenul radiografic.

Tratamentul fracturilor

In cazul fracturilor trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli:

- Fracturile fara deplasare se iau toate masurile in timpul transportului de la locul
acidentului la spital , in timpul examinarilor , de la camera de examinare pana la
radiologie , capetele oaselor sa nu se deplaseze
- Fractura trebuie redusa cat mai curand si cat mai corect
- In timpul manevrelor de transport si de reducere sa nu porneasca stimuli nocioceptivi
care sa declanseze socul.
- Se iau masuri ca fragmentele osoase sa nu lezeze muschii , vasele de sange sau nervii
- Se executa manevre blande si se imobilieaza provizoriu pentru ca o fractura inchisa sa
se transforme in fractura deschisa
- Imobilizarea corecta a fracturii dupa reducere
- Miscari active ale tuturor articulatiilor corpului care nu sunt imobilizate pentru
prevenirea atrofiei musculare , redoarei articulare si distructiei osoase .
- Miscari active ale musculaturii din segmentul imobilizat pe cat posibil pentru
favorizarea circulatiei si prevenirea flebitelor.
- Evitarea aplicarii unui bandaj strans pentru imobilizare si pentru evitarea stazei
sanguie .
- Combaterea sau diminuare durerii prin administrarea de antialgice
- Reducerea fracturii sub anestezie pentru a prevenii socul traumatic

Tratamentul ortopedic
- Se face sub anestezie
- Sunt necesare trei persoane pentru reducerea corecta
• o persoana face extensia
• alta face contraextensia ,
• dupa indepartarea suficienta a capetelor osoase ,medicul ortoped aseaza
segmentele osoase cap la cap cat mai corect , in ax.
- Corectitudinea reducerii se verifica rdiologic si numai dupa aceea se aplica aparatul
gipsat .
Imobilizarea in aparat gipsat
Gipsul are proprietatea de a se intarii dupa ce a fost udat cu apa . Gipsul se presara
intrun strat foarte subire pe fata desfasurata a fesii de tifon care apoi se ruleaza usor
strans .
Se va avea grija ca in timpul depozitarii gipsul sa nu se scurga de pe fasa.

70
 Se folosesc in mod frecvent fesile de 10 cm latime .
Pentru atele se folosesc si fesi de 15 , 20 cm latime.
Fesile se pastreaza intro lada .
Inmuierea fesilor se face intrun lighean . In timpul inmuierii fesile trebuie sa fie
complet acoperite de apa . Inmuierea fesilor nu trebuie a depaseasca 10, 15 minute.
Efectuarea aparatului gipsat se incepe cu aplicarea atelei gipsate , care este un
element de rezistenta si sustinere a aparatului gipsat.

Atela gipsata
- se confectioneaza din fesi de 10,15, 20 cm latime in functie de necesitate .
- se acopera cu un strat de tifon sau un strat subtire de vata
- se muleaza pe segmentul care urmeaza sa fie imobilizat
- se aplica pentru fixarea atelei gipsate bandajul uscat pentru fixarea atelei gipsate
- bandajarea segmentului se face conformt tehnicii invatate la efetuarea bandajelor
- infasarea nu trebuie sa fie facuta prea strans pentru a nu favoriza aparitia leziunilor
ischemice
- se lasa atela sa se intareasca
- se curata tegumentele pacientului daca s-au murdarit de gips
- se informeaza pacientul despre regimul de viata care trebuie respectat pe timpl
imobilizarii
Aparatul gipsat
- se acopera segmentul care urmeaza sa fie imobilizat cu un strat subtire de vata pentru
ca dupa reducerea edemului gipsul se largeste
- se prefera aplicarea de pernite de vata la nivelul proieminentelor osoase, maleolelor ,
calcai , regiunea sacococcigiana
- fesile gipsate se deruleaza in jurul membrului fracturat , repede si cu abilitate , avand
grija sa nu se creeze cute si totodata sa nu se deplaseze fragmentele osoase
- aparatul gipsat trebuie sa nu fie prea gros , totusi sa fie suficient de rezistent
- de regula un aparat gipsat se aplica sa prinda articulatia de desubtul si deasupra
focarului de fractura
- inainte de uscare aparatul gipsat se modeleaza corect , se va rascroii , daca sub el se
gaseste o plaga se aplica pansament
- la nivelul plagii se face o fereastra pentru urmarirea evolutiei plagii
- se curata tegumentele de gips
- se explica pacientului regimul de viata care se va respecta perioada imobilizarii in
aparatul gipsat
- durata imobilizarii este variabila in functie de felul fracturii, varsta pacientului , osul
fracturat.
- In general imobilizarea unei fracturi este intre 30 si 90 zile.
Extensia continua
Se efectueaza la oasele cu mase mari musculare , care trag segmentele musculare
in directii diferte.

