UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI TURISM

Eficienta politicilor macroeconomice in economia nationala.

Lucrul Individual

Conducător ştiinţific:
Bradu MargaretaLect. sup. univ.

CHIŞINĂU-2018
Cuprins
- Introducere

-Subiect 1

-Subiect 2

-Concluzii

-Surse bibliografice
 Introducere

Macroeconomia are funcţia instructiv educativă de a-i ajuta pe studenţi, viitori specialişti în
domeniu, să-şi formeze o gândire complexă, coerentă şi critică cu privire la modul de funcţionare a
economiei contemporane. Pe fundalul unui sistem noţional adecvat, această disciplina universitară îşi
asumă misiunea civică de a contribui la analiza şi evaluarea problemelor multiple şi controversate ale
tranziţiei la o economie de piaţă eficientă, echilibrată şi echitabilă, menită să asigure înscrierea ţării pe o
traiectorie normală, ascendentă.

Scopul acestei lucrări este de a studia principalele obiective macroeconomice și implementarea

acestora în politica economică a Moldovei moderne. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se
definească următoarele sarcini, cum ar fi: ce este esența politicii macroeconomice, modul în care această
politică este implementată în Moldova și se determină direcțiile de dezvoltare a politicii macroeconomice
în economia Republicii Moldova

Metodologia de cercetare. Au fost realizate lucrări practice privind literatura generală și

specială, seminarele și materialele, precum și datele statistice.

Subiect 1

Principalele probleme studiate la nivel macroeconomic sunt:

  - Determinarea volumului și structurii produsului național și a venitului național;
   -  Identificarea factorilor care reglementează ocuparea forței de muncă în economia națională;
    - Analiza naturii inflației;
   -  Studiul mecanismului și factorilor de creștere economică;
 

Sarcina principală a politicii macroeconomice ar trebui să fie creșterea eficienței și orientării sociale
a economiei de piață. Soluția la această problemă presupune orientarea politicii macroeconomice a
statului spre realizarea următoarelor obiective principale:

    - Creștere economică durabilă și eficientă;

    - Full employment;
    - Stabilitatea nivelului general al prețurilor;
    -Justiția socială și securitatea economică a persoanelor cu handicap;
    -Stabilitatea balanțelor comerciale și de plată a țării.

Politica macroeconomică este importantă pentru economie prin faptul că ea afectează toate sferele vieții
sociale și este clar din indicatorii politicii macroeconomice cum și unde este necesar să direcționăm bani
pentru a îmbunătăți bunăstarea oamenilor.
Politica macroeconomică - politica economică a statului, care vizează rezolvarea principalelor probleme
ale economiei naționale. Obiectivul principal al politicii macroeconomice este rezolvarea problemelor
economiei naționale. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se rezolve anumite sarcini, cum ar
fi:

   - Reducerea șomajului și a inflației;

     -Creșterea PIB;
    -Plata datoriei externe etc.

-Venitul naţional brut

-Factori perturbatori ai ocupării integrale a forţei de muncă

-Inflaţia

- Conţinutul conceptului de şomaj

Venitul naţional brut (VNB) reprezintă veniturile primare încasate de către unităţile instituţionale
rezidente. Venitul primar este venitul obţinut prin aportul participării directe în procesul de producţie, şi
venituri încasate de către proprietarii unui activ, în urma punerii activului dat la dispoziţia altei unităţi
instituţionale (acesta din urmă fiind numit venit din proprietate). VNB înlocuieşte şi este conceptual
echivalent cu produsul naţional brut (PNB).

