Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 1 – Puericultura si pediatrie – Dr.

El Amry Mohab

ETAPELE CRESTERII SI DEZVOLTARII COPILULUI

Puericultura se ocupă de copilul sanatos, fiind alcatuita din ansamblul


mijloacelor ce pot asigura creşterea şi dezvoltarea somato- psihică normala
a copilului si ocrotirea sănătatii prin masuri profilactice.

Originea cuvantului este din limba latina: puer = copil; cultura =


crestere. Puericultura este o latură profilactică a pediatriei, pune accent pe
particularitatile de crestere si dezvoltare ale copilului normal de la 0 la 16
ani( particularitati anatomo-fiziologice, metabolice si nutritionale,psihice si
emotionale,igiena mediului copilului etc.).

Pediatria este o ramura a medicinei care se ocupa cu


descrierea,diagnosticul si tratamentul bolilor copilului. Originea cuvantului
este din limba greaca: paidos = copil; iatreia = tratament.

Perioadele dezvoltării: viaţa începe odată cu fecundarea ovulului, ce


are loc în timpul ovulaţiei între a 12 a şi a 14 a zi a ciclului menstrual.
Dezvoltarea prenatală se desfăşoară într-un ritm deosebit de accelerat
care nu se mai întâlneşte în nicio altă perioadă a vieţii.

a. VIAŢA PRENATALĂ
 Perioada embrionară - 0-3 luni de sarcina (trim.I) şi se
caracterizează printr-o organogeneză rapidă.
 Perioada fetală-precoce: trimestrul II al vieţii intrauterine; are loc
desăvârşirea organogenezei.
 Perioada fetală-tardivă: trimestrul III de viaţa intrauterină; se
produce perfecţionarea maturaţiei fătului. Un alt moment hotărâtor
pentru copil îl reprezintă naşterea, văzută ca o “probă” mecanică
de rezistenţă la traumatismul obstetrical şi la asfixie. Numeroşi
factori prenatali pot influenţa evoluţia normală a sarcinii; pot

1
determina avort spontan, moartea fătului în uter, malformaţii fetale,
naştere prematură.
b. VIAŢA POSTNATALĂ
 Prima copilarie – durează de la naştere până la 3 ani (când se termină
aparitia dentiţiei de lapte).

Se divide în:

1. Perioada de nou-nascut (0-1 lună) şi are următoarele particularităţi:


o Creşterea rapidă staturo-ponderală;
o Existenţa unor fenomene caracteristice, fiziologice:
 scăderea fiziologică în greutate;
 icterul fiziologic al nou-născutului;
 criza genitală sau hormonala;
 febra de sete;
 albuminurie fiziologică;
 meconium (primul scaun al nou-născutului).
o Slaba dezvoltare a scoarţei cerebrale, a funcţiilor de relaţie;
o Importanţa imunităţii transmisă transplacentar (de la mama la
fat);
o Deficienţe ale funcţiei de barieră a pielii şi mucoaselor;
o Tendinţa de a face infecţii cu caracter septicemic;
o Punerea în evidenţă a unor malformaţii congenitale si
afecţiuni legate de actul naşterii (traumatisme, infecţii).

2. Perioada de sugar ( 1 luna-1 an) cu următoarele particularităţi:


o Creşterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;
o Dezvoltarea treptată a funcţiei de relaţie;
o Dezvoltarea funcţiei locomotorii, care lărgeşte sfera de
cunoaştere a copilului;
o Apariţia primului sistem de semnalizare;
o Apariţia primilor dinti de lapte şi dezvoltarea funcţiei
digestive, ceea ce permite
 diversificarea alimentaţiei;
o Dezvoltarea imunitaţii active proprii în timp ce imunitatea
transplacentară se reduce;
2
o Patologia este dominată de boli ale aparatului respirator,
digestiv, ale urechii medii.

3. Perioada de copil mic= antepreşcolar (1-3ani)


o Încetinirea ritmului de creştere;
o Modificarea proporţiilor dintre cap,trunchi,membre;
o Completarea primei dentiţii (cea de lapte);
o Desăvârşirea funcţiei motorii şi a reflexelor condiţionate-
cuvantul capătă valoarea unui nou sistem de semnalizare.
Prima copilarie este caracterizată printr-o funcţie de
nutriţie intensă. ceea ce explică creşterea accentuată a
copilului, care necesita îngrijiri speciale in aceasta
perioada.

 Copilăria a 2-a (3 ani-6/7ani)=preşcolar.


Particularităţi:
o Dentiţia de lapte este complet apăruta şi încep să apară şi
primii dinţi definitivi;
o Dezvoltarea completă a S.N.C şi implicit a gândirii, vorbirii,
locomoţiei, ceea ce duce la
 creşterea independenţei copilului;
 Ritm de creştere mai lent;
 Patologia este dominată de boli infecto-contagioase;
apar şi alte boli ca: RAA(reumatism articular acut),
cardiopatii câştigate, tuberculoză osteoarticulară.

 Copilăria a 3-a (de la 6-7 ani la pubertate).

La fete pubertatea apare la 12-14 ani, iar la baieţi la 14-16 ani.


Particularităţi:

o Maturizarea zonelor corticale ale creierului;


o Încetinirea creşterii în prima parte a perioadei, urmată de o
accelerare a acesteia catre pubertate;
o Se incheie aparitia dinţilor definitivi;

3
o Patologia cuprinde boli contagioase din ce în ce mai rar
datorită dobandirii imunitătii spontane, naturale (prin trecerea
prin boala) sau provocate ( prin vaccinare).
o Pubertatea corespunde apariţiei ciclului menstrual la fete şi
dezvoltarii funcţiei sexuale la baieţi.

