NEVOILE FUNDAMENTALE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definitia celor 14 nevoi

fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, si culturale ale individului.
Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este telul profesiei de
asistenta medicala.Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie sa
stie ca o nevoie fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-si asigura
starea de bine, in apararea fizica si mentala.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. A COMUNICA. → necesitatea de a schimba informaţii cu semenii printr-un proces dinamic

verbal şi nonverbal.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNA POSTURĂ → necesitatea de a fi în

mişcare, de a se mobiliza, de a păstra anumite poziţii.

3. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE.

→ necesitatea de a menţine o ţinută decentă, piele curată, sănătoasă.

4. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA SI DEZBRĂCA. → necesitatea de a purta haine adecvate.

5. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O CIRCULAŢIE ADECVATA. → captarea

oxigenului din mediu extern, necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina bioxidul de
carbon rezultat din arderi celulare.

6. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE. →

necesitatea de a menţine temperatura corpului la valori normale, constante.

7. NEVOIA DE MANCA SI A BEA . → necesitatea de a ingera şi absorbi alimente de bună

calitate şi în cantitate suficientă.

8. NEVOIA DE A ELIMINA → necesitatea de a elimina substanţele nefolositoare, vătămătoare,

rezultate din metabolism.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE. → necesitatea de a fi protejat contra agresiunilor

interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.

10. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI → necesitatea de a se odihni timp suficient, în bune

condiţii.

11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR SI VALORILOR. → necesitatea

individului de a face sau exprima gesturi, acte, conform formaţiei sale, , în virtutea unei ideologii.

12. NEVOIA DE A FI UTIL SI A SE REALIZA → necesitatea de a înfăptui activităţi utile

.
13. NEVOIA DE A SE RECREA → Necesitatea de a se destinde, de a se distra, recurgând la
activităţi agreabile, pentru relaxare fizică şi psihică.

14. NEVOIA DE A INVĂŢA. → necesitatea de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru

modificarea comportamentului sau adoptarea de noi comportamente, în scopul redobândirii sănătăţii
sau menţinerii ei.

1
 In centrul ingrijirilor sta individul( fiinta umana) care este o entitate bio-psiho- sociala, ce are
necesitati fundamentale, comune tuturor indivivzilor , cu manifestari speciale, pe care si le satisface
singur daca se simpte bine. Individul trebuie privit ca o entitate functionala formata din trei elemente
fundamentale:
1.Mintea (rol de coordonare, elaborare de decizii)- genereaza obiective cognitive;
2.Spiritul( insertie sociala, stare afectiva) - genereaza obiective spirituale.
3.Corpul( anatomia si fiziologia aparatelor si sistemelor ce alcatuiesc corpul omenesc
- genereaza obiective somatice.

Independenta si dependenta in satisfacerea nevoilor fundamentale

Ca sa-si mentina un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie sa atinga un nivel minim de
satisfacere a nevoilor sale.
Independenta la adult reprezinta un bun echilibru fiziologic si psihologic, atingerea unui
nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor prin actiuni pe care le indeplineste individual insusi(singur) ,
fara ajutorul unei alte persoane. Independenta este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi
prin actiuni proprii, indeplinite de persoana insasi.
Pentru copii, independenta se considera si atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul
altora in functie de faza de crestere si de dezvoltare a copilului.
Dependenta reprezinta incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini
singur, fara ajutorul unei alte persoane, actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in satisfacerea
nevoilor astfel incat sa fie independent.
Originea probabila a acestei dependente este o lipsa de forta (cand pacientul nu poate) , lipsa
de vointa (cand nu vrea), lipsa de cunoastere ( cand pacientul nu stie cum sa actioneze pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale).
Manifestarea de dependenta
Atunci cand o nevoie fundamentala este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una
sau mai multe manifestari de dependenta. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite
incapacitate a persoanei de a raspunde prin el insusi la aceasta nevoie.
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei, adica, orice obstacol major
care impiedica satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale .
Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
1. Factori de ordin fizic ;
2. Factori de ordin psihologic ;
3. Factori de ordin social ;
4. Factori de ordin spiritual ;
5. Factori legati de insuficiente cunostiinte.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRI/NURSING