Factori perturbatori ai ocupării integrale a forţei de muncă. În primul rând, un factor perturbator
poate fi constituit de unele schimbări în condiţiile de producţie. De exemplu, o creştere sau o scădere
bruscă şi semnificativă a preţului unui factor de producţie pe piaţa monetară, poate determina importante
dereglări economice.
În al doilea rând, factorul perturbator poate fi chiar politicianul care, ori elaborează o politică monetară
sau fiscală eronată, ce are efecte inverse decât se aşteaptă, ori elaborează o politică justă de reducere a
ratei şomajului şi de îmbunătăţire a mersului economiei, în perioadele dinaintea alegerilor.
În al treilea rând, modificări neprevăzute, din raţiuni de politică socială sau din alte raţiuni neeconomice,
ale cheltuielilor guvernamentale constituie un alt factor perturbator. Astfel, o creştere a acestora va duce
la o creştere a cererii agregate, făcând să crească producţia şi venitul, dacă nu sunt însoţite de măsuri
adecvate de politică fiscală şi monetară, adică de creştere corespunzătoare a fiscalităţii şi respectiv, de
aplicare a unei politici monetare
destul de restrictive.
Dimpotrivă, o reducere a cheltuielilor guvernamentale va trebui însoţită de o reducere a fiscalităţii şi o
mai mare largheţe în politică monetară, dacă nu se doreşte să scadă producţia şi venitul.
În al patrulea rând, factorul perturbator poate fi şi o modificare a exporturilor. Astfel, o creştere a
exportului determinată de o creştere bruscă a cererii din străinătate pentru produsele româneşti, poate
duce la o creştere a veniturilor, aşa cum o scădere bruscă a acestei creşteri poate diminua veniturile. Şi
într-un caz şi în altul, modificările neprevăzute ale exportului pot provoca dereglări în economie.
În al cincilea rând, o modificare bruscă a dorinţelor de consumale populaţiei, la oricare nivel dat,
modificare ce nu are o motivaţie economică obiectivă, ci pur şi simplu este o modificare subiectivă a
dorinţelor de a consuma mai mult sau mai puţin din venit, poate constitui un factor perturbator.
Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat prin următoarele
aspecte:
1) creşterea masei monetare din circulaţie peste nevoile economice.
2) deprecierea monetară (scăderea puterii de cumpărare a banilor)
3) creşterea anormală, permanentă, cumulativă şi generalizată a preţului
 Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una
dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Dar nu orice creştere a preţurilor
este sinonimă cu inflaţia, deoarece:
I. este vorba de o creştere puternică, anormală foarte puternică a preţurilor. Se raportează creşterea
la un sistem de referinţă, la un raport de stabilitate socotit normal.
II. creşterea preţurilor trebuie să fie permanentă
II. creşterea preţurilor se produce neuniform şi nu afectează în aceeaşi măsură toate bunurile şi
serviciile.
Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit, care se
exprimă prin creşterea generalizată a preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda
existentă; ea este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei bunurilor
economice.
Conţinutul conceptului de şomaj

Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-sociale şi şomajul reflectă modul cum funcţionează
piaţa muncii, într-o economie de piaţă, la un moment dat. Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de
muncă determină cele două stări opuse ale pieţei muncii - ocuparea forţei de muncă şi şomajul.
Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic şi o
componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice şi sociale.

Dacă în legătură cu existenţa şomajului nu există nici un dubiu, definirea şi măsurarea acestuia formează
obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere şi opiniile exprimate cu privire la şomaj au variat
în timp, întrucât şi şomajul a acoperit realităţi specifice foarte diferite.

Cu toate că fenomenul şomaj şi-a făcut simţită prezenţa încă de la începuturile capitalismului (secolul al
XIX-lea), înţelegerea cauzelor, formelor de manifestare şi a efectelor pe care acesta le presupune a fost
posibilă odată cu apariţia teoriei macroeconomice moderne.

Dacă la începutul secolului al XIX-lea, eventualele întreruperi sau absenţe în procesul muncii erau
considerate situaţii efemere, cauzate de factori pur sociali, odată cu începutul secolului al XX-lea, când în
economiile capitaliste au apărut primele dezechilibre importante (care au culminat cu marea criză a anilor
1929 - 1933), fenomenul şomaj a captat din ce în ce mai mult atenţia lumii economice, aceasta
conştientizând că ocuparea forţei de muncă este o problemă de natură economică şi destul de complexă.

De altfel, cel mai de seamă economist din acea perioadă (şi nu numai) - J. M. Keynes, susţinea,
argumentat, că orice politică macroeconomică de succes trebuie să cuprindă în mod necesar măsuri şi
instrumente statale, în vederea folosirii cât mai depline a forţei de muncă. Aceasta, întrucât economiile în
sine nu mai garantau, în virtutea mecanismelor spontane de autoreglare, ocuparea deplină forţei de
muncă.

Din acel moment, şomajul devenea, alături de inflaţie, o stare de dezechilibru nedorită, dar permanentă a
economiei contemporane, făcând obiectul de studiu şi cercetare al majorităţii teoriilor macroeconomice
emise.

