Bucovina Literară Nr. 7-8-9/2020

Bucovina Literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXI, Nr. 7-8-9 (353-354-355)/2020

REDACTOR-ŞEF: Revista apare cu sprijinul financiar
Alexandru Ovidiu VINTILĂ al Consiliului Judeţean Suceava,
prin Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
REDACTORI:
Mihaela GRĂDINARIU
Ioan MATEICIUC
Isabel VINTILĂ
COLEGIUL REDACŢIONAL:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) cu reproduceri după lucrări
Liviu ANTONESEI (Iaşi) ale artistului fotograf Ionuţ Caraş.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia: Conceptul grafic al revistei:

Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava Ioan Mateiciuc.
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Marcel MUREȘEANU
serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

2 BUCOVINA LITERARĂ
Andrei Zbîrnea. Ascet, nu la Baraca de tir,
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
ci la Turneul celor cinci naţiuni
M i-a căzut în mâini o carte despre care am

vrut să scriu mai demult, Turneul celor
cinci națiuni de Andrei Zbîrnea, București, frACTalia,
fel cum echipele lui guardiola sau jurgen klopp/ sunt
proiectate după principiul ciclurilor de patru sau cinci
sezoane/ nici alex ferguson nu a rezistat la manchester
2017, un volum pe parcursul căruia autorul exersează, mai mult de 27” (fair-play).
observ, un experimentalism care „adună martorii la o E și acesta, în opinia mea, un fel de a scrie poe-
discuție aparent inofensivă”, dar care, încet, dar sigur, zie, de un autenticism care condiționează o anume exis-
capătă accente existențiale grave, „despre arbitrajele ten- tență, o formă de expresie îndreptată spre un „prezent
dențioase de la campionatul mondial” și multe altele. E enorm”. Aerul de familie care se conturează în poezia
un discurs în interiorul căruia autorul conștientizează lui Andrei Zbîrnea este al unei realități sociale distopi-
că în contemporaneitate, volens – nolens, esteticul se ce, complexe. E limpede că poetul recurge la o micro-
aglutinează cu eticul. E așa o construcție a lumii în care scopie a propriei ființe, dar și a întregului, a orașului în
ne învârtim și supraviețuim încât cu toții ajungem mai care „bat clopotele de dimineață/ e frig iar oaspetele e
repede sau mai târziu în fața unei „comisii de etică”. cufundat/ în paginile ziarului de duminică” (pier paolo).
Poate că singura certitudine a lumii orașului fi- E o viziune holistică, dacă vreți, în poezia lui An-
ecăruia dintre noi este starea de tranziență, o dinamică drei Zbîrnea, de regândire a umanului. Din acest mo-
interioară generatoare de o serie de „imagini ameste- tiv, autorul pune în discuție tot ce se întâmplă în lume
cate”: „Mii de pelerini sunt așteptați zilele acestea la și ajunge să măsoare „cu dinții/ distanța de/ la/ cercevea
moaște”. Există, printre altele, între cele două coperte până la/ tocul ușii/ acțiunile/ spontane cresc baloane/
ale cărții și „un carnețel cu pacienți trecuți în neființă”. de săpun/ plutesc/ peste târgul ieșilor/ vigoarea lor/ o/
În tot cazul, ne indică Andrei Zbîrnea, orice am face, săptămână abstractă am/ început să/ colecționez/ mo-
nu reușim să ieșim din „filmul” Moartea domnului Lă- nede într-un borcan de /iaurt/ 0,1 % grăsime/ peste
zărescu. De fapt, de la o asemenea premisă debutează crimeea/ foc” (vuiet).
cartea de față, a unei lumi în care omul se află pe cale de Nu greșesc dacă afirm că în volumul Turneul ce-
dispariție, mă refer la acel om pe care încă din antichi- lor cinci națiuni e vorba despre o construcție culturală,
tate Diogene câinele, cinicul din Sinope, îl căuta și nu axată pe o filieră a post-adevărului, prin intermediul
îl găsea: „Te-au ținut opt ore la camera de gardă. Ți-au căreia se încearcă o sporire a viului. Acel viu – viu des-
arătat că un deget rupt nu e în mod necesar o urgență pre care se poate susține: „Evident, hipopotamii mici
medicală. Și aproape că i-ai crezut. Ai închis durerea din Liberia sunt mașinării silențioase, care devorează
în tine și mi-ai spus doar atât: pe strada noastră nu vor buruienile. Asta se numește ierbivor, un mâncător de
mai aduce niciodată bandă adezivă. Nici măcar la Mega. ierburi”.
Ai vrut să afli ce crede Lars Saabye Christensen despre În tot cazul, radiografia contemporană a lui An-
globalizare” (corolar doi). drei Zbîrnea din această carte de poezie, infuzată cu
În fine, îmi place foarte mult speculația din trimiteri la evenimente de ordin sportiv, cu referințe di-
poemele, era să spun pohemele, lui Andrei Zbîrnea, verse din această sferă, în general din fotbal, tenis și ru-
felul în care își dozează ingredientele, autorul fiind gby, trasează cu subtilitate și ironie un teritoriu propriu
sigur că „poezia nu ține cont de raportul ocaziilor/ de comunicare, reușindu-i „lovitura aceea între umeri și
poezia e imnul germaniei intonat/ de un ghanez la gât” (Gellu Naum).
finala cupei mondiale” (blestemul lui béla guttmann). Un poem care se integrează cât se poate de clar
Și, într-adevăr, în postumanism, dacă nu și în vremu- în ceea ce am spus mai înainte este contumacie: „ni-
rile din urmă, mi se pare și mie relevant că: „dozate meni nu-și mai amintește autogolul/ lui dragutinovic
în cantități optime și cu recomandare precisă/ medi- din partida cu unirea urziceni/ unii au numit-o lecție
camentele pot fi o soluție pe termen mediu și lung/ la de viață alții/ l-au aplaudat pe maestru dan/ petrescu
pentru cele cinci puncte/ la câteva luni același maes- aici, lângă mine, în timp ce restul lumii se ascundea
tru îți pregătea/ bagajele după o rundă eliminatorie cu privirilor noastre/ dincolo de zidurile mansardei mele
liverpool/ în drum spre krasnodar superdan/ și-a mai din cartierul Vršovice”. Așadar, prezența iubirii închide
aprins o țigară”. cercul poeziei lui Andrei Zbîrnea din această carte. E în
Și, da, există în poezia din acest volum o conste- aceste ultime poeme ale cărții indusă ideea că iubirea
lație întreagă de ramificații care se articulează într-un poate fi salvatoare, având puterea necesară de a trece și
punct fix, din dreptul căruia se reia totul până se ajunge peste „mcdonalizarea societății”, și peste „forța leviata-
în dreptul altui punct fix. Și tot așa până când poetul nului în luptele corp la corp”.
ajunge la concluzia că: „orașul seamănă tot mai mult cu Una peste alta, Andrei Mocuța i se adresează lui
umbrela unui pictor englez din clasa/ de mijloc” (bi- Andrei Zbîrnea astfel: „Cu acest volum, ai servit un
zarronole). match point decisiv poeziei tinere românești în veșnică
Nu întâmplător, ultima parte a cărții se deschide reconstrucție”.
cu următorul text: „În clipele acelea de neuitat iubeam Și, dincolo de toate, are dreptate Radu Andriescu
toată lumea și, mai presus de toate,/ pe Klara, bineîn- când scrie pe coperta a IV-a a volumului, Turneul celor
țeles, și asta, în primul rând, pentru faptul că ea se afla/ cinci națiuni, că, în definitiv, rămâne plăcerea lecturii.
X
L U
F
E
R

JURNAL COMENTAT
Recitind cu alţi ochi Liviu Ioan STOICIU
un mare „spirit inovator”
P e Macedonski, cel marginalizat în biblioteca

mea (nu l-am mai cultivat din tinerețe) – a
murit la 66 de ani, la 24 noiembrie 1920 (se împli-
poezie „cu rimă” are impact la cel ce citea sau asculta.
Până într-o zi în care cel ce îmi dactilografia poemele
(contracost; dorind să le trimit la redacții literare) mi-a
nesc o sută de ani, iată). Noaptea de noiembrie (un lung spus că e de ajuns ce a scris Coșbuc, ce rost are să-l imit
poem apărut în volumul Excelsior în 1895) începe cu: și eu? Pe Eminescu îmi era rușine să-l... imit, să-l iau
Deunăzi către ziuă visasem că murisem... (...) „Sărmanul drept model (l-am ținut mereu în inimă pe Eminescu,
Macedonski, s-a dus, ca o clipire, / Ca rază, ca scânteie, ca de la debut mi s-a părut a fi o impietate „să scriu ca
vis, – et caetera –. O moarte nendurată a vrut a-l secera / Eminescu”; tot intuitiv). Frecventând biblioteca ora-
Și muzele vor plânge, rămase-n văduvire.” (... ) Cioplind șului Adjud (fără să fi avut îndrumători literari), am
mereu la versuri, cioplind mereu la rime, / Făcut-am ca să descoperit, naiv, „visul” din poezia lui Al. Macedonski,
plângă pe cine mă citea? Umblat-am printre stele? (...) Și simțurile crude puse în mișcare în versurile lui (miro-
ce?... Nimica încă?... Nimica decât noapte? Macedonski sul liliacului și cântecul priveghetorii, obsedant), feeria
declara Noaptea de noiembrie „cea mai completă poemă pustiurilor orientale, impresia de intrare în transă. Ma-
ce s-a scris”... Din acei ani începe să-l preocupe ocul- cedonski mă provoca la contemplare (cu ochii în gol).
tismul și problemele parapshihologice (în anul 1900 Mai apoi, în anul în care am luat bacalaureatul, la 17
susține conferința Sufletul și viața viitoare, la Ateneul ani, am fost copleșit de poezia lui G. Bacovia – debutul
Român, publicată, mai apoi, în Forța morală, în care meu (în pagina literară a ziarului Steagul Roșu din Ba-
susține că omul poate opri moartea, atunci când vocea cău, în 1967) având accente... ale simbolismului liric
interioară îi spune că destinul nu i s-a împlinit; din câte românesc. Trecând anii, am luat seama că Macedonski
am citit). De curiozitate, Macedonski și-a ghicit luna a fost un mare „spirit inovator” în poezia noastră, adu-
în care moare, noiembrie, când avea 41 de ani (era mai când pe tapet simbolismul francez, prin ceea ce a scris
mic decât Eminescu cu patru ani)! (inclusiv în proză, în Thalassa / Le calvaire de feu). Lasă
Încep abrupt, rescriu acest text definitivat în 15 că el i-a debutat pe Bacovia și Arghezi în revistele sale
septembrie 2020, cu adaosul de mai sus... (text „prea (Literatorul și Liga ortodoxă). Cu simbolismul s-a făcut
subiectiv, anume scos din țâțâni”, ieșit din canoanele un mare pas înainte în poezia noastră. Macedonki a
critice obișnuite, vai, academice). fost primul teoretician al simbolismului – vezi Logica
Altfel, nu mai am memoria debutului meu cu poeziei (1880) și Poezia viitorului (1892). Și, dacă e să
poezie, în particular, dar am „poeme” păstrate în „re- exagerez (îmi e în fire), mă tem că și Ion Barbu a tras
vistele” mele scrise de mână la Cantonul 248 / Halta învățăminte de pe urma „invențiilor lirice” ale lui Ma-
CFR Adjudu Vechi (casa de serviciu a tatălui meu), cedonski (Ion Barbu avea 25 de ani când murea Ma-
în 1964, pe când făceam naveta la Adjud, unde eram cedonski, în 1920) – auziți Rondelul muzmeiei: În jin-
elev la liceul teoretic, „la umană”, până să mă mut la rikișă ușurică / Muzmeia mică e purtată. — / Frumoasă
casa părintească din Adjud, în 1965 (când aveam 15 ca o păpușică, / În kimono e îmbrăcată. / Pe când zăduful
ani). De la 14 ani, brusc, am hotărât să scot „reviste” de-aur pică, — // Spre ceainăria depărtată, / În jinrikișă
ale mele (scrise pe „file veline” format A3, îndoite, cu ușurică / Muzmeia mică e purtată. / De-al soartei greu a
ilustrații), în care „îmi exersam mâna”, intuitiv, abor- fost cruţată. // Simţiri, nici gânduri n-o ridică. / Atât e: o
dând fără complexe genurile literare (poezie, proză, păpușă mică, / De tineri nostimi așteptată, / În jinrikișa
teatru, eseu și critică, literatură de frontieră, plus pu- ușurică. Azi, Brumaru?
blicistică; sigur, toate trebuie puse în ghilimele, n-aveau Sigur, am uitat de „avatarurile” mele de la debut,
decât valoare sentimentală). Să rămân la poezie – am poezia lui Macedonski s-a ascuns, n-am mai avut într-o
început cu „modelul Coșbuc”, am „poezii” de la 11 ani viață spectrul meditațiilor lui cu pustiurile din Orient,
(G. Coșbuc îmi era accesibil), văzând că genul lui de ci al pustiului meu sufletesc. Ciudat, versurile lui Al.
/ O vezi cu alba-i siluetă, / Ca o fantasmă sub iașmac, /