Pubertatea are următoarele particularităţi:

o Se încetineşte ritmul creşterii staturale;


o Se accelerează creşterea în greutate;
o Se modifică dimensiunile unor segmente ale corpului în aşa
fel încat înfăţişarea este
 armonioasă si apropiată de cea a adultului. Copiii de astazi
au valori medii ale taliei şi greutăţii mai mari decât copiii de
aceeaşi vârstă de acum 50-60 ani în urmă. Această
schimbare în dezvoltarea copilului este denumită “tendinţa
secolului” sau “creşterea seculară”, fenomen favorizat de
condiţiile socio-economice mult mai bune şi progresele
înregistrate în domeniul nutriţiei.
Creştrea şi dezvoltarea: reprezintă cele mai importante
fenomene din cursul copilăriei. Creşterea înseamnă mărirea
cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi organelor copilului.
Dezvoltarea este fenomenul de modificare structurală şi
funcţională a organelor şi aparatelor în scopul adaptării la
condiţiile de viaţa. Ambele fenomene au loc concomitent într-
un proces unitar, complex, desfăşurându-se continuu din
momentul concepţiei şi până la maturitate, sub actiunea
combinata a factorilor genetici, nutritionali, economici si
sociali.

4
LEGILE CRESTERII

Au fost formulate de catre un biolog numit Molcianov si sunt urmatoarele:

1. Ritmul de crestere scade odata cu inaintarea in varsta.


2. Ritmul de crestere accelerat din primul si al doilea an de viata scade
ulterior, se accentueaza prepubertar si scade din nou, la stabilirea
maturitatii sexuale.
3. Cresterea si dezvoltarea nu se fac simultan in aceleasi proportii la
nivelul organismului; diferitele segmente cresc inegal.
4. Variatiile de crestere oscileaza in cadrul unor limite fiziologice, fiind
conditionate pe de o parte de substratul ereditar, iar pe de alta parte
de influenta factorilor de mediu.
5. In raport cu ritmul de crestere si dezvoltare a organelor, se disting:
a) organe cu creştere şi dezvoltare rapidă în cursul primului an de
viaţă şi la pubertate: scheletul, muşchii, aparatul respirator,
aparatul digestiv, aparatul renal şi marile vase.
b) organe a căror mărime atinge dimensiunile adultului la sfârşitul
primului an de viaţă: creierul, organele de simţ.
c) organe a căror creştere şi dezvoltare este lentă şi se accelerează
la pubertate: organele genitale.
d) organe cu creştere rapidă în cursul copilăriei şi care descresc
ulterior: timusul, ganglionii limfatici.

FACTORII DE CRESTERE

Factorii care influenteaza creşterea si dezvoltarea organismului sunt de


mai multe tipuri:

 Factori endogeni (genetici şi hormonali);


 Factori exogeni (alimentaţia, mediul geografic, factorii socio-economici,
factorii afectivi - educativi);
 Factorii patologici (diverse boli care interfera cu cresterea si dezvoltarea
copilului).
A. Factorii endogeni: - factorii genetici care sunt responsabili de
caracteristicile constituţionale individuale ale copilului. Influenţa factorilor

5
genetici poate fi constatată în creşterea staturală. Astfel copiii cu talie
mai mare provin din părinţi înalţi.
Factorul genetic are rol asupra inteligenţei şi aptitudinilor deosebite
ale copilului.
Exemple: Gemenii monozigoti crescuţi în condiţii diferite din punct de
vedere instructiv au coeficientul de inteligenţă apropiat. Din părinţi cu
anumite aptitudini rezultă copii cu aptitudini similare.
Factorii hormonali acţionează intra-uterin şi postnatal. Hipofiza
intervine în creştere prin STH (hormonul somatotrop).
Tiroida, prin tiroxină influenteaza funcţia metabolică, dezvoltarea
creierului şi a dinţilor.
Glandele suprarenale, prin hormonii glucocorticoizi şi
mineralocorticoizi contribuie la creşterea şi dezvoltarea organismului.
Timusul influenţează creşterea în primele luni de viaţă, după care
involuează; de asemenea participă şi la apărarea specific antiinfecţioasă
stimulând limfocitele T.Pancreasul endocrin, prin hormonii insulină şi
glucagon participă la creştere şi la metabolismul glucidelor.
Paratiroidele, prin parathormon intervin în calcifierea scheletului.
Glandele sexuale, prin hormonii androgeni şi estrogeni inhiba creşterea
şi intervin în modificările pubertare.
Androgenii participă la diferenţierea şi maturarea sexuală (la
pubertate inhibă creşterea si faciliteaza calcifierea cartilajului de
creştere).
Estrogenii au rol în calcifierea cartilajului de creştere şi participă la
diferenţierea şi maturarea sexuală.
Epifiza, se pare că are rol inhibitor al creşterii.

Factorii patologici care influenţează creşterea sunt de două feluri:

 Factori care acţionează asupra gravidei: infecţii acute (sifilis,malarie),


diabet zaharat, intoxicaţii cronice (intoxicaţia cu mercur, alcoolismul),
tulburări de nutriţie etc.
 Factori care acţionează asupra copilului: tulburări cronice de nutriţie,
tulburari de digestie si metabolism, tulburari ale SNC, boli congenitale
cardiace, boli ereditare.

S-ar putea să vă placă și