71
- Extensia se realizeaza fie cu benzi de leucoplast fie cu brosa Kirschner care se trece
prin capatul osului si este prinsa apoi in potcoava. De aceasta potcoava se leaga sarma
moale care se trece peste un scripete de care se agata greutati in functie de forta
musculara care trebuie invinsa. Membrul inferior este asezat de cele mai multe ori pe
o atela Braun-Bohler. Contraextensia se realizeaza prin greutatea corpului. In momentul
in care capetele oaselor au ajuns in ax si cap la cap , cca 10 , 15 chiar si 30 de zile , se
aplica un aparat gipsat.

Tratamentul operator
Se efectueaza ori de cateori nu reuste reducerea pe cale ortopedica si nici prin extensie
continua.
Uneori este necesara reducerea sangeranda pentru evitarea lezarii partilor moi sau
pentru a repara unele leziuni musculare , ale nervilor sau ale vaselor de sange produse
de fractura.
Pentru mentinerea oaselor fracturate in pozitie corecta se folosesc sisteme de
contentie , incercuire cu sarma , fixarea cu placi si suruburi , fixarea cu brose ,
incercuirea cu grefoane osoase.
Dupa reducerea sangeranda , peste segmentul fracturat se aplica aparat gipsat .
Durata imobilizarii fracturilor pe cale sangeranda este mai mare cu 20,30 de zile . Fac
exceptie fracturile a caror imobilizare s-a facut prntro tija metalica introdusa
centromedular
Reeducarea pacientului imobilizat in aparat gipsat
- Anumite miscari in timpul imobilizarii
- Miscari din ce in ce mai ample dupa scoaterea aparatului gipsat pentru ca
articulatiile sa-si reia miscarile normale si pentru refacerea musculaturii hipotrofiate in
timpul imobilizarii .

MANIFESTARI DE DEPENDENTA
Deformari ale piciorului
Genu valgum
Se caracterizeaza prin faptul ca genunchiul face un unghi cu deschiderea in afara
Genu varus
Se caracterizeaza prin aceea ca genunchiul face un unghi cu deschiderea inauntru
Cauze:
• De origine congenitala
• Rahitism
• Persoane care au calarit foarte mult in tinerete > genu varus
Simptome:
• Tulburari de mers
• Cele mai importante sunt in genu valgum bilateral ,evitarea lovirii genunchilor
mers balansat , leganat ca de rata
Tratment

72
 • Imobilizarea in aparate gipsate succesive inca din copilarie
• Interventii chirurgicale > rezectii osoase la nivelul genunchiului
Nevoi nesatisfacute
• Nevoia de a se misca
• Nevioa de a avea o buna postura
• Imaginea de sine
• Nevoia de a se realiza
• Nevoia de a evita pericole > interventia chirurgicala
• Nevoia de a comunica
Deformatii ale piciorului
Piciorul stramb
Denumirea se desemneaza prin pozitia piciorului fata de gamba , ceeace face ca
planta piciorului sa nu se mai aseze pe sol in pozitia sa fiziologica in punctele sale
fiziolocice de sprijin.
- Aceasta pozitie se datoreaza din viata intrauterina (congenitala).
- Unui accident care a lezat scheletul , muschii, tendoanele sau nervii din
aceasta zona.
- Unele boli paralitice (paralizia infantila)
Piciorul echin
Se caracterizeaza pintro extensie permanenta a regiunii posterioare a plantei ,
piciorul se sprijina numai pe jumatatea anterioara a plantei .
Cauze :
• Malformatii congenitale
Simptomtologie
• Tulburari de statica
• Tulburari de mers
Tratament
• Depistarea cat mai timpurie a malformatiei
• Ortopedic prin imobilizari succesive in aparate gipste
• Chirurgical
Nevoi aceleasi ca la genum valgum si genum varum
Piciorul talus
Este o pozitie opusa piciorului echin , piciorul sprijinidu-se numai pe calcai si
avand jumatatea anterioara in extensie – suspendata .
Piciorul varus
Pacientul calca pe marginea externa a a plantei , in timp ce planta priveste inauntu.
Piciorul valgum
Piciorul are o pozitie inversa celei din varum , pacientul calca pe marginea interna
a plantei , tinand planta in afara si marginea externa privind in sus.
Aceste malformatii congenitale dau tulburari importante de statica si mers.
Tratamentul

73
 Trebuie efectuat imediat ce deformatia a fost constatata. Cu cat tratamentul este
instituit mai devreme cu atat rezultatele sunt mai bune.
Tratamentul ortopedic prin aplicarea de aparate gipste succesive poate corecta
definitiv malformtia. Mai tarziu cand aponevroza se retracteaza si oasele tarsiene si
metatarsiene se modeleaza se adapteaza la pozitia vicioasa , reducerea ortopedica este
nula , fiind necesara aplicarea reducerii sangerande , care reduce deformarea partial.

