Sunteți pe pagina 1din 13

COPERTA

Cuprins

Cuprins..........................................................................................................

Introducere....................................................................................................

Capitolul 1. Agresivitatea la volan ca problemă socială............................

1.1. Măsurarea agresivităţii la volan şi tipurile ei................

1.1.1. Agresivitatea explicită comparată cu cea implicită....

1.2. Măsurarea indirectă a agresivităţii implicite prin


intermediul testului de asociere implicită-T.A.I. ...................
1.3. Descrierea comportamentului pornind de la sine asociat
agresivităţii la volan...................................................................
Introducere

Lucrarea are ca scop dezvoltarea unui IAT (implicit association test) -testul
asocierii implicite-T.A.I., pentru măsurarea gradului de asociere între ,,sine” si
agresivitatea la volan, sublinind corelaţiile dintre instrumentul acesta,agresivitatea
generala si agresivitatea la volan in mod explicit.

Ca o orientare a studiilor pe factorii de personalitate, cât si pe cei sociali si


îndeosebi pe stilul de viata, ar fi în masura sa îmbunatateasca posibilitatea de a întelege
mai bine motivatia indivizilor care manifesta frecvent conduite agresive la volan.
Alaturi de factorii de personalitate si stilul cognitiv, atitudinile conducatorului
auto sunt evaluate în vederea determinarii comportamentului agresiv, de aici se poate
impune metoda chestionarelor, inventare, diferite scale de evaluare a diferitelor atitudini.
Pot fi amintite aici Scala de evaluare a furiei (Driver Anger Scale- DAS) sau chestionarul
comportamentului conducatorului auto (Driver Behavior Questionnaire - DBQ).

Analiza pe care am întreprins-o intenţionează să urmărească, în linii mari,


importanța şi rolul atitudinilor implicate în studierea agresivităţii la volan pornind de la
factori şi cauze psiho-sociale, precum stress-ul sau educaţia.

Introducerea prezintă studiul efectuat, enumerându-se obiectivele acestuia,


metodele utilizate în cercetare, studiile înaintate spre susţinere, precum şi detalii privind
analiza întreprinsă.

În primul capitol este prezentată problematica agresivităţii la volan din


perspectivă socială. După prezentarea cadrului general-teoretic al stimei de sine și al
agresivității şi anume definirea celor două concepte, precum și a anxietății și depresiei ca
mediatori ai comportamentelor agresive, am trecut la problematica teoretică specifică
cercetării noastre.

Punctul de pornire l-au constituit cercetarile efectuate în acest domeniu și descrise


în literatura de specialitate care arată că nivelul scăzut al autostimei ar reprezenta originea
mai multor probleme comportamentale printre care abuzul de substanțe și alte
comportamente deviante inclusiv comportamentul agresiv și autoagresiv.
Ideea de bază se concentrează pe analizarea unor măsurători pornind de la tipurile
de agresivitate puse în contrast din punct de vedere implicit, cât şi explicit.
Capitolul 1

Agresivitatea la volan ca problemă socială

Un studiu despre problematica agresivităţii la volan este realizat de Meyer Parry,


unde se subliniază faptul că stressul aflat în creştere pentru activitatea de conducere auto,
plasează eficienţa psihologică a şoferului pe un loc mult mai important decât eficienţa
mecanică a automobilului.

Autorul a constatat că şoferii cu scoruri înalte la testele de anxietate şi agresivitate


au un risc de accident mai crescut.

Din nenumăratele cercetări efectuate, s-a ajuns la o largă varietate în estimarea


nivelului agresivităţii în conducerea auto, în primul rând din cauza unor diferenţe
considerabile în modul de definire a problemei de faţă.

Pentru a aborda îm mod concret şi corect latura ştiinţifică a fenomenului


agresivităţii, trebuie în primul rând identificate definiţiile operaţionale adecvate şi
accesate metodele de investigaţie cele mai obiective.