Ce-ascunde forma ei cochetă / Și niște ochi ce nu mai tac. /
În micul ei pridvor de scânduri / Apar doi hogi în relief, /
Din care unul stă pe gânduri, / Privind în zarea de sidef. /
Celalt purtând pe cap turbanul / Ţesut din verde ibrișim,
/ Psalmodiază Alcoranul: / „Alah abkar! Alah kerim!”...
„Alah abkar!” e strigătul de rău augur al „martirilor”
islamiști teroriști de azi. Cum se explică? Poemul Ac-
șam dovalar a apărut în același volum pomenit, Excel-
sior. Fără doar și poate perioada lui Macedonski când
și-a început cariera în administrație, după numirea lui
Ion Emanuel Florescu în funcția de prim ministru și
accederea Partidului Național Liberal la guvernare, a
contat. El a fost numit în 1876 (avea 22 de ani) direc-
tor și prefect interimar al regiunii Bugeac, la Bolgrad.
Apoi, este numit la 13 nov. 1877 director de prefectură
al plasei Silistra Nouă, cu reședința la Cernavodă (își
încetează funcția prin desființarea județului Silistra la
9 aprilie 1879). Iar la 12 aprilie 1879 este numit ad-
ministrator al plasei Sulina... A trăit între musulmani,
tătari și turci, nimic mai exotic și fabulos, le-a însușit
Macedonski s-au reactivat în anii 2000, când (datori- idealurile, a visat cu ochii deschiși descinderi în lumea
tă și televiziunii și internetului) Meka, să dau numai Orientală. Are și poeme intitulate Rondelul lui Saadi,
C O M E N T A T
exemplul ei, din Noaptea de decemvrie (am înțeles că unul din ele cu Saadi ieșind dintre roze (El cupa de fiere
poezia își are sursa de inspiraţie într-o veche legendă golind / S-a dus în amurg șovăind, / Ș-a fost mai slăvit
orientală, pe care poetul o valorificase, anterior, în po- ca sultanul / Saadi, dintre roze ieșind), cu siguranță se
emul în proză, intitulat: Meka și Maka, datat 1890), a referă la Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallāh
devenit pentru mine din simbol, o locație sfântă con- Shīrāzī, cunoscut ca Sa’dī, Saadī Shīrāzī sau Saadī; a fost
cretă, la care o lume întreagă musulmană se închină unul dintre principalii poeți persani ai Islamului (năs-
cu o pioșenie neobișnuită (Spre Meka-l răpește credinţa cut în 1210, în Iran).
— voinţa, / Cetatea preasfântă îl cheamă în ea, / Îi cere Azi, dacă tot sunt pus pe „legături literare peri-
simţirea, îi cere fiinţa, / Îi vrea frumuseţea — tot sufletu-i culoase”, am impresia că Macedonski a fost și, de ce nu,
vrea / Din tălpi până-n creștet îi cere fiinţa. (...) Și moare un precursor al textualizării poetice, „scriind despre poet
emirul sub jarul pustiei / Și focu-n odaie se stinge și el, / și poezie, despre scriitură”: Pustie și albă e camera moar-
Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei, / Și frigul se face un tă / Și focul sub vatră se stinge scrumit / Poetul, alături,
brici de oţel / Dar luna cea rece, ș-acea dușmănie / De lupi trăsnit stă de soartă, / Cu nici o scânteie în ochiu-ador-
care urlă, — ș-acea sărăcie / Ce-alunecă zilnic spre ultima mit / Iar geniu-i mare e-aproape un mit (în Noapte de
treaptă, / Sunt toate pustia din calea cea dreaptă, / Ș-acea decembrie). Sau: O! poezie, pe când toate în lume trec
J U R N A L
izolare, ș-acea dezolare, / Sunt Meka cerească, sunt Meka și-mbătrânesc, / Când nu mai sunt nici eu băiatul cu ini-
cea mare...). L-am recitit cu alți ochi! Adevărată revela- mă nevinovată, / Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă
ție fiind la recitire poezia Acșam dovalar (Rugăciunea de scuturată, / În mine iar te regăsesc, / O! Poezie. / Te regă-
seară, adică?), care se încheie cu Psalmodiază Alcoranul: sesc... (în Când toate trec și-mbătrânesc). Sau: Orașul mic
/ „Alah abkar! Alah kerim!” (karim, corect). Un poem te fură-ncet / Cu ale lui tăcute strade, / Cu oameni proști,
superb: În Kars, sub cer cu fund de aur, / Pe când e soa- dar cumsecade, / Ce nici nu știu că sunt poet (în Rondelul
rele-n apus,/ Încolăcit ca un balaur/ Pe după deal aproa- orașului mic).
pe dus;/ S-arată-n galbenul ce scade, / Topindu-și faţa în
azur, / O minaretă cu arcade / Ce predomnește împrejur. (2 octombrie 2020. BV)

Cu vaporul printre stele
AP EI RO N
Matei VIŞNIEC
(fragment dintr-o piesă de teatru)
CINCINELA și PAGALINA rătăcesc pe scenă. Dotat cu patru anotimpuri

Și generos hrănit de soare
PAGALINA – Bizar… Acest vapor dansa pe mări
CINCINELA – Efectiv bizar… Ca o grădină plutitoare
PAGALINA – Deși nu știm încotro mergem…
CINCINELA – Vaporul înaintează din ce în ce mai Ultrasubtil, ultraperfect
repede… Vaporul nostru naviga
PAGALINA – În continuare la orizont nu se vede ni- Cu nonșalanţă pe timp bun
mic… Netimorat pe vreme rea
CINCINELA – Dar viteza navei crește…
PAGALINA – Nimeni nu știe unde este căpitanul… Cînd oamenii urcau la bord
CINCINELA – Dar vaporul parcă se grăbește tot mai Spuneau cuprinși de încîntare:
tare ca să ajungă undeva… Noi toată viaţa de acum
PAGALINA – Toată lumea parcă s-a legat la ochi… Vom fi navigatori pe mare
CINCINELA – Nu mai înţeleg nimic…
PAGALINA (strigînd) – Mumulino, unde ești? Cam zece mii de mari busole
VOCEA LUI MUMULINO – Nu sunt nicăieri… Utiliza acest vapor
CINCINELA – Mumulino, nu folosește la nimic dacă Pentru a merge cît mai drept
te ascunzi… Trebuie să găsim o soluţie… Dinspre trecut spre viitor
VOCEA LUI MUMULINO – Lăsaţi-mă în pace…
Nu mă mai strigaţi… Căutaţi-l mai bine pe căpitan… Dar unii inși hipnotizaţi
CINCINELA – Domnule căpitan, unde sunteţi? De vise extraplanetare
PAGALINA – Domnule timonier, unde sunteţi? Îi reproșară într-o zi
CINCINELA – Domnule alchimist, unde sunteţi? Că n-avea aripi ca să zboare
PAGALINA – Domnule filozof, unde sunteţi?
CINCINELA – Domnule psiholog, unde sunteţi? Cu un efort supra-tectonic
PAGALINA – Domnule meteorolog, unde sunteţi? Cu un oftat cam gri amar
CINCINELA – Nu răspunde nimeni… Vaporul nostru decolă
PAGALINA – Toţi s-au închis în cabinele lor, în cochi- De pe oceanul planetar
liile lor…
CINCINELA – Ce facem, Pagalina? Cum salvăm noi În hăul cosmic și etern
lumea? Aţi vrut să facem deci o tură?
PAGALINA – Ce-ar fi să cîntăm un cîntec? Un cîntec OK, o să vedeţi ce-nseamnă
îţi dă întotdeauna puţin curaj… O cosmico-harababură!

