Sunteți pe pagina 1din 183

Cuprins

INTRODUCERE ......................................................................... 3
LA ÎNCEPUTĂ FOST C UVÂN TU L ....................................... 6
SISTEMUL DE AUTOREGLARE A CÂMPURILOR
ENERGETICE .................................................................. 19
PROCESELE INFORMATIVE ALE SISTEMELOR
ENERGETICE .................................................................. 22
APARIŢIA V I E Ţ I I .................................................................. 25
AU FOST ADAM Şl EV A PRIMII O A M E N I? .................... 33
ALTE LUMI Şl O M U L ........................................................... 36
ARCA LUI N O E ..................................................................... 60
DESPRE RAI, IAD Şl S E X ................................................ 67
PRIMA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A RAŢIUNII . . . . 76
A DOUA ETAPĂ DE CULTIVAREA RAŢIUNII. CREAREA
O M ULUI ................................................................................ 93
CE ESTE POLTERGEIST-UL? ............................................ 118
A TREIA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A RAŢIUNII.
N E M U R IR E A ........................................................................ 128
N E M U R IR E A ........................................................................... 155
CONDIŢIILE DE SUPRA VIEŢUIRE ..................................... 166
A TINGEŢI GÂNDUL CU M Â N A ......................................... 171
B IB LIO G R A FIE ........................................................................ 178
INTRODUCERE

Deseori, în diverse discuţii cu prietenii mei, pe teme religioase


totul mergea bine până la un anumit moment, şi anume până când
cineva punea întrebarea: „Cine l-a creat pe Dumnezeu?11
Până la această întrebare mintea găseşte la toate un răspuns
şi totul se explică, dar după aceasta mintea nu mai poate cuprinde
întregul Univers, nu mai poate călători atât de departe ca să dea o
explicaţie logică. Din acest motiv încă din copilărie, am început să
aprofundez acest domeniu. Am citit de multe ori Biblia, am făcut
meditaţii, m-am ocupat de parapsihologie, am avut chiar şi contacte
cu lumi paralele. în timpul acestora mi se furnizau anumite informaţii
care veneau din tabere diferite. Adică, primeam informaţii ba din
Cosmos, ba din Anti-lume. După o perioadă de timp am învăţat a
descifra şi a face deosebire între informaţiile primite din cele două
tabere. Citind Biblia am remarcat că toate informaţiile primite în urma
contactelor cu vieţuitorii celorlalte lumi este o descifrare a unor texte
biblice.
în unele pasaje ale expunerii ce urmează veţi putea distinge
două idei diferite care se susţin insuficient sau devin antagoniste.
Acest lucru nu se datorează unei inconsecvenţe spirituale. Pur şi
simplu am exprimat ambele puncte de vedere - ambele posibilităţi
căci tuturor ne este extrem de necesare acel punct de sprijin -
certitudine totală pe care să putem construi fără posibilitate de
greşeală.
Această postură nu este însă la îndemâna oamenilor, ea este
rezervată celor din nivelele ierarhice superioare.
Nimeni nu poate cunoaşte integral cursul unui fluviu de la
izvoare la vărsare. Dar pe tronson limitat amonte-aval putem urmări.
Dacă înlocuim amonte-aval cu trecut-viitor am transpus delimitarea
din plan material în plan spiritual.
Vom numi această limită de cunoaştere amonte-aval pentru că
de la ea va trebui să ne amintim ori de câte ori în paginile ce urmează
raţionamentul nostru nu va putea să biruie. Tot ce ne depăşeşte pe
noi este însă la îndemâna altcuiva, după cum şi noi putem analiza şi
înţelege fără efort pe un oarecare tronson.

3
Uneori am lăsat exprimate două sau chiar trei variante posibile.
Desigur dumneavoastră le veţi analiza pe fiecare în parte. Chiar şi
numai acest lucru şi înseamnă un pas înainte în planul cunoaşterii.
înţelegerea variantei exacte va fi menirea următorului purtător
al ştafetei, care poţi fi chiar tu cititorule.
lată, aşa a apărut ideea acestei cărţi. Pe unii cititori această
carte îi va bucura şi poate vor lua din ea, multe informaţii utile, pe alţii
nu, dar mai este încă timp pentru a ne gândi la toate acestea.
Noi suntem oameni raţionali şi avem dreptul de a ne schimba
propria soartă. Nu mai suntem copii mici, cum eram în primele faze
de dezvoltare, vârsta noastră este deja înaintată, civilizaţia este mult
mai matură şi Cosmosul ne oferă şansa de a ne schimba sau crea
propria noastră soartă. Timpul a trecut, a rămas doar perioada de
TR A N ZIŢIE spre o altă epocă, după care U N IVER SU L îşi va închide
porţile.
Omenirea nu trebuie să-şi permită să rămână de cealaltă parte
a zidului, deoarece^acolo va fi num ai,,plâns şi scrâşnitul dinţilor“. Jn
această perioadă de timp cine e nedrept, să nedreptăţească înainte;
cine e spurcat, să se spurce încă; cine este drept, să facă dreptate
mai departe; cine este sfânt, să se sfinţească încă. lată vin curând
şi plata M ea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta
lui (Apocalipsa 2 2 /1 1 ,1 2 )“.
în această etapă, omul nu se va putea îndepărta legându-şi
: i ; au astupându-şi urechile; nu se va putea ascunde în peşteri
şi nici în mănăstiri, în păduri sau în pustiuri. I se va da fiecăruia, tânăr
sau b itrân, bofiatsau sărac, cunoscut sau nu, şansa de a alege între
1 . nnezeu ?i Satan. în urma acestei alegeri, oamenii se vor împărţi
in > tab . Criteriul de autoselectare se va baza pe lucruri şi
fapte nu pe cuvinte. Omenirea nu se va răscumpăra cu promisiuni
şi rugăciuni deşarte
in anul 2000 va lua sfârşit epoca priceperii, a înţelegerii şi va
începe alta cu mult mai puternică, care va înlătura toate impurităţile,
va răsturna şi va sfărâma fot ce-i va sta în cale. Calea sa măreaţă
va începe epoca nemuririi sau epoca Vărsătorului. Pomul binelui şi
răului va ceda ocul său sub soare altuia cu mult mai puternic şi roditor
P O M U L V I E Ţv I I - .
Fructele acestui pom le vor dobândi numai aceia care sunt
înscrişi sau vor fi mai târziu în Marea Carte a Vieţii, proprietarul căreia
este - Stăpânul Pământului -. Cu anii va veni o altă viaţă în care vom

4
răsufla liberi, vom desface aripile, ne vom scutura praful şi numai din
când în când ne vom aduce aminte de timpurile grele, unde lupta
deseori ne era în afara puterilor. Nu este vina ta dacă nu învingeai
întotdeauna. Puterile binelui şi răului nu sunt egale, ultimele sunt mai
puternice. Dacă timpul n-ar fi de partea primelor, împreună cu legile
naturii, atunci, nu se ştie cum, toată această luptă a extremităţilor,
polarităţilor, antagonismelor s-ar fi sfârşit. De aceea pe Creator este
imposibil de a-l păcăli, asistenţii lui nu sunt corupţi, ci neînduplecaţi
şi nu lucrează în văzul tuturor, iar dacă lovesc să te opui este
imposibil Numai aşa tu învingeai, fiindcă niciodată nu luptai de unul
singur, nu ştiai că în spatele tău, ascuns şi nevăzut, totdeauna de
partea ta, pentru apărarea ta stătea Cosmosul. Parte cu parte te
creştea, ocrotea şi educa, atent te ducea spre evoluţie, învăţându-te,
dându-ţi lecţiile necesare în viaţă. Tu, om al binelui, om bun, eşti
meritul Lui pentru această muncă grea de cercetare îndelungată.
Cosmosul este mulţumit pentru investiţiile Lui în tine. Aşa că tu nu
trebuie să cazi cu faţa în noroi, ci să îndreptăţeşti aceste investiţii, şi
numai atunci tu vei deveni aşa cum îţi dictează ţie a ta înaltă
predestinare, raţiunea ta, Dumnezeul tău
LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL

în ultima perioadă de timp, în presă, apar tot mai multe


informaţii, unde foarte clar se urmăreşte ideea, că obiectele cosmice
- stelele, planetele, galaxiile - nu sunt nimic altceva decât nişte
structuri raţionale, aflate la diferite nivele de evoluţie cosmică. Ideea
aceasta nu este nouă şi are mulţi adepţi. Şi cum să nu aibă
susţinători, deoarece, încă din negura timpurilor, se spunea că există
Zeul Soarelui, Zeul Marte, Zeiţa Venus, Zeiţa Lunii şi mulţi alţi zei.
De la bun început nu am devenit adeptul acestei idei, neavând nici
o dorinţă de a mă implica într-o asemenea discuţie, dar nici nu o
respingeam. După o perioadă de timp, în urma unor întâmplări din
viaţa mea şi în urma unor contacte cu alte lumi aflate la nivele
informative superioare, am început să privesc această idee cu alţi
ochi.
Deci, Pământul, împreună cu alte obiecte cosmice - stele,
planete, galaxii - nu este o creaţie întâmplătoare, ci a apărut în urma
acţiunii Puternicei şi Măreţei Raţiuni din Haos şi Inexistenţă. Rând
pe rând, lanţ după lanţ, ele apar şi se înmulţesc în spaţiile necuprinse
aie Cosmosului. Apoi în unele regiuni viaţa se opreşte temporar
pentru a exploda cu o nouă putere în alt loc. Acest lucru se întâmplă
din veşnicie în veşnicie, o paradă fără sfârşit a luminii şi întunericului,
a progresului şi haosului.
Desfăşurarea acestei parade nu este altceva decât
dezvoltarea în spirală, fiecare spiră nouă aduce cu sine o perfecţiune
mai înaltă în construcţia lumii, cu fiecare etapă, raţiunea este mai
puternică.
Aşadar, Soarele nostru nu este nimic altceva decât un reactor
puternic în doi timpi, având posibilitatea de a lucra în două faze, la
fel ca inima omului: prima fază explodează, aruncă, elimină şi a doua,
ca un aspirator, absoarbe totul. Distanţa de la o fază la alta este de
o veşnicie. Constructorul general, creatorul acestui reactor este un
specialist de clasă şi ierarhie înaltă Corespunzător, acest post îi
determină rangul exclusiv .şi excepţional - el este Proprietarul
Galaxiei. Toate celelalte derivate au apărut mai târziu.
După acelaşi principiu, fiecare planetă a sistemului solar îşi are
Preaînaltul său - creatorul şi făuritorul Dumnezeul Pământului,
Dumnezeul Marte etc. Jumătatea feminină nu se deosebeşte cu

6
nimic, nu cedează şi este implicată la fel de mult în acest proces.
Uniunea Preaînalţilor formează Comitetul Stelar - un organ de
conducere - care la rândul său este supus Centrului Galaxiei, trimişii
căruia şi sunt. Deci, există o ierarhie cu diverse organizaţii şi
comitete, aproape ca în orice sistem de conducere statal.
Nu trebuie să gândim însă, că ei sunt unica populaţie în
sistemul nostru solar. Sub egida lor lucrează grupuri mari de populaţii
cosmice, la fel dumnezei, cu ranguri mai mici situaţi pe diferite trepte
de evoluţie. Unii dintre ei au luat parte la crearea şi studierea
Sistemului Solar, alţii s-au alipit de ei mai târziu, fiind o promoţie mai
tânără crescută pe planeta Pământ. Vreau să menţionez că nu este
vorba despre o lume paralelă cu a noastră, ci despre alta situată la
alt nivel energetic, lumea mecanicii cuantice, despre care vom vorbi
mai târziu.
Dacă vom analiza textele biblice, vom observa că Dumnezeu,
la început, prin atributele şi puterile sale, a creat, în principiu, cerul
şi pământul. Aceasta înseamnă că pământul exista în prima fază,
doar într-o formă potenţială de existenţă, nu în forma reală,
materializată. Adică, toate puterile centripete şi centrifuge, sau forţele
de respingere şi atracţie erau sub controlul total al pasivităţii şi
potenţialităţii. Mai departe, după Biblie, Dumnezeu aranjează
diferenţierea materiei (eterului) şi elimină în natură raţiunea, care are
menirea de a conduce procesul evoluţiei. Apoi, Dumnezeu desparte
materia pasivă care era înainte în stare potenţială şi crează eterul,
partea superioară a acestei materii este predestinată aerului
(cerului), iar partea inferioară-apei (mării). Apa a fost uscată de foc
şi a apărut pământul. Pe pământ s-a ivit vegetaţia.
Dumnezeu a creat soarele şi luna, pentru ca aceste corpuri
luminoase să răspândească lumina duhovnicească pe pământ şi să
impună un tact timpului. Apele şi aerul au dat naştere peştilor şi
păsărilor, iar pământul diferitelor animale. Dar toate acestea existau
doar într-o stare potenţială, nu în forma reală, materializată.
Aceasta înseamnă că, chiar şi Dumnezeu, înainte de creaţie
s-a gândit, şi-a imaginat, şi-a construit un proiect şi abia după aceea
a trecut la acţiuni concrete. Chiar şi El lucrează în trei etape: emoţie,
gând, iaptâ. O emoţie pozitivă naşte un gând pozitiv, iar până la o
faptă pozitivă mai rămâne doar un singur pas şi invers, o emoţie
negativă naşte un gând negativ şi imediat urmează o faptă negativă.
Deoarece El este Atotbinefăcătorul, nu-şi poate permite să

7
gândească negativ, de aceea toate faptele lui sunt îndreptate spre
bine. Noi oamenii, fiind ispitiţi, evoluaţi insuficient gândim, şi
acţionăm şi negativ. De aceea El ne preîntâmpină, căci cel mai mare
păcat este cel care îl facem în gândurile noastre, deoarece, dacă
ne-am permis să gândim negativ, fapta o vom face mai devreme sau
mai târziu singuri sau cu concursul semenilor noştri. De aici reiese
că uciderea aproapelui este un păcat inferior faţă de 'uciderea
dragostei în sine, la nivel de gând, faţă de semenii noştri. Deoarece,
dacă ţi-ai permis mai întâi să gândeşti negativ faţă de cineva, să ucizi
dragostea în sine, atunci numaidecât, ajutat de cel Rău, vei săvârşi
fapta. Şi încă ceva, uciderea corpului fizic este un păcat mare, dar
inferior faţă de uciderea spirituală.
Dar să ne întoarcem la lumea mecanicii cuantice
(CUANTO-SFERA). Până la această lume, după coordonatele
energetice, mai este un diapazon destul de larg care include în sine
încă o sferă intermediară. între lumea noastră (BIOSFERA) şi
Cuantosfera sunt aşezate două praguri energetice convenţionale
care includ în sine părţi energetice ale spectrului spaţial destul de
larg. Prin aceasta, o asemenea cascadă a nivelurilor energetice nu
este în folosul nostru. Biosfera se găseşte în partea cea mai de jos
a ei. Aici energiile sunt mai slabe, procesele sunt mai lente, aceasta
fiind condiţia necesară pentru ca în Biosferă să fie posibilă naşterea
vieţii raţionale. Trecerea din Biosferă în lumea câmpurilor magnetice
(M AGNETOSFERA) mulţi dintre noi au realizat-o nu o singură dată,
prin acel coridor îngust, negru sau alb, acel tunel ce se măreşte la
capătul lui, şi care reprezintă legătura între lumile paralele. O „ţeavă“
îngustă, simbolică ce se află înăuntru creierului nostru şi se termină
în moalele capului prin „gaura lui Brahma11(fontanela). Aceasta este
ieşirea din corpul fiziologic (albuminos) în lumea ce se numeşte
cealaltă. Oamenii care au avut experienţa morţii clinice, ţin minte
acest coridor, au mers prin el, dus-întors. Intrarea şi ieşirea în, şi din
corpul fiziologic totdeauna se asociază cu mersul printr-un tunel.
După cum se vede, de la noi până la ei şi invers este destul de
aproape, foarte aproape, noi suntem vecini! Pentru noi lumea lor este
nevăzută, obiectele vii sunt de neperceput şi din această cauză
suntem predispuşi să credem că nici nu există. Dar, iată că pentru
ei, noi suntem destul de reali, nu numai din punctul de vedere al
cercetării, ci şi din alte motive. Despre noi ei ştiu tot, ba chiar mai
mult, de la mic la mare putem fi sub controlul lor. De asemenea, ei

8
I

nu văd corpurile noastre fizice, în locul lor văzând numai partea


energetică a acestora. Ce-i drept, acest handicap al văzului ei îl
compensează cu ajutorul unor mijloace tehnice foarte perfecţionate.
Celeilalte lumi îi stau în putere energii supreme, spaţii enorme,
viteze mari, planete, stele care sunt obiecte create de ei. Ce este
primar, spiritul sau materia? întrebarea nu este la locul ei, energia
este materie, materia este energie şi plasma ei raţională este forma
superioară de autoorganizare în lungul proces al evoluţiei.
Haosul iniţial şi sistemul stelar Solar proporţional aranjat în
spaţiu sunt doar numai nişte procese reversibile, conduse şi orientate
spre scop. Haosul este energie de o densitate şi concentraţie mare
ce este prinsă ca într-o capcană într-un anumit loc al spaţiului de
nişte „utilaje1* puternice, gravitaţionale. Din Haos se confecţionează
sisteme solare de orice formă şi dimensiuni; cu doi Sori, cu trei, după
dorinţa Creatorului. La fel este posibil, după un termen îndelungat,
ca tot acest proces să fie demontat în Haos, păstrat într-un anumit
loc din spaţiu ca într-o pubelă. „Lasă-I acolo, cândva vom avea nevoie
de el. Gaura neagră nu este o denumire prea bună, dar nu avem
nimic de făcut, doar n-o s-o rebotezăm, deoarece atunci când este
necesar ea se poate transforma din neagră în albă, şi în acest
moment, ca o explozie, avalanşă după avalanşă va începe să arunce
din ea tot conţinutul într-o altă zonă a spaţiului, încărcându-l cu
material primar de construcţie, care în totalitate se defineşte ca Haos.
Cu alte cuvinte, Haosul nu este altceva decât depozitarea energiilor
închegate şi foarte concentrate. Deci, rezultă că acesta este
materialul creativ pentru următoarea civilizaţie raţională în lungul
proces al evoluţiei. Urmaşii îşi vor construi o altă lume, după propriile
gusturi şi culori, fără a copia pe cineva, cum adesea facem noi
oamenii. Sistemul stelar nou născut poate avea o planetă cu
Biosferă, pentru completarea rândurilor cu promoţii tinere, dar poate
să n-o aibă. Cel mai des există o astfel de planetă, mai ales acolo
unde este necesară completarea rândurilor. Promoţia tânără merge
pe calea evoluţiei numai o anumită perioadă de timp, de la copilărie
până la adolescenţă, apoi se face un transfer la alt nivel al spiralei
evoluţionale şi mai departe începe o viaţă de sine stătătoare. Cei în
vârstă îi vizitează doar din când în când pentru a le da cunoştinţe şi
pentru a-i feri de greşeli, îndreptându-i pe calea cea bună. Cei maturi
au grijă de ei, sau mai bine spus de planetă, deoarece aceasta este
creaţia şi copilul lor.

9
Vreau să clarific ce fel de promoţie tânără este aceasta. Pe
planeta Pământ noi suntem a patra generaţie care este „cultivată",
de civilizaţiile sistemului nostru stelar. Toate amănuntele le veţi găsi
în această carte. De la‘ început vreau să vă spun că numai acel
individ, se poate socoti ieşit din copilărie, care corespunde cerinţelor
stricte ale Cosmosului faţă de raţiunea sa cosmică. De aceea,
populaţia cosmică, inclusiv şi a Cosmosului învecinat nouă, nu este
atât de numeroasă cum se poate crede la prima vedere. Omul care
nu-şi asumă aceste cerinţe, în general nu va înţelege în ce constau
lucrurile, chiar dacă va citi cartea în întregime.
Noul sistem stelar, după construcţia sa, trebuie să se încadreze
armonios în sistemul Galaxiei, să se îmbine şi să se unească cu
coordonatele unice ale sistemului gravitaţional unic, nicidecum să nu
încalce starea de echilibru a întregului, să nu afecteze şi să nu
deranjeze sistemele stelare învecinate. Dezvoltarea acestui sistem
se bazează pe nişte calcule precise şi trebuie să coincidă cu
dezvoltarea Galaxiei. Se calculează foarte precis nu numai mişcarea
planetelor în jurul unui centru, dar şi funcţia întregului sistem solar.
Soarele este în plan local, călăuza, farul, calendarul cosmic, ceasul,
tot el este centrul sistemului gravitaţional, reactorul, forţa de tracţiune
şi multe, multe altele. Gaura neagră şi gaura albă tot el este, numai
că depinde în ce fel de regim lucrează acest corp ceresc. Nici un alt
corp cosmic nu poate tinde la un asemenea program. Regimul de
lucru poate fi sintetizat astfel: Stea - Corp negru - Corp alb - Stea.
Atâta timp cât Soarele luminează, există şi sistemul planetar aferent
lui.
Dar combustibilul odată epuizat reactorul se va opri şi atunci
lucrul la acest obiect nu se va termina, ci va trece într-o altă fază. în
acest regim el este deja un aspirator, ca să spun aşa, numai că el
absoarbe energiile curate ale spaţiului înconjurător, fără particule
mari sau praf. Deficitul de energie în lumea înconjurătoare porneşte
descompunerea planetelor, meteoriţilor şi a altor corpuri cereşti.
Descompunerea şi mărunţirea se petrec până când totul se
transformă în praf, iar acesta la rândul lui se mărunţeşte în particule
şi mai mici, care se transformă, ajungând până la o stare statornică,
în energie. Dar nici energia nu scapă acestui acumulator nesătul. Aici
este sfârşitul. Fosta civilizaţie şi-a terminat lucrarea. Obiectul se dă
înapoi în primire. Civilizaţia trece pe o altă poziţie, pe altă scară a
spiralei evolutive, unde totul va începe de la materia primară. Aceia

10
care vor prelua obiectivul, vor schimba pârghia de conducere în
poziţia REN A ŞTER E şi atunci un nou sistem solar îşi va începe
enumerarea anilor. La început va fi explozia, avalanşa, apoi haosul,
pe urmă planetele şi în sfârşit - lumina. Când se va sfârşi aruncarea
masei de materie strict calculate, obiectivul din regimul, gaură albă,
va trece în regimul de lucru STEA. Crearea unui nou sistem stelar,
este însoţită de diverse dificultăţi, deci, este mai greu a construi decât
a strica, ca şi la nivelul vieţii pământeşti. Proiectul are nevoie de un
constructor general, calcule precise şi conducere îndemânatică. De
aceea din cei M ARI şi P U TER N IC I se aleg alţii şi mai MARI şi mai
PUTERNICI»
In sistemul nostru solar acest rang îi aparţine Dumnezeului,
Preaînaltului nostru. El este constructorul şi creatorul propriei planete
cu biosferă, şi de aceea LUI i se referă cuvintele din Biblie, ,JEu sunt
Primul şi Ultimul». Descifrarea acestor cuvinte este diferită, de aceea,
eu voi aduce propria variantă. Neştiind adevărul am putea să-l
învinovăţim pe EL de îngâmfare. Da, EL într-adevăr este primul pe
care corabia transgalactică a Universului l-a adus la acest rezervor
gigantic, unde dormea într-un somn adânc viitorul sistem Solar, care
este minuţios ambalat şi presat în leagănul său, o masă gigantică de
materie într-un volum comparativ mic. Altfel nu se poate, deoarece
explozia ar fi imposibilă. Corabia a plecat, nu înainte de a-i dori
succes, şi EL deja va zbura cu propriul vehicol împrejurul împărăţiei,
îşi va face calculele necesare pentru viitoarea organizaţie şi încă un
şir de operaţii pregătitoare. Mai târziu îşi v-a aduce în stare de alertă
utilajul antigravitaţional, va schimba pârghia în poziţia RENAŞTERE
şi obiectivul începe să arunce cu un zgomot infernal din pântecele
său vârtejuri gigantice, într-o direcţie dată, strict planificată unde
zboară conţinutul viitoarelor planete. Din camera proprie, prin pupitrul
de comandă, se dau ordine şi mecanismul ascultător al proaspătului
CORP CERESC ALB îndeplineşte voinţa LUI, până la ultima
avalanşă, apoi stop-maşină, şi trecerea în regimul de lucru STEA.
Obiectivul trece intr-un regim de lucru comparativ liniştit şi
nepericulos, utilajele gravitaţionale încep a lucra ritmic, apare lumina.
Abia acum a sosit timpul să apară şi viitoarea civilizaţie, întemeietorii
şi aborigenii spaţiului solar, care aşteptau acest moment în nişte baze
speciale pentru ei. Această desfăşurare de evenimente are o scară
de timp adecvată.

11
Ultimul tot EL este. V-a îmbătrâni sistemul, civilizaţia îşi va face
bagajele şi va părăsi locul. Vor pleca toţi, dar EL v-a rămâne pentru
a da teritorul şi obiectivul în primire. A sosit timpul, ca totul să fie
demontat. Acest proces decurge mult mai uşor şi mai repede,
deoarece este nevoie de a desface toate aceste planete, meteoriţi şi
tot ce a aparţinut gospodăriei cereşti. Numai după terminarea acestui
lucru EL v-a avea dreptul să părăsească acest spaţiu. Corabia
transgalacticâ îl v-a duce pe EL independent de rezultatul activităţii
anterioare pe altă treaptă a spiralei evoluţiei, în locul de reşedinţă a
civilizaţiei căreia îi aparţine, ia prieteni şi apropiaţi, până la o altă
numire în post, lăsând în locul LUI un alt Constructor General. Acesta
din urmă, va intra în posesie, construindu-şi din acest material
propriul sistem în conformitate cu ideile şi proiectele LUI. Dacă cineva
îl va întrece pe primul în dezvoltare, perfecţiune, atunci EL va deveni
al ll-lea. Deci şi Dumnezeii concurează între ei, dar aceasta nu are
un caracter răutăcios şi antagonist. Câştigătorul ştie totdeauna care
a fost preţul succesului, iar cel învins recunoaşte că este mai slab,
dar întotdeauna au unul faţă de altul respect şi iubire. Prezenţa răului,
a lui SATAN, rezidă şi ia aceste nivele dintr-o recepţie incompletă a
acestor legi. Aceasta este la Dumnezei, la noi e cu totul altfel. Dac$
coordonatele binelui şi răului, personale, familiale, obşteşti, nu
coincid cu reperele Universului, noi suntem pe calea greşită şi nu
prezentăm nici o valoare reală pentru viitoarea dezvoltare personală.
Civilizaţia în continuare este plasată pe o altă treaptă ierarhică
a spiralei de evoluţie. După scara psihometrică a raţiunii se
descoperă Primul, tot El în viitor va deveni C el mai M are şi mai
Puternic. Nu există nici un alt criteriu. Geniul nu se alege prin vot
direct, ci se stabileşte pe baza datelor fizice ale plasmei raţionale.
Alegeri există numai la noi, chiar şi atunci când mergem la biserică
pentru a ne împărtăşi, tot la un fel de alegeri mergem, numai că aici
ne alegem pe noi înşine ca viitori pretendenţi în împărăţia Lui. Orice
rang, post şi în întregime toată scara ierarhică se calculează pe cale
matematică, bazându-se numai pe calităţile ce caracterizează
raţiunea individuală. Mai târziu mă voi opri asupra acestui subiect.
Cum stau lucrurile cu galaxia în întregime?
în principiu se lucrează după aceeaşi schemă. Şirul sistemelor
stelare se dezvoltă într-o anumită ordine, pe o cale, în formă de
spirală având propriul centru comun de conducere, gravitaţie
tracţiune. După terminarea tuturor proceselor de evoluţie, în interiorul

12
galaxiei totul se demontează la fel cum a fost descris în exemplul
sistemului solar. Numai că în acest caz, toată galaxia va fi
îngrămădită şi minuţios ambalată într-un acumulator centra! ce se
află în mijlocul spiralei. Vechiul proprietar o predă, cel nou o preia.
Următoarea explozie după acest ciclu v-a anunţa o nouă
RENAŞTERE. Altă civilizaţie galactică îşi va revendica dreptul.
Precedenta va trece la altă scară de evoluţie şi va începe cercetarea
altor forme mai perfecte de viaţă.
Desigur, dacă planeta îşi are Preaînaltul său într-un sistem
solar, atunci, fireşte că există tot un geniu al Galaxiei, creatorul şi
constructorul general, liderul ei, Dumnezeul ei. Un Dumnezeu are
fiecare. Pentru noi, cei simpli şi muritori, acesta este Dumnezeul
Pământului, pentru populaţia sistemului solar, un alt Dumnezeu, dar
chiar şi El, la rândul Lui, se subordonează unui şi mai
mare-Dumnezeul Galaxiei, care la fel este „primul şi ultimul". Asupra
fiecărui Dumnezeu există un alt Dumnezeu. Aceste lucruri nu
izvorăsc din credinţă, ci din ştiinţă. Fiecare Galaxie înainte de
RENAŞTERE se află în stare de repaus.
Ţineţi minte povestea cu „Frumoasa din pădurea adormită".
Dacă nu se găsea cavalerul, atunci frumoasa nu se mai trezea, dar
cavalerul, mai devreme sau mai târziu apare. Intră în împărăţia ei,
„dormitor" numai că în loc de sărutul simbolic, schimbă pârghia de
conducere din poziţia repaus în R EN A ŞTER E" Şi imediat după
aceasta porneşte procesul. Aceasta este viitoarea formaţie stelară.
Stelele vor apare mai târziu, la început va fi Haos, şi încă un Haos
total. în acest Haos total, se vor construi obiectivele stelare. Aceşti
constructori vor ridica construcţiile necesare, după ultimile
descoperiri tehnice. După ce obiectivul îşi absoarbe cantitatea de
energie din spaţiul învecinat se opresc toate procesele de
construcţie, pentru a da obiectivul în exploatare. Abia după aceasta
pot veni şi, „arendaşii". Proprietarul Galaxiei este un maestru
desăvârşit, dacă nu e necesar de a construi obiective stelare, poate
cultiva raţiune pentru Cosmos sau poate conduce o oarecare
civilizaţie. începutul şi Sfârşitul, Primul şi Ultimul, Alfa şi Omega, toate
sunt una. Moartea nu există, este doar repaus, timpul trece în
compus şi invers. Procesele sunt continue şi reversibile. După
măsurătorile noastre, dezvoltarea, chiar dacă e încetinită, nu este
terminată.
Şi totuşi, la început a fost cuvântul.

13
în Noul Testament, Evanghelia după loan, spune: tJLa început
era Cuvântul şi Cuvântul era la Dum nezeu şi Dum nezeu era
Cuvântul. Acesta era Intru început la Dum nezeu. Toate prin El s-au
făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a fă c u t întru El era viaţa,
era lumina oam enilor şi lumina lum inează în întuneric şi întunericul
nu a cuprins-o (loan 1/1 -5 )“.
Este spus foarte precis, fără nici un fel de codificare şi cu toate
acestea este tainic. Lădiţa, însă se deschide foarte simplu. Un,
„pupitru" de comandă în formă de cruce se află în astrul nostru
ceresc, având patru poziţii principale marcate de către un cuvânt:
EST (o rie n t)-L U M IN A -V E S T (apus, occident)-ÎNTUNERIC". Mare
şi magică este importanţa acestor simboluri. Cuvântul nu numai că
este primul, dar după terminarea ciclului - ultimul. Tronul Atomului
este luminos, „tribuna" lui - Prima Cruce, toiagul lui - programul cu
care începe viaţa; cuvântul este acela cu care încep toate celelalte.
Aceste patru cuvinte de pe, „pupitrul" de conducere se pot descifra
şi astfel: început - Explozie - Depozit - Repaus.
Pentru definirea părţilor lumii, noi ne întoarcem cu faţa spre
Nord, mâna dreaptă ne arată Estul, stânga Vestul, iar cu spatele stăm
spre Sud (miazăzi). Nordul însă, simbolizează întunericul,
într-adevăr, ar trebui să stăm altfel, fiindcă aşa nu prea se leagă
lucrurile şi sunt inverse; întunericul îl primim ca lumina şi lumina ca
obscurantism.
în ultimul timp, se înmulţesc ştirile despre catastrofele
ameninţătoare ce trebuie să vină până în anul 2000. Ele, desigur, vor
veni, dar nu vor avea caracter Cosmic. Deseori, asemenea prognoze
se dau din cauza tălmăcirii incorecte a Bibliei. Cheile înţelegerii
acestor texte nu se dau fiecăruia, iar acei care le-au primit nu se prea
grăbesc să le împărtăşească şi altora. Ei aşteaptă penultima
trâmbiţă, toate au timpul lor.
Nu, Luna nu va cădea pe Pământ; în răspândirea acestor
informaţii înspăimântătoare, este deci interesată o altă personalitate
întunecată şi vicleană. Să vedem ce scopuri urmăreşte Satan. în
primul rând, de a ne abate de la calea cea dreaptă: folosindu-se de
diverse mijloace, ne sădeşte în minţile noastre ideea că nu mai avem
mult de trăit; vine sfârşitul lumii. Şi aşa cum „porcul în ajunul
Crăciunului nu se îngraşă", nici noi nu ne mai putem corecta,
aşteptându-ne aceeaşi soartă. Deoarece, totuşi, suntem păcătoşi şi
mai avem puţin timp de trăit, atunci haideţi, măcar ultima perioadă

14
de timp s-o trăim în toate plăcerile păcatelor. De aceea, anume în

I
această perioadă de tranziţie spre o altă etapă de dezvoltare, vor
apare foarte multe secte satanice. într-adevăr, se vor împlini
cuvintele Bibliei: ,£ in e e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e

1
spurcat să se spurce încă. Cine este drept să facă dreptate mai
departe. Cine este sfânt să şe sfinţească încă" (Apocalipsa 2 2/1 1).
Pentru a intra în epoca Vărsătorului, Dumnezeu într-adevăr va

I
face o preselecţie, dar nu prin mijlocul cataclismelor cosmice, şi nici
prin catastrofe globale. El are la îndemână metode cu mult mai subtile
care sunt descrise în Biblie. Practic, preselecţia o vom face noi,
fiecare pentru el însuşi, fiecare îşi va face judecata proprie.
Dumnezeu va modifica numai unele lucruri în sistemul energetic
informativ; va apare o nouă vibraţie cu altă lungime de undă
purificatoare şi purtătoare de alte informaţii. Cine va coincide cu acest
spectru va merge mai departe, cine nu, se va autodistruge sau va fi
ajutat de alţii să o facă. Aceasta este judecata, unii la dreapta, alţii la
stânga, mijlocii nu vor fi. Cert este că aceste evenimente se vor
petrece în timp depăşind poate cu mult anul 2000. Nu trebuie să
gândim că Apocalipsa se va petrece într-o zi, într-o lună sau într-un
an. Acest proces este cu mult mai lung, va decurge în mod firesc şi
pentru mulţi aproape pe neobservate. Fiecare epocă îşi are
Apocalipsa sa numai că la diferite nivele.
Deci, Luna nu va cădea pe Pământ. Aşa ceva nu se va întâmpla
acum. Astfel de evenimente se desfăşoară, după cum am văzut, în
etapa finală de împachetare-depozitare. O parte din oameni au văzut
în spusele lui Hristos o catastrofă cu caracter cosmic. La ieşirea din
Templu, uitându-se la această clădire măreaţă, Isus le spune
ucenicilor: „Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va
rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească... Ia r îndată
după strâm toarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va
mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cerşi puterile cerurilor se
vor zgudui (M atei 24/1; 2 9 )“.
în altă parte El se exprimă mai clar, spunând că va ruina acest
Templu, dar în trei zile va ridica altul. Mai există o ameninţare la
adresa templelor trimisă prin prooroci de către Dumnezeu. în
capitolul 22/26 lezechiel se spune: J ’ reoţii lui calcă legea m ea şi
pângăresc lucrurile sfinte ale M ele; nu deosebesc ce este sfânt de
ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat..". în
capitolul 34/10 al aceluiaşi autor, Dumnezeu spune: Jată Eu vin la

15
păstori; le voi cere înapoi oile Mele din m âna lor şi îi voi îm piedica
să nu m ai pască oile M ele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei însăşi
şi voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o
pradă de sfâşiat”.
Prin intermediul proorocilor săi Preaînaltul ne aminteşte
permanent, să nu ne închinăm şi să nu ne rugăm la lucrurile create
de om; nici din piatră, nici din metal, nici din lemn, deoarece acestea
nu pot vedea, auzi, nu ne pot ierta şi mântui. Devine clar de ce Isus
Hristos cu ucenici săi se rugau permanent pe locuri înalte în munţi,
în pustiuri şi niciodată în templu. Proorocii Atotputernicului urmau
aceeaşi regulă, toţi aveau o convorbire directă cu cerul evitând
intermediarul-idolul. Să te rogi la icoană sau la altceva este mai
simplu decât să te închini Creatorului Viu, conştiinţa este dureroasă.
în simbolistica religiei creştine există elementul Soarelui, în cea
musulmană - Luna. Anume aceasta avea în vedere Isus Hristos în
cuvintele sale, după atingerea unui anumit timp toate religiile se vor
transforma în praf .Soarele şi Luna nu vor m ai da lumina !or“. loan
mai adăuga la toate acestea că se vor întâmpla mari cutremure. în
sensul adevărat al cuvântului aceasta nu se va întâmpla la nivel
planetar. Se subînţelege ruinarea religiilor actuale „Vor cădea stelele
pe pământ', adică lucrurile neînţelese şi îndepărtate se vor face
clare, se vor întâmpla perturbaţii în viziunea lumii şi până la urmă pe
întreg pământul se va instala o singură religie. Aceasta este o cerinţă
a cosmosului pentru a ne ridica la altă treaptă de evoluţie. în această
perioadă de trecere va avea loc o mare migrare a popoarelor. în
diferite ţări vor fi atrase diverse mase de oameni. Fiecare îşi va alege
ţara de migrare după principiul asemănării, migrând acolo unde
teritoriul îi poate oferi posibilitatea de a-şi îndeplini o anumită
programă. Aceste migrări vor fi tot o preselecţie. Cine are de plecat,
va pleca pentru a evolua sau regresa mai rapid, cine are de venit, va
veni. Se vor întâmpla, prin intermediul oamenilor, schimbări enorme
în sistemele energetico-informative ale tuturor ţărilor, deci şi ale
întregului Pământ. Pe oameni îi aşteaptă încercări grele, dar toate
acestea sunt rezultatele propriilor activităţi şi păcate. în decursul
veacurilor, omul nu a încetat să-şi distrugă semenii, acţionând spre
propria distrugere. Multe or să cadă pe capul nostru, numai Luna nu.
Toate aceste procese sunt controlate, orientate, pentru a ne
transforma pe noi, pregătindu-ne pentru examenul altei trepte pe
spirala evoluţiei. Dumnezeu, practic, nu va permite catastrofe

16
globale, deoarece are o prea mare experienţă în construcţia lumii,
oricum ar fi, acesta este totuşi al Vll-lea sistem solar după ordine,
unde El este Preaînaltul, Primul de la început şi Ultimul de la Sfârşit.
Dar iată că, la finele etapei de evoluţie, căderea pe Soare nu
va putea fi evitată nici de Lună, nici de toate celelalte componente
ale sistemului, aceasta întâmplându-se după încă multe milioane de
ani. Ştiind, cu cât se reduce masa soarelui în fiecare minut, orice om
de ştiinţă, poate calcula timpul probabil când acesta îşi va epuiza
combustibilul. Eu cred că până atunci civilizaţia umană se va dezvolta
într-atât, mai ales în domeniul cercetării spiritului, încât noi singuri
vom deveni extratereştri pentru alte forme de viaţă. Vom avea
diverse posibilităţi şi multe capacităţi pe care astăzi nu le putem
gândi. Cu timpul toate procesele evoluţiei se vor accelera foarte mult.
Această tendinţă este deja evidenţiată în zilele noastre. Dacă în urmă
cu 100 de ani unui yoghin îi erau necesari 10 ani pentru a ajunge la
un rezultat, acum acelaşi rezultat se obţine doar în 2-3 ani. Această
accelerare se petrece la toate nivelele de organizare a materiei şi
energiei, fizic, fiziologic, psihic, mental ş.a.m.d. De exemplu, ceea ce
era capabil un om la vârsta de 20 de ani, acum o 100 de ani, astăzi
acelaşi lucru poate fi făcut de un om ia vârsta de 12-13 ani. Deci,
într-o 100 de ani, s-a produs o accelerare în toate domeniile vieţii cu
aproximativ 10 ani, ce va fi oare peste încă o 100 de ani? La urma
urmei, civilizaţia umană se va dezvolta într-atât încât în momentul
opririi Soarelui vom fi capabili de a părăsi sistemul nostru solar şi de
a ne plasa împreună cu Dumnezeul nostru pe o altă treaptă a
evoluţiei şi sub altă formă de viaţă superioară. Sistemul nostru solar
va fi demontat, depozitat, ambalat şi predat altei civilizaţii care va
veni.
în acel moment mecanicul principal ce stă pe tronul Atomului
va schimba pârghia în altă poziţie şi lucrurile vor lua amploare.
Este foarte frumos acest tron al Atomului, aşezat vertical, destul
de mare în dimensiuni, în centrul crucii are o săgeată-pârghie, poziţia
căreia indică regimul de lucru al acestui mecanism. Patru, „pupitre",
patru regimuri, patru cuvinte magice: Est-Lumină-Vest-întuneric. Să
zicem că, „pupitrul" este frumos ornamentat, aceasta e puţin spus,
ei este fantastic de frumos, având foarte multe butoane de comandă
frumos sculptate. în afară de aceasta fiecare parte a crucii mai are
o sculptură individuală simbolică. Partea Est are o sculptură centrală
în forma unei mulţimi de şerpi cu cozile spre centru şi gurile deschise

17
agresiv, orientate spre exterior formând un cerc, această parte a
pupitrului răspunde de explozie, avalanşa, aruncarea materialului
energetic, într-o direcţie calculată. Partea Lumină are o sculptură
centrală în forma capului unui berbec cu coarne spiralate, fiind
totodată cea mai importantă parte a „pupitrului". Longevitatea
lucrului, procesului, în acest regim de Lumină este cea mai mare şi
se construieşte pe baza programei alcătuite din timp de Constructorul
general. Tot el este şi inginerul şi mecanicul - Dumnezeul Soarelui.
Partea Vest a „pupitrului" are ca sculptură centrală capul unui leu
furios cu gura deschisă, şi nu întâmplător, deoarece acest „pupitru"
răspunde de înghiţirea, acumularea, depozitarea lumii
înconjurătoare. Ultima parte întuneric are simbolul unui şarpe negru
îndoit în cerc, care îşi muşcă propria coadă. Această formă
simbolizează locul materialului primar - bezna umplută cu energie
primară. Acolo este întuneric, linişte, repaus şi nici un fel de timp.
Temperatura este absolută, mişcarea lipseşte şi spaţiul este limitat.
Aşa se odihneşte corpul într-o stare fără de nume şi fără timp în orice
sistem solar. în schimb cât de uşor şi rapid se determină masa şi
volumul ei adevărat, la începutul fiecărui ciclu în ordine obligatorie.
Construirea viitoarei organizaţii stelare se începe cu datele despre
cantitatea iniţială şi masa acestei energii.
Acum este posibil să descifrăm cuvintele tronul ATOMULUI;
unde tron-pupitru de conducere, A-gând, idee, arătător, vector
(însăşi litera este o parte a terminaţiei liniei vectoriale), T-cruce (litera
aminteşte acest simbol). OM-lac, mare, beznă; după analogie
OM-inel, cerc, circumferinţă.
SISTEMUL DE AUTOREGLARE A
CÂMPURILOR ENERGETICE

în momentul de faţă este determinant să ne gândim că toate


problemele îşi au începutul în ecologie, pericolul războiului nuclear
şi alte zeci de cauze. în realitate, cauza principală a tuturor
problemelor se ascunde în omul însuşi, deoarece, pentru a schimba
lumea este necesar mai întâi de toate să ne schimbăm pe noi înşine.
Omui este cauza şi efectul tuturor lucrurilor. A ne schimba pe noi
înşine este mult mai greu decât a schimba lumea înconjurătoare,
deoarece noi nu avem pârghiile, mijloacele şi sistemele necesare
pentru a schimba radical mentalitatea, viziunea lumii şi spiritualitatea.
Căile care ni se dau astăzi de către învăţători, nu sunt nimic altceva
decât o încercare de a reevalua bagajul cunoştinţelor acumulate, pe
când ar trebui ca forţele principale să fie îndreptate spre înţelegerea
lumii şi descoperirea căilor de autodezvoltare. Pentru a schimba
lumea şi a o influenţa, aceasta trebuie în primul rând înţeleasă,
deoarece înţelegerea construcţiei ei este începutul schimbării. Noi
astăzi trebuie să înţelegem gradul de dependenţă al nostru faţă de
Cosmos şi legăturile cu el, legile după care lumea trăieşte şi se
dezvoltă. Fără înţelegerea lumii înconjurătoare, fără o pregătire
serioasă, influenţarea lumii şi dorinţa de a o schimba este chiar
periculoasă, deoarece o asemăn cu conducerea unui automobil
având ochii legaţi. A venit timpul să ne îndepărtăm de închipuirile
primitive conform cărora omul începe cu căciula şi se termină la
pantofi. Omul, la fel ca natura şi Cosmosul, reprezintă un sistem
energetic informativ extrem de complicat. De exemplu, omul este
alcătuit din câteva procente de corp fizic şi conştient, restul de
95-98% reprezentând straturi energetice informative, subconştiente,
dar la fel de necercetate de noi ca şi întregul Univers.
Boala nu este altceva decât un mecanism al dezvoltării
spiritului. Informaţia despre aceasta noi o cunoaştem încă din
vechime, ea fiind descrisă în Sfintele Scripturi, noi însă am uitat-o
pentru o perioadă. Principalul lucru este să recunoaştem propriile
greşeli, să le conştientizăm şi prin căinţă să mergem spre armonia
cu Universul Dumnezeu. îmbolnăvirea este semnalul roşu care ne
arată că nu mergem pe calea dreaptă. Noi, însă, totdeauna am
văzut-o ca pe o catastrofă încercând să o eliminăm; dar de fapt, ea
este o preîntâmpinare a greşelilor şi lucrează îrvdirecţia salvării. Omul
îmbolnăvindu-se şi chinuindu-se, trebuie să conştientizeze
19
încălcările comise, să se perfecţioneze spiritual şi să caute alte căi
de dezvoltare. De aici, putem spune că omul bolnav este un infractor,
pentru că, chiar dacă nu încalcă legile sociale şi poate fi un om destul
de bun, el încalcă legile Cosmosului: necunoaşterea legilor nu ne
scuteşte de pedeapsă. Cel bolnav nu trebuie să fie un trântor şi să
stea pe umerii celor care lucrează numai din acest motiv. Când unui
asemenea om i se propune puţin sport, diete vegetale sau posturi de
câteva zile, el le respinge cu nedumerire şi obidă. După mintea lui
totul trebuie să i se dăruiască de către medic sau bioenergetician, de
la Dumnezeu sau de la Diavol, indiferent de la cine, numai să nu
depună el însuşi vreun efort. Omul uită că sănătatea, la fel ca şi
pâinea de toate zilele, se dobândeşte prin sudoarea frunţii.
De ce se îmbolnăveşte omul? Există o explicaţie simplă: în
Cosmos ca şi în organismul uman există un sistem de autoreglare a
câmpurilor energetice. Sistemul de autoreglare este legătura inversă
cu Universul. Esenţa ei constă în aceea că fiecare acţiune a omului,
pozitivă sau negativă, prin câmpul unic energetic informativ al
Universului, se întoarce înapoi către el.
Noi am ştiut tot timpul că faptele bune se stimulează, iar cele
rele se pedepsesc, dar dintr-un anumit motiv, în lumea ce ne
înconjoară, nu s-a mărit numărul faptelor bune şi cu atât mai mult nu
a scăzut numărul celor rele. Cea mai bună explicaţie la aceasta o dă
sfântul Augustin Blajinul ,Pum nezeu totdeauna pedepseşte răul,
dar deoarece acest proces se parcurge încet omul dovedeşte până
la primirea pedepsei să mai facă şi alte fapte rele“. Aceasta coincide
întocmai cu principiul de lucru al mecanismului de transmitere a
informaţiei prin structurile câmpurilor energetice.
Pentru mecanismele de auto reglare nu există noţiunea de
oameni, ci numai programe informative, pozitive sau negative.
Structurile de auto reglare funcţionează nu împotriva oamenilor, ci
împotriva programelor energetice informative negative ale lor şi se
declanşează automat. înainte, mecanismele pedepsirii se extindeau
în timp, peste câteva generaţii şi începeau să funcţioneze sub formă
de îmbolnăviri şi nenorociri abia asupra nepoţilor sau abia în viaţa
următoare a vinovaţilor. în zilele noastre, viteza acestor procese a
crescut într-atât încât omul ajunge să fie răsplătit pentru faptele sale
în această viaţă, cu sănătatea lui şi a copiilor lui.
Achitarea cu sănătatea copiilor, pare nedreaptă din poziţia
omului, dar după cum am mai spus, la nivelul câmpurilor energetice,
nu există oameni, ci numai idei (informaţii). Fiecare om reprezintă o
totalitate a anumitor programe, iar mecanismul de blocare se
declanşează automat numai împotriva ideilor, programelor negative
20
şj periculoase pentru Univers. Copiii amplifică toate programele
părinţilor, de aceea se şi răsplătesc ei mai greu. Ce-i drept în ultimii
ani, a crescut foarte mult răspunderea personală a fiecărui om.
Mulţi au observat că un copil în prezenţa părinţilor se comportă
mult mai rău decât în prezenţa oamenilor străini, când el devine liniştit
şi ascultător. Prin comunicarea copiilor cu părinţii se petrece
amplificarea şi activizarea tuturor programelor, atât pozitive cât şi
negative pe care le-au primit de la părinţi în mod ereditar prin
câmpurile energetice. în ultima perioadă de timp, nu numai copiii
preiau moştenirea părintească, dar şi părinţii poartă o răspundere
foarte mare, la nivel de câmpuri informative, pentru comportarea şi
faptele copiilor. Astăzi, de la vârsta de 7 ani, gândurile şi faptele
copiilor influenţează destul de mult câmpurile energetice informative,
adică duhul, soarta şi sănătatea părinţilor. Cu aproximativ 2000 de
ani în urmă, acest proces începea la vârsta de 14-15 ani.
Deci, noi, fiecare în parte, cu potenţialul nostru, prin emoţiile,
gândurile şi faptele noastre dăm naştere diferitelor programe, care
odată născute tind să se realizeze. Programe negative şi pozitive
sunt în diferite idei, slogane, emisiuni televizate ş.a.m.d. Vreau să
menţionez, că dacă un om crează o programă pozitivă sau negativă
şi ea se va realiza, atunci el va primi meritul sau pedeapsa asupra
sa. Dacă acelaşi om, dar aflat într-o funcţie de stat (deputat, ministru,
preşedinte, în general reprezentant al societăţii) la nivel de emoţie,
gând, faptă crează programă negativă, atunci pentru aceasta se va
răsplăti întreaga societate, de aceea, lichidarea, în anii 1920, în
Rusia, a slujitorilor duhovniceşti, călugărilor, bisericilor şi mănăstirilor
din ordinul lui Lenin, a fost egală cu atacarea Universului. Prin
urmare, inevitabil, a urmat o explozie de violenţă şi omorufi.
Societatea a plătit cu milioane de vieţi pentru încălcarea legilor eticii
supreme.
Memoria greşelilor societăţii se găseşte în fiecare din noi, toate
păcatele şi nenorocirile acesteia se păstrează în subconştientul
fiecăruia. Catastrofele, războaiele, urgiile cu care noi ne întâlnim tot
timpul sunt efectul imperfecţiunii noastre spirituale. Eforturile
îndreptate spre lupta cu umbrele, cu efectul, nu poate înlătura cauza
principală - degradarea spirituală, care se petrece acum şi foarte
puţini fac legătura între greutăţile şi problemele vieţii şi păcatele
noastre.
PROCESELE INFORMATIVE ALE
SISTEMELOR ENERGETICE

La baza existenţei Universului stau procesele informative „La


început a fost Cuvântul". Ceea ce numim noi Univers putea să apară
ca rezultat al eliminării, din începutul unic, care a existat întotdeauna
şi pe care noi îl numim Dumnezeu, a două componente: substanţa
şi câmpul informaţional. în fiecare din ele există parte contrară în
stare nemanifestată. Condiţia existenţei contrariilor, reprezintă
posibilitatea lor permanentă de a trece una în alta. Câmpul tinde să
devină substanţă, substanţa tinde să devină câmp.
Acumularea legăturilor energetice în substanţă reprezintă
manifestarea procesului trecerii componentei materiale în informaţie,
procesul invers se poate întâmpla numai cu mărirea densităţii
substanţei, masei ei, sau apariţia unei organizaţii mai complexe.
Dacă analizăm sistemul solar vom vedea că scopul existenţei
lui este crearea elementelor tot mai noi în soare, crearea legăturilor
informaţionale complicate din contul apariţiei planetelor noi şi crearea
pe aceste planete a structurilor informative complicate pe baza lumii
organice, ca o nouă etapă de mărire a densităţii informative. Scopul
existenţei oricărui sistem solar este crearea vieţii în interiorul lui.
Ceea ce noi numim duh se găseşte deasupra câmpului informativ şi
al substanţei.
La atingerea unei anumite densităţi substanţa se transformă în
informaţie, starea materiei concentrată cândva într-un singur punct
şi apoi explodată este Universul. Nivelele fine ale câmpului sunt lipsa
substanţei timpului şi spaţiului, adică este un punct. Punctul tinde să
treacă în infinit, infinitul tinde să se transforme în punct. în fiecare
punct al Universului există informaţie nemanifestată despre întregul
Univers, cu alte cuvinte, punctul este infinitul nemanifestat şi infinitul
este un punct nemanifestat. Există câteva teorii despre provenienţa
stelelor. După una din ele, stelele apar în rezultatul închegării
substanţei interstelare, după alta, stelele apar din „găurile negre".
Instabilitatea comportării stelelor tinere, procesele puternic explozive
ce se petrec în ele, vorbesc despre rămăşiţele protosubstanţei. Din
punct de vedere al concepţiei de mai sus, cred că apariţia stelelor se
poate considera ca un proces dialectic al trecerii informaţiei în
substanţă, în urma „însărcinării" substanţei interstelare cu un bloc
22
informativ, realizându-se ca o substanţă a „găurii negre“. Apariţia
stelelor este rezultatul acţiunilor reciproce a două începuturi:
Universul manifestat şi Universul nemanifestat. Procesele ce se
manifestă în interiorul stelelor şi cele din organismul omenesc sunt
identice. Acestea sunt procesele transformării energiei în substanţă
şi invers. Dezvoltarea Universului, scopul lui este să rupă unitatea la
nivel fizic a substanţei şi mărirea, forţarea unităţii, la nivelul
câmpurilor informative. Deci trebuie să se întâmple diferenţierea a
tot mai multor forme laterale la nivel fizic şi unitatea tot mai mare a
lor la nivelul câmpurilor informative. într-o anumită etapă de
dezvoltare diferenţele dintre planul fizic şi nivelul energetic informativ
dispar şi începe o nouă treaptă de dezvoltare, lată de ce se spune
că înaintea lui Dumnezeu noi toţi suntem egali, deoarece apărem
înaintea Lui nu în corp fizic, ci ca particule energico-informative. în
viaţă cu noi conduce duhul, în moarte cu noi conduce viaţa, de aceea
acolo noi nu avem posibilitatea de alegere, nu putem respinge
pedepsirea noastră şi nu putem refuza binele şi răul, aşa cum o
putem face în viaţa de toate zilele. Dacă informaţia noastră coincide
cu programul cosmic de menţinere a vieţii şi armoniei, noi suntem
înaintea Lui buni, iar dacă nu, informaţia negativă proprie este
înlăturată. Acest proces este foarte dureros şi nu este nimic altceva
decât pedepsirea din iad.
Dacă o să analizaţi cu atenţie cele scrise mai sus, o să vedeţi
că există o contradicţie. Universul rămâne punct la nivelurile fine ale
câmpului şi în acelaşi timp se extinde creând substanţa nouă, timp
şi spaţiu. Dezvoltarea se petrece după principiul pendulului:
orientarea se schimbă în direcţia, de la unitatea informativă spre
diferenţierea fizică.
Orice obiect în cosmos poate fi socotit un proces, în acelaşi
timp orice proces reprezintă un obiect. în fiecare proces şi obiect se
petrec nişte mişcări oscilatorii de la unitatea informativă spre
diferenţierea fizică. Diferenţierea fizică trebuie să coincidă strict cu
unitatea duhovnicească. Condiţia dezvoltării acestor două contrarii
reprezintă existenţa unui al treilea element care va asigura asistenţa
nemanifestată a unui contrariu în altul. Acest rol îl îndeplineşte
energia care este intermediară şi defineşte dezvoltarea Universului.
Informaţia, energia şi substanţa se contopesc într-un întreg. înţelesul
acestui lucru există din vechime şi se exprimă prin Sfânta Treime, în
creştinism. în filosofia Tao, din China, se exprimă în cercul care arată

23
lupta contrariilor, Ynn, Yang şi Tao. Orice obiect, în dezvoltarea lui
repetă tot ciclul dezvoltării Universului; rămânând absolut unit le
nivelele fine ale câmpului, el se diferenţiază în acelaşi timp la nive
fizic. Pentru a se diferenţia la acest nivel îi sunt necesare nişte
procese premergătoare la nivel duhovnicesc, care îi garantează tărie
în diferenţierea fizică. Deodată ni se arată prioritatea planulu
duhovnicesc. In acest fel, legea unităţii şi lupta contrariilor arată aşa
un sistem elimină din sine partea sa contrară pentru ca apoi să se
transforme în ceva complet diferit.
APARIŢIA VIEŢII
9 «

Să vedem acum din punct de vedere al proceselor informative,


cum a apărut viaţa.
Pe măsura diferenţierii lumii fizice, trebuiau să crească
tendinţele unităţii la nivel de câmp, de la cele mai fine spre cele mai
puţin fine. Gradul de unitate se manifestă la acele nivele la care
înainte nu se manifestau.
Odată cu creşterea neidentităţii, gradul de unitate în partea
organică a spaţiului se măreşte într-atât încât obiectul diferă de
Univers şi este eliminat din el. Aducerea lui la nivelul de unitate, egal
cu unitatea înconjurătoare, ar fi însemnat pentru el moartea.
Densitatea informaţiei se ridică într-atât încât apare o putere de
rezistenţă între obiect şi lumea înconjurătoare. Viaţa însă, este
unitatea strategică a obiectului cu Universul prin respingerea
strategică a ei. Putem spune că viaţa în Univers s-a manifestat în
acelaşi timp în tot corpul ei şi este un organism întreg care îşi
prelungeşte şi mai departe diferenţierea cu legăturile continue şi
acţiunea reciprocă a tuturor componentelor lui. Dezvoltarea acestui
proces al diversităţii fizice este posibilă doar prin orientarea spre
procesele informative de unitate primară. Substanţa, timpul şi spaţiul,
reprezintă forma exterioară, informaţia şi duhul sunt conţinutul.
Conţinutul se realizează în formă, forma dezvoltă conţinutul.
La baza vieţii oricărui obiect din Univers stau mişcările de
vibraţie, oscilatorii, pulsatorii, schimbându-şi permanent orientarea
spre procesele informative sau fizice. Deoarece viaţa omenească
este copia Universului în miniatură, atunci procesele de transformare
a informaţiei în substanţă, în el decurg mult mai rapid. Obiectul viu
se deosebeşte prin gradul de unitate şi viteza trecerii informaţiei în
substanţă. Probabil unitatea de vârstă şi vitezele reciproce de
transformare reprezintă sensul dezvoltării obiectului viu.
Cu cât este mai mare gradul de unitate internă, densitatea
informaţiei, cu atât mai mult organismul diferă de lumea
înconjurătoare. Practic de aceea l-au şi răstignit pe Isus Hristos
fiindcă era foarte diferit faţă de toţi ceilalţi. Acest proces se numeşte
dezvoltarea conştiinţei personalităţii. Procesul de diferenţiere faţă de
lumea înconjurătoare este posibil numai prin gradul crescător de
unitate cu Universul. Procesul de alipire la Univers este acela pe care

