PREFAȚĂ Sistemul actual de protecţie socială din Republica Moldova poate fi caracterizat drept unul

aflat în proces de consolidare continuă a eforturilor de asigurare a unui mediu familial favorabil pentru
fiecare copil. Actualmente, protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de
părinți reprezintă una dintre direcțiile de bază ale sistemului de protecţie socială. Prestatorii de servicii
sociale, adresate acestor grupuri de copii, trebuie să facă faţă multiplelor provocări (probleme
psihoemoționale, de comportament, de învățare etc.) ale copiilor beneficiari de servicii, pentru a asigura
condiții de creștere și dezvoltare armonioasă a acestora. În acest context, dezvoltarea capacităţilor
specialiștilor în promovarea unor relații calitative, prin prevenirea traumatizării și îngrijirea adecvată
vârstei și nevoilor psihologice ale copilului reprezintă un imperativ. Mediul familial favorabil pentru
fiecare copil reprezintă cheia spre dezvoltarea unei societăți redutabile. Familia este mediul în care un
copil beneficiază de acele surse pentru a se forma și a se consolida ca personalitate integră și complexă.
Sistemul de protecție socială din Republica Moldova, la etapa actuală, demonstrează și prezintă eforturi
continue în realizarea și implementarea strategiilor pentru garantarea drepturilor copilului. Astfel, copiii
aflați în situație de risc și copiii separați de părinți constituie grupul ce necesită implicare continuă, atât
din partea structurilor de stat, cât și a reprezentanților societății civile, iar eforturile reprezentanților
sistemului de protecție socială este axat pe sporirea capacităților profesioniștilor în a face față
provocărilor. Proiectul „Fortificarea abilităţilor profesionale a personalului prestator de servicii sociale
pentru copii şi tineri din Moldova”, implementat de către Centrul de Investigații și Consultanță
„SocioPolis” şi Caritas Republica Cehă, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
(MMPSF), cu susţinerea financiară a Agenţiei Cehe pentru Dezvoltare, a demonstrat, în urma
rezultatelor studiului „Necesitățile prestatorilor de servicii sociale în relaționarea cu copiii separați de
părinți și copiii în situație de risc”, că există o platformă în care sunt utile intervențiile și informațiile cu
privire la aspectele practice, dar și teoretice legate de activitatea acestora. Relația copil – profesionist în
domeniul social a fost abordată selectiv și lacunar, cauza acestui fapt fiind lipsa unei baze teoretico-
practice care ar putea servi profesioniștilor în facilitarea și îmbunătățirea calității serviciilor prestate.
Acest subiect necesită o abordare complexă asupra tuturor factorilor, îndeosebi asupra aspectelor
psihoemoționale ce reprezintă un element esențial în stabilirea și dezvoltarea unei relații armonioase cu
copilul. Subiectele care includ aspectele legale actuale din domeniul protecției sociale a copilului,
particularitățile psihoemoționale ale copilului care a suferit diverse forme de traumatizare (abandon,
abuz, separare etc.) reprezintă o arie de formare / consolidare a abilităţilor practice ale specialiștilor,
necesare creșterii calității relației copil – profesionist în domeniul social, valorificând practicile pozitive
din acest domeniu. Nivelul de formare continuă a competențelor profesionale întâmpină dificultăți, iar
prezentul suport de curs urmărește atât să dezvolte, cât și să ofere noi aspecte teoretico-practice
profesioniștilor din domeniul social.