PAGALINA și CINCINELA cîntă, eventual se pot Visăm călătorii spre stele
acompania la cîte un instrument, de preferinţă ghitară. Dar cînd te-apropii mult de ele
Descoperi brusc că sunt bizare
A fost cîndva un pachebot Și că nu au ce să-ţi ofere
Sublim cum numai zeii pot
Să inventeze cînd vor ei Chiar nu știaţi că sus, acolo
Să demonstreze că sunt zei Cerul e rece, orb și gol
Și plin de găuri ce aspiră Dabra ca abra

Al lumii comic rostogol? Duna ca dabra
Luna ca duna
Calea de ziceţi că-i lactee Nebuna ca luna
E numai foc pierdut în noapte Furtuna ca nebuna,
Puteţi visa cît vreţi la ea Dabra ca furtuna
Dar nu dă nici un strop de lapte Abra ca dabra
(Din cufere sunt expulzate busolele. Regizorul de-
Îmi pare rău că vă dezumflu cide dacă vor fi 5555 sau mai puţine).
Dar pentru noi mai bine-ar fi Incredibil, au apărut busolele! Ia să vedem dacă sunt
Dacă de propriul pachebot toate… Una, două, trei, patru…
Ceva mai mult ne-am îngriji
Cele două fete sar în sus de bucurie.
Am face mult mai bine dacă
Visînd la stele și la astre CINCINELA – Uite că merge! Bravo, Pagalina, ideea
Le-am căuta mult mai aproape a fost a ta!
Aici, în inimile noastre PAGALINA – Bravo, unchiule Mumulino, meritul
este al tău că numai tu știi pe de rost formulele…
În timp ce cele două fete cîntă se produce într-ade- MUMULINO – Așteptaţi puţin, să vedem dacă pot
văr un fel de miracol. Persoanele invocate de PAGALNA pune înapoi și elicele…
și CINCINELA își fac apariţia sub formă de chipuri Abracadraplop
(măști) care plutesc în aer, crează un fel de balet aerian. Cabra cît ai zice stop
S-ar spune că oamenii ies din ascunzișurile lor pentru a Craca cît ai zice flop
asculta cîntecul. Vaporul se animă din nou. MUMULI- Braca cît ai zice fîs
NO își face și el apariţia și cîntă ultimele două sau trei Dabra cît ai zice pîs
strofe cu fetele. Abra cît ai zice pește!

MUMULINO – O, ce frumos aţi cîntat! Voi aţi com- Alte accesorii ţîșnesc din cele două cufere. Auzim
pus versurile? cum se repun în mișcare motoarele pachebotului. Fetele sar
PAGALINA – Da, unchiule Mumulino. la gîtul lui MUMULINO ca să-l pupe.
CINCINELA – Da, unchiule Mumulino.
PAGALINA – Și în plus am găsit o soluţie ca să facem PAGALINA – Ce bine! Ce bine! Dacă motoarele s-au
în așa fel încît să reapară cerul și marea… reaprins înseamnă că putem frîna și merge mai încet…
CINICINELA – Elicele și busolele... CINCINELA – Dar ce facem cu cerul?
PAGALINA – Pămîntul și pădurile… MOUMOULINO – O secundă… (Către copiii din
N
CINCINELA – Peștii și animalele… sală și către ceilalţi spectatori.) Eu vă spun formula cum
PAGALINA – Și chiar… chipiul căpitanului… era, iar o voi spuneţi în sens invers… De acord? Aten-
R O
MUMULINO – Și care este soluţia? ţie…

PAGALINA – Formulele magice trebuie spuse in- Abra ca dabra
vers… Dabra ca barba
CINCINELA – Adică trebuie să refacem drumul îna- Barba ca braca
I
poi… Braca ca vaca

E
MUMULINO – Ia te uită! Nu m-am gîndit niciodată Vaca ca abraca

la asta… Și totuși este atît de logic… Și chiar simplu… Abracadavaca!
A P
Să ne întoarcem înapoi în punctul de unde ne-am rătă- Și acum, cu toţii, să dăm formula înapoi…
cit… Ia să vedem dacă merge… Abracadavaca
(Bătăi de tobe. Spot luminos pe MUMULINO.) Vaca ca abraca

Braca ca vaca beu…

Barba ca braca CINCINELA (o îmbrăţișează pe PAGALINA) – Ai
N
Dabra ca barba avut dreptate, Pagalina, oceanul e magnific… Mi-a tre-
Abra ca dabra! cut între timp și răceala… Acum simt toate aromele
I R O
(MUMULINO reia dacă e necesar exerciţiul pen- din aer…
tru a-i antrena pe copii și părinţi în acest joc de memo- MUMULINO – Bravo, fetelor. Sunteţi cele mai isteţe,
rizare.) cele mai curajoase și cele mai unice nepoate pe care le-a
Bravo tuturor! avut vreodată vreun iluzionist. Și, în plus, nu sunteţi
nici urîţele…
E
Pe ecran reapare imaginea norilor, auzim cum su-
flă vîntul, cum ţipă pescărușii, etc. Auzim cum cineva face probe de porta-voce: unu,
P
doi… unu, doi, trei…
CINCINELA – Ah, ce bine e să simţi cum te suflă vîn-
A
tul… E de-a dreptul fabulos, nu-i așa? MUMULINO (către cele două fete) – E căpitanul! Re-
PAGALINA – Și acum să aducem înapoi marea! pede, ascundeţi-vă…
MUMULINO, PAGALINA și CINCINELA (în cor) –
Abracadribarbadroc Cele două fete se ascund în cele două cufere.
Cabra multidabra
Abra multicabra MUMULINO – Fiţi bine revenit printre noi, domnule
Braca multivaca căpitan!
Braca ca dabraca CĂPITANUL – Da, furtuna s-a domolit… Tocmai
Cabra ca abraca voiam să-i anunţ pe pasageri că pot urca din nou pe
Dabra ca abra punte… Numai că… mi-am pierdut puţin vocea…
Dabra ca dabra
Abra ca abra!
Se aud din nou valurile mării. Personajele se agaţă

de cele două cufere pentru că pe ecran marea începe să va-
lseze din nou. Cîţiva stropi ajung în primele rînduri (cele
două fete pot folosi pistoale de apă).
PAGALINA – Suntem salvaţi!

CINCINELA – Ce minune! Auzim din nou muzica
valurilor!
PAGALINA – Suntem din nou în plină mare, traversa-
rea oceanului continuă…
CINCINELA (legănîndu-se pe cufăr) – Ah, ce mult îmi
place cum valsează vaporul pe valuri… (Către copii.)
Simţiţi cum urcă și coboară vaporul pe valuri? Dacă nu,
veniţi aici, la bord…
PAGALINA și CINCINELA invită cîţiva copii să

se urce pe cele două lăzi. Ei pot privi restul spectacolului
de acolo.
PAGALINA (către sală) – Veniţi să vedeţi marea… ve-

niţi să vedeţi cerul… Ia uitaţi-vă, a apărut și un curcu-

MUMULINO – Aţi răcit puţin, domnule Căpitan? CĂPITANUL – Mă puteţi ajuta pentru că… de fapt…
CĂPITANUL – Da, de fapt… cum să vă spun… nu e pe iubita mea… vreau să spun pe cea pe care o iubesc…
din cauza intemperiilor… cred că am rămas fără voce nu am văzut-o decît parţial… adică fragmentar… de
din altă cauză… (Face noi probe de porta-voce: unu, fapt foarte fragmentar-parţial… în timpul acelui minu-
doi… unu, doi, trei…) În orice caz, vreau să vă spun nat număr cu Cabalitto…
că mă bucur să vă văd din nou… gata de spectacol… MUMULINO – Și ce fragment din fiinţa pe care o
MUMULINO – Domnule căpitan, daţi-mi voie să iubiţi aţi văzut?
raportez. Am pus la loc busolele, elicele, marea, cerul, CĂPITANUL – I-am văzut… glezna…
pămîntul… chiar dacă nu-l vedem deocamdată… pre- MUMULINO – Și v-aţi îndrăgostit de o gleznă?
cum și animalele în grădina noastră, albinele… CĂPITANUL – Ei bine, da… A fost suficient. Chiar
CĂPITANUL – Da, da… Excelent… Aţi făcut treabă arhisuficient. Vă amintiţi momentul cînd lui Cabalitto
bună… sper să reluaţi și spectacolul… i-a sărit copita… Și a apărut în locul ei o gleznă atît
MUMULINO – Care spectacol? de drăgălașă, de fină, de delicată, de elegantă… Acum
CĂPITANUL – Cel cu Cabalitto… din cauza lui am vedeţi despre ce este vorba?
rămas fără voce, Maestro Mumulino… MUMULINO – Văd perfect.
MUMULINO (încurcat) – Nu înţeleg… CĂPITANUL – Recunosc, îmi fac autocritica, m-am
CĂPITANUL (în șoaptă) – Pst! Vreau să vă întreb îndrăgostit de acea gleznă… Pentru că este glezna cea
ceva… Nepoatele dumneavoastră vor reveni și ele? mai fină și mai plină de poezie pe care am văzut-o vre-
MUMULINO – Nu… adică… vreau să spun… care odată… Și era așa… fremătătoare… Și mi-a dat frisoa-
nepoate? ne…
CĂPITANUL – De fapt… ceea ce vreau să spun este MUMULINO – Dar, căpitane… ajutaţi-mă să înţe-
că… nu mă deranjează deloc că nepoatele dumnea- leg… cum este posibil ca să se îndrăgostească un dita-
voastră sunt pe vas… mai căpital de o simplă gleznă?
MUMULINO – Oooo, mulţumesc domnule Căpitan, CĂPITANUL – Nu știu… Cred că există o magie a
sunteţi foarte, foarte generos… Sunteţi cel mai mare gleznelor…
căpitan de pachebot din toate timpurile… MUMULINO – Căpitane, treziţi-vă, reveniţi-vă în
CĂPITANUL – Da, nu mă deranjează, dimpotrivă… fire. O gleznă este o gleznă!
(Il cuprinde pe MUMULINO pe după umeri.) De fapt, CĂPITANUL – Ei bine, nu… Vă înșelaţi domnule
trebuie să vă mărturisesc ceva, Maestro… Mi s-a în- magician… O gleznă poate fi… tot…
tîmplat ceva incredibil… ceva inimaginabil… ceva ine- MUMULINO – Și eu cum pot să vă ajut acum? Ce
xplicabil… Și singurul om care mă poate ajuta sunteţi pot să fac exact pentru dumneavoastră?
dumneavoastră… CĂPITANUL – Aș vrea să știu… de fapt aș vrea să-mi
MUMULINO – Eu? Și ce anume vi s-a… spuneţi… care dintre cele două nepoate ale dumnea-
CĂPITANUL (îi face semn să vorbească în șoaptă) – Vă voastră… în acest număr cu Cabalitto… era picioarele
spun tot, dar totul trebuie să rămînă între noi… Ce posterioare ale calului?
N
vă spun este un secret… cum să spun… aproape mi- MUMULINO – Hm…

litar… Ei bine, cred că m-am îndrăgostit, Maestro… CĂPITANUL – Cincinela?
R O
MUMULINO – Cum? Îndrăgostit? Dumneavoastră? MUMULINO – Hm…

Iar începe povestea cu chipiul? CĂPITANUL – Pagalina?
CĂPITANUL – Care chipiu? MUMULINO – Domnule căpitan, cum să vă spun…
MUMULINO – Chipiul dumneavoastră… Îmi pare tare rău, dar efectiv nu am habar… Pur și sim-
I
CĂPITANUL – Nu înţeleg… plu, nu știu… Dar dacă vreţi, le rog să mai prezentăm
E
MUMULINO – Iertaţi-mă, spun năzbîtii… Deci, o dată spectacolul…

v-aţi îndrăgostit. Sunteţi sigur? CĂPITANUL – Da, da, Maestro, exact asta vreau…
A P
CĂPITANUL – Da, sunt sută la sută, sigur. Mie la Să continue spectacolul… Să reînceapă teatrul…
mie. Ce mai, sunt milion la milion sigur.
MUMULINO – Și eu cum pot să vă ajut? Musică. Bat tobele.

