Contabilitatea decontărilor cu furnizorii

Fiecare entitate care desfășoară acte de comerț este obligată să-și procure din exterior
utilitățile necesare pentru realizarea obiectului de activitate. Cumpărările de bunuri și servicii
conduc la stabilirea de raporturi economico-juridice cu furnizorii, diferite persoane fizice și
juridice din afara entității. Furnizorul livrează unui terț bunuri, îi execută anumite lucrări sau
prestează servicii contra plată în baza unei înțelegeri prealabile. Daca plata intervine pe loc,
cumpărătorul nu înregistrează obligații față de furnizori. Însă, relațiile economice
contemporane se realizează în cea mai mare parte pe credit comercial, adică prin achitarea
ulterioară a utilităților aprovizionate. Ca urmare, din momentul aprovizionării și până la plata
efectivă a elementelor achiziționate (bunuri, lucrări ori servicii), entitatea cumpărătoare
înregistrează obligații față de furnizori.
Pentru analiza obligațiilor față de furnizori pot fi luate în considerare mai multe
criterii de structurare, și anume:
a) după natura cumpărărilor:
 datorii din cumpărări de bunuri, lucrări și servicii pentru activitatea de
exploatare;
 datorii din cumpărări de bunuri, lucrări și servicii de natura imobilizărilor;
b) după modalitatea stingerii datoriilor:
 datorii din cumpărări pe credit, achitate prin instrumente de decontare
obișnuite;
 datorii din cumpărări pe credit care se decontează prin efecte de comerț;
c) după documentul justificativ care stă la baza înregistrării datoriilor:
 datorii facturate, pentru care există facturi primite;
 datorii nefacturate, (înregistrate pe bază de aviz de însoțire), pentru care nu s-
au primit încă facturile.
Ținând cont de faptul că entitatea poate achiziționa bunuri, lucrări și servicii atât
pentru activitatea de exploatare, cât și pentru cea investițională, în contabilitatea românească
evidența obligațiilor generate de aprovizionări se asigură separat pe cele două tipuri de
activități. Dacă aprovizionările privesc activitatea de exploatare, obligațiile cauzate de acestea
sunt reflectate prin contul de pasiv 401 Furnizori. Atunci când bunurile, lucrările și serviciile
aprovizionate dunt destinate activității investiționale (imobilizări necorporale, corporale
realizate în antrepriză sau în regie proprie), obligațiile rezultate din cumpărări sunt
evidențiate prin intermediul contului 404 Furnizori de imobilizări.
Toma, C., Contabilitate financiară, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, Editura Tipo
Moldova, Iași, 2018, pp. 147-149