Sindromul extraperimedial

Reprezinta o unitate functionala de actiune in domeniul tonusului muscular si al controlului

miscarilor involuntare sau asa cum se mai cheama miscarea automata.

Sistemul motor extra peramidal inhiba miscarile involuntare sau asa zise miscari automate privind
viteza initierea si finalitatea lor . De asemenea regleaza tonusul muscular. Acest system extra
pyramidal este reprezentat de nucleii si centri nervosa din encefal, cei mai important sunt:

- Nucelii striati
- Nucleii rosii
- Substanta neagra, locusniger
- Unele zone din talanus

Toate aceste structure extra piramidale au functia de reglare a tonusului muscular precum si de
reglare a constantelor de miscare precum viteza initierea si finalitatea miscarii.

Leziunile circuitului extra pyramidal se traduc prin :

1. Tublurari de tonus care constau din hypertonia extrapiramidala

2. Tulburarea de tonus consta in hypotonia extrapiramidala

Hipotonia adica scaderea tonusului muscular, fenomen observant in boala coree

Hipochneziile care pot merge pana la bradichinezii adica scadere si Achinezie adica lipsa totala a
miscarii.

Hiperchineziile care sunt miscari involuntare ce seproduc tot timpul in stare de veghe sunt
exaggerate prin emotie si dispar in timpul somnului.

In clinica se cunosc in cadrul sindroamelor extrapiramidale 2 sindroame inportante si anume:

1. Sindormul extra pyramidal, hiperton – hypokinetic care poate avea cause diverse precum
cause vasculare infectioase traumatice tumorale cu consecinta cresterea tonusului muscular
tradus prin hipertonie si reducerea activitatii motorii tradus prin hipochinezie. Cea mai
cunoscuta afectiune caracterizata prin acest sindrom este boala Parchinson. Aceasta
afectiune poarta numele medicului englez James Parchinson. Leziunea principala se afla in
nuclei cenusii de la baza craniului in special in leziunile locusului niger. Boala apare intre 40 si
60 de ani si este ceva mai frecventa la barbati. Privind etiologia nu se cunosc date precise.
Faptul ca apare la varsta presenila si leziunile degenerative care exista in sistemul nervos a
facut sa fie considerata ca o boala degenerativa a acestui sistem. Se cunosc insa o serie de
sindroame cu caracter clinic identic determinate de factori etiologi bine cunoscuti precum
Agentii infectiosi cei mai importanti fiind virusul encefalitei epidermice si sifilisul.
Agenti toxici precum intoxicatia cu dioxid de carbon
Agenti traumatici precum traumatisme cranio cerebrale care pot determina uneori un
sindrom Parchizionian si artro screloza cerebrala.

Simptomalogia boala inaienteaza lent cu mers progresiv. Initial apare o tremuratura la

degetele mainii in special la police care ulterior cuprinde toate degetele. Debutul poate sa
apara si printr o serie de parastezii mai ales la membrele superioare cu senzatia de
furnicaturi si de arsuri. Apar si tulburarile psihice constand in iritabilitate astenie insomnie
depresie ce poate merge pana la dementa. Un semn precoce al acestei afectiuni consta in
 tulburari ale mimicii facisul este intepenit caracteristic si este asociat cu o lentoare a vorbirii.
Cele doua simptome ale bolii sunt :
- Tremuratura are un caracter static adica este o tremuratura de repauz. Tremuratura dispare
in timpul unei executii voluntare. Aceasta tremuratura ocupa extremitatile membrelor si
anume degetele de la mana si de la picior. La nivelul mainii tremuratura consta din miscari
alternative de felxie si extensie imitand astfel miscarea de numarare a banilor. Tremuratura
este exagerata de emotii de oboseala si dispare in somn. Deci acesta reprezinta primul
simptom al bolii
- Al doilea simptom principal este rigiditatea musculara. Care traduce hipertonia
extrapiramidala. Aceasta rigiditate se diminua cand bolnavul este aszat comod in fotoliu si
este accentuata cand sta in picioare. Mersul se face cu pasi mici si cand boala evolueaza
devine chiar imposibil. O consecinta a rigiditatii musculare este deci incetinirea miscarilor in
sensul ca toate miscarile voluntare se vor face lent. Conscinta hipochineziei consta si in
modificarile in vorbire bolnavul are o vorbire lenta, neclara si un scris alterat. Se insciu si
tulburari vegetative cele mai frecvente fiind ceanoza extremitatilor, hipersalivatia, bufeurile
de caldura.
Diagnosticul pozitiv al bolii se pune pe baza celor 3 semne fundamentale si anume:
1. Tremuratura
2. Rigiditatea musculara ( hipertonia )
3. Incetinirea miscarilor (hipochinezia)

Tratamentul afectiunii este un tratament medicamentos care vizeaza tratarea rigiditatii si a

tremuraturilor prin administrarea de scopolamina asociata cu atropina. De asemenea exista un
tratament chirurgical practicat cand tratamentul medicamentos este ineficient efectuat la
persoanele tinere o cu hipechinezie discreta care nu sufera de diabet zaharat de hipertensiune
arteriala de arterio screloza cerebrala afectiuni ce contra indica tratamentul chirurgical.

Exista si un tratament fizic realizat prin gimnastica functionala.

2. Sindromul extrapiramidal hipoton hiperkinetic.

Afectiunea reprezentativa pt acest sindrom este correa. Reprezinta o neuro infectie secundara de
etiologie de reumatismala care se caracterizeaza anatomic prin leziuni inflamatorii si degenerative si
cu o evoultie in general acuta si favorabila. Ca etiologie afectiunea se datoreaza unei infectii si
afecteaza varsta tanara. In antecedentele copilului se evidentieaza un puseu de reumatism articular
acut. Se considrea ca mecanizmul de reproducere este unul infecto alergic.

Simptomalogie perioada de debut. Afectiunea debuteaza insidios printr o stare de labilitate

emotionala neliniste motorie in perioada de stare se evidentieaza tulburari motorii care definesc
sindromul correi compus din hipotonie musculara si dischinezii de tip correic care reprezinta semnul
caracteristic al bolii. Dischineziile de tip correic sunt miscari involuntare bruste dezordonate si ilogice
produse in repauz care scad in somn si sunt exagerate prin emotii. Mimica bolnavului devine
instabila si realizeaza grimaze bizare de plans de uimire etc. Miscarile involuntare animeaza limba si
valul palativ de aceea vorbirea este neinteligibila. La nivelul membrelor dischineziile se
exteriorizeaza prin aceea ca bolnavii nu se pot imbraca nu se pot alimenta nu pot scrie. Mersul
bolnavului devine dansant este asa numit mers correic. Reflexele osteodinoase sunt diminuate,
boala se insoteste si de tulburari psihice precum deficit de atentie, stare de confuzie, halucinatii.

Boala in stadiul acut poate dura intre 4 si 10 saptamani si poate fi urmata fie de o vindecare integrala
fie de o revenire a simtomelor devenind astfel o afectiune recidivanta. Tratamentul consta in:
1. Igieno dietetic care obliga la un repauz la pat si la un regim hidro zaharat
2. Tratament medicamentos, care este un tratament atat etiologic si consta in administrarea
de penicilina injectabila pana la 1 milion de unitati pe zi urmata dupa 14 – 21 de zile de un
tratament cu moldamin care este un medicament, antibiotic de rezerva care se efectueaza
din 2 in 2 saptamani timp de 5 ani. Tratamentul medicamentos este si unul patogenic care
urmareste conbaterea edemului inflamator si a alergiei efectuat prin administrarea de
cortizon asociat cu vitamina C.