DEFINITIE, GENERALITATI

Procesul de îngrijiri/nursing este o metodă sistemică, logică, de organizare si desfasurare a

ingrijirilor, de identificare, diagnosticare, şi soluţionare a problemelor de dependenta, formuland un
plan de interventie si evaluand eficienta acestui plan, in urma implementarii lui.
Permite asistentei medicale să pună un diagnostic de îngrijire şi să trateze răspunsurile umane
în faţa îmbolnăvirii şi la boală;
Activitatea de nursing isi directioneaza cunostintele si deprinderile catre patru obiective
majore care devin responsabilitatile majore ale profesiunii:

2
 - promovarea sanatatii;
- prevenirea imbolnavirilor;
- restabilirea sanatatii;
- inlaturarea suferintei;

ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE NURSĂ ÎN CADRUL

PROCESULUI DE NURSING

 colectarea informatiilor;
 verificarea datelor;
 stabilirea profilului pacientului;
 interpretarea datelor;
 elaborarea diagnosticului de nursing;
 stabilirea prioritatilor;
 stabilirea obiectivelor;
 selectarea strategiilor de nursing;
 intocmirea planului de nursing.

FAZELE PROCESULUI DE NURSING (activităţi - etape)

I. De culegere a datelor.
II. De analizare si interpretare a datelor - de identificare a problemelor de îngrijire, a nevoilor
pacientului si stabilirea diagnosticului de nursing.
III. De planificare a îngrijirilor, cu:
- fixarea scopurilor şi obiectivelor;
- determinarea intervenţiilor privind îngrijirile.
IV. De aplicare în practică a planului de îngrijiri.
V. De evaluare a rezultatelor, a eficienţei îngrijirilor acordate în mod sistematic.

1. NEVOIA DE A COMUNICA

Definiţie:
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiinţei umane de a schimba informaţii cu semenii
săi.
Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal, permiţând persoanelor să se facă
accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun sentimentele, opiniile, experienţele şi
informaţiile.
.

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi
pentru a-şi satisface nevoile sale superioare.
Familia, anturajul, ansamblul instituţiilor societăţii, prin intermediul comunicării, concură la
transformarea copilului într-un individ în toată plenitudinea sa.
Comunicarea se realizează pe 3 niveluri:
- logic (al cuvintelor);

3
- modul verbal- este, prin excelenţă, vehicul al gândirii; limbajul verbal permite o exprimare mai
clară, mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exteriorizat; limbajul scris este mai cizelat;
pentru a reda intonaţiile, nuanţele, este însoţit de semne de punctuaţie;
- modul nonverbal - limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) este o
formă arhaică de transmitere a trăirilor noastre interioare.
Independenţa în satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului, a
organelor de simţ, o dezvoltare intelectuală suficientă pentru a înţelege semnificaţia mesajelor
schimbate.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare

Factorii - varsta :
biologici - integritatea organelor de simţ:
- integritatea organelor fonaţiei permite comunicarea verbală;
- integritatea aparatului locomotor
- răspunsul erogen
Factori - inteligenţa
psihologici - percepţia
- memoria
- emoţiile
Factori - anturajul
socio- - cultura şi statutul social
culturali - personalitatea
- perceptia sociala
- sistemul de valori: religia,credintele,