Agresivitatea apare la copil ca urmare a fricii, dificultăţilor în cadrul familiei,


disfuncţiilor comportamentale, de învăţare sau neurologice, traumelor emoţionale şi
expunerii la violenţa prezentă în mass-media. Este binecunoscut şi demonstrat faptul că
oamenii îşi însuşesc multe atitudini, comportamente din programele mass-media. În
multe studii efectuate, mijloacele de comunicare audio-vizuale (filme, internet sau jocuri
video) au fost considerate ca fiind o modalitate accesibilă de a te simţi egal cu ceilalţi.
Această teorie a fost formulată de Albert Bandura.

Albert Bandura este de părere că agresivitatea este însuşită printrun proces numit
modelare comportamentală. El susţine faptul că indivizii nu moştenesc tendinţele
agresive, violente, dar le modeleză în funcţie de trei principii. Primul principiu se referă
la modul în care sunt dezvoltate modelele de comportament agresiv. Al doilea viza
stimulul care îi face pe oameni să se comporte agresiv, iar al treilea ce îi va determina pe
oameni să se comporte sau nu agresiv în viitor.

Teoreticianul a susţinut că în general persoanele, în special copiii, învaţă


răspunsuri fizice sau verbale agresive observându-i pe alţii, fie în mod personal, fie prin
intermediul mass-mediei sau al mediului înconjurător. Bandura afirma că multe persoane
se comportă în mod agresiv deoarece astfel reduc din tensiunile acumulate, ori au parte
de lauda altor persoane ori pur şi simplu îşi măresc încrederea în forţele proprii. Acesta
este de părere că dacă agresivitatea copiilor este depistată devreme şi se intervine în acest
sens, atunci există şanse foarte mari ca viitorul adult sa nu aibă probleme de control al
agresivităţii1.

1.1. Măsurarea agresivităţii la volan şi tipuri ei

Comportamentul agresiv se explică şi prin faptul că fiecare individ este


influenţat de factorii de stress sau/şi suprasolicitare, culminând cu o reacţie de
nervozitate dobândită anterior şofatului. Astfel orice individ în cauză îşi asumă
acelaşi risc ca şi ceilalţi participanţi la trafic.

Agresivitatea la volan stă, la origini, sub influenţa unor emoţii, stări psihice
negative, şi anume: lipsa de vigilenţă şi nerăbdarea, lupta pentru putere şi
indiferenţa faţă de cei din jur. Orice stil de condus, că este defensiv ori suportiv şi
altruist, ia în considerare faptul că şofatul este o activitate de grup şi că fiecare
participant trebuie să fie responsabil, într-o anumitã mãsurã, pentru nevoile
celorlalţi.

Albert Bandura formuleaza teoria învatarii sociale a agresivitatii. Conform


acestei teorii, comportamentul agresiv se învata prin mai multe modalitati si anume: •
direct, deci prin învatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor
comportamente); •

1 Bandura, A. - The Social Learning Perspective. Mechanisms of Aggression, in Toch, H., Psychology
of Crime and Criminal Justice, Press Inc., Waveland, pp. 17-25,1978.
prin observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale
adultilor. Cel mai frecvent, considera Bandura, modelele de conduita agresiva pot fi
întalnite în:

a. familie (parintii copiilor violenti si ai celor abuzati si maltratati, adesea, provin


ei însisi din familii în care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa
fizica);

b. mediul social (în comunitatile în care modelele de conduita agresiva sunt


acceptate si admirate, agresivitatea se transmite usor noilor generatii; spre exemplu,
subcultura violenta a unor grupuri de adolescenti ofera membrilor lor multe modele de
conduita agresiva);

c. mass-media (în special, televiziunea care ofera aproape zilnic modele de


conduita agresiva fizica sau verbala)2.

