ARGUMENT

Sistemul nervos face legătura dintre organism şi mediul înconjurător; controlează şi reglează
activitatea tuturor ţesuturilor şi organelor. Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mişcare
la alta, totul fără excepţie; este cea mai complexă şi cea mai importantă reţea de control şi distribuţie
a informaţiilor.
Fără sistemul nervos nu există auz şi vedere. Nu este durere şi bucurie, dar nu sunt nici
mişcari coordonate; ar fi de neînchipuit reglarea unor funcţii fiziologice ca digestia sau respiraţia
fără să mai vorbim despre importanţa memoriei şi a luării de decizii, despre sentimente, afectivitate,
gândire şi vorbire.
Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinţe grave deoarece celulele distruse nu se
refac niciodată.Pentru susţinerea activităţii SNC este nevoie de mult oxigen şi substanţe nutritive,
adică de o bogată circulaţie sanguină.
La baza tulburărilor vasculo-cerebrale stau perturbarea în concentraţia de oxigen şi
întreruperea circulaţiei prin anoxie. Astfel se produc grave suferinţe tisulare cu leziuni mari şi
deficite motorii. Acestea sunt tranzitorii cand capacitatea de redresare hemodinamică a creierului se
poate restabili. Leziunile devin ireversibile atunci când aportul celular energetic pentru menţinerea
vieţii celulare devine insuficientă. Alături de tulburările de motilitate apar şi alte tulburări : de
sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale.
Factorii determinanţi sunt : HTA, ateroscleroza, traume psiho-afective, stări de încordare,
conflictuale şi de tensiune emoţională, oboseală fizică, excese alimentare şi/sau alcoolice, insolaţia,
variaţiile bruşte de temperatură şi de presiune.
Dorind să ştiu cât mai multe în ceea ce priveşte această afecţiune am efectuat un studiu de
cercetare intitulat : Incidenţa pacienţilor cu AVC în Secţia de Neurologie a Spitalului ,,Clinic de
urgenţă Sf. Ap. Andrei Galaţi” pe o perioadă de 10 zile ( 26.04.2014 – 5.05.2014).
,,Rolul asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă (sau să-l asiste
în ultimile clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţă,
voinţă sau cunoştinţele necesare. Persoana bolnavă trebuie să îşi recaştige indepenţa “
-Virginia Henderson – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului.
CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE AFECȚIUNE

1.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Principalele funcţii ale sistemului nervos sunt: integrarea organismului în mediul
înconjurător;coordonarea activităţii tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor care constituie
oragnismul.
Din punct de vedere morfologic şi funcţional sistemul nervos este constituit din 2
componente: SN al vieţii de relaţie (SN somatic), care asigură legătura dintre oragnism şi mediul
extern, transformă excitaţiile în funcţie de natura şi intensitatea stimulilor în senzaţii, reacţii de
apărare sau de adaptare.
SN al vieţii vegetative care reglează şi coordonează activitatea organelor interne: nutriţia,
respiraţia, circulaţia, excreţia etc.

Fig.1.1 SISTEMUL NERVOS CENTRAL

SN somatic cuprinde - sistemul nervos central SNC
- sistemul nervos periferic SNP
SNC este alcătuit din măduva spinării şi encefalul, format la rândul lui din trunchi cerebral
(bulb rahidian, puntea lui Varolio, mezencefal), cerebel, diencefal (talamus, epitalamus, hipotalamus
şi metatalamus) şi emisferele cerebrale.
SNP este alcătuit din ganglioni nervoşi şi nervi (cranieni şi spinali).
Sistemul nervos vegetativ cuprinde centrii nervoşi situaţi în SNC, ganglioni şi nervi, şi are 2
componente: SN simpatic şi SN parasimpatic.

4
Neuronul
Definiţie: este unitatea structurală şi morfofuncţională a sistemului nervos, capabilă de excitabilitate,
conductibilitate şi integrare.
Alcătuire:
1. corp celular: a) neurilemă sau membrană plasmatică, care este subţire şi are structură lipoproteică.
b) neuroplasmă, care conţine organe celulare: mitocondrii, ribozomi, lizozomi,
reticuli endoplasmatici, organite specifice ce le întâlnim doar în neuroni.
2. prelungiri neuronale: a) dendrite – prelungiri ramnificate scurte ce conţin neurofibrile şi corpii
Nissl care produc impuls nervos centripet.
b) axonul – este o prelungire unică, lungă (poate atinge 1 m)
– conţine 3 teci de la interior la exterior:
teaca de mielină, formată din lipide şi proteine şi care dă culoarea albă fibrei nervoase; teaca
Schwan, formată din celule gliale, şi care secretă mielina, cu rol trofic şi de protecţie;
teaca Henle, formată din substanţă fundamentală şi fibre conjunctive elastice cu rol în permeabilitate
şi rezistenţă.
Nevroglia, sau celula glială, este al doilea tip de celulă nervosă, cu rol trofic şi în fagocitoză.
Clasificarea neuronilor după funcţie:
Neuroni senzitivi (receptori): sunt neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali ce trimit
impulsuri de la receptorii specifici pentru sensibilitatea exteroceptivă şi proprioceptivă (neuroni
somato-senzitivi).
Neuroni motrici sau multipolari: determină contracţia muşchilor scheletici (prin neuronii
somato-motori) şi a musculaturii netede (prin neuronii viscerali-motori).
Neuroni de oscilaţie sau intercalari: realizează legătura dintre neuronii senzitivi şi cei motori.
Sinapsa reprezintă legătura morfofuncţională de continuitate între neuroni, sau dintre neuroni
şi alte structuri.
Are 3 componente: presinaptică, fanta sinaptică şi postsinaptică.
Sunt 2 tipuri de sinapse:
1. chimice, care transmit impulsul nervos unidirecţional
2. electrice sau joncţiuni gap, care transmit multidirecţional.
Prin intermediul sinapsei neuronale se realizează o reţea de receptare, conducere, stocare şi
integrare a informaţiilor, în vederea elaborării unor răspunsuri adecvate, reflexe sau voluntare.

5
Acestea sunt transmise prin intermediul sinapselor neuroefectoare la muşchi şi glande, determinând
reacţii de adaptare sau de apărare a organismului la condiţiile variabile ale mediului.

Arcul reflex
SN îşi desfăşoară activitatea prin acte reflexe cu centrii nervoşi situaţi în substanţa cenuşie
din diferite segmente ale nevraxului, pe baza informaţiilor transmise prin fibre nervoase, prin
constituţia nervilor şi din substanţa albă a SNC.
Actul reflex este reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui stimulent din mediul
extern sau intern asupra unui receptor. Suportul anatomic al actului reflex este arcul reflex, format
din următoarele componente:
 receptor – proprioceptori, exteroceptori;
 calea aferentă – reprezentată de prelungirile neuronilor din ganglionii spinali sau ganglionii
omologi ai nervului cranian;
 centrul reflex – reprezentat de neuroni motori medulari din trunchi, cerebel şi cortex;
 calea eferentă – reprezentată de axonii neuronilor motori medulari şi de fibrele motorii ale
nervilor cranieni;
 efectorul – muşchiul.

Fig. 1.2. MADUVA SPINARII

Măduva spinării

6
 Configuraţia externă – măduva spinării se află în canalul medular delimitată superior de
gaura occipitală, inferior se termină la nivelul vertebrei L2, de unde se continuă cu filum terminale
şi coada de cal. Este învelită de 3 membrane:
a) la exterior – dura mater. Între dura mater şi canalul medular se află spaţiul epidural;
inferior se termină cu ligamentul coccigian;
b) median – arahnoida. Între ea şi dura mater se află spaţiul subdural;
c) în interior – pia mater. Între ea şi arhnoidă se află spaţiul subarhnoidian, în care se găseşte
lichidul cefalorahidian LCR.
Aspectul măduvei – aceasta prezintă 2 umflături, un cervicală corespunzătoare plexului
brahial, şi una lombară corespunzătoare plexului lombar (L1-L2...L5-S1 – rădăcinile nervoase).
Structura măduvei – este formată din substanţa cenuşie dispusă în centru, având aspectul
literei H, şi substanţa albă, la periferie, dispusă sub formă de cordoane (funicule).
Substanţa cenuşie este formată din corpii neuronilor. Bara transversală a H-ului formează
comisura cenuşie, iar porţiunile laterale sunt individualizate în coarne: anterioare, laterale şi
posterioare.
Comisura cenuşie prezintă în centru canalul ependimar ce conţine LCR. Această comisură se
dilată la nivelul trunchiului cerebral formând ventriculul IV, iar la nivelul filumului terminale
formează ventriculul V.
Coarnele anterioare conţin dispozitivul somato-motor şi conţin 2 tipuri de neuroni motori:
- neuroni α ce ajung la muşchiul striat prin palca motorie
- neuroni γ ce ajung la poţiunea periferică (contractilă) a fusului neuro-muscular.
Coarnele posterioare conţin neuroni senzitivi numiţi şi deutoneuroni ( al II-lea neuron),
protoneuronul ( I neuron) fiind situat în ganglionii spinali.
Coarnele laterale sunt vizibile în regiunea cervicală inferior (C8), în regiunea toracală (T1-
T12) şi în regiunea lombară superioară (L1-L2), şi conţin neuroni vegetativi simpatici
preganglionari.
Substanţa albă conţine:
- fascicule ascendente situate periferic (conduc informaţii senzitive);
- fascicule descendente situate profund (conduc inform. motorii);
- fascicule de asociaţie situate cel mai profund.
Funcţia de conducere a măduvei spinării are ca substrat anatomic substanţa albă.
1. Căile ascendente sunt căile sensibilităţii:

7
 a) căile sensibilităţii exetroceptive sunt căi lungi specifice cu proiecţie corticală:
A. sensibilitatea tactilă grosieră este condusă prin fasciculul spinotalamic anterior;
receptorii se află în piele şi sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi discurile tactile Merkel.
B. sensibilitatea tactilă fină (epicritică) este condusă prin fasciculele spinobulbare şi
utilizează calea cordoanelor posterioare împreună cu calea proprioceptivă kinestezică; receptorii
sunt reprezentaţi de corpusculii neurotendinoşi ai lui Golgi şi corpusculii Ruffini şi Paccini.
C. sensibilitatea termică şi dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral;
receptorii sunt în piele şi sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase libere.
b) căile sensibilităţii proprioceptive sunt căi nespecifice cu proiecţie corticală şi subcorticală.
c) căile sensibilităţii interoceptive sunt căi nespecifice, conduse prin fasciculele
spinotalamice alături de sensibilitatea exteroceptivă, şi prin substanţa reticulată medulară.
2. Căile descendente (ale motricităţii) – sunt voluntare şi involuntare:
a) căile motilităţii voluntare (piramidale) sunt conduse prin fasciculele piramidale cortico-
spinale direct şi încrucişat. Ambele căi pornesc din cortex şi ajung la motoneuronii somatici
medulari. Prin axonii acestora influxul nervos se distribuie musculaturii scheletice, determinând
contracţii musculare voluntare. Calea sistemului piramidal are doi neuroni:
- un neuron cortical, central, de comandă. Lezarea lui duce la paralizie spastică cu exagerarea
reflexelor osteotendinoase.
- un neuron inferior, periferic sau de execuţie. Este denumit şi calea finală. Lezarea lui duce la
paralizie flască şi atrofie musculară.
b) calea motilităţii involuntare (extrapiramidale) este automată, condusă prin căile extrapiramidale
cu origine în trunchiul cerebral. Motilitatea automată are rol în menţinerea tonusului muscular şi a
echilibrului în activitatea reflexă medulară, în coordonarea mişcărilor şi în realizarea unor activităţi
umane complexe: mersul, scrisul, condusul maşinii, înotul etc.
Nervii spinali conectează măduva spinării cu receptorii şi efectorii (somatici şi vegetativi). Sunt
în număr de 31 de perechi. În regiunea cervicală sunt 8 pereche de nervi, în regiunea toracală – 12
perechi, în regiunea lombară – 5 perechi, în regiunea sacrală – 5 perechi, şi o pereche în regiunea
coccigiană. Ei prezintă câte 2 rădăcini: - anterioară (ventrală) motorie - posterioară (dorsală)
senzitivă.
Ramurile ventrale ale nervilor spinali au în structura lor fibre motorii şi senzitive care se
distribuie la muşchi şi pielea membrelor şi a peretelui antero-lateral al trunchiului. Ramurile ventrale

8
sunt mai groase decât cel dorsale, şi, cu excepţia celor din regiunea trunchiului, se anastomozează
formând plexuri.
Plexul cervical este format din ramurile ventrale ale nervilor C1-C4. Ramurile plexului
cervical se distribuie gâtului. Una din ramurile lui, nervul frenic cu originea în C3-C4, inervează
diafragma.
Plexul brahial format din ramurile nervilor C5-C8 şi primul nerv toracal, inervează centura
scapulară şi membrul superior.
Ramurile ventrale ale nervilor toracici se numesc intercostali şi sunt în număr de 12 –
inervează pielea şi muşchii din pereţii trunchiului şi abdomenului.
Plexul lombar este alcătuit din ramurile ventrale ale nervilor L5, S1, S2, S3 şi este destinat
centurii pelviene şi membrului inferior.
Plexul ruşinos conţine fibre din ramura ventrală a nervului S4. El se distribui la viscerele
pelviene, organele genitale externe şi la perineu.
Plexul sacro-coccigian format din ramurile ventrale ale nervilor S4-S5 şi ale nervului
coccigian, se distribuie muşchii perineului.
Reflexele spinale somatice.
Reflexul miotatic constă din contracţia bruscă a unui muşchi ca răspuns la întinderea
tendonului său. Este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tonusului muscular, a posturii
generale a corpului împotriva gravitaţiei (reflexul rotulian, achilian).
Reflexul nociceptiv (reflex de flexie, de retragere) este un reflex de apărare al organismului
şi constă din retragerea bruscă a unui membru din faţa unui agent nociv (corp fierbinte, înţepătură
etc).
Trunchiul cerebral
Este format din 3 etaje: - bulbul cerebral
- puntea lui Varolio
- mezencefal
Structura trunchiului cerebral
La exterior se află substanţa albă, exceptând faţa dorsală a mezencefalului unde se află substanţa
cenuşie formată din 4 coliculi cvadrigemeni. Substanţa cenuşie este localizată central. Datorită
încrucişării fibrelor descendente motorii şi a celor ascendente senzitive care fragmentează coloanele
de substanţă cenuşie, aceasta apare ca fiind formată din nuclei.

9
Nervii cranieni fac parte din SN periferic şi sunt în număr de 12 perechi. Nu au 2 rădăcini (faţă de
cei spinali).
I, II, VIII – nervi senzoriali
III, IV, VI, XI, XII – nervi motori
V, VII, IX, X – nervi micşti

I – olfactiv, senzitiv
II – optic, senzitiv
III – oculomotor, motor
IV – trohlear, motor
V – trigemen, mixt
VI – abducens, motor
VII – facial, mixt
VIII – statoacustic (vestibulo-cohlear), senzitiv
IX – glosofaringian, mixt
X – vag, mixt
XI – accesor, motor
XII – hipoglos, motor
Funcţiile motorii ale trunchiului cerebral – activitatea motorie a trunchiului cerebral este reflexă:
1) Menţinerea posturii prin - reflexe tonice
- reflexe de redresare
2) Menţinerea echilibrului - se datorează aceloraşi centrii motori responsabili de reglarea tonusului
şi a posturii.
Funcţiile trunchiului cerebral.
1. Prin trunchiul cerebral trec toate căile ce leagă măduva spinării de etajele superiore ale SNC
precum şi căi proprii trunchiului ce conectează diferitele sale segmente.
2. La nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente, precum şi
nucleii de releu cu cerebelul.
Cerebelul
Topografie – ocupă fosa posterioară a creierului, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul
cerebelui, care este o formaţiune desprinsă din dura mater. Este situat înapoia trunchiului cerebral,

10
are forma unui fluture, prezentând o porţiune mediană numită vermis, şi două porţiuni laterale
voluminoase numite emisferele cerebeloase.
Cerebelul este situat în derivaţie pe toate căile senzitive şi motorii şi este în consecinţă,
informat asupra tuturor stimulilor proveniţi din mediul extern şi/ sau intern. Prin procesele de
integrare a informaţiilor primite poate exercita o acţiune coordonatoare asupra activităţii musculare
iniţiate de cortexul cerebral motor. Aşa se explică de ce leziunile cerebeloase dau tulburări de
coordonare.
Cerebelul este legat de bulb, punte şi mezencefal prin pedunculii cerebeloşi (inferiori,
mijlocii şi superiori). Aceştia conţin fibre aferente şi eferente. Din punct de vedere onogenetic şi al
localizării funcţionale, cerebelul poate fi divizat în 3 lobi:
1. lobul floculonodular – aici se găseşte centrul echilibrului vestibular, centrul de orientare şi
centrul de menţinere a poziţiei corpului.
2. lobul anterior, numit şi paleocerebel sau spinocerebel – constituie centrul de control al
tonusului de postură al muşchilor extensori antigravitaţionali, cu rol de compensare şi de opoziţie a
forţelor de gravitaţie.
3. lobul posterior, numit şi neocerebel – constituie centrul de control automat al motilităţii
voluntare şi semivoluntare.
Leziunile cerebelului produc o serie de tulburări clinice caracteristice:
Astazia este o tulburare a posturii şi echilibrului static al corpului, care nu se poate menţine
în picioare fără lărgirea bazei de susţinere.
Astenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de oboseală musculară la cele mai
uşoare mişcări.
Atonia reprezintă scăderea tonusului muscular.
Tremurătura intenţională reprezintă imposibilitatea executării de mişcări voluntare, acestea
efectuându-se sacadat.
Mersul de om beat şi tulburări în vorbirea articulată, precum şi alte anomalii ale motilităţii
somatice, însoţesc, de asemenea, leziunile cerebeloase.
După câteva luni de la îndepărtarea cerebelului, gravitatea acestor tulburări se reduce prin
intervenţia unor mecanisme compensatorii.
Diencefalul (creier intermediar)
Este aşezat deasupra mezencefalului, pe care îl depăşeşte în sens anterior, şi sub emisferele
cerebrale.