25
noi îl numim cultură şi reprezintă un proces de diferenţiere a
civilizaţiei. Cultura dă naştere civilizaţiei, aceasta însă, de ia început
respinge cultura, iar pentru a nu pieri, se întoarce la ea ca fiul
rătăcitor, repetând acest proces la un nivel mai înalt şi cu amplitudine
mai mare. Dacă întoarcerea la cultură nu se înfăptuieşte la nivelul
necesar, atunci aceasta duce ia pierirea civilizaţiei. Cu alte cuvinte,
respingerea iubirii şi unităţii cu Universul, omoară civilizaţia.
Oamenii obişnuiesc să gândească că esenţa legii unităţii şi
lupta contrariilor este împăcarea lor fără distrugerea reciprocă.
Condiţia principală de împăcare a contrariilor este viteza trecerii lor
din una în alta. Diferenţa principală dintre materia vie şi nevie se
ascunde în viteza de trecere a contrariilor unul în altul. Prin urmare,
scopul vieţii este mărirea manifestaţiei duhului în materie, prin
accelerarea vitezei acestei transformări, altfel spus, viaţa există
absolut în toate lucrurile, numai ca ea, la diferite nivele are alte viteze.
Din această cauză, un obiect cu viteză mică, pentru noi va părea lipsit
de viaţă, iar un obiect cu viteză ridicată, poate să se manifeste
înaintea ochilor noştri fără a fi observat. Să ne amintim de pendulă.
La o anumită viteză de oscilaţie există două poziţii care se elimină
reciproc: înclinarea penduiei de la centru spre stânga şi spre dreapta.
Aceste stări opuse pot exista nedistrugându-se una pe alta, datorită
faptului că au continuitate în timp. încercarea de a le uni, de exemplu
într-o secundă, având viteza de oscilaţie a penduiei egală cu 5
secunde, va avea ca rezultat oprirea mişcării, deci oprirea dezvoltării.
Iar acum imaginaţi-vă că viteza oscilaţiei penduiei s-a mărit până ia
câteva oscilaţii pe secundă. înseamnă că trebuie să se petreacă
contopirea, suprapunerea a două stări contrare fără distrugerea
reciprocă a lor.
Viaţa pe pământ a apărut ca metodă de păstrare a gradului de
unitate cu soarele, care a îndepărtat din sine planetele, adică a redus
gradul de unitate fizică şi a dezvoltat unitatea informaţională pentru
compensarea rupturii fizice. Prin urmare se poate spune că nu s-a
întâmplat nici un fel de despărţire a soarelui de restul planetelor.
Oricare obiect al Universului tinde să arunce din sine ceva ce este
opus lui în plan fizic şi să mărească unitatea la nivel informaţional
pentru dezvoltarea sistemului. Femeile nasc copii şi steaua dă
naştere planetelor, practic ambele fac unul şi acelaşi lucru.
Eliminarea fizică trebuie să fie compensată cu unitatea
duhovnicească. Viaţa pe pământ este probabil cea mai bună

26
demonstraţie a procesului de realizare a unităţii planetei şi soarelui.
Fără soare nu ar exista viaţă, toţi cunoaştem că lumina solară are o
influenţă deosebit de mare asupra psihicului uman, în dependenţă
de activitatea lui, pe pământ se întâmplă unele evenimente. Sistemul
solar tinde pe de o parte spre diferenţierea fizică maximă, iar pe de
alta, spre unitatea informaţională. Viaţa care a apărut pe pământ se
dezvoltă după aceleaşi legi. La nivel fizic se petrece formarea
speciilor noi, diversificând formele de viaţă, iar la nivelul -câmpurilor
energetice se măreşte gradul unităţii lor. Viaţa pe pământ a apărut
nu numai ca un singur organism, dar tinde să existe ca un singur
organism, care este condus de sistemul autoreglării ce se realizează
la nivelul energetico-informativ. Scopul acestui sistem este
menţinerea asemănării comportamentului părţii în interesul
întregului. Cu cât sunt mai mari posibilităţile energetice ale unui
element, cu atât mai mult el trebuie să se orienteze spre centru. Dacă
legătura cu centru întârzie, iar autonomia elementelor creşte, atunci
sistemul poate pieri. Din această cauză este inevitabilă selecţia
elementelor care rup unitatea sistemului. Dacă omul nu vrea să-şi
îndeplinească predestinarea, rupând prin această legătură şi
unitatea cu sistemul, el este înlăturat şi locul lui imediat îl ocupă
altcineva. După cum am arătat mai sus, pentru Dumnezeu nu există
indivizi aparte, ci numai idei, vibraţii. De aceea Isus Hristos spunea:
„Unde doi, tnei se adună în numele M eu şi Eu sunt printre dânşi“.
Comportarea obiectului trebuie să coincidă cu structurile informative
ale întregului organism. Dacă comportarea fizică, emoţională sau
informativă merge în contradicţie cu programa iniţială a câmpului
sistemului, atunci sistemul atacă câmpul energetic al obiectului. Se
petrece o deformare la nivel energetic a câmpului obiectului cu
introducerea în acelaşi timp a programelor de lichidare, adică îl
întoarce la starea iniţială. Un asemenea proces se poate întâmpla
cu un organism aparte sau cu o grupă întreagă, care încalcă legile
unităţii. Vorbind în termeni medicali, sănătatea duhului defineşte
sănătatea corpului.
Câmpul informativ este primar în comparaţie cu corpul şi îi
determină soarta lui, caracterul şi starea fizică. Prin urmare condiţia
principală de menţinere a sănătăţii fizice este cunoaşterea şi
respectarea legilor câmpurilor informative ale Universului, legile
unităţii, spiritualităţii şi iubirii. în zilele noastre, viteza tuturor

27
proceselor pe pământ a crescut atât de mult încât necesită
dezvoltarea capacităţilor de adaptare fizică imediată.
Deoarece procesele informative în Univers sunt primare, faţă
de cele fizice, atunci problema adaptării fizice este legată în primul
rând de modificarea structurilor spirituale şi informative ale omului.
Prin aceasta se explică interesul ridicat al oamenilor faţă de magie,
ocultism, sisteme yoga şi diverse ramuri religioase. Oamenii aşteaptă
promisiuni de mântuire şi noul adevăr. Toţi vor probleme gata
rezolvate, uitând condiţia obligatorie pentru supravieţuire care constă
în muncă grea şi obositoare asupra lor însăşi, esenţa căreia
omenirea o cunoaşte de demult. Aceasta este tendinţa de a cunoaşte
lumea înconjurătoare, de a-i cerceta legile şi de a ne comporta în
conformitate cu ele.
Vom vedea acum, geneza vieţii în textele Biblice care nu
contrazic cu nimic ceea ce am arătat până aici. Cosmosul este
construit din diverse straturi energo-informaţionale, spre exemplu:
geosferă, biosferă, atmosferă. în toate acestea există diferite forme
de viaţă.
La un alt nivel informativ, dacă o să vorbim despre apariţia
omenirii, o să ne folosim de aceleaşi simboluri Adam şi Eva, dar o să
subînţelegem prin ele alte puteri. Biblia are diverse niveluri
informative. Deseori o frază se descifrează odată, apoi rezultatul
comportă o nouă descifrare. în unele locuri există până la trei niveluri
informative.
După cum am spus în alt capitol, Dumnezeu a creat în prima
fază pământul şi toate celelalte împreună cu omul, doar la nivel
potenţial. El şi-a creat un proiect, care abia apoi urma a fi realizat, pe
baza calculelor acestuia. Aceasta se vede chiar în capitolul 1 -
Facerea: ,Ş i a zis Dum nezeu: ,Ş ă fie lum ină"şi a fost lumină. Şi a
văzut Dum nezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dum nezeu
lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dum nezeu ziuă, iar
întunericul l-a numit noapte...: ziua întâi". După cum vedeţi lumina
deja există în ziua întâi a creaţiei, iar soarele şi luna au fost create
abia în ziua a IV-a ,Ş i a zis Dum nezeu: ,$ ă fie luminători pe tăria
cerului, ca să lumineze pe păm ânt să despartă ziua de noapte... Şi
să slujească drept luminători pe tăria cerului ca să lumineze
pământul şi a fost aşa... ziua a patra (Facerea 1/14-19). La fel se
întâmplă şi cu crearea omului. în ziua a Vl-a Dumnezeu îl crează pe
om, iar după a VI l-a zi în care s-a odihnit, peste un interval de timp,

28
îl mai crează odată. în Facerea, capitolul 1/27 scrie: ,§ i a făcut
Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dum nezeu l-a
făcut: a făcut bărbat şi fem eie" Apoi Ei i-a binecuvântat, le-a spus ce
au de făcut, cu ce să se hrănească ş.a.m.d. în capitolul 2/7 al Facerii
ne mai întâlnim încă o dată cu crearea omului ,Atunci luând Domnul
Dumnezeu ţărâna din păm ânt a făcut pe om şi a suflat In faţa lui
suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dum nezeu
a sădit o grădină in Eden, spre Răsărit, şi a pus acolo pe omul pe
care-l zidise".
Dar nici în această fază nu este vorba despre omul real. Toate
acestea înseamnă că înainte de a da naştere omenirii reale,
Dumnezeu îşi face mai întâi un proiect construindu-l pe Adam din
substanţă energetică (fluid, substanţă astrală). Această substanţă
trebuie să slujească ca intermediar între duh şi materie şi este
compusă dintr-o materie foarte fină pe care noi nu o putem percepe
cu organele noastre de simţ. Creându-i lui Adam corpul astral,
Dumnezeu a suflat în el suflarea vieţii, sau duhul. Apoi a repartizat
în timp şi spaţiu o sferă limitată (Rai-Eden). Asupra acestei sfere
limitate acţiona principiul realizării energiei potenţiale înfăţişată în
formă de foc sau electricitate (magnetism) şi principiul productivităţii.
Tot în Rai din aceeaşi substanţă fluidă Dumnezeu a creat plantele şi
împărăţia animalelor. în centrul grădinii (Raiului) era substanţa
cunoaşterii binelui şi răului. Dumnezeu l-a creat pe om în Rai (o sferă
mai îndepărtată de împărăţia Domnului), şi tot aici a creat din „coasta
lui Adam pe Eva“. Aceasta înseamnă că Adam - neamul omenesc,
a eliminat din sine, o substanţă (contrariul), pe Eva, care reprezintă
crearea omului individual. Individualizarea omului s-a obţinut prin
despărţirea de către Dumnezeu a intelectului care este principiul
masculin, de voinţa care este principiul feminin. Puterea de voinţa se
supune intelectului. Eva reprezintă puterea de voinţă, adică anume
acea calitate care îi individualizează (diferenţiază) pe oameni. Prin
dorinţa Evei - puterea de voinţă, concepţiile lui Adam - puterea
intelectului, se realizează, trec în acţiune. în acelaşi fel şi sperma
bărbatului este dată femeii, ea o primeşte şi o realizează în formă de
copii. în lumea energetică, voinţa se inspiră de la intelect sau cu alte
cuvinte, Eva primeşte un impuls de la Adam şi îi realizează
concepţiile lui. în lumea materială lucrurile stau invers, femeia inspiră
bărbatul şi acesta realizează o faptă chiar creativă. Bărbaţii chiar aşa
zic: m-a vizitat o muză şi m-a inspirat să pictez acest tablou, să

29
compun această muzică, să scriu această poezie. în lumea noastră
femeia îl însărcinează pe bărbat şi acesta duce sarcina până când c
naşte într-o formă sau alta. De aici reiese că femeia are o putere de
influenţă deosebit de mare asupra lumii noastre. Nu întâmplător se
spune că femeia va salva lumea. Influenţând nevăzut asupra
bărbaţilor ele îi împing pe ei spre acţiuni, pozitive sau negative. Ni
un singur război au dus bărbaţii din cauza femeilor. Dacă influenţe
este pozitivă, atunci ca rezultat avem opere de artă fără de valoare
De aceea omenirea nu prea cunoaşte multe femei remarcabile
poete, pictoriţe, compozitoare, dar tot ce au făcut bărbaţii în aces
domeniu se datorează femeilor. Bărbatul fiind principiul activ, ars
nevoie de acţiune, femeia însă este principiul pasiv şi este cea care
stă la pupitrul de conducere, manipulând acţiunea. Ce-i drept, îr
lumea înconjurătoare, putem întâlni bărbaţi transformaţi în femei ş
invers, dar aceasta vrea să spună că orice pădure îşi are uscăturile
ei.
Mai departe, după textele Biblice, vedem că Dumnezeu î
interzice lui Adam să guste din substanţa cunoaşterii binelui şi răului
Totul ar fi mers bine dacă nu apărea Diavolul în formă de şarpe
Acesta reprezintă nervul, simţul, senzaţia, egoismul. Mai departe
egoismul, instinctul, influenţează asupra capacităţii de voinţă (Eva'
să guste din acea substanţă. îndată după aceasta, voinţa tentează
intelectul (Adam) să facă acelaşi lucru. Deoarece voinţa era deja
paralizată de instinct, instinctului nu-i rămânea altceva decât să facâ
acelaşi lucru. Astfel, omul a dorit să intre în esenţa lucrurilor, dar ca
rezultat, omul s-a văzut scufundat în materie, sau în biosferă.
Ca rezultat al căderii strămoşilor în păcat, Dumnezeu îi acordă
omenirii următoarea pedeapsă: R e n ta i că ai făcut aceasta
blestem at să fii Intre toate anim alele şi între toate fiarele câmpului
pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci In toate zilele
vieţii tale". Această pedeapsă i se acordă şarpelui - instinct. Şi ma
departe, urmează: „Duşmănie voi pune între tine şi între fem eie, intre
săm ânţa ta şi săm ânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi ve
înţepa călcâiul" ceea ce înseamnă că voinţa va călca instinctul pe
cap, iar acesta va înţepa voinţa în talpă, adică pe ce stă ea.
Dumnezeu i-a zis femeii: „Voi înm ulţi m ereu necazurile tale, m ai ales
în vrem ea sarcinii tale; în dureri vei naşte copiii; ataşată vei fi către
bărbatul tău şi el te va stăpâni" şi într-adevăr, la marea majoritate a
oamenilor intelectul stăpâneşte voinţa.

30
lată care a fost pedeapsa lui Adam: „Pentru că ai ascultat vorba
femeii tale şi ai m âncat din-pom ul din care ţi-am poruncit: ,3 ă nu
mănânci", blestem at va fi pământul pentru tine. Cu osteneală să te
hrăneşti din el In toate zilele tale (Facerea 3 /1 4 -2 4). Ultimile fraze
sunt foarte bine spuse, deoarece pentru a obţine un rezultat noi avem
nevoie de un efort intelectual deosebit.
,3 pini şi pălăm idă Ii va rodi el şi te va hrăni cu iarba câmpului,
în sudoarea feţei tale îţi vei m ânca pâinea ta până te vei întoarce în
pământul din care eşti luat; căci păm ânt eşti şi în păm ânt te vei
întoarce". într-adevăr, omenirea în sudoarea feţei mănâncă
rezultatele propriei gândiri, cum îşi aşterne aşa doarme, până când
se va întoarce din nou în forma iniţială. ,3 i a pus Adam fem eii sale
numele Eva, adică viaţa pentru că ea era să fie mama tuturor celor
vii. Apoi a făcut Domnul Dum nezeu lui Adam şi fem eii lui
îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat". Ceea ce înseamnă că le-a
format corpuri materiale, şi i-a îmbrăcat în straturi energetice. Cu alte
cuvinte tot acest text Biblic se poate descifra astfel: instinctul va trăi
în toate zilele vieţii lui în sfera corpului şi a simţurilor, sensibilităţii.
Capacitatea voinţei omului - Eva, care până acum avea trăsături
creative în toate zilele ei va fi ataşată de intelect şi va realiza
concepţiile lui numai în dureri şi prin muncă. Pe lângă aceasta între
voinţa omului şi instinctele lui va fi o duşmănie şi adăpostul voinţei
trebuie să fie raţiunea. De aici înainte, omenirea va trăi printre griji şi
încercări. Dar după munca de o viaţă, omul, din nou, se va întoarce
în substanţa gândirii Eden. Adică va trăi în corp astral. Dumnezeu a
îmbrăcat neamul omenesc în corpuri materiale şi l-a îndepărtat de
sfera Raiului unde era substanţa vieţii-energia. Adam şi-a dat numele
voinţei sale Eva, ceea ce înseamnă viaţa elementară materială,
deoarece, mai departe, pentru el a început viaţa materială şi Eva a
fost mama acestei forme de viaţă. Aşadar, în primele trei capitole se
povesteşte despre crearea lumii şi a neamului omenesc în toate cele
trei faze:
1. In principiu
2. în forme energetice astrale (fantome)
3. Materializarea tuturor lucrurilor şi formelor de viaţă împreună
cu pământul în formă reală. în următorul capitol, Moise povesteşte,
nu despre urmaşii lui Adam, ci despre cosmogonia dezvoltării lumii
şi parţial despre dezvoltarea primară a omenirii. De aceea
traducătorul lui Moise a înţeles sub diferite nume urmaşii lui Adam,

31
pe când în realitate trebuia să înţeleagă principiile cosmogonice şi
sociale. Cain şi Abel reprezintă două puteri contrare ale naturii, forţa
de comprimare şi detentă. Uciderea lui Abel de către Cain, reprezintă
comprimarea .sub influenţa deprimării a aburilor eterici. Set
întruchipează principiul care împacă începuturile reciproc
duşmănoase între Cain şi Abel. El aduce ideea echilibrului în natură
şi în acelaşi timp ideea ruinării şi transformării, deoarece ruinarea
serveşte baza naşterii vieţii noi. Urmaşii lui Cain întruchipează lupta
aprinsă şi neordonată a diferitelor începuturi la construcţia lumii
pământeşti. Numele lui Set este analogic numelor urmaşilor lui Cain,
dar poartă un caracter mai liniştit şi ilustrează egalitatea şi acţiunea
mai productivă a contrariilor. O importanţă socială printre urmaşii lui
Cain o are Lameh, adică nodul, legătura lucrurilor. El a limitat
libertatea omului individual şi egoismul familiei şi al neamurilor
aparte, a răspuns de formarea societăţilor şi triburilor. Feciorii iui
Lameh reprezintă, în sensul social, aşezarea popoarelor,
dezvoltarea artelor şi ştiinţelor; dezvoltarea meseriilor. Din urmaşii lui
Set trebuie să-l amintim pe Noe, care reprezintă principiul echilibrului
şi stabilităţii în natură.
AU FOST ADAM Şl EVA PRIMII OAMENI?

Mulţi oameni cred că a fost odată un prim Adam şi o primă Eva


de la care s-a dezvoltat o asemenea civilizaţie. Din punct de vedere
al sistemelor energetice, într-adevăr la început au fost aceste două
principii despre care s-a vorbit înainte. La nivel material nicidecum
nu puteau să existe numai doi oameni. Pentru a se dezvolta o
asemenea civilizaţie era nevoie, din start, de cel puţin 150.000 de
Adami şi tot atâtea Eve. Să vedem ce spune Biblia despre acest
lucru.
Citim: La început Eva l-a născut pe Cain, apoi pe Abel. Dar
Cain mai târziu îl ucide pe Abel. înseamnă că rămân doar trei: Adam,
Eva şi Cain. Mai departe, Cain se ascunde de Dumnezeu şi se
aşează în ţinutul Nod, cel ce este la răsărit de Eden. Şi deodată, din
senin apare o însurătoare. ,P upă aceea a cunoscut Cain pe fem eia
sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi
a numit-o, după numele fiului său, Enoh" (Facerea 4 /1 7 ). Al treilea
fecior Set, apare lui Adam abia la vârsta de 800 de ani, apoi apar
toate celelalte fiice şi fii. Se pune întrebarea: de unde şi-a găsit Cain
soţie? înseamnă că Adam şi Eva nu erau primii oameni. în afară de
ei mai erau mulţi alţii. De unul singur Cain nu ar fi reuşit să
construiască o cetate (oraş), deoarece, a construi o casă şi un oraş
sunt două lucruri diferite. De aici rezultă că mitul despre primii oameni
nu este altceva decât o informaţie codificată. Pentru codificare s-a
folosit următorul truc: Adam de la cuvântul Eden. în grădina Edenică
locuia Dumnezeu, familia Lui, feciorii şi fiicele. Acesta este colţul de
paradis al pământului. în familia lui Adam, Preaînaltul şi-a codificat
substanţa proprie: Cain, Abel şi Set nu sunt altcineva decât proprii
Lui feciori. însăşi Eva se descoperă pe sine vorbind: „Am obţinut Om
de la Dumnezeu" apoi tot ea spune că a născut pe Abel, fratele lui
Cain. La naşterea celui de-al treilea fiu Ea se pronunţa: „Mi-a dat
Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain“ deci la toate
acestea a pus mâna însăşi Dumnezeu.
Dacă o să urmărim textele Biblice, în continuare, o să aflăm
următorul lucru: Cain era lucrătorul pământului, iar Abel păstor de oi,
deci Cain era un om iscusit în amenajare şi reorganizare, de aceea
s-a şi apucat deodată să construiască oraşul Enoh. Abel fiind păstor
de oi-conducător şi gândul înaintat; o persoană independentă de

33
confort şi de felul de viaţă, revoltat împotriva oricărei puteri şi violenţ
Fraţii se ceartă între ei şi în lupta lor, cel mai mare îl învinge pe c
mic. Dumnezeu nu se prea necăjeşte, ştiind faptul că Abel, în curân
va fi dat din nou spre naştere şi că moartea lui nu este moarte, d
în sufletul Lui este de partea celui mai mic, văzând că are dreptati
Mai departe, după text, Eva îi dă naştere lui Set, dar nu pur
simplu ci anume în locul lui Abel. De ce oare în locul lui şi nu pur
simplu? Pentru că Set şi Abel este una şi aceeaşi persoan
Dumnezeu din nou îl dă spre naştere pe Abel, dar într-o noi
interpretare şi reîncarnare, sub alt nume, dar care, de fapt, es
acelaşi Abel. Al doilea fecior îl întrece în dezvoltare pe primul şi îi
dreptul de întâi născut. Despre aceasta găsim informaţii într-o forrr
umoristică, codificate în Biblie, Facerea 25/30-31 unde fratele m
mare al lui Isav, pentru o ciorbă îşi vinde dreptul de întâi născut I
lacov: ,p ă -m i să m ănânc din această fiertură roşie, că suntflăm ân
Jacov însă i-a răspuns lui Isav: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău c
întâi născut". Dependenţa de lumea materială este pe faţă, dar
cazul nostru din nou-suferă Tatăl. El îl iubeşte pe cel mai mare m
mult decât pe cel mai mic. La mamă acest proces se întâmplă inver
Tatăl suferă mai mult pentru cel mai slab, mama însă se răzbur
pentru Abel şi hotărârea ei este neîndoielnică. Ea crede că drept
de întâi născut trebuie să-i aparţină celui mai mic.
Mai târziu fraţii se împacă şi totul se termină cu bine. Oare
afară de fii lui Dumnezeu, pe pământ a mai existat şi vreun alt nea
cu o genealogie mai puţin renumită? Desigur că da. Despre aceas
se povesteşte în capitolul 6/1-4 al Facerii. J a r după ce au început:
se înm ulţească oamenii pe păm ânt şi li s-au născut fiice, Fii I
Dum nezeu, văzând că fiicele oam enilor sunt frum oase, şi-au al<
dintre ele soţii care pe cine a v o it D ar Domnul Dum nezeu a zis:
va răm âne Duhul Meu pururea în oam enii aceştia, pentru că su
numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"
Jn vrem ea aceea s-au ivit pe păm ânt uriaşi, mai cu sean
decât fii lui Dum nezeu, începuseră a intra la fiicele oam enilor
acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji d
vechime".
Prin acest proces s-a produs o schimbare, capacităţile iniţia
cât de cât s-au egalizat, pasiunile s-au liniştit, dar numai parţial. I
urmei urmei nu a rămas gigantismul, dar iată că avangarda a râma
Ei, ca şi mai înainte, sunt mai deştepţi decât noi. Totdeauna pe ei

34
evidenţiază slava, o viaţă şi o soartă neobişnuită; înţelepciune
combinată cu calităţi splendide de luptător: activitate cu răspundere
tot mai mare şi ce este cel mai interesant, aproape niciodată nu mor
de moarte naturală, dar tot mai des de mâinile oamenilor.
lată, aşa este codificată Biblia şi, după cum am mai spus, în
unele locuri există până la trei nivele informative unul în altul.
Evanghelie, ce înseamnă aceasta? Dacă o să ne adâncim în acest
cuvânt, o să vedem că fiecare literă înseamnă câte ceva: E - însamnă
Eden, lumea lui Adam, V -lumea intermediară, A - lumea iadului unde
totul arde, N -podişorul de trecere, zonă neutră între Rai şi Iad,
GHELIE -lumină, raţiune, împărăţia fiinţelor supreme. Dar
EVANGHELIE înseamnă totul luat la un loc - lumea a-lll-a, lumea
cuantelor.
ALTE LUMI Şl OMUL

Schema redată în acest capitol arată doar parţial ordinea


împărţirii populaţiei raţionale planetei şi nu ia în consideraţie alte
nivele, sectoare mai mici. Astfel de sectoare şi etaje sunt destul de
numeroase, aşezate vetical şi orizontal şi în cea mai mare parte au
denumirile lor cosmice. Toţi parametri lor, de înălţime, lungime şi
altele, nu sunt constanţi şi se schimbă în timp, depinzând de polurile
câmpului magnetic al planetei. Dinamica magnetică se schimbă
permanent, polurile plutesc în diferite puncte ale spaţiului Atmosferei
şi Geosferei; cu timpul se preschimbă nu numai graniţele lor, dar şi
alţi parametri fizici ce le caracterizează. Populaţia vie este cu mult
mai supusă influenţelor sistemelor energetice decât materialul mort.
Cu alte cuvinte, sistemele în care viteza de trecere a informaţiei în
materie şi invers este mai ridicată, sunt mai mult supuse influenţelor
câmpurilor magnetice decât cele cu viteză mai mică. De aceea
oamenii mai sensibili şi spirituali nimeresc sub această influenţă mai
des decât oamenii care trăiesc numai pe baza propriilor instincte.
Astfel de sisteme magnetice sunt destule pe planetă. Unul este
cel Geosferic, cu polurile sale, la nord şi sud, climateric la fel cu
polurile sale, gravitaţionale. Mai există şi un alt sistem după care se
orientează toată populaţia eterică. Unul din polurile lui se află în
centrul pământului şi altul în stratul superior al Atmosferei. O
asemenea cantitate de sisteme şi forţe, dar mai ales interacţiunile
lor, definesc strict, pe pământ, locul şi timpul fiecărui proces evolutiv.
Cu ale cuvinte, pământul, la fel ca şi omul, îşi are canalele sale
energetice interioare şi exterioare. La fel ca şi omul, are diverse
meridiane energetice, puncte de acupresură, corp eteric, astral,
mental, cauzal ş.a.m.d. Ce-i drept, noi le numim pe toate acestea cu
alte cuvinte ca; Geosferă, Magnetosferă, Biosferă, Atmosferă,
Neosferă ş.a. Totalitatea sistemelor în corelaţie ale planetei, sunt
destinate reacţiei directe şi imediate la acţiunile Cosmosului apropiat
şi îndepărtat. Această cantitate mare de sisteme de protecţie îi dau
pământului o anumită stare de.stabilitate. Sistemele în corelaţie pot
fi aranjate sub diverse unghiuri unul faţă de altul, pot fi paralele,
încrucişate sau pot avea o axă oarecare comună. La fel de diferită
este şi natura corelaţiilor dintre ele.

36
Toată populaţia eterică a pământului este strict împărţită în
conformitate cu calităţile ei fizice, pe întreaga întindere a
Magnetosferei. Noi toţi suntem diferiţi şi pentru fiecare din noi,
puterea de atracţie şi respingere, în diferite coordonate ale
Magnetosferei este diferită. De aceea, fiecare om se simte mai bine
într-un loc şi mai rău în altul. Pentru fiecare din noi, sunt locuri care
ne dau puteri şi altele care ne fură energia. Dacă un om locuieşte
mai mult timp într-o astfel de zonă, în dependenţă de calităţile lui
spirituale, ori se va adapta acestor condiţii, ori se va îmbolnăvi. Dacă
omul va fi suficient de puternic spiritual, pe neobservate el se va
îmbrăca într-un costum energetic de protecţie cu calităţi
gravitaţionale sau antigravitaţionale. In iad, fiinţele cu un
comportament diavolesc se duc nu pentru că aşa vrea Dumnezeu,
ci pentru că în condiţiile fizice ale mediului de vieţuire din Atmosferă,
ele pot primi influenţă pozitivă asupra raţiunii lor malefice, ceea ce
le-ar distorsiona. Corpul eteric fără un costum de protecţie este supus
ruinăriî. Unde este intelectul pozitiv sau negativ, fizica Magnetosferei
depistează uşor. Aceste legi sunt imposibil de ocolit, ele sunt
neîndoielnice şi incoruptibile, de aceea se cere oamenilor să
respecte întocmai aceste cerinţe. Conştiinţa plasmei raţionale
trebuie să lucreze exclusiv spre exterior, pentru a emana. Dacă se
întâmplă invers, atunci fi bun şi treci de cealaltă parte a polului
magnetic, unde aptitudinile tale se subscriu ideal contextului general.
Toate lucrurile şi fiinţele îşi au rostul lor şi rolul lor, vocaţia şi utilitatea
fiecăruia este la fel de preţuită de ansamblu. De aceea se spune că
Dumnezeu ne iubeşte pe toţi deopotrivă, buni sau răi. „
Ne-am obişnuit să gândim că lumea cealaltă este una singură,
dar, de fapt, ea se împarte în Neosferă şi Cuantosferă. Despre prima,
aproape că nu există informaţii, în schimb despre Cuantosferă am
aflat mai multe şi este firesc, deoarece, aici se găsesc Iadul şi Raiul.
Pentru că lumea a treia ne este mai cunoscută decât a doua cu ea
vom începe descrierea. Aşadar, pentru început, să vedem schema
lumii Cuantice, (fig. 1). în centrul pământului există o zonă
nepopulată - 1. Ea este bună pentru viaţă, dar spaţiul nu-i apaţine
nimănui, decât Cosmosului. Toate civilizaţiile eterice ale planetei nu
au nici o apartenenţa la această regiune. în toate procesele, aici
conduce însăşi Preaînaltul, El fiind reprezentantul Cosmosului.
Toate cutremurele, erupţiile vulcanice, pornesc exclusiv după voinţa
Lui, ori ca urmare a desfăşurării mecanismului de autoreglare ce

37
aparţine sistemului central de menţinere a echilibrului, ori subordonat
unor cauze de altă natură.
Antilumea - 2 este o civilizaţie cu intelect negativ. Zona
nepopulată şi antilumea împart raza Geosferei pământului în raport
de 7:5. Populaţia antilumii este reprezentată de antici. Această
regiune începe la 1,5-2,5 km în jos, de la suprafaţa pământului. Mai
sus de antilume şi până la straturile de aer se întinde zona neutră -
3.

Fig. nr. 1 - Schema împărprii populatiei rationale în lumea


cuantică (cuantosfera)

Noi trebuie să fim destul de precauţi în cercetările noastre,


asupra adâncurilor pământului. Cu cât mai mult ne apropiem de
suprafaţa pământului cu atât mai densă este populaţia antilumii,
anume aici sunt aşezate o mulţime de construcţii şi întreprinderi ale
antilumii.
Toată Geosfera este întretăiată, împărţită, în diverse trasee şi
treceri ce au o mulţime de puncte de control.
Dacă regiunea Biosferei este predestinată pentru cultivarea şi
perfecţionarea raţiunii pe bază primară a complexului bilogic
38
(albuminos), atunci teritoriul zonei neutre a Cuantosferei, în cea mai
mare parte este destinat de a plasa şi a întreţine formele eterice de
raţiune animală. Tot aici sunt plasate tot felul de obiective cu caracter
şi profil neutru, cum ar fi secţii de producţie: diverse laboratoare,
complexe medicinale, care în limbajul lor se numesc curăţătorii,
centre de observare şi control a lumii albuminoase.
Infimele dispersii de elemente fundamentale din scoarţă dar şi
enormele zăcăminte petroliere, depozitele compacte de cărbune de
milioane de metrii cubi, aglomerări de minereuri de toate felurile,
filoanele metalifere şi nemetalifere sunt rezultatul acţiunilor acestei
lumi. Rezultate ce sunt disponibilizate în favoarea nivelului raţional
de deasupra.
Câte milioane de tone de mamuţi ar fi fost necesare, pentru a
permite azi o extracţie de milioane de barili pe zi de petrol. (însăşi
concepţiile noastre de lumi raţionale sunt în unele cazuri false, dar
ansamblul îşi duce înainte existenţa invulnerabil ia puncte de vedere
locale).
Lumea Magnetosferei şi a Biosferei este destul de complicată
şi aglomerată, având un diapazon destul de larg de pătrundere
reciprocă, sunt construite în aşa fel încât ele îndeplinesc condiţia de
apariţie şi dezvoltare corelată a organismului viu, purtătorul raţiunii,
pe baza energiilor vii ca forma sa superioară de organizare şi
autoreglare.
începând cu stratul de aer şi până la straturile superioare ale
atmosferei se întinde teritoriul civilizaţiei Atmosferice „Lumea".
Această civilizaţie, la rândul său, se împarte, în două centuri. Prima
este regiunea intelectului grupei senzoriale de primul nivel - 4, şi în
regiunea intelectului grupului senzorial de nivelul doi - 5. Deci
populaţia primului nivel o reprezintă senzitivii, iar populaţîa nivelului
doi o reprezintă suprasenzitivii. Aceasta înseamnă că omul are o
structură energetică puternică, cu capacitate mare de bioreglare, se
poate numi senzitiv, este o denumire veche ce explică, pe scurt,
esenţa fenomenului, dar sper că a devenit clar că prezenţa ei nu este
întâmplătoare şi mai ales inutilă.
In ansamblul său lumea noastră trebuie să fie un generator de
energie spirituală ce face posibilă combustia lumii superioare nouă.
lată preţul real al petrolului, cărbunelui, minereurilor, pe care
trebuie să le achităm constant şi la timp, în cantităţi din ce în ce mai
mari şi de un rafinament progresiv. Tehnologiile noastre nu sunt

39
suficient de curate, e cert, dar s-a avut în vedere, de vreme ce vieţuim
în vecinătatea atâtor specii de plante care ca din întâmplare îşi
desfăşoară metabolismul filtrând apa sau realizând conversia
bioxidului de carbon în oxigen . Adăugăm, deşi suntem convinşi că
nu v-a scăpat nici dumneavoastră, faptul că întreaga floră se ocupă
practic cu transferul sărurilor minerale din subsol în produse ce ne
sunt oferite drept hrană.
Asemenea erupţii spirituale produse la trăirile noastre, ale
oamenilor, pe care le numim sentimente şi care ne părăsesc corpul
sub formă de vibraţii cu anumiţi parametrii fizici trebuie să ajungă în
mod preponderent în lumea noastră din amonte. Acolo ele devin
materie primă unui distilerii de cea mai mare puritate. Cota parte de
sentimente malefice, ce se crează procentual în mod inevitabil, vine
nedorit, în bugetul general al lumilor desigur ca un procent de rebut
şi se îndreaptă după cum e firesc în direcţia opusă. Lumea mai are
şi alte gradaţii şi sectoare, dar despre ele vom vorbi mai târziu.
Nu este corect să spunem că pe planeta noastră nu există
oameni din Cosmos. Dimpotrivă, ei sunt destul de mulţi. Aceştia sunt
specialişti de înaltă calificare şi lucrează în posturi cu răspundere
mare, pregătesc şi învaţă contingentul tânăr al populaţiei. Deseori
propunerile şi ideile lor sunt acceptate şi înţelese peste 10-50 de ani,
când marea majoritate a civilizaţiei ajunge la nivelul de dezvoltare la
care se aflau ei cu zeci de ani în urmă. Unii dintre aceşti oameni se
pot afla pe durata serviciului şi în zona neutră, se pot coborî în
antilume, pot lucra în atmosferă şi trăi în Cosmos, adică pot avea
acolo domiciliul stabil.
Cosmosul - 6, este regiunea intelectului cu grupa senzorială
din nivelul 3. Populaţia este formată din Dumnezei. Aceştia
reprezintă raţiunea crescută în condiţiile biosferei, până la
standardele cosmice, trecută prin a treia etapă de evoluţie, prin etapa
biologică a nemuririi.
Mai departe mă voi strădui să descriu cât mai bine toate
regiunile planetei, cu toate amănuntele referitoare la viaţa raţională.
Lumea cealaltă nu sună atât de bine, era mai bine s-o numim lumea
la alt nivel energetic, dar şi aceasta sună ca cealaltă parte a răului.
Aceste lumi într-adevăr, pătrund una în alta, se contopesc, dar nu se
amestecă la un loc. Dacă o să luăm ca măsură nivelul energetic,
atunci Cuantosfera va fi a treia planetă după noi. Al treilea piron, a
treia oprire, socotind-o pe a noastră prima. Trei lumi, trei miracole şi

40
din ele lumea Cuantică este cea mai interesantă. Despre această
lume se vorbeşte în poveştile populare, spunându-se că se află
peste trei mări, trei ţări, ş.a.m.d. ceea ce înseamnă Raiul şi Iadul.
Pentru a ajunge în această lume, în poveşti se spune că trebuie să
dobândeşti mai întâi ceva, sabia fermecată, calul năzdrăvan ş.a.
(acumulări cantitative importante) pentru ca după aceea să primeşti
nemurirea. în diverse poveşti se arată foarte clar ce are de făcut omul
pentru a ajunge în lumea Cuantică. Cunoaşte, că provii de acolo, că
pe baza primară a acestei lumi eşti construit, dar tu eşti ba primul, ba
al doilea, ba ai treilea. Trebuie să ajungi până la dobândirea acestor
cunoştinţe. Apoi dobândeşte-o pe frumoasa din poveşti, studiază din
care „coastă a ta este făcută ea, ce fel de material este acesta şi de
unde a apărut? Dacă toate acestea le vei cunoaşte, vor ajunge şi vor
intra în tine, atunci merele din pomul vieţii sunt în buzunarul tău. Dacă
nu, atunci situaţia ta se complifică şi nu meriţi a zbura nici mai
departe, nici înapoi.

COSMOS

Fig. nr. 2 - Schema împărprii populapei raţionale în Neosferă

41
Lumea întâi - lumea Biosferei, casa complexului albuminos
(biologic), este împărăţia noastră, lumea vitezelor mici. Această lume
este prima substanţă, primul înveliş al pământului, primul derivat,
este lumea lui Adam care este o construcţie, o formă; un schelei
amenajat şi îmbrăcat. Din conţinutul lui Adam, din „coasta1* lui, se
formează o altă lume de alt nivel, mult mai fin, mai viu mai raţional.
Ultima este spirituală, fără trup şi sânge şi este capabilă să existe
independent, îndepărtându-se în anumite condiţii, să fie cu mull
superioară primei. Această lume formată din coasta Biosferei, este
Eva, al doilea înveliş, derivatul lui Adam; viaţa la alt nivel energetic.
Lumea aceasta este vie, dar are o singură viaţă. înseamnă că fiinţele
vii, biologice şi eterice în lumile lor sunt muritoare, supuse pieirii şi
descompunerii.
Trebuie să admitem că prin cuvântul Adam se subînţelege orice
corp biologic, albuminos şi de aceea derivatul lui pretinde de la el o
singură viaţă. Aceasta este lumea insectelor, animalelor şi unui
anumit contingent ai societăţii omeneşti. Moare corpul biologic,
materia sa componentă prin degradare se reintegrează mediului de
provenienţă (DIN ŢĂRÂNĂ EŞTI FĂCUT ÎN ŢĂRÂNĂ TE VEI
ÎNTOARCE), iar derivatul lui, învelişul eteric, îşi prelungeşte
existenţa în lumea cealaltă, următoare la alt nivel energetic ca un
corp viu şi independent, unde practic îşi va trăi noua sa viaţă. Acestă
viaţă eterică are şi ea un sfârşit. Fiinţa cu timpul va îmbătrâni, se va
micşora în dimensiuni apoi se va stinge. Aceasta este soarta fiecărei
fiinţe eterice căreia i se termină energia. Pe parcursul existenţei sale,
ea a produs însă în mod necesar o emanaţie superioară ce a furnizat
combustibil suficient lumii de deasupra ei. Lumea nivelului doi este
învecinată cu noi, fiind intermediară între Biosferă şi Cuantosferă.
După lumea lui Adam şi lumea Evei se naşte lumea a treia.
Deja din derivatul Evei se formează o viaţă şi mai complicată, mult
perfecţionată, mai trainică şi mai raţională şi poate să se desprindă
ca şi copilul de mamă, la fel cum Eva s-a desprins de la Adam; şi
trăieşte independent în lumea a treia, la al treilea nivel energetic, care
este cu două nivele mai departe - în lumea Cuantică. Până la lumea
Cuantică însă, mai sunt alte două învelişuri. Coborându-ne, fiecare
lume următoare va avea o viaţă mai scurtă şi mai imperfectă. Aceasta
se întâmplă deoarece tot ce este mai bun, mai preţios se prelucrează
permanent şi se transformă de jos în sus în corpul al treilea. Prin
analogie, să studiem nucul. Fructul încă verde conţine în interiorul

42
său o substanţă gelatinoasă care, dezvoltându-se, se va întări, iar
până la urmă va avea două învelişuri, care înconjurau miezul de la
bun început. Din al doilea înveliş se va absoarbe tot ceea ce este
necesar pentru miez; iar din primul, absolut tot ceea ce este necesar
pentru coajă. Din miez se va organiza folosindu-se tot ce trebuie
pentru embrion. Din coajă tot ce prisoseşte se va elimina în mediu,
în prima etapă apă şi elemente, în a doua etapă coaja, în a treia etapă
însuşi miezul. Ştafeta este dusă mai departe prin embrion care intră
în relaţii de schimb cu mediul de germinare solul de unde primeşte
cele necesare.

IN TR A R E IE Ş IR E
----------------------------- W
PRO CES
> i-------

R E TU R

Fig. nr. 3 - Schema unui proces cu circuit de reglare

Observăm aşadar că relaţia din fig. 3 este logic vorbind unitatea


constructivă a universului. Ea funcţionează şi este regăsită în legături
complexe răspândite în microcosmos şi macrocosmos - fig. 4,
începând cu lumea particulelor elementare şi terminând cu lumea
galaxiilor şi a găurilor negre.
Să ne amintim de conceptul amonte-aval.
El face din orice proces oricât de complex un punct şi din mici
intrări ieşiri câte un fluviu.
De altfel multă lume recunoaşte că Prezentul este o iluzie, de
fapt nu are consistenţă. La fel se petrec lucrurile şi în organismul
uman - prelucrare, dubla procesare, însă vor rămâne rămăşiţe în
oricare dintre etape simplificând lucrurile pentru a înţelege. Adam
rămâne în Biosferă, Eva pleacă în lumea intermediară, derivatul lor
pleacă şi mai departe în lumea Cuantică. în lumea a treia, viaţa
spaţiului înconjurător, este singulară, viaţa multilaterală şi diversă.
Viaţa la al treilea nivel energetic este produsul vieţii de la al doilea
nivel, deoarece orice sistem biologic are în componenţa sa trei lumi

43
r
care reprezintă lumea unică a Magnetosferei. în Cuantosferă dreptul
la vieţi multiple îl au numai acele lumi pe baza cărora se dezvoltă
raţiune, numai aceste fiinţe au dreptul de a se reîntoarce în biosferă,
printr-o cale artificială, aşezându-se în corpul biologic în momentul
naşterii corpului, care va trebui să fie purtătorul raţiunii. Pe baza
acestor fiinţe se sporeşte raţiunea Cosmică, raţiunea Universului.
Fiinţa este acel spirit care se încadrează în corpul purtător în
momentul naşterii şi care imediat devine stăpânul corpului, centrul şi
stâlpul organismului. El este acela care supune şi conduce, învaţă şi
educă. Noi o să-l numim mai departe „copilul" şi vom şti că este
derivatul lui Adam şi Eva, dar care acum s-a reîncarnat din nou.
„Copilul", după cum se cuvine, creşte permanent şi se dezvoltă pe
lângă părinţii lui, acumulând de la ei tot ce este mai bun şi mai preţios,
înţelepciune, putere şi forţă. După moartea corpului fiziologic, din el
se îndepărtează Adam, apoi de el se desprinde Eva cu „copilul". Mai
târziu, în lumea intermediară, „copilul" se îndepărtează de mamă şi
abia după aceasta intră în casa lui natală -lumea a treia, unde este
Rai şi Iad, Lumină şi întuneric, Dumnezeu şi Satan. Peste un interval
de timp totul se va repeta, până când „copilul" va fi destul de evoluat
pentru Cosmos. Tot ce se referă la „copil" are nevoie de o explicaţie
în plus. El, „copilul" -scânteia Dumnezeiască -de la început este mic,
dar numai în prima perioadă a copilăriei fragede. Apoi în procesul
reîncarnărilor permanente, în corpuri albuminoase diferite, treptat
progresează în dezvoltare, acumulând înţelepciune şi putere. Peste
un anumit număr de cicluri, reîncarnări, care nu este constant pentru
toate sufletele, iese din copilărie destul de pregătit, puternic, iar dacă
luăm în considerare dezvoltarea de mai departe, atunci el poate
creşte la infinit, dacă calităţile individuale îi permit să păşească pe
altă treaptă a spiralei evoluţiei.
Reieşind din această stare a lucrurilor, mama şi copilul, peste
un oarecare număr de reîncarnări, îşi schimbă locurile între ei. Copilul
fiind o fiinţă mai perfectă şi mai raţională, devine mama. Eva trece în
locul copilului. Sufletul, spiritul devine educatorul şi stăpânul situaţiei
în corpul albuminos. Tot el conduce şi îndreaptă, educă şi luminează.
Dar aceasta se întâmplă numai oamenilor cu un nivel spiritual ridicat.
Pentru aceşti oameni, spiritul este cel mai important element în viaţa
lor. Cu o treaptă mai jos sunt aceia cărora intelectul le dictează
existenţa, şi încă mai jos, acei oameni care trăiesc pe baza propriilor
instincte. De aici se vede dar, la care şi cum a evoluat spiritul lor. De

44
aceea, noi ne întâlnim cu trei categorii de oameni; instinctivi,
intelectuali şi spirituali. între aceste trei categorii de oameni nu există
o demarcaţie clară, deoarece ele se suprapun şi se intersectează.
în fiecare nivel de evoluţie populaţiile sunt eterogene calitativ
vorbind, cu vârfuri, mediocrităţi şi cozi în proporţia gaussiană
cunoscută.
Vârfurile trec înainte, cozile constituie returul. Mediocritatea
este mediul de cultură, izvorul perpetuu al selecţiilor.
Atunci când proporţia se modifică din cauze interne sau
determinate de verigile colaterale se produc dereglări, ce conduc la
convulsii regulatoare conforme unui principiu unic: asigurarea
progresului. O viteză convenabilă, de progres nu este asigurată
decât la o proporţie de 6%, 88%, 6%, evident ca marfă principială.
Când cozile capătă ponderi duble, triple, multiple procesul se
încetineşte şi se întoarce la involuţie, ceea ce va determina un seistm
local adecvat.

Fig. nr. 4 - Proces complex cu reglare interconectată

45
Dacă vârfurile primesc pe o bucată de timp o pondere sporită
procesul de transfer nu ‘p oate fi susţinut timp îndelungat bazinul
germinativ golindu-se, şi progresul se încetineşte de la sine.
Succesiunea dereglare-reglare-dereglare este permanentă, se
manifestă în fiecare verigă şi are în fiecare caz un tact (frecvenţă) o
durată (perioadă) şi o intensitate (amplitudine) specifică.
Orice conflict al unui proces cu legăturile sale (vezi Fig. 4)
conduce la un defect, se constituie într-un păcat. De regulă un păcat
atrage după sine alt păcat, după cum o defecţiune neremediată
generează alte defecţiuni Cu cât numărul acestora e mai mare
funcţionalitatea sistemului e mai afectată, viaţa sa se scurtează. La
un moment dat ponderea defecţiunilor - păcatelor devin copleşitoare
şi sistemul se opreşte de la sine.
Oprirea, distrugerea sa este de fapt o necesitate pentru verigile
de legătură care primind ecouri deformatoare directe datorate vieţii
păcătoase-defectuoase a procesului luat în studiu, sunt puse în
pericol din ce în ce mai puternic.
Distrugerea verigii perturbatoare este o necesitate. Ea se face
pentru binele ansamblului, dar este măsura finală, care capătă forţa
necesară doar dacă tentativele de regiare-pocăire nu au avut efect.
Pe Adam noi îl pomenim în a treia zi şi a noua zi după moartea
corpului. Pe Eva în a patruzecea zi, iar pe „copilul" lor abia peste un
an. Totul este corect, în conformitate cu proporţiilor capacităţile lor
de viaţă. Aproximativ, în aceeaşi conformitate trebuie căutate în
amplitudinile nivelelor energetice, lumile paralele. Reieşind de aici,
vom vedea că Adam este o fiinţă şi mai complicată. în primul rând el
este complexul albuminos, plus o construcţie identică, sistem
energetic viu - acumulatorul. Toate acestea la un loc îl formează pe
Adam. Partea eterică a lui, copia energetică a corpului fizic este
primul derivat. Eva este al doilea derivat, iar fiinţa lumii Cuantice este
produsul lor. La cimitir, noi îl îngropăm pe Adam în a treia zi, aşa se
cuvine după tradiţie. în aceeaşi zi îl pomenim pe el, adică ne
despărţim de complexul albuminos al lui. în ziua a noua, iar pomenim
pe cineva. Pe cine pomenim noi în această zi oare? în intervalul de
timp de la înmormântarea corpului, se îndepărtează structura
energetică vie, copia corpului fizic, ce reprezintă Adamul eteric. El,
obligatoriu se va îndepărta de trup, deoarece se descompune
albumina, construcţia ei, şi nu mai există acea forţă electromagnetică
care cândva menţinea acest sistem molecular. Adam, în forma

46
eterică, va mai trăi o perioadă de timp în cimitir, treptat îşi va uita
numele deoarece viaţa lui nu-este lungă. Adamul eteric nu are nimic
comun cu Eva, deoarece aceasta a plecat din corpul lui împreună cu
„copilul" - spiritul, imediat după moartea corpului fizic, adică după
oprirea tuturor proceselor de menţinere a vieţii, lată cât de complex
este omul.
Corpul albuminos este casa care poate primi şi întreţine în sine
orice fiinţă din celelalte două lumi. Mai mult decât atât, el poate
întreţine în sine orice fiinţă până şi formele parazitare, deoarece are
multe intrări şi ieşiri, fiind uşor de pătruns în el. Pentru a cunoaşte
lumile paralele noi, oamenii, avem nevoie de al treilea ochi, să
operăm cu el, mai bine spus să primim dreptul la el. Ultimul lucru este
mai greu de realizat. Fiecare lume se vede foarte bine numai pe ea
însăşi. Pentru a cunoaşte vecinii noi avem nevoie de optică artificială
- al treilea ochi. Acesta există în corpul nostru, dar aparţine lumii a
treia. Acest aparat de vizualizare are în construcţia sa trei
videoecrane situate în creier. Primul este pentru a vedea lumea
intermediară, al doilea pentru Biosferă, iar al treilea este pentru a nu
vedea în general nimic, nici vârful propriului nas. O fiinţă din lumea
Cuantică este capabilă să ne simtă pe noi, fără nici un fel de optică
să ne vadă, dar numai partea energetică - un set organizat de energii
colorate. Fără optică suplimentară ei nu vor putea înţelege toată
frumuseţea lumii materiale. Mai mult decât atât, ei nu vor vedea în
noi pe ei însăşi, fiindu-le foarte greu să deosebească unde este
Adam, Eva, spiritul, deoarece toate acestea sunt contopite la un loc.
Pentru a ne vedea şi a ne studia pe fiecare în parte, ei au nevoie ori
să ne răpească, ori să ne despartă. în casa lor să te cerţi este
periculos, deoarece armonia este baza vieţii. Fiecare din ei se vede
nevoit de a da, de a avea grijă întâi de altul şi abia apoi de sine.
Aceasta este legea Cosmosului, legea vieţii, legea lumii a treia. La
ei egocentrismul nu funcţionează şi este menit eşecului. Cu cât
egocentrismul este mai mare cu atât mai repede se stinge viaţa. De
aceea Adam trăieşte mai puţin decât Eva. Cine nu a uitat matematica
să-şi aducă aminte de putere şi grad.
în lumea intermediară, viaţa se petrece la un nivel eteric
Duhovnicesc. Unii indivizi pot trăi până la 1000 de ani pământeşti,
dar aceasta se referă numai la cei buni şi fără de păcate (defecte).
Acei care nu sunt buni de nimic nu o duc mult, de aceea se spune
ca un geniu se naşte odată la 1000 de ani. Dacă corpul eteric al Evei,

47
r
s-a construit din corpul lui Adam, pe baza hranei vegetale, atunci are
o viaţă de două ori mai lungă. Dacă Adam nu rezistă tentaţiei de a
se delecta cu came, atunci viaţa nu merită o asemenea longevitate.
Albumina pregătită pe bază de materie vegetală este mai stabilă, mai
bine aranjată şi are o inginerie genetică mai înţeleaptă. în plus, are
o mai mare rezistenţă împotriva radiaţiilor. De aici rezultă că şi partea
eterică a organismului are aceleaşi calităţi. Lumea Evei este destul
de raţională, cu mult mai raţională decât cea albuminoasă şi, desigur
nu se poate compara cu lumea Cuantică. Cu toate acestea are şi
problemele ei. De aceea, societatea se împarte în trei categorii, trei
nivele de calitate, trei feluri de intelect. Fiecare nivel îi aparţine mai
mult unei anumite împărăţii. în regiunea de jos a Biosferei, vieţuieşte
o populaţie sălbatică de vagabonzi ce nu doreşte să lucreze bine şi
sârguincios. Aceasta este compusă din alcoolici, narcomani, trântori,
delicvenţi, perverşi sexuali etc. Această parte este cea mai
numeroasă. Omul, cu dreptul de întâi născut în cele mai multe cazuri,
se îndreaptă pentru a se naşte anume în această regiune. Ei vin aici
pentru a-şi trăi prima viaţă în Biosferă, alţii vin aici din alte regiuni mai
înalte, dar numai acei care s-au degradat. Ultimii, în trecut, au avut
dreptul la reîncarnare, dar ea nu a fost spre binele lor; s-au degradat
şi au ajuns aici - înapoi pe scara ierarhică. Dar şi în această zonă,
populaţia este împărţită după o scară ierarhică, specifică ei, în
conformitate cu raţiunea şi intelectul fiecăruia. Te-ai degradat, cobori
mai jos, te-ai degradat şi mai mult, cobori şi mai jos. De aici rezultă
că la suprafaţa pământului sunt acei care nu mai au unde coborî.
Populaţia lumii intermediare, mai jos de Biosferă nu poate coborî,
fiindcă Geosfera nu este adaptată pentru viaţa lor.
în această regiune, împreună cu noi, vieţuiesc şi alte derivate
eterice de la animale. în această lume a lor nu creşte şi nu se produce
nimic, nu există reproducerea vieţii. Reproducerea există numai în
lumea albuminoasă. Al doilea derivat - „coasta" de la orice fiinţă vie
merge după moartea corpului în lumea Neosferei, la primul, al doilea,
sau al treilea ei etaj.
Populaţia celei de ai doilea soi (calitate), se găseşte cu un nivel
mai sus. Aceasta este populaţia capabilă să lucreze. Toţi lucrează şi
în general nu trăiesc rău şi totul ar fi bine, dar vieţile lor, totuşi sunt
de tip singular. Intelectul lor nu are calitatea bună încă pentru o
treaptă mai înaltă. Dar nu putem face nimic, acestea sunt regulile, ei
lucrează numai până ia un anumit timp, până când în Biosferă se vor

48
crea condiţiile necesare pentru o societate omenească numeroasă.
Acest moment depinde de evoluţia totală a omenirii şi ieşirea ei pe
calea progresului activ. în momentul atingerii acestei perioade,
populaţia acestui nivel îşi va primi dreptul de a intra în Biosferă, în
calitate de pasager într-un corp albuminos. Dar înainte de acest
proces va trece prin stadiul de anabioză; aceasta este o programă
obligatorie şi de neînlăturat. Astfel se aşteaptă rândul, se înfăptuiesc
o mulţime de procese pregătitoare, înainte de a intra în corpul
albuminos. în cazul atingerii nivelului complet de degradare procesul
reîncarnărilor pentru un asemenea individ se întrerupe pentru
totdeauna şi este expediat în nivelele mai joase pentru locul de viaţă
permanent. O altă şansă nu i se mai acordă nicicând. în caz de
înaintare cu succes, omul este transferat la nivele mai înalte şi dacă
şi acolo totul va merge bine, după terminarea anumitor stadii de
pregătire, va intra direct în Rai sau în lumea Cuantică.
în sfârşit, populaţia intelectului superior. Această populaţie se
localizează în nivelul de sus, unde îşi construieşte civilizaţia proprie,
cu forme perfecte de conducere şi totul se face la un înalt nivel
duhovnicesc. Din toată lumea Neosferei numai aceşti oameni au, o
dată pentru totdeauna, dreptul legitim la reîncarnare, dar pentru
aceasta, câteodată, oamenii pe perioade de timp, aşteaptă în stare
de anabioză. Această aşteptare se petrece în nişte sarcofage
individuale, ce seamănă cu nişte sicrie. Numai că în această casetă
de cristal, ei se aşează numai după o anumită perioadă de viaţă. De
aceea, în Biblie, Dumnezeu spune că va veni timpul şi El \a deschide
„sicriele noastre". în aşa fel, chiar şi cei trecuţi în nefiinţă, pot vedea
din nou lumina soarelui. Oamenii buni şi cinstiţi nu mor.
în partea cea mai de jos a Neosferei, în ultima regiune populată,
există o cantitate foarte mare de populaţie incapabilă de lucru, care
umblă de colo-colo, trândăvind şi sunt clasificaţi ca nişte elemente
parazitare. Aceştia se hrănesc cu energia noastră, absorbind-o. în
Biblie această populaţie este numită „animalele câmpului". Mai este
şi o altă exprimare întâlnită în Biblie „animalele pădurilor", dar aceştia
sunt cei din viaţă, altfel îi putem numi „agenţii Diavolului": necuratul,
satana, demonul, draci, demoni etc. Aceştia nu sunt buni nici măcar
pentru Iad şi de aceea sunt aruncaţi în jos pentru a pieri la suprafaţa
pământului, în zona neutră. Pentru a nu fi atacaţi de animalele
câmpului energetic şi pentru a nu intra în corpurile noastre, animalele
pădurilor, nu abuzaţi de carne, alcooluri, gânduri şi emoţii negative,