Piciorul plat
Malformatia care consta in turtirea (aplatizarea , prabusirea ) boltei plantare si
rotirea piciorului in afara .
Simptomatologie
- Dureri la nivelul piciorului , mai ales la nivelul maleolelor sau in regiunea
subastragaliana sau mediotarsiana , motiv pentru care pacientul schioapata.
- Bolta plantara este plata si pacientul calca pe sol cu toata talpa.
Tratament
Plasarea unor talonete de corectare in incaltaminte .Daca aceste se plaseaza de
timpuriu , se poate constata corectarea afectiunii la varsta adulta .
Halux valgus
Este o afectiune care se manifesta prin devierea halucelui in afara . Devierea poate
fi accentuata , astfel incat halucele sa se incruciseze pe deasupra sau pe dedesubt cu
degetul al doilea . Capul metatarsului bombeaza inauntru pe el creandu-se o exostoza
acoperita de o batatura . sau de o pnga sinoviala , care de multeori se inflameaza
formand o bursita. Dn cauza deformarii si mai ales a bursitei pacientul are dureri vii,
este jenata de incaltaminte si mers cu dificultate .
Tratament
- In cazuri incipiente se poate vindeca cu usurinta prin mentinerea
halucelui in pozitie fiziologica cu autorul unei pernite care se plaseaza
intre haluce si degetul al doilea.
- Cand haluxul valg este accentuat se practica interventie chirurgicala prin
care se rezeca exostoza , uneori si capul metatarsului , halucele se pune
in pozitie normala.
Adeseori incaltamintea cu varf ascutit si toc inalt are o contributie insemnata la
aparitia afectiunii.
Luxatia congenitala de sold
Apare la nou nascut si consta in plasarea anormala a capuli femural . In luxatia
congenitala a soldului capul femural se deplaseaza in afara cavitatii cotiloide , in masa
musculara a fesei . Luxatia poate fi uni sau bilaterala .
Afectiunea este mult mai frecventa la fete decat la baieti , se datoreste unei
insuficiente dezvoltari a cavitatii cotiloide , care este plata . Aceasta insuficienta
dezvoltare a cavitatii cotiloide , numita displazie luxanta a soldului , determina luxarea
capului femural si plasarea sa undeva in masa musculara fesiera . Luxatia este
favorizata de infasarea nou nascutului cu membrele inferioare paralele si cu un scutec
74
voluminos intre coapse. Acest mod de infasare care nu trebuie folosit , impinge in afara
din cavitatea cotiloida capetele femurale .
Tratamentul acestei malformatii consta in aparat ortopedic care indeparteaza
genunchii si aduc inauntru partea superioara a coapselor .
Simptomatologia
- Semnul resortului , consta in miscari de rotatie blande si incercarea de
scoaterea capului femural din cavitatea cotiloida. In cazul in care capul
femural este luxabil se percepe o senzatie ca de resort cand capul femurului
trece peste marginea cotilului si se luxeaza .
- Examenul radiologic evidentiaza luxatia
- Durerea si tulburarie de mers sunt semne care se pot pune in evidenta
numai foarte tarziu cand copilul merge .Boala determina dureri prin
comprimarea unor filete nervoase senzitive din regiunea respectiva.
- Scurtarea membrului pelvin afectat .Membrul afecat este mai scurt in
raport cu cel sanatos. Daca luxatia este bilaterala , scurtarea membrelor
este mai dificil de apreciat .
Tratament
Cel mai important lucru este ca boala sa fie depistata la timp . Pentru corectie se
foloseste atela VON ROSEN , confectionata din tabla de aluminiu , captusita cu vata ,
mentinuta cu fasa . Inainte de fixarea definitiva a atelei se verifica mai intai daca sa
redus luxatia si capetele femurale sunt in pozitie normala.
Tratamentul dureaza 5 – 6 luni , semnele radiologice fiind acelea care indica daca
luxatia s- a redus .
Dupa doua luni , aparatul poate fi scos pentru baie , dupa cea de a 3 a luna aparatul
poate fi scos intermitent pentru cateva ore.
In cazul in care boala nu a fost tratata la timp , este necesar tratamentul chirurgical
care trebuie facut inainte de implinirea varstei de 18 ani. Tratamentul consta in a crea o
cavitte cotiloida cat mai buna si introducerea capului femural in aceasta .