11
 Faţa bazală a diencefalului este singura faţă vizibilă prin simpla răsturnare a encefalului.
Este delimitat anterior de chiasma optică, lateral de tracturile optice şi posterior de piciorele
pedunculilor cerebrali.
Feţele laterale sunt acoperite de emisferele cerebrale şi vin în raport cu nucleii bazali.
Faţa dorsală este acoperită de corpul calos şi de fornix.
1. Talamusul
Este format din 2 mase de substanţă cenuşie de formă ovoidă, situate de o parte şi de alta a
ventriculului III. Este un centru senzitiv care din punct de vedere filogenetic cuprinde:
a) paleotalamusul – porţiunea cea mai veche; primeşte aferenţe de la trunchiul cerebral şi
este în legătură cu nucleii anteriori şi mediali.
b) arhitalamusul – are în componenţa sa nucleii de asociaţie; aceştia sunt în legătură cu
formaţia reticulată a trunchiului cerebral. În timpul stării de vigilenţă SRAA (sistemul reticular
activator ascendent) inhibă activitatea nucleilor nespecifici, iar în somn cortexul se află sub acţiunea
nucleilor nespecifici ai talamusului.
c) neotalamusul – primeşte aferenţe şi trimite eferenţe de la şi spre scoarţa cerebrală.
Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcţionalităţii emisferului stâng şi determină
afazia talamică manifestată prin deficienţe ale vorbirii articulate şi de interpretare şi cunoaştere a
cuvintelor.
Leziunile talamusului drept afectează emisferul drept şi se caracterizează prin:
dificultăţi în perceperea relaţiilor spaţiale, dezorientare spaţială în ceea ce priveşte stimuli din
jumătatea controlaterală a trunchiului
Leziunile bilaterale ale talamusului implică alterarea funcţiilor superioare psihice cu labilitate
emoţională, amnezie, alterarea personalităţii, mergând până la demenţă.
2 .Metatalamusul
Este format din 2 corpi geniculaţi , mediali şi laterali, care sunt situaţi înapoia talamusului.
Corpul geniculat medial reprezintă releul talamic al căii auditive, iar cel geniculat lateral
reprezintă releul talamic al căii vizuale.
3. Epitalamusul
Este situat posterior de ventriculul III şi în structura sa intră epifiza, comisura habenulară,
trigonul habenular şi nucleul habenular.
4 .Hipotalamusul

12
 Este partea din diencefal conectată la reglarea activităţii vegetative, viscerale şi a funcţiilor
endocrine. În structura hipotalamusului substanţa cenuşie este dispusă în 4 regiuni: regiunea
supraoptică, tuberală, mamilară şi laterală.
5 .Subtalamusul
Este situat în continuarea pedunculului cerebral şi înapoia hipotalamusului.
Funcţiile talamusului:
 Funcţia de releu – poate controla voluntar intensitatea senzaţiilor dureroase.
 Fucnţia de asociaţie – elaborează comenzi voluntare împreună cu scoarţa cerebrală.
 Funcţia motorie – realizată de ganglionii bazali al neocerebelului şi al substanţei negre de la
care primeşte aferenţe. Prin poziţia sa pe traiectul căilor senzitive şi motorii, talamusul
participă la integrarea senzitivo-motorie.
 Funcţia nespecifică – realizată de nucleii talamici nespecifici, care fac parte din formaţia
reticulată; astfel talamusul participă la reglarea ritmului somn-veghe şi la elaborarea unor
procese afectiv-emoţionale.
Funcţiile hipotalamusului:
Numit şi creierul vegetativ al organismului nostru, hipotalamusul este organul cu cele mai
multe funcţii pe unitate de volum. Astfel, hipotalamusul, care reprezintă mai puţin de 1% din masa
cerebrală:
 este unul din cele mai importante căi eferente ale sistemului limbic.
 controlează cea mai mare parte a funcţiilor endocrine şi vegetative, precum şi multe aspecte
ale comportamentului emoţional.
 porţiunea sa anterioară coordonează activitatea SN parasimpatic, iar porţiunea posterioară pe
cea a SN simpatic.
 are rolul de a integra activitatea cardio-vasculară cu cea respiratorie, digestivă, excretorie etc.
 intervine în reglarea metabolismelor intermediare: lipidic, glucidic, protidic, energetic.
 partea anterioară favorizează procesele anabolice, iar partea posterioară pe cele catabolice,
generatoare de energie. Lezarea hipotalamusului produce obezitate sau slăbire exagerată, în
funcţie de sediul leziunii.
 reglează activitatea secretorie a glandei hipofize. Prin intermediul hipofizei anterioare,
hipotalamusul coordonează activitatea întregului sistem endocrin al organismului.
 reglează temperatura corpului (37°C).

13
  reglează echilibrul hidric al organismului prin două mecanisme diferite: produce senzaţia de
sete şi controlează excreţia renală a apei.
 reglează aportul alimentar, aici găsindu-se centrii foamei şi ai saţietăţii.
 reglează activitatea de reproducere, prin participarea la geneza impulsului sexual, cât şi prin
reglarea secreţiei de hormoni gonadotrop şi hipofizari.
 este un centru important al vieţii afective alături de sistemul limbic. La acest nivel se
elaborează emoţiile, sentimentele şi pasiunile, precum şi expresia vegetativă a acestora:
variaţiile frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale, transpiraţia, determină apariţia reacţiei de
frică sau de pedeapsă, senzaţii de linişte, plăcere sau furie.
 reglează ritmul somn-veghe, participă la reacţia de trezire, la creşterea stării de vigilenţă.
Leziunile hipotalamusului pot produce boala somnului.
 hipotalamusul îndeplinşte încă o mulţime de roluri: reglează hematopoieza, creşte
capacitatea de luptă antiinfecţioasă etc. Activitatea sa este influenţată de scoarţa cerebrală,
atât de ariile vegetative, cât şi de cel de asociaţie.
Emisferele cerebrale
Prezintă partea cea mai voluminoasă a SNC. Sunt legate între ele prin comisurile creierului,
şi în interior conţin ventriculii laterali I şi II. Activitatea mai mare a membrului superior, precum şi
localizarea centrului vorbirii (aria 44 Broca) în emisfera stângă determină asimetria de volum,
emisfera stângă fiind mai dezvoltată la dreptaci.
Între cele 2 emisfere se află fisura longitudinală a creierului, în care se găseşte coasa
creierului, o dependenţă a dura mater ce separă cele două emisfere.
Feţele emisferelor cerebrale
a) faţa supero-laterală este convexă şi pe ea observăm mai multe fisuri sau şanţuri:
 fisura laterală a lui Sylvius;
 şanţul central Rolando;
 şanţul occipital transvers;
 incizura preoccipitală;
Aceste şanţuri delimitează cei 4 lobi:
o lobul frontal, situat înaintea şanţului central;
o lobul parietal, situat deasupra fisurii laterale;
o lobul temporal, situat sub fisura lateral;
o lobul occipital, situat în spatele cutiei craniene;
14
b) faţa medială – deasupra corpului calos se observă şanţul corpului calos
c) faţa bazală – începe de la fisura laterală a lui Sylvius, care împarte această faţă în lob orbitar
(situat înaintea fisurii) şi lob temporo-occipital.
Structura emisferelor cerebrale:
Ca şi la cerebel, scoarţa cenuşie este dispusă la suprafaţă, formând scoarţa cerebrală şi în
profunzime formând nucleii striaţi (bazali). Substanţa albă formează o masă compactă ce înconjoară
ventriculii cerebrali.
Corpii striaţi reprezintă un nucleu important al sistemului extrapiramidal şi sunt reprezentaţi
de nucleul caudat şi nucleul lentiform.
Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de protecţie, comisurale şi de asociaţie.
Localizări corticale
Ariile corticale pot fi clasificate după funcţia lor în:
 arii de proiecţie aferente – receptoare şi senzoriale;
 arii de proiecţie eferente – efectuare şi motorii.
1. Ariile de proiecţie aferente sunt: somestezice; vizuale; auditivă; gustativă; olfactivă; vestibulară.
 Aria primară a sensibilităţii generale, numită şi aria somestezică primară, este localizată în
girul post-central, situat posterior de şanţul Rolando.
 Aria vizuală este localizată în lobul occipital.
 Ariile auditive sunt situate pe faţa superioară a girului temporal superior.
 Aria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral Sylvius.
 Aria vestibulară nu are o localizare precisă, însă se consideră a fi localizată în lobul
temporal.
 Aria olfactivă este localizată în cortexul piriform.
2. Ariile de proiecţie eferente au rol în iniţierea mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor motorii
şi modificarea tonusului muscular.
 Aria somato-motorie primară este localizată anterior de şanţul central Rolando.
 Ariile extrapiramidale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului.
Centrul limbajului – emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin în limbajul
articulat. Lipsa dominanţei unei emisfere duce la bâlbâială.
Centrii scrisului se află în lobul frontal, anterior de aria motorie principală. Lezarea lui
determină agrafia.

15
 Zonele de asociaţie determină activităţi psiho-motorii şi psiho-senzitive prin integrarea
funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale.
Sistemul limbic
Structurile care alcătuiesc acest sistem sunt interpuse între diencefal şi neocortex. Are conexiuni cu
sistemul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus, şi mai puţin cu neocortexul.
Este format din: - calea olfactivă; substanţa perforată anterioară; corpul amigdalian; stria terminală;
aria septală; hipocampul.

1.2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE ACCIDENTUL VASCULAR

CEREBRAL HEMORAGIC
1.2.1. DEFINIŢIE
Accidentul vascular cerebral (AVC) - este o boală care se caracterizează prin apariţia unui
deficit neurologic (amorţeli, ameţeli, tulburări de vorbire sau vedere), deficit cauzat de afectarea
primară sau secundară a unui vas cerebral. Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o
sângerare în interiorul creierului (numită hemoragie intracerebrală) sau în spaţiul din jurul creierului
(numită hemoragie subarahnoidiană).
CLASIFICARE
Există doua tipuri de AVC: ischemice si hemoragice.
Cele ischemice sunt cele mai frecvente, reprezentând peste 80% din numărul de accidente
vasculare.

1.2.2. ETIOLOGIE
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic.
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în interiorul creierului
(numită hemoragie intracerebrală) sau în spaţiul din jurul creierului (numită hemoragie
subarahnoidiană). Sângerarea în interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un
timp îndelungat a tensiunii arteriale. Sângerarea în spaţiul din jurul creierului poate fi cauzată de
ruperea unui anevrism sau de tensiunea arterială crescută care nu a fost ţinută sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai puţin frecvente, sunt: inflamaţia vaselor sangvine, care
poate apărea în sifilis sau tuberculoză, tulburări de coagulabilitate ale sângelui, precum hemofilia,
leziuni ale capului sau gâtului care afectează vasele sangvine din aceste regiuni, iradierea
terapeutică pentru cancere ale gâtului sau creierului, angiopatia amiloidică cerebrală (o tulburare
degenerativă a vaselor sangvine).

16
 Factorii de risc care pot fi controlaţi sunt:
 tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanţă după
vârstă, diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedează prin AVC.
Prezenţa diabetului creşte de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectării
circulaţiei care apare în această boală;
 nivelul crescut de colesterol din sânge poate duce la afecţiuni ale arterelor coronare şi la
infarct miocardic, care la rândul lor determină lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar
aceasta la rândul ei poate determina creşterea riscului de AVC;
 afecţiuni ale arterelor coronare, care pot determina apariţia unui infarct miocardic şi a unui
accident vascular cerebral;
 alte afecţiuni ale inimii, precum fibrilaţia atrială, endocardita, afecţiuni ale valvelor cardiace,
 fumatul, inclusiv fumatul pasiv;
 lipsa activităţii fizice;
 obezitatea;
 folosirea unor medicamente, cum sunt anticoncepţionalele orale;
 în special la femeile care fumează sau care au avut pană în prezent tulburări de coagulare;
 şi anticoagulantele sau corticosteroizii.
Se pare ca la femeile aflate în menopauză, terapia de înlocuire hormonală are un risc mic de
accident vascular cerebral.
 consumul crescut de alcool. Persoanele care consumă excesiv alcool, în special cele care au
intoxicatii acute cu alcool, au un risc mare de AVC. Beţia alcoolică se defineşte prin
consumul a mai mult de 5 pahare de alcool într-o perioadă scurtă de timp.
 folosirea de cocaină sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificaţi sunt:
- vârsta. Riscul de accident vascular cerebral creşte cu vârsta. Riscul se dublează cu fiecare decadă
după 55 ani. Cel puţin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au vârsta de 65 de ani sau mai
mult.
- rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decât persoanele de alte rase. În comparaţie
cu albii, americanii negri tineri, atât femeile cât şi barbaţii, au un risc de 2
- 3 ori mai mare de a face un AVC ischemic şi de a deceda din această cauză

17
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la bărbaţi decât la femei până la vârsta de 75
ani, dar după această vârstă femeile sunt mai afectate. La toate vârstele, mai multe femei decât
bărbaţi decedează din cauza unui AVC,
- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o soră a avut un
accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor,
- prezenţa în trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.
1.2.3. FIZIOPATOGENIE
Se disting două mari grupe în cazurile de hemoragie cerebrală: hemoragiile
intraparenchimatoase şi hemoragiile meningiene. În cazul hemoragiei intraparenchimatoase, sângele
se revarsă în parenchimul cerebral fie în urma unei rupturi vasculare, fie prin eritrodiapedeză. În
cazul hemoragiei meningiene, sângele se scurge în meninge (învelişul care înconjoară creierul).
a) Hemoragiile intraparenchimatoase
Factorii de risc:
 Vârsta – incidenţa maximă fiind între 50-70 de ani;
 Sexul – frecvenţa mai mare la bărbaţi;
 Ereditatea – este legată de predispoziţia ereditară la HTA;
 Obezitatea – relaţia dintre supraîncarcarea ponderală şi HIP este evidentă;
 Diabetul – este important datorită deteriorărilor peretelui vascular;
 Toxicele – importante sunt alcoolul şi tutunul;
 Factori de mediu – se pare ca apa prea bogat mineralizată predispune la producerea precoce a
HIP;
 Anotimpul – frigul şi variaţiile barometrice din timpul iernii reprezintă un factor de risc real;
 Sedentarismul – are un rol nefast.
Factorii determinanţi:
 Hipertensiunea arterială – este factorul cel mai important, ea fiind prezentă la peste 75% din
bolnavii cu HIP;
 Anevrismele arteriale;
 Ateroscleroza cerebrală – participă direct la apariţia HIP prin favorizarea eritrodiapedezei la
bolnavii cu HTA;
 Bolile ale sângelui – leucemia, trombocitopenia de diferite naturi, hemofilia, diatezele
hemoragice, discrazia sanguină;
 Arteriopatiile – trombangeita obliterantă, arterite de diferite nature;
18
  Alţi factori etiologici rari – unele substanţe toxice sau medicamentoase, eclampsia,
traumatisme, malformaţii vasculare, tumori.
Factorii declanşatori: efortul fizic, traume afective, emoţii intense, stări conflictuale, insolaţii,
excese alimentare şi alcoolice.
b) Hemoragiile meningiene
Hemoragia meningiană rezultă în urma unei rupturi spontane a unui anevrism arterial (o mica
zonă de dilatare a unei artere) sau a unui traumatism cranian. Sângele se scurge între foiţele
meningelor. Semnele şi simptomele unei hemoragii meningiene sunt: bolnavul acuză brusc dureri
insuportabile de cap, vomită în jeturi, nu suportă lumina sau lesină inconştient, nu poate vorbi,
deficit motor pe o singură parte sau paralizie facială. Durata de dezvoltare a acestor semne şi
simptome poate varia de la câteva minute la câteva ore.
În accidentul vascular cerebral hemoragic este o sângerare în creier. Dupa aproximativ 4
minute fără sânge şi oxigen, celulele creierului devin afectate şi pot muri.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă cauză de dezabilitate fizică datorată unei
afecţiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravieţuiesc după un AVC, jumatate din ei vor
mai prezenta un deficit încă 6 luni după aceea.
Vindecarea depinde de localizarea şi de extinderea leziunii din creier cauzată de AVC şi de
capacitatea altor regiuni sănătoase din creier de a prelua funcţionarea regiunii afectate. În general, cu
cât este mai mică lezarea ţesuturilor cerebrale, cu atât este mai mica şi dizabilitatea rezultată şi cu
atât este mai mare şansa unei vindecări cât mai complete.
Cea mai mare şansă de recuperare a abilităţilor este în timpul primelor luni de după un
accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilităţi, precum vorbirea, se face lent, dacă se
face. Aproximativ jumătate din toate persoanele care fac un accident vascular cerebral vor avea o
perioadă îndelungată de timp unele dificultăţi în vorbire, în înţelegere şi în luarea deciziilor. De
asemenea ei pot avea tulburări ale comportamentului, care le afectează relaţiile cu membrii familiei
sau cu prietenii.
Complicaţiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar fi depresia şi
pneumonia, se pot dezvolta imediat sau după o perioadă de câteva luni până la câţiva ani după AVC.
Unele complicaţii pe termen lung pot fi prevenite cu tratament adecvat la domiciliu şi prin
monitorizare de către un medic.

19
1.2.4. SEMIOLOGIE ŞI SIMPTOMATOLOGIE
Prezenţa de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical de
urgenţă. Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
 stării de amorţeală, slăbiciune sau paralizie a feţei, braţului sau piciorului, de obicei pe o
parte a corpului;
 tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclară, înceţoşată, cu pete,
vedere dublă sau pierderea vederii,
 confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere a cuvintelor celorlalţi;
 tulburări de mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau a coordonării;
 dureri de cap severe;
 simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic diferă de cele ale celui
hemoragic. Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a
hemoragiei şi de extinderea regiunii afectate,
 simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier) pot fi similare celor
produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescută în
creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, "înţepenirea" gâtului, ameţeli,
convulsii, iritabilitate, confuzie şi posibil inconştientă,
 simptomele unui AVC pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în mod
treptat. De exemplu, slăbiciunea usoară poate evolua spre o incapacitate de a mişca braţul şi
piciorul de pe o parte a corpului.
În cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge mare
(ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde.
În cazul în care o arteră care este îngustată deja de ateroscleroză este blocată, de obicei
simptomele se dezvoltă gradat, în curs de câteva minute sau ore, sau mai rar, în câteva zile.
Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni,
persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii, comportamentului, echilibrului
sau a mişcării (demenţa multi-infarct).
Nu sunt întotdeauna uşor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite greşit
vârstei mai înaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afecţiuni şi care pot fi
asemanatoare.
În plus faţă de dizabilitaţile fizice mai evidente care pot aparea dupa un AVC, mai pot
aparea:

20
 - modificări în rapiditatea cu care sunt făcute activităţile,
- modificări ale judecăţii, raţiunii,
- modificări ale emoţiilor,
- modificări ale percepţiilor (capacitatea de a aprecia distanţa, mărimea, poziţia, ritmul
mişcărilor, forma, şi relaţia dintre părţile componente ale unui întreg),
- tulburări de memorie,
- probleme datorate neglijării părţii afectate a corpului.
De aceea se recomandă ca aceste probleme să fie discutate cu un medic.
Doctorul (de preferat un medic psihiatru) va oferi suportul necesar şi poate oferi sugestii
pentru ameliorarea acestor probleme.

