Care este stilul tau de atasament?

Pentru a cunoste stilul de atasament personal, Bartolomew si Horrowitz au alcatuit un

chestionar care cuprinde 4 afirmatii corespunzatoare celor 4 stiluri de atasament
despre care am discutat in articolul precedent. Pentru a stabili care este stilul dvs de
atasament in relatii, cititi cu atentie urmatoarele afirmatii si raspundeti la urmatoarele
intrebari cu o cifra intre 1 si 7, in functie de cat de mult va caracterizeaza pe dvs
afirmatia : 1 inseamna ‘ nu ma caracterizeaza deloc’, iar 7 inseamna ‘ ma
caracterizeaza foarte mult’ :

1. Este uşor pentru mine să mă apropii emoţional de alte persoane. Mă simt

confortabil să depind de ceilalţi şi aceştia să depindă de mine. Totuşi, nu mă
deranjează să fiu singur/ă sau să nu fiu acceptat/ă de alte persoane.

2. Mă simt ușor inconfortabil să mă apropii de ceilalți. Îmi doresc relații apropiate

emoțional, dar mi se pare dificil să depind de alții sau să am încredere completă în
ei. Uneori mă tem să nu fiu rănit/ă dacă îmi permit să fiu prea aproape emoțional
de alții.

3. Vreau să fiu cât mai apropiat/ă sufleteşte de ceilalţi, dar de obicei aceştia sunt
mai puţin deschişi decât îmi doresc eu. Nu mă simt bine dacă nu sunt într-o
relaţie intimă. Câteodată mă gândesc cu îngrijorare că ceilalţi mă valorizează mai
puţin decât îi apreciez eu.

4. Mă simt bine să nu fiu apropiat/ă afectiv de alţii. Pentru mine, este foarte
important să fiu independent/ă şi să mă bazez doar pe mine. Prefer să nu depind
de alţii şi ceilalţi să nu depindă de mine.

      Modalitati de interpretare:

Se regaseste o corelatie accentuata între stilul de ataşament al copilului in relatia

primordiala cu mama şi cel al adultului in relatiile sale afective. Pornind de la acesta au
fost descrise patru stiluri de ataşament la adult: sigur, anxios-preocupat, înfricoşat şi
evitant.

Cel mai mare punctaj acordat vă arată stilul de atașament predominant. Prima
afirmație se referă la stilul de atașament sigur, a doua la stilul de
atașament înfricoşat, a treia la stilul preocupat, iar ultima la stilul evitant.

 Atașamentul poate fi considerat prima legătură emoțională pe care copilul o stabilește

cu mediul. J. Bowlby a dezvoltat acest concept de ataşament cu privire la relaţia
afectivă primară stabilită între copil şi mama sa. Mary Ainsworth a identificat – la copii
– 3 tipuri de ataşament pornind de la un experiment numit „paradigma străinului”,
cărora le-a adăugat ulterior pe al patrulea: evitant, securizant, anxios și confuz.
Există o strânsă corelație între stilul de ataşament al copilului şi cel al adultului și,
pornind de la aceasta, au fost descrise patru stiluri de ataşament la adult: sigur,
anxios-preocupat, înfricoşat şi evitant.

Stilul de atașament influențează modalitatea de-a intra în relații, inclusiv în cele de

cuplu, iar cercetătorii au constat că există o corelație între tipul de atașament și
satisfacția în relația de cuplu: persoanele ce au un stil de ataşament sigur
experimentează o mai mare satisfacţie în relaţiile de cuplu comparativ cu celelalte ce
au alte stiluri de ataşament, iar cele cu stil preocupat nu rup relaţiile de cuplu, chiar
dacă sunt nesatisfăcătoare.

Chiar dacă bazele stilului de atașament sunt așezate în copilărie, noi îl putem schimba
prin întâlniri semnificative, experienţe pozitive, dezvoltare personală, autocunoaştere,
orientare spirituală, psihoterapie.

Referinte bibliografice:
Bartholomew K., Horowitz L.M., Attachment styles among young adults: a test of a four-category model,
J. Pers. Soc. Psychol. 61 (2): 226–44, 1991
foto: http://www.dreamstime.com