Manifestări de independenţă

a. Manifestări de ordin biologic

Funcţionarea - acuitate vizuală; auditivă;

adecvată a - fineţe gustativă şi a mirosului;
organelor de - sensibilitate tactilă.
simţ
Debit verbal - uşor;- ritm moderat;- limbaj clar, précis.
Expresie - mişcări;
nonverbaiă - posturi şi gesturi ale mâinii;
- facies expresiv;
- privire semnificativă;

b. Manifestări de ordin psihologic

Exprimare uşoară - a nevoilor, a dorinţelor, a ideilor, a emoţiilor

- exprimare clară a gândurilor
Imagine pozitiva de sine - cunoaşterea sinelui material, spiritual şi social
Percepţia obiectivă a mesajului primit şi capacitatea de verificare a percepţiilor sale
Exprimarea sentimentelor prin pipăit
Utilizarea adecvată a mecanismelor de apărare
Atitudinea receptivă şi de încredere în alţii
Capacitatea de a angaja şi menţine o relaţie stabilă cu semenii

c. Manifestări de ordin sociologic

4
 Apartenenţa la grupuri de diverse interese
Stabilirea de relaţii armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de prieteni

Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare

- explorează împreună cu pacientul, mijloacele sale de comunicare;

- învaţă pacientul:
- să menţină integritatea simţurilor (văzului, auzului, gustului, mirosului);
- să utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emoţiilor;
- să aibă o atitudine de receptivitate şi de încredere în alte persoane;
- să menţină legături cu persoanele apropiate.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE

Dacă comunicarea nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme de dependenta:

a. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor

b. Comunicare ineficientă la nivel intelectual
c. Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Surse de dificultate

Surse de - atingere cerebrală sau nervoasă;

ordin fizic - tulburări circulatorii cerebrale; accident vascular cerebral;
- degenerescentă;
- traumatisme;
- oboseală;
- deficit senzorial;
- obstacole în funcţionarea simţurilor şi a limbajului (pansamente, aparate);
- durere;
- dezechilibrul hidroelectrolitic;
- administrarea unor medicamente;
- alcoolism.
Surse de ordin - tulburări de gândire;
psihic - anxietate; stres;- emotiile
Surse de - poluare;- mediu inadecvat (locuinţă, loc de muncă, de recreare);
ordin - climat ;
sociologic - conflicte ;- statut social şi economic defavorabil;
Lipsa - insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului ambiant ;
cunoaşterii - lipsa de interes;- educaţie inadecvată;

a.Comunicare ineficace la nivel senzorial şi motor

Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simţurilor sale, mesaje care vin din
anturaj, din mediul exterior sau din ambele.

Manifestări de dependenţă

5
Tulburări • cecitate: pierderea vederii;
senzoriale • diminuarea vederii: scăderea acuităţii vizuale;
• surditate: pierderea funcţiei auditive;
• hipoacuzie: diminuarea auzului;
• pierderea gustului (= ageuzie) sau diminuarea gustului(=hipogeuzie), • anosmie:
pierderea mirosului;
• hiposmie: scaderea mirosului;
• hipoestezie: scăderea sensibilităţii cutanate;
• hiperestezie: creşterea sensibilităţii cutanate;
•anestezie: absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate,
spontan sau voluntar.
Tulburări • tulburări ale reflexelor: cutanate, osteotendinoase, mucoase, vegetative;
motorii • tulburări de sensibilitate:
• subiective:-senzaţie de înţepături, furnicături, amorţeli, dureri;
• obiective:
- hiperestezie = accentuare anormală a sensibilităţii
- hipoestezie = diminuarea sensibilităţii;
- anestezie = pierderea sensibilităţii;
- astereognozie = tulburare privind aprecierea volumului şi formelor obiectelor;
• tulburări ale motilităţii:
- pareză: scăderea funcţiei motorii musculare;
- paralizii periferice: scade tonusul muscular, mişcările pasive se pot efectua cu
amplitudine mult mai mare;
- paralizii centrale: tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat, mişcările pasive
se pot executa cu amplitudine redusă.
Se disting:
- monoplegia: paralizia unui singur membru;
- hemiplegia: paralizia 1/2 corp lateral( dreapta si stanga);
- paraplegia: paralizia membrelor inferioare;
- tetraplegia: paralizia celor patru membre.
Tulburari • ataxia - imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor
de voluntare
coordonare • tremurături intenţionale
Tulburări - lexia - capacitatea de a înţelege cuvinte scrise;
de limbaj - grafia - capacitatea de a scrie selectiv;
- calculia- capacitatea de a efectua calcule;
- mimica gurii şi feţei.
• afazie: pierdere totala sau partiala a intelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele
• dizartria: dificultatea de a articula cuvintele, pronunţie neinteligibilă.
• bâlbâism: greutate în pronunţarea unor cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe,
prin prelungirea unor sunete
• mutism: bolnavul nu răspunde, nu comunică cu anturajul
• dislalia: imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete care compun cuvintele
• acalculie = incapacitatea de a efectua calcule;
• anartrie= incapacitatea de a articula cuvintele;
• afonie= pierderea vocii;
• alexia = incapacitatea de a înţelege cuvinte scrise;
• agrafia = incapacitatea de a scrie selectiv;