Trebuie precizat că nu există un mod unitar de a defini conceptul de şomaj (sau şomer) şi, ca atare, există
uneori deosebiri între numărul şomerilor din aceeaşi ţară şi perioadă, în funcţie de modul de definire al
acestora.
În general, fenomenul şomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare negativă a
economiei, concretizată într-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei muncii, prin care
oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor
economici.

Cea mai cunoscută şi larg utilizată definiţie a şomajului este cea adoptată de Biroul Internaţional al
Muncii - organizaţie din sistemul Naţiunilor Unite - care elaborează statistici şi analize pe problemele
muncii şi, potrivit căreia, este şomer oricine are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent
următoarele condiţii: • este apt de muncă; • nu are loc de muncă; • este disponibil pentru o muncă
salariată; • caută un loc de muncă.

În rândul şomerilor se cuprind persoanele care şi-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum şi
noii ofertanţi de forţă de muncă, care nu găsesc un loc de muncă adecvat propriilor cerinţe.

În termenii pieţei muncii, şomajul este un fenomen macroeconomic, opus ocupării, reprezentând un
surplus de populaţie activă faţă de aceea care poate fi angajată în condiţii de rentabilitate, impuse de
piaţă.

Subiect 2

PIB-ul Moldovei în 2017

Biroul Național de Statistică a înregistrat o creștere de 4,5% a PIB-ului în Moldova în 2017, care a
constituit 150,4 miliarde lei în termeni monetari. Produsul intern brut pentru trimestrul IV 2017 sa ridicat
la 40,93 miliarde lei la prețurile curente ale pieței, iar în termeni reali PIB a crescut cu 6,4% față de
trimestrul IV 2016 și cu 1,3% față de III trimestrul 2017

După cum sa menționat de BNS, în general, următoarele activități economice au influențat creșterea PIB-
ului Moldovei în 2017:

• comerțul cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor;

transport și depozitare; cazare și activități de catering (+ 1,3%), a căror valoare adăugată brută (VAB) a
crescut cu 6,6%, iar ponderea acestora în PIB a fost de 20,5%;

• agricultură, silvicultură și pescuit (+ 1%), a căror TVA a crescut cu 7,9%, iar ponderea acestora în PIB a
fost de 12,2%;

• minerit și producție; producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze și apă caldă; aer
condiționat; alimentare cu apă; curățarea și tratarea deșeurilor și lucrările de restaurare (+ 0,4%), a căror
valoare adăugată a crescut cu 3%, iar ponderea lor în PIB a fost de 14,6%;

• servicii de informații și comunicații (+ 0,2%), ale căror valori adăugate s-au majorat cu 3,0%, iar
ponderea acestora în PIB a fost de 5,7%; construcția (+ 0,1%), a cărei valoare adăugată a crescut cu 4,3%,
în timp ce ponderea acesteia în PIB a fost de 3,3%.

În general, economia VAB a depășit nivelul de 2016 cu 3,8%, în timp ce volumul impozitelor pe produse
a crescut cu 6,9%. Din punct de vedere al utilizării PIB, creșterea indicatorului sa datorat în principal
consumului final al gospodăriilor populației (+ 4,2%), volumul acestora a crescut cu 4,9%, iar ponderea
în PIB a fost de 85,8%; formarea brută de capital fix (+ 1,2%), volumul cărora a crescut cu 5,3%, iar
ponderea în PIB a fost de 21,9%.

Exporturile nete au avut un impact negativ asupra volumului fizic al PIB (-2,7%), ca urmare a balanței
comerciale negative (- 42,3 miliarde lei).

La sfârșitul anului trecut, guvernul moldovean a redus previziunile de creștere a PIB pentru 2017 de la
4,5% la 3,5%, iar FMI de la 4,5% la 4% și apoi la 3,5%. Banca Mondială a redus prognoza creșterii
așteptate a economiei moldovenești în 2017 de la 4% la 3,5%.

Proiectul bugetului de stat al Moldovei pentru anul 2018 a fost elaborat ținând seama de prognoza
creșterii PIB-ului de 3%, dar guvernul a menționat potențialul pentru obținerea unei creșteri mai mari a
economiei țării în acest an. FMI prevede, de asemenea, că în 2018 creșterea PIB-ului Moldovei va fi de
3%.

Volumul investițiilor în diferite sectoare ale economiei republicii continuă să crească. În prima jumătate
a anului 2017, acesta a fost de 6,175 miliarde lei, în creștere cu 2,5% față de ianuarie-iunie 2016.