49
ţineţi posturi -diete vegetale, numai în aşa fel nimeni nu va îndrăzni
măcar să se apropie. Energia produsă de organism pe bază de hrana
vegetariană, gândurile pozitive, energiile Duhovniceşti nu sunt
însuşite de acest contingent şi mai mult decât atât, acestea sunt chiar
dăunătoare evoluţiei şi în cazuri limită pot deveni otrăvitoare.
Sistemul este mai presus de orice. El se apără.
Cum arată corpurile în lumea intermediară? Tărie în aceste
construcţii e de ajuns numai pentru aproximativ 3/4 din viaţă. Odată
cu îmbătrânirea ele se usucă mai mult, se micşorează în masă,
treptat pierd din mărime. îndată după moartea corpului omenesc
forma este asemănătoare cu a omului, este raţională, activă şi densă
în masă. îmbrăcămintea este albicioasă, transparentă ca ceaţa.
Formele parazite sunt îmbrăcate în negru. Dacă are un grad
crescător de degenerescenţă şi în acelaşi timp îşi pierde din plasma
raţională, atunci populaţia degenerată îşi pierde interesul faţă de
îmbrăcăminte şi arată ca o imagine înfricoşătoare. Sunt goi, pitici,
epuizaţi; nu au nimic omenesc, ci doar instincte animalice. Fiinţele
lumii intermediare sunt copiile exacte ale fostelor corpuri fizice. Dacă
omul care a murit avea pe faţă o aluniţă, ea va exista şi la fiinţa
nivelului doi, dar nu este obligatoriu să o aibă şi spiritul. Fiinţele
nivelului trei, cresc destul de încet, milioane de ani. Cu alte cuvinte
se poate spune că în Eva trece numai aceea ce deja nu-i mai este
necesar lui Adam. De vestita „coastă", Adam nu mai avea nevoie, de
aceea el o aruncă afară, născându-se Eva, peste o perioadă de timp,
va transmite o coastă asemănătoare mai departe. Aceasta se
întâmplă la fel ca în lumea vegetală. Revenind, nucul îşi va creşte
rodul, apoi îl va arunca, deoarece nu-i este de folos. Nuca, împreunai
cu coaja verde, lovindu-se de pământ, se va despărţi de aceasta,
coaja la rândul ei va arunca din sine nuca, aceasta va arunca în
exterior „coasta" sa, miezul. Cam aşa stau lucrurile cu privire la
aceste lumi. Ele îşi au oglindirea, prin analogie, în viaţa noastră
Toate procesele de sus sunt identice cu procesele de jos. Totul
decurge după principiul cum e sus aşa-i şi jos. Dacă în plan social
apar diverse îmbolnăviri, mişcări sociale, revoluţii şi altele, ceva
asemănător se întâmplă şi în Cosmos.
Dacă analizăm un ficat el este compus din celule specificei
numite hepatice.
Fiecare celulă hepatică are o componenţă astfel structurată
care îi asigură propriile funcţii hepatice. Această structură are la

50
rândul ei necesităţi hepatice pe care i le asigură o microorganizare
special construită. în jur populaţiile conţin indivizi în cantităţile
necesare care asigură funcţiile ficatului la nivelul speciei.
Tot aşa va trebui să existe o specie sau mai multe care
îndeplinesc funcţia de ficat pentru planetă. Devine necesar că o
planetă are funcţii hepatice într-un sistem solar. Iar anumite sisteme
solare se comportă în galaxie de parcă ar fi ficat. Raţionamentul este
valabilă şi pentru creier, inimă, rinichi, stomac, etc.
în zilele nOjastre foarte mulţi oameni au făcut şi continuă să facă
cunoştinţă cu diverse fiinţe din lumea a doua. Acestea sunt cele pe
care noi le numim duhuri gălăgioase (poltergeist). Formele parazitare
de viaţă ale Neosferei nu au nimic comun cu dracii, demonii etc.

religioasă, ei îl cunosc bine pe Dumnezeu, îl stimează şi se închină


Lui. în lumea nivelului trei, ceea ce înseamnă iad, dimpotrivă, cei
care-l cunosc pe Dumnezeu sunt foarte puţini. în Biosferă, oamenii,
fiind daţi spre reîncarnare, îmbracă o mască, se roagă, se târăsc în
genunchi înaintea crucii, dar toate acestea, în cele mai multe cazuri,
nu reprezintă altceva decât teatru. Plecând acolo, însă, nimerind în
iad, toţi îşi îndreaptă pumnii spre cer, chiar şi cei mai religioşi. Ei sunt
foarte înrăiţi. în încercarea lor de a dobândi Raiul, îşi petreceau timpul
liber pe pământ în rugăciuni, plecau în mănăstiri, conştient, îşi
aranjau o existenţă grea, iar la comisia de control au aflat, cu
indignare,.că toate acestea au fost zadarnice. Drumurile lor, după

51
cum se vede, nu au fost cele drepte. Căile cele bune sunt cunoscute
de noi, numai ca nu ne convin, unghiurile de vedere sunt altele.
Să ne amintim distribuţia gaussiană sub formă de clopot (fig.
5). Nici o cultură nu-şi va schimba proporţia de v ălu ri, cozi,
mediocritate. Asta ar fi tot o perturbare.
Dacă o masă de indivizi tind să transporte clopotul pe calităţile
lor, este un semn că sistemul deja a mai inventat alte condiţii mai
restrictive pe care nu le îndeplinesc decât tot cei din grupa 6%
(vârful).
Tot atât de inexorabil este şi reversul, nici o populaţie nu se
lasă eliminată când un antibiotic decimează populaţiile bacteriene,
în curând ele vor găsi mijloacele să depăşească pericolul dispariţiei.
La acest efort îi ajută întregul mediu, pentru că nereuşita ar fi un
dezechilibru încă mai mare. Ce se întâmplă, spre exemplu, în aceste
două lumi, după un cutremur sau un război? în primul rând oamenii,
provocând o mare vărsare de sânge, omorându-se între ei, în luptele
interetnice, perturbează destul de mult diferite nivele energetice, ale
diferitelor lumi. Dacă într-un oarecare sistem se comite o greşeală,
atunci aceasta va fi transmisă şi amplificată în fiecare dintre
procesele următoare legate între ele. Dar în lume toate lucrurile sunt
legate unele de altele, toate procesele sunt comune. După o aşa
vărsare de sânge, ca răsplată, poporul poate primi, în urma
perturbaţiilor altor nivele, un cutremur destul de mare sau un alt
cataclism natural. în acest caz, mulţi îşi vor îndrepta pumnii spre cer,
gândind ca pedeapsa este nemeritată. Aproape toţi gândesc la fel,
crezând că nu s-a întâmplat nimic straşnic, dacă unul este puţin
tâlhar, altul este speculant, al treilea lua mită, al patrulea păstra banii
în pivniţă şi îi număra în metri, altul avea înclinaţii homosexuale, al
şaselea e vinovat numai pentru că i-a trădat pe alţii, al şaptelea
seduce tineretul şi îi deprinde cu drogurile, al optulea întreţine o
structură mafiotă. Pe toţi aceştia noi îi socotim foarte puţin vinovaţi,
toţi sunt oameni buni şi onorabili în antilume, iar pe pământ se
închinau şi îl stimau pe Dumnezeu. în aceste situaţii, însuşi
Dumnezeu, zguduie pământul pentru a ne potoli, fiindcă din cauza
fărădelegilor noastre geme pământul, şi fărădelegea a ajuns tocmai
la El, perturbând mai înainte toate celelalte sectoare de mai jos.
Pedepsindu-ne cu un cutremur, El restabileşte echilibrul. După cum
vedem, Dumnezeu nu pedepseşte un om aparte, ci un popor sau un
teritoriu întreg. Pentru pedeapsa fiecărui în parte există alte sisteme

52
de autoreglare a câmpurilor energetice care se declanşează
automat în direcţia răufăcătorului. De aici rezultă că noi ne pedepsim
pe noi înşine, chiar dacă aceasta se face uneori prin intermediul altor
oameni. în capitolul Isaia 5 se povesteşte foarte amănunţit despre
aceste lucruri JDe aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui,
căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor cobori m ărirea Sionului
şi gloatele sale... V ai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte
frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri... V ai de cei ce
zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi
întunericul lumină; care socotesc am arul dulce şi dulcele am ar... V ai
de cei viteji la băut vin şi m aeştri la făcut băuturi îm bătătoare... V ai
de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de
dreptate pe cel d re p t.. De aceea mânia Domnului s-a aprins
împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi
munţii se clatină. C adavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate
acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă m ereu întinsă".
în ultimul timp, aproape pe întreg pământul, a trecut o undă de
revoluţii, războaie de cotropire, pentru dominaţii şi altele. Tot în
această perioadă s-a vărsat şi se mai varsă încă destul sânge
nevinovat. La toate aceste lupte pentru democraţie, restructurare
participă şi alte lumi. Deseori se întâmplă ca în ceruri să fie război şi
despre aceasta există o mulţime de informaţii în Biblie, precum că
cerurile luptă între ele; şi abia apoi peste un anumit timp porneşte
războiul pe pământ. După principiul: precum în ceruri aşa şi pe
pământ. Apoi în ceruri se restabileşte pacea în urma reechilibrării
sistemelor energetice. Se ştie de partea cui este victoria, ea
totdeauna este de partea proceselor evoluţioniste, de partea lui
Dumnezeu, şi abia apoi, încă peste o perioadă, se restabileşte pacea
şi pe pământ, cu victoria de aceeaşi parte. Forţele progresiste
concentrate în diverse ţări au putut să înfăptuiască un mare lucru.
De cantitatea şi calitatea acestor transformări depinde direct mersul
istoriei. Această manevră tactică nu este nouă, fiind cunoscută din
vechime. Populaţia care nu este capabilă să progreseze, sau care
se revoltă împotriva progresului, din vechime şi până acum, se
îngrădeşte într-o oarecare regiune a planetei, pentru a nu-i încurca
pe ceilalţi. în aceiaşi timp în altă parte a lumii se pregăteşte un asalt.
Acolo se trimit spre reîncarnare o mulţime de reprezentanţi ai
populaţiilor capabile de luptă şi alţi reprezentanţi ai altor lumi capabili
de a-i susţine. După ce forţele progresiste au învins într-un loc, mai

53
uşor vor evolua procesele în toate celelalte regiuni ale pământului.
Dacă forţele progresiste ar fi împărţite uniform pe planetă, atunci
nimic bun nu se va primi, deoarece ele vor fi învinse în orice popor
pe orice teritoriu. în civilizaţia Atmosferică, Lumea, nu este deloc
numeroasă. „Ei îi revine numai un om dintr-o mie. Poate aceasta şi
este descifrarea acestei proporţii descrise în Biblie ,Aici este
înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci
este număr de om. Şi numărul ei este 666“ (Apocalipsa 13). Poate
lui loan special i-au transmis această cifră inversată, dar, ca atare,
fiind cifra 999, deoarece numai un om dintr-o mie este luptător,
personalitate şi este capabil să facă ceva pentru societate. Restul,
999, reprezintă o turmă care aşteaptă ca păstorul să o scape de lupi,
să-i rezolve problemele, să-i construiască viaţa. Pe aceşti 999 este
foarte greu de a-i trezi la viaţă, deoarece ei nu doresc să lupte şi
aşteaptă rezolvarea situaţiilor. în toate problemele lor vor găsi
vinovaţi pe oricine altcineva, numai pe ei însăşi nu.
Ştiu oare spiritele noastre ceva despre vieţile lor anterioare,
cine sunt ele? Se conştientizează oare spiritul, pe sine, ca
personalitate, construcţie şi ornament? Nu, ele nu ţin minte nici
trecutul, nu ştiu viitorul şi nu se prea pricep în prezent. în starea de
veghe a corpului fiziologic, toate aceste trei lumi sunt contopite,
Biosfera, lumea intermediară şi Cuantosfera. lată însă că, în timpul
somnului, toate aceste lumi se despart. Aparte este conştientul lui
Adam, raţiunea Evei şi a spiritului. Adam şi Eva sunt tineri şi pentru
ei totul se întâmplă pentru prima dată; viaţa, soarta, natura
înconjurătoare şi conştientizarea lor în ea. într-un singur om sunt trei
fiinţe diferite după predestinare, trei componente, trei raţiuni. în stare
de veghe aceste trei raţiuni se unesc într-un tot, care reprezintă
intelectul colectiv, aproape instantaneu, aproape automat, imediat
după trezirea din somn. Prin conectarea la intelectul colectiv,
conştientul spiritului îşi pierde capacitatea memoriei proprii. Toate
informaţiile şi cunoştinţele se încuie imediat, se blochează cu un
lacăt. Mai departe se utilizează numai plasma lucrătoare raţională,
fără nici un fel de trimitere la memoria trecutului. Pentru asemenea
intervenţie şi control al acestui proces, în creierul fiecăruia din noi,
există un mecanism automat, foarte complicat după construcţie şi
este îndeplinit la nivel energetic. Dar această regulă a raţiunii
colective, să nu ţii minte nimic despre tine, o are numai spiritul, numai
această formă de viaţă multiplă. Să analizăm un pendul (fig. 6). Cu

54
cât firul este mai lung cu atât bila descrie un traseu mai lung, are un
grad de libertate mai larg.

Fig. nr. 6 - Pendul, raportul amplitudine/frecvenţă

De aici conduita în limite şi mai strânse, ireproşabile ale


entităţilor spirituale evaluate.
Uitare de sine adică putere mare de dăruire, devotament,
ataşare la cauză.
Atunci când lungimea pendulului scade din ce în ce mai mult
nesiguranţa în funcţionare se restrânge. Când pendulul s-a redus la
un punct nu mai e loc pentru oscilaţie', a rămas numai certitudinea.
Acolo trebuie că este Dumnezeu. Conştientul lui Adam şi Eva este
mult mai liber şi din această cauză noi ţinem minte visele, memorăm
viziunile, iar unii din noi sunt capabili să doarmă şi în acelaşi timp să
audă, să simtă tot ce se petrece în jurul lor. în caz de ceva... din ceea
ce se întâmplă noaptea în vise şi de care conştientul, cu dreptul de
55
prim născut, nu ar trebui să ştie, există un alt mecanism de anulare
a informaţiei, ia fel de complicat, îndeplinit la nivel energetic. Din
memoria lui Adam şi Eva, se poate şterge orice. Dacă informaţia nu
s-ar şterge la timp, omul după deşteptare, ar ţine minte absolut tot
ce s-a întâmplat cu el noaptea. Claritatea şi puterea imaginilor celor
întâmplate, depinde numai de capacitatea conştiinţei primare de a
readuce evenimentele în memorie. în caz de necesitate, conştientul
lui Adam şi Eva poate fi deconectat pentru o anumită perioadă de
timp, inducându-i într-o stare hipnotică. Cele trei lumi sunt ba la un
loc, ba despărţite. Primele două sunt lumile cu o singură viaţă, cărora
nu li se cuvine să cunoască mai mult decât ceea ce ştiu sau mai bine
zis nu vor şti decât ceea ce li se cuvine. Ce-i drept, Biosfera are
dreptul reproducerii, renaşterii, aceasta fiind o mişcare înainte, adică
este capabilă să progreseze. Lumea intermediară este limitată şi nu
are dreptul la urmaşi, aceasta însemnând că este o lume deja
prelucrată, un înveliş netrebuincios. Cu toate acestea lucrurile nu se
întâmplă totdeauna aşa. Chiar şi Eva poate renaşte din nou, ce-i
drept numai partea cea mai bună a ei. Când Eva primeşte dreptul la
încă una, două, trei sau mai multe vieţi în Biosferă, atunci ea trece
din rândul vieţilor unice în rândul vieţilor multiple, numai că în acest
caz ea va intra în coţpul biologic, dar în calitate de spirit. Fiind ca şi
mai înainte, o fiinţă din lumea intermediară, având succes în evoluţie,
va tinde către lumea Cuantică. Totul va depinde de un singur fapt:
îşi va dobândi un nume sau nu. In caz de succes, plecând la odihnă
în lumea ei intermediară, după viaţa din Biosferă, treptat îşi va
schimba reşedinţa cu o treaptă, apoi cu alta, mai sus. In caz de
insucces, va coborî treaptă cu treaptă, până va atinge nivelele
spiritelor gălăgioase (poltergheit).
Acum am înţeles că Eva poate renaşte. Dar Adam? Poate oare
şi el? După anumite cercetări, reiese că şi pentru el există această
posibilitate. Câteodată, corpurile absolut moarte, sunt capabile să se
trezească, această informaţie fiind codificată în Biblie. Izechel
37/1-14. „Fost-a mâna Domnului peste mine şi m -a dus Domnul cu
Duhul şi m -a aşezat în mijlocul unui câmp de oase omeneşti. Ş i m-a
purtat îm prejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe
faţa pământului şi uscate de to t Şi mi-a zis Domnul: p iu i Omului,
vor învia oasele acestea?" Ia r eu am zis: „Dumnezeule numai tu ştii
aceasta". Domnul însă mi-a zis: prooroceşte asupra oaselor
acestora şi ie spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa

56
grăieşte Dc inul Dum nezeu oaselor acestora: lată eu voi face să
intre în voi I veţi învia. Voi pune pe voi vine şi cam e va creşte
pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi Duh şi veţi
învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul"... Şi când am proorocit; iată s-a
făcut un vuietşi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare
os la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi
crescuse cam e şi pielea le acoperea pe deasupra, iar Duh nu era
in ele. Atunci m i-a zis Domnul: „Fiul Omului, prooroceşte Duhului,
prooroceşte şi spune Duhului: Aşa grăieşte Domnul Dum nezeu:
Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor
învia"... şi au înviat şi mulţime multă foarte de oam eni s-au ridicat
pe picioarele lor".
Cât de mult sens ascunde această „coastă" a lui Adam,
înseamnă că este capabilă Eva să se întoarcă în casa bărbatului ei.
Mai mult decât atât, se poate întoarce chiar prin două căi. Prima este
să intre într-un corp nou născut şi a doua să intre în corpul unui om
matur în momentul morţii lui, dar în acest caz, va fi învierea din morţi.
Deodată, omul începe a se însănătoşi fără nici o explicaţie, cu toate
că deja toţi puseseră crucea pe el. Fosta viaţă a plecat şi alta a intrat
in împărăţia sa, ca într-o casă absolut pustie, fără mobilă şi tacâmuri,
deoarece Adam este sărac lipit pământului. în această casă pustie,
Eva îşi va organiza propria viaţă, se va acomoda cu timpul, va naşte
un copil fie el cât de mic, dar este al ei. Nimeni nu va observa nimic;
nici rudele apropiate, nici prietenii. în corpul fizic a intrat energia vieţii,
totul se va reface mai de calitate decât înainte. Aceşti oameni cunosc
preţul vieţii mai bine decât oricine parcă nu mai sunt ei. De aceea,
după o asemenea experienţă (boala grea, moarte clinică sau moarte
totală) la ei ies în evidenţă multe capacităţi pe care înainte nu le
aveau.
Se pare că la astfel de oportunităţi se recurge atunci când este
mai bună soluţia unei grefe spirituale pe un suport fizic existent. Era
probabil nevoie de o componentă imediată într-o anume direcţie.
Reluarea ciclului naştere-creştere-maturitate ar fi tărăgănat soluţia.
Metoda poate fi individuală sau globală şi tehnic vorbind poate
fi realizată prin derularea înapoi a timpului. Paragraful Biblic citat
sugerează retroproiecţia unei video casete.
La astfel de mijloace se poate recurge din anumite raţiuni.
Evident potopul ar fi utilizat pentru a efectua şi unele schimbări
fundamentale. Episodul Arca lui Noe ar putea fi un exemplu în

57
această ordine de idei. Astfel este posibilă înlocuirea rapidă a
populaţiei pământului, pe unii luându-i, pe alţii aducându-i. Pentru
îndeplinirea acestui scop, orice catastrofă globală este potrivită
(îngheţuri, dezgheţuri, potop etc). Cel de sus se chinuie cu noi, să ne
ridice pe scara evoluţiei, dar dacă noi respingem acest ajutor din
toate puterile, nu este exclus să trimită asupra noastră intervenţii de
acest gen. Atunci când în desfăşurarea unui proces de evoluţie se
iveşte şi o posibilitate de scurtare a duratei se poate apela la o astfel
de soluţie.
»

De altfel o practicăm şi noi oamenii. Ameliorarea unei specii se


poate face prin hibridări succesive, ciclul fiind polen-plantă-sămânţă.
Dar se practică şi altoirea, o intervenţie brutală dar cu schimbarea
totală şi rapidă a caracteristicilor în sensul dorit. Portaltoiul susţine
fructul cu calităţile ce-l recomandă alegerii, iar altoiul aduce deodată
şi integral cu sine tot ce avea în zestrea genetică. Vreau să menţionez
că este vorba despre evoluţia spirituală, nu de cea tehnocrată. Lui
Dumnezeu îi este indiferent câte computere, armament sau
tehnologii avem noi. Sigur, şi acestea trebuie să existe, din ce în ce
mai perfecte, dar ele trebuie să apară ca rezultat al evoluţiei spiritului,
şi nu invers, cum se întâmplă la noi. Descoperirea de noi tehnologii
sau dezvoltarea tehnocratică fără dezvoltarea spirituală va avea ca
urmare lichidarea noastră de către propriile noastre creaţii. Până
acum noi am făcut descoperiri şi cercetări în toate domeniile, dar
toate în exteriorul nostru, pătrunzând mii de km în sus, în lungime şi
adâncime, dar nu am înaintat nici un centimetru în interiorul nostru
pentru a ne descoperi pe noi înşine. Din acest motiv se întâmplă
astăzi pe pământ tot ceea ce se întâmplă. Cândva, religia era
ştiinţifică şi ştiinţa era religioasă. Atunci s-au făcut foarte multe lucruri
bune. Dar aceasta nu a durat prea mult, deoarece Diavolul a pus
vrajba între ele, despărţindu-le. Au început să ardă cărţile sfinte pe
rug şi religia să se confrunte cu ştiinţa, arzând, pe rug, în procesele
din vremea inchiziţiei, oameni vii. Acum am ajuns ca religia să fie
dogmatică, neştiinţifică, iar ştiinţa să fie materialistă, nereligioasă.
Din acest motiv, astăzi, medicina şi ştiinţa, nu mai pot da explicaţii
diferitelor fenomene. Pentru salvarea noastră este strict necesar ca
aceste două ramuri să se unească în aşa fel, încât fiecare om de
ştiinţă să fie religios şi fiecare slujitor al bisericii să fie un om de ştiinţă.
Până în prezent, istoria a demonstrat nu o singură dată că orice
învăţat care pătrunde din ce în ce mai mult în domeniul său, până la

58
urmă îl descoperă pe Dumnezeu. Dar este destul de dureros pentru
el dacă aceasta se întâmplă la sfârşitul carierei lui. Şi invers, orice
slujitor al bisericii, odată şi odată, descoperă că la baza tuturor
lucrurilor care au loc pe pământ, stau nişte legi bine determinate, care
pot avea explicaţii ştiinţifice. Pentru a nu se întâmpla ceva negativ
cu civilizaţia noastră este nevoie să înţelegem că nu suntem singurii
în Univers şi că trebuie să trăim în aşa fel încât să nu perturbăm
procesele din viaţa altor lumi. în caz contrar va fi foarte greu.
pământul deja geme de violenţă, de chinuri, dureri şi sânge vărsat.
Trebuie să ne salvăm pentru ca asupra noastră să nu vină vreun
potop. Unii spun că de data aceasta el va fi de foc. Eu însă nu cred
în acest lucru şi vieţuitorii iadului să nu se gândească că în afară de
ei nu mai există vreun material oarecare. Mai există şi Arca lui Noe
- lumea intermediară, Neosfera.
ARCA LUI NOE

Aşadar, Arca lui Noe, nu este nimic altceva decât lumea


intermediară, Neosfera. Acum ştim denumirea adevărată a lumii
Evei.
Să ne adâncim în această lume şi să o definim mai bine. După
cum am mai spus această lume este inteligentă, dar nu atât de mult
ca acei din Anghelie - lumea Cuantică. Să o numim pur şi simplu un
înveliş care ne este incomod. Simbolul acestei lumi este femeia cu
copilul în braţe, lată taina icoanei Maicii Domnului. Aceasta este ea
- Eva. însă acest simbol este comun şi pentru Adam şi pentru Eva.
Adică este comun pentru Biosferă, antilume şi chiar pentru Rai.
Dacă în noi, de la naştere, este prezent omul spirit, „copilul"
atunci Eva este omul de prim născut, care participă la construirea
corpului albuminos. în aşa fel, orice fiinţă are în sine o creatură
primnăscută, spirituală, de tip eteric. De exemplu: pisica conţine în
sine o pisică primnăscută, iar calul la fel, conţine în sine un alt cal
primnăscut, după chip şi asemănare. Şi sămânţa aruncată în
pământ, la fel, conţine în sine elementul primnăscut ai plantei, după
fel şi asemănare. De aceea, crescând, ea va fi identică cu restul
plantelor de acelaşi soi. Toate acestea sunt din coaste şi oase, Arca
lui Noe. După moartea corpurilor fizice toate creaturile primnăscute
pleacă în lumea intermediară, unde la un nivel eteric, longevitatea
vieţii este cu mult mai mare - în lumea Arcei lui Noe.
Arca lui Noe nu numai că este vecină cu noi ci este chiar destul
de apropiată, foarte apropiată, cu toate că noi nu o vedem. Nu o
putem vedea datorită faptului că este la alt nivel energetic,
neperceput de ochiul fizic. Ea are în construcţia sa câteva nivele.
Ţineţi minte ce i-a spus Dumnezeu lui Noe: ,Ş ă fa d într-însa trei
rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus“ Şi pentru păsări şi pentru
animale şi pentru toate trupurile câte două. Gabaritul Arcei trebuie
măsurat nu după lungimea cotului omenesc, ci după scara gradaţiilor
lungimilor de undă, socotind mărimile va fi clară dimensiunea ei. Uşa
de intrare este mică şi este situată într-o parte, de aceea, să pătrunzi
în Arca lui Noe este greu. Expresia „să pătrunzi în Arca iui Noe“
înseamnă să-i descifrezi semnificaţia, să o cunoşti, să o descoperi.
Camera de jos se numeşte MAT, a doua LAM, a treia NOE, după
numele primului stăpân, iar luate toate la un loc este egal cu

60

MAT-LAM-NOE (vezi fig. 2). Biblia povesteşte că Matusal l-a născut


pe Lameh, iar Lameh pe Noe. Mai departe, în Biblie se povesteşte
despre toată genealogia; supulos se enumera copiii, nepoţii şi
strănepoţii care au ieşit din Arca pe pământ sau care s-au născut mai
târziu. Aceştia reprezintă popoarele nou formate, limbile şi triburile.
Lui Noe i s-au născut trei feciori care aveau trei soţii, de aceea au
apărut trei rase.
După cum se vede, foarte tare s-a supărat Dumnezeu, dacă a
trimis pe pământ un astfel de potop, dar poate nu era altă ieşire?
pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dum nezeu şi se
umpluse pământul de silnicii... căci tot trupul se abătuse de la calea
sa pe pământ*. Atunci a zis Domnul Dum nezeu către Noe „Sosit-a
înaintea feţei M ele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut păm ântul de
nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe păm ânt* (Facerea
6/11-13).
După cum se vede, într-adevăr s-a supărat Dumnezeu. Nu ne
putem îndoi de aceasta. Dar a fost un potop în forma în care
înţelegem noi? Nu, pe pământ nu a căzut o mulţime de ape, ci s-a
vărsat o cantitate mare de radiaţie solară şi i-a omorât pe toţi. „S-au
desfăcut toate izvoarele adâncului cerului mare şi s-au deschis
jgheaburile cerului“. Mai departe, după text, întâlnim o altă frază care
se referă la sfârşitul potopului: „Atunci s-au închis'izvoarele adâncului
şi jgheaburile cerului şi a încetat ploaia din cer“. La început a fost
înlăturat învelişul de ozon, apoi a fost refăcut. Tot ceea ce a pierit nu
era supus distrugerii, corpurile fizice nu se descompuneau, iar
microflora şi fauna au dispărut de pe faţa pământului cu mult înainte
de moartea oamenilor. Păstrându-se foarte bine, trupurile erau bune
pentru o altă viaţă, deoarece erau un complex albuminos curat, fără
Duh, pur şi simplu corp fără nici un semn de gândire. Oasele,
ţesuturile, venele, pielea sunt Adam în stihia cea mai curată a lui.
Să vedem cu ce cuvinte însoţeşte Biblia naşterea lui Noe:
Acesta ne v-a m ângâia în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre,
la lucrarea pământului pe care l-a blestem at Domnul Dumnezeu**
(Facerea 5/29).
Vi-I amintiţi pe lucrătorul pământului, Cain? S-a avântat să
construiască oraşul Enoh! Iar acum lucrătorul pământului, Noe,
amenajează Arca, adică Neosfera. Aşa că ţineţi minte, cel mai mare
constructor de oraşe este Cain şi nu mai sunt deopotrivă cu el pe
pământ, iar cu Noe nu mai sunt deopotrivă în ceruri. în genealogia

61
lui Cain este codificată informaţia reîncarnărilor, sau lipsa vieţilor
trăite în Biosferă. Reiese: Cain-Enoh-Irad-Maleleil-Matusal-Lameh.
La Lameh ne oprim deoarece totul reîncepe. Un alt ciclu evoluţionar
de reîncarnări. Se căieşte Cain pentru crima înfăptuită, dar deja se
află în chipul lui Lameh: ,£ i a zis Lameh către fem eile sale: ,Ada şi
Sela, ascultaţi glasul meu! Fem eile iui Lam eh luaţi aminte de
cuvintele m ele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru
vânătaia m ea. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi
pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!" (Facerea 4/23-24).
Despre care păcate este vorba, Lameh nu povesteşte, nu ia aminte,
deoarece, pur şi simplu spre naştere din nou a venit Cain.
Să vedem acum genealogia lui Set. Aici, la fel, există o aluzie
la reîncarnare. Conform Scripturii, Set a fost dat spre naştere în locul
lui Abel, ceea ce înseamnă că este unul şi acelaşi personaj. în
această genealogie numele sunt puţin deformate şi nu merg în
ordinea corectă. De aceea, eu le-am schimbat locurile după schema
următoare. Mai sunt adăugate trei nume, dar aceasta nu este foarţp
important. Orânduirea corectă putea fi încălcată şi de cei care au
lucrat asupra materialului. Aşadar: Set - Enos - Cainan -Enoh - lared
- Maleleil - Matusal - Lameh - Noe. Ce observăm noi aici? Practic
acelaşi lucru. Cainan - Lameh. Un ciclu întreg de reîncarnări, numai
că sunt implicaţi mai mulţi oameni. De fapt Noe este acelaşi Set, tatăl
genealogiei şi stăpânul ei. Câţi oameni să aibă copacul genealogic
şi câte ramuri, este dreptul lui Set să hotărască. Dar să nu credeţi că
Noe va da iar naştere unui Enos, nimic de felul acesta nu se va mai
întâmpla. Lui i se nasc, nu unul ci trei feciori deodată, iar aceştia la
rândul lor vor dezvolta progenituri şi mai numeroase. Se primeşte un
arbore genealogic, unde funcţia de rădăcini este îndeplinită de
propărinţi, apoi copiii lor îndeplinesc funcţia trunchiului pentru
dezvoltarea ramurilor şi coroanei arborelui. Ciclul reîncarnărilor nu
are un număr permanent, deoarece în caz de moarte violentă omul,
aproape imediat în aceeaşi zi este expediat spre renaştere,
reîncarnare, de aceea imediat este nevoie de o restructurare
Crengile arborelui sunt „neamurile11; de aici provin cele 12 „neamuri1
Israeliene. în Biblie este vorba numai despre cele 12 neamuri
Israeliene, dar de fapt ele sunt mult mai multe.
Toate informaţiile despre potop scrise în această carte, trebuie
înţelese ca nişte evenimente ce au avut loc în alt nivel informativ.
Deci, în Biblie nu se povesteşte despre un potop care s-a răsfrânt

62
asupra pământului. Orice om de ştiinţă poate spune că un potop
global nu a fost posibil niciodată. Pentru oamenii acelor timpuri care
aveau credinţa, că pământul este plat, că undeva după câteva
orizonturi este sfârşitul acestuia, a fost normal să gândească că un
fenomen natural petrecut în jurul lor, se petrece în toată lumea,
potopuri de felul acesta într-adevăr au fost în istoria pământului,
potopul Biblic este mult mai recent decât marele potop care a înghiţit
Atlantida. Ştiinţa modernă susţine că revărsarea apelor nu a fost
totală aşa cum pretinde Biblia, ci dimpotrivă au avut loc mai multe
potopuri în timpul perioadelor glaciare.
Potopurile, ploile torenţiale determinate de condensarea norilor
datorată straturilor mai reci ale atmosferei, nu sunt decât o parte din
fenomenele ce se manifestau în timpul cataclismelor erei
Cuaternare, moment în care Omul, precedat deja de o serie de forme
energetice şi de precursori de natură semianimalică, va părăsi
peşterile, va ieşi la lumină şi va începe să-şi scrie istoria.
Potopul Biblic povesteşte foarte clar că Dumnezeu, prin forţele
Sale, încheie o perioadă de dezvoltare şi începe alta, acesta
îndeplinind funcţia de selecţie şi de transformare. Dumnezeu a
acţionat asupra unei lumi energetice, ca aceasta la rândul ei să
acţioneze asupra alteia. Toate personajele potopului, inclusiv
decorurile şi Arca cu trei nivele, reprezintă aceste lumi.
Pentru ca noi să înţelegem toate acestea trebuie să ne
întoarcem puţin înapoi pentru a vedea cum s-au desfăşurat
evenimentele. Deci, în urma căderii în păcat a lui Adam şi Eva,
Dumnezeu îi pedepseşte astfel:
1. Omul - intelectul dobândind conştiinţa trebuie să-şi purifice
şi să-şi înalţe natura sa materială prin muncă şi în dureri;
2. Femeia, sau voinţa, care mai înainte avea capacităţi creative,
va naşte - crea copiii săi, numai pe calea eforturilor şi chinurilor;
3. începutul feminin (voinţa şi imaginaţia) va fi ataşat şi va
depinde de începutul masculin (intelectul). Pe lângă aceasta, voinţa
omenească va oscila între intelect şi instinct, deoarece şarpele
(diavolul) este instinctul care este pedepsit să trăiască numai în sfera
vieţii senzaţiilor. Instinctul va încerca permanent să ispitească voinţa
omului cu plăcerile trupului prin exploatarea sensibilităţii simţurilor,
însă, până la urmă, voinţa, cu ajutorul intelectului, va învinge
instinctul şi se va înălţa deasupra lui, avându-se în vedere naşterea
şi maternitatea femeii care o transformă pe aceasta şi o ridică

63
deasupra instinctului. Naşterea copilului reproduce în miniaturâ
fenomenul de apariţie a unei noi fiinţe în care potopul este
reprezentat de „ruperea apei“ ce însoţeşte momentul naşterii. Deci,
naşterea este precedată şi urmată de un potop în miniaturâ,
determinat de expulzarea fătului (ruperea învelişurilor foetale care
lasă să scape lichidul amniotic). Potopul de mai sus se petrece la
nivelul corpului fizic, dar, înainte de acesta, în momentul însărcinării
femeii s-a produs tot un potop, la nivelul straturilor ei energetice
(potopirea unui ovul de către milioane de spermatozoizi). După cum
se vede, la diferite nivele este diferit, totul depinde despre ce potop
vrem să vorbim. Dintr-o altă interpretare potopul Biblic arată astfel:
In urma căderii în păcat a lui Adam diferenţierea lui pe pământ, a dat
naştere formelor corporale. Fii lui Dumnezeu (cei care coborau şi
intrau la fiicele omului), ademenindu-se şi unindu-se cu rasa umană
au dat naştere oamenilor cu calităţi supranaturale. Acest fenomen a
distrus armonia şi orânduirea în dezvoltarea lumii şi omenirii. Atunci
Dumnezeu ajunge la concluzia că trebuie curăţată această lume,
făcând aceasta cu aşa numitul potop, dar înainte, conform voinţei
Domnului, natura echilibrată şi stabilă (Noe) ce este compusă din
începutul intelectual şi voinţă, s-a ascuns într-un adăpost confortabil
(Arca). Acolo, în afară de oameni, feciorii lui Noe şi soţiile lor (calităţile
fizice), erau adunate de la fiecare fel de animale şi păsări câte un
principiu şi câte o capacitate a voinţei datorită căreia acest principiu
se putea realiza în existenţa reală. Toate erau adunate după
principiul activ -parte bărbătească şi principiul pasiv - parte
femeiască. Mai departe Dumnezeu distruge toate fiinţele ce trăiau în
lumea astrală, lăsând acolo, în viaţă, numai partea armonioasă şi
stabilă a naturii. In acest fel a început principializarea elementelor
stihiilor. Noe (natura) a dat drumul corbului, dar acesta nu s-a mai
întors până la secarea apei de pe pământ. Atunci Noe, îndreaptă
spre pământ puterea sa productivă (porumbelul) şi aceasta, în sfârşit,
îşi găseşte un punct de sprijin şi împăcare. Natura şi toate animalele
au ieşit din adăpostul confortabil, în lume apărând elementul
duhovnicesc, spiritualizarea materiei. Prin aceasta a început un nou
ciclu de evoluţie, numai că el s-a pornit, mai întâi de toate, la nivelele
subtile înalte, ca apoi, în timp să se răsfrângă şi asupra lumii
materiale. Dacă ne întoarcem la lumile despre care am vorbit mai
înainte. Biosferă, Atmosferă, Cuantosferă, atunci foarte multe lucruri
devin clare. Principiul este că Adam şi Eva nu sunt deloc acei oameni

64
la care ne gândeam noi. Vestita, de acum, „coastă a lui Adam", Eva,
într-adevăr este un derivat al lui, o fiinţă de alt nivel energetic, mai
fin, mai înalt, mai sublim. însăşi „coasta*1 din vechime avea o altă
semnificaţie, se numea o carcasă, o ramă sau casă. Analog
complexul biologic, este „coasta lui Adarn** şi mai precis atunci Adam
trebuie să fie Edenul, conform locului naşterii lui, grădina lui Eden.
Soţia lui este litera V (vede - de la rădăcina vid - a cunaşte), adică
cunoaştere, înţelegere. A -iadul, începutul în lumea luminii, prima
treaptă spre Parnas. Toate acestea la un loc sunt EVA. Acestea fiind
spuse, prin analogie, se poate descifra complet cuvântul
„EVANGHELIE.:
E - lumea edenică, Biosferă;
V - vede, cunaştere, înţelegere, pricepere, Arca lui Noe,
Neosferă, lumea intermediară;
A - iad. împărăţia lumii subterane;
N - puntea de trecere între sfera neutră şi lumea Cuantică,
împărăţia tuturor vietăţilor de la al treilea nivel energetic, începând
cu lumea Biosferei. Acesta este al treilea derivat.
în această zonă mai trăiesc şi animalele eterice, pe baza cărora
se cultivă raţiune Cosmică, ele sunt vorbitoare şi posedă un anumit
grad de inteligenţă. Treptat ele primesc dreptul de a intra, pe calea
dezvoltării de mai departe, într-o fiinţă omenească, sau
asemănătoare omului, cum ar fi diverse fiinţe întâlnite în diferite locuri
ale lumii în formă de om dar la un nivel încă de animal, care încă duc
o viaţă sălbatică.
GHELIE - lumina, Raiul, împărăţia fiinţelor supreme. Totul la un
loc, EVANGHELIE.
Aşadar, pentru a ne explica noţiunea potopului, trebuie să ne
alegem mai întâi poziţia şi unghiul de vedere prin care trebuie privit
acest eveniment. Potopul îl putem găsi de la nivelele cele mai mici
de organizare a vieţii, până ia cele mai înalte. Privind la microscop
un timp îndelungat o celulă vom găsi în ea: pe Dumnezeu, Raiul,
Adam şi Eva, Şarpele -Diavol, şi Potopul. La fel se vor întâmpla
lucrurile dacă vom analiza diferitele etape de dezvoltare ale omului
începând cu faza embrionară, naştere, copil, adolescent, tânăr,
matur, bătrân, moartea (încetarea vieţii fizice). în viaţa omului se
întâmplă, câteva potopuri, dar de fiecare dată la alt nivel al spiralei
de evoluţie.

65
Atenţie, dacă potopul Biblic a fost de apă, atunci următorul
potop, după spusele unora, va fi de foc! Aceasta înseamnă că din
vechime apa era asociată cu simbolul astralului, iluzia, formele
tranzitorii. Potopul, transformarea, a avut loc la nivele astrale,
modificându-le, pentru ca ele, la rândul lor, să transforme viaţa lumii
materiale, indiferent de forma în care era ea. Mergând pe spirala de
evoluţie, următorul ciclu de transformare (potop) poate fi de foc. Din
timpurile cele mai vechi focul reprezenta cel mai subtil element, cel
mai activ, cel mai pur, principiul animator, masculin, sursa de energie,
dintre cele patru elemente primordiale, aparţinând lumii mentale.
Aceasta înseamnă că omenirea va primi următoarea transformare la
nivel mental, având posibilitatea ca viaţa lumii materiale să sufere
transformări în toate formele ei. Etapa pregătitoare a început încă de
pe acum, oamenii, tot mai mult tind să-şi schimbe mentalul, la început
faţă de sistemele sociale şi politice, apoi treptat faţă de lumea
înconjurătoare, faţă de locul omului în natură - viaţa, după legile
naturii, apoi locul omului în Cosmos şi viaţa în conformitate cu legile
naturii şi mai departe prin spirala de evoluţie, de la mic la mare, de
la simplu la compus. Această lege, natura şi Cosmosul o îndeplinesc
şi ne vor forţa s-o îndeplinim şi noi.
DESPRE RAI, IAD Şl SEX

Din cele mai vechi timpuri, omul ştie şi crede că după moartea
y , în dependenţă de felul în care şi-a trăit viaţa, va nimeri în Rai sau
în Iad, având despre aceste două lumi o închipuire greşită.
în realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Indiferent de cum şi-a
trăit omul viaţa, el va nimeri şi în Iad şi în Rai. Mulţi oameni, încă din
timpul vieţii se străduiesc în fel şi chip ca după moarte să evite iadul.
Şi de-aici apare întrebarea: dacă este posibil să evităm iadul? în
principiu se poate, dar foarte puţini sunt cei care au izbutit. La început
toţi merg acolo şi abia apoi, peste o mulţime de ani, se vor putea
ridica la altă treaptă evoluţionistă. Când Cosmosul îşi va modifica
structurile sale energetice, va fi posibil ca omul să evite iadul. Ce-i
drept, atunci omul va fi complet altul, faţă de cum este el acum. Dar
atât în trecut cât şi în prezent şi încă mult timp în viitor, toţi merg prin
iad - curăţătorie -. Prin iad a mers chiar şi Isus Hristos până a ajuns
în împărăţia Tatălui Lui. Dar una e să mergi prin iad tranzitându-l şi
alta este să ai „viza“ pentru el pe o perioadă mai mare sau mai mică.
Perioada depinde doar de cât timp are nevoie acea lume să lucreze
asupra oricărei fiinţe, să 6 cureţe, să o pregătească pentru intrarea
în altă lume. După cum vedeţi, iadul îi face o favoare împărăţiei
Domnului.
Prin iad au mers chiar şi propărinţii vestiţi, dintre care numai
unul a izbutit să-l evite, Enoh. „Şi a um blat Enoh înaintea lui
Dumnezeu... Şi a plăcut Enoh lui Dum nezeu şi apoi nu s-a mai aflat,
pentru că l-a m utat Dumnezeu*1(Facerea 5/2 2 -2 4).
Noe, la fel a umblat înaintea lui Dumnezeu şi, mai mult ca toate,
a avut aceeaşi soartă. în Rai se ajunge prin iad, în Cosmos se ajunge
prin epoca nemuririi, deci epoca următoare. împărăţia Raiului a
apărut numai după ce în antilume s-au pregătit „cadrele11. însăşi
civilizaţia lumii Atmosferice s-a format în urmă cu câteva mii de ani.
După cum vedem, este foarte tânără.
Un timp îndelungat, pe noi ne macină minuţios, de fiecare dată
strecurându-ne printr-un filtru tot mai fin, apoi de multe ori ne topesc
şi ne toarnă dintr-o formă în alta; apoi din nou ne ard, ne întăresc şi
din nou ceva se elimină. Ba substanţele nocive, ba cenuş, ba rugina.
Noi oamenii însă, nicidecum nu vrem să cunoaştem, nici să primim
acest măreţ proces umanitar. în Biblie, în cartea lui Isaia cap. 1/4 se

67
spune: „Vai ţie neam păcătos, popor îm povărat de nedreptate, so
rău, fii ai pieirii, pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce m ereu ve
răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogitâ
Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totu
este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi..."
Nu se poate spune că, de la începutul creerii lumii, n-a exista
Raiul şi oamenii care plecau într-acolo după Biosferă. Raiul exista
dar era foarte mic şi avea o capabilitate de a primi în ei un număi
restrâns de fiinţe. îndeosebi, aceştia erau Fii Domnului, familiile Loi
şi cei care-i înconjurau. Dar, pe măsură ce aceştia s-au amesteca
cu oamenii de o genealogie mai puţin vestită, renumită, s-ai
degradat. Atunci au fost coborâţi şi aruncaţi, împreună cu toţi ceilalţi
în infern.
Spune-mi cine îţi sunt prietenii ca să-ţi spun cine eşti tu, sai
cu cine te porţi cu aceea te şi alegi, sau, mai poate fi spus, cu cine
te porţi aşa şi îţi trebuie.
Aceasta se întâmplă datorită faptului că este greu să rezişt
ispitelor. Să ne aducem aminte de marele şi înţeleptul Solomon. C e
şi constructor de oraşe, el este renumit. Totul ar fi mers bine la el
însă până la Rai mai avea mult, deoarece l-au încurcat femeile. Ni
l-a salvat nici înţelepciunea, nici protecţia lui Dumnezeu.
„Şi a avut el şapte sute de fem ei şi trei sute de concubine; ş
fem eile i-au smintit inima lui. La timpul bătrâneţe! lui Solomon
fem eile lui i-au întors inima spre alţi Dum nezei şi inima lui nu i-a ma
fost deloc întreagă la Domnul Dum nezeul său, că inima lui David
tatăl său'tA treia carte a regilor 11/3-4).
De aceea Raiul, ca şi civilizaţia Atmosferică, Lumea, de Ie
început nu existau, sau mai bine spus, ele existau, dar nu funcţionau
erau într-o stare pasivă. Aceasta rezultă din textele Biblice. De Ie
prima familie se aminteşte concret numai de trei fii ai lor, cu toate ce
aceasta avea şi alţi fii şi fiice. Cain îl ucide pe Abel, care era fratele
lui pentru că era mai demn. Darurile lui Abel i-au plăcut lui Dumnezei
şi El le-a primit; darurile lui Cain, însă, nu au fost primite. După c
perioadă destul de lungă, Eva îl naşte pe Set, în locul lui Abel, pe
care l-a ucis Cain. De aici reiese: Cain reprezintă iadul, iar Abel Raiu
primar. Iadul a înghiţit şi a dizolvat în sine lumea de sus. Abia dupe
o perioadă foarte lungă, din nou renaşte Abel, fiind Set; tot el ers
împărăţia Cerurilor. Intr-adevărului Dumnezeu îi era foarte greu să-
coboare în infern pe proprii Lui fii împreună cu toţi ceilalţi, pentru ca

68
apoi, tot El să-i scoată de acolo bine bătuţi, trecuţi prin înţelepciunea
vieţii şi mai bine formaţi.
De cât efort şi timp a avut nevoie Dumnezeu pentru ca aceştia
sâ devină mai înţelepţi. Şi i-a încătuşat şi în temniţe i-a aruncat, i-a
dat în războaie, apoi adunându-i, pe toţi la un loc, i-a purtat 40 de ani
prin pustiu. Ca o mamă foarte bună avea grijă de ei în toate, dar cerea
de la ei educarea puternicelor calităţi de voinţă. El îi învăţa să aibă
calităţi bărbăteşti, să fie rezistenţi, viteji şi darnici de sine, cu simţul
datoriei şi cinstei, disciplina şi ordine. împreună cu ei învăţau aceste
calităţi toţi ceilalţi, adică partea celor din urmă. Numai câte semne nu
le-a turnat, El înaintea lor, şi câte nu a făcut. Mana cerească li s-a
dat şi lăcustele i-au invadat, pe mare au mers ca pe uscat şi chiar El
mergea înaintea lor ca un stâlp de foc noaptea şi ca un nor ziua, în
casa rugăciunii lor, pe muntele Sinaie, El alături de ei a fost.
Totdeauna le dădea îndrumări şi sfaturi, să nu se închine altor
Dumnezei, să nu meargă pe urmele lor, deoarece aceştia nu există.
Probabil, îi era foarte greu lui Dumnezeu să privească cum proprii
Lui fii, din trupul şi sângele Lui, cad în genunchi înaintea diferitelor
forme turnate ale dumnezeilor inexistenţi. Câtă supărare a fost, din
acest motiv, de-a lungul timpului. Dar omul voia să se închine, nu
putea trăi fără aceasta, fiindu-i mai comod să bată mătănii, să-şi bată
fruntea înaintea unui idol ce stă pe pământ sau este atârnat. Pentru
acest scop se potriveşte orice, ceea ce este scump şi frumos ornat,
ce este uşor de transportat şi în caz de necesitate poate fi uşor
ascuns în buzunar sau în cutie. Despre gusturi nu se vorbeşte. Omul
are nevoie de o zeitate, şi este cu mult mai bine dacă ea este foarte
comodă, tace şi nu pedepseşte. Cu acelaşi succes poţi să te rogi la
un copac sau la o piatră. Să te rogi la un copac este mai bine, el
măcar este viu. De aceea, astfel de sfaturi, oamenii le primeau şi le
primesc numai atunci când le ascultă, dar când ajung la fapte s e .
opresc.
Interesant este cazul cu „viţelul de aur“. După voia lui
Dumnezeu, Moise postea pe munte 40 de zile. în această perioadă
de post şi cele mai mici păcate i se iertau. El putea vorbi cu
Dumnezeu, putea să nu cadă de-acord cu El, şi-i putea cere multe.
Dumnezeu nu-şi putea ascunde iubirea faţă de fiul său, dar nu îi
deschidea toate tainele, deoarece nu avea dreptul, nu era încă
timpul. Odată, când Moise a rămas mult timp pe munte, deoarece
Dumnezeu i-a impus să postească, poporul a crezut că s-a întâmplat

69
ceva cu el. Şi atunci, deodată, s-au evaporat toate predicile,
îndrumările, oamenii au uitat jurămintele de a nu face nici un idol şi
de a nu se închina acestuia. Poporul a venit la Aaron, cerându-i să
facă un Dumnezeu. Poporul nu s-a zgârcit; a adunat tot aurul şi toate
bijuteriile pentru confecţionarea lui. Aaron a topit aurul şi a turnat din
el un viţel, l-a încrustat, a pus înaintea lui un altar şi a spus: „Mâine
este sărbătoarea Domnului." A doua zi s-au sculat ei de dimineaţă
şi au adus arderi de tot şi jertfe de pare; apoi a şezut poporul de a
m âncat şi a băut şi pe urmă s-a sculcat şi a jucat". V ăzând aceasta
Dum nezeu a zis către Moise: „Grăbeşte-te de te pogoară de aici,
căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a răzvrătit
Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut
un viţel turnat şi s-au închinat la el, a ducă ndu-i jertfe şi zicând: Jată,
Israele, Dum nezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!" Moise,
când a coborât intr-adevăr a văzut o imagine demnă de râs. losua,
care era cu el, a zis că în tabără se aud strigăte de război. Ia r Moise
a z is :,Acesta nu este glas de biruitori nici de biruiţi; ci eu aud glas
de oameni beţi". Apropiindu-se de Aaron, acesta a început să se
dezvinovăţească zicând: ,3 ă nu se aprindă mânia domnului meu!
Tu ştii pe poporul acesta că este răzvrătitor. Căci ei m i-au zis: Fă-ne
dumnezei, care şă meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta,
cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului nu ştim ce s-a întâm plat
Moise a văzut că poporul acesta e neînfrânat căci Aaron îngăduise
să ajungă neînfrânat şi de râs înaintea duşmanilor lui" (Exodul 32,
5-10) (19-25). Ce era de făcut în această situaţie! Poporul a învins
pe Dumnezeu, l-a făcut pe El să dea înapoi. Poporul îşi dorea să se
închine, să se roage oricui, chiar şi diavolului. Atunci Dumnezeu
neavând altă ieşire, le-a permis să facă un cort care să fie casa de
rugăciuni; un altar mic, mobil, un jertfelnic şi alte accesorii religioase.
Cortul adunării se afla în afara taberei. Cine îl caută pe Dumnezeu
pleca acolo. Numai în felul acesta putea proceda Dumnezeu cu acel
popor, în acel timp. El proceda cu ei ca şi cu nişte copii mici. Aşa este
regula, de la simplu la compus. La diferite nivele de dezvoltare a
omenirii existau diferite metode de educare şi îndrumare pe drumul
cel dept. La fel, diferite sunt metodele de pedeapsă şi noţiunea de
adevăr. Adevărul nu este o noţiune constantă, el se schimbă în timp
şi spaţiu ţinând seama de vârsta şi raţiunea omenirii.
De ce ar avea nevoie Dumnezeu să adune acest popor; la
început să-l înrobească, apoi să-l elibereze, apoi să-l poarte prin

70
pustiu pe diferite căi 40 de ani, când pentru a traversa pustiul era
nevoie, în general de 4-5 zile? De ce mai târziu i-a făcut ca să
cotropească alte popoare cu sabia în mână. De ce erau ei aşa de
intoleranţi faţă de alte popoare, de ce se interzicea să intri cu ei în
legătură şi nu se permiteau căsătoriile cu reprezentanţi ai altor
neamuri? După cum se vede, probabil există un motiv destul de
serios. Despre acest lucru se povesteşte în Biblie.
După nişte legi crude, animalice, trăiau împrejur oameni cu cele
mai neomeneşti norme etice şi morale. Pentru acei oameni un astfel
de comportament era normal. Dumnezeu dorea să desfiinţeze acest
sistem, să sfărâme păcatele şi slăbiciunile. Pentru a-şi îndeplini acest
scop, îi presa fără milă. Latura acestor măsuri se observa în
LEVITICUL 18, a treia carte a lui Moise: .Ş ă nu te culci cu bărbat ca
şi cu fem eie; aceasta este spurcăciune. Cu nici un dobitoc să nu te
culci, ca să-ţi verşi săm ânţa şi să te spurci cu el; Nici fem eia să nu
stea la dobitoc, ca să se spurce cu el; aceasta e o urâciune. Să nu
vă întinaţi cu nimic din acestea, că cu toate acestea s-au întinat
păgânii, pe care Eu îi izgonesc dinaintea feţei voastre. Că s-a întinat
pământul şi am privit la nelegiurile lor şi a lepădat păm ântul pe cei
care trăiau pe el. Iar voi să păstraţi toate poruncile Mele şi toate
legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea, nici băştinaşul,
nici străinul care trăieşte între voi. Că toate urâciunile acestea le-au
făcut oamenii pământului acestuia... Că tot cel ce va face ticăloşiile
acestea, sufletul care va face aceasta se va stârpi din poporul său“.
Da, pământul era plin de astfel de ticăloşii, despre acestea
strigau proorocii la fiecare pas în Biblie. Pământul se umpluse de
destrăbălare şi spurcăciune. Tot din acest motiv Dumnezeu a distrus
oraşele Sodoma şi Gomora. în aceste oraşe, în afară de toate
perversităţile cunoscute, mai înfloreau şi homosexualitatea,
masochismul şi alte forme de desfrânări.
De multe ori pentru aceasta s-a supărat Dumnezeu şi pe
bărbaţi şi pe femei.
Informaţia, în textele biblice, este într-un fel codificată, dar
totuşi este clar că se vorbeşte despre homosexuali. La fel se
pedepseşte şi acela care „se aproapie de femeia lui, în timpul curăţirii
ei."
Dar, iată descifrarea acestui text se află în Apocalipsa cap.
9/13 ,§ i a trâm biţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas din cele
patru comuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dum nezeu
zicând către îngerul al şaselea cel ce va trâm biţa: Dezleagă pe cej
patru îngeri care sunt legaţi la râul cel m are, Eufratul. Şi au fost
dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna
şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oam eni. Şi numărul
oştilor era de douăzeci de mii de ori câte zeci de mii de călăreţi... De
aceste trei plăci: de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor,
a fost ucisă a treia parte din oameni. Pentru că puterea cailor este
în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asem enea şerpilor,
având capete şi cu acestea vatăm a... Şi nu s-au pocăit de uciderile
lor nici de ferm ecătoriile lor, nici de desfrâna rea lor, nici de
furtişagurile lor“.
Patru îngeri şi-au întrerupt, pe pământ, controlul de frânare a
răspândirii homosexualităţii. Ei au dat libertatea acţiunii. Şi imediat,
o mulţime de oameni, au căzut în această capcană. Focul - este acela
care arde; după sine, fumul este cel care se răspândeşte repede;
pucioasa - prezenta activităţii diavoleşti (alăturarea şi apartenenţa
acestei secte). Căzile, asemenea şerpilor care au cap - organul
sexual masculin. Şi „Puterea cailor este în gura şi în cozile lor". Pe
faţă ni se dă informaţia despre desfrânare, destrăbălare. Tot pe faţă
ni se povesteşte despre furtişagurile lor, deoarece astfel de plăceri
se ascund, se tăinuiesc şi sunt recunoscute de societate ca
anormale. Şi atunci a treia parte din omenire va apuca să moară de
SIDA, deoarece îngerii nu vor mai ţine sub control această boală,
cum o făceau până nu demult. Imediat cum aceşti patru îngeri au
lăsat aceste energii pe umerii noştri, îndată a şi pornit în lume „sabia
pedepsei." Mai departe, aceste energii, această boală, trebuie ţinute
sub control numai de noi oamenii, deoarece îngerii nu o mai fac. Dacă
nu vom depune efortul necesar pentru controlarea răspândirii acestei
boli, atunci ea într-adevăr va distruge a treia parte din omenire. După
ce în planurile energetice se va stabili un echilibru al energiilor
negative şi al oamenilor care au murit de această boală, ea poate să
se oprească de la sine. Dar noi suntem oameni, cele mai libere fiinţe
din Cosmos şi de aceea putem schimba totul dacă depunem un
anumit efort, toţi la un loc şi într-o direcţie dreaptă. Tot în Apocalipsa,
în acelaşi capitol, dar cu două versete mai sus, se scrie:
„întâiul „vai" a trecut; iată vine încă un „vai" şi încă unul după
acesta". Nu se ştie, poate primul „vai" reprezintă bolile canceroase,
al doilea SIDA, dar care va fi următorul?

