Sunteți pe pagina 1din 2

FILOSOFII NATURII _ II

Empedocle - Patru elemente fundamentale

Parmenide și Heraclit au fost în multe privințe în niște dontradicții dialectice desăvărșite.


Rațiunea lui Parmenide stabilea că nu se poate gîndi altfel. Însă experiența simțurilor lui Heraclit
stabilea la fel de limpede că natură au loc schimbări permanente.

Atît Parmenide, cît și Heraclit fac două declarații:

Parmenide spune: a. că nimic nu se poate schimba și b. că impresiile simțurilor trebuie


ignorate, fiind nedemne de încredere.
Heraclit, dimpotrivă, spune: a. că totul se schimbă (totul curge) și b. impresiile simșurilor sunt
demne de încredere.

[ Empedocle a fost cel care a descoperit ieșirea dina cest impas. El a spus ca atît Parmenide, cît și Heraclit
au dreptat intr-o anumită privința, dar și că amândoi greșesc într-un anumit punct. Empedocle identifică
greșeala comună în faptul că predecesorii săi considerau că la baza tuturor lucrurilor există un singur
principiu. Explicația lui Empedocle: apa nu poate devein pește sau future. Apa de fapt nici nu se poate
preschimba în altceva. Așadar Parmenide avea dreptate spunând că nimic nu se schimbă. În același timp
E. era de accord și cu Heraclit referitor la simțuri – adică trebuie să ne încredem în simțuri (e imposibil sp
ignore faptul că se petrec schimbări în natură). ]

Empedocle a ajuns la convingerea faptului că ideea unei singure și unice materii trebuie
respinsă. Acesta credea ca totul pornește de la combinarea celor patru principii: apa, focul, aerul,
pamântul. Toate schimbările din natură se explică prin faptul că cele 4 elemente se amestecă și
apoi iarăși se despart unele de altele. Luând parte la formarea unui obiect din natură, cele 4
elemente nu își pierd structura si nu se dezintegrează – ci atît în momentul în care face parte
dintr/un anumit sistem, cît și după își păstrează calitățile nelaterate. Așadar nu e valabilă
constatatea lui Heraclit ca totul se schimbă, ci nimic nu se schimbă. Reală e doar acea îmbinarea
celor 4 elemente esențiale.

E. spune că în natură acționează două forțe diferite (cauza producerii schimbărilor din
natură). El a numit aceste forțe Vrajba si Iubirea. De remarcat faptul că Em. deosebește între
forțe și elemente la fel ca și în știinta modernă care și ea face deosebirea între forțe ale naturii și
elemente, expplicând procesele naturale ca interacțiune dintre elemente și cîteva forțe naturale.

Anaxagoras - Ceva din totul în totul

Anaxagoras – afrima că natura este alcătuită din multe părți foarte mici, invizibile pentru
ochiul liber și că fiecare din aceste particule conține ceva din tot. An. Numea aceste particule
germeni sau semințe. La fel ca și Em si An consideră că există o forță responsabilă cu punerea în
mișcare a tutror acestor particule, pe care el o numea spirit sau rațiune.

[An. mai susține că soarele nu este zeu, ci o masă incandescentă, că luna nu strălucește de la sine,
ci își preia lumina de la pământ].

Democrit - Teoria atomic

D. era de accord cu predecesorii săi în ceea ce privește că schimbările care se pot observa
în natură dovedesc că ceva s-a schimbat cu adevărat. El condideră că totul trebuie să fie alcătuit
din mici pietre de construcție indivizibile, dintre care fiecare este veșnică și nepieritoare. D. nu
accepta ideea unei forțe sau soirit nepieritoare care să intervină în procesele natural. Singurul
lucru care există sunt atomii și spațiul vid. Iar pentru că considera real numai aspectul material al
lumii, D, poate fi numit materialist. Dincolo de mișcarea atomilor nu se ascunde nici un fel de
intenție anumită. Aceasta nu înseamnă ca tot ce se petrece este la intâmplare, căci totul urmează
legile neschimbătoare ale naturii. Cauza tuturor luclurilor este în ele însele.