1.2.5. INVESTIGATII PARACLINICE

A. Examinarea fundului de ochi: este utilă la bolnavii cerebro-vasculari pentru că oferă
indirect informaţii asupra stării arterelor mici şi a arteriolelor cerebrale şi mai puţin asupra stării
arterelor cerebrale mari.
B. Electroencefalografia (EEG): are valoare deoarece poate contribui la certificarea
diagnosticului de accident vascular cerebral, poate aduce clarificări privitoare la patogenia şi
topografia A.V.C.-ului, după cum poate da informaţii privitoare la stadiul evolutiv şi asupra
prognosticului.
C. Examenul Ultrasonic Doppler: această metodă permite aprecierea vitezei sângelui în
funcţie de modificarea frecvenţei ultrasunetului reflectat, între aceşti doi parametri existând o directă
proporţionalitate. Metoda este neinvazivă şi aplicabilă la nivelul vaselor extracraniene. Curbele de
viteză sunt diferite în marile artere, în primul rând datorită rezistenţei circulatorii diferite. În artera
carotidă internă şi în artera vertebrală există o rezistenţă relativ mică, astfel încât irigarea creierului
este apreciată şi în timpul sistolei.
D. Efectuarea puncţiei rahidiene: Este recomandabil să se facă în toate accidentele vasculare
cerebrale, pentru că prezenţa hematiilor ratatinate certifică un accident hemoragic (hemoragie
subarahnoidiană, hemoragie cerebro-meningee, infarct hemoragic), chiar dacă absenţa hematiilor nu
exclude o hemoragie intraparenchimatoasă cu certitudine. În cazul pătrunderii masive a sângelui în
spaţiul subarahnoidian, cum se întâmplă în hemoragia subarahnoidiană şi în cea cerebromeningee, în
primele ore după A.V.C se găsesc în spaţiul subarahnoidian eritrocite de aspect normal şi leucocite
izolate, în conformitate cu tabloul sanguin. În această etapă iniţială există o creştere crespunzătoare
a albuminorahiei. După 24-48 de ore apare o reacţie inflamatorie a meningelui, cu o creştere foarte
21
însemnată a granulocitelor, precum şi a monocitelor, care dobândesc caracter de
macrofage(eritrofage).
Eritrocitele încep să-şi piardă progresiv conturul în primele ore, proces care se accentuează
rapid după 1-2 zile. Creşterea numărului de eritrofage este progresivă până în ziua a 5-7-a de la
sângerare, după care începe regresia acestora, concomitent descrescând şi albuminorahia, precum şi
aspect xantocromic al L.C.R-ului. Aproximativ în ziua a -7 -a apar hematomacrofage, care
înglobează hemosiderina. Numărul hematomacrofagelor creşte în următoarele zile şi pot fi
evidenţiate chiar şi după 2-3 săptămâni, timp în care ceilalţi parametri ai L.C.R-ului s-au normalizat.
E. Tomografia computerizata (CT): Permite diferenţierea unui infarct cerebral care se
prezintă ca o zonă hipodensă în comparaţie cu hemoragia cerebrală care apare hiperdensă. Infarctul
cerebral este cel mai devreme vizibil 3-48 ore. În faza acută a infarctului, zona hipodensă nu este
bine delimitată. În general, după, o săptămână, zona infartizată devine mai mică şi mai bine
delimitată prin retrocedarea edemului cerebral.
În faza acută hiperdensă (hemoragie) este deseori înconjurată de o zonă hipodensă circulară
(edemul cerebral). Ulterior, edemul dispare, iar în decursul săptămânilor densitatea focarului
diminuă progresiv, ajungându-se în cele din urmă, după 6 săptămâni, la o densitate sugestivă pentru
lipsa de ţesut cerebral (densitate identica cu cea a L.C.R), sângele nemaifiind detectabil. Uneori
aceasta zonă cerebrală distrusă este foarte mică, comparativ cu tabloul clinic şi C.T. iniţial, ceea ce
explică evoluţia clinică surprinzător de bună a bolnavului. Tomografia computerizată a modificat
substanţial concepţia privitoare la diagnosticul inundaţiei ventricular. Considerată anterior cu
prognostic fatal, C.T. a demonstrat, pe de o parte, că inundaţiile ventriculare sunt mai frecvente
decât se credea şi că aproximativ 35% dintre bolnavii cu inundaţie ventriculară trăiesc.
F. Electrocardiograma: Este obligatorie la toţi bolnavii internaţi de urgenţă cu accidente
vasculare cerebrale, pentru aprecierea gravităţii cardiopatiei ischemice, precizarea tipului de
tulburări de ritm, nu arareori depistându-se un infarct miocardic. În numeroase situaţii este necesar
să se efectueze ecocardiografia, când există suspiciunea de colaps de valvă mitrală sau, mai rar de
mixom cardiac.
G. Explorări neinvazive ale rinichiului: examenul sedimentului urinar, creatininei şi
principalilor ioni în sânge şi urina poate orienta spre diagnosticul de glomerulonefrită cronică,
pielonefrită sau nefroangioscleroză şi poate da informaţii asupra gradului de alterare a funcţiei
renale.

22
 H. Examinarea radiografică pulmonara: este obligatorie la bolnavii febrili şi dispneici,
confirmând adeseori supoziţia de congestie pulmonară sau de bronhopneumonie.
I. Explorările hematologice: Sunt utile pentru precizarea etiologiei unor accidente vasculo-
cerebrale, permiţând diagnosticarea leucemiilor, anemiilor, a purpurelor, hemofiliilor, lupusului
eritematos, periarteritei nodoase. Uneori sunt necesare investigaţii imunologice, virusologice şi
bacteriologice mai complexe, diverse investigaţii endoscopice, investigaţii biochimice mai puţin
uzuale, nu numai pentru stabilirea unui anumit diagnostic etiopatogenic, ci şi pentru excluderea cu
certitudine a unor afecţiuni ce ar putea imita simptomatologia accidentului vascular cerebral.

1.2.6. DIAGNOSTIC
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a datelor de laborator.
Examenul clinic trebuie sa se facă amănunţit, cu cercetarea tuturor aparatelor şi sistemelor,
efectuarea unui examen neurologic complet şi ascultaţia arterelor carotide.
Se efectuează urmatoarele teste de laborator: sumarul de urină, ureea şi creatinina sangvină şi
urinară, glicemia, VSH, teste de coagulare, VDRL, funcţia tiroidiană, ECG pentru determinarea
eventualelor aritmii care pot fi surse de trombi, puncţie lombară pentru decelarea infecţiilor sau
hemoragiei subarahnoidiene (trebuie evitată la cei cu hipertensiune intracraniană – risc de moarte
subita prin angajarea amigdalelor cerebeloase prin gaura occipitală).
Investigaţiile paraclinice :
 LDH – valori crescute (300-400 UI), valori normale 50-240 UI;
 Creatinfosfokinaza – valori crescute 250-300 UI, valori normale 5-200UI ;
Cel mai important examen este efectuarea unei CT sau IRM care arată cu acurateţe aria de
infarct şi eventuala hemoragie intracerebrală, mai ales că în ultimul timp s-au făcut mari progrese
tehnologice în domeniul imagisticii.
În cazul bolii aterotrombotice a arterei carotide interne, imagistica cerebrală rămane
explorarea cea mai importanta, mai ales dacă pacientul vine în urgenţă.
Tomografia computerizată (CT) este ideală în detectarea hemoragiilor intracraniene, dar şi a
neoplasmelor, abceselor, însă este mai puţin sensibilă în localizarea infarctelor. Se poate totuşi folosi
CT cu substanţă de contrast dacă nu este disponibilă o IRM. Imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM) este foarte utilă în detectarea cu acurateţe a infarctelor cerebrale, chiar şi pe cele din
profunzimea substanţei albe sau din fosa posterioară. Alte metode imagistice sunt explorarea
fluxului sangvin cu xenon şi tomografia cu emisie de pozitroni, ultrasonografia.
23
 Evaluarea de bază a sistemului vascular cerebral este reprezentată de angiografia cerebrală
cu substantă de contrast. Această metodă poate identifica cu precizie localizarea trombilor, leziunile
ulcerative, stenozele sau malformaţiile arteriovenoase sau spasmul arterial. Complicatiile metodei
(ce apar la 0.5 -3% din pacienţi) sunt: reacţiile alergice la substanţa de contrast, AVC, insuficienţa
renală. O variantă a angiografiei clasice este angiografia cu rezonanţă magnetică, tehnica
neinvazivă, folosită mai ales pentru identificarea leziunilor pe carotida extracraniană.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei în
jumatatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. De exemplu, un AVC în
partea dreaptă a creierului dă simptome în partea stangă a corpului.
1. Criza migrenoasă
2. Infecţii sistemice cu afectare meningeală
3. Meningita,encefalita acuta
4. Encefalopatia HTA
5. AVCI
6. Arterite cervicale
7 . EVOLUŢIE. COMPLICATII
1. Spasmul arterial:- 30 % cazuri
- cauze: eliberarea de substanţe vasospastice (serotonină, triptofan, prostaglandine) prin
dezintegrarea extravasculară a hematiilor în spaţiu subarahnoidian, din ziua 2-3, panâ în ziua 12.
- poate apare oriunde
- este urmat de proliferare endotelială ce menţine un calibru micşorat al vaselor- ischemie, infarcte
multiple, edem cerebral-> deces.
2. Resângerarea: masivă în primele 24 ore, cu risc cumulativ până la 20 % în urmatoarele 14 zile.
Aceste cazuri au un risc de deces de până la 60 %.
3. Hematomul intracerebral: apar semne de localizare.
4. Hematomul subdural: apar semne de localizare.
5. Hidrocefalia acuta: prin ocluzia spaţiului subarahnoidian determinată de hematiile dezintegrate şi
de răspunsul inflamator. Apare la peste 50 % din cazuri în primele 30 de zile.
6. Secreţia inadecvată de ADH: urmată de hiponatremie, apare tot datorită prezenţei produşilor de
rezorbţie a sângelui.

24
7. Infecţii pulmonare,urinare
8. Tulburări hidroelectrolitice

1.2.7. PROGNOSTIC
Prognosticul hemoragiei cerebrale este dezastruos, atât prin mortalitatea ridicată, cât şi prin
sechelele grave la cazurile care supravieţuiesc. Mortalitatea este estimată la 60-80% din cazuri; din
ansamblu cazurilor letale 65% mor în primele trei zile, 90% în prima săptămână, iar restul pana la 4
săptămâni. În hemoragia supraacută, mortalitatea este de 100% în primele ore, maximum în primele
3 zile prin fenomene de suferinţă a trunchiului cerebral, consecutiv edemului mare emisferic. În
hemoragiile acute şi subacute rata de mortalitate este mai redusă. Gravitatea prognosticului este dată
de următoarele elemente: etatea înaintată, hipertensiunea arterială malignă, debutul brutal, comă
profundă, hipertermia înaltă, ictusurile repetate, precocitatea escarelor, paroxismele convulsive care
însoţesc ictusul, hemoragiile retiniene, LCR intens sanguinolent, apariţia infecţiilor (în special
bronhopulmonare şi urinare).
Cazurile de hemoragie cerebrală care supravieţuiesc rămân cu grave sechele, recuperarea
funcţională este mult redusă, iar o parte dintre hemiplegici au şi afazie. Prognosticul îndepărtat este
similar căci dintre supravieţuitori mulţi prezintă recidive letale.

1.2.8. TRATAMENT ŞI ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Tratamentul iniţial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauză - dacă a
fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare în creier (hemoragic). Înainte de
începerea tratamentului, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (TC) craniene sau,
dacă este posibil, o rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru a se vedea tipul de AVC. Alte teste
pot fi efectuate în continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau a hemoragiei şi pentru
evaluarea extinderii leziunii creierului. În timp ce se determină opţiunile de tratament, se vor
monitoriza cu atenţie tensiunea arterială şi capacitatea respiratorie şi poate fi necesară administrarea
de oxigen.
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulaţiei sanguine pe controlarea hemoragiei
(în AVC hemoragic). Ca şi în cazul infarctului miocardic, lezarea permanentă datorată unui accident
vascular cerebral se dezvoltă adesea în primele câteva ore. Cu cât se administrează mai repede un
tratament, cu atât lezarea este mai mică.
De regula nu se recomandă interventii chirurgicale pentru controlarea sângerării uşoare sau
moderate. Totuşi, dacă a avut loc o sângerare în cantitate mare şi dacă starea generală a persoanei se

25
înrăutaţeste rapid, poate fi nevoie de o operaţie cu scopul îndepărtării sângelui care s-a acumulat în
creier şi a scăderii presiunii intracraniene.
În cazul în care sângerarea se datorează rupturii unui anevrism, se face o intervenţie
chirurgicală pentru a se repara anevrismul.
Repararea poate include folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu
scopul prevenirii unei noi resângerări, embolizarea endovasculară.
Decizia de efectuare sau nu a acestor intervenţii chirurgicale depinde de localizarea
anevrismului şi de starea generală a persoanei respective după accidentul vascular cerebral.
Tratament de întreţinere
După ce s-a administrat tratamentul de urgenţă şi după ce starea generală a pacientului s-a
stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea şi prevenirea apariţiei unui alt accident vascular
cerebral. Este importantă controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arterială
crescută, fibrilaţia atrială, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul. Se poate recomanda
administrarea de aspirină sau alt medicament antiagregant plachetar.
Poate fi nevoie de asemenea de medicamente precum statine, pentru scăderea colesterolului
sau de medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale. De asemenea se poate recomanda o
endarterectomie chirurgicală carotidiană cu scopul îndepărtării plăcii de aterom formate în arterele
carotidiene.
O procedură relativ nouă care constă în montarea de stenturi în artera carotidă este o altă
opţiune pentru persoanele care au un risc crescut de AVC. Această procedură seamănă mult cu
angioplastia, care este folosită frecvent pentru deschiderea arterelor inimii (coronarele) care sunt
blocate. În timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculară insera un tub de metal numit
"stent în interiorul arterei carotide, cu scopul cresterii fluxului sanguin în ariile blocate de placa de
aterom. Chirurgul poate folosi un stent în asociere cu medicamente, pentru a preveni blocarea
ulterioară a carotidei. Modificarea stilului de viată poate fi de asemenea o parte importantă
tratamentului de întretinere, avand ca scop reducerea riscului de apariţie a unui nou accident
vascular cerebral.
Este importantă efectuarea de exercitii fizice atât cât este posibil, respectarea unei diete
echilibrate, renunţarea la fumat. Se poate recomanda o dieta specială care să ajute la scăderea
tensiunii arteriale sau la scăderea colesterolului. Aceste diete recomandă consumarea alimentelor cu
conţinut scazut în grăsimi (mai ales grăsimi saturate) şi conţin mai multe cereale, fructe, legume şi
produse lactate sărace în grăsimi.

26
Tratament în cazul agravarii bolii
Depresia apare frecvent la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral. Poate fi
necesară administrarea de medicamente antidepresive care să-l ajute pe pacient să suporte mai bine
durerea.
Dacă starea generală se înrăutăţeste, poate fi necesar ca partenerul de viaţă să transfere
pacientul într-un centru de îngrijiri specializat, mai ales dacă însoţitorul are propriile probleme de
sănătate care-l împiedică să aibă grijă în mod adecvat de pacient.

Tratament ambulator (la domiciliu)

După un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importantă a
procesului de reabilitare.
 alimentarea: dacă mâna este slăbită, se pot folosi dispozitive de agăţat, din metal prin a caror
manevrare cu uşurinţă, se pot apuca şi utiliza obiectele în cazul persoanelor slăbite.
Evaluarea deglutiţiei este recomandată. Suplimentele alimentare orale se recomandă numai
la pacienţii cu AVC fără disfagie şi care sunt malnutriţi;
 îmbrăcarea: dispozitive denumite "reachers" pot ajuta la punerea şosetelor sau a ciorapilor
dăca mâna sau braţul este slăbit;
 mersul, plimbarea: pot fi folosite cârje pentru a se preveni căderile;
 posturarea segmentului de membru în sprijin absolut pe un plan orizontal sau în chingi,
cautând, prin intermediul inhibiţiei centrale, să suspendăm orice activitate musculară în
segmentul respective;
 scuturarea ritmică a membrului de către terapeut, concomitent cu efortul bolnavului de a
relaxa la maxim musculatura;
 masaj pe grupele musculare antagoniste muschilor spastici.

1.2.8.1. TRATAMENT CHIRURGICAL

În cazul în care se ia în considerare o intervenţie chirurgicală după un accident vascular
cerebral, factorii majori de decizie sunt vârsta, starea de sănătate generală de dinainte de eveniment
şi starea de sănătate actuală. Chirurgia nu este recomandată ca parte a tratamentului iniţial sau a
celui de urgenţă a unui AVC.
Medicul chirurg poate efectua:
 intervenţie chirurgicală pentru drenarea sau îndepărtarea sângelui din interiorul sau din jurul
creierului, sângerare cauzată de ruperea unui vas sanguin (AVC hemoragic)- intervenţie
27
 chirurgicală (embolizare endovasculară) pentru repararea unui anevrism cerebral care a
cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se introduce un mic cârlig în interiorul
anevrismului ca să îl blocheze. Dacă această intervenţie chirurgicală se poate face sau nu
depinde de localizarea anevrismului, de mărimea lui şi de starea de sănătate a pacientului
(dacă poate suporta această procedură terapeutică),
 intervenţie chirurgicală pentru repararea vaselor sangvine anormal formate (adică
malformaţiile arteriovenoase) care au cauzat sângerarea în creier. O malformaţie
arteriovenoasă este o afecţiune congenitala care formează o reţea anormală a vaselor
sanguine din creier sau din maduva spinării. Pereţii vasculari ai unei malformaţii
arteriovenoase pot deveni mai subţiri şi se pot fisura sau rupe.

1.2.8.2. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Se poate recomanda administrarea de aspirină sau alt medicament antiagregant plachetar.
Poate fi nevoie de asemenea de medicamente precum statine, pentru scăderea colesterolului sau de
medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale. Medicamentele care scad tensiunea arterială
includ:
 inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC);
 blocanţi ai receptorilor angiotensinei II, betablocante, diuretice bloca.
Tratamentul trebuie să conţină :
 Vasodilatatoare (vit.PP, B1,B6, papaverină, miofilin, sermion).
 Sedative: plegomazin, fenobarbital
 Anticoagulante : -Heparina, trombostop
 Diuretice:-Furesomid, sulfat de magneziu 25%
 Hidratare: -glucoză10% sau 20%, manitol 20%, ser fiziologic 33%, hemisuccinat de
hidrocotizon , persantin
 Hemostatice – vitamina K, adrenostazin, etamsilat.
Tratamentul cu vasodilatatoare:
 Vitamina B1 : Sub forma de comprimate ; sub forma de fiole 1ml si 2ml soluţie apoasă
injectabilă.
 administrarea orală 3 – cp/zi; intramusculară 10 mg/zi sau în perfuzie.
 Vitamina B6 : sub formă de comprimate a 250 mg; sub formă de fiole a 2ml sau 5ml soluţie
apoasă injectabilă ; administrare pe cale orală de la 250 mg -1g/zi ;intramuscular sau
intravenos lent 100mg-1g/zi.
28
  Vitamina PP :-sub formă de comprimate , sub formă de fiole 2 ml soluţie apoasă injectabilă;
administrarea pe cale orală 1-3 cp/zi ca vasodilatator se administrează 100-200mg de 2-3
ori/zi ; pe cale intramusculară sau intravenoasă foarte lent.
 Papaverina : administrarea pe cale orală 3-5cp/zi ; intramuscular sau în perfuzie intravenoasă
lent diluată în soluţie clorurată sau glucozată izotone câte 40-200 mg odată .
 Miofilin : sub formă de comprimate; sub formă de fiole a 20ml sau 10ml soluţie apoasă
injectabilă, se administrează pe cale orală inravenoasă sau în perfuzie.
 Sermion :se exercită la nivelul cerebral prin reducerea rezistenţei vasculare şi prin creşterea
fluxului arterial şi consumului de O2 şi glucoză. Este deosebit de bun în creşterea şi
normalizarea circulaţiei arteriale. Se administrează pe cale orală 5 – 10mg de 3 ori pe zi la
intervale regulate pe perioade prelungite de timp; în perfuzie intravenos 4-8mg /doză în
100ml ser fiziologic sau glucozată prin ifuzie lentă.
Tratamentul cu anticoagulante:
 Heparina – sub formă de fiole a 1ml de soluţie apoasă conţinând heparină sodică 5.000U.I
 se administrează pe cale intravenoasă prin injecţie a 5.000 UI, la 4-6 ore sau chiar 8 ore , se
poate admnistra şi în perfuzie.
 Trombostop. -sub formă de comprimate conţinând acenocumarol 2mg, se administrează pe
cale orală 4mg/zi, timp de 2 zile ca doză de atac , apoi 1-2mg/zi pentru întreţinerea efectului
în funcţie de timpul de protrombină –cca 25% valoarea normală.
Tratamentul cu diuretice
 Furesomid :-sub formă de comprimate conţinând furesomid 40 mg; sub formă de fiole a 2ml
soluţie apoasă injectabilă conţinând furosemid 20 mg, administrarea pe cale orală 40-
80mg/zi şi se creşte sub controlul ionogramei pană la 240 mg/zi pe cale intravenoasă foarte
lent cel mult 4mg/min pe cale intramusculară 40-80mg.
Tratamentul anticonvulsivant
 Sulfat de magneziu : sub formă de fiolă a 10 ml soluţie apoasă injectabilă conţinând sulfat de
magneziu 2gr; administrarea intramuscular sau intravenos lent cu multă prudenţă 1-3fl/zi.
Tratamentul cu hemostatice:
 Vitamina K, Fitomenadion: sub formă de fiole a 1ml soluţie apoasă injectabilă conţinând
fitomenadion a 10mg, intravenos foarte lent 2-10mg/zi;dozarea poate fi controlată prin timp
Quick sau prin trombotest.