„Sinceritatea e un simplu instrument”
AFO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
S criptor. Demonia acestei prospețimi care

vrea să devină Formă, să se fixeze.
*
Atîtea cunoștințe din generația mea sau mai ti-
nere, unele apropiate și dragi, au pășit deja Dincolo.
* Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care
Vieții îi datorăm iluzia, Destinului îi datorăm ard ca-n firide lumînări cu flacără neagră.
certitudinea.
*
* Cochetăm cu termenele lungi nu doar din tea-
Teoreticienii literari care disprețuiesc mijloacele mă, ci și pentru că simțim instinctiv că înaintarea în
literaturii ar putea fi asemănați cu acei medici despre timp ar putea însemna acordarea unor șanse în plus
care vorbește, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care purificării.
asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi
vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. *
„Artele poetice sunt făcute din refuzuri” (Paul
* Paulhan).
Creația tinde a deveni un extremism al propriu-
lui eu. *
A pune punct: una din cele mai anevoioase ope-
* rații, ținînd în fond de o gramatică transcendentă.
„Singurii cititori adevărați sunt scriitorii. Pe cei-
lalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, *
cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit.
sperie” (Paul Léautaud). Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea.
*
*
Pretenția vieții: să fie pur și simplu. Pretenția
Sinceritatea e un simplu instrument. Dar ce in-
conștiinței: să fie într-un anumit fel.
strument!
*
*
Societate. Cu cît ai mai multă dreptate, cu atît
Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te poate defini tot atît
ești mai singur.
de semnificativ ca și ceea ce ți-e dat să păstrezi. Dacă nu
chiar mai mult. *
Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, litera-
*
tura nu ucide oportunismul.
Se întîmplă să gîndești mai mult fiindcă nu poți
(nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția soli- *
tară, așa cum umbra – sapiență optică – potolește arșița Teoria tipicului, la modă în epoca „realismului
soarelui. socialist”: un soi de colectivizare, de colhoz estetic.
* *
Realul pur este coincident cu prezentul pur. Tre- Culorile extreme sunt cele mai sensibile la pete:
cutul și viitorul: timpuri îndatorate ficțiunii. albul și negrul.

P O ES I S Nicolae COANDE Trenul negru
o mai clară vedere nu mi-a fost dat decît poate

I. în copilărie când am rotit un câmp întreg
Îmi amintesc din Berlin doar trenul negru care trecea de floarea soarelui
cu viteză amețitoare printre clădiri și am condus soarele în spatele casei unde
riscant ca iubirea în Zeitgeistul contemporan mă jucam singur
(împrumut, F. Raddatz) băiat de constelații care vin și se duc
un fel de șarpe cu roți cu care nu vrei să te întâlnești nu mai sînt zilele în care ai iubit un pom care
cînd ieși din hotelul în care tocmai a intrat o femeie se cățăra el pe tine
și știi imediat că nu veți fi niciodată împreună iar ea atît de plin e anotimpul când poți totul.
a știut exact în același moment – asta este iubire Ce discuții am avut noi doi nu voi putea spune
fără condiții decît la bătrînețe când voi primi un semn dezlegare
cu fruntea ei ți-ai împărți timpul poate și cărțile și bunăvoință
ochi care promit muzica cea mai pură să zic în limba mea ce-mi spuse el atunci sororal.
locuri bune la operă și poate o seară pe Bernauerstrasse Știam de la o vreme că oamenii se schimbă și totuși
evadînd îndărăt de necrezut mi s-a părut să aflu că îngerul poate
mînă în mînă sub palide stele cu amfetamina în vene. îmbătrîni și el
prin adăugare de vreme și supunere la destrămare
II. boiangiu de oameni pictor de iluzii în care
Un iepure intră deodată în cameră și nu spune nimic. se învelește viața.
Așa ne vorbește cîteodată lumea cu buze tăcute. Iar eu eram acolo să văd și să înțeleg și asta
Ceva ce aspiră aerul liniștit dintre muchiile lumii fericit cum cățelul care se joacă toată viața cu un băiat
unde mă căznesc să surprind granița alteia – cîte or fi? și nu vor îmbătrâni amîndoi niciodată.
Puțin îmi pasă că nu am o casă în locuri sigure
un cîine care să latre cînd mă întorc IV.
că nu sînt președintele cuiva care să mă deteste sincer Teii detestați de Benn din herbariul
nu practic exerciții de vanitate și nu scriu conformismului nazist
liste infinite de dorințe îndeplinite. erau scuturați la vremea de atunci am intrat
Fața mea se freacă de lucruri necunoscute într-un magazin second-hand și m-am simțit
un peștișor de aur cusut în tivul cămășii îmi amintește mai puțin singur
cît de secrete sînt locurile unde poți fi prizonier. toate orele mele spun că sînt în altă parte
când înflorește ceva
III. nu apuc decât să văd risipirea.
Pământul este un înger – asta am aflat-o și eu în timp Fericirea e atît de aproape de mica doctrină
de la alții a nemuririi

care a băgat atâția zei tineri sub pământ nu e rost de nimic azi
e o fundație solidă pentru turnurile de afaceri am rîs ușurat și m-am lăudat că noi avem artiști, adică,
sîngele fericit că poate contribui și el oarecum în orașul artiștilor
muzica bună are nevoie de oase și de ceva nesimțire dar nu eram prea convins că istoria este ce trebuie
pentru a fi ascultată. sau mai ales
Cred că m-aș fi înțeles bine cu fata aia care aștepta ce se vede
să ies eu din hotel. Sînt și acum acolo. și am intrat în muzeu unde pe post de guard
E doar o amintire fără noimă în seara ne întîmpina
cu parchet rece pe jos și Lenin – un tip mare din bronz trei metri
cărți care urcă lent pe pereți cu șapcă aproape
dar memoria are trucuri cu care ne ține atenți trei tone la care a muncit sculptorul Manizer
pînă la următorul vis. în Leningradul
cernit Lenin mort de trei ani pe atunci e azi viu
și vie-i e șapca printre muncitorii germani de la
Mercedes –
V. măcar nu joacă alba-neagra pe poduri și nu lăutărește
Nu sînt întrutotul singur nici azi dar îmi umblă în cap lîngă muzeul istoriei germane pe care albanezii
o amintire cu mine la trei-patru ani ieșind din curtea nu o cunosc.
unde sînt singur
și singur mă văd și pe stradă cercetînd lumea
un mic explorator pe care nimeni nu-l ia în seamă
ale lumii îi ajung și ale ei nu sînt chiar ale ei. Dar poți VII.
spune cuiva asta și să nu rîdă de tine? Dar tu – tu unde ești acum? Unde sînt
Merg cu tălpile goale prin praf vechi de o mie de ani mîinile tale atente
și tălpile mele știu ce se întîmplă în ziua cînd lumea cu care îngîndurată mă priveai cînd ieșeam din hotel
se pregătește de judecata cea mare: stele căindu-se mîini pe care aș fi putut să le strîng să-mi vorbească
negustori dînd pomană spre a-și salva viața wenn mein Mund den deinen bebend findet
copii strîngînd la piept un cățel cu care vor să plece (împrumut, A. Schnitzler)
în ultima călătorie umbra omului despicată în două. să ne plimbăm prin Spreeathen prin ceața
Nimic nu se va întîmpla dar toți sînt azi acolo istoriei care nu
unde au crezut mintea și inima lor că vor fi. reține îndrăgostiții ocupată cum este
cu revoluții războaie
cu mecedesprosperitatea muncitorilor săi falocrați
mi-ai fi putut explica cum trăiește o femeie
VI. printre florile
Treceam peste Spreea pe pod lîngă Deutsches și gîndurile ei în vreme ce băncile fac bani și prosperă
Historisches Museum în vreme ce îți admir mersul printre colonii de tineri S
cu gurile căscate nemții se uitau la mîinile vrăjite care scriu pancarte anticapitaliste cu care
ale unor vor ataca seara
I
băieți care învîrteau alba-neagra și o clipă am crezut că scena unde nu mă închipui în nici un fel doar
S
dar scriitorul albanez cu care flanam prin Berlin un lucrător

mi-a șoptit din lumile de margine catapultat aici să privească
O E
sînt de-ai mei printr-un ecran pentru începători cum este

imediat după pod lîngă muzeu un taraf își ridica viața adevărată –
privirile obosite un tren negru care înghite orașul și eu adormind
de pe instrumente și am auzit ceva vesel – în fiecare
P
hai, bă, să ne cărăm dintre degetele tale.