CIFOZA

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (in planul vertical de
simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.
Cifoza se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica, in fata,
provocand cocoasa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru
echilibrarea coloanei. Cifoscolioza este o deviatie dubla a coloanei vertebrale, cu
convexitate posterioara si curbura laterala.
Cauze:

• Pozitia incorecta a copilului pe scaun inca din primii ani de viata,

• purtarea incorecta a ghiozdanului
• Cresterea brusca in inaltime,
75
 • evitarea practicarii regulate a sportului care intareste musculatura spatelui
• neglijarea kinetoterapiei in cazul in care boala s-a instalat
• rahitismul,
• miopia,
• modificari ale auzului, care obliga copilul sa ia atitudini asimetrice sau
incorecte pentru a corecta defectul in detrimentul pozitiei normale a
corpului
• traumatisme cu turtirea unei vertebre in unghi ascutit spre inainte (in pana)
ceea ce determina asezarea coloanei in unghi deasupra si sub vertebra
lezata.
• mentinerea mult timp aplecat inainte a corpului produce o turtire a
corpurilor vertebrale in partea anterioara, din cauza greutatii corporale care
afecteaza si actioneaza asupra acestei parti a vertebrei.
• Morbul Pott (T.B.C. la coloana) produce o cifoza prin distrugerea unei
vertebre si inclinarea trunchiului inainte.
• cifoza juvenila sau epifizata Schaurmann apare la varsta pubertatii, cu
localizare mai mult la vertebrele dorsale.
• Cifroza senila sau a batranilor are localizarea cervico-dorsala la barbati si
dorsala medie sau dorsolombara la femei.

Boala nediagnosticata si netratata la timp va duce la modificari ireversibile ale

coloanei, care pot fi solutionate doar prin interventie chirurgicala.

Siptomatologie

• alterarea activitatii intregului aparat locomotor,

• a miscarilor respiratorii,
• modificari ale metabolismului,
• ale echilibrului glandelor endocrine
• ale sistemului nervos.
• modificarea activitatii si dezvoltarii organelor interne .
• afectarea imaginea de sine a adolescentului, care creste brusc in inaltime,
dar desirat si stramb.

Tratament

• profilaxia tulburarilor de dezvoltare a oaselor prin prevenirea si tratarea

tulburarilor endocrine
• profilaxia rahitismului prin asiguraerea necesarului de substante
minerale , calciu, fosfor , magneziu ,vitamine A,D , printrun regim
alimentar echilibrat .

76
 • pastrarea tinutei corecte prin stimularea dezvoltarii musculaturii
copiilor si a fortei musculare
• profilaxia deformarilor osoase prin prevenirea si tratarea rahitismului
• educarea pentru perioade de odihna si somn pe spate pe plan dur cu
perna mica
• portul ghiozdanului in spate de catre elevi
• profilaxia si tratarea bolilor care genereaza cifoza
• stimularea dezvoltarii oaselor prin exercitii de indemanare si travaliu
moderat

Scolioza
Scolioza este atunci cand devitia coloanei este mai mare de 10 grade. Coloana
vertebrala se curbeaza de obicei in foma literei S sau C.
CAUZE
Scolioza apare de obicei in copilarie sau adolescenta si este asociata factorilor
genetici, adesea fiind o afectiune familiala.
Sunt doua tipuri de scolioza:
• structurata
• nestructurata.
Scolioza nestructurata implica curburi ale coloanei, fara rotatie si este
reversibila, pentru ca este cauzata de conditii precum :
- durere sau spasm muscular
- o cauza inflamatorie precum apendicita
- inegalitatea membrelor inferioare.
Scolioza structurata implica curburi ale coloanei cu rotatie si este
ireversibila fiind de obicei cauzata de factori necunoscuti (idiopatici) ori boli
sau alte conditii precum :
- anomalii prezente la nastere (congenitale),
• spina bifida, situatie in care canalul spinal nu se inchide normal sau situatii
care afecteaza formarea normala a osului. Intre 5-7% dintre cazurile de
scolioza sunt determinate de anomalii congenitale ale coloanei, care
determina curburi ale coloanei, curburi care sunt mult mai rigide decat cele
determinate de:
- afectiuni musculare sau nervoase,
• paralizia cerebrala,
• sindromul Marfan sau distrofia musculara
- traumatisme
- infectii
- tumori.
La adulti scolioza poate apare ca urmare a modificarilor coloanei

77
 determinate de imbatranire (procese degenerative). Aceste procese
degenerative pot fi cauzate de catre osteoartrite sau osteoporoza.
Copilul cu scolioza:
- un umar poate parea mai inalt decat celalalt
- un sold poate parea mai inalt decat celalalt
- capul copilului nu este centrat pe corpul sau
- un omoplat poate fi mai proeminent decat celalalt
- coastele sunt mai ridicate pe o parte cand copilul se apleaca in fata din
talie
- linia taliei poate fi mai plata pe o parte.