29
CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. INTERNAREA PACIENTULUI ÎN SPITAL

La internarea pacientului cu AVC în spital, forma de internare este cea de urgenţă iar
internarea pacienţilor cu această afecţiune se face la terapie intensivă sau în secţia de nurologie a
spitalului. Pacienţii sunt preluaţi de ambulanţă, în cazurile grave.
Pacienţii internaţi sunt înscrişi la biroul serviciului de primire în registrul de internări, pe
baza cărţii de identitate. Tot aici, se completează foaia de observaţie clinică, ea fiind dosarul
bolnavului pe perioada internării, document medico-legal, stiinţific şi de gestiune. În ea se înscriu
date fixe, date variabile, date clinice, examinări paraclinice, evoluţie, tratament.
Pacienţii vor fi examinaţi de către medicul de specialitate. Se va acorda ajutor atât medicului
cât şi pacientului în cursul examinarii clinice, scutindu-l astfel pe acesta din urmă de eforturi fizice.
De asemenea se va contribui la crearea unui climat favorabil între pacient si medic, pe cât posibil, se
va face accesibilă medicului, explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-i şi instrumentar
necesar, dacă este cazul. Acest ajutor este indispensabil în cazul pacienţilor grav bolnavi.
În vederea pregătirii si asistării examenului clinic medical se va efectua:
 poziţionarea pacientului in decubit dorsal pentru a putea fi examinat;
 dezbrăcarea si imbrăcarea pacientului.
În cadrul diagnosticării AVC-ului, un rol important îl ocupă, anamneza, istoricul bolii şi
examenul obiectiv. Aparţinătorii vor fi întrebaţi de existenta altor afecţiuni în antecedente (personale
sau familiale), eventualele tratamente în desfăşurare, alergii la medicamente sau substanţe (elemente
de care se va ţine cont în tratamentul medicamentos pe perioada spitalizării), consumul de băuturi
alcoolice, fumatul şi eventual consumul de droguri. Toate acestea trebuie menţionate deoarece
constitue informaţii deosebit de importante.
După efectuarea examenului medical, medicul va trece imediat in foaia de observaţie a
pacientului datele anamnezice culese de la insoţitor.
Se va măsură temperatura pacientului, pulsul, frecvenţa respiratorie şi tensiunea arterială. La
indicaţia medicului, se va recolta sânge pentru analize de urgentă: grup sanguin, Rh,
hemoleucograma, glicemie; urină (pentru examen sumar de urină) şi programează pacientul la
ecografie, radiologie, consult cardiologic si electrocardiogramă.
De asemenea în timpul examinării va urmări igiena corporală a pacientului şi va interveni
dacă este cazul.

30
 După aplicarea primelor măsuri terapeutice de urgenţă, pacientului i se va schimba hainele
de stradă cu cele de spital şi ulterior va fi transportat pe secţiea de neurologie, în vederea internării.
Lucrurile pacientului vor fi predate la magazia spitalului, pe baza unui bon, înmânate
aparţinătorilor, iar la registratură se depune cartea de identitate. Unde este cazul se efectuează
dezinfectarea şi deparazitarea hainelor, ulterior acestea vor fi aşezate pe un umeraş, invelite în manta
de protecţie pentru a fi ferite de praf.

2.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

În cazurile pacienţilor cu AVC, internarea în spital este obligatorie într-un serviciu de
neurologie. Pentru a facilita vindecarea sau ameliorarea simptomelor, este absolut necesară
asigurarea unor condiţii de mediu corespunzătoare. De aceea salonul trebuie amenajat
corespunzător, mobilierul redus la strictul necesar, uşor de dezinfectat.
Paturile, trebuie aşezate distanţat pentru a nu se deranja pacientii între ei, iar obiectele uzuale
(plosca, urinar) vor fi plasate la îndemana acestora. Fiecare salon trebuie să aibă chiuvetă cu
oglindă, masă şi scaune.
Aerisirea salonului este obligatorie, completandu-se astfel cantitatea de oxigen consumată de
pacienţi şi împrospatandu-se aerul poluat prin mirosul degajat de ploşti, urinare, pansamente,
transpiraţie, dezinfectante etc. Aerisirea se poate face continuu sau discontinuu după modul de
construcţie al ferestrelor.
Umidificarea suficientă a salonului este necesară deoarece o atmosferă prea uscată irită căile
respiratorii superioare, favorizează transpiraţia care prin evaporare produce frison, iar o atmosferă
prea umedă nu produce evaporarea transpiraţiei.
Iluminatul în salon trebuie asigurat prin ferestre largi, lumina solară având un rol important
atât pentru pacient cat si rolul de a distruge agenţii patogeni.
Incălzirea saloanelor trebuie făcută pe timpul anotimpurilor reci, menţinandu-se o
temperatură constantă peste zi de aproximativ 180-190C iar noptea de 160 -170C.
O condiţie importantă ce trebuie asigurată pacienţilor este liniştea pentru a se putea odihni.
Odihna poate fi pasivă (somn) .
Curăţenia în salon se face dimineaţa prin ştergerea umedă a mobilierului, uşilor , tocurilor
ferestrelor, pardoselii.
Instalaţiile de semnalizare vor fi plasate la îndemana pacienţilor pentru a putea cere ajutor la
nevoie.
31
2.3. ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE PACIENŢILOR
INTERNAŢI
2.3.1. PREGATIREA PATULUI ŞI A ACCESORIILOR LUI
Patul trebuie să satisfacă toate necesităţile pacientului, de aceea, acesta trebuie să fie comod,
pentru a-i asigura odihna şi o poziţie cât mai adecvată, iar lenjeria de pat va fi schimbată ori de câte
ori este nevoie.
Patul va trebui să corespundă pacienţilor: lungimea lui trebuie să fie de cel puţin 2m, iar
lăţimea de 80-90 cm. Înălţimea de la duşumea la saltea trebuie să aibe 60 cm. Patul trebuie
confecţionat din tuburi uşoare de metal, somieră confecţionată din sârmă inoxidabilă, puternică,
elastică, bine intinsă pentru a nu ceda sub greutatea pacientului. Accesoriile patului sunt:
 salteaua: poate fi confecţionată dintr-o bucată sau mai multe bucăţi, din burete sau
material plastic; 1-2 perne cu lungimea de 75 cm, iar lăţimea de 55 cm;
 pătura: confecţionată din lână moale să se poată spăla usor;
 lenjeria de pat: 2 cearşafuri, 2 feţe de pernă, muşama şi aleză.
Utilaje auxiliare patului: noptiera şi stativul pentru perfuzii.

2.3.2. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT

Schimbarea lenjeriei de pat se poate efectua cu pacient în pat. Schimbarea lenjeriei de pat se
efectueaza în special dimineaţa înainte de curăţenie, după masurarea temperaturii, a pulsului, a
tensiunii arteriale şi după ce pacientului i se efectuează toaleta de dimineată dar la nevoie se va
schimba de mai multe ori.
Lenjeria se va schimba pe lungime atunci cand pacientul poate fi întors în poziţie decubit
lateral. Astfel cearşaful se rulează in lungime iar muşamaua şi aleza se vor rula în lăţime.

2.3.3. ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE, CORPORALE ŞI VESTIMENTARE A

PACIENTULUI
Asigurarea igienei personale este un factor important în vindecarea pacientului, asigurandu-i
o stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielii si reduce
posibilităţile de apărare şi regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientului trebuie să
i se facă baie apoi îmbrăcat cu lenjeria de spital.
Pacientul aflat în stare gravă, i se va face baie parţială, si va fi supravegheat tot timpul.
Hainele pe care le îmbracă trebuie să fie largi şi descheiate la nasturi, pentru a-i oferi acestuia
lejeritate şi usurintă la dezbrăcat.

32
 Lenjeria de corp va fi schimbată ori de cate ori va fi nevoie.

2.3.4. EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI A PACIENTULUI IMOBILIZAT

Pentru a efectua, în bune condiţii, toaleta pe regiuni a pacientului se verifică mai întai
temperatura camerei, evitând astfel răcirea acestuia, pe urmă se izolează patul pacientului cu ajutorul
unui paravan pentru a-i asigura intimitatea . Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei:
cearşaf, 3 prosoape, 2 perechi de mănuşi sau 2 bureţi de culori diferite, săpuniera cu săpun, vas cu
apă încălzită la 37o C, musama, căni cu apă caldă, instrumente pentru îngrijirea cavitătii bucale, a
unghiilor, a părului, termometru de baie, bazinet.
Toaleta pe regiuni se va începe întotdeauna cu fata, apoi urmează gîtul, membrele superioare,
partea anterioară a toracelui, abdomenul, partea posterioară a toracelui, regiunea sacrală, coapsele,
membrele inferioare, organele genitale şi regiunea perianală.
După spălare, clătire şi uscare se va face o frecţie pentru stimularea circulaţiei cu alcool sau
spirt mentolat. Îngrijirea părului constă în pieptănatul şi periatul zilnic, cel puţin de 2 ori, precum şi
spălarea lui o dată pe săptămână. După efectuarea toaletei, se curăţă şi se taie unghiile cu grijă.

2.3.5. OBSERVAREA POZIŢIEI PACIENTULUI IN PAT

Poziţia în pat a pacientului cu AVC poate fi: aşezare în poziţie decubit lateral, de partea
sănătoasă sau decubit dorsal fără pernă; decubit lateral în timpul efectuării toaletei, schimbării
lenjeriei, administrării supozitoarelor.
Urmărirea faciesului poate trăda gradul de inteligenţă precum şi anumite stări psihice ca:
durere, spaimă, agitaţie, depresie, oboseală.
În cazul AVC-ului faţa bolnavului exprimă durere, spaimă, agitaţie.
Supravegherea fizionomiei bolnavului trebuie să fie o preocupare permanentă.

2.3.6. SCHIMBAREA POZIŢIEI ŞI MOBILIZAREA PACIENTULUI

În cazul pacienţilor în stare gravă, pentru a preveni apariţia escarelor de decubit şi nu numai,
se va schimba poziţia pacientului la 2-3 ore (la nevoie mai des). Escarele pot apărea în cateva ore
sau în cateva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la
presiune îndelungată.
Pentru prevenirea escarelor se pot folosi saltele speciale, colaci de vată sau cauciuc; pentru
ungerea pielii: unguent cu oxid de zinc şi vitamina A + D2, pudră de talc.
Schimbarea poziţiei cu susţinerea necesară
Mobilizare prin exerciţii pasive apoi mişcări active ; masaj al regiunilor expuse,
33
 Asigurarea poziţiei fiziologice : susţinerea segmentelor afectate cu suluri, perne, etc.,
La mobilizarea pacientului se urmăresc următoarele obiective: stimularea metabolismului;
stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,
contracturilor;
- normalizarea tonusului muscular, menţinerea mobilitătii articulare, asigurarea stării de bine.
Mobilizarea bolnavilor paralizaţi :
1. Mobilizarea pasivă:
 se masează extremitaţile pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolitice;
 se efectuează mişcări ale segmentului paralizat;
 se menţine supleţea articulară;
 durata unei şedinţe de mobilizare pasivă sa fie între 10-30 minute;
 între mobilizări se vor face scurte pauze obligatoriu.
2. Mobilizarea activă. Se vor supraveghea: calitatea mişcărilor, viteza de execuţie a mişcărilor
deficitare, forţa fizică excitare mişcărilor deficitare.

2.3.7. CAPTAREA ELIMINĂRILOR

Vărsăturile. Prin vărsături inţelegem evacuarea prin cavitatea bucală a conţinutului stomacal.
Voma este un act reflex, cu centrul în bulbul rahidian. Pacienţii cu AVC pot prezenta vărsături în jet
în timpul vărsăturilor se va întoarce capul pacientului pe o parte şi se va ţine tăviţa renală sub bărbie.
Se va păstra produsul eliminat pentru a-l arăta medicului. La indicaţia medicului îi administrează
medicaţie simptomatică. Se asigură că pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic, de aceea stabileşte
raportul ingesta-excreta.
Diureza. Este procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24 ore. La
pacienţii cu AVC in formă gravă, frecvent se constată incontinenţă sau retenţie de urină si
constipaţie, mai rar incontinenţă de fecale.
Scaunul. Scaunul sau materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie,
eliminate din organism prin actul defecaţiei. Captarea scaunului în cazul pacientului cu AVC se
efectuează astfel: se protejează patul cu musama şi aleză, se separă patul pacientului de restul
salonului cu ajutorul paravanului, se dezbracă pacientul, se ridică şi se introduce bazinetul cald sub
regiunea sacrală şi se acoperă cu o învelitoare. După terminarea actului defecării se efectuează
toaleta regiunii perianale, se îndepartează bazinetul cu atenţie din salon, se strâng materialele
folosite, se îmbracă pacientul, se reface patul, se aeriseşte salonul şi se spală mâinile pacientului. Se
va avea grijă ca pacientul să aibă tegumente şi mucoase perianale curate.
34
2.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE SI VEGETATIVE
Una din sarciniile cele mai importante este supravegherea pacientului. Se vor culege toate
datele referitoare la starea generală a pacientului şi la evoluţia bolii sale. Datele culese, prin
măsurarea funcţiilor vitale si vegetative, se notează grafic, în foaia de temperatură, componenta foii
de observaţie. La un pacient cu AVC, funcţiile vitale urmărite sunt: respiraţia, tensiunea arterială,
pulsul si temperatura. Acestea se masoară ori de cate ori este nevoie.
Respiraţia
Este funcţia organismului prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale
în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon. O bună respirţie determină o circulaţie
corespunzătoare şi o bună mobilitate. Elementele de apreciat în observarea şi măsurarea respiraţiei
sunt: tipul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor respiratorii, ritmul si frecvenţa. La pacienţii cu AVC,
uneori se constată respiraţie de tip Cheyne-Stockes.
Tensiunea arterială
Reprezintă tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Factorii care
determină presiunea arterială sunt: debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi
calibrul vaselor şi vâscozitatea sângelui. Tensiunea scade de la centru spre periferie. Supravegherea
tensiunii arteriale are drept scop evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţa determinată de elasticitatea si calibrul vaselor). Elementele de evaluat sunt: tensiunea
arterială sistolică şi tensiunea arterială diastolică. Prăbuşirea tensiunii arteriale concomitent cu
reducerea tensiunii diferenţiale, însoţită de accelerarea pulsului, indică starea de şoc provocată de
hemoragie. La pacienţii cu AVC, tensiunea arterială poate fi mărită şi poate fi una din cauze, de
aceia va fi controlată în mod regulat. Valorile obţinute se noteaza în foaia de temperatură .
Pulsul
Pulsul arterial reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, sau senzaţia de şoc percepută la
palparea acestora, comprimate incomplet pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
Pulsul trebuie urmărit deoarece creşterea frecvenţei şi scăderea amplitudinii sunt semne ale alterării
circulaţiei .Calităţile pulsului sunt: frecvenţa, ritmul, amplitudinea, celeritatea.Valorile normale ale
pulsului se situează intre 60-80 pulsaţii pe minut.
Peste 80 pulsaţii pe minut avem puls tahicardic, iar sub 60 pulsaţii pe minut avem puls bradicardic.
În AVC, pulsul este tahicardic.
Temperatura

35
 Mentinerea temperaturii în limite normale, este necesitatea organismului de a conserva o
temperatură la un grad aproximativ constant pentru a-şi menţine starea de bine. Scopul
supravegherii temperaturii este acela de a descoperi unele modificări patologice ale acesteia.
Temperatura se masoară de 2 ori pe zi, dar la indicaţia medicului şi în funcţie de starea
pacientului se poate masura de mai multe ori pe zi. Valoarea obţinută se notează in foaia de
temperatură. Hipertermia este ridicarea temperaturii corpului peste limita normala de 370 C la adulţi.
In caz de hipertermie, se vor asigura urmatoarele intervenţii: aplică comprese reci, împachetari reci,
punga cu gheaţă; administrează medicamente recomandate de medic (antitermice, antibiotice);
schimbă des lenjeria de pat şi de corp pentru menţinerea ingienei tegumentelor. La bolnavii cu
AVC, temperatura uneori creşte progresiv, ajungând la 39-40 C

2.5. ALIMENTAŢIA PACIENTULUI

Regim hipolipidic, alimentaţie pasivă si hidratare per os sau prin sonda endo-nazală (la
nevoie). Plasarea alimentelor, apei pentru a putea fi accesibile cu partea sănătoasă.

2.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI HIDRATAREA

ORGANISMULUI
 Administrarea sedativelor la cei cu agitaţie psihomotorie ;
 Administrarea i.v.de furosemid la valori foarte mari ale TA.
Tratamentul în H.C. :
-administrare de hemostatice si combaterea edemului cerebral,
-tratament chirurgical-hematoame,
-combaterea cefaleei : algocalmin, tramadol,
-combaterea vărsăturilor : metoclopramid.
 Montarea p.i.v.cu Ringer lactat (nu glucoză-mai ales la glicemii peste 120-150mg%.)
 Administrarea de electroliti (conform ionogramei si R.A.)
 Reducerea edemului cerebral :
 Manitol 20%(0,5-1 g/kgc/zi,in p.i.v.),
 Cortizonice :Dexametazona-1-4 fiole/zi.
 Administrarea antibioticelor la instalarea febrei,
 Recuperare prin terapie si reabilitare : fizioterapie, terapie ocupaţională, terapie corectoare a
modului de a vorbi.