72
în natură totul are locul său, inclusiv omul. Să încurci sau să
amesteci aceste locuri este pur şi simplu o infracţiune împotriva
naturii, şi ea imediat aplică pedeapsa pentru a restabili echilibrul.
Dacă în natură sunt mai multe animale decât este necesar, ea va
omorî o parte din ele pentru a restabili armonia. Dacă oamenii, în
niod conştient omoară animale, implicându-se în procesele naturii,
nimicindu-le necontrolat, atunci natura îi va obliga pe oameni să
ocupe locurile animalelor pierdute peste limita necesară. Şi fiţi siguri,
se vor găsi oameni care se vor degrada până la acest nivel. Dacă
oamenii încep să combine energiile lor cu a aimalelor prin contacte
spurcate, sexuale, atunci acestea se îmbogăţesc cu energiile cele
mai de jos omeneşti şi încep a proceda ca oamenii. In zilele noastre
tot mai des se întâmplă ca diverse animale să-şi abandoneze puii, la
fel ca oamenii copiii, ceea ce este contrar naturii lor. Transferarea
energiilor din lumea oamenilor în cea a animalelor, le oferă acestora
din urmă posibilitatea de a proceda, în anumite împrejurări, la fel ca
oamenii, implicându-se negativ în procesele naturii. Natura este
aceea care trebuie să regleze toate procesele şi nu omul, deoarece
este doar unul din componentele ei. Diferenţa dintre om şi animale
constă în aceea că omul are puterea de a.conştientiza, ceea ce îl
face să se implice în mod negativ în procesele naturii, ceea ce a şi
făcut până acum. Natura şi mecanismele ei lucrează foarte corect şi
raţional, reglând chiar şi natalitatea oamenilor. Toţi ştim că înainte
de începerea unui război, femeile nasc mai mulţi copii de sex
masculin. Din ce cauză se întâmplă aceasta? Datorită faptului că, în
războaie murind un număr mare de bărbaţi preventiv, natura,
restabilind echilibrul, îi înlocuieşte. Deci în natură totul are rostul său.
Reiese din aceasta că fiecare hormon trebuie să aibă locul şi funcţia
sa în organism, tot aşa cum în natură fiecare fiinţă îşi are locul şi
funcţia sa.
Hormonii sunt catalizatorii biologici ai reacţiilor chimice, trebuie
să opereze numai în acele sisteme ale organismului, unde ei trebuie
să ajungă după natura lor. Glumele cu hormonii duc la o experienţă
neplăcută. Dacă hormonii pătrund într-un alt loc al organismului,
atunci împotriva lor se va ridica sistemul imunitar, considerându-i
inamici. Dacă acest lucru se repetă des, atunci sistemul imunitar va
deveni pe această cale mai slab. Acest sistem nu-i poate anihila şi
atunci hormonii vor lucra în interiorul organismului până când îşi vor
pierde forţele active chimice proprii. Dar sistemul imunitar, în această

73
luptă va fi dezorientat şi îşi va irosi forţa nemaifiind capabil sâ
ocrotească organismul şi să îl cureţe la fel de bine ca înainte. De
aceea canibalii din Africa şi Australia trăiau atât de puţin. Ei mâncau
carnea crudă, a semenilor lor, iar hormonii din ea nu se pot prelucra
în stomac, dar în schimb, foarte repede şi fără obstacole, ajung în
sânge. Acelaşi lucru se poate spune şi despre hormonii sexuali
masculini. Anumite publicaţii din domeniul sexualităţii, le sfătuiesc pe
femei să înghită sperma, pentru a provoca o plăcere mai mare
partenerelui, iar dacă senzaţia este neplăcută să o amelioreze cu
puţină şampanie. Ca şi cum nimic ieşit din comun nu s-ar fi întâmplat,
deoarece hormonii, ar fi un fel de vitamine. Aceasta este o morală
diavolească şi neştiinţifică. Hormonii nu sunt digeraţi în stomac, ca
tot restul hranei. Ei sunt o substanţă cu activitate înaltă, sunt, cum
am mai spus, catalizatorii reacţiilor biologice. Asupra lor aparatul
digestiv are o foarte mică influenţă. Nici sarea, nici acizii, în
concentraţia în care se găsesc în acest aparat, nu pot opri asimilarea
lor de către organism. Ei pătrund în sânge. Ca rezultat, sistemul
imunitar este derutat se uzează sau îşi modifică orientarea şi apropie
sfârşitul vieţii. în perspectivă părinţii dau naştere unor urmaşi slabi
fără putere de viaţă, cu sisteme imunitare precare.
Da, într-adevăr, pământul este plin de preacurvii. După legile
moralităţii, în general sunt permise numai relaţiile sexuale în care
partenerii stau faţă în faţă şi ţin picioarele drepte, restul formelor fiind
interzise. Toată literatura din acest domeniu (al sexualităţii) inclusiv
diverse filme popularizează toate celelalte forme, până şi cele mai
animalice. Cei patru îngeri de la râul Eufrat au lepădat pârghiile
conducerii, lăsând acest proces în voia soartei; şi s-a pornit râul
Eufrat luând cu apele lui tot ce-i iese în cale. Apele şi râurile, în
limbajul Biblic reprezintă popoarele. Râul este poporul care reuşeşte
mai mult în ceva. Prin „râul Eufrat" în limbajul Biblic din cele mai vechi
timpuri, se înţelege acel popor cu înclinaţii spre preacurvie şi
perversiuni sexuale. Anume prin acestea era vestit acest popor de
lângă acest rău. lată ce se spune în Biblie, într-o formă interesantă,
codificată. Dumnezeu îi spune lui Eremia: „Mergi şi-ţi cumpără un
brâi de in, şi îl încinge peste mijlocul tău, dar In apă să nu-l bagi!"
Erem ia a plecat, şi-a cum părat brâul şi l-a încins peste coapsele lui,
după care Dum nezeu i-a zis: ,Ja brâul pe care l-ai cum părat şi care
este peste coapsele tale, şi sculându-te, du-te la Eufrat şi-l ascunde
acolo în crăpătura unei stânci". El a făcut acest lucru şi după ce au

74
trecut mai multe zile Dumnezeu îi zice iarăşi:,Şcoală, du-te la Eufrat
şi ia de acolo brâul, pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo! Şi
m-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l
ascunsesem; dar iată brâul se stricase şi nu m ai era bun de nimic".
Această informaţie pare a fi codificată, dar totuşi este destul de clară.
Brâul de in, este un material natural, nu este din material tare şi nici
din piele, îl putem lega pe coapse şi numaidecât îl purtăm, adică ne
înrudim cu el, ne deprindem. Trebuie să atragem atenţia că acest
element de îmbrăcăminte se lipeşte foarte bine de corp. Dacâ-I legăm
în două noduri şi o să-i lăsăm un capăt în jos, atunci, altfel spus,
acesta va fi asemănător cu sistemul genital masculin cu toate
componentele lui. A îngropa acest brâu lângă râul Eufrat înseamnă
a călca pe calea perversiunilor sexuale, după care, deja este
imposibil de a te îndrepta, deoarece „brâul“ s-a stricat „şi nu mai este
bun de nimic11. Mai departe, în acelaşi capitol se spun următoarele:
,pe aceea ţi se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească
ruşinea ta. Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere,
netrebniciile tale şi urâciunile tale de pe dealuri şi de pe câm p“
(Eremia 13/1-8, 26, 27).
Să ascuzi ceva de Dumnezeu este imposibil. îmi este jenă să
scriu despre aceste lucruri, dar simt nevoia de a spune ceea ce
gândesc. De aceea puteţi accepta cele scrise sau nu, fiecare cu
dreptul lui. Eu însă vreau să spun, că de data aceasta potopul este
şi va fi o altă natură, nu radioactiv, nu de apă şi nici de foc în forma
lui reală. Rămâne să vă gândiţi care va fi natura următorului potop.
PRIMA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A
RAŢIUNII f

Prima etapă de dezvoltare a raţiunii este prima pereche


aripi, primul copac din grădina Edenului „plăcut la vedere şi cu roa
bune de mâncat1*, prima cale, primul Adam şi Eva. Sunt ei oî
într-adevăr primii? Noi deja am văzut că a mai fost un popor ci
genealogie mai puţin vestită, acel popor la fiicele cărora au înce|
să intre fii Domnului, care nu reacţionau în nici un fel interdicţii
Marelui Părinte. Dar de ce despre toate acestea nu se vorbe
nimic? în Biblie se spune foarte puţin despre aceste lucruri: ,§
făcut Domnul Dum nezeu să răsară din păm ânt tot soiul de pc
plăcuţi la vedere şi cu roade bune de m âncat" (Facerea 2/9).
Dar staţi puţin, nu vă grăbiţi! Totul este în Biblie numai că
merg în ordine şi unele informaţii sunt minuţios codificate. Să vedi
ce înseamnă aceşti copaci „plăcuţi la vedere şi..." Aceştia nu si
altceva decât fraţii noştri mai mici: animalele pădurilor şi câmpuri
răpitoarele şi ierbivorele pământului, vieţuitoarele apelor, mamifi
de tot neamul, sălbatice şi domestice. Animalele în care există su
au o viaţă multiplă, deoarece au ceva special, şi-anume sufle
Pentru a înţelege mai bine acest suflet, „copil", spirit, mai depart
vom numi „răsad". Aşadar, acest răsad este tot eteric şi raţior
Despre aceasta avem o preîntâmpinare de la însuşi Dum nezeu.„
ce se mişcă şi se târăşte să vă fie de m âncare; toate vi ie-anTda!
şi iarba verde. Num ai cam e cu sângele ei, In care este viaţa ei,
nu mâncaţi". Aici este vorba despe animalele noastre pe care nc
folosim în hrană.
lată încă o preîntâmpinare mult mai convingătoare: „Cel
înjunghie un bou, în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşt
oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prino
în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel ce aduce jertfa de tăm
şi în acelaşi timp se închină la idoli..." Tot Dumnezeu spune for
clar că aceste creaturi sunt ale Lui şi El este împotriva uciderii
„Toate acestea mâna M ea le-a făcut şi sunt ale M ele, zice Domi
(Isaia 66/2-3). De aici reiese că noi până în timpul de faţă suni
canibali, mâncăm semenii noştri. Ii mâncăm pe acei care sunt Is
ca noi, care vieţuiesc pe acelaşi fundament biologic, pe acei din c
am provenit. Fiecare din noi, în copilăria noastră fragedă (cu milio;
76
de ani în urmă) am fost ca ele şi în locul lor. Noi până în timpul de
faţă purtăm în corpurile noastre eterice amprentele ce demonstrează
provenienţa noastră din regnul animal. Dumneavoastră o să spuneţi
că aceasta a demonstrat-o Darwin. Corect, dar aici va fi vorba despre
altceva; de tema marelui învăţat n-o să ne atingem, deoarece
provenienţa speciilor aici nu are nici o legătură. Vom vorbi despre
faptul că fiecare din noi, cu milioane de ani în urmă, am fost în pielea
unui oarecare animal. Puteam fi: berbec, lup, vulpe, ba chiar tigru,
bivol, cal sau delfin. Aceasta este prima şi cea mai băştinaşă
populaţie a pământului. Din aceasta populaţie se construieşte
societatea omenească, numai că pe baza corpurilor unice,
purtătoare de raţiune - un animal în formă de om, două mâini, două
picioare, corpuri asemănătoare pentru fiecare. Despre provenienţa
omului din animal se povesteşte în Apocalipsa cap. 4. lată ce spunea
loan când a fost ridicat în duh, în ceruri şi ce a văzut el acolo. El a
văzut un tron pe care stătea Cineva. Mai departe el descrie toate
amănuntele..., şi ceva concret pentru tema noastră: ,Ş i înaintea
tronului, ca o m are de sticlă, asem enea cu cristalul. Iar în mijlocul
tronului şi îm prejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi dinainte şi
dinapoi. Şi fiinţa cea dintâi era asem enea leului, a doua fiinţă
asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţa de om, iar a patra fiinţă
era asem enea vulturului care zboară. Şi cele patru fiinţe, având
fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de ju r îm prejur şi
pe dinăuntru şi odihnă nu au, ziua şi noaptea zicând: ,Ş fânt, Sfânt,
Sfânt, Domnul Dum nezeu Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine“.
Şi când cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui ce
şede pe tron atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea
Celui ce şedea pe tron, se închinau celui ce este viu în vecii vecilor
şi aruncau cununele lor înaintea tronului" (Apocalipsa 4/6-10).
„Marea de sticlă asemenea cu cristalul" este câmpul energetic.
Cei 24 de bătrâni care stăteau împrejurul tronului şi fiinţelor în formă
de animale sunt progenitor», patriarhii tuturor triburilor omeneşti ce
au provenit din aceste fiinţe, animale. De aceea, reacţia bătrânilor la
acţiunea animalelor este momentană şi automată. Animalele dau
slavă şi bătrânii imediat reacţionează, mai mult decât atât, se închină
?' îşi scot cununile de pe cap, incepând să-l binecuvânteze şi să-i
mulţumească Celui care stă pe tron. Leul simbolizează animalele
râp.toare, viţelul - pe cele ierbivore, fiinţa cu faţa de om simbolizează
omul zăpezilor. Da, anume acel om al zăpezilor pe care mulţi l-au

77
I
văzut, dar pe care nimeni nu a reuşit să-l prindă. Totuşi, timpul acestui
om va veni şi pe pământ astfel de fiinţe vor fi destul de multe. Şi, în
sfârşit, ultima fiinţă văzută, pe care loan probabil a confundat-o,
Acolo nu era un vultur, era un delfin zburător. Ori că proorocul nu a
văzut niciodată un asemenea animal, ori că, într-adevăr i-a fost greu
să desluşească. Delfinul nu are picioare, dar aici apare o formă mai
alungită, ca a unui delfin zburător; în afară de aceasta mai are şi 6
aripi, de aceea loan poate l-a confundat cu un vultur. Totuşi, trebuie
să fi văzut un delfin, deoarece omul provine şi din mamifere marine.
De ce şase aripi? Trei perechi de aripi reprezintă trei cai, trei
etape:
1. Prima etapă de dezvoltare a raţiunii pe baza animalelor;
2. A doua pereche de aripi - a doua etapă de dezvoltare,
cultivare a raţiunii pe baza omului;
3. A treia etapă de dezvoltare a raţiunii - epoca nemuririi, epoca
următoare.
Toate cele patru animale sunt pline de ochi de jur -împrejur şi
pe dinăuntru. Asta înseamnă că în fiecare din aceste patru animale
există suflet, adică „răsadul" eteric -viaţa multiplă. Este animalul
eteric primnăscut, care se formează din corpul albuminos, adică din
Adam, şi reprezintă animalul - „răsad" care se plantează în animalul
nou născut imediat după naştere. „Răsadul" este eteric şi vine din
cealaltă lume. lată de ce nu au odihna nici ziua nici noaptea aceste
animale. La moartea lor, la fel ca şi la naştere, la un anumit semnal,
se grăbesc specialiştii; oamenii, a căror funcţie este să petreacă pe
cineva din ele spre noi, în Biosferă sau invers, să întâmpine pe cineva
care vine în lumea lor, din Biosferă. Aproape totul este asemănător
ca în neamul omenesc. Sufletul animalului - viaţa multiplă îşi are
reşedinţa în lumea Cuantică, în zona neutră. Această reşedinţă o au
numai acele animale pe baza cărora se creşte şi se cultivă raţiunea.
Toate celelalte, mai departe decât cele două derivate ale corpului
albuminos, nu se duc mai departe. Pentru toate creaturile
primnăscute, este repartizată lumea Neosferei şi atât. Zona MAT
este ultimul peron, ultima oprire şi viaţă. Tot aici rămân toate
învelişurile de la vieţile multiple; acolo, în cămara de jos a Arcei lui
Noe, lumea intermediară învecinată cu noi. învelişul nu este altceva
decât animalul eteric primnăscut.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre fiinţele vii de la al treilea
nivel, adică despre al doilea derivat al lumii Biosferei, care îşi are

78
viza" de reşedinţă la nivelul lumii Cuantice. Pentru vieţile unice,
această lume este ultima, fără dreptul la urmaşi şi reproducere. Acel
înveliş (fiinţă) ce pleacă mai departe în lumea Cuantică este cu mult
mai capabil de viaţă, mai rezistent în timp; mai raţional decât acele
învelişuri ce rămân în lumea intermediară, chiar dacă este mai mic
în dimensiune. Animalul - „răsadul" este deja o viaţă multiplă, cu
dreptul de perfecţiune în continuare, cu dreptul de dezvoltare,
evoluţie şi intrare în Biosferă. Pe baza acestor animale eterice se
cultivă viitoarea societate omenească. Este complicat şi totodată
simplu; raţional din îffmulţire, perfecţiune prin selectare.
Pentru a vă fi mai uşor de înţeles aceste lumi şi corelarea dintre
ele, imaginaţi-vă o sită cosmică care este compusă din trei rânduri
de filtre, unul mai fin decât altul. Numai că această sită cerne de jos
în sus. în primul strat se opreşte tot ce este mai neraţional, de o
singură viaţă. în al doilea filtru se opreşte o măcinatură mai fină dar
care, totuşi, este departe de perfecţiune. Prin al treilea filtru, care este
cel mai de sus, trec particulele cele mai fine, care sunt cele mai bune.
Distanţele dintre filtre le vom numi lumi: Biosfera, Atmosfera,
Cuantosfera.
lată încă o viziune a proorocului lezechiel, care se referă la
această temă. în cap. 1/1-28 el spune că: ,3 -a u deschis cerurile şi
am văzut nişte vedenii Dumnezeieşti". „Eu priveam şi iată venea
dinspre m iazănoapte un vânt vigelos, un nor m are şi un val de foc,
care răspândea în toate părţile raze strălucitoare. Şi în mijloc am
văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare sem ăna cu chipul
omenesc. Fiecare din ele aveau patru aripi. Picioarele lor erau
drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor
de viţel şi scânteiau ca aram a strălucitoare, iar aripile lor erau
sprintene. De cele patru părţi ele aveau sub aripi m âini de om şi
toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor. Aripile lor se strângeau
una în alta, şi când m ergeau fiarele nu se întorceau, ci fiecare
mergea drept înainte. Feţele lor? - Toate patru aveau câte o faţă de
om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate
patru aveau câte o faţă de bou la stânga, şi toate patru mai aveau
câte o faţă de vultur în spate... Două din aripi erau întinse, iar două
le acopereau trupul... Fiecare alergau înainte şi înapoi ca fulgerul...
Mă uitam eu la fiare şi iată am văzut jos, lângă aceste fiare câte o
roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. Aceste roţi după înfăţişarea
lor parcă erau de crisolitşi după făptura lor... ele parcă erau vârâte

79
1
una în alta. O bezile lor fom iau un cerc larg şi de o înălţime
înfricoşătoare, şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de
ju r îm prejur. Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă,
întinsă sus, deasupra capetelor lor care sem ăna cu cristalul cel mai
curat... Când m ergeau fiarele auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un vuiet
de ape mari, a glasul Celui Atotputernic - zgom ot straşnic, ca
zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau îşi lăsau
aripile în jos... Pe boltă deasupra captelor fiarelor era ceva care
sem ăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe
acest tron este un chip de om ... Şi lumina strălucitoare care>|
îm presura de jur-împrejur'*.
După cum vedem avem două mărturii aproape identice de la
doi prooroci diferiţi şi totuşi aceste două viziuni au oarecare diferenţe,
în ultimul caz toate animalele sunt generalizate, toate sunt identice,
standarde. Vedem nişte heruvimi curaţi. Fiecare are câte patru feţe,
patru aripi, câte o roată într-o parte şi de la fiecare obezile duc în sus.
De sub aripi se văd mâini omeneşti. Aceste animale trag o trăsură
fantastică împreună cu tronul de pe boltă având un om pe tron.
Fiecare faţă este compusă din patru părţi; din faţa de om, bou, vultur.
Din nou aceeaşi eroare; nu vultur, ci delfin, lezechiel a făcut aceeaşi
confuzie ca şi loan, probabil datorită faptului că capul de delfin era
în spate şi era mai greu de observat, lată că în toată această viziune
heruvimii au câte patru aripi, dar în schimb, şi pe boltă era ceva care
numai se aseamănă cu un tron; şi nu Dumnezeu în el şedea, dar
ceva cu un chip de om. Toată această viziune simbolizează epoca
creşterii omului, mersul lui pe pământ, dezvoltarea şi mişcarea. Toate
acestea ne arată a două etapă de evoluţie a raţiunii. După cum
vedem, în fiecare roată a trăsurii se mai află încă o roată. Iar din patru
aripi lucrează numai două, celelalte două acoperă corpul şi sunt
îngrămădite, ceea ce înseamnă că ele şi-au făcut lucrul lor în prima
etapă şi acum a venit rândul celei de-a doua perechi. Expresia
„obezile lor sunt înalte şi pline de ochi“ vrea să spună că nici calea
nu este scurtă; doar de câte ori va fi nevoie să mergi înainte şi înapoi,
să joci teatru - că numai ce te-ai născut sau să joci o dramă pe propria
moarte înaintea părinţilor -primelor două învelişuri, pentru care
moartea reprezintă într-adevăr o tragedie. Sunt pline de ochi fiindcă
sunt pline de vieţi; roata reîncarnărilor, naşterilor şi morţilor; lista
reîncarnărilor. într-o singură trăsură, heruvimii mergeau toţi în
direcţiile lor, care erau înaintea feţelor lor; unde duhul voia să

80
meargă, acolo mergeau şi ei; în timpul mersului lor fiarele nu se
întorceau, ci mergeau drept înainte. La ordin se ridicau, la ordin
porneau, la ordin se opreau şi odată cu ele se opreau şi roţile.
Această viziune a proorocului ne arată noua provenienţă a
omului. De unde reiese aceasta? Heruvimii sunt în formă de om, dar
nu sunt oameni. Merg vertical, picioarele le sunt drepte, dar au şi
copite, care atrag atenţia nu întâmplător, deoarece strălucesc şi
scânteiază ca arama la soare. Acest element sare în ochi, proorocul
a observat aceasta în primul rând. Mai departe: feţele lor sunt
aşezate pe cele patru părţi ale unui singur cap. Sub aripi se văd mâini
omeneşti, şi o pătrime din faţă totuşi este omenească. Picioarele lor
au toate semnele provenienţei animalice, dar membrele superioare,
iertaţi-mă, acestea deja sunt mâini. Progresul este de partea mişcării.
Mâinile şi mai mult lucrează, şi mai mult se mişcă, de aceea efortul
se stimulează în conformitate cu volumul energiilor cheltuite şi
complicaţiile mişcărilor.
Ne mai rămâne să vorbim despre roţi. O roată vârâtă în alta,
acestea nu sunt simple, par a fi din crisolit. „Ele m ergeau încotro le
da duhul să m eargă şi roţile se ridicau îm preună căci duh de viaţă
era în roţi“. Cea mai importantă roată de sprijin este roata istoriei,
viaţa societăţii, istoria civilizaţiei. Omul fără societate e un nimic,
numai în societate, în reactorul ei şi în roata ei se formează viaţa
pentru viitorul îndepărtat, mai perfect şi mai luminos. Roata în roată
- viaţa individuală a fiecăruia vârâtă în roata societăţii. Şi noi ne
învârtim în această roată după voinţa istoriei, ne scăldăm în ea;
pienm şi ne renaştem, ne târâm sau ne agăţăm, credem sau ne
îndoim, ne predăm sau ne revoltăm, suportăm sau cădem în
prăpastie. în orice caz roata intenoară ne serveşte ca mijloc de sprijin,
iar tot acest mecanism se asamblează numai printr-un şurubel. Este
rău dacă în tot acest mecanism - omul joacă rolul de acumulator. în
acest caz acest rol nu este de invidiat, deoarece acumulatorul se
iubeşte pe sine şi este egoist, are nevoie de linişte, fericire, sănătate
şi bunuri materiale. Toate acestea tinde să le dobândească prin
munca şi sudoarea altora, neaducând nimic în schimb, călcând în
picioare toate noţiunile de cinste şi morală. Dar noi avem nevoie şi
de un astfel de acumulator, el este bine venit şi la locul său. Cu cine
să ne mai luptăm noi dacă nu cu el. A merge înainte înseamnă a
înfrunta ceva. Pş baza cui să ne mai cizelăm noi calităţile noastre de
luptători, de vitejie, bărbăţie, eroism. Va să zică totul are locul lui în
natură şi unora le va merge bine numai până la un anumit momen
mai departe vor merge numai biruitorii.
După o perioadă de timp lui lezechiel i s-a repetat viziunea. Di
nou aceeaşi trăsură, aceiaşi heruvimi, o descriere asemănătoart
Dar în toată această viziune mai apare încă un element nou. Dac
înainte numai roţile lor erau pline de ochi, în ultima viziune: ,şi t<
corpul lor şi spatele lor, şi aripile lor şj m âinile lor, şi obiezile lor era
pline de ochi, - şi toate cele patru roţi a lor“. Aceasta vorbeşte despr
faptul că trăsura a parcurs o cale lungă, roata istoriei a mai acumula
nu o singură mie de ani. Lista reîncarnărilor s-a îmbogăţit multipli
s-a oprit trăsura în ultimul timp la marginea următoarei epoci, adie
a perioadei noastre comune. Mai departe proorocul vede cur
conducătorul acestei trăsuri îi dă ordine omului îmbrăcat în haine d
in: „Intră între roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii d
cărbuni aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupr
cetăţii!... Şi când a intrat el şi a stat lângă roţi - atunci unul di
heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi i-a d;
în pumnii celui îm brăcat în haine de in, iar el, luându-l a ie ş it Şi I
heruvimi sub aripi se vedeau un fel de m âini omeneşti" (lezechi
10/1-2, 7-8).
Cărbunii aprinşi, ce au fost luaţi de la heruvimi şi arunca
asupra cetăţii, simbolizează cunoştinţele date omenilor, care explic
provenienţa lor. Trebuie de remarcat o împrejurime destul d
importantă. După cum se vede aceste cunoştinţe (cărbunii), sunt da
direct în mâna omului prin intermediul heruvimilor. Deci, un heruvir
ia cunoştinţele cu mâinile lui şi i le dă unui om îmbrăcat în haine d
in. Deci, acest om nu este unul oarecare, ci unul anumit care est
capabil să înţeleagă esenţa lucrurilor şi să o transmită altora, di
mână în mână. Această posibilitate i se va oferi, în viitor, unui or
oarecare care va avea un contact direct, o oarecare cunoştinţă,
posibilitate de a vedea lucrurile în faţă, de a le atinge cu mâinile
Această mărturie o avem în Biblie, chiar aceea că omul în haine d
in este bărbat. Trebuie să înţelegem că Biblia este un materii
codificat; un plan, o sferă, un calcul pentru şute şi mii de ani înainte
Istoria societăţii - viaţa vie, unde nimic nu stă într-un singur loc, toti
permanent se mişcă şi se schimbă. La fel ca nisipul de pe malul mări
niciodată nu poţi şti unde va ajunge peste câţiva ani. La unele imagii
ale proorocilor trebuie să ne uităm ca la o scenă a viitoarele
evenimente, programe de acţiuni, strategie şi tactică, unde pot

82
definite doar rolurile principale, dar şi acestea numai cu un anumit
procent de probabilitate. Foarte des se întâmplă ca o funcţie înaltă
să-l strice interior pe om şi acesta devine deja imposibil de a fi folosit
în scopurile Cosmice. De aceasta în Biblie sunt o mulţime de
exemple, unde oamenii nu şi-au îndeplinit funcţiile exclusive cu care
au fost investiţi. Foarte mulţi au devenit înfumuraţi, au devenit
zgârciţi, s-au pervetit. Dacă ar şti omul că el nu trăieşte o singură
viaţă şi în viitorul apropiat din nou va veni spre renaştere, iar apoi
iarăşi şi iarăşi, poate că totul ar fi mers altfel. Cu toate că eu am
îndoieli. Din cele mai vechi timpuri religia Budhistă cunoaşte
procesele reîncarnării, dar cu toate acestea, salturi remarcabile în
direcţia evoluţiei nu prea s-au făcut. Omului îi este caracteristic să
creadă că el trăieşte o singură viaţă şi de aceea nimănui nu-i pasă
ce va urma, „după mine potopul". Probabil din acest motiv, mergând
spre îndeplinirea dorinţelor structurilor ierarhice, religia creştină a
scos din documentele sale informaţia despre reîncarnări.
Numai că această problemă nu este simplă. Tema reîncarnării
este una din bazele fundamentale în tematica culturii şi creşterii
raţiunii cosmice. Pe ea se bazează toate celelalte: şi începutul, şi
sfârşitul, dar mai ales mijlocul. Cum am spus mai înainte noi toţi, în
trecutul îndepărtat, am fost sub diferite forme de viaţă (cristale,
plante, animale). înainte de epoca homo sapiens a fost altă epocă -
epoca creerii raţiunii animale. Până a se ajunge la această fază în
care suntem am trecut prin altele, fiind la început animal eteric, apoi
om eteric; raţiune animală apoi raţiune umană. Aproape totul se
explică ca în teorema evoluţionistă a lui Darwin şi totuşi nu.
Nu doresc acum şi aici să-l contrazic pe marele învăţat,
deoarece lucrarea lui se referă numai la lumea Biosferei. Scopul
acestei cărţi este altul, anume de a lămuri crearea animalului eteric
raţional pe baza corelării a trei lumi paralele: lumea biologică, lumea
intermediară şi lumea Cuantică. Biosferei, în lumea intermediară i se
învecinează zona MAT (primul nivel al Neosferei „camera de jos" a
Arcei lui Noe), în lumea Cuantică-zona neutră. Aceste regiuni au
unele şi aceleaşi hotare în geografia Magnetosferei.
Aşadar, zona neutrală, zona Mat, Biosfera, sunt începutul,
începutului, începuturilor. Aceste trei lumi au hotare unice, pătrund
una în alta şi se intersectează, sunt aşezate la nivelele energetice 1,
2, 3, toate fiind implicate în crearea lumii animale, creşterea şi
dezvoltarea ei. Anume aici îşi are începutul şi dezvoltarea raţiunea

83
animală. Intr-o oarecare măsură această regiune este locul de
naştere a trei civilizaţii la nivel duhovnicesc, ce sunt codificate în
cuvântul EVANGHELIE. De aici au apărut lumile cuantice, Iad şi Rai.
Civilizaţiile MAT, LAM, NOE (Matusalem, Lameh, Noe) au apărut din
sfera intermediară, iar lumea noastră proprie, din sfera biologică.
Numai aceste zone exportă raţiune în toate regiunile planetei şi
Cosmosului. Din cauza particularităţilor exclusive şi importanţei
Biosferei, ca izvor al tuturor vietăţilor, din partea Cosmosului sunt
interzise orice forme de vizite şi contacte oficiale. în general, în
obiectivele Cosmosului, unde se cultivă şi produce raţiune,
autorităţile locale, interzic aceste legături şi contacte până la un
anumit timp. Pentru aşa ceva este nevoie de un permis aparte. Legile
Cosmosului sunt cu mult mai dure, decât codul nostru penal. Dar
repet aceste limite se referă la lumea corpurilor albuminoase.
Civilizaţia atmosferică are dreptul şi permisiunea de a întreţine toate
formele de contacte necesare, cu toţi locuitorii lumilor Cosmice,
desigur în conformitate cu rangul şi dezvoltarea lor. Intervenţia, altei
forme de raţiune a altui sistem stelar, în Biosferă, este imposibilă,
măcar de aceea că deasupra capetelor noastre avem o mulţime de
apărători şi şefi proprii, destul de înţelepţi, care ştiu, cunosc şi se
descurcă în treburile propriei planete mai bine decât orice străin. în
afară de aceasta Preaînaltul, singur poartă răspunderea de calitatea
şi cantitatea raţiunii exportate în afara orbitei Pământului. Civilizaţiile
stelare exercită în perfecţiunea lor, se întrec între ele, dar aceasta
nu are un caracter antagonist. învingătorii nu-i constrâng pe învinşi,
deoarece în urma competiţiei nu primesc nici medalii nici bani,
victoria la acest nivel comportă numai satisfacţii morale. De
cantitatea şi calitatea civilizaţiilor stelare, depinde direct colaborarea
între ele, mişcarea lor şi perfecţiunea întregului. Pe o singură
cantitate şi calităţi minime nu se va ajunge departe, de aceea în
sistemul nostru se pune accentul pe calitatea cultivării raţiunii, cel
mai de răspundere, cel mai privilegiat, cel mai greu, cel mai scupulos
lucru. în aceasta sunt implicaţi specialişti (Dumnezei) de înalt nivel,
cu o înzestrare aparte în talent şi răbdare. Foarte des, de acest lucru
se ocupă Liderul civilizaţiei, dar nu întotdeauna, deoarece are nevoie
de cunoaşterea biologiei, aceasta este mai greu decât să construieşti
aparate zburătoare (OZN-euri şi altele) şi chiar mai greu decât să
construieşti mecanisme stelare. Toţi cei ce manevrează civilizaţii
stelare sunt de fapt nişte arendaşi, dacă e să ne exprimăm în limbajul

84
nostru, ei iau, in arenaa, ae ia proprietar pe o anumită perioadă de
timp, obiectivul stelar şi spaţiul înconjurător. Ce vor face acolo nu
interesează pe nimeni şi nimeni nu se va implica în treburile lor
interne. însă civilizaţia trebuie să prelucreze produsul vieţii şi
activităţii lor în conformitate cu etaloanele Universului. Cea mai mare
pretenţie şi cele mai dure cerinţe vor fi asupra raţiunii exportate de
ej, în caz contrar ei pot avea unele neplăceri destul de mari, din partea
sistemelor stelare învecinate. Se poate ajunge chiar până la războiul
lumilor, acestea nu sunt simple, deoarece ele sunt o bătălie între
Dumnezei, în cel mai drept sens al cuvântului, războaie interstelare.
Dar la aşa ceva nu se ajunge deoarece pe Creatori este imposibil
să-i păcăleşti şi de fapt nimeni nu încearcă. Creatorul Biosferei nu
poate fi ocolit, la fel, Constructorul general al organizaţiei stelare, iar
despre proprietarul Galaxiei nici nu se mai discută. De aceea există
ierarhie, fiindcă cel ce vine din urmă este mai slab. Tronul împărătesc
în Cosmos nu se transmite prin moştenire, şi nici nu se supune la
vot, ci se primeşte pe baza calculelor matematice, a priorităţilor
plasmei raţionale a individului faţă de ceilalţi.
Omul se supără pentru faptul că nimereşte în Rai şi înjură cerul
din toate puterile. Dar din cauza neconştientizării menirii sale
supreme, nicidecum nu poţi avea pretenţii la El. Chiar pe motiv, că
omul nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă nimic, este posibil ca el
niciodată să nu mai priceapă construcţia Lumii şi a Universului,
unitatea lui cu acesta. Raţiunea acestui om nu poate lucra în exterior
pentru a da, aceasta fiind cerinţa de bază pretinsă fiecăruia, ce vrea
să meargă pe calea progresului.
Toate procesele de cultivare a raţiunii cosmice pe planeta
noastră sunt vegheate de un organ de control şi conducere din
Atmosferă şi din Cosmosul învecinat în frunte cu Preaînaltul.
Dacă în procesele dezvoltării noastre, sărim peste o etapă, sau
nu vrem să luăm în considerare un fenomen, atunci acest organ de
conducere ne va întoarce înapoi sau ne va aduce problema din nou
în faţă spre a fi rezolvată. Deci, dacă în plan social, interstelar, şj aşa
mai departe, apare o problemă, înseamnă că în procesele de
dezvoltare s-a emis o greşeală, atunci ea trebuie imediat reparată,
deoarece prin închiderea ochilor, problema nu se va rezolva şi va
apărea peste un timp în faţa noastră sub o formă mai complicată.
Societatea umană, în momentul de faţă este pusă în situaţia de a-şi
corecta şi rezolva greşelile comise cândva. Cu depunerea eforturilor

85
necesare în direcţii corecte, atunci mai mulţi oameni vor fi fericiţi şi
acest ciclu va fi încununat de succes faţă de cele anterioare. Numai
aşa vom avea şansa de a trece într-o altă etapă de dezvoltare. Pentru
ce mai trăim noi oamenii, pentru ce mai există societăţi dacă nu
pentru aceasta? Nu vreau să cred că născându-ne din pământ vrem
să ne întoarcem din nou acolo.
Dar să ne întoarcem la tema noastră. Trebuie să ridicăm cortina
încă a unei taine care este ascunsă pentru omenire. E timpul să
vorbim despre ceea ce nu a demonstrat Darwin. Să ne întoarcem la
începuturi, în primele stadii fundamentale de creare a raţiunii. Da, noi
toţi avem în noi un început animalic. Formarea raţiunii se înfăptuia şi
se înfăptuieşte pe baza creşterii animalelor, cum se realiza acum
milioane de ani în urmă aşa se realizează şi acum. Acest proces nu
s-a oprit niciodată. Aşa cum sunt fraţii noştri mai mici şi vii (animalele),
cu multe milioane de ani în urmă am fost noi însăşi, iar acele animale
care vieţuiesc astăzi cu noi împreună pe pământ, nu sunt altcineva
decât viitoarele generaţii de fiinţe raţionale. Pentru acest scop sunt
bune nu numai mamiferele pământului, dar şi ale apelor. Cu multe
milioane de ani în urmă, ca material, au fost buni chiar şi şerpii,
crocodilii, caracatiţele, racii, păsările, şopârlele, dragonii şi dinozaurii.
Totul depinde de imaginaţie, timp şi ordinea rânduielilor, mediul şi
condiţiile de viaţă. Fiecare epocă are populaţia sa, semaforul său,
fiinţe raţionale se pot cultiva pe baza oricărei fiinţe animalice. în acest
timp, culoarea verde a semaforului o au numai mamiferele. Timpul
dragonilor şi dinozaurilor a trecut. Fiecare din noi, în trecutul său
foarte îndepărtat a fost una din aceste animale, generaţia actuală de
oameni este complet formată din strămoşii mamiferelor. Noi, probabil
după toate aparenţele, reprezentăm a doua generaţie de oameni,
crescuţi şi cultivaţi pe baza acestor animale. în Biblie nu întâmplător
se descrie imaginea proheruvimilor. Descrierea lor minuţioasă arată
foarte exact provenienţa omului.
Creşterea şi cultivarea raţiunii se îndeplineşte prin metoda
„răsadului". într-un animal nou născut se „răsădeşte", se implantează
un al doilea animal de aceeaşi formă, specie şi sex, dar în formă
energetică (eterică). Această „răsădire" se înfăptuieşte printr-o gaură
microscopică în partea de sus a craniului. în limbajul budhiştilor,
aceasta se numeşte gaura lui Brahma. Animalul „răsad" eteric are
toate semnele unei fiinţe vii: plasma raţională magneto-energetică,
corp energetic cu toate accesoriile şi atribuţiile care le are şi

86
analogicul corp albuminos. Mai mult decât atât, de exemplu,
)Calul-răsad“ eteric nu se deosebeşte cu nimic de corpul albuminos
al calului, poate numai cu dimensiunile, transparenţa şi invizibilitata.
însă orice fiinţă eterică are şi privilegii: este uşoară, se mişcă rapid
deoarece nu este îngreunată cu greutatea corpului albuminos. Acum
trebuie să ne uităm cu alţi ochi la ceea ce este corp biologic. Corpul
biologic -purtătorul raţiunii, în el sunt încuiate, ca într-o temniţă, două
fiinţe vii, eterice, două raţiuni, două caractere. în pisica noastră iubită
trebuie, să vedem într-o simbioză, două pisici magneto-eterice.
prima o constituie corpul albuminos, a doua, după voia soartei, se
„răsădeşte" în momentul naşterii animalului. Prima se numeşte
primnăscută, a doua „răsad" (pasager). în momentul implantării
acestui răsad, în interiorul creierului se mai introduce şi un dispozitiv
computerizat foarte complicat -biorobot. Acesta este un mecanism
care are funcţia de a exclude complet posibilitatea de a lucra în
comun a acestor perechi de conştiinţe. După aspectul exterior acest
dispozitiv are o formă de pasăre, care seamănă mai mult cu un vultur.
Biorobotul implantat în animal are un singur cap de vultur. Vulturul
cu două capete i se implantează omului şi aceasta este deja o
emblemă. Omul care va trece epoca nemuririi va avea un alt
dispozitiv care diferă cu mult de primele două. Acest dispozitiv va
semăna cu pasărea phoenix. Da, anume acea pasăre legendară şi
mitologică, cu cap de om, care va fi miracolul lumii şi miracolul
tehnicii. Ea, la fel este de natura vulturilor, dar are un cap bine format
şi frumos de femeie. Ea reprezintă simbolul abnegaţiei, înţelepciunii
şi al arderii totale, adică renunţarea de sine, totodată renaşterea la
o nouă viaţă, mult mai perfectă. La animale acest dispozitiv este mai
simplu -vultur cu un singur cap. Acest biorobot are propriul număr de
cod, parolă, şi proprietar individual. Biorobul fixează toate elementele
importante din viaţa animalului; fotografiază şi transmite informaţiile
într-un centru informativ special (banca de date) unde este formată
ocartotecă pentru fiecare animal, pe baza căruia se cultivă raţiunea,
în caz de pericol, moarte, naştere sau alte evenimente importante,
se declanşează sistemul de semnalizare; tot el, în caz de necesitate,
va chema ajutor sau va transmite înscrierea video-auditivă în
instanţele necesare. Această instanţă de filare asupra acestor
animale funcţionează 24 de ore din 24. La semnalele despre naştere
sau moarte, imediat se grăbesc colaboratorii, salvatorii, obligaţia
acestora fiind deservirea operaţiilor pentru reîncarnare. Ei trebuie să

87
trimită pe cineva spre noi, sau să întâmpine pe cineva, dintr-o lume
în alta şi invers.
lată de ce în Apocalipsa, patru animale ce stau în jurul Tronului
Domnului „nici ziua nici noaptea nu au linişte şi odihnă zicând: Sfânt,
Sfânt, Sfânt, Domnule Domnezeu Atotştiutorul, Cel ce era şi Cel ce
este şi Cel ce va veni“. lată de ce animalele fără de sfârşit dau slava
şi cinstea Celui ce stă pe tron. Acei care se grăbesc la semnal sunt
fiinţe omeneşti, chiar dacă la alt nivel energetic şi au funcţia de a
„răsădi“ (dacă aceasta a fost o naştere) sau a ajuta la despărţirea
acestor două componente eterice, din lumea intermediară şj
Cuantică. Fiinţa animalică primnăscută rămâne în Neosferă în zona
MAT, iar animalul „răsad" va pleca mai departe, tot în Neosferă, dar
cu un etaj mai sus. Fiinţa nivelului trei, la fel va ieşi afară, cum a intrat
în corpul fizic prin gaura lui Brahma, numai că de data aceasta va
ieşi din animalul primnăscut. Dacă fiinţa eterică primnăscută nu
întâmpină nici o problemă în părăsirea corpului biolologic moft, atunci
pentru a se dezlipi, fiinţele acestor două lumi au nevoie de ajutor
dintr-o parte. Toate operaţiunile de despărţire intră în obligaţiile lumii
intermediare, iar operaţiunile legate de naştere, le îndeplineşte
lumea Cuantică. Orice viaţă multiplă are nevoie de foarte mare
atenţie din partea tuturor instanţelor, din parte personalului de
deservire, care este destul de numeros şi lucrează non-stop. Trebuie
să adăugăm că, dacă lumea intermediară se trimite spre reîncarnare
pe ea, însuşi, atunci toate operaţiunile premergătoare le îndeplineşte
tot ea, (şi trimiterea spre reîncarnare, şi întâmpinarea fiinţelor dupâ
moarte). Vă aduceţi aminte cum Noe, după potop, personal a
înfăptuit descărcarea întregii corăbii? La el după cum ştiţi nu a mers
totul foarte bine, având nevoie de câteva experimente în plus
Primele două încercări au fost cu ghinion; şi corbul şi porumbelul s-an
întors cu nimic. Numai după o a treia ieşire totul s-a terminat ci
succes, porumbelul întorcându-se spre seară, avea în cioc o ramura
verde de măslin. Niciuna din fiinţele animalice marcate nu se poate
pierde, deoarece biorobotul anunţă, comunică toată informaţia
necesară: unde, ce, când, în ce împrejurări. Acest dispozitiv
computerizat îşi are numărul, emblema şi parola proprie conform
nomenclatorului.
Dacă ar fi posibil ca în capul animalelor să fie introdus ur
dispozitiv şi mai complicat, care ar permite conlucrarea împreună a
două conştiinţe, atunci noi am avea de-a face cu animale raţionale

88
care ne-ar fi înţeles pe noi foarte bine, şi mai mult decât atât ar fi
vorbitoare. Reiese că totul depinde doar de tehnică, permite ea sau
nu conlucrarea la un loc a doua conştiinţe-primnăscut şi implantat
răsădit". Cu părere de rău, aceasta nu depinde de noi. Animalele
noastre au două conştiinţe diferite şi fiecare lucrează în voia lui.
personalitatea „răsădită" nu participă în procesul de gândire al
creaturii primnăscute, cu toate că se hrăneşte şi se îmbogăţeşte pe
contul ei. în caz de necesitate conştientul fiinţei „răsădite" nu poate
ajuta cu nimic, deoarece este complet izolată, lată de ce loan vede
aceste patru animale exotice, care stau împrejurul Tronului Domnului
pline de ochi şi dinainte şi din spate. Aceasta vrea să spună că ochii
nu sunt îndreptaţi într-o singură direcţie, deci şi cele două conştiinţe
sunt despărţite.
Da, probabil ar fi foarte bine să fim înconjuraţi de animale
vorbitoare. Să putem pune pe spatele lor mai multe obligaţii şi să
avem mai multe cerinţe de la ele, în timpul liber să avem cu cine bârfi.
Da, ar fi probabil cu mult mai bine decât acum. Avem acasă şi pisici
şi câini, dar şi o mulţime de griji suplimentare legate de ele; aproape
nici un folos, dar principal este faptul că nici măcar nu ai cu cine vorbi.
De multe ori ni se formează impresia că acestea înţeleg totul şi parcă
se sfiesc de imposibilitatea lor de a vorbi, parcă se simt mai inferioare.
De multe ori înţelegem şi noi că dacă ar grăi, ar fi vorbit cu noi fără
întrerupere, povestindu-ne multe, şi-aceasta ar fi o comunicare foarte
frumosă. Dar după cum se vede, din anumite motive, aceasta ar fi
inoportun, neraţional, poate chiar periculos. Omul, la un stadiu mic
de dezvoltare este periculos: grupări mari de ucigaşi şi paraziţi, ce
să mai vorbim de animale. Un aşa animal vorbitor şi raţional, va pune
in genunchi toată familia şi-i va impune să-l slujească. Este foarte
posibil ca stăpânul şi câinele să-şi schimbe locurile. Mai departe va
ordona animalul, iar subalterni, va avea întreaga familie. Probabil va
ti periculos să lăsăm copiii în îngrijirea acestor confraţi.
La această situaţie, foarte bine, ne dă un răspuns Biblia. A
reuşit doar şarpele din grădina Edenică, chiar sub ochiul Atotvăzător
al lui Dumnezeu, chiar în preajma Lui, să o convingă pe Eva să guste
din fructul interzis. Şarpele vorbitor s-a comportat faţă de fetiţa încă
tânără destul de viclean. Acesta nu s-a temut de supărarea
Creatorului şi a „iniţiat" tânăra pereche cu mult înainte decât ei îi era
necesar, după legile grădinei Edenice.
Dar Dumnezeu este Dumnezeu. De aceea El şi este Creator
ca să facă diverse experienţe. De ce să nu-şi permită El să aibă
animale vorbitoare, dacă aceasta este posibil şi-i stă în puterile Lui.
Totul se face cu un folos, în numele experimentelor şi practicii. Ce
este drept, urmările au fost cam neplăcute şi de aceea şarpele a fost
blestemat, privilegiile s-au terminat, s-au anulat şi ierarhiile. în aşa
fel animalele vorbitoare nu au primit dreptul la viaţă. Acest
experiment a fost recunoscut de către Dumnezeu ca neraţional.
Ca oricare altă viaţă multiplă din lumea Cuantică, animalele
eterice se cresc după aceeaşi schemă. La fel, în ordinea rândului,
sunt primite în Biosferă, la fel îşi îmbogăţesc corpul şi conştientul de
la materia primnăscută, la fel de încet cresc şi se maturizează, la fel
după asemănarea corpului purtător au forme şi contururi şi la fel,
aleargă în patru labe. La început ele au dimensiuni mici, dar cu timpul
acumulează în greutate, se îmbogăţeşte plasma raţională şi fraţii
noştri mai mici acumulează minte, înţelepciune. Ele nu numai că
înţeleg foarte bine graiul omenesc, dar şi vorbesc cu noi cu plăcere.
Cu toate că au o raţiune primitivă, totuşi le este de-ajuns pentru a
comunica cu omul. Partea cea mai capabilă dintre ele, începe a-l
invidia şi copia pe om. Pentru aceasta ele fac tot posibilul de a se
asemăna; merg în două lăbuţe, tot mai des şi mai mult încep a
manipula cu diferite obiecte şi chiar le apar nişte preschimbări în
înfăţişare, proporţiile capului devin cu mult mai mari în comparaţie
cu capul biologic; corpul se face mai lung, semănând mai mult cu o
ţeavă decât cu orice altceva. începând de la gât, corpul cilindric se
îngroaşă lent şi la atingere îl simţim ca pe un câmp dens şi dur. Blana
nu este proporţional împărţită şi crează impresia unei blăni
neîngrijite.
Să facem cunoştinţă cu unele din animalele lumii Cuantice. în
această lume cele mai iubite animale domestice nu sunt pisicile sau
câinii, ci cele cu copite. Ele sunt acolo foarte iubite pentru caracterul
bun, pentru iubirea lor de pace, pentru simţurile lor, sensibilitatea,
compătimirea şi cordialitatea lor. în lumea Cuantică, pisicile şi câinii
noştri iubiţi, nu pot ocupa un loc înalt din cauza caracterelor alintate;
suspiciunea lor, înfumurarea şi agresivitatea lor. La ele depozitarea
raţiunii diferă de raţiunea primnăscută, foarte accentuat se manifestă
emoţiile nedorite şi trăsăturile caracterului. Dacă în lumea noastră
omul preferă să-şi petreacă timpul liber vorbind, distrându-se cu
pisica sau câinele credincios, devotat, atunci acolo, în lumea

90
Cuantică se preferă mai mult un miel, un berbec sau un tăuraş. Acolo
aceste animale, cu 'plăcere îndeplinesc dorinţa omului şi se
deosebesc la toate nivelele prin sârguinţa şi iubirea lor de muncă,
sunt foarte mobile şi vorbesc cu plăcere fără întrerupere.
Odată, când meditam asupra acestei teme, împrejurul meu s-a
adunat o turmă mică de oi. Ele erau foarte binevoitoare, dar puţin
îngrijorate. Mi-au permis să le ating, să le mângâi, să le privesc şi
apoi, prietenos, toate deodată au alergat în vale. Altădată, în jurul
meu, s-au adunat mai multe pisici. Toate m-au întâmpinat într-o stare
de alertă, aproape răuvoitoare. Cu cele mai bune intenţii, am întins
mâna spre prima, care era mai aproape de mine, dar pisica a
considerat gestul meu altfel. Cu o mişcare rapidă mi-a înţepat
dureros mâna şi dorinţa mea de a comunica cu ele a dispărut imediat.
Apoi, deodată, ca la ordinul cuiva, una dintre ele, probabil, care era
cea mai mare s-a apropiat de mine, m-a privit cu atenţie, fiind destul
de precaută, s-a aşezat lângă picioarele mele, permiţându-mi să o
privesc şi să o ating.
Fiinţele eterice, animalele cuantice, se cultivă şi se cresc într-un
timp foarte îndelungat. Ele se confecţionează dintr-o măcinătură
foarte fină; se acumulează fărâmă cu fărâmă şi necesită o perioadă
îndelungată, o cantitate mare de vieţi trăite în corpuri biologice. Aşa,
în timpul miilor, zecilor de mii şi chiar sutelor de mii de vieţi, prin
metoda „răsădirii" (prin metoda reîncarnării), se cultivă şi se creşte
individul animal eteric. Animalul cu o durată a vieţii mai mare în corpul
biologic (de exemplu elefantul), are nevoie de mai puţine reîncarnări.
Un oarecare alt animal, care serveşte drept hrană pentru altele, de
aceea având o viaţă scurtă, are nevoie de a ieşi spre naştere în
Biosferă de mai multe ori. După ce am acumulat aceste informaţii
despre animale, de fiecare dată îmi este oarecum să mănânc came,
am înţeles că toţi suntem canibali. Odată chiar m-am gândit să
calculez ce cantitate aproximativă de animale am nimicit eu. Nu are
nici o importanţă că nu le-am nimicit eu cu mâna mea, deoarece
pentru mine aceasta a făcut-o altcineva, pentru a-mi îndestula
stomacul meu. Din totdeauna mi-am dorit să mă hrănesc numai cu
hrană vegetală, ceva în interiorul meu se revolta împotriva cărnii.
Odată mi-a trecut prin cap gândul, că nu are de unde să apară în
lume bunăvoinţa, bunătatea şi dreptatea dacă se ţine şi stă omul
numai pe sânge, numai pe ucideri şi canibalism. Să ne întoarcem
acum la tema noastră.

91
Vă reamintesc că în procesul cultivării raţiunii, în etapa
contemporană, sunt implicate mamiferele: acvatice şi pământeşti,
răpitoare şi ierbivore. Longevitatea întregului proces este diferită
pentru fiecare individ şi se întrerupe odată cu acumularea plasmei
raţionale de un standard corespunzător. La atingerea acestui
standard, se permite „răsădirea" într-un animal cu formă şi chip de
om. Da, anume într-acel humanoid, adică într-acel deja cunoscut de
toţi - omul zăpezilor sau într-un om dintr-un oarecare trib existent pe
faţa pământului, care până şi acum mai trăieşte în epoca de piatră.
Astfel de humanoizi, oamenii zăpezilor, pe care mulţi i-au văzut dar
nu i-au prins, în natură sunt destui de mulţi. Natura, îi ascunde foarte
minuţios ochiul nostru, îi păstrează ca pe ochii din cap şi de aceea,
noi până în timpul de faţă, ne îndoim de existenţa lor. Cu toate
acestea ei există într-un număr destul de mare şi peste un anumit
timp, se vor înmulţi pe tot pământul. Vine epoca omului nou şi pentru
aceasta se pregăteşte o bază, se fac unele restructurări.
Omul zăpezilor încă nu este om, este mai mult un animal, dar
el ca toate celelalte, are în lumea Cuantică a sa prelungire - viaţa
multiplă. Acest fel de om se cultivă şi se creşte, după analogie, ca
toate celelalte fiinţe. El nu are nici o prioritate înaintea altei raţiuni şi
populaţia lui este destul de mică în comparaţie cu cea a pământului
Dar el anume, cu corpul sau biologic, este ales pentru a doua etapă
de cultivare a raţiunii şi este unicul şi ultimul corp purtător al raţiunii
Aceasta înseamnă că începând cu a doua etapă de dezvoltare a
raţiunii toate manipulările următoare, pentru reîncarnare vor fi legate
de această fiinţă, de acest Adam, de această formă de viaţă. Mai
departe, în viitor, toate „răsadurile" se vor face numai în aceste
corpuri. Acei care ne cultivă pe noi au dorit ca viitorii humanoizi să
împrumute organizaţia structurală şi forma corpului după chipul şi
asemănarea acestor animale.
Acest proces este reorganizarea formei precedente, într-un aii
model, preschimbarea construcţiei precedente Intr-o construcţie
asemănătoare cu a omului; aceasta este crearea unei lumi unice a
societăţii omeneşti cu societatea animalică, care înainte era
despărţită de noi. Aceasta mai este şi crearea unei duble societăţ
pe baza corpurilor fiziologice în direcţia unei forme de viaţă comună
şi pe aceeaşi bază de hrană luată din lumea vegetală. Cu alte cuvinte
omul va trăi împreună cu animalele pe aceeaşi bază de hrană.