Conştientizarea agresivităţii este primul lucru ce trebuie realizat de către fiecare


participant în parte, motiv pentru care datele recente relevă o situaţie destul de
îngrijorătoare:

- din cei 85% şoferi chestionaţi, excluzând abţinerile, doar 35% cred că se
adoptă un stil agresiv în trafic. Dincolo de efectul de dezirabilitate socială implicat
în acest răspuns, se deduce că majoritatea conducătorilor auto nu sunt conştienţi de
comportamentul lor agresiv şi de riscul la care îi supun pe cei din jurul lor3.

1.1.1. Agresivitatea explicită comparată cu cea implicită


2 Bandura, A., Op. cit.

3 Mihai Aniţei, Aspecte de ordin metodologic în studiul agresivităţii la volan, în Studii şi cercetări, în
Revista de Psihologie Organizaţională, pp. 31-38.
În funcţie de principiile şi caracteristicile esenţiale, autorul Mihai Aniţei
sugerează următoarea definiţie: ,,un comportament manifestat în timpul şofatului este
agresiv dacă este deliberat, poate amplifica riscul de coliziune şi are ca resorturi
motivaţionale nerăbdarea, enervarea, ostilitatea sau încercarea de a câştiga timp”4.

Pentru a examina măsura în care stima de sine defensivă (discrepantă) sau


nondefensivă influențează manifestarea tendințelor agresive am făcut o analiză de
regresie a scorurilor acestor tendințe pe baza agresivităţii explicite şi implicite
standardizate.

Tendințele agresive scăzute s-au înregistrat, așa cum era de așteptat, la subiecții
cu o stimă de sine congruentă înaltă (ambele subtipuri crescute) dar și la cei cu o stimă de
sine discrepantă redusă (explicită scăzută, implicită crescută).

Pornind de la o definitie operationala adecvata, vom putea sa identificam corect


cele mai potrivite metode, instrumente si tehnici de evaluare. Un studiu asupra
comportamentului agresiv la volan ar trebui sa vizeze în primul rând incidenta, nivelul
real de manifestare al agresivitatii pe sosele, apoi factorii care determina acest
comportament, apoi sa încerce sa descrie, în termeni rezonabili, un profil al soferului
agresiv cu valoare predictiva si sa propuna solutii de contracarare a acestui fenomen.

Pentru măsurarea nivelului agresivităţii reale am utilizat metoeda măsurării


indirecte, care constă într-un Test de Asociere Implicită (T.A.I.), adaptat la scară largă,
astfel încât să surprindă aspectele implicite, mai puţin conştientizate5.

1.2. Măsurarea indirectă a agresivităţii implicite prin intermediul

4 Mihai Aniţei, Aspecte de ordin metodologic în studiul agresivităţii la volan, în Studii şi cercetări, în
Revista de Psihologie Organizaţională, pp. 28-30.

5 Banse, R., Messer, M., & Fischer, I., Predicting aggressive behavior with the Aggressiveness-IAT.
Aggressive Behavior, pp. 6-9, 2015.
testului de asociere implicită-T.A.I.

Testul de asociere implicită măsoară indirect tăria asocierilor dintre concepte. Prin
procedeul T.A.I., subiecţilor li se solicită clasificarea unor stimuli corespunzători a patru
categorii conceptuale în câte două categorii de răspuns combinate (fiecare incluzând două
din cele patru). T.A.I. se bazează pe ipoteza că atunci când categoriile conceptuale faţă de
care sunt date răspunsuri sunt puternic asociate, sarcina de clasificare este în mod
considerabil mai uşoară decât atunci când sunt slab asociate sau opuse.