I S
S
E
O
P Ioan Es. POP Cititor infidel
nu țin prea tare să ajung la zece,

însă pe el aș vrea să-l pot vedea
te-am văzut aseară cum te strecurai pe măcar când îl vor coborî pe scări –
de nu cumva vreunul, peste noapte,
scările din spate. îl va înmormânta direct în cer.
ah, irespirabile sunt locurile unde cobori.
eu știu că nu există niciun subsol, nicio pivniţă
sub bloc. dar știu eu oare adevărul?
cititor infidel, prietenul nostru s-a scufun-
sau poate nu cobori nicăieri. dat într-o nepăsare doar vecină cu viaţa.
poate, două ceasuri, pur și simplu dispari. la 36 de ani, nu e ușor să admiţi
nu știu, însă umbra ta rămâne că tu și el vă puteţi spune pe veci adio.
nemișcată pe asfalt în tot acest răstimp,
ca un câine de pază. deși vecina de jos spune că atunci când trage apa
curge sânge. mă rog, s-a mai întâmplat:
doar jarul lunii pare că o face am zăcut odată o săptămână întreagă,
să dârdâie ușor. n-a știut nimeni,
sângele a bătut la gazda mea în ușă
întrebând dacă e voie, unghiile mele
s-au înfipt în pereţi, aveam degete puternice,
tânărul de la fereastra blocului de vizavi îmi vârâsem unghiile-n palme să nu iasă, dar s-au
dă cu ochii de mine și își spune: înfipt în palme și din palme în pereţi
„un biet om la șaizeci de ani.
de acum, zilele lui sunt numărate. și acum, ca și atunci, cititor infidel,
după șaizeci, la ce-ar mai trăi?” unghiile au intrat prin tencuială,
vecinul meu a tresărit, m-am chinuit o lună să le
deasupra lui, la etajul nouă, smulg de acolo, dormisem prea mult,
un bătrân care pare bine trecut de optzeci întotdeauna după o moarte ca asta
bâjbâie pe balcon și eu mă întreb: mă culc devreme și dorm foarte mult.
„după optzeci, la ce-ar mai trăi?”
am auzit că deasupra mea, la zece, n-am să-ţi iert niciodată această infirmitate,
locuiește un domn care a făcut o sută de ani. acest deget pe care trebuie să-l ascund îndărătul
cei din blocul vecin îl pot vedea. creionului
eu n-am cum, dar dac-ar coborî cu liftul, și care a crescut fără oprire zi de zi, m-a
aș afla lucruri la care altfel n-am acces. pândit ani la rând, m-a ascultat cu o sete oarbă,
a supt din mine frumuseţea, adevărul și viaţa.
acum schimb lemnul creionului de la o săptămână Petru

la alta.
cioplesc trunchiuri tot mai groase, ca să pot ascunde
Acesta este Petru, vărul lui Anton. E făcut din cuie,
degetul ăsta care crește nemilos împotrivă-mi,
ghips, zahăr ars, puţin omăt și beton.
tot mai gros, mai ameninţător.

și poate într-o zi mâna n-are să mai poată ţine Rinichii lui sunt două scoici, iar ficatul e o sfeclă
scândura uriașă îndărătul căreia va trebui să-l ascund dezmoștenită. Prin vene îi curge pirită.
și atunci nădăjduiesc că se va prăbuși peste el și-l va
sugruma și sper atunci să-l aud sufocându-se, Rotula pe care se sprijină când îngenunchează e dintr-
să-i văd sîngele cum sare de sub unghie un rulment ruginit. Unghiile-i sunt făcute dintr-o
ca dintr-o gură căscată, lamă boantă de cuţit.
mărturisind că el era adevăratul tău întâi născut.
Și, ah, bietele lui femurele sunt din așchii de calcar, și
din tablă-i este spatele și-a ruginit.

eu acum vorbesc de sub unghii.
Domnule, în chip de buze are două meduze și părul
ele au crescut deja lui e din sârmă ghimpată. N-are mamă, n-are tată.
nemăsurat de mari, poate mai mari decât capacele
de la sicrie. A găsit două așchii groase și noduroase și și le-a făcut
precis au intrat iar prin pereţii vecinului, poate că îl
tălpi pentru picioare. Are plămânii încropiţi din doi
acoperă și pe el acum, de acum chiar că-mi
saci de aspiratoare. Vertebre și-a pus scotocind prin
va fi cu neputinţă să mă mai rog, să-mi
gunoaie și dând peste mărgele ieftine de sticlă.
împreunez măcar mâinile, de ce mă trezești
atât de devreme? abia am murit.
eram atât de ostenit aseară. Cu chiu, cu vai, a găsit două crengi noduroase, pe
care și le-a pus în loc de mâini. Degete și-a făcut din
mărăcini.

Din doi solzi de pește și-a pus pleoape. A găsit două
gânduri mici din plastilină, pe care bietul lui cap abia
le încape.

O, cât a umblat să-și găsească măcar o inimă
frumoasă! A găsit doar o pară stricată și pe jumătate
roasă. Dar cu inima asta, așa, nenorocită și bolnavă
cum era, a început să simtă-ntr-o zi că trăia. S

A început să viseze că odată și odată o să-și poată
I
cumpăra un trup mai acătării și s-a rugat de unii, de

S
alţii să-l ajute. Vecinul i-a dat coji de cartofi, să-și pună
piele nouă. Alţii însă i-au zis n-avem, du-te. Alţii l-au
O E
scuipat. De atunci n-a mai vrut niciodată să se facă

om adevărat.
P

I S
S Ara Alexandru ŞIŞMANIAN Poeme inedite
– unde destinu-i vis și-uitarea lumii numai o plutire

E
indiscernabilă • felii de lacrimi îţi povestesc trecutul

O
risipit – iar nostalgia-i lama întîrziată a imaginii •

P
departe de stea
departe de stea – călătorul • departe de zgomot ful-
gul înalt – fulgerul care refuză să mai coboare • fulge-
rul cufundat mereu în albastru • și cine cu trena-i de
ar trebui să existe o ţară franjuri – mîngîindu-l pe inutilul ce • mîngîindu-l cu
ar trebui – îmi zic – să existe o ţară pentru exilaţii insuportabilă mătase • există o melancolie a perfecţiu-
iremediabili ai spiritului • pentru cei ce suferă de-o nii – a tranzitivităţii eterne • plaje de-argint – popoare
singurătate fără leac • dezamăgiţi de trupul lor – pre- de-argint – sub morţii palizi de lună • înveșmîntaţi în
cum de tot ce-i înconjoară – ei se înalţă fără a muri scările suspendate ale razelor • și resturile numerelor –
în vid • asemeni orelor cosite care plutesc neofilite noi, presăraţii secundelor – cu bărci de nisip • curgi,
– cu zâmbetul unui fîn de aur • suind asemeni unui tristeţe de noapte – tristeţe de moarte – ca o speranţă a
monstru liber – de nimeni înţeles • exilatu’ acesta lasă neantului • mori sânge pe lacrimă – mori styx pe nea-
să cadă în ninsori – fărîmele de suflet ce-l mai îngre- gra gondolă a lui caron • aheron de-avisuri întuneca-
unau • fluturii fără nume sau poate îngerii anonimi te • și dublul chip al ferestrei – din privire însticlită •
– ce poartă incoerente silabe în gândul lor de extaz și eul meu transparent de gîndire indefinită • și tatăl
ilizibil – nenuntit • spre ei se îndreaptă – cu aripile-n cu mîini de copil – cu ochii de fată • el, fulgul veghe-
spirală – mesagerii cîntîndu-și urcarea la labirint • și tor – topindu-se-n toate imposibilităţile omului • și
hieroglifa noapte – despovărată de fertilele minuni orbii ce cad în abis precum niște suliţe cu-aripile subit
ale pământului – își îmbrăţișează cu lesbiană iubire retezate • sau ora înzăpezită lîngă cetatea meditată nu-
solitudinea • căci, da – încep să cred că la un mo- mai de ziduri • timpul lui nu – și naufragiul pânzelor
ment dat singurătatea îţi devine unică însoţitoare – și noastre asemenea • roata lui totdeauna nu-i poate decît
asta tocmai pentru că începi să te desprinzi chiar și un ochi cu toate fenomenele dincolo • cu inima veșnic
de ea • ţi-auzi atunci tăcerea cu numai – vacuitatea străină – vărsîndu-și pămîntul de întîmplare în vid •
carbonizată a gurii • și nimeni te întîmpină drapat pămîntul de hazard în cerul precum un miracol me-
în nuditatea lui de doliu • nicăieri e floarea din jurul reu mai absent • ah! balsamul vidului în respiraţia mea
tău – și libertatea, tangenta nitescentă a neantului • suspendată – și tu, voce sugrumată – voce minţită – ce
nenăscut, treci cu avisul prin ochi de vid – insaţiabi- urci dincolo de înălţimi fără să-ţi mai potrivești ca pe-o
la mirare a miracolului îţi golește de infinit privirile mantie adâncul • se leagănă deasupra cerurilor lacrimi
de stingere • coboară-n tine un amurg prea înroșit de – deasupra obrajilor morţi de secetă • fuge – ce – som-
sălcii • și adâncimile îţi poartă-n tava pleoapei cenu- nul – mintea • parcă creierul ar fi o barcă lunecînd pe-
șa viziunilor • bariera durerii numără fereastra ta de un lac în pantă • gonind printr-o oglindă fără sens •
trecere • iar genele tăioase ţi-s spinii fractalilor cari și iată – ciudat automobilul străin de umbră – a venit
încununează oglinda neagră de din ochi • da, suferi în vizită – uitîndu-și pelerina moartă în salon • și el,
desigur – însă suferi cu dezgust • genunchii tăi – ima- electrocutatul înger – cum și cu ce mesaj mai ajunge –
ginaţi de-o rugăciune absentă – caută doar libertatea prin dublu labirint – în undă • da, cu ce uitare – și cu
unei aboliri eterne • straniul fără trece prin firavul abis ce mesaj •
sînt arlechinul negru poate un gînd de nisip

sînt arlechinul negru și totuși prinţul roșu-sumbru • singur – fereastră sau pasăre – între crepuscul și toam-
port noaptea ca pe o otravă în suflul abisal – în gâtul nă • pălării stivuite de somn îmi înăbușă labirintul •
meu albastru • totul de timp fără timp – spre mine – irespirabilă liniște catifelată – noapte de mătase letală •
spre vid • ora ca un destin fără mască • o ramură scot neant ce te caut cu raza mea firavă • tăcerea varsă abso-
din apele dansului • nu singur în spartul din valuri – gol lut în lumină • după-amiaza în care murim – fauni de
fără chip ce nu mai întreabă • insulă solitară în ferecatul nesfîrșită răbdare • litere albe înoată în negru asemeni
ochiului – privire exsanguă cu sânge de piatră • doi în unor înecaţi în var • ţie îţi dedic privirea-mi – străină
oglindă cu negru – cu frunza dilatată în arbore • doi în de netezit nicicînd • scînteiere stingheră jefuită de cli-
neted sărut tăiat de fereastră • mînă mă văd în străină pă • înăuntrul cu care te-ai părăsit își lasă ninsorile-n
imagine – sau poate vis mereu rătăcit • scară fără crengi mine • mă regăsesc intrînd în alienarea-ţi inaccesibilă •
– copac fără trepte • cer de scorbură-n care dispar • insomnia mea de destrămată răceală îngheaţă valurile
nodul acesta eram ce zâmbind l-am ucis • obstacolu’ unului • filament monoschizofren de stins totdeauna •
acesta din care destrămat-am tot fumul • neavutul a fi poate un gînd de nisip iluminează cu-ocult efemerul •
– îndoita credinţă unduită de franjuri • somptuos ase- poate avisul gustă cu dincolo – inimaginabil, misterul •
menea nimeni • tu, brutal brusc satîr • dizolvat într-o poate o fîșie de fum ne fixează-n enigmă cu clar de pa- S
vacuitate modală – neant meditînd • labirintul – cutie săre • poate mult promisul “a veni” ne-a preschimbat
cu umbre – netezime spălată de cine sau ce • izolată – o sufletele-n cadouri de reciprocitate vidă • poate toate
I
unică bacterie între lamele de sticlă • incapabilă să se orizonturile s-au strîns în vîntul privirilor – adîncind
S
aleagă • amiaza surîsului – cînd poate încă în viaţă – sau ce ne respinge • cînd întrebăm oglinda alcătuită încet
nimeni • descopăr un mai depărtat orizont • nucleul de din pietre tăcute • dacă – stinși în neant – murind – am
O E
noapte al eului – unde poate găsesc nimicul minus un pluti... •

pas • zero unde abia îmi încape piciorul – fascinat de
negaţie • nicăieri e aici – nava cu pânzele lapidate de (din Absenţe 5, ultimul volum,
inflorescenţele avisului • cu toată mîntuirea acostată în inedit, al ciclului eponim)
P
fine în primitor naufragiu •