Unul dintre principalele motive ale fenomenului de creștere a fost restabilirea finanțării proiectelor de
investiții de stat. Potrivit Ministerului Economiei și Infrastructurii, în primele șase luni ale anului 2017
ponderea investițiilor din bugetul de stat republican a crescut cu 57% față de aceeași perioadă a anului
2016, iar bugetele unităților administrativ-teritoriale - cu 31,4%. În perioada de referință, ponderea
finanțării de stat în totalul investițiilor a fost de 7,5%, rapoartele timp.md

Nu vă lăsați în urmă și investitorii străini. În perioada de raportare, creșterea finanțării străine sa ridicat la
aproape 28% față de anul trecut, iar ponderea acesteia în valoarea totală a fondurilor utilizate sa ridicat la
5,6%. Principalele surse de finanțare a activităților de investiții în Moldova sunt fondurile agenților
economici și ale populației, care în ianuarie-iunie 2017 au reprezentat 73% din suma totală alocată
diferitelor proiecte. Structura investițiilor este dominată de achiziționarea de mașini, echipamente și
instalații de transport, care au reprezentat 37,6% din investiția totală.

În plus, investițiile în structurile inginerești s-au dublat (cu 58,2%). Ponderea investițiilor în construcția
de locuințe a fost de 16,5%, iar clădirile nerezidențiale - 15,8% din totalul fondurilor utilizate. Volumul
acestor investiții a scăzut cu 2,8%, respectiv cu 7,2%. Mai mult de 1,5 miliarde de lei au fost alocate
pentru construirea de noi spații. Volumul lucrărilor de reparații capitale a fost de peste 586 milioane lei, o
creștere de peste o treime, în timp ce lucrările de reparații și lucrări de construcții sunt estimate la 600
milioane lei, în creștere cu 13,6% față de anul precedent.

În Moldova, rata anuală a inflației a scăzut.

Biroul Național de Statistică (BNS) a anunțat astăzi că inflația anuală a scăzut la 1,2% în luna octombrie,
care este cel mai scăzut indicator din acest an, iar Banca Națională a Moldovei (BNM) estimează declinul
la sfârșitul anului la 1,9%.

Rata anuală a inflației va scădea până la sfârșitul acestui an și va scădea la 1,9%, sub limita inferioară a
intervalului de variație de ± 1,5 puncte procentuale față de obiectivul de inflație de 5%. Acest lucru este
menționat în raportul Băncii Naționale privind inflația №4, rapoartele moldpres.md.

În primele două trimestre ale anului 2019 la rând, inflația anuală va fi mai mică decât intervalul, iar la
sfârșitul anului viitor va depăși limita superioară a intervalului variabil. Potrivit BNM, ratele de creștere a
prețurilor la alimente vor crește până în a doua jumătate a anului viitor, iar apoi, începând cu ultimul
trimestru al aceluiași an, vor scădea. Ritmurile anuale de creștere a prețurilor reglementate vor crește.
Rata anuală de creștere a prețurilor la combustibili va cădea pe o traiectorie, observând valori negative în
ultimele două trimestre ale orizontului de prognoză.

BNM a revizuit prognoza inflației pentru anul 2018 la 3,3% față de prognoza de 3,2% în luna august și de
la 4,9% la 5,4% în 2019.

Soldul riscurilor asociate prognozei actuale este estimat ca pro-inflație. Printre riscurile din mediul extern
se numără prețurile internaționale ridicate ale petrolului. Din mediul intern, sfera fiscală este o altă sursă
de numeroase riscuri pro-inflaționiste, care includ reforma anticipată a remunerării în sectorul public,
extinderea furnizării timbrelor alimentare și recenta reformă fiscală, consecințele cărora se vor răspândi.

Potrivit Biroului Național de Statistică, rata anuală a inflației în luna octombrie 2018 (1,2%) a crescut în
conformitate cu așteptările și este sub intervalul de variație țintă de ± 1,5 puncte procentuale din
obiectivul de inflație de 5%. Inflația anuală pentru produsele alimentare a fost de 2,3%, produsele
nealimentare - 2,5%, iar serviciile prestate populației - minus 2,3%.