Aşadar, T.A.I. măsoară asocierea implicită dintre anumite categorii de itemi prin
evaluarea modului în care aceste categorii sunt reprezentate una în cealaltă. Două dintre
aceste categorii reprezintă obiectul atitudinii (stima de sine/stima față de ceilalți), iar
celelalte două reprezintă poziţiile extreme, pozitive sau negative, de manifestare a acelei
atitudini6.
In domeniul de agresivitate, în prezent, există foarte puține dovezi că un IAT
poate prezice un comportament agresiv. Mai multe studii au folosit un IAT (Agg-IAT) ca
variabilă dependentă, ci la cele mai bune din cunoștințele noastre, doar foarte puțini l-au
folosit pentru a prezice un comportament agresiv. De exemplu, într-un studiu realizat de
Richetin et al. (2010), un Agg-IAT a prezis o evaluare negativă a unei experimentator
după provocarea participantului, dar nu și fără provocare. 
Cu toate că această evaluare negativă poate re fl ect tendințe agresive și de o
intenție de a face rău experimentatorul, aceasta este o formă foarte indirectă de agresiune,
în comparație cu un comportament mai agresiv evidente prototipic, cum ar fi agresiunea
verbală sau fizică. 
Cercetarea de față își propune să creeze și să extindă această lucrare, prin
explorarea dacă un Agg-IAT poate fi utilizată ca o măsură indirectă a agresivității
trăsătură. Cerința empirică minimă pentru valabilitatea unui Agg-IAT ar fi că poate
prezice un comportament agresiv observabile. Numai în cazul în care este cazul, ar
termenul "Agresivitate-IAT" fi, teoretic, justificata
 Intr-o serie de patru studii am investigat fiabilitatea, convergente și validitatea
predictivă, precum și stabilitatea AggIAT. Pentru a testa validitatea AGG-IAT și să
exploreze înțelesul, AGG-IAT a fost utilizat împreună cu măsurile stabilite la chestionare
directe de agresivitate ca trăsătură și măsuri de dezirabilitatea socială pentru a prezice
6 Bluemke, M., Automatic Processes in Aggression: Conceptual and Assessment Issues, vol. 41, 44-50,
2015.
comportamentul agresiv în diferite contexte7.

1.3. Descrierea comportamentului pornind de la sine asociat

agresivităţii la volan
Metoda descrierii comportamentului pe baza observaţiilor subiectului asupra lui
însuşi prezintă avantajul de a se desfăşura în acelaşi timp cu desfăşurarea evenimentului
ce se doreşte a fi evaluat.

Conducãtorul auto îşi verbalizeazã trăirile, gândurile, acţiunile chiar în momentul


apariţiei lor8.

Conform modelului teoretic al autorului L. James, metoda descrierii


comportamentului, îşi propune sã surprindă trei domenii diferite ce apar în cadrul
comportamentului conducătorului auto: senzorio-motricitatea, cogniţia şi afectivitatea.
Acest mod de abordare a comportamentului prin auto-observare determină o activare a
conştientizării, ceea ce va permite iniţierea unor modificări ale conduitei şoferului,
facându-se astfel posibilă trecerea de la un comportament agresiv-antisocial la unul
defensiv-altruist.

Şoferul îşi menţine focalizată conştientizarea participării la trafic prin verbalizarea


trăirilor, îşi pune în acord gândurile şi acţiunile în raport cu situaţia concretă a traficului
rutier. El adoptă un anumit stil de abordare şi interpretare pentru cele trei aspecte
amintite, construindu-şi o introversie în tot efortul lui de a face faţă cât mai bine
regulilor şi normelor ce ţin de trafic.

Stilul de conducere auto se defineşte prin raportarea sistematicã a particularităţilor


psihologice proprii la diversitatea situaţiilor rutiere.

Există cel puțin trei direcții distincte de cercetare în ceea ce privește legătura între
nivelul stimei de sine și problemele de externalizare:
7 Rainer Banse, Predicting Aggressive Behavior with the Aggressiveness-IAT, p. 66.