Reacţii • nelinişte
afective în • inactivitate
insuficienţe • anxietate

6
 sau exces
senzorial

Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

1. Surse de ordin fizic:
- insuficienta intrinseca datorata:
- afectiunilor cerebrale sau neurologice
- tulburarilor circulatorii
- deficitului de dezvoltare a organelor de simt
- degradarii organelor de simt
- traumatismelor
- insuficienta extrinseca prin:
- diminuarea calitatii sau cantitatii stimulilor

2. Surse de ordin psihologic:

- tulburarile de gandire ;
- anxietatea, stresul; situatii de criza

3. Surse de ordin sociologic:

- poluarea sonora; mediu inconjurator neprielnic ( locuinta, locul de munca si spatiile de
recreere);
- temperatura ambianta scazuta sau crescuta, luminozitate neadecvata;
- absenta masurilor de protectie a muncii;

4. Lipsa cunostintelor despre sine, despre ceilalti si insuficienta cunoastere a mediului inconjurator.

Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor

Obiective Intervenţiile autonome şl delegate
Pacientul să fie - linişteşte bolnavul cu privire la starea sa- familiarizează bolnavul cu
echilibrat psihic mediul său ambiant;
- asigură un mediu de securitate, liniştit;
- administrează medicaţia recomandată de medic.
Pacientul să - cercetează posibilităţile de comunicare ale bolnavului;
folosească mijloace - furnizează mijloacele de comunicare ;
de comunicare - învaţă bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform
adecvate stării sale posibilităţilor sale.
Pacientul să fie - asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului -
compensat administrează medicaţia recomandată
senzorial - efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare;
- pregăteşte bolnavul pentru diverse examinări ale simţurilor şi îl îngrijeşte
după examinare.

b. Comunicare ineficientă la nivel intelectual

= dificultatea individului de a înţelege mesajele si stimulii primiţi şi de a-şi utiliza judecata

( rationament), imaginaţia, memoria, pentru ca să comunice cu semenii.

Manifestări de dependenţă
Dificultatea de - amnezie - pierdere totala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de
a-şi aminti reamintire a informatiei inmagazinate:

7
 evenimentele - dificultatea de a înţelege, de a face o judecată;
trecute - hipomnezie- pierdere partiala a capacitatii de memorizare
Limbaj - comunicare verbală fără legătură cu situaţia dată;
incoerent - lipsit de logica in exprimare;
Comportament - manifestări neadecvate situaţiei date;
neadecvat
Dificultăţi de - dificultăţi asociate cu procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor
înţelegere a scrise sau vorbite;
mesajului
Dificultati de - transmiterea de mesaje obscure si incomplete
trasmitere a
mesajului
Confuzie - stare patologica caracterizata prin tulburari de orientare temporala, spatiala,
de perceptie etc.;
Obnubilare - tulburare a starii de constiinta in care functiile psihice sunt incetinite, pragul
perceptiei este crescut, ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a
contactului si posibilitatilor de orientare in mediul ambiant, neurmata de amnezie
Dezorientare - pierdere a simtului de orientare in timp si/sau in spatiu. 

Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

1. Surse de ordin fizic:

- insuficienta intrinseca prin:
- afectarea cortexului;
- diminuarea facultatilor intelectuale
- deficit de dezvoltare
- insuficienta extrinseca determinata de mesajele neclare primite din exteriorul persoanei.
- dezechilibrele hidroelectrolitice sau datorita durerii, oboselii, surmenajului, suprasolicitarii si
saturarii senzorio-perceptuale.

2. Surse de ordin psihologic:

- anxietate, stres
- tulburari de gandire
- situatie de criza

3. Surce de ordin sociologic:

- dificultatea de a invata lucruri noi
- statut socio-economic devalorizat
- educatie deficitara
- conflict si/sau esec de rol
- izolare.

Intervenţiile asistentei medicale- Pacient cu comunicare ineficientă la nivel

intelectual

Obiective Intervenţiile autonome şl delegate

Pacientul să fie orientat în
timp, spaţiu şi la propria
persoana
- ajută bolnavul să se orienteze în timp, spaţiu şi referitor la propria
persoană;
- sugerează pacientului să ţină un jurnal ;
- ajută pacientul să completeze jurnalul ;
- îl ajută să-şi recunoască capacităţile şi preferinţele ;
- lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace.

8
 c. Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Reprezintă dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis către alţii şi către nevoile lor,
de a stabili legături semnificative cu anturajul.
Fiinţa umană care nu poate comunica adecvat suferă interior şi îşi diminuează stima de sine.
In consecinţă, capacitatea de afirmare este, de asemenea, redusă şi situaţia sa se schimbă, devine
insecurizantă.

Manifestări de dependenţă
Agresivitate - manifestare impulsivă de a se certa, bate, ataca pe cei din jur;
Alienare mentală - incapacitatea individului de a deţine controlul asupra propriilor acte; nu poate
să-şi aprecieze nici suferinţa şi nici nu răspunde de actele sale;
Devalorizare - percepţie negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi
competenţa sa;
Egocentrism - preocuparea exagerată a individului faţă de sine însuşi, de sănătate, de
îmbrăcăminte, de ocupaţie, motiv pentru care se crede persecutat;
Fobie - frică obsedantă, direcţionată spre ceva de care bolnavul nu poate scăpa;
- agorafobie - teama de spaţiu deschis;
- claustrofobie - teama de a sta închis în cameră;
- nozofobie - teama de boală.
Euforie - stare de foarte bună dispoziţie, dar fără obiect ;
Delir - tulburare de gândire prin prezenţă nemotivată, neconformă cu realitatea,
dublată de convingerea pacientului în verosimilitatea ei.
Idei de sinucidere, - percepţii fără obiect, auditive, vizuale ;
halucinaţii
Percepere - percepţia negativă a individului faţă de aparenţa sa fizică.
inadecvată de sine
Dificultatea de a se - incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă .
afirma
Dificultatea de a-şi - nu isi exprima sentimentele, ideile, opiniile .
exprima
sentimentele, ideile,
opiniile 
Dificultatea de a - se izoleaza, respinge legaturile cu semenii.
stabili legături
semnificative cu
semenii
Tristete  - stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie;
Apatie - stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea
inconjuratoare.
Interiorizare - a reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale
realității exterioare;
Sentiment de - a nu consimți să primească; a nu satisface; a nu admite; a refuza.
respingere
Deprimare -  mâhnire, descurajare.
Prostráție  -  stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată
de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. 

Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel afectiv

9
 Obiective Intervenţiile autonome şl delegate Evaluare
Pacientul să se - analizeaza talentele şi realizările anterioare Se vor nota zilnic
poată afirma, să ale bolnavului; schimbările survenite în:
aibă percepţie - dă posibilitate pacientului să-şi exprime - dispoziţia bolnavului
pozitivă de sine nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele sale; - în expresia verbală şi
- antrenează bolnavul în diferite activităţi, care nonverbală.
să-i dea sentimentul de utilitate;
- supraveghează in permanenţă bolnavul.
Sa creasca - ajută bolnavul să identifice posibilităţile sale Se vor nota zilnic
receptivitatea de a asculta, de a schimba idei cu alţii, de a schimbările survenite în
pacientului fata crea legături semnificative ; stabilirea legăturilor cu
de ceilalti - asigura climat propice pentru stabilirea semenii.
relatiilor cu semenii sai.
Pacientului să îi - dă posibilitate pacientului să ia singur decizii; Se vor nota zilnic
fie facilitata - învaţă bolnavul: tehnici de afirmare de sine, schimbările survenite în
afirmarea eului tehnici de comunicare, tehnici de relaxare  comunicarea cu semenii,in
comportamentul bolnavului.
Pacientul să fie - administrează medicaţia prescrisă: Se va observa si nota efectul
ferit de pericole antidepresive, anxiolitice, tranchilizante; administrarii medicatiei
interne sau - utilizează unele mijloace fizice de anxiolitice, antidepresive,
externe imobilizare: tranchilizante.

2. NEVOIA DE A RESPIRA

Respiratia reprezintă functia prin care se asigura continuu si adecvat atat aportul de
oxigen din aerul atmosferic, necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina
dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular.

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA

Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori, de
funcţionarea lor eficientă.
Etapele respiraţiei:
a) Ventilaţia - reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului
încărcat cu dioxid de carbon.
Ventilaţia are doi timpi: inspiraţia (act activ) şi expiraţia (act în mare parte pasiv)
b) Difuziunea gazelor - este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele
perialveolare şi CO2 din capilare trece în alveolele pulmonare.
c) Etapa circulatorie - constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO 2 adus de la
ţesuturi, prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina.
d) Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi, cu ajutorul unui sistem
enzimatic complex.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira

Factori - vârsta
biologici - sexul
- somnul
- postura
- alimentaţia
10
 -exercitiile fizice
Factori - emoţiile - influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei;
psihologic - aceeaşi influenţă o au plânsul, râsul, stresul, anxietatea;
i - durerea.
Factori - mediul ambiant
sociologici - climatul
- locul de muncă
- conditii de locuit

Manifestări de independenţă

Eupnee- respiratie normala- supla ,ampla, regulata, pe nas, automata, silentioasa, fara
efort( fara control constient).
Frecvenţa - reprezintă numărul de respiraţii pe minut;
respiraţiei - este influenţată de vârstă şi sex
la nou născut – pana la 40 r/min ; rata medie: 35 r/min
la 2 ani - rata medie: 25 r/min
la 4 ani - rata medie: 23 r/min
la 6 ani - rata medie: 21 r/min
la 12 ani - rata medie: 19 r/min
la 14 ani - rata medie: 18 r/min
la 18 ani - rata medie: 16-18 r/min
adult - 16-18 r/min

Amplitudi- - este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare
nea respiraţie. Din acest punct de vedere respiraţia poate fi profundă( hiperpnee) sau
superficială;
Ritmul - reprezintă pauzele egale dintre respiraţii, deci, respiraţia este ritmică;

Zgomotele - normal, respiraţia este liniştită; în somn, devine mal zgomotoasă (sforăit);
respiratorii
Simetria - ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
mişcărilor inspiraţiei şi expiraţiei;
respiratorii
Tipul de Sunt trei tipuri de respiraţie:
respiraţie - costal superior-femei
- costal inferior- barbati
- abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici
Expectoratia - mucoasa respiratorie este umedă, secreţii reduse, transparente, dense;
Tusea - reprezintă o expiraţie forţată, prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii

Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei în satisfacerea

nevoii:
- explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului;
- recunoaşte în evaluarea respiraţiei pacientului a tot ceea ce este normal faţă de anormal;
- învaţă pacientul să:
- facă exerciţii respiratorii, exerciţii de mers, de relaxare;
- aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia;
- înlăture obiceiurile dăunătoare (îmbrăcăminte strâmtă, tabagism, mese copioase)
- evite expunerea prelungite la frig, umezeală, căldură, în mediu chimic, toxic, poluant fără a lua
măsurile de protecţie corespunzătoare: mască, costum de protecţie etc;
- se proocupe de un aport alimentar adecvat cu evitarea grăsimilor animale, excesului de sare şi
dulciurilor etc;
11
 - ia pauze adecvate în funcţie de efort fizic, activităţi, loc de muncă;
- evite depăşirea greutăţii normale prin respectarea regimurilor de viaţă şi dietetice;
- poarte vestimentaţie care să nu împiedice mişcările respiratorii;
- aeriseasca camera şi locuinţa în mod repetat, constant;
- adopte o poziţie care să permită expansiunea cavităţii toracice;
- se preocupe de crearea unui mediu ambiant care să aibe temperatura, umiditatea, luminozitatea
în limite normale;
- consume de lichide pentru hidratare corespunzătoare;
- evite consumul de medicamente cu efect de polipragmazie (predispune la decom-pensări
respiratorii);
- cunoasca limitele fiziologice, controlul preventiv şi educaţie.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

În satisfacerea nevoii, se manifestă următoarele probleme:

a. Alterarea vocii;
b. Dispneea;
c. Clearance ineficient al cailor respiratorii.

Surse de dificultate, care determină nesatisfacerea nevoii de a respira

Surse de ordin - alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronşice, traheale sau parenchimului
fizic pulmonar; tabagism;
- obstrucţia căilor respiratorii;
- obezitatea;
- bandaje toracice;
- dezechilibru hidroelectrolitic;
- durere;
- hipovolemia;
- sarcina;
- starile febrile;
- infectiile;
- regenerarea tesuturilor si activitatea fizica/intelectuala,
- anomalii musculo-scheletice,
- traumatisme, boli
Surse de ordin - anxietatea;- stresul;
psihologic - situaţia de criză;
Surse de ordin - aerul poluat, umed;
sociologic - altitudinea înaltă;
Lipsa cunoaşterii - cunoaşterea de sine;
- cunoaşterea mediului ambiant;
- cunoaşterea altor persoane.

a. ALTERAREA VOCII

Surse de dificultate :
- procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare : nas , faringe , laringe
- prezenta alergenilor din mediul inconjurator.

Manifestări de dependenţă
Disfonie = tulburări ale emisiunii vocale

12
 Afonie = imposibilitatea de a vorbi.
Voce nazonată
Voce bitonală
Senzaţia de
sufocare

b. DISPNEEA

Subiectiv se caracterizeaza prin “SETE DE AER”, greutate (dificultate) in respiratie,

senzatie de sufocare. Obiectiv se caracterizeaza prin: modificare de ritm, alterari de frecventa,
amplitudine, durata a miscarilor respiratorii.
Se manifestă ca o respiraţie anevoioasă.

Surse de dificultate:
- bolile inimii
- bolile plămânului
- boli ale căilor respiratorii superioare

Manifestări de dependenţă
Ortopnee poziţie forţată- şezând cu braţele atârnate pe lângă corp sau sprijinandu-se pe
genunchi; această poziţie este adoptată pentru a permite dilatarea cutiei toracice,
deci favorizează respiraţia.
Apnee - oprirea respiraţiei;
Bradipnee - respiraţie cu ritm respirator rar, frecvenţă respiratorie scăzută, 8-12 resp/min
Tahipnee - creşterea frecvenţei respiraţiei respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor
respiratorii peste 40 resp/min
Amplitudine - respiraţie superficială sau profundă.
modificată
Hiperventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin respiratii
profunde si prelungite.
Hipoventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin respiratie
superficiala.
Tuse - expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii
acumulate
Hemoptizie - hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul
căilor respiratorii – plămâni (sputa rosie , spumoasa, aerata)
Mucozităţi - amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus, puroi,
(spută) sânge, celule descuamate.
Dispnee de tip • respiraţie caracterizată prin
Cheyne-Stokes alternanţa şi periodicitatea dintre
polipnee şi apnee

