DISCIPLINA:

PSIHOPEDAGOGIA COPIILOR CU DIFICULTĂȚI DE

ÎNVĂȚARE

Student:Vâtcă(Neamțu )Georgiana Cosmina

Dislexia

Dislexia este o dificultate specifică de învățare care afectează

achiziționarea,dezvoltarea abilităților de citire și a celor relaționate cu structurarea
limbajului.Este posibil ca aceasta condiție să fie congenitală și să se păstreze pe
parcursul vieții.Se caracterizează prin dificultăți la nivelul procesărilor
fonologice,numire rapidă,memorie de lucru,viteză de procesare și dezvoltarea
abilităților la un nivel inegal cu cel al abilităților cognitive.Este rezistentă la
metodele convenționale,clasice de predare,dar efectul ei poate fi redus prin
intervenția individualizată adecvată,inclusiv prin aportul tehnologiei și al
consilierii de suport.
În România săa efectuat recent un studiu al incidenței dislexiei în rândul
copiilor de până la 11 ani.Studiul a indicat faptul că 4 din 10 cazuri aflate în
evidența unui specialist psihopedagog,logoped ar fi cazuri de dislexie.
Există mai multe taxonomii ale dislexiei.
Mă voi rezuma în a prezenta una din clasificările mai vechi,cea introdusă de
Myklebust și Johnson(1962) cuprindea un tip auditiv și unul vizual.
Dislexia auditivă se caracterizează prin dificultăți în discriminarea auditivă a
fonemelor asemănătoare și dificultîți în realizarea sintezei fonetice,în timp ce
dislexia vizuală se caracterizează prin dificultăți în reactualizarea serială a
simbolurilor și a formei scrise a cuvântului.Frecvent menționată este taxonomia
introdusă de Elena Boder(1973).Aceasta a identificat,pe baza analizei profilurilor
de lectură și scriere,trei subgrupuri,dislexie disfonică,dislexie diseidetică,și dislexie
mixtă.
Dificultățile în lectură sunt acompaniate deseori,dar nu în mod invariabil,de alte
dificultăți,motorii,probleme atenționale,proasta structurare a spațiului și timpului si
mai ales tulburări ale limbajului oral.Prezența acestora nu indică neapărat o
tulburare de citire.Totuși,dintre acestea,dificultățile limbajului oral par a fi un
element aproape constant asociat dislexiei.Este importanta,ca urmare,analiza fină a
antecedentelor tulburărilor de limbaj.Unele dintre tulburările de limbaj asociate pot
fi severe.O altă asociere frecventă s-a constatat între dislexie și tulburările
atenșionale,respectiv dislexie și tulburările motorii,dispraxie,tulburări de
coordonare,disgrafie.Alte asocieri au fost puse in evidență cu probleme de
orientare spațială,aritmetică.
Dintre toate teoriile biologice,unele situează deficitul la nivelul vizual sau
auditiv,altele la nivel general,de funcționare interemisferică.Dintre ipotezele asa
numite vizuale,amintim,deficitul de percepție vizuală,deficitul intermodal
senzorial,problemele de convergențp binoculară.Dintre teoriile cognitive amintesc
viteza de procesare,deficitele mnezice și deficitele de limbaj.
Disgrafia

În privința etiologiei disgrafiilor,Verza(1983) a identificat două categorii de

factori care contribuie la dificultășile de scriere,factori intriseci individului și
factori de mediu educaționali.În prima categorie ar fi cuprinse tulburările vizuo-
spațiale,tulburările motorii,de planificare și execuție motorie,precum și deficitele
de atenție.Factorii externi sunt cei care țin de o abordare didactică
ncorecta,introducerea prea timpurie a exprimarii simbolice scrise,utilizarea unui
material didactic neadecvat,absența corectării deprinderilor greșite in curs de
formare,absenșa intervenșiei in cazul unei pense greșite a instrumentului de scris
sau a poziționarii eronate a hartiei.
În accepțiunea de tulburare a funcției grafice,considerand factori precum
imaturitatea psihofizică in momentul introducerii scrisului,slaba perceptie a
schemei corporale,probleme de lateralitate,interventia ar fi una grafoterapeutică și
ar viza antrenarea acestei funcții pentru a face scrisul mai eficient si pentru a limita
consecintele in plan școlar ale acestei tulburări.Evaluarea continuă cu investigarea
moticitatii grafice in actiune,desene si copiere de text.Evaluatorul va avea in
vedere analiza echilibrului postural in pozitie sezanda,asezarea mainilor in timpul
scrisului.Vor fi evaluate si viteza si lizibilitatea scrierii.A doua etapa a evaluarii
consta in analiza prezenței tulburărilor asociate,după care evaluarea este cuprinsă
cu cea pluridisciplinară.
Feifer(2013) propune o evaluare neuropsihologică in cazul tulburarilor
exprimarii scrise care sa surrinda integritatea functională a comonentelor esențiale
ale procesului de scriere precum limbajul,motricitatea,atenșia,funcționarea
execuivă.Evaluarea ar cuprinde analiza componentiala a inteligenșei,cu accent pe
abilitatile verbale si de memorie de lucru,atenșia susținută,abilitati de
scriere,abilitatile de cunoștință fonologic,viteza de acces,inclusiv la engramele
motorii.
În ce privește intervenția in tulburarea exprimarii scrise,Graham si Perin au
efectuat o metaanaliza a intervențiilor,urmarind instruirea explicită,suporturi
instructive si moduri specifuce de intervenție.Dintre acestea cele mai eficiente s-au
dovedit a fi strategiile specifice cu accent pe autoreglare si monitorizarea erorilor
in scris.Un rezultat surprinzator este acela ca studiul modelului,adica expunerea
elevilor la modele de scriere a generat un efect slab,la fel ca si strategiile de
pregatire a scrisului sau tehnicile ăncorporare a sarcinii de scriere in procesul de
achizitie de cunoștințe.Cele mai eficiente intervenții s-au dovedit cele explicite.