Siptomatologie
• dureri in copilarie sau adolescenta. Durerea in adolescenta la cei care au
scolioza este data de alte cauze, precum tumori ale oaselor sau ale maduvei
• Adultii care au scolioza pot sau nu sa aiba dureri de spate. In majoritatea
cazurilor, unde sunt prezente durerile de spate, este greu de stabilit daca ele
sunt cauzate de catre scolioza.
• dificultati la respiratie.

Curburile mici, in general, nu cauzeaza dureri sau alte probleme.

• In perioada de crestere, cum ar fi cresterea rapida din timpul adolescentei,
curburile se pot agrava.
• Curburile mai mici de 30 de grade adesea se opresc din evolutie odata cu
stoparea cresterii scheletului, in timp ce curburile mai mari se pot agrava pe
toata perioada adolescentei iar evolutia poate continua si la maturitate, daca nu
sunt tratate.
• tratament (fie corset sau interventie chirurgicala).
Factorii ce pot sugera un potential de crestere al curburii coloanei includ:
• varsta copilului si stadiul de dezvoltare sau maturitate al scheletului cand a
fost diagnosticata scolioza.
• Cu cat este mai putin maturizat scheletul in momentul diagnosticarii, cu atat
mai mare este sansa ca scolioza sa se agraveze in timp.
• Varsta scheletului,
- marimea curburii. Cu cat este mai mare curbura cu atat mai mare este si riscul
de a se agrava in timp
- localizarea si forma curburii. Curburile situate in partea superioara a coloanei
vertebrale se agraveaza adesea mai mult decat cele situate in partea inferioara a
coloanei.
Fetele au mai mare probabilitatea de a face scolioza cu curburi mai mari si mai
severe decat baietii.
In cazul curburilor severe, defomarea coastelor (gibozitatea) poate
• reduce cantitatea de aer din plaman
78
 • determina inima sa faca un efort suplimentar pentru a pompa sange in tesutul
pulmonar comprimat.
• aparitia in timp a insuficientei cardiace.

FACTORI DE RISC
Factorii care cresc riscul unei persoane de a dezvolta scolioza, includ:
- istoria familiala. Se cunoaste faptul ca scolioza este o afectiune cu caracter
familial. Copii, in special fetele ale caror mame au avut scolioza, prezinta un risc
crescut de a dezvolta scolioza
- sexul feminin. Fetele cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani sunt de 7 ori mai
predispuse decat baietii sa faca scolioza cu curbura severa care sa necesite tratament.
Scolioza este mai frecventa la persoanele care au:
- vertebre impinse spre inainte (deplasare anterioara), mai obisnuita in partea
inferioara a coloaneivertebrale (spondilolistezis)
- lipsa sau scurtarea membrelor superioare sau inferioare
- alte tulburari legate de dezvoltarea tisulara in viata intrauterina.

Osteoporoza
Este o boala caracterizata prin densitate osoasa scazuta si deteriorarea
tesutului osos.
Fctori de risc
• Genetici
• Rasa alba si galbena
• Istoric familial
• Talia mica
• Habituali si nutritionali
• Menopauza timpurie
• Nuliparitatea
• Menarha intarziata
• Amenoreea secundara prelungita
• Fumatul
• Alimentatia parenterala
• Imobilizarea
• Afectiuni asociate
• Artrita reuatoida
• Boala cronca inflamatorie
• Anorexia
• Malabsorbtia
79
 • Tiretoxicoza
• hipogonadismul primar
• Tratamente cu anumite medicamente
• Administrarea cronica de corticoizi
• Substitutia tiroidiana excesiva
• Anticoagulantele
• Chimioterapicele
• Anticonvulsivante
• Antiacide care leaga fosforul

Simptome
• Faza prodromla
• Dureri de spate
• Sensibilitatea coloanei vertebrle
• Spasme musculare reflexe
Primele simptome se caracterizeaza prin dureri intense in zona mediana
a coloanei torcolombare determinate de fracturi vertebrale compresive
• Durerea se accentueaza la schimbarea pozitiei stranut tuse efort
defecatie
• Evolutia rerograda a coloanei vertebrale
• Postura antalgica
• Spasme paravertebrale
Simptome clinice
• Scadere in inaltime
• Hipercifoza toracica
• Lordoza lombra redusa
• Trunchi redus
Tratment
Calciu si vitamina D
Terapie cu substituenti hormonali
Medicament anabolizante
Calcitonina
Alimentatie bogata in calciu , fosfor si vitamine din grupul A ,D.