NICOLAE LA BI Ş – 85 Adrian Dinu RACHIERU Nicolae Labiş şi Şcoala de Literatură (I)
D espre Nicolae Labiș (1935-1956) s-a scris

enorm și poetul-adolescent, plecat din ți-
nutul Fălticenilor, ivit într-o epocă de ferocitate dog-
a absolvi de fapt faimoasa școală, „o scufie cu zorzoa-
ne”, ctitorită după model sovietic. Și din care „n-a mai
rămas nici arhiva”.
matică, sub presiunea interdicţiilor, impunând – prin- Încât, născută dintr-un stăruitor îndemn, car-
tr-o critică „procuratorială” – realismul socialist ca tea lui Marin Ioniță, cel fără diplomă și fără repartiție,
metodă (unică!), atrage încă. Izbucnirile sale imagistice, eliminat ca „element necorespunzător”, narează – ca
de mare prospeţime, sfidând carcasa dogmei, acel co- martor și protagonist – despre această „fermă de tip
pleșitor ilustrativism tematic al versificatorilor vremii, special”, încercând, ne asigură, să „se țină de adevăr”,
aliniaţi, „capturaţi”, monitorizaţi etc. sub cupola ide- reconstituind imaginea unei lumi care a fost, o epo-
ologicului, n-au fost scutite de aspre mustrări, vădind că în care „stăpână pe țară era frica”. Marin Ioniță, cu
însă insurgenţă structurală și o salvatoare încredere de har portretistic, își povestește amintirile, fiindcă „tre-
sine. Paradoxal, Labiș era considerat – de către directo- buia să spună cineva povestea asta”. Recunoscând că
rul Școlii de Literatură – „un rătăcit”, vehiculând idei experimentul a eșuat, falimentul Școlii de Literatură și
dușmănoase, trecut pe „lista neagră” întocmită de Gogu Critică literară „M. Eminescu” fiind „întâiul mare rateu
Rădulescu, supravegheat, supus percheziţiilor, hărţuit, de cadre” (Ioniță 2018: 214). În pepiniera de scriitori
acuzat de snobism și evazionism prin gura unor con- de pe Kiseleff, într-un mediu sterilizat, îndopați cu ide-
fraţi oportuniști și invidioși. Până la a deveni, în 1956, ologie, urmau a crește copiii partidului, ostași pe frontul
„aproape un scriitor interzis” (cf. Ion Băieșu), într-o luptei de clasă. Or, după cinci ani, Școala a fost desfiin-
perioadă neagră, bântuită de suspiciuni, pe care Labiș țată (implicit o recunoaștere a eșecului) și Marin Ioniță
însuși o considera „treapta limpezirii”. Limpezirile i-au reușește, sublinia Alex Ștefănescu, prefațatorul opului,
fost, însă, fatale. În același timp, prin circulația restric- „o transmisie în direct din epoca stalinismului” (Ștefă-
tivă a operei, deși de o „neverosimilă fecunditate”, con- nescu 2018: 6), creând „o puternică impresie de viață”.
statase poetul-prieten Gh. Tomozei, a fost văzut și fixat Avem astfel șansa de a ne întâlni cu figuri care, ulterior,
în manuale drept „scriitor exemplar” al comunismului au marcat cursul literaturii noastre. Sau au sigilat des-
românesc. Deși ultimul Labiș, ca poet-proletar (cum se tine, precum „directorul cel mare”, Petre Iosif, „nume
considera), trăind „din puterea gândului” a fost un om de două ori biblic”, în epocă un Dumnezeu al celor ce
liber, talentat și instruit, declamându-și insurgența în se școlau în arca de la Șosea, avizând sancțiuni sau eli-
poeme aspre, dilematice, transfigurând temele obliga- minări. De numele lui se leagă – ca „operă importantă”
torii, stereotipurile propagandistice și lozincile coclite – mesajul de abdicare al regelui Mihai I (sursa: Paul
ale zilei, sensibil la întrebările care, într-un „ev aprins”, Georgescu) și, desigur, eliminarea lui Marin Ioniță în-
„cad despletite”, vădind o angajare problematizantă. Și suși; „el (regele) a fost dat afară din țară” iar semnatarul
o precoce „luciditate ardentă” (Pop 2018: 103). Anto- acestor prețioase însemnări a zburat din Școala de Li-
logat, recuperat sau desfigurat prin aranjamente edito- teratură, firește, tot pe baza înscrisurilor lui Petre Iosif,
riale (post-festum), în funcție de capriciile cenzoriale, care ar fi fost „cele mai însemnate creații literare ale lui”
Labiș, lungă vreme, n-a putut fi urmărit în precipitatul (Ioniță 2018: 359).
său proces evolutiv, devoalând o „conștiință fracturată” Evident, Labiș, mereu anturat, beneficiind de
(Negrici 2019: 171). un vag protecționism sadovenian, era disputat de toți
Cu puțin înainte de a ne părăsi, Marin Ioniță colegii, încât Marin Ioniță nu ezită să vorbească despre
ne-a dăruit o a doua ediție, revăzută și adăugită, a cărții „Labiș și ceilalți”1. Labiș instrase deja în legendă. Prins
sale despre „fabrica de scriitori” (Kiseleff 10: fabrica de
1
scriitori, 2018), acolo unde ucenicise în două reprize / Prețioasă, cartea lui Marin Ioniță (1929-2018) aduce la
înregimentări, stând aproape doi ani (1952-1954) în lumină chipuri de altădată, vorbind despre „prințesele co-
preajma lui Labiș; fără a-i fi fost prieten, preciza, și fără munismului” și „cele trei sirene” (Maria Banuș, Nina Cassi-
an și Veronica Porumbacu), despre „două embleme” (Labiș
în turbionul unui timp convulsiv, dramatic și utopic, leită sau „poruncile gângave”. Ineditele ne îngăduie să
fracturând Istoria, el, copilul teribil al poeziei noastre, vizităm atelierul poetului, să descoperim chipurile lui
„a ars scurt și orbitor”, scria T. Vianu, la zece ani de la succesive, cercetând „fondul secret” (deceptiv, defensiv)
moartea poetului. Și tot el adăuga, cumva enigmatic: al poeziei labișiene, despărţindu-se de fariseism și de-
Labiș, eternul copilandru, „și-a priceput vremea”. În ce magogie. Nominalizat, ca exemplu negativ, în Raportul
sens oare? Ca poet iluzionat, angajat, „lacom de idei”, lui M. Beniuc la Congresul breslei (18-23 iulie 1956),
luându-și în serios investitura, purtător de cuvânt al poetul, însoţit de „amici”, supravegheat etc., ar fi avut,
unui ev brutal, lozincard, incandescent? Sau, dimpo- ușor de bănuit, o soartă grea. Dificil de spus, însă, cum
trivă, ca ins dezamăgit, incomod, de o lucidă candoare, ar fi evoluat acest „perfecţionist ingenuu”, cum l-a vă-
riscând a deveni – în clocotul evenimentelor – celălalt zut Mircea Coloșenco, încercând o evadare din „cercul
Labiș? Evident, n-ar fi putut ocoli temele epocii, într-o ideologic”. Oricum, paradigma labișiană uimește prin
vreme în care, plăsmuind o lume nouă, poetul, „cu ochii cutezanţele precocităţii, anunţând „un caz dublu”. La-
grei de vis”, ne asigura că „elanul nu poate fi ucis”; că, în biș, cu elanu-i juvenil, un genialoid devenit, prin sigu-
clocotul „luptei măreţe”, asaltat de o furtună de patimi, ranţa de sine, „mentor”, s-a manifestat decomplexat și,
înţelegea că ţara „își căuta drumul” (v. Eu am intrat...) negreșit, a fost pizmuit, trezind îngrijorare. A fost el
Dar faţă de corul osanaliștilor, faţă de verbiajul șablo- lichidat dintr-un ordin ocult (Cârlan 2016: 12), alun-
nard, îmbătat de festivism și agitatorism, Labiș pare gând orice dubitaţie? Atitudinea posterităţii, livrând
5
distonant. Își dezvăluie febra lăuntrică („spiritul adân- etichete în conflict, s-a manifestat contradictoriu, sub
curilor”), e cutreierat de pusee haiducești în „noaptea povara șocului emoţional al accidentului, lăsând chesti-
8
fierbinte a tinereţilor” sau contemplă, răscolit, peisajul unea nedezlegată. Poetul însuși, privit cu circumspecție,
calcinat, dezolant. El scrie „ca dintr-o răsuflare”, ob- „analizat” în ședințe inchizitoriale, hoinar pe la diverse
serva Lucian Raicu, mobilizând umanul, aducând o gazde (G. Mărgărit, I. Băieșu, L. Raicu, Lucian Pintilie,
–
undă proaspătă, interogativă, într-un climat dogmatic, Aurel Covaci) dorea o evadare în Covasna, la prietenul
sufocant. Un suflu idealizant animă stihurile labișiene Imré Portik, anunțată într-o epistolă, convins că tre-
și, concomitent, sesizăm o „progresivă îndepărtare” (cf. buia să dispară „din fața și ochii lor”. De aici s-a tras
Gheorghe Grigurcu) faţă de reţetarul epocii. „Întrebă- concluzia că „s-a hotărât suprimarea lui” (Ștefănescu
Ş
rile chinuitoare se pârguiau pe rând” (v. Drumul meu), 2016: 4), criticul promițând și dovezile unei crime po-
încât Labiș, indubitabil, urma a se despărţi de „viziunea litice. Important e, însă, că proiectul lui Tomozei, prin
I
candid infantilă”, cum însuși mărturisea. În doar câţiva râvna atâtor devoţi, prinde chip editorial. Scotocind
B
ani, Labiș se va maturiza brusc, denunţând prostia po- neobosit arhiva Labiș, Nicolae Cârlan, socotit „singu-
rul specialist autentic în editologia labișiană” (Voncu
A
și Tomozei), despre Dan Deșliu și Labiș, despre „asaltul 2009: 24), tipărea, în 2013, Opera magna și mai apoi
ardelenilor” sau închipuind, cu observații de reținut, „vieți
Poezii inedite (2015), ca „ultime recuperări”, oferin-
L
paralele” (Lucian Raicu și Nicolae Stoian). Reamintindu-și
du-ne oglinda integrală; rămânând, totuși, în „zariștea
de coșmarul Hoajă, directorul politic și de studii, la exame-
aproximărilor”. Fiindcă oglinda e „fără margini precis
nul de „materialism diabolic”. Și luând viața de la început
după ce reușise la Filologie, la Universitatea din București trasate”, neputând ști cum ar fi configurat (editorial)
A E
(1956-1960). Întrebându-se „ce a mai rămas din prozato- poetul însuși acest patrimoniu. Prietenii de altădată (L.
rul socotit cel mai talentat din serie”, volumul lui Marin Raicu, Aurel Covaci, Eugen Mandric, Savin Bratu), cei
Ioniță dă un răspuns convingător, oferindu-ne tocmai ima- care au „organizat” sumarul Luptei cu inerţia (1958,
ginea școlii, împiedicând „dispariția ei definitivă din pagi- primul volum postum) i-au urmat vag doleanţele, și ele
L
nile unei Istorii zbuciumate”. Iar dacă am întocmi o listă vag formulate în Oferta de publicare, adresată de poet
a celor trecuți pe-acolo (aproximativ o sută), „porniți cu Editurii tineretului.
C O
toții de prin diferite sate”, vom reține nume importante, Curios, întrebarea dacă meteoricul Labiș s-a
infirmând ipoteza eșecului. Neîndoielnic, experimentul a împlinit bântuie încă. G. Călinescu l-a considerat „un
eșuat din perspectiva diriguitorilor politici, școala neasigu- poet pe deplin exprimat”, deși vârsta la care a dispărut
rând „armata de condeieri devotați”, exceptând, desigur, îl fixa într-o tinereţe perpetuă. Să ne amintim că acele
I
„zeloșii, veleitarii și fripturiștii”. Stăpână peste acest carusel „certe făgăduinţi” (dibuite în 1951) i-au îndemnat pe
de imagini este, însă, Aurora Cornu, cu efigia proiectată ieșeni, la sugestia lui Constantin Ciopraga, să-l aducă
N
„într-o lumină boreală”, pe frontonul palatului de la Șosea, în „dulcele târg”; că teribilul adolescent a grăbit prin ju-
reînviind, cu abur erotic, amintiri din lumea umbrelor.
venila sa poezie reîntâlnirea cu tradiţia, spărgând tipa- poezia chiar și în „dura sforţare omenească” și, neapărat,
rele epocii și risipind molozul versificărilor teziste. „Eu în „frumuseţea curată” a naturii, Labiș – ca poet angajat
8 5 sunt spiritul adâncurilor” – clama junele poet, plin de – nu acceptă macularea. Or, trezindu-se la realitate, el
impetuozitate, revărsându-și energia polemică cu o in- e cuprins de frământări și interogaţii, încât amintitul
vidiabilă prospeţime, deopotrivă muzicală și discursivă. ciclu poate fi și un „proces verbal al unei confruntări
Poetul-adolescent asculta glasul epocii, dar nu respecta lăuntrice” (cf. Laurenţiu Ulici). Versul labișian, în care
canoanele producţiei proletcultiste. Înscris, fatalmente,
–
în „plasma stilistică” a acelei epoci, el deschidea o nouă