36
2.7. RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
Examenele de laborator au o deosebită importanţă deoarece acestea completează
simptomatologia bolilor cu elemente obiective, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă
evoluţia bolii si eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea si semnalează apariţia unor
complicaţii. In cazul pacienţilor cu AVC, la indicaţia medicului, se va recolta sânge pentru
efectuarea probelor de laborator.
a) Hemoleucograma: se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă pe cristale de EDTA si se
amestecă prin omogenizare.
- eritrocite: 4,5 - 5,5 milioane/mm3; leucocite: 4000 - 8000/mm3; hemoglobina: 12 – 15 g %;
hematocrit: 40 – 45 g %.
b) Ionograma: se recoltează 5 ml sange prin puncţie venoasă fără substanţa anticoagulantă.
- Na+= 135 – 150 mEq/l; K+= 3,5 – 5 mEq/l.
In cazurile cu vărsături si deshidratări pot fi evidenţiate modificari in cadrul acestor valori.
c) Teste de coagulare: Din lobul urechii: Ts= 2 – 4 min; Tc= 8 – 10 min.
Prin puncţie venoasă se recoltează 4,5 ml sânge pe 0,5 ml oxalat de potasiu, pentru a afla indicele
de protrombina.
- Timpul Quick = 12 sec – 14 sec; Timpul Howel = 90 sec – 150 sec (=1’ 30” – 2’ 30“).
d) VSH: Prin puncţie venoasă se recoltează 1,6 ml sânge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %.
e) Se va recolta sânge pentru determinarea grupei sanguine si al Rh-ului.
f) Sumarul de urina este un examen de laborator uzual pentru un diagnostic diferenţial, cu o
afecţiune a tractului urinar.

2.8. PREGATIREA PACIENTULUI ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR

SPECIALE IMPUSE DE AFECŢIUNE
Desi explorarea clinică ramâne in continuare primordială, explorarea paraclinică reprezintă
o partea importantă a examinării bolnavului, fără aportul ei neputindu-se realiza un diagnostic de
certitudine absolut necesar executării unei intervenţii chirurgicale in condiţii optime. Din acest
motiv, explorarea paraclinică trebuie temeinic cunoscută atât de medic, cât mai ales de asistenta
medicala.
Pe parcursul explorării paraclinice între cadrele medicale participante trebuie să existe o
colaborare profesională permanentă care să se desfaşoare într- o atmosferă de stimă si respect.

37
 Rolul propriu si delegat al asistentei medicale se evidenţiază prin participarea acesteia la
următoarele explorari :
 puncţia rahidiană ;
 efectuarea electroencefalogramei.

2.8.1. PUNCȚIA RAHIDIANA

Reprezintă tehnica de pătrundere printre vertebre in spaţiul subarahnoidian cu ajutorul unui ac cu
mandren. Scop :
- explorator pentru măsurarea lichidului cefalorahidian, pentru recoltare de lichid cefalorahidian si
pentru injectare de substanţe radioopace in spaţiul subarahnoidian pentru examene radiologice,
- terapeutic pentru introducerea de substanţe medicamentoase ca : antibiotice, semiimune ;
-anestezic pentru rahianestezii.
Contraindicatii: infecţii ale tegumentelor, cand se face tratament cu anticoagulante si există
hipertensiune intracraniană, de aceea înainte se face obligatoriu oftalmoscopie care evidenţiază
edemul papilar ce indică hipertensiune intracraniană.
Pregătirea materialelor si instrumentelor necesare:
- ace pentru puncţia rahidiană sterile(8-10 cm.)cu mandren ;
- seringi de 2-5-10 cm.sterile ;
- materiale pentru dezinfecţia regiunii : tampoane si soluţii dezinfectante ;
- taviţa renală, pense sterile, mănusi sterile de cauciuc;
- 2 eprubete sterile,manometru Claude pentru măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian ;
- substanţe analeptice si tonicardiace in cazul unor accidente puncţionale;
Pregătirea bolnavului. Asistenta medicală va explica bolnavului necesitatea efectuarii
tehnicii si importanţa menţinerii poziţiei corecte care va fi aleasă de medic. Ea va încuraja si susţine
moral pacientul. Puncţia se execută îîn sala de tratament, dar în cazurile mai grave se face în salon
la patul bolnavului care trebuie izolat cu un parvan. Se vor asigura condiţiile de mediu :
luminozitate, aerisire, temperatura optimă.
În poziţia sezând bolnavul este adus la marginea patului, cu spatele către asistenta si
picioarele pe pat, mâinile vor fi incrucişate pe piept, iar capul aplecat înainte si spatele încovoiat in
formă de arc (pozitia ,, spate de pisică’’).
În poziţia culcat bolnavul este aşezat in decubit lateral pe marginea patului cu coapsele
flectate pe abdomen si cu capul aplecat înainte, pentru a încovoia spatele sub formă de arc.

38
 Locul puncţiei va fi ales de către medic : punctia lombară se execută între vertebrele D12-L1
sau L4-L5.
Rolul asistentei în timpul tehnicii. Puncţia se efectuează de către medic ajutat de două
asistente. Prima asistentă va efectua asepsia mâinilor şi va îmbrăca mănuşi sterile de cauciuc pentru
a servi medicul cu mănuşi si instrumente medicale, a doua asistentă va menţine poziţia bolnavului si
va supraveghea starea lui generală. Initial i se serveste medicului (cu ajutorul unei pense sterile) acul
de puncţie. După introducerea acului i se va înmâna manometru Claude pentru a masura tensiunea
lichidului cefalorahidian, a cărui valoare normală este de 2O-3Ocm apa în poziţia sezând, în
regiunea lombară scăzând treptat spre regiunea craniană. După masurarea tensiunii se recoltează
lichid cefalorahidian pentru examinările de laborator în eprubete sterile. După ce medicul scoate
acul, asistenta badijoneaza locul puncţiei cu iod si aplică un pansament steril pe care il fixează.
Ingrijirea pacientului după puncţie. Pregătirea lichidului cefalorahidian pentru examinările
de laborator :
 Asistenta medicală etichetează recipientele cu lichid recoltat, completează biletele de
trimitere şi le duce la laborator. Se notează data puncţiei si cantitatea de lichid extrasă in
foaia de observaţie.
 Lichidul cefalorahidian recoltat pentru examinări bacteriologice pe medii de cultură se
plasează imediat in termostat sau la temperatura corporala (37 C) şi se transportă la
laborator.
 EEG este o metodă de explorare a activităţii bioelectrice a creierului.
Scop: diagnostic.
Pregătirea pacientului:
 Psihica:
- se înlătură factorii emoţionali;
- se lămureşte asupra inofensivitaţii tehnicii (nu e dureros, durează aproximativ o oră);
- se asigură odihna necesară si liniştea (inclusiv in timpul examinării).
 Fizica:- cu 3 zile inainte se intrerupe medicaţia;
- poziţie decubit dorsal pe pat sau într-un fotoliu prevăzut cu rezemătoare pentru cap,
- părul sa fie spălat proaspăt sau se degresează cu un amestec de alcool-eter-acetonă,
- in timpul tehinicii va sta cu ochii închişi, nemişcat, pentru evitarea înregistrării
biocurenţilor din timpul contracţiilor musculare si al interpretării eronate a E.E.G.
- copii mici vor fi adormiţi si apoi se va efectua înregistrarea,

39
 - părul capului trebuie sa fie curat,fără uleiuri, creme, fixativ.
Efectuarea tehnicii:
- se efectuează cu ajutorul electroencefalografului, care culege, filtrează, amplifică şi
înregistrează biocurenţii rezultaţi in urma proceselor metabolice cerebrale, se aplică pasta de
contact, se repartizează electrozii pe toată suprafaţa craniului şi se fixează cu o banda de
cauciuc, se evită orice mişcare in timpul inregistrării biocurenţilor. Înregistrarea se face cu o
viteza de 15 cm./min.
- se pot înregistra in paralel si T.A., pulsul, respiraţia si fonocardiografia,
- se pot face înregistrări si in hiperpnee voluntară (20-25 respiraţii/min.)-3 min., în timpul
somnului, cu ajutorul stimularii luminoase (stroboscop-20-30 stimuli/min.) sau după activare
medicamentoasă.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
- se indepărtează electrozii si se şterge părul cu prosop curat,
- este asezat într-o poziţie confortabilă.
Reorganizarea locului de muncă: curelele se spală la fel si electrozii care apoi se aşează in soluţia
salină. Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia).
Examinarea se face într – o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care mareşte
elementele de 15 – 20 ori . Prin oftalmoscopie directă se examinează : corpul vitros , retina ,
papilla nervului optic ( pata oarbă ), macula ( pata galbenă ), vasele retiniene .
Pregătirea bolnavului : pentru examinarea fundului de ochi ( F.O.) este necesar ca pupila să
fie dilatată . În acest scop asistenta medicală va instila 1 – 2 picături de homatropină 1% sau
mydrium în sacul conjunctival , cu 30 minute înainte de examinare .
Administrarea de homatropina şi mai ales de atropină este contraindicată în glaucom.

2.8.2. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

Această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă si pentru detecţia neoplaziei
creierului).
Pregătirea pacientului
 nu necesită nici o măsura specială de pregătire;
 durata= aproximativ 20-30 minute- fără substanţa de contrast; 60 minute, dacă este facută cu
substanţă de contrast;
 procedura nu este dureroasă;
 se face testarea sensibilităţii la iod, dacă se foloseşte substanţă de contrast.
40
După procedură- nu apar efecte adverse.

2.8.3. REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA(RMN)

Această procedură foloseşte un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecvenţă şi un
computer pentru a produce imagini asemănătoare razelor X.
Această procedură este extrem de folositoare in vizualizarea zonelor creierului ce nu se
vizualizează uşor, de exemplu trunchiul cerebral.
Pregătirea pacientului:
 nu este necesară o pregatire fizică;
 se îndepărtează obiectele ce ar putea fi vătămate de magnet ( ceasuri, proteze metalice,
pacemaker);
 se explică pacientului durata- de aproximativ 60 minute.

2.9. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Sfaturi pentru o recuperare bună
Pacientul trebuie să se implice cât de mult poate în îngrijirea sa. Deşi el poate simţi nevoia să
îl lase pe îngrijitorul său să preia conducerea, cu cât pacientul participă mai mult in procesul de
reabilitare cu atât este mai bine. Este recomandat ca el să ceară ajutor atunci când trebuie să facă faţă
oricărei dizabilităţi pe care o are şi să incerce să-i facă pe ceilalţi să inţeleagă care sunt limitele,
neputinţele sale. Trebuie să recunoască, să accepte faptul că are o depresie atunci când aceasta există
şi să încerce să găsească o rezolvare a ei. Depresia este frecventa după un accident vascular cerebral
şi poate fi tratată.
Participarea la un program de reabilitare după accidentul vascular cerebral , cât mai curând
posibil. O combinaţie de terapie fizică, logopedie si terapie ocupaţională poate fi utilă pentru a-l
ajuta pe pacient să facă faţă activitaţilor cotidiene de bază, cum ar fi spălarea, îmbrăcarea şi
alimentarea. O echipă formată dintr-un doctor, anumiţi specialişti într-o varietate de terapii şi
asistente îl pot ajuta să depaşească dizabilităţile, să înveţe noi metode pentru a putea duce la
indeplinire sarcinile şi să "întărească" acele părţi ale corpului care au fost afectate de accidentul
vascular cerebral.
Modalităţi de a se îmbrăca. Îmbrăcarea poate fi realizată cu mai multă uşurinţă în cazul în
care se folosesc "stocking/sock spreaders": inele sau panglici/şireturi ataşate de cheiţele de la
fermoar şi cârlige de încheiat nasturi. Asistenta sau fiziokinetoterapeutul pot face recomandări în
această privinţă.

41
 Modalitaţi de a face faţă problemelor de vedere. După un accident vascular cerebral, unele
persoane pot avea dificultaţi cu vederea la un ochi. De exemplu, persoanele care au paralizie pe
partea dreaptă pot avea dificultăţi să vadă cu ochiul drept.
Modalitaţi de a face faţa problemelor de alimentare. Este posibil ca pacientul să nu simtă
gustul mâncarii într-o parte a cavitaţii bucale sau în ambele părţi. Acest lucru creşte riscul de a se
îneca. Este posibil să fie necesare alte teste sau o evaluare logopedică. Modalitaţi de a face faţă
problemelor intestinale sau ale vezicii urinare. Aproximativ jumătate din persoanele care au avut un
AVC suferă de o pierdere a controlului vezicii urinare (incontinenţa urinară) în prima săptămână de
după accidentul vascular cerebral, scazând la 35% la o luna si la 14% la 6 luni. Totuşi, aceasta
problemă este de obicei temporară şi ea poate avea multiple cauze, inclusiv infecţia, constipaţia si
efectele medicaţiei.
Sfaturi pentru membrii familiei si pentru îngrijitori.
Adaptarea familiei la noua situaţie este foarte importantă pentru vindecarea pacientului. Un
suport puternic din partea familiei poate ajuta substanţial in acest sens. Acordarea de ajutor în
legatură cu problemele de limbaj folosind anumite trucuri simple. Aceste probleme pot afecta o
parte sau toate aspectele legate de folosirea limbajului, precum ar fi vorbirea, citirea, scrierea şi
înţelegerea cuvintelor vorbite. Poate fi utila vorbirea lentă si directă, în puţine cuvinte şi ascultarea
cu atenţie. Suportul pentru reabilitare implică participarea în programul de recuperare a pacientului
cât de des pot membrii familiei. Este bine ca aceştia să ofere cât de multă susţinere şi încurajare se
poate.

2.10. PROFILAXIA BOLII

PROFILAXIA AVC HEMORAGIC .
Profilaxia este definită ca totalitatea metodelor, mijloacelor si procedeelor prin care se
acţioneaza pentru menţinerea stării de sănătate, prevenirea agravării si complicaţiilor bolii.
Profilaxia primară urmăreşte ameliorarea sau eliminarea factorilor de risc, deci prevenirea
îmbolnavirii. Profilaxia secundară urmăreşte prevenirea agravării complicaţiilor bolii.
In general profilaxia primară a AVC se adreseaza factorilor de risc (obezitatea,
sedentarismul, stresul, depistarea tardivă,etc.),factorilor declanşanţi(eforturi fizice mari, traume
psihice, exces alcoolo-alimentare, etc) şi mai ales factorilor determinanţi (H.T.A., ATS, valvulopatii,
etc.).
Ameliorarea sau eliminarea factorilor de risc şi a factorilor declanşanţi, tratamentul corect al
factorilor determinanţi măresc şansele evitării sau amânarii unor AVC.
42
 Profilaxia hemoragiei cerebrale înseamnă, practic, prevenirea sau tratamentul corect al HTA.
HTA cu o prevalenţă de peste 5O% din populaţie, este înca insuficient depistată şi corect tratată . Se
estimează că tratamentul corect al HTA ar putea prelungi durata vieţii cu peste 10 ani. Este de
preferat, dincolo de controverse, să nu se exagereze nici cu scăderea brutală a TA, dar nici cu
tolerarea unor valori tensionale foarte mari favorizând apariţia accidentului vascular cerebral.
Tratamentul HTA este relativ uşor de efectuat, relativ ieftin, se poate administra ambulator, iar
internările în spital sunt excepţii.
Având in vedere că după AVC rămân o serie de pacienţi cu sechele neurologice importante,
parţial sau total dependenţi, la fel de importantă ca şi profilaxia primară este cea secundară ce constă
în tratamenntul corect ulterior al factorilor de risc, tratament etiologic ( acolo unde există ) pentru a
preveni apariţia recidivelor şi nu în ultimul rând tratamentul de recuperare motorie în vederea
reintegrării sociale a acestor pacienţi.
Recuperarea deficitului motor constă în : reducerea mişcării, procesul de recuperare etapizat,
individualizarea recuperării, continuarea recuperării, stimularea pacientului pentru propria
recuperare, supravegherea factorilor de risc, evitarea efortului prelungit al pacientului, terapia
recuparatorie să fie obligatoriu avizată de către medic.
Etapele recuperării:
 Reeducarea funcţională trebuie începuta în perioada acută;
 Menţinerea poziţiei corecte a membrelor paralizate;
 Combaterea poziţiei de deflexie a genunchilor , răsuciri ale trunchiului , rotaţia externă a
coapselor, continuarea recuperării, stimularea pacientului pentru propria recuperare,
supravegherea factorilor de risc, evitarea efortului prelungit al pacientului, terapia
recuparatorie să fie obligatoriu avizată de către medic.

