Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult, publicat în anul 1877 în revista Convorbiri

Literare, reprezentativ pentru creația autorului și pentru evoluția ulterioară a prozei românești. Textul
urmărește drumul inițiatic al protagonistului și dificultățile inerente acestuia.

Relația dintre protagonist și antagonist se fundamentează pe o serie de incompatibilități de statut între

cei doi.

Pe de-o parte, statutul social al eroului se modifică pe parcursul acțiunii. Inițial, acesta este fiul unui crai,
însă, în momentul coborârii în fântână, se modifică fundamental, devenind sluga antagonistului, sub
numele de Harap-Alb, fapt subliniat de fraza: Și de azi înainte eu o să fiu nepotul împăratului… iară tu
sluga mea. Deznodământul basmului prezintă încă o modificare de statut, când eroul moare, iar prin
renaștere își recapătă statutul de fiu de crai și avansează pe plan social devenind succesor al Împăratului
Verde.

Pe plan psihologic, statutul este strâns legat de cel social, acesta variind pe baza experienței dobândite.
Inițial, eroul manifestă o atitudine egoistă, impulsivă și superficială, lucru reliefat din întâlnirea cu Sf.
Duminică și din încercarea de a găsi calul din tinerețea tatălui său. În urma transformării lui în slugă,
acesta evoluează psihologic, devenind perseverent și sociabil, lucru care îl ajută în demersurile și
încercările sale, reușeșind să își facă prieteni loiali.

Statutul moral al eroului evoluează de asemenea pe parcursul desfășurării acțiunii. Acesta este reliefat
prin intermediul trăsăturilor morale ale acestuia. Inițial, el are atât calități, cât și defecte, precum
impulsivitatea sau naivitatea. Neascultarea sfatului părintesc este, de asemenea, un semn al lipsei de
experiență și duce la căderea lui pe plan social, prin acordarea de încredere spânului. Gestul denotă și
incapacitatea personajului de a distinge minciuna de adevăr sau esența de aparență, fapt ce subliniază
imaturitatea acestuia, necesară pentru obținerea înțelepciunii. Calitățile eroului sunt evidențiate prin
atitudinea lui față de personaje, din care se remarcă bunătatea sufletească, altruismul, curajul,
demnitatea și încrederea în sine.

Pe de altă parte, spânul este un personaj plat, din punct de vedere social, al cărui statut nu se modifică
deloc pe parcursul operei, însă acesta are funcție de mentor spiritual în dezvoltarea eroului. Din punct de
vedere psihologic, se remarcă faptul că face parte din altă tipologie umană: cea a omului viclean și
experimentat. El este un bun manipulator al psihologiei umane și este deținător al artei disimulării,
atrăgându-l pe Harap-Alb de partea sa.
Antagonistul este un personaj realist, subliniind concepția populară despre omul rău care este însemnat.
Acest fapt poate motiva psihologic ticăloșia acestuia în a-l supune prin vicleșuguri pe eroul imatur. În cele
din urmă, este orbit de statutul inedit de a dirija un destin. Din punct de vedere moral, spânul este
viclean, plin de răutate și lipsit de scrupule, lipsa sa de moralitate fiind constantă pe tot parcursul
desfășurării acțiunii. Inițial, este lingușitor și servil, însă, în urma transformării fiului de crai în Harap-Alb,
își manifestă adevăratul caracter autoritar și poruncitor.