1.

CARACTERISTICA GENERALĂ A ULEIULUI DE PALMIER

1.1. Generalități
Palmierul este numit în limba latină Elaesis guineensis face parte din familia palmeelor. Fructul are
o formă ovoidală și culoare roșie închisă pînă la violet sau negru. El se compune din două părți: pulpa din
care se obține uleiul de palmier și dintr-un sîmbure cu coajă lemnoasă și tare, în care se află un miez alb și
uleios [2].
Uleiul de palmier este de culoare galbenă,avînd un gust dulceag și miros de violete. Sub acțiunea
oxigenului din aer uleiul de palmier se decolorează datorită oxidării carotenului [2].
Uleiul de palmier este un ulei de bucătărie vegetal natural comestibil provenit din pulpa roșie a
fructului. Este cunoscut și foarte folosit în zonele tropicale din Asia de Sud,Asia și Brazilia dar mai este
căutat și în Europa,America de Sud datorită proprietăților sale deosebite. Malaezia și Indonezia sunt țările
cu cea mai mare producție din lume, producînd aproape 40 milioane de tone anual [1].
Uleiul de palmier este originar din Africa de Vest, unde de peste 5 mii de ani se extrage din
fructele palmierului tropical . Până în secolul nostru, acest ulei era produs pe scară redusă în satele africane
şi abia dupa 1920 a devenit un important produs de export. Uleiul de palmier nerafinat (“virgin” sau roşu)
este una din cele mai bogate surse naturale de caroten, este de asemenea bogat în vitaminele E si K, în
coenzima Q10 şi în antioxidanţi. Cu toate că are un punct de fum ridicat (230° C), uleiul de palmier nu este
recomandat pentru prăjit, deoarece după prima utilizare antioxidanţii sunt distruşi, iar dupa 4 utilizări
carotenul dispare şi el. Se foloseşte pe scară industrială ca ingredient pentru produsele de brutărie şi
patiserie, pentru margarine şi bomboane [2].
Uleiul de palmier este în mod natural de culoare roșietică din cauza unui conținut ridicat de beta-
caroten. Uleiul de palmier brut se diferențiază de celălalt prin culoare nu conține culoarea roșie. Ambii ar
avea un conținut de grăsimi saturate: uleiul care este provenit din pulpa roșie a fructului conține 41 %, în
timp ce uleiul de palmier provenit din semințe conține 87 % de grăsimi [1].
Unităţile agricole sunt de diferite dimensiuni şi pot fi clasificate drept, mici, mijlocii şi la scară
mare (moşii). Există trei soiuri de palmieri: Dura, Pisifera şi Tenera. Dura, varietatea principală, se găseşte
în livezi de zeci de ani şi a fost sursa principală de ulei de palmier cu mult înainte ca metodele moderne de
cultivare a uleiului de palmier să fie introduse în Africa, în al doilea trimestru al secolului XX. Pisifera
conţine fructe mici fără coajă. Tenera conţine de asemenea fructe mici care se decojesc uşor pentru
eliberarea sâmburilor de palmier. Miezul de palmier Tenera este mai mic decât Dura, deşi ciorchinii Tenera
sunt mult mai mari decât ciorchinii Dura. În total, Tenera este o varietate mai bună în scopuri industriale şi
economice.