80
 Osteomielita
Reprezinta o infectie osoasa cauzata de obicei de bacterii.
Infectia ce caracterizeaza aparitia bolii provine de regula din alte regiuni si
se raspandeste la oase prin circulatia sanguina sau de la un tesut invecinat.
Cele mai multe cazuri de osteomielita apar la adulti ca urmre a:
• unor traumatisme deschise
• interventii chrurgicale realizate in conditii inproprii
• prin extinderea infectiei de la tesuturile moi invecinate
Persoanele diabetice pot prezenta o forma speciala de osteomielita aparuta
ca urmare a diseminarii de la un focar invecinat pe fondul afectarii
structurilor vasculare periferice, sunt afectate doar oasele mici ale
piciorului.

Simptomataologie

• Lipsita de semne evidente in faza de debut

• In faza cronica
• Febra
• Durere
• Tegumente hiperemice local
• Tumefactie
• Hiperpirexie locala
• Tardiv pacientul prezinta mai multe fracturi pe os patologic,
carcinoame

Tratament

• Antibioterapie
• Inteventie chirurgicala

Complicatii

• Osteomielita cronica
• Raspadirea locala a infectiei
• Reducerea functiei articulare

81
 Nevoi nesatisfacute
o Nevoia de a pastra tegumentele curate si integre
o Nevoia de a pasta temperatura corpului in limite normale
o Nevioa de a se odinii si a dormii
o Nevoia de a se misca si avea o buna postura
o Nevoia de a evita pericole

Punctia articulara

Definitie:
Constituie realizarea unei comunicari instrumentale directe intre cavitatea articulara si
mediul extern prin intermediul unui ac de punctie

Scop
Explorator
- Evidentierea prezentei lichidului articulr
- Recoltarea lichidului articular in vederea examinarii
- Diagnostic in special pentru artropatii (artrita cristaloida , artrita septica)

Terapeutic
- Evacuarea continutului intraarticular (sange puroi , lichid articular)
- Introducerea substantelor medicamentoase prin injectarea intraarticulara (antibiotice
, cortizon)

Indicatii
- Artrite acute si cronice seroase , serofibroase , purulente
- Hematroza , prezenta sangelui in cavitatea articulara de cele mai multe ori de cauza
traumatica
- Artrita tuberculoasa
- Terapia articulara prin injectarea de substante medicamentoase
- Cu actiune asupra sinovialei patologice , corticosteroizi , antibiotice ,
tuberculostatice
- cu actiune asupra cartilajului articular , anestezice locale , glucozamine
- inhibitori de enzime proteice

Contraindicatii
- afectarea tegumentara inflamatorie locala

Loc de electie
- Articulatia scapulohumerala

82
- Articulatia cotului
- Articulatia radiocarpiana
- Articulatia coxofemurala
- Articulatia geunchiului
- Articulatia tibiotarsiana

Pregatirea punctiei

Mateiale necesare
- Seringi sterile de unica folosinta de : 2 , 10 , 20 ml
- Ace sterile de unica folosinta de 0,6x50 mm, 0,8x100 mm
- Pense sterile
- Tampoane si comprese sterile
- Campuri operatorii sterile
- Manusi sterile
- Solutii dezinfectante (tinctura de iod , betadina , poliiodin, clorhehin A)
- Solutii anestezice (xilina , marcaina , procaina)
- Medicamentele pentru injectarea intraarticulara
- Eprubete sterile pentru culturi microbiologice
- Banda adeziva
- Fesi
- Tavita renala
- Vas pentru colectarea lichidului articular extras
- Material de prtectie a patului , musama si aleza sub articulatia pacientului

Organizarea mediului
- Dezinfectia chirurgicala a mainilor executantului
- Echipament , halat steril manusi sterile
- Instrumentar chirurgical pregatit pe masuta de instrumente mobila , protejata de un
camp steril , asezata la distanta de pacient
- Toate masurile de asepsie , pentru ca seroasele articulatiei prezinta o mare
receptivitate la infectii
- Contraindicatia ca punctia articulara sa se execute in sali septice sau la domiciliu

Pregatirea pacientului

Psihica
- Obtinerea acordului pacientului
- Informarea pacientului despre scopul punctiei
- Informarea despre durata
83
- Riscurile neefectuarii punctiei
- Solicitarea datelor personale privind alergiile