8 James, L., Nahl, Diane , Aggressive Driving is Emotionally Imparied Driving, 2000, pp. 1-8.
a) stima de sine scăzută slăbește legăturile cu societatea ceea ce scade conformitatea
la normele sociale și crește delincvența;

b) psihologii umaniști considerau că există o legătură între lipsa unei raportări


pozitive necondiționate la sine și unele probleme psihologice inclusiv agresivitatea9 ;

c) orientarea neofreudistă, în special prin Adler, susținea ideea că agresiunea și


comportamentul antisocial sunt motivate de sentimente de inferioritate experimentate în
copilărie.

Unele cercetări arată că cei cu un nivel crescut de agresivitate nu numai că au un


nivel scăzut de autostimă ci şi un nivel crescut de anxietate. Comportamentele agresive la
care recurge un subiect cu un nivel de autostimă scăzut sunt mediate de o stare accentuată
de anxietate socială pe care acesta o experimentează.

Individul experimentează o teamă intensă faţă de anumite situaţii sociale crezând


că va fi analizat, judecat şi umilit de ceilalţi. Prin comportamentele agresive individul
încearcă, de cele mai multe ori inconştient şi în mod eronat, să-şi reducă această stare de
anxietate.

Înspre o orientare a studiilor pe factorii de personalitate, pe cei sociali şi cu


precădere pe stilul de viaţă, multitudinea de cercetări sunt în măsura să îmbunătăţească
posibilitatea de a înţelege mai bine motivaţia indivizilor care manifestă frecvent conduite
agresive la volan.
Pe lângă factorii de personalitate şi stilul cognitiv, atitudinile conducătorului auto
sunt evaluate în vederea determinării comportamentului agresiv. În acest caz se impun
diferite metode cum ar fi cea a chestionarelor, inventarelor, şi diverse scale de evaluare a
diferitelor atitudini.

Aici poate fi amintită Scala de evaluare a furiei concepută de J. Deffenbacher (în


engleză Driver Anger Scale-D.A.S.10) sau Chestionarul Comportamentului
Conducatorului auto (Driver Behavior Questionnaire - D.B.Q.).

Din perspectiva factorilor sociali, multi autori considera ca agresiunea este un

9 Hauber, A. R., The social psychology of driving behaviour and the traffic environment: research on
aggressive bahaviour in traffic, International Review of Applied Psychology, Vol.29, pp. 461-474.

10 Deffenbacher, J.L., Development of a driving anger scale. Psychological Reports, No. 74, pp. 85-88.
raspuns învatat prin observarea sau imitarea altor persoane relevante social; este
rezultatul normelor, recompenselor, pedepselor si modelelor la care au fost expusi
oamenii.

Datele obţinuţe în urma efectuării testului au fost selectate şi valorile variabilei


dependente au fost introduse în programul SPSS şi prelucrate cu testul T.A.I. pentru
eşantioane independente. Am folosit testul T.A.I.

1. Aniţei, Mihai, Aspecte de ordin metodologic în studiul agresivităţii la


volan,Studii şi cercetări, în Revista de Psihologie Organizaţională, vol. 3, nr. 1-2, Editura
Polirom, Bucureşti, 2003.

2. Bandura, A. - The Social Learning Perspective. Mechanisms of Aggression, in


Toch, H., Psychology of Crime and Criminal Justice, Press Inc., Waveland, 1978.

3. Banse, R., Messer, M., & Fischer, I., Predicting aggressive behavior with the
Aggressiveness-IAT. Aggressive Behavior,2012.
4. Bluemke, M., Automatic Processes in Aggression: Conceptual and Assessment Issues,
vol. 41, 44-50, 2015.

2. Deffenbacher, J.L., Oetting, E.R., & Lynch, R.S., Development of a driving


anger scale. Psychological Reports, No. 74, 1994.

4. Hauber, A. R., The social psychology of driving behaviour and the traffic
environment: research on aggressive behaviour in traffic, International Review of
Applied Psychology, Vol. 29, 1980.
5. James,L., Nahl, Diane, Aggressive Driving is Emotionally Imparied Driving,
2000.