43
CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

CAZUL I. PLAN DE ÎNGRIJIRE

1. CULEGEREA DATELOR
1.1.DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
Date fixe:
Nume si prenume : N.N
Data naşterii : 01.10.1934
Sex : masculin
Starea civilă : căsătorit
Religie : ortodoxă
Naţionalitate : română
Ocupaţie : pensionar
Date variabile:
Domiciliul : jud. Galaţi
Condiţii de viaţa : fumător, nu consumă alcool, bea cafea, locuieşte singur, soţia este decedată de 5
ani , are o casă cu 3 camere, bine întreţinută , dependinţe modeste. Are 2 băieţi căsătoriţi în aceeaşi
comună.
1.2. STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ
1.2.a- Date antropometrice:
Greutatea = 79 kg
Înalţimea = 1,80 m
Grupa sanguină = B III , Rh pozitiv,
Alergic la Biseptol
1.2.b- Limite sezoriale:
- Acuitate auditivă puţin diminuată
- Acuitate vizuală în limite fiziologice
- Somn relativ liniştit
- Se alimenteaza insuficient calitativ si cantitativ
1.2.c.- Antecedente heredo-colaterale:
mama – hipertensivă
fratele – ciroză hepatică
1.2. d. Antecedente personale: fără importanţă
44
1.3. INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ
1.3.a. Motivele internării: pacientul prezintă în dimineaţa internării deficit motor al membrelor
drepte, greţuri, vărsături, tulburări de conştienţă.
1.3.b. Istoricul bolii: pacientul în vârstă de 80 de ani, boala debutează cu o săptămână în urmă când
prezintă vărsături alimentare şi în dimineaţa internării prezintă deficit motor drept şi greţuri asociate
cu vărsături alimentare.
1.3.c. Diagnostic la internare:
 AVC hemoragic de emisferă stângă
 Hemiplegie dreaptă
1.3.d. Data internării: 25.03.2014, ora 12

2. EXAMEN NEUROLOGIC
Atitudini particulare: redoare în ceafă, comă grad 2
Mişcări involuntare: comă grad 2
Semne meningeala: redoare în ceafă, comă grad 2
Nervii cranieni
- nervul olfactiv: nu colaborează
- nervul optic: acuitate vizuală – nu colaborează
câmp vizual – nu colaborează
fund de ochi – pupile inegale
- nervul oculomotor – pupile inegale, reflexe pupilare prezente
- nervul trigemen: 1) componenta senzitiva – reflex corneean diminuat pe dreapta
2) componenta motorie (reflex, miscările muşchilor masticatori
masetari) pastrată
- nervul facial: paralizie facială centrală
- nervul acustico-vestibular:
componenta coleară: nu colaborează
componenta vestibulară: vertij, nistagmus, Raiberg, nu colaborează
Proba braţelor întinse: hemiplagie dreaptă
- nervul glosofaringian – nu cooperează (deglutiţia pentru solide)
- nervul vag şi spinal
componenta comuna vago-spinala – reflex velo-palatin si faringian prezente

45
componenta externă spinală– examenul refului si mişcările muşchiului
sternocleidomastoidian şi trapez, torticolis-nu se
poate examina
- nervul hipoglos: nu se poate examina
Mobilitatea – tonus muscular: hipotonie dreaptă
- mişcările active: segmentare rabolite pe dreapta
- coordonarea mişcărilor: nu colaborează
Reflectivitate:
1) Reflexe normale:
ROT – diminuate pe dreapta
Cutanate – abdominale, plantere in diminuare pe dreapta
2) Reflexe patologice – Babinski pozitiv pe dreapta
Sensibilitatea:
Subiectivă (hiperestezie, hiperpatie, parestezii) nu colaborează
Obiectiva elementară: nu cooperează
Obiectiva sintetică: nu cooperează
Sfinctere si funcţia genetică:
- relaxarea sfincteriană
Troficitate, vasomotricitate: nu are tulburări
Limbaj – coma grad 2
Praxie 1. Simbolică (gesturi instructive si automate) nu colaborează
2. De utilizare (evocarea formulei cinetice) nu colaborează

3. EXAMENUL PE APARATE:
Examenul obiectiv:- starea generală: alterată
- starea de nutriţie: dificilă
- starea de constienţa: prezentă
- facies: asimetric pe dreapta
- tegumente, mucoase – palide, tenace
- fanere: norma implantate
- tesut conjunctiv adipos – normal reprezentat
- ganglioni limfatici: nepalpabili

46
 - sistem osteotendinos – integru, mobil, hemiplagie dreapta
APARAT RESPIRATOR:
Respiraţie ritmică: 18 respiraţii/minut
Torace simetric
Hipersonoritatea pulmonară-murmur vezicular aspru
APARAT CARDIO-VASCULAR:
T.A. = 180/90 mm Hg
A.V. = 86 pulsaţii / min
Şocul apexianin nivel VI, zgomote cardiace ritmice
APARAT DIGESTIV : abdomen suplu şi nedureros la palpare
FICAT , CAI BILIARE : nepalpabil
APARAT URO-GENITAL: rinichi nepalpabil, relaxare sfincteriană

4. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NR.
NEVOIA AFECTATĂ MANIFESTARI DE DEPENDENTA
CTR.
1. A respira şi a avea o bună circulaţie Circulaţie inadecvată, TA = 180/90 mmHg,
HTA, tahicardie .
2. A bea şi a mânca Alimentaţie inadecvată prin deficit: greaţă,
vărsături alimentare
3. A elimina - pierderi involuntare de urină
4. A se mişca şi a avea o buna postură Incapacitate de a se mobiliza, hemiplagie dreaptă
5. A dormi şi a se odihni Dificultate de a dormi, somn agitat
6. A se imbraca şi dezbraca Dificultate în a se îmbrăca si dezbrăca
7. A menţine temperatura corpului în Creşterea temperaturii peste limite normale
limite normale
8. A fi curat, îngrijit, a-şi proteja Dificultate de a se îngriji
tegumentele şi mucoasele
9. A evita pericolele Risc de accidente

47
 10. A comunica
11. A acţiona conform propriilor Independentă
convingeri şi valori
12. A fi preocupat în vederea realizării Independentă
13. A învăţa cum să-şi păstreze sănătatea Incapacitate de a-şi proteja sănătatea
14. A se recreea

GRADUL DE DEPENDENṬĂ
Grad de dependenţă = III
Pacient cu dependeţă majoră
DIAGNOSTIC NURSING
1. Circulaţia inadecvată din cauza AVA-ului, manifestată prin HTA, tahicardie.
2. Alimentaţie inadecvată prin deficit, din cauza bolii, manifestată prin greaţă şi vărsături.
3. Incontinenţa urinară din cauza AVC-ului, manifestată prin pierderi involuntare de urină.
4. Imobilitate din cauza AVC –ului manifestată prin hemiplegie dreptă.
5. Insomnie din cauza bolii, manifestată prin somn agitat.
6. Incapacitatea în a se imbrăca si dezbrăca din cauza AVC-ului manifestată prin hemiplagie.
7. Hipertermie din cauza procesului inflamator manifestată prin creşterea temperaturii.
8. Incapacitate în a-şi face îngrijirile de igienă din cauza bolii, manifestată prin neputinţa.
9. Dificultate în a evita pericolele din cauza AVC-ului

48
ANEXA
PLAN DE ÎNGRIJIRE PACIENTUL N.N. 80 ANI DIAGNOSTIC: AVC

INTERVENŢIILE ASISTENTEI
NR. NEVOIA DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE MEDICALE EVALUARE
CRT. AFECTATE NURSING
Autonome. Delegate
l Nevoia de a Circulaţia Pacientul să - monitorizeaza tensiunea arterială şi pulsul; 26.03., ora 12:00:
respira şi a inadecvată din prezinte o circulaţie notează valorile pacientului în foaia de TA=160/90 mm Hg
avea o bună cauza AVC-ului, adecvată în decurs temperatură Edem cerebral
circulaţie. manifestată prin de 24 ore - asigură pacientului un microclimat diminuat
HTA, tahicardie. corespunzător; temperatura camerei 18-20 Obiectiv parţial
0
TA=180mmHg C; camera va fi spaţioasă şi aerisită realizat
Edem cerebral - asistenta medicală aplică tehnici de
favorizare a circulaţiei
- recoltează probe biologice pentru examene
de laborator
- se administrează: Manitol 20 % 250 ml;
Ringer 200 ml; Aspacardin 2 tb; Nimotop 3
tb; Dexametasona 1 f/8 h (80 mg)-14-22-6

49
Alterarea Pacientul să - masoară funcţiile vitale de mai multe ori 27.03., ora 8:
circulaţiei prezinte o circulaţie pe zi, iar valorile obţinute se notează în TA=160/90 mm Hg
TA=170/100 mm adecvată în decurs foaia de temperatură Puls=80
Hg de 24 ore - se urmăresc rezultatele examenelor de pulsaţii/min
Edem cerebral laborator, se notează in foaia de observaţie Nu prezintă cafalee
şi se raporteaza medicului valorile
anormale
- asigură pacientului un microclimat
adecvat
Manitol 250 ml 2; Ringer 500 ml 2
Aspacardin 3 tb; Nimotop 3 tb;
Dexametasona 1 f/8 h
Circulaţie Pacientul să învaţă pacientul să reducă sarea din 13.04., ora 12:
inadecvată prezinte o circulaţie alimentaţie TA=150/90 mm Hg
TA=165/80 mm Hg adecvată in 4 ore - învaţă pacientul să nu mai consume cafea Puls=82
şi alcool şi să se prezinte periodic la medic pulsaţii/min
Obiectiv realizat

50
2. Nevoia de a .Alimentaţie Pacientul sa nu mai - asistenta medicală asigură pacientului un Ora 16:
bea si a inadecvată prin prezinte greturi si microclimat corespunzător, aeriseşte Vărsături
mânca. deficit, din cauza varsaturi in 4 ore camera, patul va fi curat alimentare
bolii, manifestată - pacientul e aşezat in poziţie decubit incoercibile
prin greaţă şi lateral Ora 20:
vărsături. - asistenta protejează lenjeria de pat şi de Vărsături
corp cu muşama şi aleza alimentare
- in timpul vărsăturilor asistenta susţine consistente
pacientul: cu mâna stângă sus ţine capul şi Ora 24:
cu mâna dreaptă ţine taviţa renală în Obiectiv nerealizat
dreptul bărbiei
- observă vărsăturile şi anunţă medicul de
gardă
- dupa încetarea vărsăturilor curăţă
cavitatea bucală
- imediat după încetarea vărsăturilor se
începe reechilibrarea hidroelectrolitică
- supraveghează mereu pacientul, îi
urmăreşte valorile examenelor de
laborator, iar valorile anormale sunt
anunţate medicului
- reechilibrarea hidroelectrolitică a
pacientului, minuţios efectuată

51
Alimentaţie inadecvată Pacientul să nu mai - supravegherea permanentă a pacientului, 26.03., ora 20
prin deficit prezinte greţuri şi urmăreşte rezultatele examenelor de Pacientul prezintă
Vărsături alimentare vărsături laborator greţuri
Greţuri alimentare in timp - observă aspectul vărsăturilor A avut vărsături
de 12 h Ringer 250 ml; Vitamina C 2 f alimentare la ora
Metoclopramid 3 f 16
Obiectiv parţial
realizat
Alimentaţie inadecvată Pacientul să nu mai - învaţă pacientul sa mănânce doar ce îi 13.04., ora 12
prin deficit prezinte greţuri în place, să nu mănânce repede Pacientul nu
Greţuri timp de 4 h - învaţă pacientul când să ia antiemetice prezintă greţuri
(Metoclopramid) Obiectiv realizat
- se oferă un ceai călduţ cu lămâie şi lapte
Metoclopramid 3 tb înainte de masă

52
3. Nevoia de a Incontinenţa Pacientul să nu mai - asigură pacientului un microclimat adecvat Sondaj vezical cu
elimina. urinară din prezinte incontinenţa - efectuează toaleta regiunii perineale sonda Foley:
cauza AVC- urinară in 2 zile înaintea efectuării sondajului vezical Pacientul prezintă
ului, - asistenta schimbă lenjeria de pat şi de corp spontan emisie de
manifestată a pacientului urină
prin pierderi - supraveghează buna funcţionare a sondei
involuntare de „a demeure”
urină. - notează diureza şi aspectul ei în foaia de
temperatură
Administrează tratament:Manitol 20 % 500
ml; Vitamina C 2 f;Algocalmin 2 f
Sondaj vezical, sonda „a demeure”
asigură pacientului un microclimat 30.03., ora 8:
corespunzător Pacientul prezintă
- asigură cearşafuri curate şi lenjerie de corp emisii spontane
curate şi uscate de urină în
Ringer 250 ml prezenţa sondei
„a demeure”

53
Eliminări Pacientul să nu mai - notează diureza şi aspectul in foaia de Obiectiv
urinare prezinte incontinenţa temperatură nerealizat
inadecvate urinară in 2 zile Manitol 250 ml; Ser glucozat 5 %
Incontinenţa Algocalmin 2 f; Nimotop 3 tb
urinară Vitamina K 4 f; Vitamina B6 2 f
verifică emisiile urinare după scoaterea
sondei: observă caracterul acestora-dacă
sunt spontane sau pacientul simte dacă
micţioneaza
- efectueaz toaleta regiunii perineale cu
atenţie
Eliminări Pacientul să nu mai - asigura lenjerie curata 13.04., ora 12:
urinare prezinte incontinenţa La fel şi bazinetul Pacientul prezintă
inadecvate urinară in 4 h La indicaţia medicului se scoate sonda spontan emisie de
Incontinenţa vezicală urină normală,
urinară sfincterele
controlate
Obiectiv realizat

54
4. Nevoia de a se Alterarea Pacientul să atingă o - asistenta medicală aşează membrele 5.04., ora 8:
mişca şi a mobilităţii autonomie maximală în pacientului în poziţie funcţională Pacient cu
avea o bună fizice deplasare în timp de 10 - mobilizează pasiv membrele pacientului de hemiplegie
postură. Hemiplagie zile mai multe ori/zi pentru a preveni dreaptăspastică
dreaptă complicaţiile Uşoară hipotonie
Hipotonie - supraveghează mereu pacientul musculară
musculară - monitorizează funcţiile vitale si vegetative Obiectiv
- urmăreşte efectul medicamentelor nerealizat
administrate şi rezultatul analizelor de
laborator
Se administrează: Manitol 20 % 500 ml
Ser fiziologic 500 ml; Ringer 500 ml
Memotal 2 f; Nimotop 3 tb; Vitamina B6 4 f
Aspacardin 2 tb
- asistenta medicală planifică cu pacientul un 13.04., ora 8:
Pacientul să atingă o program de exerciţii fizice Hemiplagie
autonomie maximală în - pacientul e incurajat să se mobilizeze în pat drepată
deplasare în timp de 7 - încurajează mersul şi anticipează ajutorul Obiectiv parţial
zile de care poate avea nevoie pacientul realizat
- învaţa pacientul să foloseasca mijloace
pentru deplasare

55
Lipsa autonomiei Pacientul să-şi -încurajează pacientul pentru progresul
îngrijirii dezvolte capacitatea obţinut 05.04., ora 22:
personale pentru îngrijirile Dexamethasona 3 f; Nimotop 3 tb; Prezintă deficit
Hipotonie personale în timp de Aspacardin 2 tb; Memotal 4 tb motor drept total
musculară 20 zile Asigură pacientului condiţii de mediu cu uşoară
adecvate, lenjeria de pat va fi curată, bine hipotonie
întinsă pe pat, fără cusături, lenjeria de corp musculară, deficit
va fi lejeră pentru a nu stânjeni circulaţia în a se îngriji.
- asigură un microclimat corespunzător, Obiectiv
T=18-20 0C nerealizat
recoltează sânge pentru examene de laborator
- administreză medicamentele indicate de
medic
- mobilizează membrele pacientului pasiv si
activ;
- igiena cavităţii bucale se va face cu glicerină
boraxată;
- se instileaza în sacii conjunctivali Vitamina
A câte 2 picături de 2 ori/zi pentru a preveni
uscarea corneei;
- tegumentele vor fi bine spălate şi fricţionate
cu alcool mentolat;

56
 - pregateşte pacientul pentru puncţie lombara
şi efectuarea tomografiei computerizate
5. Nevoia de a Deficit de a-şi Pacientul să prezinte - asigură un microclimat corespunzător, patul 26.03., ora 16
menţine menţine temperatura va fi izolat cu un paravan T = 37,9 0C
temperatura temperatura constantă în timp de - supraveghează starea generală a pacientului Obiectiv
corpului corpului 24 - masoară temperatura in axila de 2 ori/zi nerealizat
constantă constantă. Febra Pacientul să prezinte - notează valorile măsurate în foaia de
37,8 0C temperatura temperatură 28.03., ora 12:
Tegumente hipe constantă în timp de Se administrează: T=38,3 0C
remetice 24 h Vitamina C Obiectiv
Pacientul să Algocalmin 3 f realizar
Deficit de a-şi prezinte temperatura Ceftriaxon 1 g/8 h 13.04., ora 12
menţine constantă în timp de - aplică împachetări cu alcool sau pungi cu T = 37,9 0C
temperatura 4h gheaţa, schimbă lenjeria de corp a pacientului Obiectiv realizat
corpului de câte ori este nevoie Se administrează :
constantă Ceftriaxon 1 g/6h, măsoară temperatura în
Febra 38,8 0C axila de 2ori/zi, aplică comprese reci pe
Tegumente fruntea bolnavului, asigură un microclimat
hiperemice corespunzator

57
6. Nevoia de a respira Posibila alterare a Pacientul să prezinte asistenta curăţă cavitatea
respiraţiei căi respiratorii bucofaringială de mucozitaţi şi 13.04., ora 12
permeabile în timp de resturi alimentare prin badijonarea Pacientul respira
48 ore cu un tampon îmbibat în glicerină normal
Pacientul să prezinte asociată cu stamicină; umidifică Obiectiv realizat
o respiraţie adecvată aerul din încăpere; efectuează cu
în timp de 4 ore pacientul exerciţii de respiraţie
Nevoia de a dormi Somn perturbat din Pacientul să identifică nivelul şi cauza anxietaţii 13. 04.,ora 8
7. cauza beneficieze de somn la pacientul cu insomnie Pacientul a reuşit
disconfortului corespunzător - invaţă pacientul să practice tehnici parţial să se
manifestat din cantitativ si calitativ de relaxare odihnească
senzaţie de - întocmeşte un program de odihnă
neplăcere fizică şi - oferă pacientului o cană cu lapte
psihică cald înainte de culcare
Administrează tratamentul sedativ

58
8. Nevoia de a se Incapacitatea în a se Pacientul să se poată - identifică capacitaţile şi limitele 13.04., ora 12
înbrăca şi a se îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca şi dezbrăca fizice ale persoanei îngrijite Pacientul este
dezbrăca din cauza AVC-ului singur în termen de -în general, aparţinătorii să- i aducă externat. Prezintă
manifestată prin 21 zile haine largi, uşor de îmbrăcat, cu deficit motor drept
hemiplagie. mod de închidere simplu total cu uşoară
-face zilnic exerciţii de motricitate hipotonie musculara,
fizică(la început pasivă) deficit în a se îngriji.
-asistenta îmbracă şi dezbracă Obiectiv nerealizat
pacientul paralizat
-susţine membrul paralizat în timpul
îmbrăcării şi tot cu cel paralizat
începe îmbrăcarea apoi se îmbraca
şi membrul sănătos
-dezbrăcarea începe de la membrul
sănătos şi apoi membrul paralizat

59
9. Nevoia de a evita Dificultate în a evita Pacientul să -asigurarea condiţiilor adecvate Pacientul va fi sprijinit
pericolele pericolele din cauza beneficieze de un -amplasarea pacientului în salon în şi ajutat de familie la
AVC-ului mediu de siguranţa funcţie de stare externare
-informeaza şi stabileşte împreună cu
pacientul planul de recuperare a stării
de sănătate
-efectuează imunizări specifice şi
nespecifice necesare
-ajută pacientul să-şi recunoască şi
depăşească, anxietatea.