Statisticile publicate astăzi arată că indicele prețurilor de consum în octombrie 2018, comparativ cu luna
precedentă, a fost de 100,4%, comparativ cu 1,5% în octombrie 2017. Creșterea prețurilor medii de
consum cu 0,4% sa datorat creșterii prețurilor la produsele alimentare cu 0,6%, creșterii prețurilor la
produsele nealimentare cu 0,3% și majorării tarifelor pentru furnizarea de servicii populației cu 0,2%.

Şomajul a scăzut cu 15% în Moldova.

Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cele mai multe persoane aflate în căutarea
unui loc de muncă sunt bărbaţii cu studii primare sau gimnaziale.

Cei mai mulţi locuitori ai Republicii Moldova fără un loc de muncă au vârsta cuprinsă între 30 şi 49 de
ani, urmaţi de cei între 16 şi 29 de ani şi de categoria de vârstă 50 - 65 de ani.

Şomajul este în continuare mai mare în rândul bărbaţilor, cu o rată de 55%.

Totuşi, în unele domenii, cum ar fi sănătatea sau învăţământul, sunt afectate mai mult femeile, 66 şi,
respectiv, 57 la sută.

65 la sută din numărul şomerilor înregistraţi au studii primare, gimnaziale sau liceale. Urmează cei
cu studii secundar-profesionale, cu o pondere de 21%.

Iar 14 la sută au studii superioare şi medii de specialitate. Datele mai arată că majoritatea şomerilor
sunt din mediul rural, aproximativ 13.000 de persoane.

Din numărul total de şomeri înregistraţi, în primele şase luni ale anului au fost plasate în câmpul muncii
8.700 de persoane, cu cinci la sută mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Potrivit raportului realizat de ANOFM, cele mai căutate meserii în această perioadă au fost contabil,
cusătoreasă, vânzător, conducător auto sau bucătar.

Nivelul somajului in anii 2014-2018

 2014 Quarter I Quarter II Quarter III Quarter IV
Annual
average 3.9 5.1 3.6 3.3 3.5

2015 Quarter I Quarter II Quarter III Quarter IV

Annual 4.9 8.5 4.1 3.3 4.2

average

2016 Quarter I Quarter II Quarter III Quarter IV

Annual 4.2 6.2 4.0 2.9 3.8

average

2017 Quarter I Quarter II Quarter III Quarter IV

Annual 4.1 6.3 3.5 3.4 3.3

average

2018 Quarter I Quarter II Quarter III Quarter IV

Annual ... 4.1 3.0 ... ...

average

Concluzii şi recomandări

Economia națională se apropie de un echilibru nefavorabil, marcat de rate scăzute de creștere. În

2017, în pofida conjuncturii favorabile (an agricol bun, relansarea asistenței externe, creșterea cererii
externe și creșterea remiterilor), Produsul Intern Brut a crescut cu doar 4,5%. Această creștere nu este
mult mai mare față de evoluția din 2016 (+4,5%), când conjunctura era mult mai dificilă, și este similară
cu cea prognozată pentru anii 2018-2019.

Consumul populației, care a fost în mod tradițional motorul de creștere economică, se temperează, în
timp ce surse alternative de creștere nu există. În 2017, volumul comerțului cu amănuntul și servicii
prestate populației au fost în scădere, în pofida creșterii salariilor reale și a remiterilor. Acest fapt este
explicat atât de unele efecte temporare (ex: aprecierea monedei naționale), cât și de factori de durată
ce țin de îmbătrânirea populației și creșterea nivelului de incertitudine

Încetinirea creșterii economice are loc în paralel cu încetinirea creșterii productivității muncii și a
salariilor. Deși, pe de o parte, procesele de creștere a ratelor de productivitate și a salariilor reale au
început să conveargă, pe de altă parte ratele de creștere au încetinit considerabil. Având în vedere că
nivelul de productivitate a muncii în Republica Moldova este printre cel mai scăzut din țările ECE,
procesul respectiv ar putea indica stabilizarea indicatorilor în jurul unui echilibru negativ manifestat de
un impact modest al creșterii economice asupra veniturilor și bunăstării populației. Acest proces a fost
influențat de înrăutățirea calității ocupării și, în particular, de creșterea ocupării informale și diminuarea
ponderii locurilor de muncă ce necesită competențe medii și înalte. 

Surse bibliografice:
https://mei.gov.md/ro/documents-terms/situatia-macroeconomica-note-informative-privind-evolutia-
social-economica

Noutati fiscale / Monitorul fiscal FISC.md

Национальное Бюро Статистики // Рабочая сила