13
 Dispnee • inspiraţie lungă urmată de o
Kussmaul expiraţie forţată, apnee. Ciclul
se reia.

Dispnee Biot Ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10-12 sec

Dispnee Ciclurile de respiratie sunt inversate

Bauchut
Respiraţia - perioade lungi de apnee întrerupte de una-două respiraţii ample - moartea
agonică clinică
Zgomote - raluri;sufluri;
respiratorii - frecătura pleurală; murmur vezicular.
Cianoză - tegumente de culoare albastruie- vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze,
lobul urechii, unghii
Tiraj - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal.
Cornaj - zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă.
Wheezing - expiratie suieratoare
Sughiţ - respiratie modificata fara control constient
Căscatul - inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta
oxigenare cerebrala.
Strănut - a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o
contracție involuntară a mușchilor expiratori

c. CLEARANCE INEFICIENT AL CAILOR RESPIRATORII

Manifestări de dependenţă
Obstrucţia căilor Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, de corpi
respiratorii străini, de deformări ale nasului.
Respiraţie dificilă - bolnavul respiră pe gură
pe nas
Secreţii abundente - secreţii mucoase, purulente sau sanguinolente, care împiedică respiraţia
nazale
Epistaxis - hemoragie nazală
Deformări ale - deviaţie de sept, traumatisme
nasului
Strănut - expirare forţată
Aspiraţie pe nas - smiorcăit
Tuse - cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă
Cornaj - zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă
Tiraj - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal

Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu deficienţe respiratorii

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să respire - Verfica permeabilitatea cailor respiratorii;
liber, pe nas - la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale;
- umezeşte aerul din încăpere;
- asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore;
Pacientul să nu - educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică folosinţă;
14
 devină sursă de - educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale;
infecţie
Sa fie oprit - comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-10
epistaxisul minute;
- aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă;
- recomandă pacientului să nu-şi sufle nasul;
Pacientul să prezinte - umezeşte aerul din încăpere;
mucoase respiratorii - recomandă pacientului repaus vocal absolut;
umede şi integre - favorizează modalităţi de comunicare nonverbală;
Pacientul să înghită - întrerupe alimentaţia solidă;
fără dificultate - recomandă gargară cu soluţii antiseptice;
- alimentează pacientul cu lichide călduţe;
Pacientul să prezinte - învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi de asemenea,
rezistenţă crescută aglomeraţiile.
faţă de infecţie
Pacientul să prezinte - învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa;
căi respiratorii - umezeşte aerul din încăpere cu apă alcoolizată;
permeabile şi o bună - aspiră secreţiile bronşice, dacă este cazul;
respiraţie - învaţă pacientul să facă gimnnastică respiratorie;
- asigură poziţia şezând sau semişezând a pacienţilor cu dispnee;
- învaţă pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
- administrează tratamentul prescris: antitusive, expectorante,
bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice.
Pentru a combate sughiţul ofera pacientului:
- lichide reci în cantităţi mici şi constant;
- aplicăm punga cu gheaţă pe epigastru;
- administrăm la indicaţia medicului: atropină, barbiturice etc.
Sa-i fie calmata - aseaza pacientul pe partea opusa durerii toracice in pozitie sezanda sau
durerea pacientului semisezanda;
- combate sughitul, tusea;
- administreaza tratamentul prescris de medic.
Pacientul sa fie ferit - educa pacientul pentru efectuarea gimnasticii respiratorii ;
de complicatii - schimba periodic pozitia bolnavului, maseaza regiunile predispuse
escarelor ;
- educa pacientul sa evite zonele poluate, alergene sa renunte la tutun, sa
respecte indicatiile medicale.
Pacientul să fie - asigură poziţie antalgică;
echilibrat psihic - învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;
- pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus

15