Fizica
- Epilarea locului punctiei prin radere daca este nevoie
- Alegerea pozitiei pacientului pentru punctie in functie de articulatia interesata
- Sa se poata imobiliza manual articulatia in timpul punctiei
- Disconfort minim pentru pacient si executant
- Alegerea zonei de maxima fluctuenta
- Abordarea cavitatii articulare fara lezarea pachetului vasculonervos
- Adaptarea lejera a particularitatilor anatomice ale articulatiilor

Pozitii pacient

Articulatia scapulo humerala

- Decubit dorsal cu membrul in abductie 15˚ , cotul flectat la 90˚ , antebratul si mana
sprijinite pe abdomen
- Sezand cotul flectat si sprijinit pe celalalt membru superior
- Decubit ventral sau sezand pentru abordarea posterioara

Articulatia cotului
- Sezand cu cotul sprijinit pe masa de consultatie
- Decubit ventral ,cu cotul flectat peste 90˚

Articulatia radiocarpiana
- Calea radiocarpiana ,antebratul sprijinit pe masa de consultatie cu mana flectata la
maximum in pozitie palmara si inclinare cubitala pe campul operator facut sul
- Calea cubitala , flexie palmara si inclinare radiala pe campul operator facut sul

Articulatia coxofemurala
- Calea anterioara , decubit dorsal cu genunhiul usor flectat sau in extensie coapsa in
abductie si rotatie externa de 5˚
- Calea laterala externa , decubit dorsal cu genunchiul mult flectat cu coapsa in
abductie si rotatie interna
- Executia punctiei sub control radiologic

Articulatia genunchiului
- Calea anterioara , decubit dorsal cu genunchiul in flexie maxima sau pozitie sezanda
cu gamba si piciorul atarnate peste marginea canapelei de consultatie
- Calea laterala , decubit dorsal cu genunchiul in extensie

Articulatia tibiotarsiana
84
- Decubit drsal cu piciorul in flexie plantara

Efectuarea punctiei
Punctia este efectuata de catre medic in prezenta si cu colaborarea asistentilor
medicali
Pregatirea materialelor si organizarea mediului trebuie sa se respecte conditiile de
asepsie si sterilizare

Sarcinile medicului
- Marcheaza reperele anatomice pentru zona de maxima fluctuenta
- Efectueaza anestezia locala
- Izoleaza articulatia cu campuri sterile
- Executa punctia si aspira lichidul
- Extrage acul de punctie

Sarcinile asistentului 1
- Pregateste locul punctiei prin curatarea pielii (toaleta riguroasa) , pe cel putin 6/6 cm
sau 12/12 cm in cazul articulatiei soldului
- Efectueaza dezinfectia locala de la centru spre periferie de cel putin 2 ori cu tinctura
de iod sau poliiodin
- Serveste seringa cu anestezic local
- Dupa anestezie badijoneaza cu iod locul punctiei
- Serveste materialul steril
- Pregateste seringa si acul pentru punctie
- Serveste seringa si acul de punctie
- Pregateste eprubetele sterile pentru culturi microbiologice
- Colecteaza lichidul in eprubete si recipienti
- Badijoneaza locul punctiei cu tinctura de iod sau poliiodin
- Aplica pansament compresiv , steril la locul punctiei
Sarcinile asistent 2
- Pozitioneaza pacientul adecvat
- Mentine pozitia pacientului
- La indicatia medicului executa miscari fine de strangere a articulatei pentru evacuare
- Imobilizeaza complementar cu atele sau atela din gips articulatia pacientului.
- Supravegheaza pacientul
- Se noteaza pnctia in FO

Conduita post punctie

- Se maseaza usor locul punctiei cu un tampon pentru a inchide comunicarea realizata
de ac in cavitatea articulara si mediul exterior
- Supraveghem starea functiilor vitale
- Se asigura imobilizarea articulatiei
- Se mentine panamentul compresiv 24, 48 ore
85
- Se mentine imobilizarea in pozitie fiziologica timp de 2, 3 zile cu ajutorul unei atele
- In cazul tratamentului intraarticular se recomanda repaus 7 zile

Complicatii
- Lezarea pachetului vasculonervos
- Infectii ale seroaselor articulare
- Leziuni meniscale in cazul punctiei articulatiei genunchiului
- Punctionarea venei femurale
- Punctionarea arterei femurale

Comotia cerebrala
Pierderea starii de constienta pentru o perioada scurta de timp ca urmare a unui
traumatism cranian , fara a se produce leziuni anatomopatologice ale creierului .
Pacientul nu poate da relatii despre evenimentele produse din momentul
producerii accidentului pana in momentul revenirii la starea de normalitate.
Simptomatologie
• Stare de confuzie , obnubilare
• Greata
• Varsaturi
• Cefalee
Tratament
• Repaus fizic si psihic
• administrarea de sedative usoare
• monitorizarea semnelor ce pot trada o leziune intracraniana , cefalee
persistenta , pierderea starii de constienta , varsaturi , vertij.