DATA EXTERNĂRII: 13 04. 2014

EXAMENE DE LABORATOR
MOD DE
ANALIZA CERUTA VALORI NORMALE VALORI OBŢINUTE
PRELEVARE
UREE SANGUINĂ Puncţie venoasă 0,20 – 0,40 g ‰ 48 ‰
IONOGRAMA SERICA Puncţie venoasă 5- Na- = 135 – 150 mEq/l Na- = 136 mEq/l
SANGUINĂ 10 ml sânge în K+ = 3,5 – 5 mEq/l K+ = 4,6 mEq/l
sticluţe heparinizate Ca+ = 4,5 – 5,5 mEq/l Ca+ = 5,1 mEq/l
Cl- = 95 – 110 mEq/l Cl- = 98 mEq/l
GLICEMIE Puncţie venoasă 5 0,80 – 1,20 g ‰ 1,51 ‰

60
 MOD DE
ANALIZA CERUTA VALORI NORMALE VALORI OBŢINUTE
PRELEVARE
ml sânge 1,42 ‰
1,00 ‰
COLESTEROL Puncţie venoasă 5 1,40 – 2,80 g ‰ 1,44 ‰
ml sânge 1,82 ‰
HEMOLEUCOGRAMA Puncţie venoasă 5 Hemoglobina 13-17 ‰ Hb = 12 g ‰
ml sânge Hematocrit 40-52 % Ht = 40 %
Eritrocite 4.500.000-5.500.000/mm3 Eritrocite=4.200.000/mm3
Leucocite 4.200-8.000/mm3 Leucocite=8.500/mm3
Reticulocite = 10-15 %
ACID URIC Puncţie venoasă 5 0,246 mg % 6 mg %, 7 mg %
ml sânge 5 mg %
CREATININA Puncţie venoasă 5 0,6 – 1,2 mg % 0,8 mg %
ml sânge 0,9 mg %

TRATAMENT
MOD DE
NR. DENUMIREA MOD DE DOZA
ADMINISTRA ACŢIUNE
CRT. MEDICAMENTELOR PREZENTARE ZILNICĂ
RE
1. Manitol 20 % Perfuzie - diuretic osmotic, depletiv Soluţie perfuzabilă 250 ml +
intravenoasa 40 Sac din PVC, din 250 ml
picături/min plastic

61
 MOD DE
NR. DENUMIREA MOD DE DOZA
ADMINISTRA ACŢIUNE
CRT. MEDICAMENTELOR PREZENTARE ZILNICĂ
RE
2. Ser fiziologic Perfuzie - mareşte volemia, debitul cardiac şi Saci din PVC 500 ml +
intravenoasa diureza 500 ml
- menţine echilibrul acido-bazic
3. Memotal Injecţia - irigator cerebral, depletiv - fiole de 10 ml 2 fiole/zi
intramusculara
4. Vitamina C Injecţie - vindecarea fracturilor Fiole de 2-5 ml 2 fiole/zi
intramusculara - favorizeaza depunerea de Ca
- mareste imunitatea
5. Vitamina K In perfuzie - hemostatic, antihemoragic Fiole de 1 ml 2 fiole/zi
intravenoasa 4 fiole/zi
6. Dexametasona In perfuzie - corticosteroid, imunosupresor Fiole de 2 ml 2-3 fiole/zi
venoasa - antiinflamator
7. Algocalmin In perfuzie - antipiretic, analgezic Fiole de 2 ml 3 fiole/zi
intravenoasa - antispastic
8. Metoclopramid Cale orala - antiemetic, antivomitiv propulsiv Tablete 3 tablete/zi
9. Nimotop Cale orală - previne leziunile cerebrale 30 mg/tb 3 tablete/zi
10. Aspacardin Per os - amelioreaza metabolismul Tablete 2 tablete/zi
miocardic
- atenuează senzaţia de oboseală
- creşte capacitatea de utilizare a O2

62
 MOD DE
NR. DENUMIREA MOD DE DOZA
ADMINISTRA ACŢIUNE
CRT. MEDICAMENTELOR PREZENTARE ZILNICĂ
RE
- favorizează sinteza intracelulara a
fosfaţilor donatori de O2
11. Fenobarbital Per os -hipnotic,sedativ anticonvulsivant Tablete 100 mg 2 tablete/zi
antiepileptic
- slab antispastic
12. Tramal In perfuzie - antitermic puternic Fiole 2 fiole/zi
intravenoasă
13. Ceftriaxon Injectie i.m. - cefalosporina semisintetica Flacoane 1 10g 1 g/8 h/zi
- antibacterian 1 g/ 12 h/zi
- antibiotic bactericid
14. Vitamina B6 Injecţie i.m. - metabolismul aminoacizilor Comprimate a 250 4 fiole/zi
mg
Fiole 5 ml

63
EVALUAREA FINALĂ N.N. 80 ANI
MOD DE ALIMENTAŢIE: Alimentaţie mixtă
CONCLUZII
Pacientul N.N. în vârstă de 80 ani, în antecedente cu HTA, se internează în secţia Neurologie cu
deficit motor total drept cu instalaţie totală.
Bilanţ general bun:
TA= 180-90 mmHg compensate cardiorespirator
Examen neurologic :
-hemiplegie dreapta,
-LCR hemoragic
Evoluţie favorabilă sub depletive si hemostatice. Devine conştient, rămâne cu deficit motor total
drept.
Recomandări la exernare: gimnastică , masaj, control la 30 zile

64
CAZUL II. PLAN DE ÎNGRIJIRE
1. CULEGEREA DATELOR
Directe: pacienta
Indirecete : dosarul medical actual, echipa de îngrijire, familia
DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI M.G.
DATE RELATIV STABILE
Nume : M
Prenume : G
Vârsta : 78 ani
Sex : Feminin
Religie : Ortodoxă
Naţionalitatea: Română
Starea civilă: Văduvă
Ocupaţia : Pensionară
DATE VARIABILE
Domiciliul : Rural
Condiţii de viaţa şi muncă: Locuieşte singură într-o casă cu trei camere şi dependinţe, încălzire cu
lemne, condiţii relativ igienice; munceşte în gospodarie şi agricultură.
Mod de petrecere a timpului liber: Tricotaj, emisiuni tv.
DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ
Date antropometrice
Greutatea : 59 kg
Înălţimea: 1,58 m
Grup sanguin : B III, RH+
Limite senzoriale
Alergii: nu prezintă
Proteze : nu prezintă
Acuitatea vizuală şi auditivă: relativ diminuată
Somn : peturbat
Mobilitate: diminuarea forţei musculare
Alimentaţie : necorespunzătoare
Eliminări : inadecvate

65
Antecedente heredo-colaterale
TBC-ul în familie,
Antecedente personale
Fiziologice :
Menarha la 14 ani;
Menopauza la 50 ani;
naşteri 1; avort spontan 1;
Patologice : Bolile copilariei fără a preciza care anume.
2. INFORMAṬII LEGATE DE BOALA
Motivele internarii: Deficit motor al membrelor de partea dreaptă.
Istoricul bolii
Pacienta M.G. în vârstă de 78 ani, prezintă în cursul dimineţii deficit de foţă la membrele de
partea dreaptă, se internează de urgenţă pentru tartament şi examene de specialitate.
Diagnostic la internare: AVC cardioembolic carotidian stâng; hemipareza dreaptă.
Data internării: 25.05.2014
Examen clinic pe aparate
Stare generală: alterată
Stare de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: conştientă
Facies: asimetric
Tegumente: palide
Mucoase: normal colorate
Sistem ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili
Sistem muscular: normal reprezentat
Sistem osteo-articular: integru, mobil
Aparat respirator: torace mobil, murmur vezicular prezent bilateral
Aparat cardiovascular: TA=180/100 mmHg, AV= 105/min
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare
Ficat, cai biliare, splina: nepalpabile
Aparat urogenital: rinichi nepalpabil, glob vezical
Sistem nervos, endocrin, organe de simt: Babinski pozitiv dreapta, ROT dr<st, fără tulburări de
limbaj.

66
 3. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
NR. NEVOIA MANIFESTARI DE DEPENDENŢĂ
CRT. FUNDAMENTALA
1 A respira şi a avea o bună Tahicardie
circulaţie HTA
2 A bea şi a mânca Dificultate de a se alimenta şi hidrata
3 A elimina Glob vezical
Micţiuni absente
4 A se mişca şi a avea o bună Dificultate de a se ridica, aşeza, a merge
postură
5 A dormi şi a se odihni Somn peturbat
Ore insuficiente de somn
6 A se îmbrăca şi dezbrăca Dificultate de a îmbraca şi dezbrăca
Dificultate de a-şi mişca membrul superior şi
inferior drept
7 A menţine temperatura
corpului în limite normale
8 A fi curat, îngrijit, a proteja
tegumentele si mucoasele
9 A comunica Dificultate de a-şi practica religia
10 A acţiona conform propriilor Sentimente de inutilitate
convingeri şi valori, de a Incapacitatea de a îndeplini activitaţi însemnate
practica religia
11 A fi preocupat în vederea Dificultate de a îndeplini activităţi recreative
realizării
12 A se recrea
13 A învăţa cum să-ţi păstrezi Cunoştinţe insuficiente
sănătatea
14 A evita pericolele

67
 4. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENṬA
Pacienta are nevoie de echipa de îngrijire în satisfacerea unor nevoi fundamentale.
Nivelul II de dependenţa moderată şi temporară.
5. DIAGNOSTIC NURSING
Alterarea respiraţiei şi circulaţiei din cauza alterării muşchiului cardiac manifestat prin HTA,
tahicardie.
Retenţie urinară din cauza retenţiei urinare mainfestate prin paralizia musculaturii vezicale.
Dificulate de a se alimenta şi hidrata din cauza diminuării mobilitaţii manifestată prin
hemipareză dreaptă.
Dificultate de a se deplasa datorită alterării centrului nervos manifestată prin hemipareza
dreaptă.
Dificultate de a îmbrăca şi dezbrăca din cauza hemiplegiei manifestată prin dificultatea de a-
şi mişca membrele, de a se încălţa – descălţa, de a-şi descheia nasturii.
Dificultate în păstrarea igienei corporale din cauza hemiparezei manifestată prin carenţe de
igienă.
Comunicare ineficientă la nivel motor din cauza alterării centrului nervos manifestată prin
dispariţia totală a funcţiei motorii muscular pe partea dreaptă.
Anxietate din cauza spitalizării, a necunoaşterii prognosticului bolii manifestată prin
nelinişte, îngrijorare, somn perturbat.
Somn peturbat din cauza anxietăţii manifestat prin adormiri dicifle, treziri frecvente, ore
insuficiente de somn.
Incapacitatea de a îndeplini activitaţi recreative din cauza lezării integritaţii fizice
manifestată prin dificultatea de a desfaşura activitaţile preferate.
Devalorizare din cauza peturbării stimei de sine manifestată prin sentiment de
incompetenţă.
Dificultate de a-şi practica religia din cauza mobilizării la pat manifestat prin hemiplegie
dreptă.
Deficit de cunoştinţe din cauza inaccesibilităţii la informaţie manifestat prin cunoştinţe
insuficiente asupra bolii şi a măsurilor de prevenire.

68
 6. APLICAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE

NR. NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENṬII AUTONOME SI

OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATĂ DE NURSING DELEGATE
1 A respira şi Alterarea Pacienta să -măsor TA, P, R, T şi le notez în foaia de -în urma
a avea o respiraţiei şi prezinte funcţii temperatură intervenţiilor, autonome şi
bună circulaţiei din vitale în limite -recoltez sânge pentru VSH, uree, delegate,
circulaţie cauza alterării fiziologice în glicemie, cholesterol, fibrinogen, 25.05.2014
muşchiului termen de triglyceride, timp HOWEL, transaminaze TA=180/100 mmHg,
cardiac aproximativ 3-4 -Administrez medicaţia prescrisă: AV=105/min
manifestat prin zile Manitol, Piracetam, Clexan, 28.05.2014
HTA,tahicardie. Trombostop, ser fiziologic, Digoxin, TA=170/100 mmHg,
Nitropector AV=80/min
30.05.2014
TA=120/170 mmHg, Av=80/min
2 A se mişca şi Dificultate de a Pacienta: -asigur o poziţie fiziologică a membrelor 28.05.2014Pacienta efectueaza
a avea o se deplasa -să efectueze pacientei cu braţele pe lângă corp, dar nu uşoare mişcări active ale
bună datorită alterării mişcări active cu lipite de corp membrelor inferioare şi superior
postură centrului nervos membrul inferior -aşez membrele inferioare departe unul drept, mai reduse la cel superior.
manifestată prin şi superior drept de celălalt cu colaci de vată sub călcâie 30.05.2014
hemipareză -să se deplaseze -mobilizez pasiv pacienta la doua ore din Pacienta se ridică în poziţie
dreaptă. cu ajutor câţiva decubit dorsal în decubit lateral stâng şi semişezând ajutată.
paşi în termen de drept 31.05.2014

69
 3-4 zile, apoi -solicit cooperarea pacientei la Pacienta se
până la toaleta în schimbările de poziţie deplasează cu ajutor câţiva paşi.
termen de 7-8 -efectuez mişcări pasive ale membrelor 02.06.2014
zile prin mişcări de flexie, extensie şi rotire Pacienta, ajutată se deplasează
-să nu prezinte de trei ori pe zi câte 5 minute
escare -invăţ pacienta să-şi mobilizeze mâna
dreaptă cu ajutorul celei stângi
3 A fi curat, Deficit de Pacienta să fie -antrenez pacienta în efectuarea 25.05.2014
îngrijit, a autoîngrijire din capabilă să-şi autoîngrijirilor Pacienta a fost alimentată în
proteja cauza deficitului satisfacă parţial -evaluez cu pacienta ce poate să facă perfuzie I.V.
tegumentele motor manifestat nevoile de singură şi ce nu poate legat de îngrijire 29.05.2014
şi mucoasele prin: autoîngrijire, de a de igiena (se spală pe faţă cu mana Pacienta foloseşte mâna stângă
-incapacitate de a se spăla, de a se stangă, nu-şi poate face toaleta intimă) pentru a se alimenta, a se
se spăla îmbrăca, în -mă îngrijesc sa-i fie asigurate îngrijirile îmbrăca, a se spăla pe faţă, pe
-incapacitate de a decurs de de igiena personala ale pacientei (izolare mâini
se îmbrăca aproximativ 7 cu un paravan) 01.06.2014
-dificultate de a zile -după fiecare toaletă efectuez fricţiuni Pacienta încearcă în permanenţă
se alimenta ale spatelui, toracelui şi membrelor cu să exerseze mişcări cu mâna
-incapacitate de a alcool mentolat şi pudră de talc dreaptă
se deplasa la -încurajez pacienta să se alimenteze
toaleta folosind mâna stângă
4 A elimina Retenţie urinară Pacienta: -îi explic pacientei care este cauza 25.05.2014 Pacienta suportă
din cauza -să prezinte retenţiei, că este o situaţie remediabilă sonda à dèmeure

70
 retenţiei urinare diminuarea -îi explic necesitatea sondajului vezical 29.05.2014
mainfestate prin retenţiei urinare (instituirea sondei à dèmeure pentru o După scoaterea sondei à
paralizia Să redobândească perioadă de timp) dèmeure, episoadele de emisie
musculaturii emisie urinară în -efectuez sondajul vezical la indicaţia urinară sunt în limite fiziologice
vezicale. limite fiziologice medicului -pacienta cere plosca la pat.
în decurs de -urmăresc diureza zilnică
aproximativ 7
zile
5 A dormi şi a Somn peturbat Pacienta să favorizez odihna pacientei prin Pacienta are somn regenerator
se odihni din cauza beneficieze de suprimarea surselor care-i pot determina fără coşmaruri
anxietaţii somn disconfort şi iritabilitate 29.05.2014Pacienta adoarme cu
manifestat prin corespunzator -identific cauza anxietaţii uşurinţă şi se trezeşte odihnită
adormiri dicifle, calitativ şi -administrez tratament medical 30.05.2014Starea de nelinişte a
treziri frecvente, cantitativ în (diazepam- o fiola- seara dispărut. Pacienta s-a obişnuit cu
ore insuficiente decurs de trei -observ efectul acestuia asupra persoanele cu care împarte
de somn patru zile organismului pacientei salonul; s-a resemnat în faţa
situaţiei cu privire la starea sa de
sănătate
6 A se recrea Incapacitatea de Pacienta să-şi -determin pacienta să-şi exprime Pacienta odata cu ameliorarae
a îndeplini recapete sentimentele, îi câştig încrederea şi o ajut stării sale de sănătate şi-a
activitaţi încrederea în să depăşească momentele dificile recăpătat buna
recreative din forţele proprii în -aleg mijloacele de recreere în funcţie de dispoziţie şi încrederea în
cauza lezării termen de o starea sa fiziologica propriile forte

71
 integrităţii fizice săptămână -administrez şi supraveghez efectul
manifestată prin tratamentului indicat de medic
dificultatea de a
desfaşura
activităţile
preferate.
7 A fi Devalorizarea Pacienta să-şi -mă îngrijesc să cunosc sentimentele, în Pacienta a reuşit să treacă peste
preocupat în din cauza recapete interesul interesele şi capacitaţile pacientei, prin sentimentul de inferioritate şi de
vederea peturbării stimei faţă de sine şi de dialogul pe care îl port zilnic cu aceasta, pierdere a imaginii de sine, a
realizării de sine alţii în decurs de acordându-i atenţia cuvenită acceptat justa realitate.
manifestată prin 7 zile -ajut pacienta să se adapteze la noul rol,
sentiment de să realizeze o percepţie justă a realitaţii,
incompetenţă. să se integreze în colectiv.
8 A învaţa Deficit de Pacienta să -explorez nivelul de cunoştinţe al Pacienta este cooperantă,
cum să-ţi cunoştinţe din capete cunoştinţe pacientei privind boala, modul de receptivă, prezintă interes pentru
păstrezi cauza despre boala, manifestare, măsurile preventive şi acumularea de noi cunoştinţe
sănătatea inaccesibilitaţii regimul de viaţă curative, modul de participare la despre boala, tratament, mod de
la informaţii, pentru a preveni recuperare recuperare, prevenirea
manifestat prin un nou accident -identific manifestările de dependentă, recidivelor.
cunoştinţe vascular interacţiunile lor cu alte nevoi, stimulez
insuficiente dorinţa de cunoaştere, motivez
asupra bolii şi a importanţa acumulării de noi cunoştinţe
măsurilor.

72
EXAMENE PARACLINICE

EXAMENUL VALOAREA VALORI

MOD DE RECOLTARE
CERUT OBṬINUTĂ NORMALE
Leucocite p.v.-2ml sânge/EDTA 7500/mm 4000-8000/mm
vacutainer cu capac mov
Hemiglobina p.v.-2ml sânge/EDTA 13,0 g% 12-15 g%
vacutainer cu capac mov
Hematocrit P.v.-2 ml sânge/EDTA 41 % 40-45%
Vacutainer cu capac mov
trombocite P,v.-2ml sânge/EDTA 225000/mm 150.000-
Vacutainer cu capac mov 400.000/mm
VSH 0,4 citrat de Na 3,8/ 5,2 mm/1h 5-10mm/1h
Steril +1,6 ml sange
Fară stază venoasă
Vacutainer cu capac negru
Cholesterol 5ml sânge simplu 202mg% 140-220 mg%
Nehemolizat
Vacutainer cu capac roşu sau
portocaliu
T.G.O. p.v.-5 ml sânge simplu 20 u.i. 5-17u.i.
nehemolizat
vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
T.G.P. p.v.-5 ml sânge simplu 13 u.i. 4-13u.i.
nahemolizat
vacutainer cu capac roşu sau
portocaliu
Uree p.v.-2 ml sânge simplu 35 % 20-40mg%
nehemolizat ;vacutainer
cu capac roşu sau portocaliu
Triglyceride p.v.-5 ml sânge simplu 47 mg% 50 mg%
73
EXAMENUL VALOAREA VALORI
MOD DE RECOLTARE
CERUT OBṬINUTĂ NORMALE
nehemolizat
vacutainer cu capac roşu sau
portocaliu
Timp p.v. 4,5 ml sânge /0,5ml oxalat de 180” 90”-150”
HOWEL sodiu
vacutainer cu capac roşu sau
portocaliu
Cretinina -10 ml din prima urina 0,8 gr% -b=1-1,5gr%
-f=0,5 gr%

EXTERNAREA PACIENTEI
Data externarii: 04.11.2013
Starea la externare: ameliorata
- Pacienta a fost internată cu manifestări de deficit motor al membrelor de partea dreaptă ,semnul
Babinski prezent, fără tulburări de limbaj. Pe parcursul intrnării s-au efectuat investigaţii
confirmându-se diagnosticul de AVC ischemic , în urma tomografiei . I s-au administrat
medicamente anticoagulante , diuretice , hipotensoare . Starea generală a pacientei s-a îmbunătăţit
răspunzând pozitiv la tratamentul administrat. Este externată în stare ameliorată , urmând tratament
în ambulatoriu.
BILANTUL AUTONOMIEI:
Evaluarea funcţiilor vitale:
Respiraţie liberă cu frecvenţă în limite fiziologice r=18r/min
TA în limite fiziologice TA=120/70mmHg
Puls în limite fiziologice P =80/min
Recomandări la externare:
-regim alimentar hiposodat, sărac în grăsimi animale;
-control medical după o lună de la externare;
-control transaminaze;
-evitarea situaţiilor ca risc (înălţime, foc, tensiune electrică); renunţarea la cafea, alcool, cola.