perspectivă, contaminată de intertextualizare. Inocenţa
vizionară, emblema neoromantică, saltul la metapoezie
fac din Labiș un ferment, primenind lirica noastră. El a
Ş
întinerit poezia și având „tristul noroc” de a muri tânăr,

își frângea traiectoria printr-o moarte simbolică. Sin-
I
cer, impetuos, împrăștiind poeme înflăcărate, era ani-

B
mat de o credinţă. Plecând copil de-acasă, a crezut în

comunism (ca „lume nouă”), aducându-și obolul; dar
A
salvarea sa, ca poet, „nu stă în sinceritate, ci în talent”

(Anghel 2014: 175). Prins în vârtejul istoriei, lansând
L
îndemnul luptei cu inerţia, condamnând „îmburghezi-

rea” („trântori prelinși în noua casă”) poetul dovedea,
de fapt, un fond insurgent. Labiș n-a fost un versificator „citești ca într-un suflet” (cum s-a observat), flagelează
E
oportunist, ca atâţia. El n-a acceptat rolul docil de exe- pe cei care „în noua rânduială și-au căutat culcuș”, pe
cutant, aliniindu-se la o ideologie. Caracterul afirmativ „trântorii ascunși după stindarde”. Adolescentul-poet
A
al liricii sale ţine și de resortul polemic, dorind a rescrie glorifică puritatea, obligat să constate că „topindu-se,
repertoriul tematic, injectând prospeţime și revitali- zăpezile murdare se vădesc”. Descoperind divorţul din-
L
zând, prin comuniune sufletească, locurile comune ale tre realitate și utopie, trece la un ton sumbru. Lupta cu
epocii. Asaltat de neliniști, era un dezamăgit. Amenin- inerţia, despărţindu-l de aerul jubilativ al „comunismu-
C O
ţat cu închisoarea risca să devină întâiul disident dintre lui romantic” este un veritabil manifest, propunând un
scriitori în „lumea nouă”. Moartea sa (care a fost văzută alt Labiș. Nu e vorba, evident, de o formulă coerentă,
ca o jertfă) l-a salvat oare? Sau, dimpotrivă, nu i-a oferit ci de o febrilă căutare, tot în numele demnităţii și puri-
răgazul de a se desprinde din „capcana comunismului” tăţii, accentuând nota reflexivă. Poetul era în drum spre
I
(cum zicea Aurel Covaci, fostul coleg de cameră). altceva și un caiet verde (aflat la Savin Bratu și pierdut
Indiscutabil poet revoluţionar, Labiș a spart ghea- la cutremur, în ’77) conţinea, se pare, astfel de poeme
N
ţa proletcultismului. Trăind „în miezul unui ev aprins”, dinamitarde, întorcând pe dos știutele clișee, congelate
el s-a războit cu inerţia și compromisul, căutând izvoa- de manualele școlare. Ultimul Labiș, interesat de „omul
rele purităţii și condamnând trădarea prin minciună, comun”, se desparte de modelele poetice, dar, cu deo-
abandonul conștiinţei morale. A fost el un poet comu- sebire, se detașează de „pactul politic”, descoperind, cu
nist, cum susţinea G. Ivașcu? Aderarea sa la idealul co- suflet tânăr, „tragica beţie a toamnei” și „braţele de aer
munist, crede Alex. Ștefănescu, trebuie considerată ca ale clipei”; și, mai ales, presiunea prezentului lozincard,
„o iniţiativă”. Prin intensitatea participării și prin ino- întinând frumoasele idealuri.
cenţa vârstei, tânărul poet (rămas un poet al tinereţii) se Cu vocaţie de inaugurator, depășind elanul și
aruncă în beţia visării, animată de furtună și senin, ri- naivităţile vârstei, constatând pervertirea idealurilor
sipind „o frumuseţe disperată și cutremurătoare” (Per- („Și-a căpătat albeaţă cristalul ce-a mai fost”), Labiș –
pessicius). Virginal în spirit (zicea Nichita), poetul din „dezmeticindu-se” – devenea dubitativ; devenea, pe-
Mălini se vădește un recalcitrant, cu purtări puţin or- riculos, un alt poet, cultivând sarcasmul etic, altoit pe
todoxe, anunţând, parcă, o reeditare a revoltelor istra- tulpina nonconformismului, al lecturilor „deviate”, ali-
tiene. Ciclul Omului comun marchează o altă etapă în mentate de anticarul Sterescu, al dorinţei sale aprige de
scrisul labișian și îngăduie, în subtext, și o descifrare a învăţătură, vădind nu doar o ardere clamată, ci și o ma-
motivaţiei schimbării. Aderând la un crez, descoperind turizare accelerată. Rimbaud, citit de Labiș „cum trebu-