Nevoi nesatisfacute
• nevoia de a evita pericole ~ necesitatea supravegherii stricte a traumatizatului
in vederea excluderii unei leziuni intracerebrale
• nevoia de a comunica , nu poate sa relateze ce s~a intamplat , nu recunoaste
imprejurimile
• nevoia de a invata cum sa~ti pastrezi sanatatea , discutii incurajatoarea
• nevoia de a manca si a bea , bolnavul varsa
• nevoia de a se odihnii , cefaleea
• nevoia de a elimina, monitorizarea varsaturilor
• nevoia de a se misca si a avea o buna postura , cefaleea

Contuzia cerebrala
Afectiunea craniocerebrala traumatica care se asociaza cu leziuni
anatomopatologice ale creierului.
Contuzia cerebrala benigna
86
 Sunt acelea in care se produc distrugeri ale unor vase de sange mici si ale unor
fibre nervose pe o zona redusa.
Simptomatologie
• pierderea starii de constienta care poate sa dureze cateva ore pana la doua
zile
• apatie
• somnolenta
• confuzie
• usoara febra
• reflexe osteotendinoase lente sau abolite
• pareze cu caracter regresiv
• redoarea cefei
• greturi
• varsaturi
• fotofobie
Tratament
• repaus absolut la pat
• combaterea edemului cerbral prin administrarea de solutii deshidratante
solutii de glucoza glucoza hipertona , manitol , sulfat de magneziu
• hemostatice
• sedative pentru combaterea semnelor de iritatie corticala
• in caz de hematom intracranian mare interventie chirurgicala
Nevoi nesatisfacute
• nevoia de a evita pericole ~ necesitatea supravegherii stricte a traumatizatului
• nevoia de a invata cum sa~ti pastrezi sanatatea , discutii incurajatoarea , sa nu
raceasca sa nu se inece cu secretii sau vomismente in perioada de inconstienta
• nevoia de a avea tegumente curate si integre , sondaj vezical, lenjerie curata si
intinsa , schimbarea pozitiei , aspirarea secretiilor , toaleta cavitatii bucale
• nevoia de a pastra temperatura corpului in limite normale
• nevoia de a se imbraca si dezbraca
• nevoia de a manca si a bea , bolnavul varsa
• nevoia de a se odihnii , cefaleea
• nevoia de a elimina, monitorizarea varsaturilor
• nevoia de a se misca si a avea o buna postura , cefaleea

Contuzia cerebrala maligna ~ dilacerarea cerebrala

Simptomatologie
• pierderea starii de constienta pe o peioada de timp mai mare de doua zile
mergand pana la stari foarte grave de coma

87
 • reflexe osteotendinoase diminuate la inceput , apoi accentuale uni sau
bilateral
• tulburari de deglutitie
• tahicardie
• tulburari respiratorii
• hipertermie
• hiperpirexie
• transpiratii abundente
• tulburari de mictiune , retentie
• tulburari de defecatie ,constipatie
Tratament
• interventia chirurgicala pentru evacuarea hematomului
• administrarea de solutii hipertonice
• hemostatice
• gavajul gastric pentru alimentatia pacientului
• antipiretice
• corticosteroizi
• plasrea pacientului intro camera raoroasa
• pungi cu gheata pe abdomen si in jurul capului
• antibioterapie pentru prevenirea infectiilor pulmonare si cerebrale
• miscari pasive pentru activarea circulatiei
• schimbarea pozitiei
• ingrijirea pielii
• ingrijirea gurii
• ingrijirea ochilor
Nevoi nesatisfacute
• nevoia de a evita pericole ~ necesitatea supravegherii stricte a traumatizatului
sa nu raceasca sa nu se inece cu secretii sau vomismente in perioada de
inconstienta
• nevoia de a avea o buna respiratie
• nevoia de a avea tegumente curate si integre , sondaj vezical, lenjerie curata si
intinsa , schimbarea pozitiei , aspirarea secretiilor , toaleta cavitatii bucale
• nevoia de a pastra temperatura corpului in limite normale
• nevoia de a manca si a bea ,
• nevoia de a elimina,

88
s

89