92
A DOUA ETAPĂ DE CULTIVARE A
RAŢIUNII. CREAREA OMULUI
9

A doua etapă de cultivare a raţiunii, deja pe fundamentul unic


pentru toată populaţia raţională purtătoare de corpuri, are legile şi
deosebirile sale. După cum am spus mai sus, pentru această misiune
au fost alese animalele în formă de om după exterior, adică un
humanoid sau cum îl mai numim încă, omul de Neanderthal. Cu toate
că omul de Neanderthal nu este animal, ci deja este un om. Corpul
lui noi toţi îl purtăm până în prezent şi o să-l mai purtăm mult timp
înainte. Dar tot pentru acest scop, ar fi fost posibil să fie ales un
oarecare alt animal, şi în acest caz, noi toţi în prezent am fi arătat ca
un câine sau ca om cal. Aceasta nu s-a întâmplat din cauză că în
civilizaţia sistemului solar este primită şi aprobată forma omenească;
cu două mâini, două picioare şi se face tot posibilul pentru a întreţine
această formă în care noi arătăm astăzi aşa cum arătăm. în multiplele
civilizaţii ale Galaxiei noastre, formele nu sunt identice cu a omului
pământean. Ei sunt tot nişte fiinţe raţionale (unele cu mult mai
raţionale) dar sunt îmbrăcate în cele din diverse forme. Forma nu
reprezintă un lucru hotărâtor şi nu este aprobată o dată pentru
totdeauna. în etapele următoare ale spiralei evoluţioniste, formele
pot fi preschimbate, modelate în altele mai confortabile şi mai
perfecte. Acest proces al Cosmosului este asemănător cu acel în
care noi pământenii modificăm permanent şi perfecţionăm mijloacele
de transport, dându-le diverse forme. De aici reiese că pentru
Cosmos, două mâini şi două picioare încă nu este culmea
perfecţiunii. Despre existenţa altor forme de raţiune în Cosmos,
povesteşte foarte clar mitul despre centaurul Hiron, pe care l-a născut
Oceania (Ocianida), de la Dumnezeul Cronos. Hiron apare într-o
noapte înaintea mamei sale în chip de cal, iar aceasta, înnebunită,
se transformă în copac ca să nu-l alăpteze pe fiul ei - Centaurul,
oeoarece el mai jos de brâu era cal. Or fi miturile nişte poveşti, dar
ele conţin o aluzie fină despre aceea că formele raţiunii pot fi cele
mai diverse şi nu pot fi împărţite în bune şi rele, frumoase sau urâte;
aceasta este o îmbrăcăminte, care dintr-o dorinţă poate fi uşor
înlocuită. Luând în considerare că raţiunea cosmică este veşnică în
timp, atunci câteva mii sau zeci de mii de ani să le pierzi pentru
schimbarea îmbrăcăminţii, nu constituie o problemă, deoarece preţul
93
nu constă în îmbrăcăminte ci în plasma raţională. Pe Cosmos nu-|
interesează atât de mult forma, doar conţinutul ei. Oceania ştja
aceasta mai bine decât noi, de aceea mitul este o poveste - doar
pentru a transmite informaţia printr-o formă mai uşoară, dar din
păcate este nevoie de a o codifica (simplifica, de a spune mai mult
folosind puţine cuvinte -cuvinte - simboluri). Dar şi însăşi Hiron nu a
căzut cu faţa în noroi, dovedind a fi cel mai bun dintre cei care îi
înconjurau. Ce putea să se întâmple? O oarecare civilizaţie cosmică
învecinată ne-a abandonat nouă, pentru un oarecare timp, o parte
din populaţia sa, pentru ca aceştia să-şi termine ciclul lor de evoluţie
Hiron, după cum mi se pare, era nemuritor, ceea ce înseamnă că el
avea programul de a-şi termina faza proprie necesară nemuririi. Ir,
sistemul lui stelar, el nu a dovedit să-şi termine lucrurile, iar civilizaţia
lui, strângându-şi bagajele, a plecat spre o bază de aşteptare,
abandonându-i nouă pe cei care au rămas în urmă.
Imediat ce în omul zăpezilor s-a implantat „răsadul“, el s-a
transformat direct în omul de Neanderthal. Dar despre care „răsad*
este vorba? Numai despre acela care a permis conlucrarea la un loc
a două raţiuni, pe care noi îl numim biorobot. Aceasta s-a întâmplat
nu înainte ca dispozitivul precedent computerizat, care nu permitea
această conlucrare să fie anulat şi înlocuit cu altul mai perfect, care
permite conlucrarea a două raţiuni. Din acest moment începe
evoluţia omului, epoca lui, rândul lui. De aici în colo ne vom uita
complet cu alţi ochi la cuvântul „parapsihologie“, care de fapt şi
exprimă această conlucrare a două raţiuni. Din acest moment şi de
la acest cuvânt începe a doua etapă de dezvoltare a raţiunii, perioada
devenirii şi formării omului. Emblema acestei epoci este deja un
vultur cu două capete.
Aceste deosebiri în omul de Neanderthal, în toată această
perioadă, i-au transformat înfăţişarea destul de mult. Cu cât plasma
raţională este răsădită mai mult în el, cu atât mai perfect şi armonios
devine corpul lui, deoarece însăşi natura tinde spre frumuseţe
Anume de aceea Adam şi Eva au devenit foarte repede atrăgători,
raţionali şi inteligenţi. Apare întrebarea: de ce oare să nu fie ei
deştepţi şi frumoşi din start, de la prima naştere a lor? Dacă ar fi fost
aşa, atunci neinteligenţa lor ar fi cu mult mai stranie decât
deşteptăciunea. în fiecare din ei, după cum ştim, era câte o fiinţă
raţională, conştientă, care totdeauna le venea în ajutor, învâţându-i
şi sfătuindu-i, îi ducea spre evoluţie şi îi educa Pentru ei nu era nici

94
1
o problemă că acel interior a fost cândva un animal. în el s-a
concentrat plasma raţională în cantitatea necesară pentru gândire
raţională. Aceasta este deja destul de bună pentru a descoperi binele
şi răul şi destul de conştientă pentru a face şi una şi alta. „Copacul
cunoaşterii binelui şi răului" - nu este nimic altceva decât însăşi omul,
fiinţa, viaţa şi evoluţia lui; emblema etapei a doua de cultivare a
raţiunii este a doua pereche de aripi, primele făcându-şi lucrul lor
s-âu strâns. Prin analogie - „Pomul plăcut la înfăţişare şi bun pentru
hrană" - prima etapă de dezvoltare a raţiunii, crearea animalului eteric
raţional, prima pereche de aripi.
Să vedem acum ce minuni face acest „Pom al binelui şi răului"!
lată ce spune despre el, însăşi şarpele: „Dar Dum nezeu ştie că în
ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca
Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. ,P e aceea fem eia socotind
că rodul pomului este bun de m âncat şi plăcut la vedere şi vrednic
de dorit, pentru că da ştiinţă, a luat din el şi a m âncat şi i-a dat
bărbatului său şi a m âncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la
amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin
şi şi-au făcut acoperăm inte“. După cum vedeţi le-a ajuns inteligenţa
să-şi coase haine şi să se acopere cu ele, mai mult decât atât ştiau
să se ruşineze, deoarece hainele nu le erau îndeajuns şi ei se
simţeau mai departe goi, ascunzându-se de Dumnezeu. ,JLe-a făcut
Domnul Dum nezeu lui Adam şi fem eia lui haine din piele şi i-a
îmbrăcat1 Cuvântul „le-a făcut' trebuie de înţeles ca „i-a învăţat",
ceea ce trebuia de demonstrat. „Şi a zis Domnul Dumnezeu: iată
Adam s-a făcut ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul". După
cum vedeţi, Adam s-a făcut ca un Dumnezeu, mai corect spus, ca
unul din Dumnezei, deoarece în această frază cuvântul Dumnezeu
apare la plural. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în cea dintâi viaţă
omenească, de la bunul ei început. Ar fi fost cu mult mai impresionant
dacă acestea nu ar fi fost aşa. Cât de mult oare a purtat Adam şi Eva
învelişul lor blănos? Nu atât de mult cum s-ar crede. Blana au purtat-o
doar câteva generaţii, până când au ajuns să-şi coase singuri haine
din piele şi să-şi amenajeze locuinţe. Confecţionându-şi haine pentru
a nu răci, amenajându-şi locuinţele, treptat blana a început să dispară
în aproximativ câteva mii de ani. Iar acei care vieţuiau în locurile
destul de călduroase şi-au lepădat blana poate şi mai repede, chiar
din primele etape, odată cu naşterea copiilor. Odată cu naşterea
copilului, în el se introduce o altă viaţă, în obligaţiile căreia intră un

95
ir
anumit program de acţiune. „Răsadului" nu-i este greu, cu ajutorul
permisiunilor necesare, să lichideze o programă genetică a
învelişului blănos, lichidând-o în anumite locuri şi în anumite cantităţi
care îi sunt prescrise. „Răsadul" are posibilitatea să nu distrugă
sistemul genetic ci doar să-l blocheze în anumite locuri. în acelaşi fel
este posibil să stimuleze creşterea părului pe cap, deoarece el acolo
este strict necesar; îndeplineşte funcţia de antene cosmice,
protejează creierul de câmpurile electrice şi magnetice, de radiaţiile
solare, de căldură şi de frig şi de asemenea acest înveliş mai este
bun şi ca o podoabă cosmetică.
lată însă, învelişul blănos al corpului omului nu-i este necesar
nicicum în afară de anumite locuri. Dacă acest înveliş ar exista şi pe
restul corpului, odată cu prezenţa lui apar şi o mulţime de probleme
în plus; se murdăreşte repede, se curăţă greu, în el se pot cuibări o
mulţime de paraziţi creşte pericolul bolilor infecţioase ş.a.m.d. Acesta
este un lucru greu - de dimineaţa până seara să-ţi cureţi blana şi să
nimiceşti în ea tot felul de paraziţi. Desigur, mult mai bine este să-ţi
pierzi timpul într-o oarecare altă direcţie, mai folositoare pentru
raţiune şi dezvoltare. Omul de Neanderthal avea nu mai puţine
probleme decât omul contemporan, dar totodată era cu mult mai
pasionat de muncă. E greu să ne imaginăm că este posibil să stai
câteva săptămâni întregi asupra unei pietre, ascuţind-o. Noi am fi
înnebuniţi făcând aceasta, însă el era cu mult mai răbdător, deoarece
ştia că pe el însăşi se ascute. Noi nu mergem după plug, dar ei
prelucrau terenuri întregi cu sapă de piatră; noi nu mai vrem să
îmbrăcăm o haină demodată, cu toate că este încă foarte bună, dar
ei ani întregi alergau după o singură pielicică. Oare i-am întrecut cu
mult noi pe ei? Da, i-am întrecut, dar foarte puţin. Noi am inventat
arme de foc, iar ei suliţa şi arcul; noi plugul, iar ei sapa, dar şi invers;
ei au inventat roata, iar noi spiţele şi toate celelalte unde este utilizată
roata. Vă daţi seama cui i-a fost mai greu?
Lui Adam, trebuie să ne închinăm, deoarece mergea în direcţia
progresului, şi această cale pentru el nu a fost deloc uşoară. într-o
luptă fără de capăt pentru supravieţuire, în munca grea şi chinuitoare,
dobândea el ceea ce astăzi noi aruncăm sub picioare, nu preţuim şi
nu păzim. Nu ne este nouă oare ruşine pentru această risipire? Ar
trebui să ne fie, deoarece 999 din 1000 s-au întors şi au pornit înapoi
spre degradare şi în viitorul apropiat vor ajunge la limita degradăm,
urmând ca după aceea, să nu mai fie trimişi niciodată spre naştere

96
1

jn Biosferă. Aceasta este prima moarte. Dacă aşa ceva se


va-ntâmpla atunci locul lor pe pământ îl vor ocupa alţii, născuţi din
animale şi se vor naşte ei undeva pe vreo oarecare insulă
îndepărtată, în forme de triburi asemănătoare cu cele din epoca de
piatră. Cum oare este posibil ca primji oameni având atât de multe
probleme au evoluat, iar noi aeum, în condiţiile noastre, avem toate
şansele să degradăm.
Cu Biosfera totul este clar, procesele sunt globale şi bine
conturate, unele se termină dând naştere altor procese, o viaţă nouă
0 înlocuieşte pe alta. în praf se transformă tot ce nu poate exista mai
departe, iar ceea ce era adevărat şi bun a primit dreptul să meargă
în continuare pe calea evoluţiei. Ce se întâmplă însă în lumea
Cuantică?
în această lume la fel se petrece o reorganizare. în lumea
subterană se lărgeşte spaţiul pentru populaţia tânără. Ei vor avea
teritoriul, conducerea, legile lor, obiceiurile şi graiul lor şi nu vor avea
nici un fel de legătură cu populaţiile mai vechi. între populaţia tânără
şi cele vechi se va aşeza un zid magnetic de nepătruns pe care nu-l
poţi nici ocoli, nici sări. Aceasta nu este permis pentru ca defectele
lumii vechi să nu lichideze imediat poporul tânăr. Tânărul Cain va
începe construcţia cetăţii care va purta numele copilului lui, cum s-a
mai întâmplat deja nu o dată şi despre care povesteşte Biblia în
primele sale pagini. Ce se întâmplă cu lumea veche de cealaltă parte
a zidului, este greu de spus, doar până când vor începe procesele
marilor migrări. Animalele eterice care şi-au primit în Bjosferă dreptul
de a deveni oameni (dreptul la toiagul şi rangul lui) treptat vor migra
dinzona neutră în lumea umbrelor (cea mai bună şi convenabilă zonă
pentru ei, în această etapă de evoluţie). Vor pleca toţi, nu va rămâne
nimeni, dar în locul lor vor veni alţii, la fel ca dânşii în trecutul lor
îndepărtat: micuţi, slabi, prostuţi şi neinteligenţi, speriaţi şi fără de
apărare. între ei nu vor fi mari diferenţe de mărimi, deoarece derivatul
de la elefant sau pisică, cămilă sau câine, delfin sau leu se va
compara numai după forţe şi puteri, deoarece în toată lumea
Cuantică funcţionează o singură lege supremă, unică pentru toate
fiinţele, la toate nivelele, pentru lumea subterană şi pentru lumea
terestră. Aceasta este legea dependenţei proporţionalităţilor între
masa plasmei raţionale a individului şi corpul lui energetic. Cu cât
este mai inteligentă fiinţa cuantică, cu cât conţine mai multă plasmă
raţională, cu atât mai mult se deosebeşte în dimensiuni şi forţe. Cu

97
toate acestea, plasma poate fi într-o oarecare formă pasivă ce nu
influenţează asupra construcţiei acesteia. Corpul purtător de raţiune
va depinde totdeauna direct de cantitatea materiei raţionale. Fără
exagerare se poate spune că aceste legi însoţesc raţiunea p
întreaga cale a evoluţiei: de la cel mai mic punct viu, până la gigantici
cosmici. Deoarece în procesele acumulării raţiunii nu toţi au aceleaş
succese, baze şi împrejurări, atunci chiar într-o singură promoţie
care se află cât de cât în aceleaşi condiţii populaţia se va diferenţi,
foarte mult pe scara dimensiunilor. Dar dacă o să luăm în comparatif-
şi diferite nivele de dezvoltare, atunci vom avea o diferenţiere mult
mai mare. De aceea în magnetosferă sunt oameni gigantici şi pitici
Omul, în lumea Cuantică se deosebeşte de altul după
înfăţişare, nu numai prin dimensiuni, puteri şi forţe, dar şi prin forme
în poziţia verticală de mers el a ajuns după primele „răsaduri" în
corpul Adam, însă înainte de acesta alerga în patru labe
Neanderthal-ianu! nu numai că şi-a îndreptat poziţia, dar şi-a impus
să mănânce cu mâinile, ceea ce pentru el era mult mai greu decât
toate. Şi-a impus să lucreze cu mâinile, dacă le putem numi aşa, în
acea perioadă, greu şi încet copitele şi labele de dinainte s-au
transformat în mâini. Aici acest proces a mers cu mult mai repede,
în comparaţie cu oricare altă parte a corpului. Extremităţile
posterioare nu doreau nicidecum să se reconstruiască, iar coada, în
general a rămas fără nici o atenţie. Acest lucru se întâmplă până în
zilele noastre, nici chiar capul nu prea doreşte şi se restructurează
destul de greu. în lumea Cuantică mulţi mai prelungesc să aibă, ba
coame, ba urechi de măgar etc. Dar această blană blestemată? Ea
a început să cadă numai de pe animalele cu copite, dar şi aici destul
de puţin. Acei care-şi au provenienţa din răpitoare nu pot scăpa de
ea, nici până acum când au trecut mii de ani dar preschimbări s-au
făcut foarte puţine. într-o situaţie mai bună se află cei ce-şi au
provenienţa din delfini, la ei s-a dezvoltat câte ceva deodată corect;
dar înainte de aceasta numai de câte ori s-a lucrat asupra lor în
„curăţătorii" pentru a-i aduce la anumite condiţii, deoarece până când
le-au crescut mâini şi picioare, aveau nevoie de aripi. Zburau ei cu
aceste aripi ca nişte vulturi adevăraţi, nici mai mult nici mai puţin ca
păsări cereşti. Tot ei s-au înfipt şi în ştiinţe mai mult ca alţii, din cauza
slăbiciunii mâinilor şi picioarelor lor. Atunci când toţi lucrau în
sudoarea frunţii, ei făceau diverse calcule şi studii mai mult în direcţia
mărilor şi oceanelor. Apoi tot ei construiau pe pământ luntrii şi

98
rcorăbii. Aceia care îşi au provenienţa din cai, construiau în imaginaţia
lor diverse pluguri, inventau pe pământ diferite trăsuri, roţi, iar apoi
automobile, deoarece aveau prin moştenire acest dar. Acei care
provin din berbeci sunt cei care tind spre putere, deoarece au
moştenit darul de a merge înaintea turmei. în antilume ia orice şef
te-ai uita toţi sunt încornoraţi şi cel mai mare dintre ei la fel are coarne,
pisicile s-au făcut diverşi învăţaţi în domeniul psihologiei. Vedeţi
dumneavoastră, ele cunosc mai bine sufletele oamenilor decât orice
animal; şi este firesc, deoarece toată viaţa dorm pe aşternutul
stăpânului fiind în preajma lui la cele mai diverse stări emoţionale şi
aceasta au dobândit-o prin moştenire. Castorii, de exemplu, s-au
aruncat deodată să construiască diverse poduri şi baraje, deoarece
acesta este domeniul lor. Dar câinii? La toate punctele de control şi
intrare în antilume stau numai nişte fiinţe sub formă de câine, paznici,
deoarece au darul de a păzi bunurile lor şi ale altora. Ce să mai
vorbim, genele sunt nişte fiinţe încăpăţânate, deoarece natura nu
glumeşte, dar construieşte şi perfecţionează în permanenţă templul
-corpul uman. Este imposibil să arunci totul deodată de pe tine, ca
să nu ai nici copite, nici coame, nici coadă.
în decursul unei evoluţii îndelungate, omul eteric a păstrat în
corpul energetic diverse semne distincte ale strămoşului animal,
unghii, blană, coame, copite şi chiar coadă. Numai unei singure fiinţe
i-a mers mult mai bine decât celorlalte, această fiinţă este cea care
a fost cultivată pe baza animalului în formă de om de la bun început,
din prima etapă, adică pe baza proiectului omului zăpezilor. El este
acela care nu are nevoie de preschimbări, deoarece toate lucrurile
sunt deja la locul lor. Apare o întrebare. Nu a putut oare evoluţia, aici,
să accelereze puţin mai mult procesul productiv? Doar şi în prima
etapă a evoluţiei şi în a doua „răsadurile" (transplanted) merg specie
în specie, în acea lume Cuantică, totdeauna în el totul era uman,
numai că avea blană. Da, din punctul de vedere al construcţiei
prototipului, acest humanoid a avut într-adevâr noroc deoarece nu
trebuie să schimbe nimic. Dar, se creştea el în prima etapă în condiţii
egale cu ale celorlalţi. Populaţia fiind destul de mică, spre naştere în
Biosferă ieşea destul de rar, de aceea, mai rar decât restul
populaţiilor se îmbogăţea cu plasmă raţională. Chiar şi legea
condiţiilor de start nu permite nimănui să iasă înainte, masa standard
de plasmă raţională, coeficientul standard de activitate a ei este
regula comună pentru toţi, drepturi egale, pentru ca mai târziu să nu

99
se supere nimeni. De aici reiese, că pe împăratul animalelor î| Va
întrece un oarecare berbec c e nu se evidenţiază prin nimic; Pe
înţeleptul şi inteligentul elefant îl va da după deget, un oarece şoricei
De aceea oamenii care îşi au provenienţa din omul zăpezilor nu au
deosebiri atât de convenabile faţă de ceilalţi, cum se poate crede
Uşor, nimănui nu i se dă nimic. După horoscopul astrologie, aceste
fiinţe se unesc sub simbolul „gemeni", lată, aceasta este taina
informaţiei codificate. Luând în considerare mica cantitate a
„adevăraţilor gemeni" cu ei se mai amestecă şi alte neamuri cu altă
provenienţă.
Populaţia magnetosferei mai are încă o particularitate
interesantă. Ei au posibilitatea de a-şi modifica, pentru un anumit
timp, parametrii diferitelor părţi ale corpului. Cu cât mai sus stau pe
treapta evoluţiei, cu atât mai uşor pot manevra cu forma, construcţia,
densitatea; formând impresia că nu au o construcţie dură, ci sunt
destul de plastici şi mobili de parcă mai au puţin şi se vor topi. Trebuie
subliniat că o aşa virtuozitate în transformări are un caracter
temporar. Ei exersează în aceasta numai pentru propriile plăceri,
pentru a-şi petrece timpul: gimnastica, întreţinerea formei sportive
Aşa, de exemplu„omul din antilume este capabil într-o secundă să-şi
transforme ghearele ascuţite de la mâini, într-o construcţie dură,
cimentată. Tot aşa, în 4-5 secunde poate să-şi transforme mâna
normală, omenească, într-o viperă, în aşa fel încât va coincide
perfect, chiar şi solzişorii divers coloraţi vor fi la locul lor. în starea
normală, obişnuită, corpurile au nişte forme conturate şi aproape
dure la atingere. Cu cât este mai sportiv şi mai puternic omul din
antilume, cu atât mai mult are un sistem corporal mai călit. Toate
caracteristicile referitoare la corpurile energetice^unt aduse pe baza
cunoştinţelor cu vieţuitorii celeilalte lumi. Adică, ceâa ce au văzut
ochii, au auzit urechile, au simţit mâinile, bineînţeles, printr-un contact
energetic.
Aşadar, să fabem bilanţul. Principalul e că până acum ne-am
însuşit faptul că în fiecare om, într-o simbioză stau două fiinţe
raţionale. Fiecare om are raţiunea sa şi propriul înveliş
magneto-energetic. Prima raţiune se construieşte de corpul biologic
şi la vedere ca două picături de apă copiază corpul material, a doua
este venită din altă lume şi după măsura posibilităţilor tinde să se
introducă în prima cât mai mult şi mai dens. Pe prima o vom numi,
omul-primnăscut, pe a doua „răsădit" (implantat). Primnăscutui, ca

100
run incubator, îl creşte pe al doilea, amândouă aceste fiinţe se
hr§nesc din corpul biologic, pe care noi l-am numit Adam. Adam se
I
coate spune că este destul de naiv, ba chiar stupid. Primnăscutul are
deja cu mult mai multă materie raţională şi prin urmare nişte
capacităţi mentale dezvoltate, cum s-a străduit aşa a şi primit; ţi-ai
pus mintea la contribuţie, rezultatele nu vor întârzia să apară, dacă
nu, din nimic nimic iese. Dacă nu aici, atunci în Neosferă vei primi
ce^i al tău; poate chiar dreptul la vieţi multiple, iar de acolo, dacă vei
avea putere vei pleca mai departe spre nemurire. Prin vieţile repetate
jn Biosferă, acesta treptat îşi va reconstrui şi va modifica corpul său
pentru un nivel mai înalt, câştigând deja dreptul de a avea locul de
reşedinţă, viză, în Cuantosferă. Nu-i nici o problemă dacă de la
început el va fi mic de statură, subţire şi cu corpul slăbit. în timp el se
va dezvolta, va creşte, va fi tot mai puternic şi va ajunge la deplina
maturitate. Pentru a se deplasa mai uşor, în nivelele Cuantice, va
primi aripi, care deja îi sunt cuvenite după rang. Cu aceste aripi el
poate zbura unde doreşte, deoarece ele se numesc
antigravitaţionale şi primesc nume de „îngeraşi". Acest nume nu este
serios, deoarece ei sunt oameni destul de maturi, cu toate că sunt
mici în dimensiuni. Aceşti „îngeraşi", pentru a-şi transforma corpul lor
la un nivel şi mai înalt, alt nivel al lumii Cuantice, au nevoie să trăiască
foarte, foarte multe vieţi în Biosferă. Acest proces este îndelungat şi
înaintea fiecărei reîncarnări trebuie să stea culcaţi în „casele lor de
cristal" aşteptându-şi rândul pentru a fi răsădiţi într-un corp carnal.
Până la momentul răsădirii ei aşteaptă într-o stare de anabioză, ce
este o procedură obligatorie pentru fiecare cu unicul scog de a
pregăti corpul pentru răsădire în purtătorul de raţiune albuminos. Pe
parcursul anabiozei scad toţi parametrii întregii construcţii, corpul
pierde nu numai energia liberă, lucrătoare, dârşi o parte din energiile
de legătură. în sfârşit, din toate acestea, rărhâne numai o asemănare
- matrice îmbibată cu plasmă raţională pasivă. Abia după aceasta
sunt înviaţi, li se insuflă energia vieţii şi... zboară ca suflete spre o
nouă reîncarnare. Acolo el poate face ce-şi doreşte, sau stagnează
sau evoluează, cei mai deştepţi nu înşeală aşteptările ci îndreptăţesc
investiţia. Aceste răsaduri se implantează în corpuri albuminoase
aproape în acelaşi ceas după anabioză. Dimensiunile lor sunt
asemănătoare cu corpul fizic nou născut - purtătorul, de aici rezultă
că spiritul îşi alege corpul, deci şi părinţii la care doreşte să se nască.
Dacă copilul nou născut va avea de exemplu 50 cm atunci în acest

101
caz şi persoana „răsădită" trebuie să coincidă cu aceste dimensiuni
Implantându-se în corpul nou născutului (în Adam), răsadul se naşte
într-o nouă viaţă: o altă reîncarnare, o altă viaţă şi o altă soartă. TotU|
este nou şi totul trebuie luat de la început.
Se începe un alt ciclu, copilăria se repetă: se deschide şi se
trezeşte având nevoie de fiecare dată, în fiecare naştere, de un alt
corp fiziologic pentru a se conştientiza pe sine ca personalitate. La
început corpul omenesc nu este capabil să construiască condiţii
favorabile pentru dezvoltarea activă a răsadului, de aceea toate
procesele sunt încetinite. Este nevoie, strict necesare ca să treacă
prin câteva etape: copilăria, adolescenţa şi maturitatea. împreună cu
omul creşte şi acumulează puteri şi răsadul (implantul). îşi
acumulează energie în corpul eteric, plasma raţională primeşte
treptat posibilitatea funcţionării active, să crească şi să se
perfecţioneze. Deoarece la om lucrează în pereche două raţiuni,
prim-născuta învaţă foarte ce vine din raţiunea personalităţii
implantate. O roată învârte pe alta şi împreună se mişcă înainte, o
formă de viaţă o creşte pe cealaltă şi invers. Lumea intermediară îşi
crează societatea ei civilizată, mărind populaţia Raiului. Această
populaţie nu va avea în genealogia sa strămoşul animal şi nici un
element distinctiv al provenienţei animalice pe chipul exterior.
Provenienţa lor va fi pur îngerească şi ei vor întrece în dezvoltare pe
fraţii mai mari, ca vârstă, şi le vor lua acestora dreptul de prim născut;
născându-se mai târziu îi vor întrece în toate pe primii. Acei care sunt
în Iad nu vor mai avea niciodată posibilitatea de a-i întrece. Foarte
des noi nu manifestăm înţelegere faţă de aceştia, privind cu ce
eforturi şi chinuri li se dau lor cunoştinţele, cu ce greutate îşi însuşesc
ştiinţele, fără a ne da seama că aceşti oameni sunt foarte tineri,
neîndemânatici şi se adaptează la împrejurimi. Dar aceşti oameni vor
atinge numai decât nivelurile lor şi chiar îi vor depăşi pe ceilalţi.
Dacă noi în viaţa noastră ne-am fi bazat numai pe raţiunea
primnăscută, nepemiţând nici un fel de intervenţie extraterestră, dacă
se poate spune aşa, în corpul nostru, adică nici un fel de contact cu
vieţile multiple pe care le-am numit „răsad", atunci noi am fi fost puţin
de tot mai inteligenţi, decât cea mai deşteaptă maimuţă. La fel ar fi
stat lucrurile dacă cineva nu ne-ar permite nouă de la naştere
conlucrarea împreună a două raţiuni. De una singură raţiunea
primnăscută nu s-ar fi putut dezvolta nicidecum până la acest nivel.
Cea de-a doua, care vine din îndepărtări, este aceea care posedă o

102
inteligenţă de mii de ori mai puternică decât prima. Tot ea este aceea
care vine nu numai pentru a creşte singură, dar şi să-i ajute primei a
învăţa graiul, să iubească şi să urască, să îndure şi să se bucure, să
qândească şi să analizeze, să viseze şi să-şi imagineze, să
deosebească binele de rău şi să le cunoască pe ambele. Cu alte
cuvinte răsadul vine pentru a o trânsforma pe cea cu dreptul de
primnăscut, din starea inertă pasivă a materiei raţionale într-o formă
activă, lucrătoare, într-un organ de gândire. Fără omul-răsad, să se
facă aşa ceva este practic imposibil. El este acela care tot timpul ne
învăluie şi ne împinge, care ne impune să mişcăm şi să lucrăm, să
gândim ş.a.m.d. Fără o aşa dădacă, bici şi sfătuitor, ştiinţele sunt,
practic, foarte greoaie pentru omul primnăscut. Dacă nu există spirit,
nu poate exista nici om raţional, mai mult decât atât, este nevoie încă,
ca spiritul să aibă trecere la educarea şi cultivarea raţiunii
primnăscute.
Dar, ca şi spiritul, numai o ajută pe raţiunea primnăscută şi nu
poate să-şi folosească toate puterile şi capacităţile sale. El ar fi
bucuros să se străduiască, şi-ar lua cu mult mai multe greutăţi asupra
lui, numai că două obstacole îl opresc să facă aceasta. în primul rând
nu este permisă înlocuirea totală a raţiunii primnăscute, şi în al doilea
rând există acel biorobot, care permite ca spiritul să vină numai în
ajutor şi să intervină, numai în parametrii permişi. Biorobotul
funcţionează ca o cenzură, ca un punct de control şi trecere. El nu
numai că controlează intervenţiile „răsadului", dar şi încuie informaţia
străină cu care „răsadul" doreşte totdeauna să se împartă cu raţiunea
primnăscută. De aceea, noi, până în timpurile de faţă, nu cunoaştem
nimic despre ea. Undeva, foarte adânc, simţim ceva, de undeva
cineva ne şopteşte, ne doare, dar, concret -nimic. Cu ochii nu poţi
vedea acest „răsad", nu-l poţi atinge cu mâinile; numai inima ne
spune ceva, dar şi ea de foarte multe ori ne amăgeşte. „Răsadul"
poate lua legătura cu noi, numai prin acest mecanism. Dacă o uşă
se întredeschide, în schimb se închide alta şi noi trebuie să ghicim,
ca pe o tablă de şah, pe care cale să mergem, cum să păcălim
această jucărie (biorobotU().Reiese că noi, la fel, trebuie să batem
la aceste uşi, să mergem îr/M âm ffrnare, pentru că numai aşa acest
dispozitiv automatizat cedează mai repede. în general, acest
mecanism este un lucru destul de serios pe care este greu să-l
ocoleşti sau să-l ignori, dar dacă te apropii de el mai ştiinţific, mai
filosofic, atunci cât de cât îl putem controla. >.

103
i
în tendinţa noastră de a cunoaşte tainele, mişcăm munţii din
loc, dar noi nu cunoaştem că astfel de taine în noi sunt mult mai mmte
După cum spune Hristos, „împărăţia Domnului este în noi“, şj ţncă
cum este. Anume, acest biorobot nu ne permite nouă să primim
supranaturalul, „răsadului" să păşească dincolo de liniă permisă ş,
funcţiile lui nu se termină cu aceasta, având puteri care se întind-până
la împărăţia Domnului. Al treilea ochi, la fel este un element al acestui
biorobot. Chiar şi capacitatea omului de a vedea prin piele, nu este
ceva aparte, dar este o altă optică al aceluiaşi dispozitiv. El are trei
videoecrane, pentru vizualizarea împrejurimilor oricărei din aceste
trei lumi paralele. El are o formă ovală sau a unui ochi pătrat, cu un
set de lentile mobile, care se pot schimba automat. „Răsadul" prin
intermediul lui vizualizează lumea albuminoasă şi intermediară, iar
dacă se conectează şi raţiunea primnăscută, totul se poate vedea în
sens invers, adică la început lumea intermediară, apoi cea Cuantică.
Mai există un ecran care acţionează ca o cortină, pentru a nu se mai
vedea nimic; când el începe a lucra, apare senzaţia culorii negre şi
dense. Fără această optică, „răsadul" nu va vedea corpurile
albuminoase, poate numai alte „răsaduri", dar şi pe acestea le va
vedea într-o formă preschimbată, de nerecunoscut. Dacă le va
vedea, atunci aceste „răsaduri" vor apare sub formă de plante
exotice, cu foarte multe frunzuliţe, petale şi culori, unde coloana
vertebrală va fi tulpină, extremităţile - crenguţele;
frunzele-nesimetrice, fără forme dure, multicolore, ca nişte emanaţii,
dar floarea o va vedea, în general, ca pe o minune. Petalele vor fi
mii, având forma prelungită, de diferite mărimi şi culori. Această
viziune este foarte asemănătoare: dacă o să aşezăm un om pe
pământ, în poziţia de lotus, atunci aceste caracteristici vor coincide
cu exactitate, deoarece aşa arată pământenii lumii a treia, lumii
Cuantice. în această lume nu există nici o aluzie la forma omenească;
aproape la fel arată şi animalele, aproape la fel ca fraţii ior mai mari.
Fiecare lume se vede, numai pe ea însăşi, dar este capabilă să simtă
mult mai departe, decât percepţia vizuală; există organe de orientare
magnetică, de simţire magnetică, la natura vie şi nevie. Aceste
organe nouă ne sunt puţin cunoscute. Aşa, de exemplu, un
poltergeist din lumea intermediară, fără nici un fel de optică, simte
foarte bine corpurile biologice, uşor şi fără de probleme, îşi
dobândeşte pentru sine hrană, acumulând-o din energiile noastre.
Eu însă mă îndoiesc că o fiinţă din lumea Cuantică ar putea trece

104
r
0rin corpul nostru, care are o componentă egală. Fiinţa din lumea
Cuantică va ocoli corpurile noastre, deoarece nu poate un corp
jlbuminos să treacă prin altul, la fel. Nu reuşim noi să trecem prin
copac, dar aceasta nu ne împiedică pe noi, uşor şi liber, să ne
plimbăm prin întreaga pădure, lată, însă că orice fiinţă din a treia
urne, va trece foarte uşor printr-o fiinţă vie şi nevie a lumii
,ntermediare, şi a lumii Biosferei, fără complicaţii, primele două
împreună pot trece la fel de uşor prin corpul albuminos, şi a altei
creaturi materiale a acestui nivel. Această cale este la fel şi în sens
invers. Piatra aruncată de noi nu va atinge pe nimeni din lumile
învecinate, mai mult decât atât, zborul pietrei va rămâne neobservat,
piatra va trece direct şi va ieşi în afară fără să se simtă vreo rezistenţă
în plus.
La al treilea ochi, funcţiile biorobotului nu se termină.
Automatica cerească prezintă încă o parte din întregul sistem, mult
mai complicat şi mai perfect, de filare la nivel planetar. De aceea
orice fiinţă vie pe baza căreia se cultivă raţiunea, are acest mecanism
şi numaidecât va fi conectată la această reţea puternică,
computerizată, atotcuprinzătoare, unde fiecare om îşi are banca
proprie de date, unde se păstrează toată informaţia auditivă şi
vizuală, de la începutul evoluţiei, practic din momentul primelor lui
reîncarnări. Dacă omul îşi are genealogia sa de la animal, atunci, în
acest caz se păstrează toată arhiva. Biorobotul fixează toate
momentele importante, înfăptuieşte înregistrarea audio şi video şi
toate acestea prin eter sunt transmise imediat spre sistemul de filare,
în banca de informaţii, unde are loc selecţia şi repartizarea informaţiei
ia locul ei. Să ne aducem aminte iarăşi de ceea ce spunea isus: „Nu
este nimic tainic ce nu se va face cunoscut1*. în orice moment, în caz
de necesitate, orice eveniment este foarte uşor regăsit, deoarece
acolo totul se repartizează la locul lui, pe rafturile necesare, într-o
ordine perfectă. Sistemul este automatizat, bine dotat, tehnica este
de o clasă superioară, la nivelul raţiunii cosmice şi montat de
specialiştii Lui. Lucrează cu acest sistem şi îngrijesc de el „oamenii
noştri** care aparţin civilizaţiei Atmosferice - Lumea, reieşiţi din noi
înşine. Acolo există un contingent destul de mare de psihologi care
se ocupă de cazurile noastre. Noi toţi în corpurile albuminoase
suntem supravegheaţi de unul din ei. Fiecare din noi îşi are, deci,
învăţătorul său, care ne conduce, ne controlează şi, dacă e cazul,
intervine. Acolo se află soarta noastră (karma), trecutul, prezentul şi

105
viitorul nostru. Faimoasa carte a vieţii tot acolo se află, înaintea căreia
se închină însăşi Preaînaltul. In această carte sunt foarte puţine
nume înscrise, în comparaţie cu numărul populaţiei pământului.
Nici cu aceasta nu se termină funcţia biorobotului. în afară de
funcţionarea non-stop a Sistemului de Urmărire a proceselor vieţii,
mai există încă unul asemănător cu el -Sistemul de Filare
Informaţională. Acesta este la fel de complicat şi automatizat,
atotcuprinzător şi la nivel planetar. în el se păstrează toată informaţia
trecutului şi prezentului. Prin intermediul lui se poate lua legătura şi
se poate comunica cu oricine doreşti, fără a şti dinainte coordonatele
necesare. Acesta este asemănător cu reţeaua telefonică. Se poate
lua legătura cu Cosmosul apropiat şi cu cel îndepărtat. Problema
constă în aceea că nu toţi pot să se folosească de o asemenea
legătură, ci doar numai aceia care au primit dreptul. Totul este în
conformitate cu rangul, locul, destinaţia, timpul şi ierarhia. „Ce-i este
permis lui Jupiter nu-i este permis Taurului".
lată aşa reiese că „împărăţia Domnului" este în noi înşine,
numai că nu ne putem folosi, deoarece avem un nivel coborât al
intelectului şi foarte puţine cunoştinţe despre noi însăşi. Nouă ne este'
necesar să studiem totul, dar în primul şi în primul rând, trebuie să
ne studiem pe noi înşine. Nu trebuie să ne încăpăţânăm şi să
ascultăm explicaţiile ştiinţifice care spun că un lucru sau fenomen nu
există, sau nu poate exista niciodată, doar din simplul motiv că nu
poate fi demonstrat. O mulţime de lucruri există în afara puterilor
noastre de a le demonstra.
Dar noi creştem, acumulăm puteri, ne maturizăm şi toate
acestea cu ajutorul sistemelor automate informative cereşti, sau mai
bine spus, în general, sub controlul şi îngrijirea lor, ca nişte păpuşi
vii cu un mecanism intern. Această păpuşă este contruită din trei
păpuşi una în alta, la fel de vii şi fiecare din ele cunoaşte câte ceva.
Cea mai mare dintre ele este cea dinăuntru, adică tot ea este cea
mai mică ca mărime, tot ea este şi cea mai inteligentă. Cum va lucra
cu noi această păpuşă, cea mai inteligentă, de la ziua naşterii
noastre, care va fi partea ei şi doza ei de raţiune şi participarea în
procesul comun de educare - aşa vom deveni noi. lată, în astfel de
condiţii, se petrece dezvoltarea şi devenirea raţiunii primnăscute.
Doamne, acest biorobot! Câte probleme ne crează el. Dacă
n-ar fi existat acest dispozitiv magnetic automat, atunci noi, foarte
uşor, am fi ştiut şi trecutul şi prezentul. Doar cât de mult tindem noi

106
^ aflăm ceva despre vieţile noastre anterioare. Cât de mult vrem să
ştimcare şi cine a fost, cum a trăit, unde a trăit şi din ce motiv a murit?
jîloi oamenii pur şi simplu ardem de această dorinţă. Dar In zadarl
pe0arece, curiozitatea noastră aici este nepotrivită, fiindcă noi ştim
trecutul nostru ca pe cele 5 degete. Aici se are în vedere trecutul
nostru personal, dar ceea ce vrem noi de fapt să vedem şi să ştim
este viaţa altei fiinţe cu soarta şi trecutul ei. Vrea oare această fiinţă
sâ ni se arate nouă? Sigur că nu, doar nici noi nu alergăm goi pe
străzi şi nu ne arătăm înaintea tuturor, şi atunci de ce oare această
fiinţă ar face aceasta. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu ea acolo,
undeva, în trecut. Noi doar la fel ne ruşinăm de unele lucruri, le
ascundem, pentru ca nimeni să nu le afle. Imaginaţi-vă pentru un
moment, ca la dumneavoastră „răsadul" cândva, în trecut, a fost, spre
exemplu, un călău sau un trădător, din cauza căruia au murit mulţi
alţii, sau aţi fost unul din cei care a trimis pe rug pe Janne d'Arc, sau
aţi decapitat un oarecare învăţat, sau poate chiar l-aţi răstignit pe Isus
Hristos. Cum vă veţi simţi acum, ştiind că în trecut „răsadul"
dumneavoastră a luat parte la toate aceste lucruri murdare. Acestea
nu sunt însă unicele pericole, mai sunt şi multe, multe altele, lată aşa
99,9% din fiinţele ce stau în noi nu îşi vor dori afişarea tuturor acestor
lucruri, deoarece acestea se vor răsfrânge în modul cel mai neplăcut
asupra câmpului comun de înţelegere reciprocă, deoarece nu la toţi
oamenii trecutul lor a fost curat precum cristalul.
Câteodată, în scopuri educative, poate sub formă de
destăinuire, spovedanie, „răsadul" doreşte să se împartă cu trecutul
său şi câteodată, chiar reuşeşte să păcălească biorobotul. Pentru
aceasta câteodată „răsadul" trebuie să economisească energii într-o
oarecare altă direcţie, dar în schimb îşi poate permite să proiecteze
pe videoecranul creierului imagini din viaţa sa anterioară, încărcând,
după posibilitate, aceste imagini cu cât mai multă informaţie şi
esenţă. Astfel de vizionări sunt destul de bogate în culori, se
memorizează bine, dar foarte des, din cauza îngrămădirii
informaţionale, noi o înţelegem greşit. Foarte des aceste vizionări
sunt tălmăcite ca vise premoniţiale. în aceste imagini se foloseşte
codificarea, asemănarea, imaginaţia, însoţirea şi improvizaţia.
Arsenalul mijloacelor ajutătoare, este destul de mare şi toate acestea
se fac numai pentru a păcăli cenzura, altfel nu va permite imaginii să
apară. Noi toţi avem o masă întreagă de vise, care foarte des este
un calambur adevărat, la care noi nu trebuie să dăm atenţie,

107
deoarece, foarte des, ele sunt numai nişte convorbiri interioare ale
corpului biologic, fără ca în ele să se amestece „răsadul* şi raţiunea
primnăscută. Corpul biologic, într-un fel, este raţional, chiar dacă la
un nivel destul de primitiv. Dacă el nu ar avea o asemenea trăsătură
atunci niciodată nu ar fi apărut gândirea la nivele înalte. Totdeauna
totul începe de la ceva. lată că i se oferă corpului timp (în somn) sâ
se antreneze în ingeniozitate, deoarece, pentru orice este nevoie de
practică. Foarte des raţiunea primnăscută se îndepărtează de aceste
convorbiri şi atunci noi, la trezire, nu ţinem minte, şi chiar dacă le-am
memoriza, oricum nu vom înţelege nimic. Organismul însă are nevoie
de aceste convorbiri, imagini. Lui i se oferă tribuna, videoercanul
creierului, timpul şi ambianţa necesară, absolut tot ce el are nevoie
în acele momente, în interiorul corpului vorbesc organele interne, mai
corect spus, vorbesc organele de putere care conduc prin aceste
organe. Se rezolvă problemele atârnării şi ajutorului reciproc, se
discută lucrul în comun, planurile, scopurile şi multe, multe altele.
Limba de comunicare este imaginară, telepatică, de aceea se şi
foloseşte videoecranul creierului. După cum vedem, natura raţională
este la înălţime, la nivelul cuvenit. Particulele raţionale ale corpului,
care în timp, devin destul de inteligente, sunt rugate frumos, iar câte
odată sunt impuse într-o formă brutală să iasă afară, pentru a nu
încurca celelalte particule şi a nu introduce în mijlocul lor diverse
mişcări. Dacă o să vorbim mai simplu, putem spune că aceste
particule devin, în corp, pur şi simplu insuportabile, deoarece sunt
revoluţionare; împrăştie printre celelalte celule răzmeriţă şi idei
revoluţionare. Imediat cum au o posibilitate, tind să atace monarhia
Din această cauză ele sunt alungate în aşa- numitul teritoriu al raţiunii
primnăscute. Aproape la fel, ca şi oamenii intelectuali şi învăţaţi, îşi
părăsesc ţara când în ea sunt condiţii nefavorabile şi pleacă în altele
mai democratice, deoarece în ţara lor nu mai erau condiţii pentru
dezvoltarea lor pe mai departe. Aceste particule ajungând în raţiunea
primnăscută imediat observă că au mai multă libertate şi aşa-numita
democraţie, iar celelalte le primesc pe ele cu braţele deschise ca pe
o promoţie mai tânără, capabilă să atingă nivelele raţiunii. Să vedem
acum dacă raţiune primnăscută este în bunăstare? Aceasta nu este
de loc aşa. Şi aici există revoluţionarii săi. Ba una nu-i aşa, ba alta
nu le place, şi la fel, în toate, dau vina pe monarhie. La fel se luptă
pentru drepturi egale, pentru ruinarea monarhiei şi pentru
independenţă. In aşa fel ele se descompun în particule şi mai mici,

108
jardescompunându-se, se primeşte o măcinătură şi mai fină. în acest
caz, ele ar trebui să plângă că s-a produs o mărunţire, dar ele se
bucură, mai mult decât atât din cauza acestor libertăţi devin şi mai
rele". Societatea nu are nevoie de aşa cadre, deoarece ele produc
numai neplăceri. Mai mult decât atât, pot atrage după sine şi pe alţii;
niCj nu observi cum se reorganizează o revoluţie. Din această cauză
şi sunt alungate afară, pentru ca să nu tulbure apele. Iar„răsadur pe
aceste particule le primeşte? Cum să nu La ei acolo, toţi sunt aşa,
de o măcinătură aleasă şi nedespărţită, deoarece să se mai
descompună în ceva suplimentar nu mai pot. Numai una le mai
rămâne lor, să se reenergizeze. Pentru că nu se pot linişti şi nu se
pot nicidecum opri, au nevoie permanent să se energizeze. Pentru
aceasta, particulele au cel mai pozitiv intelect. Cu toate că intelectul
negativ nu era rău, dar vedeţi dumneavoastră, ele şi-au dorit să se
învârtă în poziţie inversă. în Iad lor nu le place, de aceea au început
să se învârtă invers şi pretind la Rai. Această măcinătură fină este
ca o pulbere molipsitoare, la unul ea intră în cap şi după aceea toţi
îşi doresc acelaşi lucru. Aceste particule vorbesc între ele:
reenergezaţi-vă, restructuraţi-vă, cum vă învârteaţi înainte nu se mai
poate, trebuie să ne rotim în sens invers, adică să dăm de la noi spre
exterior şi nu invers, fiind egoiste şi acaparatoare.
Dacă perfecţiunea raţiunii primnăscute depinde de ajutorul
„răsadului" şi, bineînţeles, de educaţia alăturată, atunci şi puterea sa
este totuşi limitată de posibilitatea corpului fiziologic - purtătorul, care
la rândul său este direct legat de genetica ereditară de la părinţi -
creatori. Creatorii, adică părinţii noştri şi noi înşine, ne gândim foarte
rar ce fundament clădim noi pentru copii noştri. Tot timpul ne gândim
numai la noi şi foarte rar la ei, acei care vor veni şi pe care îi vom
naşte. Mai târziu oftăm şi ne chinuim cu urmaşii noştri bolnăvicioşi şi
nerezistenţi, deseori chiar slabi mental. în afară de noi, vinovaţi în
aceste lucruri nu mai este nimeni. Anume părinţii se fac vinovaţi de
urmaşii lor necalificativi cu privire la sănătate şi capacităţile lor
mentale. Nici într-o măsură nu sunt permise relaţiile sexuale în timpul
gravidităţii, mai mult decât atât ele nu sunt permise nici într-un stadiu
al acesteia. Cu cât relaţiile sexuale sunt mai multe, cu atât mai rău
este pentru viitorul copil. Mai mult, nu sunt permise relaţiile anume
în primele luni de graviditate, atunci când, practic, se clădeşte temelia
viitorului organism. Cum gândesc medicii şi însăşi părinţii? Ei

109
socotesc că este dăunătoare numai partea mecanică a acestui lucru
în realitate însă, totul este cu mult mai complex.
Hormonii bărbăteşti au capacitatea de a pătrunde în utj
aplicând astfel o influenţă chimică negativă asupra embrionul
Spermatozoidul are o singură funcţie, de a însărcina ovuiui şj
aceasta funcţia lui se termină, pătrunzând mai departe în uter,
urma actelor sexuale, ei influenţează şi asupra embrionului, ceea
nu coincide cu funcţia lor.
Oare nu din acest motiv, în lumea animală sunt interzise reiaţi,
sexuale după însărcinare? Aici nici un mascul nu se va mai atinge
de femelă, dacă ea este deja fecundată, dar la oameni nu este aşa
De ce? Doar şi omul stă pe acelaşi fundament ca şi celelalte vietă-
de pe pământ. Ne socotim pe noi „homo sapiens" şi uităm că raţională
este natură şi noi suntem copiii ei. Că oamenii geniali se nasc
marea lor majoritate în lipsa relaţiilor sexuale între părinţi pe perioada
gravidităţii, plus un organism destul de curat al femeii, istoria
societăţii omeneşti a demonstrat asta nu o dată.
Ca exemplu, Petru I - domnitor al Rusiei ordona ca toţi cop
bastarzi să fie îndrumaţi în domeniul picturii, sculpturii, arhitecturii ■
al altor arte, nu din milă faţă de ei, ci pentru că ştia că speranţa îi va
fi îndreptăţită. Copiii din flori în recepţiunea populară sunt înzestrr
de ia natură cu însuşiri identice şi de caracter multipli. La acest lucr,
concură pe de o parte armonia dintre părinţi în efemerul moment
împreunării. După aceea poziţia fătului se condulează prin lipire;
contactelor sexuale repetate ale cuplului destrămat în mod voit sai
involuntar.
Copii din flori nu recepţiunea populară sunt înzestraţi de I;
naştere cu însuşiri artistice şi de caracter multipli. La acest lucru
concură pe de o parte armonia dintre părinţi în efemerul moment a1
împreunării. După aceea poziţia fătului se condilează prin lipirea
contactelor sexuale repetate ale cuplului destrămat în mod voit sat
involuntar.
Dacă un copil a fost născut de o femeie care înaintea gravidităţ
ţinea postul, diete vegetale, se putea spune, în procent de 100% că
acest pui de om se va naşte destul de deştept, talentat şi receptiv la
orice ştiinţă şi artă. în organism, în momentul însărcinării, şi.în timpi
gravidităţii, vor fi cu mult mai puţine otrăvuri, substanţe nocive şi sigu
vasele sanguine curate contribuie la succes. în veacul trecut aceste
reguli se îndeplineau cu literă de lege, şi se năşteau copii integri, atât

110
r
mental cât şi fizic. în deosebi aceste legi se urmăreau în special în
familiile aristocrate.
Aici, imediat ce tinerii se căsătoreau, mamele şi rudele
apropiate, începeau să urmărească la tânăra soţie primul semn al
--avidităţii şi imediat ce acesta era descoperit, cei doi soţi erau
aspărţiţi. dându-i soţului o misiune departe de casă; operaţiuni
, jiitare, deplasări, expediţii, ştiind că toate acestea contribuie cu
succes pentru viitorul copil.
Aceşti copii nu vor avea nevoie de multe îngrijiri speciale, vor
avea succese mari la învăţătură, se vor orienta şi integra foarte bine
ţn mediul înconjurător şi vor avea o sănătate perfectă. Calităţile
pozitive ale caracterului, totdeauna vor predomina asupra celor
negative, a ispitelor şi greutăţilor pentru că funcţiile imunitare nu şi
le-au distrus şi consumat în lupta pentru existenţă în perioada
gravidităţii.
De ce oamenii înţelegeau mai multe atunci decât acum? Multe
nu se scriau şi nici nu se citeau în cărţi, dar se transmiteau pe cale
orală din mamă în fiică, din tată în fiu. Oamenii îşi însuşeau unele
legi nescrise din copilărie şi le foloseau toată viaţa, astfel că orice
femeie ştia că în momentul gravidităţii era interzisă folosirea
cosmeticelor, cremelor şi altor substanţe toxice, fiindcă viitorul copil
se putea naşte cu malformaţii de organe, vedere slabă şi alte
dificultăţi deja ştiute. Toate aceste substanţe din produsele
cosmetice pătrund prin piele şi se transportă prin vasele sanguine în
tot organismul mamei, eliminându-se nu numai prin rinichii mamei
dar şi ai viitorului copil.
El împarte această problemă a organismului mamei cu el
însuşi.
în concluzie, viitorul copil contribuind la eliminarea produselor
nocive din corpul mamei consumă .multă energie, energie care este
necesară pentru a se dezvolta şi a-şi crea o bază energetică
puternică. E cunoscut faptul că în timpul gravidităţii pe faţa şi corpul
femeii apar pigmentaţii ere deranjează foarte mult aspectul exterior
ai feţei cândva frumoase, ca şi cum natura special face faţa femeii
aşa, vrând să-l îndepărteze pe bărbat de aceasta. Majoritatea
femeilor îndreaptă situaţia cu aplicări cosmetice, gândind că o femeie
adevărată trebuie să fie mereu frumoasă, graţioasă şi chiar şi gravidă
fiind, uitând faptul că anume această graviditate o face deja mai
frumoasă, mai gingaşă şi mai pură. Cu părere de rău, nu fiecare

111
bărbat îşi înţelege soţia care a încetat să folosească produsele
cosmetice pe perioada gravidităţii. Pentru soţ ea este de cele mai
multe ori neatrăgătoare, cu toate că şi el, ca şi ea, aşteaptă cu
nerăbdare naşterea copilului.
Nu toţi bărbaţii înţeleg că e necesar să întrerupă relaţiile
sexuale, cu soţia pe perioada respectivă. Iritările cât de mici, dar
permanente, ale uterului duc la aceleaşi iritări, dar permanente, ale
embrionului, astfel încât acesta nu se mai poate dezvolta normal.
Aceşti copii odată născuţi, deseori se îmbolnăvesc de diferite boli
grave, pot fi reduşi mintal ajungând la anomalii din ce în ce mai des.
Mamele nedumerite dau din umeri, de parcă nu ele ar fi fumat, ar fi
folosit alcool, nu s-ar fi enervat şi nu au ridicat greutăţi. Taţii ar trebui
să se străduiască să-şi ocrotească soţiile gravide, ca urmaşii să fie
sănătoşi, iar geneticienii, studiind familia, să poată afirma că
informaţia genetică este sănătoasă.
Dar cum să fie mă va întreba orice femeie? Dacă
îndepărtându-l pe soţ de la sine pe perioada de 9 luni nu există oare
riscul de a-l pierde pentru totdeauna? Se poate numai în cazul când
femeia nu înţelege cât de necesară este pentru viitorul copil
înreruperea raporturilor sexuale, pentru ca atunci, nici pe soţul ei nu-l
va putea convinge de acest fapt. Eu cred că orice bărbat care doreşte
să-şi vadă viitorul copil sănătos, ar trebui să înţeleagă această
necesitate, cu atât mai mult, că lipsa relaţiilor sexuale îi întăreşte ce
mult organismul.
Cititorul poate să se împotrivească şi să-mi spună că marea
majoritate a copiilor se nasc totuşi sănătoşi şi fără îndeplinirea
acestor reguli. în primul rând nu marea majoritate ci doar cazuri, în
al doilea rând copii noştri pot fi mult mai buni şi mai sănătoşi dacă
părinţii lor vor îndeplini aceste reguli.
Va veni timpul când copii păgubiţi din aceste motive se vor
ridica împotriva părinţilor şi se vor îndârji la ei. Acest timp este foarte
foarte aproape. în acest timp se va primi că „răsadul11va susţine ir
această direcţie pe fratele său din corpul albuminos, dacă nu va tinde
chiar el singur spre această răscoală, deoarece fiecare din ei au
nevoie de un intermediar integru şi deştept şi bineînţeles de un cort
purtător sănătos. Această parte este foarte cointeresată, acut şi
dureros, resimte orice influenţă asupra corpului fiziologic şi daca
acesta nu corespunde cerinţelor lui, au loc foarte des proteste. Omui
primnăscut ca şi corpul fiziologic trebuie să se construiască în conditu

112
normale, întărite şi legitime de însăşi natură şi să ataci bazele ei nu
este permis nimănui. Nu întotdeauna totul este sub puterile
Răsadului", împotriva Ipi lucrează genetica, elementele ereditare,
caracterul. Nu este atât de simplu să impui învăţătură, dacă spre
aceasta nu are predispuneri, dorinţă şi capacităţi. La fel de greu este
a învăţa omul să lucreze bine, productiv şi calitativ. „Răsadul** are
nevoie de prea multă răbdare, posibilităţi, dare de sine pentru a-l
îndrepta pe fratele său primnăscut. Această muncă pentru el este
egală cu munca zilnică a unui ocnaş.
Nu trebuie uitat însă că oamenii sunt trimişi spre naştere în
Biosferă, conform rândului şi, vrei nu vrei, trebuie să te naşti. Aceasta
este regula jocului. Dacă ai avut noroc cu corpul tău, bucură-te, dacă
nu ai avut noroc de un corp mai bun, atunci rabdă; dacă este complet
imposibil să trăieşti într-un oarecare corp pe care l-ai ales, atunci te
întorci înapoi, acest lucru fiind permis, deoarece este cu mult mai
bine, decât să rabzi împrejurul tău un timp îndelungat o fiinţă complet
netrebnică, puţin inteligentă şi revoltătoare. Desigur, că toate fiinţele
trimise în Biosferă spre naştere sunt rugate să fie mai blajine, mai
răbdătoare, dar totul are limitele sale. lată de aceea şi se revoltă
aceste fiinţe şi ele însăşi fac ceva asemănător cu răzbunarea. Despre
ei vorbeşte Isaia în cap. 57 al Bibliei: .Ardeţi de poftă pe lângă idolii
de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în peşteri".
Prin cuvântul idoli se subînţelege păcatul, jertfiţi - vă deziceţi,
aruncaţi. Prin cuvintele râuri - aruncarea spermei; prin cuvântul
peşteri - cred că fiecare înţelege semnificaţia lui. Limba Bibliei este
în imaginaţie, codificată şi foarte des se folosesc asemănările. De
n-ar fi fost aşa, n-ar fi ajuns Biblia până în zilele noastre, deoarece
cenzura puterii şi poate chiar şi a religiei ar fi făcut totul pentru a o
distruge, deoarece în rândurile acestora au existat un număr foarte
mare de oameni păcătoşi.
Da, într-adevăr, omul - „răsad** este fiinţa cea mai cointeresată
in a primi corpuri purtătoare sănătoase, tot el este cointeresat în
educarea subalternului său, fiindcă anume din cauza lui el vine
pentru a se implanta în corpul fiziologic, împărţind cu el toate
greutăţile şi problemele vieţii lui, chinurile şi durerile, zbuciumarea şi
fericirea. „Răsadul** se străduieşte din toate puterile să educe în
maniera sa, în duhul patriotismului său. Acest proces este
asemănător cu educarea oricărui copil de către părinţii lui. Acest lucru
este destul de important, deoarece de el depinde propria creştere,

113
r
dezvoltare şi perfecţiune, fiindcă de la omul - primnăscut, migrează
spre el o parte din plasma raţională înrudită, apropiată ca duh
corespunzătoare părţii energetice a corpului. De aceea „răsadul" tş,
pierde treptat semnele exterioare a strămoşului animal, dobândind
în timp asemănarea cu omul. Din această cauză „răsadul" Se
străduieşte ca această materie fină apropiată prin duh şi polaritate
energetică. Aceasta este bine şi pentru unul şi pentru altul
îmbogăţindu-se în aşa fel, dintr-un pământ fertil, prelucrându-
programa şi timpul, cu conştiinţa împăcată se poate întoarce înapoi
în regiunea sa, la locul său, la amicii săi de breaslă; se aşează ls
coadă şi din nou aşteaptă rândul pentru a se renaşte.
Vreau să spun că există destule cazuri când „răsadurile" pleacă
de aici în colo cu nimic sau aproape cu nimic. Aceasta se întâmplă
în cazul în care corpul albuminos piere sau moare în stadiul copilărie
fragede. La această vârstă încă nu există materie îmbogăţită,
„coaptă" pentru corpul cuantic, nici pentru plasma raţională, nici
pentru corpul energetic al omului primnăscut, totul este într-o formă
moale, pasivă şi instabilă. Toate particulele din care este construit
corpul intermediar nu sunt întărite, iar particulele cele mai mici sunt
supuse descompunerii rapide. Viaţa scurtă a acestor particule este
mai ales din cauza nepregătiţii materiei organismului albuminos,
către o stare stabilă. Din această cauză, este firesc că „răsadul" va
pleca fără nici o fărâmitură pâine în gură, fără alimentare şi fără nici
un fel de răsplată pentru chinurile sale.
Cea mai bună variantă de convieţuire a trei vieţi în una singură
este aceea când este mulţumit corpul fiziologic, corpul primnăscut şi
componenta cuantică. Aceasta este cea mai bună condiţie pentru
existenţa lor, când se combină munca intelectuală, spirituală şi
munca fizică sau sportul. în astfel de situaţie „răsadul" se apropie cu
mult mai repede de forma clasică, omenească; asemănarea cu
strămoşul animai îi presează mult demnitatea lui, aducând des în
direcţia lui invidie, iritare şi răzbunare. De aceea în timpul inchiziţiei,
erau trimişi pe ruguri oamenii ce tocmai nu aveau elemente
exterioare ale semnelor de provenienţă animalică; nu aveau în plan
energetic nici coame, nici copite, nici coadă. De cele mai multe ori
aceştia au fost oamenii care nu de mult s-au despărţit de strămoşul
animal, perfecţionându-şi complet corpul la nivelul omenesc,
deoarece îşi aveau provenienţa din lumea intermediară. Cei ce îi
trimiteau pe rug aveau toate semnele distinctive diavoleşti în toată

114
I
olecţia şi arsenalul lor. Oamenii care au provenienţa din îngeri sunt
Mmişi spre naştere din Neosferă. Această industrie aduce un venit
estul de bun, fiindcă aceşti oameni au început să întreacă în
ezvoltare pe cei din Iad; după cum se spune, locul sfânt pustiu nu
~te. Studiind textele Biblice, deseori întâlnim cuvintele lui
umnezeu: „Eu voi ridica din tine un popor", „voi face din tine un
"earn", „voi creşte din tine o ramură". Aici, desigur, nu se avea în
edere copii şi nepoţii lor, după cum cum înţelegem noi aceasta,
nsâşi Biblia contrazice această tălmăcire. La părinţii cunoscuţii, care
aveau bunăvoinţa lui Dumnezeu, li se năşteau destul de des urmaşi
etrebnici. Aici este vorba despre promoţia primnăscută. Oare putea
â nu primească dreptul la viaţă fratele primnăscut al corpului
fiziologic al lui Isus Hristos, Moise, împăratul David sau a altora. De
câte ori aceşti oameni vor veni spre naştere, de-atâtea ori de la ei se
a naşte un neam nobil. Mai târziu acest neam îşi va acumula puteri
n lumea intermediară, până când va creşte la standardele lumii
Cuantice, apoi, din această lume vor primi dreptul la Rai.
Corpul purtător albuminos (fiziologic) este neutru. El poate
întreţine în sine diverse forme de viaţă, intelectul acestora poate fi
complet opus, adică poate creşte în sine şi o grupă vampirică şi o
grupă a societăţii senzoriale. în grupa vampirică (vampiri energetici)
intră populaţia iadului, care datorită capacităţilor egocentriste, nu
poate lucra pentru a emana, a da de la sine sau a face ceva pentru
alţii. Aceasta însă nu înseamnă că la ei absolut toate calităţile
omeneşti sunt exclusiv negative, desigur că nu, dar odată ce el este
acolo, înseamnă că totuşi ceva este la unul mai mult, la altui mai
puţin, dar totuşi există ceva şi pozitiv. Foarte rari sunt cei care sunt
complet cuceriţi de calităţile negative.
în grupa senzorială intră populaţia Raiului, tot ea este civilizaţia
Atmosferică - Lumea. Aceştia sunt oamenii care dau de la sine spre
exterior, emanează, deci nu au în ei capacităţi egocentriste. Corpul
albuminos se construieşte pe sine şi pe creatura raţională
primnăscută într-un diapazon larg de capacităţi fizice şi mentale, de
aceea oamenii Biosferei nu pot fi etalonul diverselor societăţi. Omul
albuminos este o fiinţă montată, în el se vor manifesta numaidecât
şi vor lucra trei componente ale lui şi în primele perioade de
dezvoltare, cel mai greu le vine primelor două. Aceasta se întâmplă
datorită faptului că pentru ele totul se întâmplă pentru prima dată,
totul este curios, interesant şi ispititor: îţi doreşti foarte mult, dar se

115
pedepseşte şi mama nu permite. Dacă ingineria genetică a corpul
biologic îşi va construi copilul său, raţiunea primnăscută, de calitate
foarte sensibilă sau vampirică, atunci „răsadul*' are posibilitatea c(
a-1 educa pe subalternul lui, transformându-l ori într-un geniu, c
într-un demon. Problema se rezolvă prin prezenţa materialului plasti
de o anumită calitate. Organele de conducere, în competenţa cărora
intră funcţia de expediere spre naştere iau în considerat
particularităţile viitorului organism biologic, caracterul „răsadulu
mediul de trai şi timpul.
„Răsadurile** puţin îmbogăţite şi goale pleacă, nealimentatr
pleacă de aici înapoi, cu mult mai des decât se poate crede la prima
vedere. Aici este vorba nu numai despre îmbogăţirea răsadului t
material de construcţie sau plasmă raţională, care sunt nişte mate'
înrudite, dar totul este cu mult mai serios. în afară de a c e e a :
„răsadul** trebuie să se îmbogăţească cu aceste materiale în decurşi
vieţii pământeşti, el trebuie să mai înveţe, educe, să îndrepte via
corpului. împreună cu acest proces şi numai aşa el poate să se
perfecţioneze pe sine însăşi, să crească intelectual, să se dezvol
conştient, să acumuleze cunoştinţe. O roată învârte pe alta şi num
împreună se mişcă înainte. Participând la procesul educării şi iniţiinj
pe primnăscut în cunoştinţe, în acelaşi timp se educă şi
restructurează pe sine, finisându-se şi amenajându-se. învăţător
bun şi înţelept se învaţă prin exemple şi alături de elevii săi. Darfoar
des se întâmplă ca „răsadul** chinuindu-se cu subalternul să,
cheltuind în gol puterile sale, cu timpul nu mai are puteri de a-l impur
pe acesta să înveţe bine sau să se ocupe de un oarecare lucru util
Se poate întâmpla şi invers când „răsadul** nicidecum nu poate
altoiască în confratele sau ceva rău, păcătos. în acest caz se poate
vorbi despre antagonismul a două conştiinţe: aceasta se întâmp
atunci când educarea din exterior, influenţa este mai puternică dec,
forţele, puterile şi posibilităţile „răsadului", mai mult decât atât, dau
această influenţă merge în contradicţie cu programul „răsadului",
această situaţie pot nimeri şi cei care vin din grupa senzorială - R
şi cei care vin din grupa vampirică - Iad. lată de ce, din vechime
până acum, se spune că este nevoie de armonia trupului şi sufletul
deoarece atunci când racul merge înapoi, ştiuca merge spre apă, i
broasca se aruncă spre ceruri - lucrul lor nu va merge bine ci va
practic egal cu zero, nereuşind nicidecum să mişte carul din loc. De
aceea, acestor probleme e necesar de a le acorda o mare atenţi

116
eoarece nu totul depinde de „răsadul" care vine de undeva. Corpul
ologic la fel trebuie cultivat, dar pentru aceasta este imposibil să
ergi împotriva naturii, fiindcă acolo totul este luat în consideraţie,
că de la începutul construcţiei corpului. Aceste legi nu sunt scrise,
j sunt aprobate de parlamente, dar este preferabil de a nu le
-călca, deoarece pedeapsa nu va întârzia. Necunoaşterea legilor
. j ne scuteşte de pedeapsă, deci acela care le încalcă numaidecât,
‘iră a aştepta mult timp îşi va primi pedeapsa în cele mai diverse şi
-eplăcute forme.
1

CE ESTE POLTERGEIST-UL?

