Metode de hemostază în epistaxisul posterior

Conduita terapeutică
Medicul va avea echipament de protecție.

A. Hemostaza locală
 calmarea bolnavului;
 poziția bolnavului- șezând, cu “bărbia în piept”, deschis la guler;
 evacuarea cheagurilor din fosele nazale (aspirație, suflatul fiecărei fose nazale în parte);
 (auto)compresie digitală pe partea sângerării timp de 10 minute;
 introducerea în fosa nazală a unei mase cu substanță vasoconstrictoare (Adrenalină 1‰,
Efedrină 2-3%, de Nafazolină 1‰ ) sau hemostatice sau bureți cu fibrină (Gelfaom, Sorbacel,
Surgicel, burete de fibrina) după anestezie locală (Xilină 1%). Se vor măsura obligatoriu TA și
pulsul;
 cauterizare chimică sau electrică a punctelor hemoragice;
 tamponament nazal posterior uni sau bilateral în sângerarea posterioară;
 hemostaza chirurgicală în epistaxisul grav.

a) Cauterizarea se face prin metode chimice sau fizice:

- cauterizarea chimica cu perla de nitrat de argint;
- cauterizarea electrica (electrocoagularea);
- criocauterizarea;
- cauterizarea cu laser CO2 sau cu argon.
 b) Tamponament posterior - sondă cu balonaș dublu
Materiale și instrumente necesare:
-tavă renală;
-comprese;
-sondă cu balonaș dublu;
-unguent;
-seringă de 20ml cu ser fiziologic;
-meșă pentru a fixa sonda.

Tehnică :
 sonda desfăcută se poate lubrifia pentru o alunecare mai ușoară, mai ales dacă în urma
rinoscopiei anterioare se constată deviații septale sau hipertrofie de cornet, pentru a nu forța
înaintarea și a provoca leziuni de mucoasă;
 cu mișcări fine se înaintează cu sonda în aceeași manieră ca și la introducerea unui burete
hemostatic. Odată introdus se va umple balonașul posterior cu ser și prin tracțiune se verifică
poziționarea lui în rinofaringe;
 dacă balonul este bine poziționat, se ancorează în coană și nu iese la tracțiune;
 se umple și balonașul anterior cu o cantitate suficientă de ser pentru a asigura hemostaza
prin compresiune (volumul balonașelor diferă în funcție de producător, dar în general cel anterior
are un volum de 30ml și cel posterior de 10ml);
 după oprirea epistaxisului sonda trebuie fixată cu o meșă ca să nu alunece spre
orofaringe.

Tamponament nazal posterior clasic

Materiale și instrumente necesare:
 mănușă, șorț, etc. (echipament de protecție)
 sondă Nelaton
 spatulă linguală
 un tampon confecționat dintr-o compresă, legat cu un fir de ață chirugicală gros, a cărui
capete se lasă lungi (~ 20cm) peste care se mai leagă o meșă care să fie cu direcția opusă aței.
Astfel vom obține un “pachețel” de pe care se desprind în direcții opuse 2 capete de meșă și 2
capete de ață chirugicală groasă
 meșe pentru tamponament anterior
 specul nazal și pensă în baionetă
 pensă Pean sau altă pensă care să ajungă până în orofaringe pentru a extrage sonda
Nelaton.

Tehnică:
 se introduce în fosa nazală care sângerează o sondă subțire Nelaton al cărei capăt se
extrage prin gură cu ajutorul pensei;
 de capătul sondei se leagă capetele de meșă a tamponului și se retrage sonda prin nas;
 din cavitatea bucală se ghidează tamponul în rinofaringe cu degetul, având grijă să nu se
prindă uvula;
 ațele vor atârna în cavitatea bucală/orofaringe și se vor secționa la sfârșitul procedurii.
Acestea au scopul de a facilita extragerea tamponului din rinofaringe în momentul detamponării;
 se continuă cu tamponament anterior după care se așează un tampon în fața nasului pentu
a ancora meșele și a evita leziunile de decubit;
 la sfârșitul tuturor manevrelor de hemostază se va confecționa un căpăstru care se fixează
la nivelul nasului;
 dacă aceste manvere eșuează, se pot recurge la intervenții chirugicale pentru oprirea
sângerării.

c) Tratamentul chirurgical în epistaxisul posterior :

- ligatura arterelor etmoidale posterioare prin etmoidectomie externă, diagnostic stabilit prin
reperarea vasului sub microscopul chirurgical.

B. Tratament general : are drept obiectiv etiologia sângerării, medicația coagulantă,

reechilibrarea hidroelectrolitică.
a) Tratamentul hemostatic general: Venostat, Adenostazin, Dicynone (reduc timpul de
sângerare și cresc rezistența vasculară).
 b) Tratamentul specific al hemostazei: sulfat de protamina, antifibrinolitice, vitamina K,
E.A.C.A. (acid epsilon aminocaproic), calciu gluconic.
c) Corticoterapie - hemisuccinat de hidrocortizon 50-100 mg (contraindicat în H.T.A.)
determină creșterea numărului de hematii, plachete sanguine și rezistență capilară.
d) Vitaminoterapie:
 Vitamina C si Tarosinul au efect protector capilar,
 vitamina K intervine în sinteza protrombinei (afecțiuni hepatice).

e) Corectarea socului hemoragic prin reechilibrarea volemică și transfuzii sanguine (sânge

proaspăt, masă eritrocitară și înlocuitori plasmatici).
f) Regim igieno-dietetic.

Postolache Maria-Magdalena
MG V, GR III