74
CAZUL III. PLAN DE ÎNGRIJIRE
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI C.A.
1.CULEGEREA DATELOR
Surse de date:
Directe: pacienta
Indirecete : dosarul medical actual, echipa de îngrijire, familia
Metode de culegere a datelor:
Interviul
Observaţia
Studiul documentelor medicale
Colaborarea cu echipa de îngrijire
DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI
Date relative stabile
Nume: C
Prenume: A
Vârsta: 69 ani
Sex: femin
Religie ortodoxă
Nationalitate: română
Stare civilă: vaduvă
Ocupaţie: pensionară
Date variabile
Domiciliul: mediul rural
Condiţii de viaţă şi muncă:locuieşte împreună cu fiul ( căsătorit); într-o casă cu patru camere şi
dependinţe, încălzire cu lemne, condiţii relative igienice. Munceşte în gospodărie şi agricultură.
Mod de petrecere a timpului liber: alaturi de nepoti şi familie.
DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ
Date antropometrice
Greutate: 60kg
Talie:1,60m
Grup sanguine:A II,Rh:+
LIMITE SENZORIALE

75
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu prezintă
Acuitate vizuală şi auditivă: relativ diminuate
Somn: liniştit
Mobilitate: diminuată
Alimentaţie: în deficit
Eliminări: incontinenţa urinara
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
-neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV în familie
ANTECEDENTE PERSONALE
FIZIOLOGICE:
-menarha-la 13 ani;
-menopauza –la 49 ani;
sarcini:2 naşteri
PATOLOGICE:
-bolile copilăriei fără să poată preciza care anume;
INFORMAṬII LEGATE DE BOALA
MOTIVELE INTERNĂRII
-deficit motor hemicorp stâng
ISTORICUL BOLII
Pacienta C.A., în vârstă de 69 ani, care prezintă în cursul dimineţii de azi deficit motor total la
nivelul hemicorpului stâng se interneaza de urgent pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE
AVC hemoragic, hemiplegie stânga , HTA
DATA INTERNĂRII
20.02.2014 ora 14:15
EXAMEN CLINIC PE APARATE
STARE GENERALĂ: alterată
STARE DE NUTRIṬIE: bună
FACIES: asimetric
TEGUMENTE: normale
MUCOASE: normale

76
SISTEM GANGLIONAR: nu se palpeaza
SISTEM MUSCULAR: normal reprezentat
SISTEM OSTEO_ARTICULAR: integru, mobil
APARAT RESPIRATOR: torace mobil , fără raluri
APARAT CARDIOVASCULAR: zgomote cardiace crescute , TA=200/100 mmHg, P=74/min
APARAT DIGESTIV: abdomen suplu ,
FICAT, CAI BILIARE, SPLINA: relative normale
APARAT URO-GENITAL: rinichi neplpabili , urini normo- crome
SISTEM NERVOS, ENDOCRIN, ORGANE DE SIMṬ: fără semne meningiene, hemiplegie
stânga , pareza facială central stânga, Babinski pozitiv –membru stâng
SECṬIA RADIOIMAGISTICĂ
DIAGNOSTIC LA TRIMITERE: AVC hemoragic
REGIUNE EXAMINATĂ:craniu
REZULTAT: plaja hiperdensa hematică situate capsule renticular de partea dreaptă cu fin edem
perifocal. Plaja hipodensă situate occipito parietal dreapta cu topogafie pasagitată. Sistem
ventricular uşor asimetric situate pe linia mediană.
STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENṬĂ
Pacienta are nevoie de echipa de îngrijire în satisfacerea unor nevoi fundamentale.
Nivelul II de dependenţă moderată şi temporară .
DIAGNOSTIC NURS
1. Alterarea circulaţiei din cauza alterării muşchiului cardiac manifestat prin HTA, fibriaţia atrială.
2. Alterarea mobilităţii fizice din cauza deficitului motor şi senzorial manifestat prin hemipegie
stânga.
3. Alimentaţie necorespunzatoare din cauza alterării centrului nervos manifestat prin dificultate de a
înghiţi.
4. Eliminare inadecvată manifestată prin incontinenţa urinară.
5. Somn perturbat din cauza disconfortului manifestat din senzaţie de neplacere fizică şi psihică .
6. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca din cauza alterării centrului nervos manifestat prin
hemiplegie.
7. Carenţe de igiena din cauza prezenţei edemului cerebral manifestat prin păr murdar şi gras, în
dezordine, miros dezagreabil.

77
8. Perturbarea stimei de sine din cauza lipsei de control a sfincterului urinar manifestat prin
nelinişte.
9. Anxietate legată de necunoaşterea prognosticului bolii manifestată prin tristeţe, nelinişte,
îngrijorare.
10. Deficit de cunoştinţe legat de ignoranţa manifestată prin dorinţa de a acumula noi cunoştinţe
despre boala.

2. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE PACIENTEI C.A. 69 ANI

NR.
NEVOIA FUNDAMENTALĂ MANIFESTARI DE DEPENDENŢĂ
CRT.
1. A respira şi a avea o bună circulaţie Fibrilaţie latriala,HTA
2. A bea şi a mânca Disfagie, consum redus de lichide
3. A elimina Incontinenţa urinara
4. A se mişca şi a avea o bună postură Dificultate de a se mobiliza, de a merge.
5. A dormi şi a se odihni Disconfort senzaţie de neplăcere fizică şi psihică
6. A se îmbraca şi dezbrăca Dificultate de a îmbrăca şi dezbrăca
7. A menţine temperatura corpului în Independentă
limite normale
8. A fi curat, îngrijit, a proteja Păr murdar şi gras în dezordine
tegumentele şi mucoasele Degaja miros dezagreabil
Alterarea integrităţii tegumentelor
9. A evita pericolele Independenta
10. A comunica Independenta
11. A acţiona conform propriilor Independenta
convingeri şi valori, de a practica
religia
12. A fi preocupat în vederea realizării Tristeţe, sentiment de inferioritate şi de pierdere a
imaginii de sine.

13. A se recrea Independenta

14. A învăta cum să-ţi păstrezi Cunoştinţe insufuciente
sănătatea
78
3.EXAMENE PARACLINICE
NR. EXAMENUL MOD DE RECOLTARE VALORI VALORI
CRT. CERUT NORMALE NORMALE
1. Leucocite p.v.-2ml sânge/EDTA 4000-8000/mm 7800/ mm
vacutainer cu capac mov
2. Hemiglobina p.v.-2ml sânge/EDTA 12-15 g% 14 g %
vacutaner cu capac mov
3. Hematocrit P.v.-2 ml sânge/EDTA 40-45% 42 %
Vacutainer cu capac mov
4. trombocite P,v.-2ml sânge/EDTA, vacutainer cu 150.000-
capac mov 400.000/mm 240.000/mm
5. VSH 0,4 citrat de Na 3,8/ 5-10mm/1h 6 ml / 1h
Steril +1,6 ml sânge, Fără stază venoasă
vacutainer cu capac negru
6. Cholesterol 5ml sânge simplu nehemolizat, 140-220 mg% 202 mg %
vacutainer cu capac roşu sau portocaliu
7. T.G.O. p.v.-5 ml sânge simplu nehemolizat 5-17u.i. 28u.i.
vacutainer cu capac roşu sau portocaliu
8. T.G.P. p.v.-5 ml sânge simplu nehemolizat 4-13u.i. 20u.i.
vacutainer cu capac roşu sau portocaliu
9. Uree p.v.-2 ml sânge simplu nehemolizat 20-40mg% 36%
;vacutainer cu capac roşu sau portocaliu
10. Triglyceride p.v.-5 ml sânge simplu nehemolizat 50 mg% 50 mg %
vacutainer cu capac roşu sau portocaliu
11. Fibrinogen p.v. 4,5 mg sânge +0.5 ml citrate de 200-400 mg % 220 mg %
sodiu ; vacutainer cu capac bleu

12. cretinina -10 ml din prima urina -b=1-1,5gr% 0,57 gr %

-f=0,5 gr%

79
NR. EXAMENUL MOD DE RECOLTARE VALORI VALORI
CRT. CERUT NORMALE NORMALE
13. glicemie Puncţie capilară –glucotest 80- 120 mg % 124 mg%
Puncţie capilară -2 ml sânge / florura de
Na- 4mg

14. Timp HOWEL p.v. 4,5 ml sânge / 0,5 ml oxalate de 90”-150” 220”
sodium
vacutainer cu capac roşu sau portocaliu

80
 4. APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE III.
DIAGNOSTIC
NR. NEVOI INTERVENṬII AUTONOME ŞI
NURSING OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATE DELEGATE

1. A respira şi a Alterarea circulaţiei Pacienta să -măsor TA, P, R, T şi le notez în foaia de 20. 02.2014
avea o bună din cauza alterării prezinte funcţii temperatură TA=200/100mmHg
circulaţie muşchiului cardiac vitale în limite -recoltez sânge pentru VSH, HLG, AV=105/min
manifestat prin HTA, fiziologice în protein, glucide, urobilogen, bilirubina, 24.02.2014
fibriaţia atrială. termen de cholesterol, triglyceride, fibrinogen, timp TA=170/100mmHg
aproximativ 3-4 HOWEL. AV=80/min
zile. -administrez medicaţia prescrisă. 26.02.2014
TA=150/70mmHg
AV=76/min
2. A se mişca şi a Alterarea mobilitaţii Pacienta : Asigur o poziţie fiziologica a membrelor 26.02.2014
avea o bună fizice din cauza - să efectueze pacientei cu braţele pe lângă corp dar nu A început sa mişte
postură deficitului motor şi mişcări active cu lipite de corp. membrul stâng inferior.
senzorial manifestat membrul inferior Aşez membrele inferioare departe unul de 29/02/2014
prin hemipegie şi superior stâng; celălalt cu colaci de vată sub călcâie. Deficitul motor ameliorat
stânga. - să se deplaseze Solicit cooperarea pacientei la schimbara semnificativ la nivelul
câţiva paşi cu poziţiei. membrul superior stâng;
ajutor în termen In decubit lateral sprijin spatele pacientei pacienta se ridică în
de aprox. 7-8 zile cu pătura rulată sau cu o pernă, braţul poziţie semişezând.
apoi până la deasupra în semiflexie pe abdomen iar 4/03/2014

81
 DIAGNOSTIC
NR. NEVOI INTERVENṬII AUTONOME ŞI
NURSING OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATE DELEGATE

toaleta în decurs celălalt pe lângă corp. Pacienta (ajutată) se

de aprox. 10 zile. Efectuez masajul spatelui şi membrelor la deplasează la toaletă.
fiecare schimbare de poziţie.
Invăţ pacienta sa-şi mobilizeze mâna
stângă cu ajutorul mâinii drepte.
3. A fi curat, Deficit de Pacienta sa fie Particip la efectuarea toaletei respectând 20/02/2014
îngrijit, a autoîngrijire din capabilă să-şi urmatoarea succesiune: se începe cu faţa, Pacienta a fot alimentată
proteja cauza deficitului satisfacă parţial gâtul si urechile, apoi braţele şi mâinile, pasiv.
tegumentele şi motor manifestat prin nevoile de partea anterioară a toracelui, abdomen, 24/02/2014
mucoasele incapacitatea de a se autoîngrijire în faţa anterioară a coapselor, se întoarce Pacienta este alimentată
spăla, de a se decurs de aprox pacienta în decubit lateral şi se spală activ la pat în decubit
îmbraca, de a se o săptămâna. spatele, fesele şi faţa posterioară a lateral stâng.
alimenta, de a se coapselor, din nou în decubit dorsal se 25/02/2014
deplasa la toaletă. spală gambele şi picioarele, organelle Pacienta încearca în
genitale externe. permanenţă să execute
Îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale. mişcări cu mâna şi
Dupa spălarea întregului corp se piciorul stâng
fricţioneaza cu alcool mentolat îndeosebi
regiunile expuse la escare.
Ajut pacienta în alimentaţie – alimentare

82
 DIAGNOSTIC
NR. NEVOI INTERVENṬII AUTONOME ŞI
NURSING OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATE DELEGATE

pasiva.
4. A elimina Incontinenţa urinară Pacienta: - explic pacientei care este cauza 21.02.2014-Pacienta
legată de perturbarea - să prezinte incontinenţei şi că este o situaţie suporta sonda.
sfincteriana(lipsa diminuarea remediabilă. 23.02.2014-Dupa
controlului nervos) episoadelor de - explic necesitatea sondajului vezical. scoaterea sondei
manifestată prin incontinenţă; -Efectuez sondajul veziical la indicaţia episoadele de
emisie involuntară de -să medicului în condiţii de asepsie atât a incontinenţă sunt mai
urină. redobândească pacientei şi instrumentelor cât şi a rare.
parţial continenţa mâinilor asistentei medicale. Pacienta respectă
urinară în decurs După scoaterea sondei stabilesc cu programul stabilit.
de 7-10 zile. pacienta un program de eliminare din 2 în
2 ore cu creşteri progressive a intervalelor.
Urmăresc diureza zilnică.
5. A bea şi a Risc de alterare a Pacienta: Evaluez în permanenţă capacitatea de 22.02.2014
mânca nutriţiei prin deficit -să-şi menţină deglutiţie -pacienta nu prezintă
legat de tulburările starea de Încerc administrarea orală de lichide semen de deshidratare.
de deglutiţie nutriţie prezentă (lapte , ceai ), alimente semisolide 25.02.2014
, să fie (piureuri , legume pasate ), prin Pacienta bea din cana cu
alimentată şi administrarea de cantitaţi mici la cioc şi cu paiul. Se pot
hidratată interval mic de timp. administra pe cale orala

83
 DIAGNOSTIC
NR. NEVOI INTERVENṬII AUTONOME ŞI
NURSING OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATE DELEGATE

corespunzător Manifest răbdare în alimentarea alimente lichide în

cantitativ şi pacientei cantitate de 1500 ml pe zi
calitativ pe Institui la indicaţia madicului perfuzii şi semisolide.
toata durata zilnice , supraveghez perfuzia instituită, îi 26/02/2014
spitalizării explic pacientei că este necesară având în Pacienta este hidratata
vedere aportul alimentar mic pe cale orală. corespunzator.
De perseverat.
6. A acţiona Perturbarea stimei de Pacienta să-şi Explic pacientei că foarte mult contează 29/02/2014
conform sine din cauza accepte voinţa ei de a se face bine, pentru a depăşi Având în vedere evoluţia
propriilor hemiplegiei modificarea această fază grea. favorabilă, pacienta este
convingeri şi manifestată prin imaginii Sfătuiesc fiul să nu plângă în preajma ei mai liniştită, optimistă,
valori, de a nelinişte, agitaţie, corporale deoarece efectul ar putea fi negativ pt ea. încrezătoare, încearcă să
practica anxietate. tranzitorie. se adapteze la noua
religia situaţie.
7. A dormi şi a se Perturbarea somnului Pacienta să Discut cu pacienta cauzele disconfortului. 01.03.2014 Pacienta nu
odihni din cauza beneficieze de Aplic tehnici de îngrijire curentă necesare mai prezintă disconfort
disconfortului confort fizic şi obţinerii stării de satisfacţie. fizic şi psihic, prezintă
manifestat prin stare psihic pe durata Observ şi notez schimbările. bună dispoziţie.
neplacută fizică si spitalizării.
psihică.

84
 DIAGNOSTIC
NR. NEVOI INTERVENṬII AUTONOME ŞI
NURSING OBIECTIVE EVALUARE
CRT. AFECTATE DELEGATE

8. A învăţa cum Deficit de cunoştinţe Pacienta să -explorez nivelul de cunoştinţe al Pacienta este cooperantă,
să-ţi păstrezi legat de ignoranţa capete cunoştinţe pacientei privind boala, modul de receptivă, prezintă interes
sănătatea manifestata prin despre boală, manifestare, măsurile preventive şi pentru acumularea de noi
dorinţa de a acumula regimul de viaţă curative, modul de participare la cunoştinţe despre boală,
noi cunoştinţe despre pentru a preveni recuperare tratament, mod de
boala. un nou accident -identific manifestările de dependenţă, recuperare, prevenirea
vascular interacţiunile lor cu alte nevoi recidivelor.
-stimulez dorinţa de cunoaştere
-motivez importanţa acumulării de noi
cunoştinţe

85
EXTERNAREA PACIENTEI
Data externării: 03.03.2014
Starea la externare: ameliorată.
- Pacienta a fost internată cu manifestări de deficit motor al membrelor de partea stânga, pareza
facială stângă, semnul Babinski prezent, fără tulburări de limbaj, cu tulburări de deglutiţie. Pe
parcursul internării s-au făcut investigaţii confirmându-se diagnosticul de AVC hemoragic, în urma
tomografiei. I s-au administrat medicamente antiedematoase, diuretice, hipotensoare. Starea
generală s-a îmbunătăţit răspunzând pozitiv la tratamentul administrat. Este externată în stare
ameliorată urmând tratament în ambulator.
BILANṬUL AUTONOMIEI:
Evaluarea funcţiilor vitale:
Respiraţie liberă cu frecvenţa în limite fiziologice R=18r/min; TA în limite fiziologice
TA=120/60mmHg; Puls în limite fiziologice AV=80/min
Se poate deplasa susţinută. Se alimenteaza singură. Prezintă cunoştinţe suficiente despre boală şi
tratament.
Recomandări la externare:-regim alimentar hiposodat, sărac în grăsimi animale; control medical
după o lună de la externare; evitarea situaţiilor cu risc ( înălţime, foc, tensiune electrică);
-renunţarea la cafea, alcool, cola, control periodic la medical de familie.

86
CONCLUZII

Sănătatea, acest echilibru de bunăstare bio-psiho-socială, poate fi oricând perturbată de

anumiţi factori negativi, care-l aduc pe individ într-o stare critică ce trebuie rezolvată de personalul
medical cu promtitudine şi competenţă.
Accidentul vascular cerebral constituie, prin incidenţa şi gravitate, o problemă deosebită de
sănătate şi reprezintă peste 30% din cauzele de deces.
Având în vedere faptul că după accidentul vascular cerebral rămân o serie de pacienţi cu
sechele neurologice importante, parţial sau total dependenţi, la fel de importantă ca şi profilaxia
primară este şi cea secundară, ce consta în tratamentul corect după producerea accidentului vascular
cerebral, prevenirea recidivelor, tratamentul de recuperare motorie în vederea reintegrării sociale a
acestor pacienţi.
Evaluarea pacientului cu accident vascular cerebral, indiferent de opţiunea terapeutică , se
face din punct de vedere:
- neurologic;
- medical, în special cardiologic;
- radiologic, imagistic, neuro-fiziologic.
În urma cazurilor studiate, apreciem că: accidentul vascular cerebral reprezintă un capitol
important şi permanent în pregătirea asistentei medicale, iar prin implicaţiile şi dificultăţile
diagnosticului şi tratamentului , o gravă problemă de sănătate.

87