M-am gândit mult înainte de a răspunde la această întrebare.


Cineva trebuie să dea un răspuns. Este interesant faptul că în zilele
noastre, chiar sub nasul nostru, inclusiv şi a oamenilor de ştiinţă se
petrec o mulţime de fenomene pe care noi nu vrem să le vedem. Cine
ne va da un răspuns la aceste fenomene. Ştiinţa? învăţaţii se vor
folosi mai repede de clasica explicaţie „aceasta nu poate exista
pentru că nu poate fi explicat", chiar dacă lucrurile se petrec în văzul
lor. Deci ştiinţa nu va da curând un răspuns clar despre aceste
fenomene. Omenirea din Biosferă deja are acum o strictă nevoie de
aceste explicaţii. După cum se vede probabil a venit timpul să
adunăm pietrele, pe care dintotdeauna le-am aruncat împrejur,
neştiind că va veni timpul când tot noi ne vom zdrobi frunţile în ele.
Aceste pietre le-a aruncat omenirea, de când se conştientizează ea.
încă din cele mai vechi timpuri ne lovim cu frunţile de ele. La
aruncarea lor a dat o mână de ajutor şi ştiinţa şi religia. în loc să luăm
aceste pietre din calea noastră, noi ne uităm la ele preferând să nu
le vedem, ne rugăm ori ne închinăm lor; jucăm roluri dramatice
chemând la răbdare. De'aici a pornit un compromis cu răul şi păcatul,
alcoolismul şi trândăvia. Acolo unde era necesar să dăm o lupă noi
construiam fortificaţii şi ne apăram. Vinovaţi în toate acestea suntem
noi toţi, în special familia, societatea.
Dar totul la rândul şi timpul său. Să ne întoarcem la ceea ce
am numit propria moarte. Ne-am trăit viaţa, trecem pragul morţii. în
Biosferă a rămas corpul fiziologic cu raţiunea sa primitivă a nivelului
molecular. Duhul însă, o perioadă de timp va mai trăi în corpul său,
deoarece celulele nu-i vor da posibilitatea să se desprindă mai
înainte ca acestea să-şi piardă forţa de atracţie. Această forţă va
scade până la zero odată cu descompunerea albuminei. După acest
stadiu, Adam îndepărtându-se, în timp de câţiva ani se va
descompune complet deoarece nu are o viaţă lungă, ca regulă, mai
departe de cimitir nu pleacă. Casa lui - mormântul împreună cu
împrejurimile lui. Mintea acestei fiinţe peste un timp oarecare îşi uită
propriul nume şi nu-şi mai aduce aminte de viaţa trecută. Pe această
fiinţă nu o putem numi puţin raţională, deoarece ea este cu mult mai
îndepărtată de raţiune, aproape primitivă. Corpurile lor numai parţial
amintesc de forma omenească, deoarece cu timpul îşi pierd tăria

118
construcţiei şi forma li se topeşte. Acest Adam trăieşte foarte puţin,
treptat şi lent se descompune şi se micşorează în dimensiuni. Anume
pe ele, pe aceste forme plutitoare, aeriene, deseori la văd oamenii
în cimitir, înainte de răsăritul soarelui sau în nopţile cu lună plină. în
aceste momente, aceste forme luminează puţin într-un spectru pe
care îl poate percepe ochiul omenesc. In esenţa lor aceste forme nu
sunt periculoase. Dar pot speria pe oricare om ce trece prin preajma
cimitirului fiindcă, după cum am mai spus, aceste forme nu pleacă
mai departe de cimitir. Anume acest Adam este primul poltergeist,
dar nu este acela despre care vom vorbi mai parte. Acest locatar al
cimitirului şi foarte rar şi a împrejurimilor lui nu are destulă minte
pentru a face revolte în apartamentele oamenilor, nu poate comunica
prin ciocănituri în pereţi, obiecte; nu poate ascunde obiectele casnice
şi nici nu poate mişca sau strica vesela de la bucătărie. în schimb
acest Adam, este capabil, la ordinul sau rugămintea vrăjitorului, prin
puterile proprii să-şi ridice corpul mortalbuminos în picioare, să-l facă
să stea, ori chiar să meargă câţiva paşi pentru ca apoi să cadă la
pământ ca o bârnă din cauza lipsei de forţă. O anumită parte din
vrăjitori pot repeta acest experiment numai cu condiţia ca toate
organele interne ale trupului să fie întregi şi să nu treacă mai mult de
3-5 zile de la constatarea morţii. Eu cred că ei nu fac deloc bine,
ocupându-se cu aşa ceva. Dintr-un punct de vedere aceasta se poate
asemăna cu învierea din morţi, dar în esenţă, este complet altceva
şi nu este deloc uman. Pe pământ există chiar unele triburi care
practică această formă de magie, „înviind" pe unii din morţi pentru
anumite scopuri. Ar fi cu mult mai bine ca nimeni să nu-i deranjeze
pe aceştia în zadar, deoarece în Adam până la sfârşitul zilelor lui se
păstrează instinctele vieţii, morţii şi fricii. Un aşa Adam există în
fiecare din noi şi în fiecare corp albuminos. El rămâne după plecarea
noastră; prostuţ şi neţinând nimic minte, va mai hoinări un timp prin
teritoriul cimitirului fiind sortit la descompunere şi moarte, după ce îşi
va consuma corpul energetic şi i se va descompune conştiinţa.
Acestea sunt acele forme luminoase sau semiluminoase care ne
sperie pe noi până la groază, la întâlnirea cu ele şi mai ales la
atingerea lor cu noi. Când aceste forme sunt iritate, ele pot fi uşor
văzute. Aceasta este lumina eterică a primului nivel ce-i aparţine
însăşi Biosferei, chiar dacă nu întotdeauna este văzută de ochiul
nostru. Cu toate acestea el se află încă la nivelul lungimilor de undă
a lumii noastre condiţionate albuminoase în diapazoanele primei

119
despărţituri energetice. De aceea Adamul eteric nu este altcev
decât o fiinţă a nivelului întâi pe scara oscilaţiilor energetice.
Dar să mergem mai departe. în momentul morţii noastre, adică
a corpului albuminos, sau mai bine spus în momentul opririi totale a
creierului, se îndepărtează omul primnăscut împreună cu „răsadul
în lumea intermediară pe ei îi vor ajuta să se despartă. Fiecăruia ii
va reveni propriul corp, nimeni nu are nevoie de ceea ce este străin
Ca de obicei în lumea intermediară ei sunt totdeauna întâmpinai
aşa este ritualul. Dacă o să vorbim mai concret, atunci „răsadul" este
capabil să se desprindă de fiinţa primnăscută, de sine stătător, fără
ajutorul cuiva, la fel cum şi omul primnăscut se desprinde de corpi,
albuminos. în lumea raţională însă există obiceiul de a-i întâmpina
aşa cum se cuvine într-o societate civilizată. De aceea, odată cj
venirea lor, se felicită toată creatura raţională primnăscută şi cu o
cantitate mare de urări şi îndrumări, se petrece populaţia lumii
Cuantice, se petrece foarte festiv „răsadul" în drumul lui spre lumea
Cuantică. Primind independenţa, fiinţele primnăscute află deodată
că ele se împart în trei categorii şi că li se oferă casa în conformitate
cu intelectul lor la primul, al doilea sau al treilea nivel al Neosferei
Graniţele primului nivel coincid cu graniţele Biosferei, şi ale ultimul,
nivel cu ale lumii Cuantice. Prima zonă - MAT, mai sus - LAM şi înc,
mai sus - NOE. Aceasta este în conformitate cu felul în care ele surţ
codificate în textul Biblic. în nivelul de jos al Arcei lui Noe pleacă toata
populaţia sortului trei. Această populaţie din oarecare motive în
unanimitate se numesc pe ei stereotipi. Aceasta este propria lor
părere în atâmarea cu ei însăşi, şi această părere este parţial
incorectă şi totodată adevărată. Gândirea lor superficială
incapacitatea lor de a gândi în mai multe dimensiuni le-a diferenţiat
conştiinţa de la bun început Ei sunt aceia care refuză veşnicia, ir
favoarea unei singure vieţi, ei o schimbă şi o înlocuiesc pe ea cu nişte
plăceri, bunuri minore, tot ei sunt aceia care nu sunt capabili sa
opereze cu noţiuni cum ar fi: cinstea, conştiinţa, datoria, noţiuni
caracteristice pentru altă formă de raţiune. Această populaţie este
aproape complet egocentristă.
Gândirea superficială, într-o singură dimensiune, este
caracteristică întregii populaţii a acestei sfere. La ei totul este
stereotipi: gândurile, emoţiile, îmbrăcămintea şi felul de viaţă. Dacă
ei se pornesc undeva, atunci merg toţi în aceeaşi direcţie, iar dacă
se opresc atunci fac aceasta toţi deodată. Chiar dacă merg în

120
I
râpastie, totuna, vor merge toţi într-acolo împingându-se unul pe
j| 0 aşa formă de gândire este o caracteristică a conştiinţei şi
\gasta este creată de fostul organism albuminos vampiric, care
®~gSe din educaţia interioară sau din influenţa exterioară. Dacă a
ia parte a raţiunii colective -conştiinţa „răsadului11are o funcţionare
superficială, atunci, în cele mai multe cazuri, va fi altoită şi gândirii
.^născute. Cea mai mare parte a populaţiei Iadului are, o aşa-zisă
conştiinţă, iar ceilalţi în diferite proporţii, tind spre îmbunătăţirea ei.
mul cu gândire plată, orizontală, nu este observat deodată. Unii din
pot fi observaţi numai prin analiza creativităţii, şi iniţiativei lui. în
. easta constă deosebirea principală între inteligenţa adevărată şi
a falsă, între omul adevărat şi omul acumulator. De multe ori un
ompoate avea un conştient deplin, valoros, de la natură şi în acelaşi
"p să fie puţin dotat şi să nu aibă nici un fel de studii superioare,
dar totul la el să fie adevărat. La acest om totul va fi o joacă. O joacă
•e-a viaţa, joacă în lucru, în ştiinţă, în arte, numai că el însuşi nu
ir'elege aceasta. El poate avea o memorie foarte bună, dar să-i
sească orice formă de gândire analitică sau logică. Stereotipul, ca
obicei, este proprietar feudal, lipit pământului. Orice ar face acest
om, oricum ar gândi el, se îndepărtează de adevăr, însă mai rău este
otunci când el are iniţiativa, când are un fotoliu, post şi putere. Un
rstfel de om nu iubeşte progresul, este dur până la prostie, impunător
n cauza lipsei conştiinţei, activ, inventiv, agresiv. Imediat cum se
eliberează de orice dependenţă, ocupă locul asupritorului şi
acţionează cu aceeaşi putere. Fostul rob devine stăpân şi prin
aceasta pierde şi mai mult decât dobândeşte. Acest om, în proporţie
de 90%, este robul cuiva sau ceva. De aici judecaţi singuri ce procent
de populaţie din numărul total al lumii intermediare este cantonată în
ccna intelectului negativ. în această zonă funcţionează legile junglei,
el mai puternic îi bate pe cel mai slab, îl foloseşte şi-l exploatează,
ongevitatea vieţii aici nu este mare, fiind aproximativ egală cu cea
: mântească. Vreau să spun că chiar şi această societate se
mparte, în interiorul ei, în diverse pături şi ierarhii, clase privilegiate
ci toate în conformitate cu plasma raţională a fiecăruia.
Deoarece această societate are în sine fiinţe care nu sunt bune
de nimic, chiar nici ia cele mai primitive lucruri (sunt un fel de deşeuri
: n cauză inutilităţii lor totale), ei trăiesc aproape de suprafaţa
dâmântului, iar în cazurile şi mai rele, locuiesc în aceeaşi zonă cu a
corpurilor albuminoase; în zona MAT la cel mai jos nivel al ei, pentru

121
a nu-i încurca pe ceilalţi. Aceste fiinţe trăiesc împreună cu animalele
şi oamenii, lată, aceştia sunt aşa-numiţii poltergeiştţ, (duh gălăgj0s>
care se înveseleşte umblând de ici colo trândăvind. în limbajul Biblic
ei se numesc „fiarele câmpului11, lată prima amintire despre ei. Se
supără Dumnezeu pe noi şi ne preaîntâmpină „Dacă şi după aceasta
veţi umbla împotriva M ea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi atunci vâ
voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre; voi trimită
asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi de copii; vor
prăpădi vitele voastre şi pe voi vă vor îm puţina aşa, încât se vor
pustii drumurile voastre*' (Lev'iticul 26/21-22). în alt loc din Biblie
Dumnezeu însuşi consideră că nu trebuie să se înmulţească
împotriva Israelului, animalele câmpului şi de aceea era nevoie ca
acest norod să fie înconjurat de altul. Mai departe în Biblie Dumnezei
previne din nou că va trimite animalele câmpului împreună cu ale
pădurilor.
Acum este cazul să deschidem cărţile. De ce animalele
câmpului sunt atât de periculoase? Şi de ce pedeapsa cu ele este
comparată cu o pedeapsă înşeptită, de ce animalul câmpului este
aşa de periculos. Nu, el se numeşte animal nu pentru că locuieşte ir
zona împărăţiei animalice, pentru că el este animalul tuturor
animalelor. Această fiinţă este un derivat de la alcoolişti, narcomam
homosexuali, ucigaşi, hoţi, sadici, într-un cuvânt toţi acei pe care
astfel de păcate i-au transformat într-un neam al animalelor. Aceş;
oameni pierd, cu timpul orice început omenesc şi se transformă ir
paraziţi. în lumea intermediară ei trăiesc din furturi şi hoţii, dir
mijloacele noastre furând energia corpurilor noastre. Pentru a vieţui
ei pot folosi nu numai energia omenească, care pentru ei este un
delict, dar şi energia animalelor.
Unele din aceste fiinţe iubesc gluma şi posedă chiar simţul
umorului, altele, dimpotrivă, sunt agresive şi anume acestea sun!
fiinţele casnice, poltergeiste, care în popor sunt botezate cu cele ma
diverse nume. Se mai spune că ele trăiesc în podul casei, sunt pitic
şi sunt stăpânii casei. Acum ştiţi adevăratul lor nume. Aceste fiinţe
sunt destui de conştiente şi inteligente, numai că nu au nimic în
comun cu Cosmosul şi nici nu au cunoştinţă de oaspeţii cosmici
Deoarece aceste fiinţe nu lucrează şi nu-şi dobândesc existenţa pe
cale cinstită, atunci, din cauza neîndestulării energetice a
organismelor lor, în conformitate cu toate canoanele naturii
logevitatea vieţii lor ar trebui să oscileze între 40-100 de zile. Aceasta

122
r
se întâmplă când se epuizează energia complet şi se descompune
plasma raţională. Dar aceasta se va întâmpla numai atunci când
aceste fiinţe nu ar mai avea posibilitatea să se hrănească deloc cu
energii- în practică, unele din aceste fiinţe trăiesc până la 100 de ani;
dar numai în acel caz când ele, îşi găsesc permanent, un izvor
ocazional de energii. Ele ar putea lua energii şi din Atmosferă cât
şi-ar dori, numai că prin aceste energii nu ajung departe. Ele nu sunt
nişte fiinţe cuantice pentru a putea trăi dintr-o astfel de energie fină,
având nevoie de o vibraţie dură şi hrana lor trebuie să conţină un
anumit set de energii, mai grosiere ca structură. Cel mai bun buchet
gustativ de energii, în cea mai bună formă, îl produce organismul
omenesc, pe baza celor mai diverse produse alimentare. Aceste
energii complexe, se potrivesc cel mai bine pentru ca poltergeistul
să-şi întreţină viaţa. Unele din aceste fiinţe se ataşează mai mult de
alcoolici, altele de carnivori, al treilea de cei ce iubesc dulciurile,
fiecare după gustul lui. Poltergeistrul nu se leagă niciodată de vreun
omcare se hrăneşte mai mult cu produse vegetale, deoarece energia
produsă de acestea, nu place foarte mult acestui contingent. Dacă
el atacă vreun oarecare animal ierbivor, atunci atacă numai
animalele tinere care se hrănesc cu laptele mamelor, animalele
mature nu fac obiectul interesului lor. Dacă oamenii pământului,
măcar o dată în an, toţi de-odată şi cinstit, ar ţine post 40 de zile,
atunci aceste fiinţe parazite ar muri de foame. Lor le este simplu să
fure energia de la noi şi nu preîntâmpină aproape nici o greutate.
Primii donatori ai lor, şi cei mai de bază, sunt alcoolicii, toxicomanii,
narcomanii, bolnavii mintal. Apoi, acumulând o oarecare experienţă
şi putere, sustrag, fără probleme, biruri de la oamenii cu un nivel mic
de sensibilitate. Aici ei nu cruţă nici bătrânii, nici copii şi nici sugarii.
Aceste fiinţe parazitare sunt periculoase pentru noi oamenii,
deoarece în urma lor apar îmbolnăviri, slăbiciuni şi câteodată chiar
moartea. Unii din poltergeist-i preferă să trăiască în singurătate, alţii
trăiesc în cupluri, în grupuri sau în scoietăţi mai mari. Prin vieţuire se
alege un teren liniştit şi negălăgios, dar neapărat în apropierea
pământurilor bogate. Pentru controlarea acestor teritorii, între
spiritele singuratice şi c^le ce trăiesc în grupuri, se dau bătălii. Cel
^ai mult se luptă pentru hoteluri şi cămine. Probabil fiecare dintre
noi a avut posibilitatea să audă în somn o „ciocănitură“ sau „soneria"
de la uşă. Dacă omul s-a trezit sau a reacţionat într-un fel oarecare,
de el nu se va atinge, dacă nu, va da birul. Nu rare sunt cazurile când

123
absorbirea energiei se înfăptuieşte de două fiinţe nevăzute şi atunc
omului dimineaţa îi este foarte greu să se ridice din pat.
Cum se petrece absorbirea energiei? Poltergeistrul
apropiindu-se foarte mult, sau mai bine spus, lipindu-se de o
oarecare parte a corpului omenesc se alimentează în rezultatu
perfuziei naturale a materialului energetic. O mare diferenţă de
tensiuni permite ca această procedură să se îndeplinească în câteva
secunde.
lată, aceasta este toată tehnica lor. Pe faţă aici, sunt fiinţele
Biblice numite „încărcătorii şi strângătorii de biruri". Aceste fiinţe ma
au şi o altă denumire - necuratul casei noastre, şi oamenii medium
în şedinţele de spiritism, comunică foarte des cu ele. Data viitoare
în loc să-l chemaţi pe spiritul lui Napoleon, Eminescu sau oricine ai;
cineva deranjându-i adresaţi-vă mult mai aproape, să spunem, d>
exemplu, la un oarecare vecin alcoolic care nu demult a murit. Vâ
garantez că o să nimeriţi exact în centru. Acesta va veni cu plăcere
vă va lua energia, vă va povesti tot ce ştie, dar mai mult să nu aşteptai
nimic de la el, deoarece nu va putea da nimic mai mult. Aceste fiinţe
nu au nimic comun cu dracii, nici cu diavolii şi cu atât mai mult cu
oaspeţii cosmici. Mărimea lor este cea mai diversă, dar nu mai mare
de 80 cm. Elemente distinctive ale provenienţei animalice nu au. E
arată exact ca oamenii pitici şi sunt copiile exacte, în miniatură, ale
celor morţi. Foarte des sunt îmbrăcaţi în nişte caftane negre ce le
ascund corpul până la tălpi. Odată cu trecerea timpului, ei se
micşorează în dimensiuni, de aceea îmbrăcămintea deseori le este
lungă şi caftanul se târâie pe jos. Nu se poate spune că ei zboară,
dar nici nu se poate spune că merg, mai degrabă se aseamănă cu
un semizbor, semimers. Pe ei, încă îi atrage pământul destul de mult,
dar cu toate acestea se mişcă suficient de repede, deoarece ei ni
sunt îngreunaţi ca noi, cu corpuri albuminoase.
Poltergeistrul ne împarte pe noi toţi, în patru categorii
nesensibili, sensibili, foarte sensibili şi extrasenzitivi. Nesensibili sun
oamenii care nu reacţionează la nici un fel de atingere. Sensibili
reacţionează şi se trezesc când poltergeistrul se atinge de aura lor
Foarte sensibilii, reacţionează şi se trezesc la cea mai mică atingere
a aurei şi a coloanei vertebrale, lată însă extrasenzitivii sunt acei cart
reacţionează şi se trezesc la orice atingere a oricărui punct al aure
sau a corpului, indiferent că sunt acestea mâinile sau picioarele. D
la toţi senzitivii este greu de a absorbi energia, bineînţeles din acele

124
locuri unde sensibilitatea este mai ascuţită şi dacă acest om nu este
drogat sau beat. Poltergeistrul preferă cel mai des să fure energia
din zona capului, cu toate că aceasta este mai greu, dar şi venitul
este mai mare. Pentru aceasta el are nevoie să dea aura la o parte
cj să se lipească de piele. La omul care doarme aura este mobilă.
Deseori omul în timpul somnului, simte acest atac, chiar poate vedea
.0t filmul acţiunii, dacă va fi conectat la timp al treilea ochi. In timpul
s0mnului, omul simte aceste situaţii ca şi cum cineva îl sugrumă. în
caz de o încercare ratată, poltergesitrul, în timpul aceleaşi nopţi,
poate repeta atacul nu o singură dată asupra unuia şi aceluiaşi om.
Atacurile asupra extrasenzitivilor sunt destul de rare, dar nu sunt
excluse în totalitate. Dacă un om extrasenzitiv mai este şi bărbătos,
atunci el, în momentele atacurilor nu îşi trezeşte corpul totdeauna,
preferând să intre direct într-o luptă cu „infractorul" pentru a-l învăţa
minte. Nu-i nici o problemă că corpul continua să doarmă, mâinile
energetice pot lucra în graniţele permise de libertate. Sunt cazuri
când poltergeistrul, atacând un extrasenzitiv, moare. O asemenea
victorie este posibilă atunci când pe pieptul celui ce doarme este o
cruciuliţă. Mâinile energetice prind hoţul şi îl apropie de cruce, omul
.răsad" pronunţă verdictul, rostind de trei ori cuvântul „amin". în final
un strigăt straşnic anunţă moartea şi urmează descompunerea
poltergeistrului, care se aseamănă cu o explozie. Dar înainte de
aceasta el va face tot posibilul pentru a se elibera: răcneşte cu o voce
înfricoşătoare, ce-i drept, pe lungimea de undă a lumii lui, de aceea
nu este auzit de toţi ceilalţi oameni. Un asemenea caz s-a întâmplat
chiar cu mine.
Bineînţeles, aceste bătălii se înfăptuiesc la nivel energetic şi
cu corpul albuminos deconectat. Ceea ce s-a întâmplat în timpul
nopţii poate fi şters din memoria conştiinţei primnăscute, ori poate fi
acceptat. Cel mai des, înainte de aceste acţiuni militare, confratele
primnăscut se deconectează total şi face acestea în scopuri
umanitare, deoarece nu va retrăj oricine aceste evenimente la fel de
uşor, în plan psihologic. în obligaţiile „răsadului" intră protejarea
raţiunii primnăscute de informaţiile acestei părţi a vieţii eterice. Şi el
face aceasta sârguincios şi corect, măcar pentru el însuşi, pentru ca
apoi să nu ajungă la casa de nebuni. Conştiinţa primnăscută este
fragedă, se sperie uşor străjerul şi este un fleac să fie dezaxată. De
aceea şi i se dă o dădacă în formă de strajă. Dacă stejarul nu a fost

125

atent, conştiinţa primnăscută iese din simetrie, se răstoarnă şi toată


construcţia se prăbuşeşte.
Apare întrebarea, de ce aceste forme de viaţă nu sunt lichidate
de Cosmos. Ele nu vor fi lichidate niciodată deoarece poltergeistrul
este omul primnăscut, o parte din noi înşine, participantul raţiunii
colective. El este acela care a ieşit din complexul nucleic albuminos
şi care, prin urmare, nu a fost bun pentru evoluţia raţiunii. în afară de
aceata, în celelalte două lumi nu există pedeapsa cu moartea. Tot
ce este un defect, moare de la sine. De aici şi „viza de reşedinţă” a
lor, în conformitate cu treapta scării ierarhice, care stabileşte foare
dur împărţirea populaţiei vii, în conformitate cu intelectul şi
raţionalitatea lor. în Biosferă însă, lucrează alte legi după care cei ce
sunt capabili de viaţă şi perfecţi trebuie să-şi croiască drumul lor în
lupta cu răul. încă nu s-a spus totul despre poltergeist. El se poate
încadra în interiorul organismului albuminos şi poate trăi acolo, da,
în interiorul omului viu. în afară de faptul că poate intra înăuntrul
omului, el se va aşeza acolo destul de confortabil. Aceasta este însă
o temă aparte şi de aceea necesită o altă discuţie.
Cum să ne apărăm de poltergeist? în primul rând e necesar să
purtăm o cruce sfinţită la gât, care oferă o garanţie pe o rază de 25-30
cm în jurul corpului. Nu ar fi rău ca o asemenea cruciuliţă să avem
în fiecare colţ al casei, numai că aceasta este mai complicat, şi în
afară de aceasta nu numai ungherele sunt locurile lor. Cele mai iubite
locuri pentru ei sunt cele unde este mai puţină gălăgie, dar pentru
odihnă, îşi pot alege cele mai neobişnuite locuri. De exemplu
înnăuntru canapelei, sub pat, în fotolii, în plapume moi, chiar şi în
perne. De aceea este strict necesar, înainte de culcare, să ne facem
cruce şi să facem, acest semn asupra pernei, patului şi plapumei,
rostind următoarea frază: cruce în cer, cruce în pământ, cruce în locul
unde mă culc. Repetând acest ritual în fiecare seară, el va căpăta o
putere energetică, şi dumneavoastră veţi fi apăraţi foarte bine pe
parcursul întregii nopţi. Imediat după trezire este strict necesar să
nivelaţi cu mâinile aşternutul, pentru a nu rămâne în el conturul
corpului dumneavoastră. Prin aceste mişcări, se petrece o absorbţie
automată a energiilor dumneavoastră, care au rămas ca amprentă
în aşternut. Dacă nu faceţi aceasta, deci nu vă nivelaţi aşternutul sau
nu-l strângeţi imediat, atunci în el continuă să rămână o oarecare
amprentă energetică de-a dumneavoastră pe care poltergeistrul o
absoarbe cu plăcere. Dacă aşa ceva se va întâmpla, atunci

126
dumneavoastră, chiar şi după trezire, puteţi fi atacaţi printr-un canal
simpatic, ce porneşte de la amprenta energetică rămasă în pat. Ce-i
drept, poltergeistrului nu îi convine totdeauna această acţiune,
deoarece absorbţia energiei prin canalul simpatic se înfăptuieşte
destul de greu, şi venitul este foarte mic.
După cum am spus, odată cu îmbătrânirea ei se micşorează
în dimensiuni. Apropo, despre cruci. Nu este atât de bine să le punem
mortului în mormânt, sicriu. Chiar şi mormântul este mai bun fără
cruce. Mormântul este locul primului poltergeist şi în acest caz este
mai bine ca acest loc să fie nepericulos, deoarece prin atingerea
crucii, indiferent din ce material este făcută, imediat se produce
descompunerea poltergeistrului, cum a acelui de primul nivel, aşa şi
a celui de-al doilea.
Cea mai bună apărare de poltergeist, este dezrădăcinarea din
existenţa noastră a alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei şi
urmărirea dietelor vegetale sau aşa numitele posturi şi, în final,
combinarea muncii fizice şi intelectuale. în familiile noastre noi
suntem legaţi printr-un lanţ unic şi avem o depedenţă energetică unul
faţă de altul. Dacă este furată o cantitate de energie de la soţul beat,
el poate imediat să şi-o restituie, atingându-se cu mâna sau piciorul
de soţia sa. în aşa fel, alcooliştii şi ceilalţi, care sunt expuşi cel mai
mult furturilor de energie, îşi recuperează energia pierdută. Cu
timpul, un astfel de soţ se transformă într-un vampir energetic
adevărat. Cu el este periculos să trăieşti alături. Tot ce este
împrejurul lui se vestejeşte, se îmbolnăveşte, câte o dată chiar
moare, şi aceasta neluând în consideraţie caracterul lui vesel şi
comunicativ. El se va hrăni cu energie de la toţi care sunt împrejurul
lui, iar în stare de beţie, el însuşi va deveni donator. în aceste familii,
cel mai greu le este copiilor sugari. Aceştia trebuie să se hrănească
cu energiile mamei, dar de la dânsa energia este confiscată de soţul
ei alcoolic.
Dacă alcoolicul nu are familie, atunci acesta nu are de ales, şi
va trebui să plătească cu propria sănătate. Beţivii cu familii sunt într-o
stare mai avantajoasă, trăiesc mai mult şi mai confortabil decât
beţivii, narcomanii şi alţii, care nu au familii. Faptul că alcoolicii sunt
infractori este clar şi nu numai înaintea lor, a propriei familii, dar şi
înaintea întregii societăţi. Este grea şi lungă calea evoluţiei şi nu toţi
ajung până la capăt, iar dacă luăm în considerare’ că pentru
dezvoltarea noastră avem nevoie de milioane de ani, atunci, cu atât
mai mult nu ni se iartă o asemenea cantitate de rebuturi.
127
A TREIA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A
RAŢIUNII. NEMURIREA
9

Este foarte interesant cum totul se schimbă în jurul nostru. încă


nu demult credeam că noi suntem miracolul naturii, mai mult decât
atât, că suntem chiar unicele creaturi în Univers. Aceasta ne făcea
atât de mândri, că aproape plesneam de aere şi propria importanţă
Un asemenea fenomen în Cosmos, într-un singur exemplar, într-o
taină de necuprins a naşterii şi morţii. Aveam pentru ce ne înfumura
şi aveam cu ce adormi conştiinţa, să oprim sau să dăm altă direcţie
ştiinţelor. Pentru a avea loc o schimbare, este nevoie mai întâi de o
explozie calitativă într-un anumit loc pentru ca apoi totul să meargă
mai uşor în toate celelalte. Deci, pentru a rupe linia frontului este
nevoie să concentrăm cât mai multe forţe într-un anumit punct, casă
se producă o explozie în gândirea şi viziunea lumii. îndată ce ne vom
schimba mentalitatea faţă de lumea înconjurătoare vor începe şi alte
procese benefice în alte direcţii. Este complicat pentru noi vieţuitor,
pământului, să înţelegem că chiar pe pământ mai există nu una sau
două şi nici chiar trei civilizaţii, ci mult mai multe şi toate sunt raţionale
Sunt şi mai prostuţe ca noi, sunt şi mai deştepte; unele cu un nivt
coborât de organizare, altele cu un nivel foarte înalt, sunt cu inteler
pozitiv şi negativ, tinere şi destul de bătrâne. La fel este greu sâ
înţelegem, că în loc de o cealaltă lume, sunt chiar două (încă una
intermediară). Timpul trece, cunoştinţele cresc, orizonturile se
lărgesc. Deodată o cantitate oarecare de oameni apar ca senzitiv
contactori, vizionari, bioenergeticieni, magicieni ş.a. Toţi aceştia a.
funcţia lor, cel mai mult ajută la căutarea adevărului, trăgând după e
şi ştiinţele. Ei toţi mai îndeplinesc funcţia semnelor de circulaţie
arătând fără să vrea, subconştient, întregii lumi pe unde e permis $
pe unde e interzis să meargă spre alte orizonturi de dezvoltare a
raţiunii. Trei etape de dezvoltare a raţiunii; dacă o să le împărtim ir
timp, atunci prima s-a terminat aproximativ înaintea naşterii Iu
Hristos, a doua merge până în timpul de faţă şi va mai continua, w
a treia etapă va începe după anul 2000, în epoca vărsătorul
aceasta fiind epoca nemuririi. Pentru aceasta, acum au loc o mulţime
de procese premergătoare, OZN-urile care în ultima vreme apar!,
mai des, la fel îşi fac lucrul lor. Este cunoscut faptul că atunci câr:
ele sunt văzute deasupra Mării Negre, de exemplu, apa se curau
128
inexplicabil de impurităţile ei provocate de noi. în ultima perioadă de
timp. Presa scr'e mai rnult despre diverşi oameni cu calităţi
paranormale, Aceştia, până când nu sunt luaţi în serios, darîn viitorul
apropiat, copii se vor naşte de la bun început cu aceste calităţi pe
gare noi astăzi le cultivăm ani la rând. Apoi aceşti copii îşi vor construi
propria societate, după gustul lor. Eu cred că în viitor, ştiinţe ca
astrologia, parapsihologia, numerologia, vorfi incluse în obiectele de
studiu în facultăţi. Mai mult decât atât, un viitor şef sau funcţionar, va
fi ales pe baza propriei cosmograme sau matrici numerologice. Deci,
iaangajare se va cere nu numai carte de muncă, dar şi cosmograma
ndividului, poate chiar şi matricea numerologică
psiho-energo-informativă a valorilor şi calităţilor. Medicina se va
transforma şi va căpăta un alt unghi de vedere asupra a tot ce se
numeşte om.
Ale cui OZN-uri vedem noi? în timpul de faţă, ca şi mai înainte,
tehnica sa şi-o demonstrează civilizaţia NOE din lumea intermediară.
Şi civilizaţia LAM are aparate de zbor, dar nu sunt atât de sofisticate.
Chiar şi cei din cei mai de jos nivel, lumea MAT, au şi ei aceste
aparate, ce-i drept nu de calitatea cea mai bună, se strică foarte des,
iar zboară!! Cele mai multe şi sofisticate aparate le are lumea
Cuantică, şi Raiul şi Iadul. în lumea neutră poate zbura oricine vrea,
jar mai sus, unde se termină stratul de ozon, este teritoriul interzis
şi întărit după acei care trăiesc acolo. Aşa ca să nu gândiţi ca în Ceruri
nu există satană şi Diavolul.
Lumea Cuantică la fel este populată, destul de dens. Este
lumea subterană, civilizaţia antilume - anticii - şi civilizaţia
Atmosferică - Lumea şi mai este încă o civilizaţie cosmică
nenumeroasă - aborigenii spaţiului solar, în fruntea căreia este
"reaînaltul. Ei conduc planeta noastră şi toate procesele ei, inclusiv
51 cele biologice. în zona neutră vieţuieşte civilizaţia poltergeistrului
trei, aceştia sunt acei care sunt aruncaţi dincolo de hotarele antilumii.
Şi, în sfârşit, mai există o civilizaţie raţională şi numeroasă care-şi
are regiunea de vieţuire în zona neutră, în cel mai de jos strat al ei -
uprafaţa pământului. Atmosfera şi Geosfera sunt populate cu
copulaţii dense, iar cea mai mare densitate este în lumea Cuantică.
Există nişte particularităţi distinctive ce aparţin raţiunii, uneia
iau alteia dintre lumi, nivele, regiuni. Aşa, populaţia antilumii, după
psihologia sa, este aceea care are grupa vampirică. Egocentrismul
aste baza şi fundamentul vieţuirii lor. Ce-i drept, Iadul se numeşte

129
împărăţia morţilor, datorită faptului că nu toţi de acolo primesc drep;U|
la renaştere. Atâta timp cât omul se găseşte acolo, el este mort. dJ
din morţi a venit şi Isus şi toată armata Lui cerească. De acolo'
aproape toţi, în afară de aceia din lumea intermediară care au reu
să ocolească Iadul, ori pur şi simplu, tranzitându-l victorios, mergâ- j
spre Rai. Să treci porţile Raiului este prima renaştere, să nimereşti
în epoca nemuririi - a doua renaştere. Să dai examenul de admitere
la raţiunea cosmică, ceea ce înseamnă să atingi nivelul e
standardul - a treia renaştere. A doua şi a treia renaştere nu sunt at t
de complicate pentru a le atinge, decât prima. Prima este cea mai
grea şi este însoţită de cele mai diverse probleme şi dificultăţi, q ;
aceea Iadul - sunt acei care încă vor merge în sus, dar tot ei mai sur •
şi acei care deja nu mai sunt în stare nu numai să meargă, dar mq
să se târască pe această cale, mai mult decât atât, acolo sunt şi acei
care deja nu mai pot nici măcar să se rostogolească înapoi - iij
direcţia regresului. în Iad au putut fi conduşi şi îngerii care într-i <
timp şi-au dar aere, şi alţi reprezentanţi ai sferei înalte. Iadul a putu
uşor dizolva în sine împărăţia supremă din cauza multilateralităţii
volumului său. De aceea Raiul, în cea mai mare parte, este derivaiu
Iadului, unde locuiesc cei care au ieşit curaţi din flăcări. Din cauza
populaţiei numeroase a Raiului, societăţii mici, reprezentanţii lui in
Biosferă, fără susţinerea Cosmosului, nu ar putea vieţui, deoarece
ar fi zdrobiţi şi lichidaţi total. Cosmosul intervine destul de atent. Dacj
reprezentantul este destul de tânăr, „verde" atunci îl lasă să si
„coacă" mai bine, să acumuleze puteri, lată, de aceea, după ce Caii
l-a omorât pe Abel, au trecut sute de ani, până când Eva l-a născu'
pe Set. Iadul şi Raiul sunt copii lui Adam şi Eva. Partea opusă a
Iadului este Raiul, primul are un intelect negativ şi ultimul un intelect
pozitiv. Raiul trăieşte nu pentru sine, nu în numele său şi dupn
gradaţia psihometrică, nu este acel care ia, acumulează, ci acel car
dă, emană. Intelectul este pozitiv şi aparţine grupei senzoriale. Ace1'
intelect are în dezvoltarea sa trei etape evoluţioniste, unde ultim
este raţiunea Cosmică. După epoca nemuririi, Raiului i se dăruieşte
Cosmosul şi treapta, rangul corespunzător ierarhic. în Rai dir
antilume merge un flux permanent de puteri proaspete. Acestea sunt
oamenii care au rupt cu trecutul lor şi au dat examenele de admiter
pentru grupa senzorială. Este greu să te rupi din lanţurile antilumn
Strâns şi fără de milă, aceste lanţuri ţin acolo fiecare om. Trebuie să
ai o mare putere a duhului pentru a îndrăzni să le rupi. Fiecare om

130
rcapabil de acest lucru trebuie să se pregătească pe sine multilateral,
entru ca să-i ajungă bărbăţia de a rezista, de a nu se sfărâma şi a
nu se întoarce înapoi. Foarte rari sunt aceia care reuşesc în decursul
jnei vieţi pământeşti să ajungă la acest nivel. Cel mai des omul
escaladează aceste înălţimi în decursul multor vieţi pământene. Se
:dică până la o anumită înălţime şi apoi se odihneşte, aruncând de
„e sine tot ce este în plus şi îi încurcă mersului înainte; îndură foamea
şi setea, din când în când alunecă făcându-şi vânătăi şi răni,
deoarece victoria nu vine deodată. Această victorie vine numai la
acei care suportă până la capăt foamea şi setea, rănile şi vânătăile.
Celor care au în suflet un idol (păcat) această cale le este foarte grea
şi de neînvins, de aceea, la o anumită înălţime, ei nu mai rezistă,
desfac mâinile şi cad în prăpastie. Pentru a trece în grupa senzorială,
trebuie să nimiceşti în tine şi robul şi stăpânul, deoarece ei sunt
dentici şi în condiţii favorabile, trec uşor din unul în altul. Este puţin
să-i scoţi din tine pe aceştia, mai este nevoie să te revolţi împotriva
acestora şi abia atunci vei avea cea mai bună protecţie. Abia atunci
nu te vei mai întoarce înapoi către idoli şi nu te vei mai întoarce în
locul părăsit, dar vei merge numai înainte - spre lumină. Aceasta
înseamnă că omul a început să se revolte împotriva violenţei şi
asupririi, exploatării şi durerilor, nedreptăţii şi intoleranţei. Dacă o să
vorbim din punctul de vedere al fizicii, atunci omul trebuie să-şi
reenergizeze, plasma raţională, cu o altă polaritate, cu semnul plus.
însă mişcarea poate fi nu numai înainte, nu numai spre lumină;
există şi anticircuit, când o anumită parte din oameni se degradează
şi conform scării ierarhice, lent sau rapid îşi numără treptele în jos.
Omul se rostogoleşte spre poalele muntelui, de unde el a început
totul, spre bucuria celor care i-au dat o mână de ajutor. •
Mai există o grupă aparte de oameni, acei care merg pe loc.
Aceştia nu fac paşi mari nici în direcţia binelui, nici în a răului. O
treaptă în sus, una în jos, apoi acelaşi ciclu de salt şi altul egal de
cădere. în cursul unei vieţi, în Biosferă se ridică cu o treaptă, apoi în
altă viaţă - în aceeaşi măsură cade, cât a dobândit, exact atât a şi
pierdut. De aici încolo şi înapoi. Aceşti oameni, în antilume, se
numesc emigranţi şi de aceştia sunt foarte, foarte mulţi, care nu
evoluează, dar nici nu decad. Sensibilitatea individului, capacitatea
de însuşire a ştiinţelor şi educaţiei, joacă un rol important în selecţia
naturală. Intelectul plasmei raţionale lucrătoare, defineşte
apartenenţa către unul sau altul dintre polii magnetici, ceea ce

131
înseamnă şi ai raţiunii Atmosferei. Cu alte cuvinte - este o particulă
încărcată pozitiv sau negativ. Semnul plus sau minus şi mărimea
absolută a acestei încărcături, definesc gradul intelectului, după
scara psihometrică cunoscută în ambele lumi ale Magnetosferei; tot
cu această gradaţie se defineşte şi raţionalitatea. Mărimea ei depinde
de masa plasmei raţionale, înmulţită cu intelectul şi cu coeficientul
de activitate. Pentru definirea raţionalităţii aplicată la mersul invers
se mai adaugă un parametru în plus - coeficientul de degradare. Sper
că cititorul şi-a însuşit cine şi în ce direcţie merge şi cu ce viteză. Cine
de ce este demn, acolo va trăi, cum îţi aşterni aşa vei dormi. Ţineţi
minte! omul din Rai are nişte calităţi bine definite de luptător, în el
totdeauna arde focul libertăţii, dreptăţii şi frăţiei. Aceasta este anume
acea încurcătură pozitivă a plasmei care întreţine această ardere.
Cu cât mai puternică este încărcătura, cu atât mai puternic arde focul;
omul este mai inteligent şi mai senzitiv. Astrologii îi numesc pe acesta
focul ceresc şi chiar Cosmic. Pentru Cosmos se cultivă numai
raţiunea senzorială, dar această raţiune parcurge numai o anumită
evoluţie, călindu-se şi acumulând forţe în lupta cu raţiunea vampirică.
Omul lui Dumnezeu nu este deloc acela pe care nouă ni-l
desemnează religia; o creatură liniştită şi smerită. Desigur acest om
nu poate fi nici drept, nici corect. Cel mai mult la ce este el capabil -
să fie obiectul violenţei, exploatării şi nici de cum să nu se lupte cu
acestea. Anume pe umerii acestuia se ţine răul. Cu cât sunt mai mulţi
oameni de acest fel, cu atât mai greu este să lupţi cu violenţa,
obscurantismul şi cruzimea, deoarece aceşti oameni sunt fricoşi şi
prin constrângere se dau de partea asupritorului, pentru binele lorii
trădează pe acei care s-au ridicat pentru apărarea lor. Aceşti oameni
sunt sprijinul de bază al oricărui rău. lată de ce anume aceşti oameni
sunt ridicaţi în cultul idealului în orice religie sau monarhie. Ei sunt
convenabili lui Dumnezeu, numai după legile religiei şi nicidecum în
realitate, deoarece servesc drept sprijin pentru violenţă şi putere; de
aici se răspândeşte ideea care cheamă spre răbdare, smerenie şi
ascultare. Fanaticii religioşi, calicesc oamenii moral şi duhovnicesc,
educând în ei ascetismul, altoind morala antiomenească şi
îndepărtând oamenii de la viaţa activă obştească, spunându-le că
Dumnezeu are un plan pentru toate, uitând că Dumnezeu
înfăptuieşte totul prin intermediul oamenilor, şi dacă toţi oamenii vor
răbda violenţa şi prostia, atunci Dumnezeu nu va reuşi niciodată să

132
înlăture aceasta de pe pământ. Pentru răbdare şi smerenie, lor li se
făgăduiesc plăcerile vieţii din Rai, onoare şi cinste în ceruri.
Ca rezultat, în lumea cealaltă, omul primeşte într-adevăr toate
„frumuseţile11lumii Iadului. Aceasta este răsplata pentru rugăciunile
obositoare ceasuri în şir, şi rugămintea de a primi cât mai multe
bunuri gratis. Să primeşti ceva gratis, stând numai în genunchi, fără
ca să depui un oarecare efort pentru perfecţiunea şi dezvoltarea
proprie -iertaţi-mă - aceasta este cea mai mare prostie. în general,
foarte multe prostii omeneşti au fost spuse prin cuvinte frumoase. O
astfel de gândire paralizează voinţa, iar cufundarea în rugăciuni nu-i
dă omului nici timp şi nici puteri pentru dezvoltarea mintală şi
duhovnicească. Aici este vorba numai despre acele forme de
rugăciuni învăţate pe de rost, pe care le practică marea majoritate a
oamenilor. Aceşti oameni se evidenţiază imediat printre ceilalţi,
deseori prin incultura lor, gândirea unilaterală, subdezvoltare. Aici nu
mai este vorba despre problemele omenirii şi sensul existenţei
omeneşti când propria soartă este o supunere totală, renunţare, lipsă
de voinţă. Aceste calităţi nu au mişcat pe nimeni înainte. Voinţa şi
forţa anihilată, dezvoltă numai frica, laşitatea şi trădarea, şi este clar
că aceşti oameni primesc acea răsplată după nivelul pe care l-au
atins. Raiul este imposibil de dobândit prin rugăciuni, el se poate
dobândi numai prin luptă pentru dreptate. în afară de aceasta,
drumurile spre el nu sunt uşoare şi necesită sfărâmarea şi
restructurarea caracterului, gândirii, forţa de a te desprinde de bunuri
materiale şi multe, multe altele. în loc să aleagă această cale şi să-şi
educe în sine bărbăţia, simţul dreptăţii, autojertfirea, iubirea de
muncă şi alte calităţi de felul acesta, omul întinde mâinile spre cer şi
cerşeşte bunuri, iertarea păcatelor, o viaţă fericită şi cu burta plină;
probleme gata rezolvate ca prin miracol, fără ca el însuşi să depună
vreun efort. Aşa stau lucrurile din punctul nostru de vedere, dar după
legile Cosmosului totul este cu mult mai complicat. Unul trebuie să-l
ajute pe altul. Cel drept să-l îndrepte pe cel ce greşeşte, cel puternic
să-l apare pe cel slab, cel bogat să aibe grijă şi de cel sărac,
deoarece, acest al doilea special i se dă primului pentru a fi educat,
susţinut şi învăţat înţelepciunea vieţii. Deseori această situaţie apare
în familiile noastre, când un soţ bun are o soţie rea şi invers; când o
femeie foarte bună şi sensibilă, care are toate calităţile cele mai bune,
are un bărbat beţiv sau cu calităţile cele mai rele. Dacă partea slabă
se va face capabilă de a fi educată şi învăţată, atunci el sau ea îşi va

133
1
acumula puteri de înţelepciune, tot ce este necesar pentru ca în viaţa
următoare, venind în Biosferă, el sau ea însăşi să fie deja un element
de sprijin, mergând înainte, îi va ajuta pe alţii să vină din urmă. Datoria
achitată este frumoasă, de aceea menirea celor puternici este de a
opri degradarea părţii slabe a societăţii. Din experienţa omenirii se
vede foarte bine că este mai uşor să o tragi din urmă, pe scara
evoluţiei pe femeie decât pe bărbat. Femeile au într-o măsură mai
mare simţul supravieţuirii şi autopăstrării. Această calitate, probabil,
este de la natură. Cele mai multe sinucideri, sunt înfăptuite de
bărbaţi, femeilor le aparţine un procent destul de mic. Ele sunt mai
sensibile la învăţătură, mai răbdătoare, iertătoare şi mai dornice de
a evolua decât bărbaţii. Dacă o să comparăm o tânără de acum 1 0 0
de ani cu una din prezent, o să se vadă foarte clar diferenţa evoluţiei
lor. Dacă la o tânără din trecut, ciclul menstrual începea la o vârstă
oarecare, acum acest ciclu începe cu mult mai devreme. Diferenţa
este de până la 7 ani. Aceasta înseamnă că în timp de 100 de ani
s-a petrecut o acceleraţie deosebită, care se răsfrânge nu numai
asupra fiziologiei organismului, dar şi asupra psihicului ei. La bărbaţi
nu s-a schimbat aproape nimic.
în decursul timpului, lucrând cu oamenii, am avut posibilitatea
de a analiza viaţa a foarte multe familii, dar o să vă dau ca exemplu,
întâmplările din două familii, cititorul având posibilitatea să mai
găsească astfel de exemple. Două familii care erau prietene. Ambele
soţii se mândreau cu soţii lor buni, inteligenţi, corecţi, şi care se uitau
de sus în jos la prietenele lor care nu au avut parte de asemenea
bărbaţi, deoarece soţul uneia era beţiv, al alteia nu vroia să lucreze,
iar soţul celei de-al treilea era un egoist. Ce s-a întâmplat în aceste
două familii însă, chiar la primul control de calitate, la prima
încercare? Soţii ambelor femei, după datoria serviciului, au plecat
pentru un an de zile în afara ţării. Atunci a început totul. în fiecare zi
soţiile îngrămădeau în jurul lor, diferite companii, cu care se distrau,
consumau alcool, dansau şi îşi petreceau timpul. Aceste chefuri
aduceau după ele întârzieri la serviciu şi peste un scurt timp a urmat
concedierea. Este clar că chefurile şi distracţiile lor mai erau însoţite
şi de ale gânduri şi fapte care le făceau tot mai mult să se degradeze
înaintea oamenilor. într-un an de zile ele au decăzut atât, încât altor
oameni le-ar fi trebuit o viaţă. Dar după cum am spus, femeile se
corectează mai uşor, şi acestea, la fel, au avut în sine puterile de a
se întoarce la o viaţă normală, schimbându-şi unghiurile de vedere.

134
Bărbaţii lor s-au întors şi pentru început le-au făcut o spălare a
creierului, iar apoi totul s-a aranjat de la sine. Două femei care până
acum nici în ruptul capului nu pot înţelege cum au putut ajunge la
asemenea viaţă; să-şi lase copii pe la ţară şi în lipsa lor să ducă o
asemenea viaţă distrându-se, trândăvind, înrudindu-se cu alcoolul,
pe n-ar fi avut ele acest sprijin de la bun început, nu ar fi rezistat în
această viaţă şi s-ar fi rostogolit pe planul înclinat al degradării până
la cel mai jos nivel. Aceasta s-ar putea întâmpla fără doar şi poate,
numai că în lumea cealaltă ştiau calităţile slabe ale caracterelor lor
şi de aceea le-au întărit cu partea puternică şi stabilă a soţilor. Lupta
merge pentru fiecare om, până atunci, până când pentru el merită
lupta şi pentru aceasta este bună orice metodă.
Noi însă, necunoscând legile care ne conduc pe noi, ne
smulgem părul din cap, dând vina pe viaţa grea şi căsătorii nefericite.
Noi toţi dorim numai bunăstare, să luăm fără a da ceva în schimb.
Aşa nu se va primi nicidecum, deoarece cât dai, atâta iei. Fericirea
unuia se transformă în nefericirea altuia, dacă nu îndeplinim aceste
legi. Foarte multe tinere, mai ales în zilele de azi, doresc să se
căsătorească cu un prinţ tânăr şi bogat, se poate şi mai bătrân, dar
la fel de bogat, pentru a fi fericite. Din start ele pun în faţă nu iubirea,
ci complet altceva, iar apoi fericirea ei ajunge la nefericirea lui sau
invers. Foarte multe tinere, doresc să aibă totul fără a da ceva. Acum
a venit momentul să discutăm şi despre iubire. Ce este aceasta şi
unde este începutul ei? Este aceasta oare o manifestare proprie ori
este o inducţie. Apare întrebarea dacă totul este calculat, programat
de Cosmos, cine, cu cine şi când: Noi ce iubim în confomitate cu
programa indusă în noi? Reiese că da. Fiecărui om îi este necesar
să exerseze această calitate într-o măsură oarecare - iată că ne ieşim
din minţi. Interesant este faptul că ne îndrăgostim câteodată de un
om, pentru ca apoi să nu ne putem ierta pe noi înşine toată viaţa. Şi
aceasta este la fel, în conformitate cu programa care trebuie să ne
înveţe minte, să ne descurcăm cu oamenii, să nu ne uităm la viaţă
prin ochelarii coloraţi şi să nu primim negrul ca alb; şi multe alte
motive care, până la sfârşit, totuna, nu o să le putem înţelege,
deoarece nu am ajuns încă la nivelul necesar. De aici reiese că, cei
ce vânează inimile omeneşti - micuţi, cu aripi, cu arcul şi săgeata în
mâinile lui sunt o realitate. Da, este o realitate care vrea să spună că
strămoşii noştri nu ne-au păcălit. Arcul, tolba, săgeţile şi alte accesorii
reprezintă doar un preludiu spre adevăr. Rănile din inimi se vindecă,

135
r ■

iar iubirea dispare undeva, îndeosebi după luna de miere. Este foarte
bine dacă iubirii i se găseşte un înlocuitor, care să întărească familia
şi să o menţină, dar dacă acest înlocuitor al iubirii nu se găseşte,
atunci ce căsătorie nefericită?
Probabil după cum se vede, fără această iubire, fie ea indusă
chiar din exterior, omul nu s-ar descurca. Desigur ea participă la
crearea familiei, ajută să ne orientăm şi să ne oprim, să ne
individualizăm şi să ne descoperim. Faptul că, în stadiile tinere ale
societăţii omeneşti'au apărut familiile, este meritul iubirii, fie chiar
indusă şi din exterior. Primul fruct din copacul cunoaşterii binelui şi
răului, cu care s-au delectat Adam şi Eva a fost iubirea. Anume acel
măr cunoscut de toţi. Când lui Adam şi Eva li se inducea această
iubire din exterior, „li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că
sunt goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte”
(Facerea 3). Iubirea este un sentiment foarte fin. Omul care iubeşte
este ruşinos şi doreşte să placă altuia. Imaginaţi-vă cum s-au distrat
ceilalţi vieţuitori ai grădinei Edenice, urmărindu-i pe aceştia, dacă
desigur aceasta a avut loc şi o asemenea pereche a trăit în grădină,
în numele experimentului.
Unii pot spune că iubirea este un sentiment natural şi deci nu
este nevoie de a fi indus din exterior. Da, într-adevăr, fiecare om are
prea destulă iubire, dar este faţă de rude, părinţi, proprii copii şi
aceasta este ascunsă în codul genetic, iar această iubire despre care
am vorbit până acum este diferită şi nu este caracteristică tuturor.
Capacitatea de a iubi, pentru marea majoritate din noi este crescută
şi cultivată, încă din primele etape ale apariţiei omului. Noi toţi
provenim din diferite animale şi de aceea nouă nu ne este nimic străin
de la ele. Animalele care trăiesc în perechi au împrejurul lor iubirea
şi deprinderea, dependenţa unuia de altul. Problemele unuia se
răsfrâng foarte acut asupra celuilalt şi acestor animale le este deja
caracteristică gelozia şi alarmarea din cauza trădării. Iubirea este
aşezată în gene.
Dar ce au acele animale care preferă modul de viaţă singuratic
sau acelea care sunt deprinse să trăiască în cârduri. La acestea nici
pe departe nu poate fi vorba despre iubire şi nu o veţi găsi pe aceasta
nici într-o genă. Nici un taur în turmă nu-şi va manifesta o atenţie
deosebită asupra oricărei convieţuitoare a haremului lui. Şi invers,
nici unei vite nu-i va trece prin cap să-şi iasă din minţi din cauza
geloziei ei. Această companie nu ştie de iubire. Atracţia spre putere

136
eSte alt lucru. In această direcţie ei vor întrece pe oricine. Să luăm,
de exemplu, urşii; aceştia, în general sunt deprinşi să trăiască în
Unghere diferite, nu au ntci o dependenţă şi nici o constrângere a
drepturilor. Masculul nu doreşte să participe la educarea propriilor
pui, iar femeea nici în ruptul capului nu doreşte să vadă în preajma
ei un asemenea derbedeu. Ea va lua totul asupra sa. Despre ce iubire
poate fi vorba aici, dacă ea chiar îl urăşte pe el, îl alungă, deoarece
de la el nu te poţi aştepta la nimic bun. Dacă femela nu este atentă,
acesta poate chiar să-şi mănânce proprii pui, îndestulându-şi burta.
Din cauza lipsei de iubire, la ei se poate întâmpla orice. De aici şi
reiese că unele animale au această iubire către sexul opus şi care
este introdusă deja în gene, iar la alte animale, iubirea lipseşte cu
desăvârşire.
Noi oamenii provenim însă din ele şi nu ni se dă timp pentru
gândire. A venit timpul, fii bun şi devii om. De aici mai departe, în
procesele următoare, ce ai în plus ţi se va lua şi ce nu-ţi ajunge ţi se
va da; iar dacă individul nu este capabil să-şi însuşească educaţia şi
ştiinţele, mult nu se vor juca cu el şi îî vor arunca la rebut. Nu trebuie
să credem că de un asemenea individ se vor dezice foarte repede.
Nu, înainte de a-l arunca se vor lupta pentru el foarte mult.
Extremităţile nu sunt necesare, adevărul este la mijloc şi spre acest
mijloc va fi îndreptată natura emoţională şi morală a omului. Răul
poate apare atât din surplusul de iubire cât şi din neajunsul ei. Iubirea
nu trebuie să fie stihinică, necondusă, nesupusă raţiunii, deoarece
un bine necontrolat se transformă foarte repede într-un rău. Aceasta
se aseamănă cu ploaia. Ploaia este un bun, un bine, dar tot ea dacă
nu este controlată se transformă într-un potop luând cu sine multe
vieţi. Deci răul este un bine necontrolat. Necesitatea de a iubi trebuie
să se egaleze cu obiectul iubirii şi să aibă o bază reală neimaginată.
Nimic nu trebuie să iasă de sub controlul raţiunii, numai ea trebuie
să decidă, este binevenită această emoţie, să o dezvolte ori să o
frâneze şi să nu-i dea amploare.
Dacă acest control din partea raţiunii nu funcţionează bine,
atunci lucrurile stau prost. în acest caz te vor învăţa până atunci până
când o dată şi o dată îţi vei însuşi lecţia. O iubire nefericită va fi
înlocuită cu alta şi tot aşa, până când omul se va învăţa să primească
realitatea ca adevăr şi că de iubire sunt demni numai aceia ce merită
stima. Nu îţi vor permite să arunci pietrele scumpe înaintea porcilor,
deoarece aceştia nu le vor preţui şi le vor călca în picioare, iar omul

137
care face astfel, este pedepsit. Pentru un astfel de compromis trebuie
să răspunzi şi vei răspunde, deseori cu propria bunăstare, sănătate
sau chiar viaţă.
Am avut posibilitatea să urmăresc familii, unde se stingeau şj
se rostogoleau în prăpastie doi oameni deodată. Soţia nu putea birui
iubirea fără de ieşire către soţul său, acesta la rândul său se folosea
de această situaţie. Acesta bea, o bătea, era vulgar, practic îşi batea
joc de ea. Din cauza acestei vieţi, soţia, cu timpul se uza tot mai mult,
se autodistrugea tot mai mult, pierdea voinţa şi gingăşia. Cu timpul
ea a devenit o roabă adevărată. Prietenele ei o sfătuiau să-l
părăsească şi să plece. în cursul vieţii a avut o astfel de posibilitate
nu o singură dată, copii putând fi luaţi de părinţii ei. Dar ce
se-ntâmpla; soţul îngenunghia încă o dată înaintea ei şi totul i se ierta.
Este foarte clar că aici iubirea era distrugătoare. Scandalurile şi
bătăile din familie s-au răsfrânt asupra copiilor. Fetiţa de 4 ani avea
enurezis, iar băiatul de 5 ani s-a ales cu deformaţii psihice. Copiii
s-au tratat în diverse spitale ani la rând. în final însăşi mama nu a
mai rezistat, ajungând la casa de nebuni, lată, acum staţi şi
gândiţi-vă! este oare bine să fie cultivat omul cu capacitatea de a iubi
într-o singură direcţie! Noi trăim multe vieţi aici pe pământ şi nu
întotdeauna vom avea parte de o pereche demnă. Extremităţile sunt
bune numai în condiţii » favorabile.
Nu mai puţine probleme sunt şi cu aceia cărora acest dar nu
le-a fost transmis ereditar, de la strămoşul animal. Dacă la primii
iubirea trebuie controlată, frânată, atunci la aceştia este tocmai
invers, fiind nevoie de a o cultiva şi de a o accelera. Aici la fel există
dificultăţi. Fără o iubire indusă din exterior este greu să-i obligi pe
aceştia să trăiască în familie şi aproape imposibil. Dar pentru
Cosmos este strict necesar de a trăi în familie, deoarece femeia nu
poate naşte copii şi nici nu-i va educa pe deplin. în afară de aceasta,
chiar şi legile omeneşti cer de la sexul opus nu numai o simplă
participare dar şi o anumită înfrumuseţare a acestor relaţii, prin iubire.
Aceasta la fel, se dă cu greu. Câteodată iubirea ajunge numai pentru
luna de miere. Mai târziu se conectează egocentrismul şi începe lupta
pentru putere. Cu fiecare mileniu, gradul de intervenţie artificială în
psihicul oamenilor se micşorează, doza devine tot mai mică, timpul
acţiunii hipnozei şi inducţiile sunt tot mai scurte. De aceea, la sfârşitul
timpurilor, când se va face un examen, se va vedea foarte clar cum
unul ceva a învăţat, ceva a atins, iar altul a refuzat să înveţe această

138
ştiinţă, a evitat această înţelepciune. Iubirea adevărată către omenire
începe cu conştientizarea şi însuşirea iubirii corecte către apropiatul
s§u. Nu fiecare iubire poate fi adevărată şi nu fiecare aduce binele.
Fără iubire, fără acest ajutor din exterior, nu este posibil să
nivelăm neconcordanţele acute interioare ale provenienţei noastre,
deoarece ele sunt multe. Dacă în cealaltă lume există o demarcaţie
strictă în, ai săi şi străini, pământeni şi extratereştri, buni şi răi, atunci
oamenii trimişi prin naştere în corpuri albuminoase, în lume sunt
foarte bine amestecaţi. Astfel, părinţii veniţi dintr-un nivel energetic,
dintr-o lume, pot avea copii complet din alta şi invers. Perechile
familiare sunt compuse din sexe cu o provenienţă diferită. Părinţii,
copii, fraţii, surorile foarte rar se nimeresc toţi dintr-o singură
civilizaţie, dintr-o singură lume. Toţi sunt amestecaţi şi din această
cauză se despart familii, copii merg împotriva părinţilor, iar aceştia
împotriva lor, fratele se ridică împotriva fratelui. Toţi se ating unul de
altul, se adaptează unul cu altul, comunicând, învaţă înţelepciunile
vieţii, elaborează normele vieţii şi conduitei, morala şi legi prielnice
pentru toţi. Altfel nici nu ar putea fi, deoarece noi suntem nu numai
din civilizaţii diferite, avem strămoşi diferiţi, dar şi diferite numere de
reîncarnări. Unii oameni care provin din animale, mai au o
asemănare mare cu ele. Alţii însă ca o ramură de la componenta de
bază, nu mai au elemente distinctive, exterioare, ale provenienţei
animalice. în afară de aceasta noi toţi stăm pe diferite trepte ale scării
ierarhice, care are o mulţime de gradaţii, atât în direcţia măsurilor
pozitive cât şi a celor negative, intelect pozitiv, intelect negativ.
Fiecare din noi avem pe această scară locul nostru şi de aceea
nu există doi oameni absolut egali. La fel cum corpurile noastre nu
au amprente digitale identice, tot aşa şi acolo nu există două fiinţe
identice după caracteristicile raţiunii, adică fiecare corp are o
individualitate; de aici apare specificul biocâmpului fiecărui om în
parte. Este uşor să-l defineşti pe om după urma pe care o lasă în
spaţiu, după obiectele pe care acesta le-a atins mai des.
Toată scara ierarhică, iar de aici şi locul de destinaţie şi mediul
de vieţuire ale individului se calculează pe baza gradaţiei
psihometrice a raţiunii. Intelectul persoanei defineşte capacitatea
raţiunii de a lucra în regim de emanare, de aici locul de destinaţie ale
individului în comparaţie cu polurile magnetice ale sistemului
orientativ. Scara psihometrică are gradaţii, iar scara ierarhică are
drepte în jos, spre degradare. Gradaţiile arată nivelul sub care mai

139
departe nu există reîncarnări, adică trimiteri spre renaştere în lumea
corpurilor biologice, individul degradat pierde orice şansă spre
dezvoltare în continuare, şi perfecţiune. Aceasta este prima moarte
Faptul că înmormântăm corpurile noastre ca rezultat al pieirii lui încă
nu este moarte, ci doar o trecere dintr-o lume în alta. lată însă
atingerea unui anumit nivel de degradare -moartea adevărată, dar ş|
aceasta este abia prima. După cum am mai spus noi toţi suntem
diferiţi, ne împărţim în acei care evoluează şi în acei care se
degradează. Dar chiar şi în interiorul acestor două grupări ne
diferenţiem foarte mult unul de altul, deoarece fiecare are calea lui.
Cei care se degradează fac aceasta mai întâi în lumile lor, iar dacă
nu se opresc, se duc tot mai jos, schimbându-şi înfăţişarea şi
trăsăturile. Astfel, degradientul din lumea intermediară are pielea
pământie, degradienţii lumii Cuantice au un acoperământ blănos, de
culoare neagră, aceasta numai în cazul când individul avea aceste
trăsături. Dacă degradientul avea un acoperământ blănos, rar şi
numai în anumite locuri, de exemplu pe mâini, picioare, piept, atunci
pielea lui în aceste locuri va avea o culoare întunecoasă, pământie,
corespunzător îi vor aparţine şi alte elemente distinctive, a
provenienţei animalului. Dacă degradientul are o provenienţă
îngerească, adică este din lumea intermediară, el, desigur, nu va
avea nici un semn exterior distinctiv ale provenienţei animalice,
îngerii căzuţi până la nivelul dagradaţiei au numai o culoare mai
întunecată a pielii. îngerii căzuţi sunt o raritate, dar aceasta se
întâmpla la începutul dezvoltării omenirii.
C e se întâmplă mai departe cu individul după o asemenea
cădere. Până când el este capabil să lucreze şi să se îndrepte pe
sine, va trăi în antilume. După ce va pierde capacitatea de a lucra în
această lume, va fi aruncat în zona neutră, pentru pieire
îmbătrânirea individului este însoţită de micşorarea în masă şi în
volum, descompunerea plasmei raţionale. Ei treptat îşi pierd
dimensiunile, coamele şi copitele plesnesc, blana îşi pierde luciu şi
se descompune. Când ei ajung destul de mici, aproape cât jumătatea
mâinii omeneşti, la pierderea completă a raţiunii, ei sunt strânşi şi
întreţinuţi în nişte locuri speciale. Viaţa lor se stinge în nişte condiţii
mizerabile, individul care cândva era un om, acum aduce mai multa
şobolan cu faţă de om. Aceasta este a doua şi ultima moarte.
Despre o asemenea moarte povesteşte loan în Apocalipsa
cap. 9. Aici viaţa care se stinge este comparată cu o lăcustă. ,£i a

140
gâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe
pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului. Şi a deschis fântâna
adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor m are
şi soarele şi văzduhul s-a întunecat de fumul fântânii. Şi din fum au
ieşit lăcuste pe păm ânt şi li s-au dat lor putere precum au putere
scorpiile pământului. Şi li s-a poruncit să nu vatăm e iarba
pământului, şi nici o verdeaţă, şi nici un copac, fără numai pe
oamenii care nu au pecetea lui Dum nezeu pe frunţile lor. Şi nu li s-a
dat ca să-i om oare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la
fel cu chinul scorpiei când a înţepat pe om. Şi în zilele acelea vor
căuta oamenii m oartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; m oartea
insă va fugi de ei. Ia r înfăţişarea lăcustelor era asem enea unor cai
pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur şi feţele lor
erau ca nişte feţe de oam eni. Şi aveau părea părul de fem ei şi dinţii
lor erau ca dinţii leilor. Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar
vuietul aripilor lor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai
care alergau la luptă. Ş i aveau colţi cu bolduri asem enea scorpiilor;
şi puterea lor era în cozile lor ca să vatăm e pe oam eni cinci luni. Şi
aveau ca îm păratul lor pe îngerul adâncului, ai cărui nume, în
evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are numele Apallion". Acum
să decodificăm acest text. ,A trâm biţat al cincilea înger11- a cincea
alarmă, al cincilea semnal, al cincilea necaz, a cincea
preîntâmpinare. Preîntâmpinări de toate vor fi şapte. A căzut o stea
pe pământ - înseamnă în acest caz iluminare, smulgerea cortinei,
tainei în această întrebare. Aceasta înseamnă, în cazul dat, că va
veni un om ce va avea această misiune Cheia fântânii adâncului -
înseamnă că a venit timpul să descopere această taină. Deci această
cheie nu poate fi dată la toţi, ci numai unui singur om, care va fi special
crescut pentru această misiune. „Fum s-a ridicat din fântâna ca fumul
unui cuptor m are“ - într-adevăr de mult ar fi trebuit ca această
informaţie să iasă la suprafaţă. Fântâna adâncă şi fumul care
acoperea soarele vorbesc despre soarta inevitabilă, fără de ieşire,
despre menirea straşnică şi înfricoşătoare a celor ce nimeresc acolo,
dar mult mai mult te impresionează cantitatea lor. Fântâna adâncului
- este un acumulator pe globul pământesc unde îşi trăiesc ultimile
zile degradienţiî. Acest loc este comun pentru toţi şi îri limba
duhovnicească acest loc se numeşte fântâna adâncului. Vieţuitorii ei
sunt nişte fiinţe cândva raţionale, dar acum nu mai au nici un fel de
conştiinţă şi îşi trăiesc ultimile zile pe baza instinctelor animalice, fiind

141
numiţi în lumea duhovnicească, lăcuste. Când lăcustelor le
rămân de trăit ultimile 5 luni, ele arată destul de mici, de 2-3 ori ma|
mici decât un şoricel. De aceea ele nu pot aduce daune nici ierburilor
nici copacilor, deoarece aceste insecte se pot hrăni numai cu un
singur fel de energie. Energia celei mai mari părţi a oamenilor este
cea mai bună pentru ele. De aceea sunt aruncate din fântână cu cine
luni înaintea morţii lor. Ele se răspândesc uşor şi îşi găsesc reped"
hrana. însuşi omul devine pentru ele obiectul activităţii lor, donatori
principal. Se înfig aceste lăcuste în părul oamenilor, se înfig în corpi
oamenilor şi se ţin strâns de el; să le desprinzi este imposir
deoarece mâinile biologice sunt incapabile de acest lucru făr
deconectarea mâinilor energetice. în afară de aceasta, corpu
fiziologic poate să nu le simtă deloc, dar pentru „răsad" ele reprezintă
un chin adevărat. înţepăturile lor sunt ca ale scorpionilor, aceste
lăcuste nu omoară, dar aduc chinuri destule. ,/n zilele acelea vor
căuta oam enii moartea şi nu o vor afla, vor dori să moară; moartea
însă va fugi de ei“. Omul va fi cuprins de panică, alertă, simtu
neîhcrederii, frica, dar izvorul acestora nu-l va cunoaşte, sau mai bine
spus nu-l va simţi.
Lăcustele nu pot aduce daune oamenilor ce au pecetea lui
Dumnezeu pe frunţile lor. Ce înseamnă aceasta? Să nu credeţi că
acum sau în viitor se pune o oarecare pecete sau semn în frunte
Nici pe cap, nici pe faţă, nici pe o oarecare altă parte a corpului. Pur
şi simplu nu este nevoie de aşa ceva. Aici măsurătoarea va fi
intelectul, încărcătura plasmei raţionale, care este şi o energie
aparte. Aceasta este pecetea lui Dumnezeu. Acest mediu energetic
nu este bun pentru lăcuste. La ele există o lege care spune că un
parazit poate trăi numai pe corpul altui parazit. Biocâmpul intelectului
pozitiv este această pecete Dumnezeiască care apare ca o luminăţie
fină împrejurul capului omenesc, care povesteşte de fapt că acest
om este ales pentru Rai şi pentru Cosmos.
De ce aceste lăcuste arată atât de straşnice? Aici apare un
portret montat, având înfăţişare de cai, lei şi ceva asemănător cu
omul, părul ca la femeie. Se aminteşte şi despre cozile lor în care era
puterea lor. Această informaţie se decodifică în felul următor.
Degradienţii au provenienţa din cele mai diverse animale a căror
elemente distinctive se păstrează în chipul lor până în ultimile zile
Cozile au puterile în capătul lor, este o aluzie la homosexuali şi alt

142
popor cu perversiuni sexuale, care în componenţa degradienţilor
sunt destul de mulţi.
De ce aceste lăcuste au platoşe ca de fier pe corp? Blindajul
lor este o apărare. Lăcustele sunt deja neraţionale şi se egalează cu
animalele. Asupra lor nu influenţează nici crucea, nici descântecele,
nici rugăciunile. Dacă de exemplu, poltergeistrul poate fi anihilat
lipindu-l de cruce, ori încuindu-l într-un ungher spunând asupra lui o
rugăciune, atunci asupra acestor fiinţe eterice această armă nu are
efect. De aceea lăcustele au pe corp această .platoşă ca de fier",
3părarea lor fiind foarte bună. Preîntâmpinări asemănătoare ne
trimite nouă Dumnezeu şi prin intermediul lui leremia, cap. 8. Ce-i
drept, aici este vorba despre alt fel de animale, care la fel sunt bune
pentru acest rol, dar esenţa este aceeaşi. „Căci iată voi trimite asupra
voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec şi vă vor
muşca, zice Domnul". Vă sfătuiesc să citiţi în întregime acest capitol
din Biblie. Şerpii şi scorpiile sunt vieţile eterice de o singură dată care
se sting. Ele pot fi de cele mai diverse forme. Cu asemenea năpastă
oamenii sunt pedepsiţi cu atât mai des cu cât devin mai răi. De la noi
totul porneşte şi spre noi totul se întoarce, „răsadului" însă din când
în când i se reaminteşte ce viitor straşnic îl aşteaptă, loan spune că
ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului; pe Apollion, ceea ce
înseamnă că ele îl slujeau pe el cu credinţă şi dreptate, altfel nu ar fi
avut un aşa sfârşit, lată spre ce duce goana după puteri şi bogăţii.
Cei ce îşi doreşte un asemenea idol este răsplătit cu un păcat, apoi
cu altul, apoi cu al treilea şi aşa, pe neobservate, ajungi printre
degradienţi. Dacă ai trecut pragul într-acolo, atunci cale-ntoarsă nu
mai există.
Desigur, viaţa noastră este grea, pericolele ne pândesc la
fiecare pas şi nu de fiecare dată noi suntem trimişi în această lume
pentru o viaţă fericită. Se formează impresia că venim tot mai des,
anume pentru o viaţă tot mai complicată. în vieţile noastre s-au
întâmplat şi extreme, fiind foarte bogaţi şi săraci, frumoşi şi urâţi,
sănătoşi şi handicapaţi. Noi am venit spre naştere, în cele mai diverse
locuri ale globului pământesc, având diferite culori ale pielii. Am fost
şi stăpâni, am fost şi robi, am cunoscut şi una şi alta. Extremităţile
ajută la descoperirea părţilor slabe ale noastre, dar tot ele „ajută" la
degradarea noastră. Pentru o viaţă lipsită de probleme, plăcută,
într-o familie bogată, omul se răsplăteşte, după aceea, cu câteva vieţi
în sărăcie. Aceasta este în cazul cel mai bun, de cele mai multe ori

143
el degradează, apoi moare, trecând prin aceste două morţi
Neglijarea muncii, onoarei şi bunului simţ, deprinzându-se cu bogăţia
şi puterea, îl schimbă pe omul slab atât de mult, încă tot el are nevoie
apoi de câteva vieţi ca să lichideze urmările acestei „fericiri". Se
formează deprinderile de risipire, atotpermisiune, atracţii spre
materialism, se manifestă mânia măreţiei puterii, personalităţii
excepţionale. Şi atunci, dacă în viaţa următoare omul este trimis spre
naştere într-o familie, care nu are aceste privilegii, atunci el nu
întotdeauna poate să se adapteze şi să trăiască cinstit prin propria
muncă. El se revoltă, nu se poate împăca cu această stare a lucrurilor
şi foarte des se transformă într-un beţiv, trântor şi trăieşte pe spatele
altora, alţii ajung chiar şi infractori destul de periculoşi pentru
societate.
Este foarte bine să te naşti într-o familie bogată, dar numai
atunci când omul are o imunitate împotriva acestei boli molipsitoare.
Altfel omul nu va avea succes. Ca regulă, în aceste familii, alături de
partea iubitoare de muncă, lucrătoare, parazitează un grup de
oameni care trăiesc pe socoteala lor, care până la urmă pot fi aruncaţi
la gunoi, deoarece nu sunt buni de nimic. Pe noi ne cresc, ne trag de
umeri în sus, ne dau o mână de ajutor, iar împotriva acestora lucrează
păcatul şi răul. în această direcţie totdeauna există o luptă - permisă
şi atotcuprinzătoare. Selecţia naturală pretinde drepturile, cerinţele
şi legile sale.
Toată populaţia celorlalte lumi care au dreptul de a veni în
Biosferă, vin spre naştere strict reglementat, confom regulilor şi
legilor existente acolo şi nici o altă civilizaţie nu are dreptul să le
încalce, nici una din părţi nu are posibilitatea unei priorităţi
nepermise. Aceasta numai în lumea noastră se întâmplă; foarte des
necunoaşterea legilor nu ne scuteşte de la pedeapsă, iar
cunoaşterea lor de asemenea. Numai la noi legile nu sunt egale
pentru toţi şi mulţi dintre oameni au diverse posibilităţi în a-şi primi
pedeapsa, numai în lumea noastră foarte des se judecă infracţiunea
pentru că a fost săvârşită prost. în celelalte lumi aceasta nu este aşa
totul este strict calculat şi planificat, dar, ca să ne exprimăm mai
corect, atunci toată mişcarea înainte se bazează pe o ordine strictă
în conformitate cu legile dezvoltării raţiunii. Legile sunt acelea care
reglează, îndreaptă, asigură, curăţă şi aruncă într-o parte ceea ce
este rău. Noi spunem - soartă!? - şi nu vedem că gândurile şi faptele
noastre participă la crearea ei. Altfel spus, soarta este evoluţia

144
Cosmosului care se răsfrânge asupra propriei evoluţii. Dacă omul
merge în conformitate cu evoluţia Cosmosului şi nu împotriva lui, el
va avea parte de o soartă bună, dacă nu, omul va fi scos din joc şi
locul lui va fi ocupat imediat de altcineva. Noi înşine ne alegem calea
pe care să mergem benevol şi înainte totdeauna ne aşteaptă ceea
ce preferăm. Dacă raţiunea noastră a lucrat pentru sine, atunci, în
viitor, în afară de propriul „Eu“ nu va fi nimic. „Eu" foarte curând se
transformă într-un punct şi acesta foarte repede va dispare. Acum
trăim într-o perioadă foarte responsabilă. Vrei nu vrei spre naştere
trebuie să vii, de fiecare dată ca la ultimul examen. El va fi acela care
va spune: te vei mai renaşte încă sau vei muri, vei primi dreptul în
epoca nemuririi sau te vei descompune treptat în împărăţia morţilor,
populaţia enormă a planetei permite ca această problemă să fie
rezolvată. Aproape toţi - sunt aici pe pământ, in celelalte lumi se duc
pentru un an, doi, cel mult trei şi din nou se întorc aici. Aici este
aproape toată populaţia civilizaţiei LAM, NOE, Antilumii şi Lumii. Aici
se dau ultimile bătălii, revoluţii, demonstraţii războinice, au loc
procese de democratizare. Săbiile sunt încrucişate, la fel şi pistoalele
şi tunurile. Se bat cei de sus şi cei de jos, lumea intermediară şi lumea
Cuantică - iar în întregime -binele şi răul, lumina şi întunericul, viaţa
şi moartea. Cu toate că forţele nu sunt egale oamenii progresivi
înving, deoarece de partea lor întotdeauna sunt legile dezvoltării
raţiunii, tainic şi nevăzut sunt ajutaţi de Cosmos, şi dacă n-ar exista
acest ajutor nu se ştie cum s-ar fi terminat toate aceste bătălii.
Vin oare cu plăcere spre naştere în corpurile biologice
populaţiile din celelalte lumi? Şi da şi nu. în etapele contemporane
totul este cu mult mai complicat. Creşte deficitul copiilor născuţi cu
ajutorul ingineriei genetice în direcţia senzorială. Noi toţi suntem de
vină că dăm naştere copiilor cu malformaţii. Astăzi procentul lor este
mai mare ca niciodată. Părinţi care sunt fumători şi alcoolici, sexul în
timpul gravidităţii, de multe ori acesta este pervers, folosirea
drogurilor şi a preparatelor medicinii alopate, somniferele şi
tranchilizantele, cultul cărnii şi nerespectarea posturilor contribuie la
naşterea copiilor cu malformaţii şi handicapuri. La toate acestea se
mai adaugă ecologia mediului şi ecologia spiritului.
în celelalte lumi fiinţele visează în biosferă să-şi primească un
:orp integru şi sănătos, deoarece apoi va merge uşor propria
econstrucţie. Interesant este faptul că pentru naşterea copiilor cu
malformaţii, răspunderea nu este îndreptată spre cineva anume.

145
Această datorie nu vor să şi-o asume nici părinţii, iar apoi nici cop n
lor. Răul pe pământ se înmulţeşte multiplu. Şi atunci cum să nu r
aducem aminte de prezicerile lui Nostradamus, unde se spune car
în felul următor. „Primul este rău, al doilea este mai rău decât primul
iar al treilea mai rău decât al doilea şi toţi împreună îl vor întrece pe
Nero şi vor reconstrui sobele pentru coacerea pâinii". Aici est-
codificată o ramură genealogică de la Nero, fraţii lui primnăscuţi pr
corpul albuminos. Ei sunt aceia care au construit cuptoarele pentru
arderea oamenilor în timpul fascismului, ceea ce lui însuşi Nero nici
prin cap nu i-ar fi trecut. Poate oare o asemenea ramură să trăiască
mult? Desigur că nu, câteva vieţi şi ajung deja degradanţi. Degradăr i
din zona MAT în zona 1.AM rămân să amenajeze teritoriul de jos
Astfel de inventatori acolo sunt destui şi nu numai de la Nero. Ei sunt
capabili să construiască OZN-uri şi alte aparate complicate, dar
nivelul degradării este pragul, zidul care nu le permite venirea în
Biosferă pentru perfecţionare. Deoarece venind aici cu un intere;
negativ şi perfecţionându-l, ar putea experimenta pe capul nostru tot
felul de invenţii diavoleşti. încă din zona LAM, ei ţin minte foarte bine,
construcţia aparatelor de zbor şi a altei tehnici, de aceea fără
probleme, îşi creeş^ă aparate simple, dar care totuşi zboară.
Ei mai doresc din când în când să ia legătura cu noi, dar aceasta
este destul de periculos, ei au cunoştinţe destule pentru a ne pune
diverse capcane, aruncându-ne în diverse curse şi orice ar face ei
niciodată nu va fi cu intenţii bune. Tot ei găsesc şi unii oameni care
se străduiesc să le descifreze semnele, simbolurile şi desenele lor
fără de sens, distrându-se în acest fel. Cu cât mai interesantă este
această joacă, cu atât mai mult şi cu plăcere ei aruncă înaintea
omului altele tot mai interesante şi mai distractive pentru dânşii. Tot
din nivelele lor, vin acei cercetători care sunt dornici de a lua probe
din corpurile biologice, dar din unele interese ştiinţifice acest păcat îl
pot face şi acei din nivelele mai înalte ale zonei LAM. Noi însă nu
trebuie să uităm, că acolo totuşi populaţia este de sortul doi. Trebuie
să subliniem şi acel fapt că cea mai mare parte a acestei societăţi, a
acestei civilizaţii mâine-poimâine va trece pragul degradării şi se va
prăbuşi în nivelele de jos. Cea mai mare parte a populaţiei LAM (lami)
merge în poziţia opusă, înapoi, tot mai departe de la progres şi numai
un procent destul de mic tinde spre o civilizaţie mai înaltă, deci spre
civilizaţia NOE. Cauza tuturor lucrurilor este păcatul, care la ei este
drept cult şi acest idol este greu de învins. Aceste fiinţe pot fi destul

146
de deştepte dar intelectul lor nu este bun pentru un nivel înalt şi de
aceea noi trebuie să fim destul de atenţi la întâlnirile cu OZN-iştii.
Răpirea oamenilor este pe conştiinţa lor. Cei din Cosmos nu se ocupă
cu aşa fel de răpiri, nu are cine şi nici legile nu le permit. Numai în
Rusia, în ultimii 5 ani au fost răpiţi peste 2000 de o am en i.
Vreau să subliniez următorul lucru. Oamenii plecaţi din Biosferă
ca rezultat al morţii violente, spre naştere sunt trimişi într-un timp mai
scurt şi după posibilitate, -în condiţii cât mai apropiate de cele
anterioare. Să te naşti mai des este un privilegiu şi de acest drept se
folosesc numai acei care prin autojertfire îşi dau viaţa. Dumnezeu îşi
ia iubiţii înapoi de tineri. Cel ce dă înapoi dobândeşte, pe scara
evoluţiei ei se mişcă mai repede decât toţi ceilalţi. Dacă omul a părăsit
viaţa pământească benevol, adică şi-a luat viaţa el însuşi, în acest
caz el se pedepseşte şi altă dată se trimite spre naştere nu în ordinea
rândului, ci cu o oarecare întârziere. Această regulă nu se aplică şi
asupra oamenilor care şi-au luat viaţa pe timp de război, înainte de
a fi luat prizonier, înainte de interogatoriu sau în momentul lui, sau în
alte situaţii asemănătoare, când omul ştia că nu va rezista torturilor
şi din cauza comportamentului lui depinde viaţa multor altora. Dacă
omul şi-a luat viaţa dându-şi seama că prin această acţiune salvează
viaţa multor semeni, această faptă nu este considerată o sinucidere,
ci se echivalează cu o faptă eroică. în rest, omul trebuie să facă tot
posibilul pentru a-şi păstra viaţa. Dacă omul a murit din propria
neatenţie, de exemplu, a nimerit sub un camion, atunci această
situaţie se cercetează foarte minuţios şi trimiterea spre naştere poate
fi înainte de timp sau în ordinea rândului. In aceste situaţii se mai ia
în consideraţie şi vârsta păgubaşului. în caz de moarte în urma bolile
infecţioase, aceasta se egalează cu cea violentă, dar numai în cazul
în care nu a fost vina păgubaşului. Dacă un homosexual a murit de
SIDA sau altul care foloseşte elemente homoheterosex, atunci
propria lor moarte le va fi pusă lor înainte ca o vinovăţie şi următoarea
ieşire spre naştere va fi nu în ordinea rândului, ci cu o întârziere de
un anumit timp. La fel se întâmplă şi în caz de sinucidere. Aceşti
oameni, deja este clar că vor rămâne în urmă în dezvoltare faţă de
ceilalţi.
Deoarece discutăm care, când şi cum, sunt trimişi spre naştere,
este momentul să vorbim şi despre o întrebare problemă. Trebuie
oare să existe pedeapsa cu moartea? Eu cred că nu. Haideţi să ne
gândim împreună. Noi îi trimitem pe ei acolo, iar de acolo imediat

147
- m

sunt trimişi înapoi spre! noi. Deci, sub oformă sau alta, noi nu scăpăm
de ei, deoarece peste 20 de ani îl vom avea din nou printre noi, numai
că în alt corp şi mai tânăr. Putem fi siguri că, peste 20 de ani de ia
pedeapsa lui, având aproximativ aceeaşi vârstă (plus - minus 1 an,
va face aceleaşi lucruri în continuare. Din acest motiv, este mai bine
să înlocuim pedeapsa cu moartea cu închisoarea pe viaţă. Dar şi aic
aceşti oameni trebuie izolaţi de ceilalţi infractori. în general, 6u
socotesc, că în închisori tot contingentul trebuie să fie izolat şi împărţ ■
în diverse grupuri. Hoţii la hoţi, violatorii la violatori, ucigaşii în grup,
lor şi acei care au nimerit acolo pentru că au ucis prin imprudenţă ir
altă grupă ş.a.m.d. Ar fi foarte bine dacă deţinuţii ar fi împărţiţi, ir
afară de aceasta, pe categorii de vârstă şi sociale. Dacă nu va exista
pedeapsa cu moartea, atunci, în timp, noi toţi ne vom putea sa seama
dacă a fost meritată pedeapsa lui sau nu. Istoria omenirii vorbeşte
de cantitatea nevinovaţilor pedepsiţi cu moartea, care este de sute
şi mii de ori mai mare decât a adevăraţilor vinovaţi. Oamenii
progresişti şi revoluţionari, au fost supuşi acestor forme de pedeapsa
foarte des. Reprezentanţii Lumii, prin aceste pedepse au trecut nu o
dată; fraţii lor mai mici pe scara ierarhică îi omorau pe cei mai de sui
cu o mare plăcere şi o înaltă stăruinţă. Dictatura şi tirania, a lucrat în
acest domeniu cu foarte mult succes. Şi în general banii, puterea
corupţia, de multe ori hotărăsc viaţa noastră.
Dacă omul este găsit vinovat, vina lui este demonstrată, şi acei!
om este într-adevăr un element infractor, ce merită pedeapsa cu
moartea, atunci cu atât mai mult noi nu trebuie să-l trimitem în cealaltă
lume, prin moarte violentă. Nu este oare mai bine să fie închis pc-
viaţă? Este necesar să-i dăm lui posibilitatea ca în timp, el însuşi, aici
pe pământ, să se căiască de cele făcute, ori să ajungă la nivelele
necesare de degradare. Dacă el nu se va căi, se va degrada foarte
mult şi atunci există posibilitatea de a nu se mai reîncarna pe pământ
Dacă îl trimitem pe cealaltă lume, noi riscăm să-l primim pe el înapoi
aproape în aceeaşi zi. Şi el va veni obligatoriu, chiar dacă până I
acea gradaţie necesară degradării, pentru a nu se mai reîncarna, îi
va mai rămâne foarte puţin, dar aceasta va fi destul ca să nu treat ă
pragul degradienţilor, cu lipsa dreptului de a se mai renaşte. Venind
din nou pe pământ, deja în anii de adolescenţă, el poate deveni un
nemernic accentuat şi părinţilor le va fi destul de greu. Pe oamenii
de felul acesta practic este foarte greu să-i reeduci, deoarece
procesele, în psihicul lor, sunt ireversibile, intelectul este negativ şi

148
el tinde să degradeze, deoarece este mai uşor decât să-şi schimbe
propria mentalitate. Vreau să spun că omul este o fiinţă destul de
leneşă şi aproape niciodată nu va face nimic pentru a-şi schimba
propria soartă, chiar dacă ştie cum. Omul se aseamănă cu un
conducător auto. Automobilul fiind propriul lui corp, numai că aici nu
el conduce automobilul, ci invers. Astfel omul poate să nimerească
foarte repede într-un accident.
Noi foarte des observăm că oamenii buni trăiesc puţin, mor des
n catastrofe, accidente, de mâna oamenilor ş.a.m.d. Tot noi ne
evoităm observând că aproape totdeauna şi în toate le merge bine
nemernicilor. Totul li se iartă, dobândesc uşor puterea, bogăţia,
posturi privilegiate. Noi suntem nedumeriţi, dar acestor oameni le
merge bine nu întâmplător. Noi nu observăm cum puţin câte puţin,
aceşti oameni sunt absorbiţi de o mlaştină din care nu mai au ieşire.
Cu cât mai mult ei vor fi absorbiţi de aceasta, cu atât mai mult le va
merge mai bine. Mulţi dintre ei chiar ar dori să se oprească, dar deja
nu-i mai ţin frânele, este atinsă o viteză, sunt îmbătaţi de putere, şi
în plus, conştiinţa a adormit, ba chiar nici cinste nu a mai rămas. Cel
ce cunoaşte adevărul nu-i va individia pe aceşti oameni. Acest
adevăr nu-l ştiau câteodată nici proorocii. Aşa, de exemplu, leremia,
în cap. 12 se adresează lui Dumnezeu: „De voi intra la judecată cu
Tine, Doam ne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre
dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioşilor
este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire?
Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; tu
eşti aproape numai de ,buzele lor iar de inima lor eşti departe."
în schimb Isaia în cap. 28, în această direcţie, are ftiult mai
multe informaţii, dar încurcându-se în lanţurile păcatului, totuşi
preîntâmpină: ,P ec i nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu
se strângă că am auzit de la Domnul Dum nezeu Savaot că nimicirea
este hotărâtă să fie pentru toată ţara!" Discuţia o prelungeşte
leremia şi esenţa se descoperă mai larg în capitolul 25. Dumnezeu
ii spune lui: Ja din mâna mea cupa aceasta cu vinul urgiei şi adapă
cu ea toate popoarele la care te voi trimite; Acelea vor bea şi se vor
clătina şi vor înnebuni la vederea săbiei pe care o voi trim ite asupra
lori... Şi să le zici: Aşa zice Domnul Savaot, Dum nezeul lui Israiel:
Beţi şi vă îm bătaţi, vărsaţi şi cădeţi şi nu vă ridicaţi la vederea săbiei
pe care o trim it eu asupra voastră. Iar de nu vor vrea să ia cupa din
mâna ta, ca să bea, să le zici: aşa grăieşte Domnul Savaot: Trebuie

149
să beţi num aidecât.. Şi am luat cupa din mâna Domnului şi am dat
să bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis Dom nul... Aşa zice
Domnul S a v a o t lată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi
vijelie mare se ridică de la marginile pământului. Şi în ziua aceia cei
loviţi de Domnul vor zăcea de la capăt la celălalt al pământului şi nu
vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor sta ca gunoiul
pe faţa pământului1*.
Dumnezeu nu face taine, metoda de pedeapsă este simplă şi
ajunge la fiecare. Proorocii aduc această veste la fiecare din noi: „în
vrem ea aprinderii lor le voi face ospăţ, şi-i voi adăpa, ca să se
veselească şi să doarmă somnul de veci şi să nu se mai trezească,
zice Dom nul... Voi îm băta pe mai marii lui şi pe înţelepţii lui, pe
căpeteniile ţinuturilor lui şi pe căpeteniile cetăţilor lui şi pe ostaşii lui
şi vor doim i somnul de veci şi nu se vor mai trezi, zice Domnul, al
Cărui nume e Domnul Savaot**. Aici descifrarea nu este necesară şi
aşa totul este clar. Prin Isaia Dumnezeu continuă această discuţie
(cap. 28) ,Ş i voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi
grindina va lua în vale adăpostul minciunii şi potop de ape va da
peste locul ei de scăpare, şi legământul vostru cu m oartea va fi
stricat şi înţelegerea voastră cu iadul (seolul) va fi desfăcută. Când
urgia va trece vă va zdrobi. Ori de câte ori va trece, vă va apuca!
Căci ea va trece în fiecare dim ineaţă, ziua şi noaptea, şi nu va fi
decât groază pentru a pricepe descoperirea! Patul acesta va fi scurt
şi nu te vei putea întinde, iar aşternutul lui prea scurt, ca să te
înveleşti**. Aici, în viaţa pământească nouă nu întotdeauna ne este
uşor să deosebim omul bun de cel rău. Dar acolo fizica magnetosferei
deosebeşte foarte iscusit şi corect unde este intelectul pozitiv şi unde
este negativ. Ce este drept judecata se foloseşte numai la un anumit
nivel de degradare a fiecărui individ şi pentru aceasta sunt necesare
doar câteva secunde. Legământul cu moartea şi înţelegerea cu iadul
se are în vedere slujbele psihologice al antilumii. „Răsadurile"
noastre păcătuiesc făcând legăminte de compromis cu psihologii
împărăţiei subterane în vederea unei sau altei probleme. Pentru
oarecare facilităţi, situaţii de asigurări, prin bine să facă rău, să
trădeze şi să vândă, constrâng şi ucid şi multe multe altele. Noi ne-am
deprins să ne gândim că binele şi răul sunt veşnice şi de nedesprins.
Dar aceasta numai aşa ne pare nouă din cauza necunoaşterii. Binele
poate fi ales şi dezvoltat, iar răul poate fi aruncat la rebut. Primul,
treptat se măreşte, acumulează puteri şi învinge, invers nu se poate

150
întâmpla, în orice caz măcar acolo unde în toate conduce raţiunea.
Lumea şi antilumea, sunt unite şi contrar opuse în acelaşi timp, dar
extremităţile funcţionează numai până la un anumit timp. Puterile lor
nu pot fi egale, aceasta contrazice legile cosmice şi puterile Naturii.
Victoria binelui este calculată şi planificată, programată, încercată şi
întreţinută. Cu toate că binele este mai puţin, dar calitatea lucrează
cu cantitatea. Viaţa şi moartea, binele şi răul, fără a ne da seama,
moartea lucrează pentru viaţă.
Lumea şi Antilumea, aproape totul este liniştit. Legile
Cosmosului le impun ambelor civilizaţii o coexistenţă paşnică,
suveranitate, neimplicare în treburile interne ale altei civilizaţii,
drepturi egale asupra teritoriilor neutre, asupra eterului şi corpului
fiziologic. Aşa, de exemplu, asupra corpurilor noastre pământeşti şi
asupra raţiunii primnăscute a lor, au drepturi egale ambele părţi.
Toate civilizaţiile eterice din celelalte lumi, cum din Lume aşa şi din
Antilume, au tendinţa de a concentra în Biosferă, un anumit
contingent al populaţiilor lor şi cel mai des, în punctele planetei
interesate de ele. La început ei trimit spre naştere grupe orientative.
Acestea au în obligaţiile lor de a face tot lucrul pregătitor, acumularea
informaţiilor şi altele. Apoi, după aceşti cercetaşi, mai trimit spre
naştere încă câteva grupe cu alte funcţii după care vin forţele
principale. Acestea sunt grupări mari de atac, dependente de lumea
din care vin şi scopurile pe care le urmăreşte. în acestea şi în alte
situaţii se aleg oamenii care corespund cât mai mult anumitor calităţi.
De exemplu, Napoleon, Hitler şi alţii, care pot fi unii şi aceiaşi oameni
într-o anumită coaliţie. Dacă o să vorbim despre războaie, atunci
mişcările naţionale de eliberare, revoluţii, revolte ale maselor, sunt
din partea civilizaţiei Lumea. Războaiele de cotropire, de supunere
sunt pe conştiinţa Antilumii. Izvoarele acestor diverse direcţii politice,
stau la baza specificului intelectului acestei lumi. Lupta binelui cu răul
este prielnică şi permisă de sus. Omul se conştientizează pe sine
participantul ei, se orientează şi se alătură către o parte sau alta.
Revolte stihiice, războaie şi cataclisme nu există, pur şi simplu din
când în când în societatea omenească este obligatorie încrucişarea
săbiilor pentru ca de partea binelui să treacă puteri tot mai noi şi mai
noi. Răul este ambiţios şi tinde spre cantitate, iar pentru ca viaţa lui
să se prelungească are nevoie de a da lupte. Singur, în sine, el este
lipsit de viaţă, dar din el trebuie să fie ales tot ce poate merge mai
departe pe scara evoluţiei. Condiţiile extreme ajută la smulgerea

151
1

celor rătăciţi din zona răului şi îndreptarea lor spre dezvoltare


Aceleaşi condiţii extreme îi fac pe alţii, care deja nu mai pot fi atrasj
de partea binelui să se murdărească cât de mult posibil, să cadă aşa
încât să nu se mai poată ridica.
Multe locuri liniştite sunt oare pe pământ? Puţine - dar sunt
Oare locuitorii acestor locuri au întrecut pe cineva în progres, au
devenit mai intelectuali decât noi, mai mult oare au evoluat? Ba chiar
nu e deloc aşa. Acolo unde sunt mai multe tulburări, este mai multă
viaţă. în zonele fierbinţi ale pământului, se cunoaşte mai repede viaţa
şi se însuşeşte mai mult. în trecut noi toţi am avut parte de izolare
unul de altul, de teritorii împărţite, de popoare despărţite, culturi
interzise. Dar toate acestea au dispărut şi altele continuă să dispară,
şi nu întâmplător. Timpul teritoriilor izolate a trecut, scopul s-a atins!
rodul este strâns, totul are timpul lui. Iar acum să vedem ce se
ascundea sub această izolare, ce era dincolo de acel perete? Poate
nişte pământuri miraculoase, poate o grădină exotică? Dar poate o
altă formă de gândire şi de viaţă? Da, probabil aşa a fost. Noi suntem
din diferite lumi şi din diferite animale; unii însuşesc totul foarte rapid,
prind totul ca pasărea în zbor, alţii se mişcă mai încet, o parte din noi
sunt duri şi reci, alţii binevoitori şi romantici. Pentru a-i creşte pe toţi
aceştia şi a-i educa, era nevoie la început să fim despărţiţi în
categorii, în specii apropiate şi să ne trimită spre naştere separat.
Instinctele noastre animalice nu era bine să fie altoite fiecăruia, fără
de excepţie. Celor proveniţi din animalele răpitoare le este mai greu
să se despartă de deprinderile lor de a-şi mânca semenii, de a se
juca cu jertfele lor, de a se desprinde de sadism. Numai prelucraţi,
şlefuiţi, bătuţi şi învăţaţi, a fost posibil de a ne uni pe noi toţi la un loc.
Abia după aceasta noi am început a colinda toată planeta, dintr-un
„trib“ în altul, învăţându-le graiurile, năravurile şi obiceiurile semenilor
noştri. Datorită faptului că noi ne-am născut în cele mai diverse locuri
ale planetei şi am călcat pe fiecare bucată de pământ, omul în orice
loc al pământului trebuie să se simtă pe sine în propria stihie, să nu
se simtă nici venetic nici stăpân. Altfel spus, omul trebuie să se simtă
ca la el acasă, dar niciodată să nu uite că totuşi este în ospeţie.
Această planetă are un singur stăpân -Cosmosul. Noi oamenii
suntem doar praful ei şi oaspeţi temporari, care venim aici pentru a
nimici răul făcut de noi în alte vieţi. Totul îl facem cu mâinile noastre,
şi răul şi binele. Cândva am fost un proprietar de sclavi foarte dur şi
rău, dar în alte vieţi am venit să lichidăm acest rău devenind însăşi

152
I robi şi revoltându-ne împotriva stăpânului său, întregului sistem,
I pornind războaie de eliberare.
în momentul de faţă noi ne aflăm la sfârşitul acestui mileniu şi
vor mai trece încă sute de ani până când vom putea spune că epoca
I nemuririi, a treia etapă de dezvoltare a raţiunii va intra pe deplin în
împărăţia sa. Până atunci, când Vărsătorul va începe a conduce
lumea, noi toţi vom mai trece încă printr-o mulţime de faze
prevestitoare, care tot mai mult şi mai mult, vor selecta lumea demnă
de a intra în epoca Vărsătorului. Pentru noi timpurile grele abia încep,
jn viitor cea mai mare cerinţă a Cosmosului către om va fi
descoperirea calităţilor şi capacităţilor lui interne, tot mai mult se va
cere ca omul să se descopere pe sine însuşi. Pentru aceasta omul
nu are nevoie de bani, nici de tehnologii costisitoare, ci doar de o
putere de voinţă de a descoperi Microcosmosul şi prin aceasta
legătura lui cu Macrocosmosul. Numai acei care se vor uni cu
Cosmosul şi vor înţelege unitatea lor cu El, vor fi capabili de a-şi
schimba mentalitatea şi unghiurile de vedere.
Ştiinţa afirmă că în corpul omenesc sunt prezente toate
energiile existente în Univers. Dacă corpul nu ar conduce prin sine
aceste energii, atunci fluxul puternic de particule încărcate ne-ar fi
distrus pe noi. Anume aşa şi se întâmplă când omul merge pe calea
îndestulărilor instinctelor animalice. Energia sufletului se opacizează
şi omul se transformă într-un animal. Soarta acestui om este
moartea. De fapt moartea este actualmente soarta fiecărui om. Noi
însă dorim să trăim, să ne dezvoltăm, să avem familie, dorim să-i
transmitem copilului o parte din sufletul nostru. Fiecare din noi, numai
parţial îşi îndeplineşte predestinarea, datorită faptului că este muritor.
însă născând copii, noi contribuim la mărirea energiilor
duhovniceşti supreme în Cosmos şi prelungim formarea Neosferei.
Cu toţii ştim că în decursul întregii vieţi omul îşi utilizează numai
5-10% din masa materiei cenuşii a creierului. Pentru a le conecta, a
le folosi pe toate 100% este necesar de a ne dezvolta supracalităţile
(supranaturale). Astăzi există o mulţime de informaţii oficiale despre
faptul că există oameni care au capacităţi de a citi cu palmele, de a
vedea prin pereţi, de a influenţa sistemele electronice, de a citi
gândurile altor oameni, de a schimba caracteristicile fizice ale
substanţelor şi obiectelor ş.a.m.d. Aceste supracalităţi au o explicaţie
raţională şi ştiinţifică.

153
Toată suprafaţa corpului omenesc este îmbibată ^
extrareceptori, uniţi prin fibre nervoase cu creierul. Creierul omened
selectează din circuitul tuturor energiilor numai acele energii si
informaţii care corespund atingerii scopului. Dacă scopul este de a
îndestula corpul, de a-l hrăni, atunci o mulţime de extrareceptori pur
şi simplu nu vor fi conectaţi şi în acest caz la om se vor dezvolta
îmbolnăvirile. Cauza neintegrităţii, îmbătrânirii şi morţii omului, în aşa
fel devine conştiinţa noastră înrudită. Odată cu dezvoltarea calităţile
extrasenzitive, se măreşte şi volumul informaţiilor neîntrerupte care
vin de la extrareceptori spre creier. Creierul este un centru, care
răspunde de activitatea întregului organism. Dacă nemurirea este
capacitatea de a nu îmbătrâni, de a nu se îmbolnăvi şi a nu mun
atunci creierul omenesc, primind tot mai multe informaţii (energii) prin
extrareceptori, va începe să îndrepte aceste energii spre
redobândirea, reconstrucţia funcţiilor pierdute, a extra receptorilor.
Aşa se închide cercul, de la extrareceptori spre creier şi de la creier
spre extrareceptori...
Dacă gândurile omului se îndreaptă spre atingerea'nemuririi, ,
atunci se vor dezvolta capacităţile supranaturale ale corpului şi va
veni timpul când, fiecare celulă va fi capabilă de a conduce prin sine
toate energiile, atunci practic va începe să funcţioneze toate 100%
de molecule din materia cenuşie a creierului omenesc şi fiecare din
ele se va umple cu conştiinţă. Astfel, subconştientul care răspunde
de autopăstrarea organismului, îndeplinindu-şi predestinaţia sa, se
va uni cu conştientul, aducându-l pe om spre raţiunea supremă.
Conştiinţa supremă este tocmai nemurirea. Ea subînţelege viaţa
deplină a fiecăruia. Aşadar, omul este diferit de animal. Toate
moştenirile cultural-istorice mărturisesc despre calităţile supreme ale
omului. Omul trăieşte într-un anumit mediu şi corelează cu el. în
societatea omenească apar destul de mulţi oameni cu capacităţi
fenomenale; ei au fost, sunt şi vor fi tot mai mulţi. Cu cât mai mulţi
oameni de acest fel vor fi, cu atât omul şi întreaga societate va fi mai
aproape de nemurire.
NEMURIREA

Este posibilă oare nemurirea? Puţini sunt oamenii care pot să

[
lâ în aşa ceva, cu atât mai răir pentru necredincioşi, deoarece
;vis este posibil de realizat. Omul ales de Cosmos pentru a treia
etapă de dezvoltare a raţiunii pur şi simplu va fi obligat să facă
aceasta. Ce e drept acest vis nu se va realiza dintr-o dată, doar în
decursul multor sute de ani. Trecerea de la o formă de viaţă şi
gândire, la alta, va fi mai lentă, aproape pe neobservate. De la
inceput multora nu le va sta în puteri să trăiască o mie de ani, dar
nU.j nimic fiecare după puterile sale. La început unii vor ajunge să
trăiască 200 de ani, alţii 500, iar mai târziu longevitatea va creşte, cu
•jmpul fiind chiar o obligaţie. Omul însă va tinde spre aceasta fără
nici un ajutor din exterior. Intelectualii vor înţelege primii necesitatea
acestui proces. La început să trăieşti o atât de mare perioadă de timp,
fără să îmbătrâneşti, să nu te îmbolnăveşti şi să nu mori fără ajutor
din exterior, va fi imposibil. Acest ajutor, desigur îl vom primi, dar se
spune în Biblie că însetaţilor li se va da gratis din izvorul apei vii, şi
se mai spune încă, şi doritorii, să ia apa vieţii gratis. Mai departe loan
in cap. 21 al Apocalipsei spune: ,§ i va şterge orice lacrimă din ochii
lor şi moarte nu va m ai fi; nici plăcere, nici strigăt, nici durere nu va
mai fi, căci cele dintâi au trecut". Să nimereşti lângă Dumnezeu, în
Cartea Vieţii, să primeşti piatra albă, având înscrisă pe ea cuvântul
.Nemurire" este unul şi acelaşi lucru. Aceasta înseamnă că omul este
ales, este invitat în epoca nemuririi. Deci vor fi invitaţi numai aceia
care vor trece examenele de admitere la nivelul raţiunii Cosmice.
Aceştia vor primi câte o stea, care de fapt este steaua răsăritului.
Oamenii care vor primi de la Dumnezeu piatra albă, vor intra în
societatea Lui şi vor lua parte la construcţia ei.
Despre apa vie, nu odată aduce aminte Hristos. în Evanghelia
lui loan cap. 4 se s p u n e : cel ce va bea din apa pe care i-o voi da
Eu, nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va
face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică". Ce fel de apă
este aceasta? în sensul drept al cuvântului o aşa apa nu există. Este
posibil să îmbunătăţim calităţile apei, să o curăţim, s-o încărcăm
energetic, s-o magnetizăm, dar până a ajynge la apa vie mai este
încă mult. Va fi puţin mai aproape dacă vom îmbiba această apă cu
energia unui om senzitiv, care are o plasmă raţională şi un intelect

155
foarte pozitiv. Dar un asemenea intelect trebuie să fie de un nivel
foarte înalt, aceştia pe pământ sunt doar câţiva, iar dacă vor face
aceasta, la fel vom fi departe de apa vie, deoarece efectul energjj|0r
lor nu este suficient. înseamnă că circuitul energetic trebuie să fje
destul de puternic şi de o calitate pozitivă foarte înaltă. O asemenea
energie o poate confecţiona numai Raiul, pe baza obişnuitelor energii
solare. întregul buchet de energii, încărcătura şi puterea lor trebuie
să fie foarte bine calculate pentru atingerea scopului. Cu asemenea
energie se poate îmbiba apa şi produsele alimentare. Putem avea
camere speciale, locuri de odihnă specializate, sanatorii, unde
puterea făcătoare de viaţă, ar influenţa asupra organismului. Rait,
poate îndrepta aceste energii, pe anumite teritorii ale globului
pământesc sau chiar pe întregul pământ, din când în când sau
permanent. Viaţa noastră se reduce la lupta a două energii în
organism: cele făcătoare de viaţă, şi cele ce descompun viaţa. Dacă
omul se va învăţa iscusit să manevreze între aceste două energii,
având un organism puternic şi sănătos, alte condiţii însoţitoare, el ar
fi capabil să-şi lungească viaţa simţitor, iar prin intermediul unor
antrenamente şi exerciţii să-şi aducă propriul corp, până la nivelul
nemuririi. Aici trebuie să mai lucreze o condiţie, biorobotul, cel ce
desparte două raţiuni; raţiunea răsadei şi raţiunea omului
primnăscut. Acest biorobot din creierul omenesc trebuie să permită
primei să intervină în organismul fiziologic, pentru a-l vindeca, a-l
reconstrui şi repara, la timp, să înfăptuiască operaţii profilactice şi
reparaţii capitale. Având în organismul nostru „uleiul vieţii" şi „candela
intelectuală" vom avea o viaţă destul de lungă. Pe tronul lui
Dumnezeu este gravată emblema nemuririi, copacul de măslin şi
candela. Aceasta arde atâta timp cât în ea este ulei, pe care îl
furnizează copacul. Toate la un loc sunt nemurirea, împreună - viaţa
veşnică, copacul vieţii. „în el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor".
lată ce ne spune Dumnezeu prin intermediul lui Isaia în cap.
65/18: ,r.. căci iată întem eiez Ierusalim ul pentru bucurie şi poporul
lui pentru desfătare. Şi M ă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli
de poporul M eu şi nu se va mai auzi în aceasta nici plâns nici ţipăt
Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni
care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de
ani va fi tânăr şi a n e nu o va ajunge va fi blestem at Şi ei vor zidi
case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor m ânca. D ar nu vor
clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce.

156
j^-adevăr vârsta poporului M eu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi
âl Mei se vor bucura de osteneala m âinilor lor. Nu se vor trudi în
ţadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vrem e, că ei vor
|jUn neam binecuvântat de Domnul şi îm preună cu ei şi odraslele
lor. Şi înainte de a M ă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind
ei încă Eu îi voi fi ascultat Lupul va păstra la un loc cu mielul, leul
va mânca paie ca boul, şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nim ic rău
şi vătămător nu va fi în m untele Meu cel sfânt“. Deci omul va locui
împreună cu animalele, va avea capacităţi supranaturale, îndreptate
spre bine, egoismul va dispărea, nu numai din oameni, dar şi din
animale. Acestea nu-şi vor mai marca teritoriile, nu vor mai lupta
pentru ele, iar oamenii vor deschide graniţele în aşa fel, ca pe ei să-i
despartă numai continentele. Oamenii se vor iubi între ei şi îşi vor
stima reciproc culturile, iar animalele răpitoare vor trăi împreună cu
cele ierbivore. Probabil că oamenii vor locui alături de animale, fără
ca să le ucidă pentru hrană. Noi deja ştim de diverse animale,
ierbivore şi răpitoare, de la care de foarte mult timp moştenim
semnele şi calităţile lor. De aceea vom arunca tot ce avem rău de la
ele împreună cu canibalismul. Da! canibalismul, noi şi până în timpul
de faţă mâncăm semenii noştri, anume acele animale din care am
provenit noi înşine. Pentru omul care va ajunge la această treaptă
de dezvoltare, aceasta nu va fi permis.
Greşeala noastră cea mai mare este că ne-am deprins să
gândim că suntem muritori. Partea bupă este crezul nostru în aceea
că nemuritor este sufletul, chiar dacă mai continuăm să gândim că
corpul este muritor. Chiar şi în timpul de faţă noi am avea posibilitatea
de a trăi mult mai mult dacă nu ne-am fi gândit la moarte încă din
copilărie. Fiecare om este ajutat de alţii şi de întreaga societate să-şi
întipărească bine în minte că la vârsta de 60-70 de ani va trebui să
moară. Noi de fapt ne regizăm propria moarte zi de zi, iar
subconştientul îşi realizează diversele programe pentru a îndeplini
dorinţa noastră. Eu chiar am întâlnit oameni care sunt convinşi că
dacă te-ai trezit într-o dimineaţă după 40 de ani şi nimic nu te doare,
înseamnă că eşti mort. Pentru aceşti oameni durerile şi îmbolnăvirile
după vârsta de 40 de ani sunt normale, acceptate şi aşteptate. Ei nu
se pot împăca cu gândul că este posibil să mai trăiască încă 40 de
ani fără dureri şi de aceea ei însăşi atrag asupra lor o mulţime de
boli, imaginate care apoi devin reale. Sunt convins, că dacă într-un
sistem izolat de societate umană, s-ar naşte un copil căruia nu i se

157
va spune niciodată că există moarte, el va trebui mult mai mult decât
oamenii în societate care zi de zi fac tot posibilul pentru a-şi aproprja
moartea. Am întâlnit cazuri când omul a avut posibilitatea să-şi
programeze nu numai luna, dar şi ziua şi ceasul morţii. Deci noi nu
murim fiindcă atunci ar trebui să o facem, dar ne ucidem pe noi înşine
în decursul întregii vieţi. Noi suntem proprii noştri ucigaşi. Propriile
noastre celule sunt capabile să se ruineze, dar şi să se înlocuiască
cu altele noi. Aceeaşi posibilitate o au nu numai celulele ţesuturilor
moi dar şi ale oaselor. Noi însă până în timpurile de faţă nu ştim cum
în decursul întregii vieţi să păstrăm şi să îmbunătăţim lucrul lor şi de
aceasta după scurgerea unui anumit timp o anumită cantitate de
celule încep să paraziteze neîndeplinindu-şi lucrul şi funcţiile lor
Celelalte celule sunt nevoite să ia asupra lor şi funcţiile celulelor
leneşe; de aceea ele obosesc, se umplu de substanţe nocive şi
îmbătrânesc, iar o dată cu ele întregul organism. Chiar în acest
moment noi suntem capabili de a ne schimba dinţii şi de a înfăptui o
mulţime de operaţii regeneratoare. Dinţii pot creşte şi a treia oară,
dar canalele pe unde trebuie ei să iasă sunt colmatate de substanţe
nocive şi de aceea nu mai cresc. Aceasta este la fel ca şi cum ai
arunca un grăunte într-un pământ bătătorit. Dacă noi am avea
posibilitatea de ne întoarce organismul la puritatea organismului unui
copil de 7 ani, atunci dinţii vor creşte şi a treia oară. Toată problema
se opreşte la întrebarea: cum să ajungem la această puritate. Nu a
mai rămas mult şi aceste legi şi mecanisme vor fi descoperite. Nu
trebuie să aşteptăm ca un oarecare învăţat să descopere o soluţie
sau un elixir al tinereţii şi vieţii veşnice. Aşa ceva nu se va întâmpla.
De-a lungul istoriei omenirii, mulţi şi-au bătut capul în această
direcţie, dar fără de succes. Chiar de se va găsi cineva care va striga
că a descoperit un asemenea elixir, dinainte ştiu că aceste va fi un
elixir diavolesc, care poate că va avea unele performanţe în această
direcţie, dar va tulbura foarte mult alte sisteme şi organe. Nu există
situaţii gata rezolvate. Descoperirea acestor mecanisme se va baza
pe lucrarea omului asupra sa, pe felul de gândire şi modul de viaţă.
Probabil când acestea se vor afla, mulţi dintre noi nu le vom lua în
serios, deoarece este mai greu de realizat şi necesită un efort
personal. După cum am mai spus, omul este o fiinţă leneşă, de
aceea, toţi probabil se vor arunca în direcţia celor care le promite
viaţă veşnică, tinereţe fără bătrâneţe, fără a depune vreun efort
personal, decât doar să-ţi cumperi ceva pastile sau chiar elixirul cu

158
bani. Aşa ceva este exclus, deoarece viaţa necesită eforturi
personale în toate direcţiile.
Omul în viitor îi este promisă nemurirea, dar până a ajunge
acolo, e nevoie mai întâi ca astăzi să trecem peste bombele nucleare
şj războaiele mondiale. Dacă acest pericol va exista în viitor, atunci
noi putem fi distruşi de Cosmos cu mult înainte de sfârşitul acestui
ciclu. în acest caz vom fi nevoiţi să luăm totul de la început, punctul
de plecare fiind plugul de piatră. Recunoaşteţi că ar fi destul de
neplăcut ca Cosmosul să ne lase corigenţi atunci când noi am ajuns
aproape de descoperirea legilor înnoirii organismului.
Orice ne-ar fi dat nouă de sus, orice am descoperi noi înşine -
calea spre nemurire va merge prin hrană vegetală şi posturi. Este
posibil de a ne curăţa sângele şi vasele sangvine de impurităţi, la fel
este posibil de a înlătura începuturile înfecţioase şi celulele
cancerigene, dar nicidecum nu este posibil de a face organismul
capabil de luptă şi de viaţă, ignorând înfometarea şi setea. Chiar
folosindu-ne de energiile benefice, fără posturile de curăţire,
înfometare, practic este imposibil de a ne întineri corpul. înfometările
aduc un rezultat enorm, dar nu ultimul rol îl joacă şi modul corect de
viaţă, exerciţiile fizice şi mentale, psihicul sănătos, sexul armonios şi
multe altele. Moartea care vine de la îmbătrânire şi îmbolnăviri, va fi
adusă omului ca acuză, de aceea „cine nu va ajunge la o sută de ani
va fi blestemat, probabil şi pedepsit. Dacă vina va fi serioasă, va urma
refuzul unui asemenea om, ori o oarecare pedeapsă pentru a corecta
un asemenea om. Ce înseamnă a nu intra în epoca nemuririi? Ce
înseamnă a nu-ţi termina evoluţia proprie în lumea Biosferei, să nu-ţi
întăreşti şi să nu-ţi formezi plasma raţională, să nu-ţi aduci corpul
eteric până la nivelul necesar de perfecţiune? în epoca Nemuririi va
muri toată Antilumea. Partea cea mai raţioanală a ei trece în grupa
senzorială şi îşi termină epoca sa, dacă nu din prima încercare, atunci
din a doua sau a treia, dar obligatoriu. Condiţiile sunt egale pentru
toţi dar nu toţi trec prin această perioadă în mod egal, ceea ce de
fapt este şi firesc. Pentru a deveni Dumnezeu trebuie să dai nişte
examene cu un nivel foarte înalt de dificultate. Dar Dumnezeii au
rangurile lor, scara ierarhică. Totul depinde de ceva cine şi cum va
trece a treia cale, pe cine şi cum îl vor înfrunta a treia pereche de
aripi. Oamenii plecaţi din viaţă în epoca Nemuririi, ca rezultat al morţii
violente sau în urma împrejurărilor independente de ei, nu se vor
socoti vinovaţi de moartea lor şi vor fi trimişi din nou spre naştere.

159
Sinucideri practic nu vor exista. Forma nu prea bună sau
neatrăgătoare a exteriorului se va corecta în timp, prin intermediul
exerciţiilor fizice şi cu ajutorul chirurgiei.
în epoca Nemuririi va exista posibilitatea de a avea proprii noştn
copii? Da, eu vă vorbesc de proprii noştri copii, deoarece cititorul deja
ştie probabil că acum copiii noştri nu sunt tocmai ai noştri. „Răsadul*
lor nu este întotdeauna ruda noastră. Şi deoarece fiecare din noi are
o mulţime de vieţi în spate, atunci şi „rude“ avem o mulţime; sunt
milioane: părinţi, copii, fraţi, surori ş.a.m.d., iar dacă mai adăugăm la
aceştia numărul de soţi, prieteni, cunoscuţi, atunci numărul acestora
va fi cu mult mai mare.
Copiii lui Dumnezeu totuşi există. Niciodată aceşti oameni nu
au trecut prin faza raţiunii animalice şi nu au avut în ei bazele primare
de la alţi părinţi. Aceştia sunt un derivat pur, cu o genetică pură. Ei
ajung foarte repede din urmă şi întrec în dezvoltare generaţia sa şi
ajung în avangarda ei. Cum este posibil aşa ceva? Să ai proprii copii,
după rang se cuvine numai Dumnezeilor, când aceştia vin spre
naştere; deoarece ei de la bun început trăiesc câteva milioane de ani
într-un singur corp carnal. Toţi ceilalţi, născând copii se dau spre
naştere pe ei însuşi, lată aşa sunt Dumnezeii, dorind să aibă proprii
copii, fac o cerere în lumea cealaltă să nu se mai facă inducţia
„răsadurilor" străine în copii lor. Desigur, primul copil se naşte puţin
mai inteligent dacă un humanoid, deoarece nu a mai avut nici un
„răsad" până la el, părinţii îl educă, având grijă de el până la moartea
lui. După terminarea vieţii primului, mama îl naşte pe al doilea, dar
în el există deja „răsadul" de la primul. La ei, biorobotul permite
conlucrarea între două raţiuni. Ei pot lucra deodată cu ambele părţi
ale creierului. Apoi după moartea celui de-al doilea, mama îl naşte
pe al treilea copil şi în calitate de „răsad" vine al doilea şi aşa mai
departe. A patra, a cincea naştere şi altele înainte sunt doar nişte
variante lucrate cu unul şi acelaşi individ. In aşa fel, părinţii, în
decursul milioanelor de ani pot să-şi crească propriul homo sapiens.
Toţi copii Dumnezeilor, până la o anumită etapă se creşteau astfel.
Apoi a venit timpul când ei trebuiau să fie crescuţi împreună cu
ceilalţi, pe baze comune. De la început ei aveau propriul lor arbore
genealogic şi nu se amestecau cu poporul simplu. Mai târziu s-a
înfăptuit apropierea şi amestecarea lor cu acel popor. Copiii
Dumnezeilor s-au contopit cu această masă. Pănnţii lor,
terminându-şi propria evoluţie în Biosferă, au plecat în Cosmos, alţii

160
au rămas să lucreze şi mai departe pe această planetă, în lumea
cuantelor, iar copii lor păşesc pe acest pământ alături de noi, se luptă
jn egală măsură toate problemele şi greutăţile, deportările şi
închisorile. Ei sunt aceia care îndură permanent pentru binele
omenirii, pentru a prelungi cauza părinţilor lor. Nicidecum ei nu pot fi
altfel, chiar dacă sunt mari învăţaţi sau politicieni, sunt tot luptători,
paţiunea pe care ei au moştenit-o de la părinţi are o direcţie
senzorială şi de aceea în pieptul lor arde şi va arde focul dreptăţii,
neîmpăcării cu răul; setea de luptă pentru libertate şi dreptate,
egalitate şi frăţie. Cerurile pun pe umerii lor cea mai mare greutate,
soarta lor este grea şi nu stă în puterile altora. Raţiunea lor este
cuprinzătoare, privesc în depărtări, văd mai intens şi mai concret.
Dacă copii Dumnezeilor înaintează foarte repede în dezvoltare,
atunci ei pot să-şi înfrâneze mişcarea rapidă spre înainte, venind mai
rar spre naştere în Biosferă. Data viitoare ei vin spre naştere atunci
când întreaga omenire ajunge la nivelurile de dezvoltare a raţiunii la
care ajunseseră ei în viaţa lor pământească. Deseori se întâmplă ca
ideile unui om să fie înţelese şi aprobate abia peste 50-100 de ani,
ceea ce înseamnă că omenirea a avut nevoie de acest timp pentru
a ajunge la nivelul de raţiune la care era acel om cândva. Atunci când
civilizaţia ajunge la acest nivel, el se mai naşte încă o dată, pentru a
arăta calea, de a atrage civilizaţia din urma lui într-o anumită direcţie.
Mai există încă o posibilitate pentru a frâna dezvoltarea lor rapidă.
Aceşti oameni pot ieşi deodată în epoca Nemuririi, neaşteptându-i
pe ceilalţi. Pentru aceasta pe pământ există locuri unde nu a călcat
piciorul omului. Acestea sunt ascunse de noi şi sunt greu de pătruns.
Acolo se găsesc toţi aceia care s-au dezvoltat şi au dat examenele
pentru Nemurire puţin înaintea celorlalţi. Atunci când şi noi vom fi
pregătiţi, ei se vor alătura nouă părăsindu-şi locurile izolate. Dacă
copiii Dumnezeilor se hotărăsc înaintea celorlalţi să treacă în
Nemurire, iar pentru aceasta trebuie să existe motive serioase, atunci
în locul lor rămâne un schimb bine pregătit. Cei care îi înlocuiesc sunt
din ramura lor şi, ca regulă, moştenesc caracterul, felul de gândire
şi modul lor de viaţă. Cu toate că între aceştia nu există rudenie de
sânge, au totuşi nişte legături de rudenie.
Care sunt criteriile dezvoltării raţiunii în a treia etapă? Cât de
mult se poate prelungi aceasta pentru fiecare individ în parte? Da,
într-adevăr, unii oameni termină acest proces mai devreme, alţii mai
târziu, alţii se vor strădui însă destul de mult. Ce-i drept, spre

161
Nemurire oamenii vor veni cu posibilităţi diferite din start, deoarece
nu toţi se mişcă cu viteze egale. Unii vor fi capabili de a trăi 1000 de
ani din prima încercare, alţii abia după a doua, a treia încercare. într-o
situaţie mai favorabilă vor fi aceia care vor avea o rezistenţă mai mare
şi putere de voinţă. Unul se va înfometa mai des pentru a se curat
şi întineri, altul va prefera mai mult să acumuleze energii benefice, ş,
într-un caz şi în celălalt, vitezele de trecere vor fi diferite; va avea o
mare importanţă cum se va obişnui omul să acumuleze plasma
raţională, să o cultive şi să o perfecţioneze.
Scopul epocii Nemuririj este de a produce la omul eteric o
stabilitate împotriva ruinării. Aceasta este cerinţa de bază şi
fundamentală a acestei etape. De aceea longevitatea vieţii corpului
albuminos este destul de importantă şi trebuie crescută, treptat
adusă spre apogeu. în acelaşi timp este necesar de a finisa
parametrii care caracterizează plasma raţională. Va creşte masa ei,
puterea încărcăturii energetice şi se va ridica până la anumite mărimi
coeficientul de activitate. Corpul albuminos stabil, ce nu
îmbătrâneşte şi n a moare, slujeşte ca bază pentru crearea corpului
eteric identic în calităţi. Reconstrucţia la un nivel oarecare atrage
procese analogie şi în altul. Criteriile de dezvoltare a raţiunii vor fi
hotarul la care se atinge stabilitatea împotriva ruinării organismului
eteric. Atunci când scopul este atins şi perfecţionarea în continuare
devine imposibilă pentru indivizi se termină evoluţia în lumea
corpurilor albuminoase. El va muri ca omul, dar deja va părăsi ca un
Dumnezeu acest pământ, devenind locuitorul veşniciei şi
Cosmosului. Mai departe la fel există evoluţie, la fel mişcare înainte
spre dezvoltare. Din nou în alte sisteme stelare îşi va urma naşterile
şi reîncarnările în alte forme de viaţă, mult mai perfecte şi poate prin
intermediul oricăror corpuri albuminoase. Marx a avut dreptate când
a spus că, viaţa este o metodă de existenţă a corpului albuminos.
După ciclu nemuririi, corpul eteric devine nu numai stabil
împotriva ruinării, dar şi mult mai elastic, plastic şi dobândeşte o
mulţime de calităţi noi pe care nu le-a avut înainte. Analog cu
perfecţionarea corpului albuminos se întâmplă aceleaşi procese şi
cu cel eteric, stabilitatea construcţiei creşte într-o depedenţă directă
Corpul eteric este şi acum mai stabil şi are o viaţă mai lungă decât
cel albuminos. Dacă o să amputăm o mână sau un picior al corpului
albuminos, să facem acelaşi lucru asupra corpului eteric este ma.
greu. De aici apare la unii oameni fără mână sau picior sentimentul

162
existenţei reale a acestora şi uneori dureri fantome. Pe de altă parte
dacă corpul albuminos poate fi tăiat în bucăţi atunci corpul eteric
poate fi împărţit în sisteme şi subsisteme. La fel cum aţi demonta un
automobil, prin aceasta componentele rele pot fi aruncate. în
organism totdeauna există sistemul de dublare care poate înlocui
piesa înlăturată. Corpul eteric se descompune destul de încet, dar
există cazuri când aceste descompuneri se pot înfăptui în decursul
unor ceasuri sau zile. Aceasta se poate întâmpla atunci când sunt
încălcate graniţele stabilite de civilizaţia Atmosferică Lumea sau de
Cosmos. Poltergeistul, grupele psihologice ale Antilumii la atingerea
lor de cruce sau simpla apropiere de ea riscă să pornească o astfel
de descompunere. Dacă aşa ceva se întâmplă, atunci acest proces
merge foarte rapid şi este ireversibil. în decursul a câteva ceasuri
sau zile totul va lua sfârşit. Aceeaşi acţiune se înfăptuieşte şi oricărei
fiinţe degradiente. Corpul eteric nu moare de frig sau căldură, nu se
teme de radiaţii, el nu are nevoie de oxigen, nu se teme nici de
cataclismele naturii, pentru a vedea nu are nevoie de lumină, pentru
hrană îi pot servi energiile. Omul eteric are nu numai toate organele
de simţ ce ne aparţin nouă, dar chiar mai mult decât ceea ce avem
noi. Nimic din ce este omenesc, corpului eteric nu-i este străin. Toate
corpurile eterice sunt individuale şi fiecare se dezvoltă în voia lui.
Polurile magnetice influenţează asupra orientării lor, dacă un pol a
trage spre sine, altul neapărat respinge. De aceea regiunile de
vieţuire a lor pe pământ sunt strict orientate spre polurile şi câmpurile
magnetice ale planetei.
în cealaltă lume este indicat să aibe fiecare emblema sa
conform arborelui genealogic. Aceste embleme le poartă şi copiii
Dumnezeilor. Emblemele sunt aşezate diferit. Cei care aparţin
Raiului, civilizaţia NOE, au aceste semne pe mâna stângă, ceilalţi pe
mâna dreaptă. Dacă omul îşi are provenienţa dintr-un animal, ea va
fi prezentă şi în emblema lui, dacă nu are o asemenea genealogie,
adică după provenienţa sa este o altă ramură genealogică, atunci pe
emblemă va avea o ramură de copac, un fruct, o frunză. Dacă aceştia
sunt urmaşii Dumnezeilor sau copiii lor, atunci au o stemă mai
complicată. Pe ea poate fi şi un animal, şi un copac, şi un semn
zodiacal ş.a.m.d. Cantitatea de frunzuliţe sau de fructe poate arăta
numărul copiilor, fraţilor, surorilor, iar în semnul arborelui se
oglindeşte lumea internă, caracterul.

163
Paralel cu epoca Nemuririi pe pământ se renaşte noua şi tânăra
societate umană. Alături de a treia etapă a dezvoltării raţiunii va mai
merge şi a doua etapă, dar până când aceşti viitori oameni aleargă
în patru labe sub forma animalelor noastre iubite, domestice şj
sălbatice. Când în epoca Nemuririi se va începe strângerea bagajelor
şi îşi vor lua rămas bun de la corpurile albuminoase, promoţia tânără
va intra în faza progresului activ. Aceştia vor fi cei care la fel vor cerşi
de la Dumnezeu focul, uneltele casnice de muncă, cuţite şi săbii. La
fel, va fi intervenţia limitată în viaţa lor, totul trebuie să meargă după
un plan şi toate la rândul lor. Dar pentru a le uşura viaţa în viitor,
Dumnezeii vor recurge la un şiretlic şi vor lansa o mulţime de poveşti,
mituri şi legende. Multe lucruri le vor codifica în horoscoape,
astrologie, sistemul numerologic, în începuturi Biblice, pentru ca, sub
această formă să se păstreze şi să se ducă informaţia despre noi,
despre ei, despre Univers. In forme codificate, este permisă
transmiterea mărturiilor şi desigur, că Dumnezeii se străduiesc din
răsputeri pentru aceasta. Nouă ne-au lăsat o mulţime de poveşti,
mituri, legende care sunt capabile să descrie toată imaginea lumii
existente. Dar, oricum ar fi, aici pe pământ rămân proprii lor copii,
nepoţi şi strănepoţi.
Oamenii care se vor apropia de epoca Nemuririi nu se vor
alimenta cu carne. Femeile vor accepta cu uşurinţă o astfel de dietă,
bărbaţilor însă le va fi cu mult mai greu. De aceea ei trebuie să se
pregătească pentru aceasta încă de pe acum. Femeile întrec bărbaţii
în această direcţie, deoarece sunt mai capabile, chiar şi acum ţin
diverse diete dure de întreţinere şi slăbire. Ceea ce bărbaţii fac foarte
rar. Frumuseţea va salva lumea, iar ea porneşte de la femei. Mai
mult, să-şi păstreze tinereţea şi puterea de atracţie este o
caracteristică a sexului slab. Bărbaţii sunt lacomi de frumuseţe,
acesta fiind cel mai înalt merit al lor şi de aceea, anume femeile vor
salva lumea, dar împreună cu ele la aceasta vor contribui şi bărbaţii.
Aici nu este nici o exagerare. Cu mine este solidar chiar şi leremia.
cap. 31 „Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că
Domnul va face pe păm ânt lucrul nou: fem eia va căuta pe bărbatul
ei“. Aşa că stimate doamne apucaţi-vă de lucru şi salvaţi pe cei pe
care îi mai puteţi salva încă, pe cei care nu şi-au pierdut complet
chipul omenesc, deoarece astăzi şapte bărbaţi din zece sunt deja
degradaţi. Voi i-aţi ocrotit pe ei de toate, i-aţi purtat pe umerii voştri,
i-aţi îngrijit ca pe nişte copii mici, aţi devenit roabele lor şi rezultatul

164
nu a întârziat să apară. Bărbaţii au început să-şi piardă cele mai bune
calităţi şi deja lucrurile omeneşti încep să le fie lor străine. încă puţin,
încă un pas şi va fi destul ca să treacă pragul în lumea degradaţilor,
şi atunci nimeni nu-i va mai salva, nici împăraţii, nici Dumnezeii, nici
eroii. Degradaţii printre bărbaţi sunt cu mult mai mulţi decât printre
femei. Acest neam s-a dovedit a fi mai puţin capabil de viaţă decât a
doua jumătate a lor. Mai uşor cad în orice păcat, din cauza inerţiei
mai ridicate şi mai greu se întorc înapoi. Ei se iubesc foarte mult pe
ei înşişi, sunt mai egoişti şi au o tot mai mare atracţie faţă de came.
Chiar şi pe femei le numesc „came vie“. Cu aşa ritmuri este posibil
foarte repede să se transforme în animale, mergând spre involuţie.
Dacă înainte omul, de la aceasta era oprit de posturi şi obiceiuri,
astăzi aceste frâne nu mai sunt şi atunci am început foarte repede
să ne rostogolim înapoi. Canibalii, în a treia etapă de dezvoltare a
raţiunii, nu au ce căuta. Şi de aceea omul se vede nevoit de a se
deprinde cu alte produse alimentare. Faptul că noi suntem ierbivori
demonstrează şi anatomia omului. Dacă toate animalele răpitoare
au un sistem intestinal destul de scurt, animalele ierbivore, la fel ca
şi omul, au acelaşi sistem, destul de lung. La unele ierbivore atinge
lungimea de până la 25-30 metri. Carnea nu poate fi folositoare din
nici un punct de vedere: alimentar, moral şi spiritual. Desigur nu
trebuie să forţăm oamenii să nu mănânce came. Cine nu doreşte să
meargă pe această cale, totdeauna cu plăcere îi vor primi alte lumi,
unde vor fi mulţi ca ei. Dar aceasta nu înseamnă că pentru a intra în
epoca Nemuririi nu trebuie să mâncăm came absolut de loc. Pur şi
simplu, folosirea ei trebuie să fie destul de rară şi pregătită într-un fel
anume, până la spunerea unor rugăciuni asupra ei înainte de a o
pregăti.
Am vorbit până acum numai despre câteva laturi pregătitoare
pentru a intra în epoca Nemuririi, dar ele sunt mult mai multe; social
politice, economice, culturale, spirituale, duhovniceşti etc. Eu cred că
bunul Dumnezeu, Tatăl nostru, ne va oferi fiecăruia posibilităţile
necesare pentru a ne corecta, a ne pregăti, pentru altă epocă, pentru
alt nivel de vibraţie, pentru un alt nivel de gândire. Probabil numai
aceia care se vor opune evoluţiei personale nu vor intra în epoca
Nemuririi. Cert este faptul că fiecare din noi va avea posibilitatea de
a alege propria cale, important este acum să ne orientăm corect şi
să găsim condiţiile prielnice de supravieţuire.

165
CONDIŢIILE
f DE SUPRAVIEŢUIRE
v

In timpul de faţă cu toţii suntem martorii unor evenimente de


restructurare a sistemelor economice şi politice care se petrec în
marea majoritate a ţărilor. Aceste transformări pun într-o anumită
situaţie de supravieţuire, mai ales populaţia ţărilor foste comuniste.
Tot în aceste ţări vedem o manifestare tot mai largă şi o teridinţă a
oamenilor spre magie, ocultism, bioenergie. Oamenii devin tot mai
agresivi unul faţă de altul şi faţă de lumea înconjurătoare.
Dacă o să vorbim iarăşi despre sistemele informative descrise
în cap. III, prelungind această temă vom vedea că în timpul de faţă
oamenii tind să-şi rezolve problemele pe diferite căi, însă au o
neconcordanţa psihologică faţă de relitatea lumii înconjurătoare.
Pregătirea psihologică a omenirii rămâne foarte mult în urmă faţă de
posibilităţile ei energetice. Aceasta se vede chiar şi prin aceia că în
ultima perioadă tot mai mulţi oameni capătă capacităţi paranormale,
tot mai mulţi copii le au de la naştere. înseamnă că nivelul energetic
al oamenilor se ridică, iar noi nu înţelegem corect aceste fenomene
din cauză că sistemul psihologic rămâne în urmă. Se mai poate
spune că omenirea astăzi într-o măsură considerabilă lucrează
într-un regim de autodistrugere. Care sunt cauzele acestei
neconcordanţe psihologice a omului şi a lumii înconjurătoare?
Psihologia omului contemporan, a lumii occidentale, căreia îi
aparţine cea mai parte a omenirii, este o psihologie pragmatică.
Accentul de bază se pune, nu pe acumularea informaţiei, ci pe
realizarea ei. Prin urmare procesul fără rezultate în înţelegerea lumii,
de creare a noilor concepţii şi structuri etice rămâne în urmă faţă de
lanţul comun. în locul unui proces greu şi îndelungat de cunoaştere
şi însuşire a lumii înconjurătoare, se preferă repede finalizate cu un
efect practic maxim. Dacă o să analizăm căile de dezvoltare ale
oricărei religii, magii, sisteme yoghine atunci peste tot vom descoperi
următoarele etape de bază:
1. înţelegerea, cunoaşterea lumii în momentul actual care merg
prin respingerea lumii înconjurătoare, dependenţa omului de ea,
respingerea corelării cu ea;
2. Descoperirea legilor dezvoltării lumii şi crearea sistemelor
de comportare în conformitate cu aceste legi;
3. Utilizarea în practică a cunoştinţelor dobândite mai înainte.

166
In vechime aceste procese se întindeau în sute şi mii de ani,
de aceea oamenii nu le puteau conştientiza şi vedea în întregime,
erau la fel ca orbii, atingându-se de un elefant încercau să-ţi închipuie
ce mai este şi asta. Astăzi omenirea are şansa de a vedea aceste
procese în toată unitatea lor.
în zilele noastre, în Cercetările duhovniceşti, procesele de
despărţire sunt tot mai accentuate. Există direcţii îndreptate numai
spre prima etapă - acumularea informaţiei. Aceasta este menită să
se îndepărteze de realitate, nerecunoaşterea civilizaţiei şi
respingerea celor două etape următoare. De această cale se ţin de
exemplu cei cu religia lui Crisna. A doua direcţie este orientată spre
întoarcerea la principiile etice, comportament corect şi acestea sunt
cele mai diverse structuri religioase. A treia direcţie este orientată
spre utilizarea rezultatelor şi informaţiilor respingând latura însuşirii
şi eticii. Aceasta este magia, vrăjitoria, bioenergia.Toate aceste sunt
nişte procese destul de naturale, deoarece se petrece modelarea
grăbită a tuturor proceselor care permit de a vedea „elefantul" în
întregime, adică de a vedea şi de a conştientiza toate procesele care
au adus la starea actuală a omenirii şi la problemele care stau
înaintea ei.
Condiţia principală de supravieţuire în momentul de faţă este
bazată pe principiile dialectice de unire a celor ce înainte erau de
neunit. Aceasta este îndepărtarea de la materialism şi ieşirea spre
unirea cu Cosmosul,- dobândirea informaţiilor, materializarea
acestora din urmă în legile morale şi realizarea lor practică la toate
nivelele.
„Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamon" - spunea Hristos. Cu
două mii de ani în urmă era imposibil de a uni aceste două%tendinţe
opuse în decursul vieţii unui om. Astăzi lumea s-a schimbat,
modificându-şi viteza pendulei, fără distrugere reciprocă, adică
trecerea substanţei şi informaţiei dintr-una în alta. Prin urmare, se
poate spune că omul căruia îi este sortit să supravieţuiască în
următorii zeci de ani trebuie să fie în acelaşi timp sfânt, om obişnuit
şi afacerist.
In conştiinţa fiecărui om contemporan trebuie să existe două
procese opuse; desprinderea de lumea materială, avansarea spre
Cosmos, sfinţenia - şi realizarea informaţiilor acumulate, acţiuni
active, eficienţa ridicată. Aici este vorba despre o nouă formă de
gândire, care va defini structura fizică duhovnicească a omului nou.

167
Aşadar sfinţenie, renunţare, cunoaştere, realizarea acestora la
nivelul gândurilor şi emoţiilor şi întruchiparea acestora în structurile
sociale şi tehnice. Unirea lor nu trebuie să fie mecanică, deoarece
aceasta este oprirea pendulei, şi trebuie să fie un proces unic cu
parcurgerea treptată a celor trei etape. Fiecare om trebuie să devină
sfânt cu ridicarea permanentă şi treptată a sfinţiei sale, cunoaşterea
lumii, ieşirea în univers şi în aceiaşi timp autorealizarea lui în viata
emoţională şi practică. Civilizaţia trebuie să fie permanent alimentată
de cultură. în sistemul valorilor prioritatea trebuie să treacă de partea
sfinţeniei şi nu a practicii, deoarece Cosmosul este primar, iar
civilizaţia
» secundară.
Orice civilizaţie a stat pe umerii intelectualilor şi sfinţilor şi nu
pe umerii celor practici. Conform legendelor oamenii din trecut aveau
deschis cel de-al treilea ochi. Ei aveau trecere la informaţiile primite
pe cale senzitivă, indiferent de timp şi spaţiu. Mai târziu, al treilea
ochi a fost închis, deoarece oamenii nu erau pregătiţi pentru a lucra
cu el, tinzând să utilizeze informaţiile primite în scopuri negative,
încălcând unâle norme etice. Realizarea cunoştinţelor este direct
legată de aceste norme. La o anumită etapă, nivelele etice şi
psihologice au rămas în urmă într-atât că apărea pericolul distrugerii
civilizaţiei, de aceea închiderea acestui organ a fost salvarea.
Cu părere de rău, cea mai mare parte a şcolilor contemporane
duhovniceşti şi de dezvoltare fizică renunţă la aceste două nivele -
cunoaşterea şi moralitatea. Trecerea acestor două etape necesită
95% din cheltuieli, a efortului şi timpului, nu dau deodată rezultate
palpabile. Practic, foarte multe şcoli merg în direcţie opusă deoarece
la finele lor este degradarea.
Evoluţia organismelor vii se petrece ciclic şi de fiecare dată la
alt nivel: la început merge un proces foarte îndelungat de acumulare
a cunoştinţelor şi numai apoi realizarea lor.
Pentru a supravieţui în timpul de faţă este necesar ca
acumularea informaţiei şi utilizarea ei trebuie să se unească fără ca
să se distrugă reciproc. Cu alte cuvinte, comerciantul, politicianul şi
învăţatul, trebuie să devină sfinţi. Problema eticii pentru ei trebuie să
devină principală.
La baza civilizaţiei actuale stau religiile mari ale lumii, adică
sistemele care îndreaptă toate puterile omului spre formarea şi
dezvoltarea structurilor fine duhovniceşti, care au menirea de lucru
în direcţia păstrării civilizaţiei umane. Cunoaşterea cu tot ce ne

168
înconjoară şi responsabilitatea pentru destinele oamenilor, cultivate
de religie, îi permitea omului să simtă unitatea lui cu proprii copii,
părinţi, oameni îndrăgiţi şi să conştientizeze responsabilitatea pentru
soarta urmaşilor lui. Preîntâmpinări indirecte despre faptul că noi
lichidăm urmările păcatelor părinţilor se dau în Biblie. Anume
distrugerea structurilor fine ale câmpului energetic, responsabil
pentru unitatea cu părinţii, copiii, oamenii îndrăgiţi, duce la
îmbolnăviri grave, deformarea soartei şi personalităţii omului. La
nivele mai mari, de stat, societate umană, aceleaşi structuri duc la
tare ale societăţii (criminalitate, corupţie, epidemii etc.), deformarea
soartei statului.
Pentru supravieţuire vom fi nevoiţi să acordăm o atenţie
deosebită asupra bioenergiei şi metodelor de utilizare a ei în viaţă.
Va trebui să ne uităm cu alţi ochi la ceea ce noi numim subconştient.
Subconştientul omului a fost totdeauna destul de bine apărat.
Procesele de intervenţie în subconştientul omului au fost destul de
încetinite şi au creat o mulţime de programe negative cu ajutorul eticii
sociale şi sistemelor de apărare religioasă.
Psihoanaliştii diverselor şcoli psihoterapeutice au început
asaltul subconştientului şi în ultimii zeci de ani acest proces a căpătat
o amploare deosebită. Odată cu aceasta se petrece o intervenţie
brutală şi o influenţă asupra structurilor câmpurilor energetice, fără
studierea necesară a unor rezultate în urma acestor intervenţii. De
regulă, pe cercetători puţin îi interesează ce este acesta,
subconştientul, şi în ce mod reacţionează el la intervenţii. Pentru ei
sunt importante rezultatele momentului şi nu înţelegerea adâncă a
proceselor, care de fapt definesc sănătatea, soarta omului şi a
apropiaţilor lui.
Lipsa gândirii strategice în domeniul bioenergiei şi preferarea
exerciţiilor tactice, eu le-aş compara cu acţiunile conducătorului auto
care a folosit timpul pentru studierea regulilor de circulaţie pentru a
mări forţa motorului. Aceasta într-adevăr este un efect, dar
rezultatele pot fi imprevizibile şi riscante. Necunoaşterea faptului că
este posibilă influenţa bioenergetică, mult timp, a servit pentru
omenire ca un fel de apărare. Oamenii „ştiinţei" cunoşteau că există
posibilitatea de a influenţa bioenergetic, ştiau despre aceste pericol,
şi îşi creau şcoli ermetice pentru studierea bionergiei. Religia, la fel,
a servit ca un sistem de apărare propovăduind binele nu numai la
nivel de fapte, dar şi în gânduri şi emoţii. Cu toate că este de râs, dar
un rol foarte important l-a avut şi ştiinţa, care sub toate formele

169
respingea domeniul bioenergiei şi posibilitatea influenţării
energetico-informativă asupra omului. Existau şi mecanisme sociale
de apărare împotriva celor care se ocupau destul de activ cu magia
şi vrăjitoria. Astăzi toate aceste sisteme nu mai există, iar dacă mai
sunt prezente pe ici pe colo nu mai sunt suficiente, deoarece nivelul
energetic al oamenilor a crescut considerabil. Chiar tehnicile de
vrăjitorie şi magie din trecut, astăzi nu mai dau acelaşi rezultat,
deoarece energia omului deja este mult mai puternică decât energiile
declanşate de acele operaţii magice ale trecutului. Astăzi omenirea
este expusă altor vibraţii şi cu toţii vom fi nevoiţi să le studiem şi să
ne comportăm în conformitate cu ele pentru a supravieţui.
în timpul de astăzi, toate blocajele sau distrus, s-au sfărâmat
toate lacătele, creierul este deschis. De.aceea vor apărea mai multe
boli psihice, sistemele energetice vor întreţine mai bine corpul la
oamenii care s-au adaptat vibraţiilor, dar şi invers vor deforma mai
repede corpul altor oameni care nu doresc să se adapteze. Atacul
subconştientului responsabil de procesele fiziologice şi psihologice
în organism, a început şi cu timpul va fi mai intens devenind treptat
tot mai calculat şi planificat. La fel pentru supravieţuire vom avea
nevoie şi de etică. Etica a fost un deliciu ieri, o necesitate astăzi, iar
mâine va fi singura condiţie pentru supravieţuire. Politicienii vor fi
nevoiţi să se gândească, nu numai la sănătatea economică şi politică
a ţării, dar şi la sănătatea duhovnicească a oamenilor societăţii.
Oamenii care se gândesc numai la sănătatea fizică în următorii zeci
de ani vor avea aceeaşi soartă cu a dinozaurilor. în sfârşit va trebui
să micşorăm procentul de agresivitate în toate domeniile. După anul
1980 în structurile energetico-informaţionale ale României precum şi
ale multor, multor ţări s-au întâmplat schimbări puternice negative.
Au început să se unească şi să se activeze programe de distrugere.
Astăzi practic orice gând negativ, emoţie, chiar şi cea mai mică este
amplificată de programele negative ale câmpului informaţional al
Pământului. La nivelul câmpurilor se petrece o descumpunere în
două tabere: în cea ce tinde spre iubire şi bine, care tind spre
menţinerea vieţii şi a armoniei şi în cea în care se petrece o
descompunere duhovnicească activă. Această degradare se
întâmplă din cauza îmbibării structurilor bioenergetice cu programe
negative. De aceea tot mai des vom întâlni oameni foarte buni şi alţii
foarte agresivi. în dependenţă de nivelul agresivităţii conştiente şi
subconştiente a oamenilor diferite ţări vor avea diferite posibilităţi de
a se dezvolta în viitor. Ţara cu cel mai mic procent de agresivitate
conştientă şi subconştientă va avea cele mai mari şanse.

170
ATINGEŢI GÂNDUL CU MÂNA

Toate corpurile vii şi nevii sunt înconjurate de un înveliş


energetic informaţional. După moarte, spiritul se îndepărtează de
corpul fizic, trecând într-o altă lume, trăind acolo o viaţă indiferentă,
ca nişte fiinţe raţionale. Ce-i drept după moarte de la corp se
îndepărtează nu numai spiritul dar şi alte învelişuri care au o durată
de viaţă diferită în cealaltă lume. Corpul eteric al omului
îndepărtându-se se descompune în nouă zile, corpul astral în 40 de
zile ş.a.m.d. în aceste perioade, noi după tradiţie pomenim mortul.
Unii oameni, Yoghinii, Şamaniii, Mediumii, Extrasenzitivii, câte odată
au capacitatea de a vedea aceste structuri energetice, de a comunica
cu ele primind diverse mărturii şi sfaturi înţelepte pentru cei vii. Unii
din cei mai puternici extrasenzitvi sunt capabili ei înşişi să elimine din
sine unele structuri energetice şi să le trimită ca pe nişte cercetaşi
nevăzuţi în alte lumi apropiate sau îndepărtate...
Povestiri despre astfel de exteriorizări astăzi sunt la modă şi se
vorbeşte despre astfel de experienţe pretutindeni. Unii oameni
entuziasmaţi răspândesc aceste informaţii, alţii pur şi simplu le
primesc, iar alţii le resping cu scepticism.
Să vedem însă cum stau lucrurile în realitate. Faptul că toate
obiectele vii şi nevii sunt înconjurate de un înveliş energetic
informaţional, „materie fină" - aşa o numeau înţelepţii în vechime, şi
acel fapt că şi gândurile noastre nu sunt deloc nişte categorii
abstracte ci nişte lucruri destul de rele, care pot fi observate,
înregistrate, a fost demonstrat în Rusia în cadrul unui laborator de
biolocaţie al Institutului de Mineralogie, Geochimie şi Cristalochimie
a elementelor rare. Aici a fost constituit un aparat care la exterior se
aseamănă cu un detector de metale sau de mine. Când operatorul
îşi punea căştile şi apropia aparatul de diverse obiecte la o anumită
distanţă începea să audă nişte sunete asemănătoare cu sfârâitul
uleiului înfierbântat în tigaie. Pe măsura îndepărtării aparatului de
obiect sunetele deveneau mai rare şi mai slabe. Atunci şi-au dat
seama că în jurul obiectului într-adevăr este răspândit un înveliş pe
care îl înregistrează aparatul. Mai târziu şi-au dat seama că în jurul
obiectelor vii se află nu un singur înveliş ci mai multe, deoarece
trecând cu aparatul în direcţia omului se diferenţiau două feluri de
semnale.

171
Atunci s-au gândit, oare nu despre aură, acel înveliş din „materie
fină", este vorba în aceste experienţe? Se ştie că pe toate icoanele
şi în unele picturi din epoca renaşterii, pictorii desenau sfinţii anume
aşa, cu un nimb în jurul capului şi un nouraş luminiscent în jurul
întregului corp.
Problema nu constă în denumirea acestor învelişuri, ci în esenţa
lor. Când au comparat rezultatele aparatului şi a imaginilor de pe
picturi şi icoane au observat că dimensiunile acelor învelişuri coincide
întocmai. S-a dovedit că fiecare om are într-adevăr un nimb în jurul
capului care coincide după formă şi dimensiuni cu imaginile din
picturi. Aceasta deja nu este o analogie ci un fapt demonstrat.
Înseamnă că străbunii noştri nu întâmplător pictau astfel şi că
acele învelişuri în jurul sfinţilor nu erau un rod al imaginaţiei,
înseamnă că într-adevăr unii oameni din acele timpuri aveau
posibilitatea, capacitatea de a le vedea cu adevărat.
în acelaşi timp alţi învăţaţi mai sceptici au reproşat: „Nu se ştie
încă în urma căror influenţe apar aceste sunete şi ce anume fixează
aparatul vostru! De aceea este prematur să construieşti o oarecare
teorie despre existenţa aurei doar pe baza acestui aparat. Deci es'te
neconvingătoare încă existenţa materiei fine, a aurei în jurul
obiectelor vii şi nevii".
Colaboratorii acestui Institut s-au împărţit în două categorii: în
cei ce credeau în existenţa aurei în jurul corpurilor şi în cei ce nu
credeau. Atunci primii, printre care şi A. Ohatren, au adus drept
argument un pachet de fotografii. în aceste poze se vedea foarte clar
un înveliş ţesut dintr-o materie foarte fină în jurul oamenilor şi
obiectelor.
într-una din poze se vedea foarte clar capul unui om înconjurat
de un nouraş alb, iar foarte puţin mai departe de el se observa o
formă liminiscentă. Când Ohatren a fost întrebat ce este nouraşul din
exteriorul nimbului el a răspuns pur şi simplu - Gândul - el se poate
îndepărta de corpul omenesc, poate călători în spaţiu şi chiar poate
intra în capul altui om.
După mine creierul omenesc nu este altceva decât un aparat
foarte sofisticat ce are capacitatea de a lucra în două faze: de a emite
şi de a recepţiona. Probabil anume din această cauză este compus
din emisfera dreaptă şi stângă. Una din ele emite gânduri, forme
mentale, alta recepţionează gânduri şi idei care plutesc în spaţiu ca
nouraşul din poză. Probabil un creier mai bine acordat pe o anumită

172
lungime de undă recepţionează mai bine formele mentale acestei
lungimi de undă la care este acordat devenind în aşa fel mai capabil
într-un anumit domeniu.
Printre altele, încă vechii filosofi spuneau că matricile energetice
informaţionale ale diferitelor obiecte şi manifestări există şi trăiesc
independent de oameni. Doar un anumit om sau mai mulţi au
capacitatea de a le atrage, descifrându-le, şi într-un anumit moment
apare o descoperire ştiinţifică, o poezie, o compoziţie muzicală
ş.a.m.d. Dacă creierul unui om nu a putut descifra complet acea
formă energetică, el rămâne doar cu o idee, o senzaţie, o cunoştinţă
pe care nu o poate explica, dar ştie că este adevărată.
Chiar şi astăzi se mai spune: „m-a luminat", „m-am ciocnit de un
gând", „deodată mi-a venit în cap o melodie", „mi-a venit o idee"
ş.a.m.d. Probabil nu întâmplător ne exprimăm aşa.
Experimentele au demonstrat că „corpurile fine" - învelişuri,
gândurile, aura, spiritul sunt compuse din particule elementare foarte
fine şi uşoare, aşa numiţii microleptoni. Masa lor este cu mult mai
mică decât a electronilor. Aceste concentrări de microparticule sunt
percepute într-un fel oarecare de extrasenzitivi şi asupra lor
reacţionează acele rame metalice în mâinile operatorilor de
biolocaţie. Părerea mea este că datorită acestor nouraşi de
microparticule există capacitatea uimitoare a unor oameni de a
detecta obiecte îngropate sau minereuri. Aceşti operatori găsesc în
primul rând aceşti nouraşi de particule microleptonice.
Astăzi „corpurile fine" pot fi înregistrate cu ajutorul aparatelor,
care fac chiar şi fotografii. Pozele amintite mai sus au fost făcute cu
ajutorul unui aparat fotoleptonic sensibil chiar la aceste
microparticule. Au apărut chiar cataloage întregi cu astfel de imagini.
Aceste fotografii au dat învăţaţilor de gândit în direcţia urmărilor
catastrofei de la Cemobîl.
în şirul analizelor comparate au fost luaţi doi cartofi din două
zone diferite care la exterior nu se deosebeau cu nimic unul de altul.
După ce ambilor cartofi li s-au făcut câte o poză fotoleptonică, imediat
au apărut diferenţele în imaginile din poze. în imaginea cartofului din
zona Cemobîlului se observa foarte clar o formaţiune neagră în
interiorul cartofului. Aşa arată cele mai grele particule microleptonice,
care influenţează asupra organismului uman. S-a observat că şi
gândurile oamenilor pot fi formate din structuri lepţonice mai albe sau
mai întunecate. Dacă aceasta este aşa şi dacă gândurile oamenilor

173
pot fiinţa ca nişte structuri independente în spaţiu, pot fi îndreptate
într-o anumită direcţie, atunci aceasta demonstrează nu numai
procesele telepatice dar şi posibilitatea influenţării omului de către
om. Este cunoscută expresia din vorbirea curentă „a avea gânduri
negre". Ea desemnează o stare de spirit caracterizată prin tristeţe,
depresiune psihică, duşmănie. Probabil nu odată aţi observat acel
fenomen, când vă gândeaţi intens la cineva şi persoana respectivă
imediat vă telefonează.
în istoria omenirii nu odată s-a întâmplat când doi oameni din
două zone diferite, aproape în acelaşi timp au făcut aceeaşi
descoperire, au redat aproximativ aceeaşi idee, chiar dacă au folosit
limbi diferite. Probabil că în lumea cuantică circulă, plutesc în spaţiu
doar formele mentale, ideile, imaginile, iar oamenii atrăgându-le le
descifrează fiecare în limba lui. De aceea spiritele după moartea
corpului comunică între ele într-o singură limbă - în Cosmos toţi
comunică prin intermediul formelor mentale, imaginilor, simbolurilor
ş.a.m.d. De aceea cred că atunci când Dumnezeu s-a coborât pe
Pământ pentru a încurca graiurile oamenilor, pentru ca aceştia să nu
se înţeleagă şi să nu poată construi turnul până la capăt, a amestecat
anume această limbă. De atunci şi până acum noi toţi vorbim despre
unul şi acelaşi lucru prin imagini, simboluri, forme mentale diferite.
Cred că în trecut exista o singură ştiinţă integrată, despre toate,
Dumnezeu însă amestecând această limbă a creat mai multe ştiinţe
care astăzi vorbesc despre unul şi acelaşi lucru din unghiuri diferite
şi în limbi diferite, îngreunând procesul cunoaşterii prin dificultăţile
de comunicare impuse. întrebaţi un fiziolog, un fizician, un
matematician sau pe alţii, ce este moartea? Toţi vor răspunde diferit,
dar adevărat din unghiurile lor de vedere, numai că adevărul va fi
complet numai atunci când vor fi îmbinate la un loc toate mărturiile
acestora. Dacă această fuziune nu se face, atunci ei vor continua să
lupte apărându-şi fiecare poziţia. Aşa clasific lupta dintre idealişti şi
materialişti. De fapt au dreptate în felul lor şi unii şi alţii. în natură,
acolo unde apare lupta contrariilor, totdeauna apare un al treilea
element care le împacă pe primele două. La oameni acest al treilea
element ar trebui să fie raţiunea.
învăţaţii au mai făcut o fotografie în interiorul unei uzine. în poză
a apărut imaginea unui nor de câţiva zeci de metri. Oamenii nu
vedeau acest nor negru de particule leptonice negative, dar acei care
nimereau în zona lui sau aveau locul de muncă în acea zonă se

174
îmbolnăveau mai des, aveau o stare depresivă aproape permanentă,
ceea ce nu se întâmpla cu acei care aveau locul de muncă situat în
afara acelui nor.
Dacă în popor se vorbeşte despre zone blestemate, atunci cred
că în acele zone în permanenţă se află un astfel de nor. într-un fel
oarecare mi-au confirmat ideea atunci când au văzut că în zonele cu
bogăţii minerale subterane la suprafaţa pământului se înregistra un
adevărat focar microleptonic ce cuprindea câte o dată sute de metri
pătraţi, ajungând până la sute de hectare.
... Putem să nu ne îndoim că în viitor analiza microleptonică va
fi utilizată în geologie, medicină şi ecologie.
Aparatul creat în laboratorul de biolocaţie a lui A. Ohatren
demonstrează realitatea fenomenelor parapsihologice şi
bioenergetice. în acest caz oamenii de ştiinţă vor trebui să privească
mai serios în direcţia materialităţii gândului şi spiritului şi aceasta
probabil îi va împăca pe materialişti şi idealişti. în aşa fel închipuirile
noastre despre lume şi om se vor modifica radical.
S-a demonstrat că informaţia microleptonică poate fi nu numai
„prinsă", înregistrată, dar poate fi şi transmisă.
Specialiştii au creat un generator destul de mic cu dimensiunile
unui pachet de ţigări, cu o antenă capabilă de a radia, de a emite
câmpuri microleptonice. S-au făcut o mulţime de experienţe prin care
s-a demonstrat valabilitatea acestui câmp. în generator se încadra o
pastilă de „Validol". Aparatul genera în jurul său un anumit câmp ce
conţinea informaţia despre această pastilă. Când în acest câmp erau
aşezaţi oamenii bolnavi de inimă dar cărora nu li se spunea nimic
despre ceea ce trebuie să se întâmple - toţi pacienţii simţeau că
inima funcţionează mai bine. S-a ajuns la concluzia că generatorul
transmitea omului informaţia despre medicament, iar această
informaţie este cu mult mai efectivă decât orice pastilă sau injecţie.
Este posibil de a aşeza în aparat chiar şi o plantă medicinală şi în
acest caz câteva frunzuliţe şi petale influenţează asupra bolnavului
chiar mai eficient decât ceaiul pregătit din aceste plante.
Au fost demonstrate şi alte efecte şi mai fantastice.
Este posibil de a vindeca omul prin fotografie - afirmă
specialiştii. Fotografia se aşează în generator şi prin intermediul
antenei, omul din imagine începe a primi informaţii vindecătoare
indiferent de locul unde se află pacientul, deoarece imaginea din
poză poartă o legătură simpatică în formă de fir energetic subţire

175
compus din cei mai uşori leptoni cu proprietarul imaginii. Prin
intermediul acestui fir se transmite informaţia, ca lumina într-un
fascicul al laserului.
Dacă aceasta este aşa atunci tot aşa se demonstrează şi
capacitatea (de diagnosticare prin fotografie sau prin intermediul altui
obiect, ce a aparţinut unui om). Vanga din Bulgaria era capabilă să
spună foarte multe lucruri despre cineva cu toate că era oarbă. Alţi
oameni chiarşi din România care nu sunt atât de sensibili ca Vanga,
dar totuşi au capacitatea de a afla, pe baza unei fotografii, dacă omul
este viu sau nu.
Experienţele au arătat că există peste o sută de feluri de
microleptoni. Aceştia se diferenţiază prin masa lor şi alte
caracteristici. Toate aceste demonstraţii sunt îndeajuns pentru un
dialog destul de serios despre purtătorul material a acestor informaţii,
a formelor mentale care este „eterul", pe care atât de mult îl căutau
alchimiştii. Dacă teoria eterului va fi explicată şi demonstrată, atunci
de la sine se vor explica o mulţime de manifestări aproape fantastice
din lumea înconjurătoare.
Cred că este clar că omul la nivel energetic reprezintă un
emiţător al propriilor gânduri, imaginaţii, dorinţe, emoţii. O dată create
aceste forme mentale trăiesc într-o altă realitate o viaţă independentă
şi poate destul de raţională, creând o mulţime de legături, cauze şi
efecte. Formele mentale pot fi pozitive şi negative, deci reprezentând
nişte structuri leptonice mai grele sau mai uşoare, creând prin
aceasta două lumi diferite ce nu au un hotar bine determinat.
Dacă omul o dată a creat o idee, un gând, o imagine negativă,
aceasta va continua să vieţuiască independent de om într-o altă
realitate. Toate gândurile negative se pot reuni între ele după
principiul asemănării formând structuri şi mai complicate. Un alt om
le poate intercepta (îi pot intra în cap) şi poate va face tot posibilul să
le materializeze prin fapte. Poate aici se ascunde principiul trecerii
informaţiei în materie şi invers. De aceea se spune în Biblie că cel
mai mare păcat este acel făcut în gândurile noastre, deoarece prin
gând putem înmulţi răul, de aceea toate religiile îndeamnă spre a ne
controla gândurile.
Focul într-un fel oarecare distruge sau cel puţin îndepărtează
structurile leptonice negative. De aceea bunicii noştri chiar dacă nu
puteau explica ştiinţific dar tradiţional nu uitau să aprindă o candelă,

176
mai ales în zilele sărbătorilor religioase, vrând parcă să alunge răul
din toate casele pentru totdeauna sau cel puţin pe durata zilei.
Eu vreau să vă spun doar că în bagajele tradiţiilor şi obiceiurilor
străbunicilor noştri se păstrează multe lucruri cu adevărat utile.
Pe timp de noapte un foc ne poate proteja de atacul animalelor
răpitoare (lupi, urşi, lei, tigri). Am putea pune aceasta pe seama
influenţei dezarmante a focului asupra spectrului de agresivitate al
gândului animalelor de pradă. Totuşi efectul protector se
subordonează prin intensitate în funcţie de puterea gândului, pentru
că un foc bun te apără de lupi dar nu şi de pistolari.
BIBLIOGRAFIE

A.G. CNORRE - Incursiune în embriologie cu elemente din


embriologia experimentală, patologică şi
comparativă, Revista „Medicina", Moscova,
1979.
BRUSELOVSKI A.l. - Genetica descoperă tainele, Revista
„Sănătatea", Kiev, 1987.
WOLF C.F. - Obiect de meditaţie asupra teoriei
malformărilor, Literatura şi ştiinţa, Minsc,
1975.
AMBARTUMEAN -Apariţia stelelor şi găurilor negre, Ştiinţa şi
religia, Moscova, 1974.
POPOVISKI I.P. - Harta stelară a omului neolitic, Revista
„Natura" nr. 9,1977.
COCEV N.T. - Gânduri filozofice din Bizantinia IX-XII, Sofia,
Ştiinţa şi arta, 1981.
B. RUBTOV, A. URSUL - Problemele civilizaţiilor extraterestre,
Ştiinţa, Chişinău, 1988.
A. PUGACI - Vizitele fantomelor argintii, Adevărul
Ucrainei, 1989.
S. BULANŢEV - Câte ceva despre miracole, Tehnica
Tineretului, Moscova, 1983.
A. CONDRATOV - Civilizaţii dispărute, Gândul, Kiev, 1968.
COLODNÎI L.E. - Fenomenul„D" şi altele, Moscova, 1991.
COMBOLINA G. - Conştientul embrionului omenesc,
Caleidoscop nr. 11,1994, Saint Petersburg.
MOROZOV O.P. - Fenomenele care poluează noosfera,
Ştiinţa, 1990, Moscova.
VASILEV L. - Manifestările tainice psihicului omenesc,
1963, Moscova.
B. HERBERT -Parafizica, London, 1973.
GURVICI G. - Teoria câmpurilor biologice, 1994, Moscova.

178
DUBROV A.P.,
PUSCHIN B.N.. - Parapsihologia şi ştiinţele naturii, 1990,
Moscova.
RUDOLF STAINER - Tbosofia, 1904, Berlin.
A.C. Bhactivedanta
Svami Prabhupada - Călătorii spre alte planete, 1990, Moscova.
BLAVATSKAIA E. - Vocea tăcerii, 1990, Moscova.
CRACALO A. - Memorii despre viitor, 1990, Moscova.
IVANOV C. - Oglinda absolută, 1986, Moscova.
LAZAREV S.N. - Karma, Ed. Sagitarius, laşi.
Cuprins

INTRODUCERE ......................................................................... 3
LA ÎNCEPUT A FOST C UVÂN TU L ....................................... 6
SISTEMUL DE AUTOREGLARE A CÂMPURILOR
E N E R G E T IC E .................................................................. 19
PROCESELE INFORMATIVE ALE SISTEMELOR
ENERGETICE .................................................................. 22
APARIŢIA
t V I E* Ţ I I .................................................................. 25
AU FOST ADAM Şl EVA PRIMII O A M E N I? ..................... 33
ALTE LUMI Şl O M U L ........................................................... 36
ARCA LUI N O E ..................................................................... 60
DESPRE RAI, IAD Şl S E X ................................................ 67
PRIMA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A RAŢIUNII . . . . 76
A DOUA ETAPĂ DE CULTIVAREA RAŢIUNII. CREAREA
OM U LUI ............................................................................... 93
CE ESTE POLTERGEIST-UL? ............................................ 118
A TREIA ETAPĂ DE DEZVOLTARE A RAŢIUNII.
N E M U R IR E A ............................................. '...................... 128
N E M U R IR E A ........................................................................... 155
CONDIŢIILE DE SUPRA VIEŢUIRE ..................................... 166
A TINGEŢI GÂNDUL CU M Â N A ......................................... 171
B IB LIO G R A FIE ........................................................................ 178
în seria

UNIVERSURI MULTIPLE
au apârut
Uf RADU ILEE MÂNECUTĂ Q Uf RAUL DUMITRESCU lm
-I
k t
mmm i TAINA
W
-i
mm ş
3
w im m 'l IEI

EDITURA MIRACOL EDITURA MIRACOL

Uf RADU ILIE MĂNECUTÂ £ Uf APOCRIF • ir

ţ NUTRIŢIA l i CARTEA 2
* OMULUI $ 5 LUI i
l act sacru i pe
1ENOH pe

EDITURA MIRACOL EDITURA MIRACOL


Corectură:
Georgeta Constantin
Tehnoredactare computerizată:
Herăscu Nicolae
Montaj:
Dulgheru Sanda

Tiparul executat la tipografia


Editurii M iracol
Tel: 638.35.67 -TcUfax: 637.28.24 - Fax: 223.03.86
Comanda nr. 118
Bun de tipar: Martie 1997
I.S.B.N. 9 7 3 - 9182 - 58 - 5
In seria
UNIVERSURI MULTI RL

m
au apârut:

BIOENERGIA ■DARUL DIVINITĂŢII 9

Radu Mie M ânecuţă


TAINA LONGEVITĂŢII
9

Râul Dum itrescu


NUTRIŢIA OMULUI - ACT SACRU
Radu llie M ânecuţă
»