ie”, la îndemnul lui G. Mărgărit („o prezenţă tutelară”, tuie, idilic-coșbucian, în decor silvan, „viaţa pătimașă”
nota Lucian Raicu, un soi de mentor), poate fi socotit a unui sat de munte și invocă arhaicii ciobani, vădind
„responsabil” de viteza modernizării liricii labișiene în erudiţie folclorică; dar, în același timp, îmbrăţișând lu-
ultimii săi doi ani2. O „colaborare secretă”, ajutându-l mea, depășește triunghiul iniţiatic (natura / vatra fol-
să intre în starea de poezie (Manolescu 2008: 945), cu o clorică / biblioteca) pentru a accede la marile ei intero-
„iubire respectuoasă” pentru tradiție și poezia populară. gaţii, trezind îngrijorarea organelor. Încât „obiectivul”
Contaminat de „frenetica beţie” a viului, pacifist, rob al Labiș, iniţial devotat, recitând apoi, „cu glas mare”,
unor ambiguităţi conjuncturale și al idealităţii vârstei, Doina eminesciană, nu mai corespundea ideologic; iar
participant la înnoirea ţării, asumându-și cu dârzenie și moartea sa, mărturisea Margareta Labiș, sora poetului,
devotament cadenţa generaţiei, el se desprinde de plu- nu a fost „întâmplătoare”. Acel alt Labiș, secerat la 21
tonul proletcultist (oferind, prin cântăreţii fruntași ai de ani, ar trebui descoperit și în arhivele CNSAS, lumi-
noului ev, clonaţi, o poezie calpă, jenantă, uitată azi). nând o secvenţă tenebroasă. Și risipind, definitiv, prin
Condamnă, desigur, „cuiburile tâlhărești”, „procesele accesul la adevăr, bogata folcloristică de cafenea, încro-
chiaburești” și paing-ul morţii în numele propagandei pită pe scenariul morţii „oportune”.
antirăzboinice, dar nu este opac la suferinţă: „Așa am Labiș s-a format pe ascuns, devenind lucid, ma-
crescut / Cântec omenesc din jale și lut”. Temele impu- tur, tăios, nota L. Raicu (un ghid avizat), dezminţind
se de religia politică a acelor ani capătă, prin imaginile inerţiile de receptare care i-au falsificat portretul. Sau
5
plăsmuite sub pana labișiană, alt tonus, nu tocmai pe acuza de „idealism și nepăsare”, cum se putea citi în
placul frontului partinic; deși, să nu uităm, faima de vigilenta Lupta Moldovei (12 august 1952). Venind
8
poet comunist (sechestrat) l-a însoţit, falsificând adevă- dintr-o epocă brutală, dramatică, neguroasă, „meșterul
ratul sens (testamentar) al luptei cu inerţia. În plus, în Labiș” (așa răsfăţat de Nichita Stănescu), vital, spon-
epocă, orice debut era „costisitor”, îmbelșugând scena tan, sincer, idealist și vulnerabil, cu o existenţă fulgu-
–
oportunismului politic; iar momeala autorităţilor – rantă și o impresionantă siguranță de sine, crezând
consistentă. – nedesminţit – în poezie, a fost primul lider autentic
Așadar, un Labiș în doi timpi tulbură clișeele se- al literaturii postbelice. Supravieţuind acum ca vedetă
dimentate. Cine a parcurs corespondenţa (adică viaţa sau devalorizat, ca autor casabil, ieșind din legendă? –
Ş
„secretă”) găsește un reazem decisiv în întregirea pro- iată dilema anilor postdecembriști. Un mit sacrificial,
filului acelui elev „recalcitrant”, un „derbedeu hoinar” pe altarul Poeziei sau un autor scos din manuale, în-
I
(citim într-o epistolă), semnând, cu avânt revoluţionar, scenându-i-se, astfel, un „al doilea asasinat”? Evident,
B
NL Utemist și care ajunge la concluzia, într-o scrisoa- meteorica-i trecere, sfârșitul neelucidat au precipitat
re nedatată, mărturisindu-și intenţia de a se retrage în „cristalizarea în mit”, constata Gh. Grigurcu (Grigur-
A
Moldova: „nu am ce căuta între voi”. Vizitat de îndo- cu 1989: 462), îndulcind totodată (sau chiar blocând
ieli și întrebări, „zăludul” poet sentimental, ambiţios, lungă vreme) „expertiza critică”. Cazul Labiș, în pofida
L
își developează „noaptea fluidă a tinereţilor”. Reconsti- hectarelor de exegeză, rămâne încă un dosar nerezolvat.
Recitind Moartea căprioarei, acea „răscolitoare capo-
2
Dealtminteri, G. Mărgărit, întâmpinând sever volumul doperă”, de o tristeţe cosmică, ivită în plin „realism
A E
Primele iubiri (octombrie 1956), recunoștea, într-o cronică purpuriu”, Dumitru Radu Popescu observa că Labiș „a
din România liberă, că talentul lui Labiș „sărea în ochi”. inaugurat prima cruce din șirul de cruci al generaţiei
Același volum, fals considerat debutul editorial al lui La- ’60”. Și se întreba: n-a fost, oare, N. Labiș „o zeitate
biș (corectează vehement I. Filipciuc, amintind că, în mai jertfită pentru renașterea literaturii române?”
L
1956, apărea Puiul de cerb, plachetă înconjurată de o tăcere Într-o exegeză de referință, Răzvan Voncu anali-
suspectă) îi prilejuia lui D. Costea un comentariu exigent, za „posteritatea dificilă a unui poet afirmat într-o epocă
C O
subliniind „căutările multiple” ale celui „în formaţie”, por- barbară”, pledând pentru o „necesară recitire” (Voncu
nit a afla „sunetul unic” etc. Tot I. Filipciuc „deconspiră” 2009: 11), chiar dacă modelul Labiș nu mai e „func-
manuscrisele „hărtănite”, „slăbiciunile” almanahului Iașul ţional”. Oricum, dispariţia poetului a deschis calea
Nou (prompt inventariate de cenzori), dar și „ajutorul pre- „sanctificării” sub o dublă imagine, supusă, inevitabil,
I
ţios” al Contemporanului, apreciat de un N. Ţaţomir, de fluctuaţiilor de context politic. Portretul-robot al scrii-

pildă. Și, pe bună dreptate, reconstituie cu migală, fișând torului comunist, devotat cauzei, a fost conservat pru-
N
presa epocii, Consfătuirea ieșeană a scriitorilor tineri (Fi- dent de ideologii regimului, având nevoie de Labiș și
lipciuc 2013).
ignorând textele ultimului Labiș (ca figură incomodă);

pe de altă parte, mitul poetului tânăr, încarnat de Labiș, NOTE:
8 5 răpus de un destin nemilos, suportând traumele istori- Anghel (2014): Petre Anghel, O istorie politică a lite-
ei și realizând „prima breșă masivă în zidul cenușiu al raturii române postbelice, Editura RAO, București.
Cârlan (2016): Nicolae Cârlan, Relevanțe și semnifi-
versificaţiei realist-socialiste”(Voncu 2009: 26), rever-
cații, Editura Lidana, Suceava.
berează emoţional. Curios, autor aproape interzis (spre Cistelecan (2011): Al. Cistelecan, Poezia unei genera-
sfârșitul vieţii), cu o existenţă dificilă, scos din manuale ții, azi, în România literară, nr. 15/2011.
–
și blamat pentru tributul ideologic „oneros” (Pop 2018: Filipciuc (2013): Ion Filipciuc, „Trudind penița” sub
104), descins în lumea boemei bucureștene, având, or- vraja păsării cu clonț de rubin, Biblioteca Miorița, Câmpu-
golios, conștiinţa propriei valori, intrat în mit și supus lung Moldovenesc.
furiilor demolatoare, trăind intens, responsabil, cu o Grigurcu (1989): Gheorghe Grigurcu, De la Mihai
Ş
„stranie maturitate” și elan juvenil, dezinteresat, justi- Eminescu la Nicolae Labiș, Editura Minerva, București.
ţiar, un model de poeticitate (o vreme!), devenind un Grigurcu (1999): Gheorghe Grigurcu, Amurgul ido-
I
simbol, graţie și rolului avut într-o epocă tulbure, în lilor, Editura Nemira, București.
B
Holban (2015): Ioan Holban, Poezia lui Labiș, azi, în

plin stalinism literar, în „supravieţuirea poeziei româ-
România literară, nr. 47-48/13 noiembrie 2015.
nești”, Labiș rămâne un insurgent, dar – remarca în- Ioniță (2018): Marin Ioniță, Kiseleff 10: fabrica de
A
dreptăţit Răzvan Voncu – „în interiorul comunismului” scriitori, ediție revăzută și adăugită, Prefață de Alex Ștefă-
(Voncu 2009: 31). Indiscutabil, un talent viguros, un nescu, Corint Books, București.
L
nume emblematic, desfășurând în poezia sa o întreagă Labiș (2009): Nicolae Labiș, Moartea Căprioarei,
mitologie, trăită sincer-vibratil (copilăria, pădurea, cer- Prefață de Răzvan Voncu; cronologie: Margareta Labiș, Edi-
bii etc.), nescutită de seismice confruntări lăuntrice și tura Minerva, București.
E
impunând în posteritate, prin graba păsării „cu clonţ Manolescu (2008): Nicolae Manolescu, Istoria critică
de rubin”, un mit atins de ofilire. În sibilinica Pasărea a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45,
A
cu clonţ de rubin3, poezie dictată pe patul morţii, Nico- Pitești.

Micu, Manolescu (1965): Dumitru Micu, Nicolae
lae Labiș spera că „va rămâne o amintire frumoasă”. O
Manolescu, Literatura română de azi (1944-1964), Bucu-
L
ursită tragică a făcut din eternul tânăr Labiș un simbol rești, 1965.
necesar. El rămâne „buzduganul unei generaţii” (cum
C O
Murariu (2010): Iulia Murariu, Poezia lui Nicolae

inspirat scria Eugen Simion), desferecând energiile au- Labiș, Editura „George Tofan”, Suceava.
rorale într-o vreme încercănată, cotropită de negurile Negrici (2019): Eugen Negrici, Literatura română
dogmatice. Se cade, neapărat, a fi citit, alungând ispita sub comunism, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura
valorizărilor exclusiv politice (încă la modă), chiar dacă Polirom, Iași.
I
nu putem face abstracţie de circumstanţe, încurajând Pop (2018): Ion Pop, Poezia românească neomodernis-
retorica lozincardă și ilustrativismul tematic. Tinereţea tă, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca.
N
acestui poet stă pecetluită într-o operă însetată de real, Popa (2009): Marian Popa, Istoria literaturii române
de azi pe mâine, (23 august 1944 – 22 decembrie 1989),
sorbind, „prin pupile”, lumea, trăindu-și viața cu o
Versiune revizuită și augmentată, vol. I., Editura Semne, Bu-
imensă grabă, „vâslind spre adevăr”. curești.
Rachieru (2014): Adrian Dinu Rachieru, Generația
3
Într-o Anexă (v. Martorii acuzării, pp. 278-281) a vo- orfelină (Mitografii lirice), Editura Ideea Europeană, Bucu-
lumului său din 2016, N. Cârlan reproduce articolul lui rești.
Doru Mareș, apărut în Contrapunct (nr. 13/1990), văzând Raicu (1977): Lucian Raicu, Nicolae Labiș, Editura
în acea poezie dictată, incriminând tramvaiul-ucigaș, iubi- Eminescu, București.
ta-balerină (Maria Polevoi) și „pasărea cu clonţ de rubin” Simuț (2015): Ion Simuț, Nicolae Labiș între Maia-
(sigla PCR!), un „martor esenţial”! Nu e cazul să ne lansăm, kovski și Rimbaud, în Cultura, nr. 46/2015.
la rându-ne, în speculaţii, forţând concluzii spectaculoase. Simuț (2017): Ion Simuţ, Literaturile române postbe-
Cert e, însă, că junele Labiș era indiferent la critici, iubea lice, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca.
anturajul boem, pândit de o excludere din UTM (pentru o Ștefănescu (2016): Alex Ștefănescu, Despre moartea
lui Nicolae Labiș, în România literară, nr. 52/9 decembrie
tentativă de viol), suspendată până la urmă. Despre atracţia
2016.
boemei povestea și Alecu Ivan Ghilia, recunoscând că Labiș
Ungheanu (1996): Mihai Ungheanu, Generația La-
„începuse să cam bea încă de la Suceava”, masivul George
biș – decimare lentă, în Noua revistă română, nr. 8-9/1996.
Sidorovici fiindu-i „un soi de bodyguard”.
8 5
Câteva consideraţii despre faţa dublă a poeziei Mircea A. DIACONU
lui Nicolae Labiş şi despre perenitatea ei
N -am scris niciodată despre Nicolae Labiș magazinele sătești, în bibliotecile comunale, unde căr-
–
ori despre poezia lui; și, dacă o fac acum, țile așteptau să fie citite etc., etc.), ci și de enormul ecou
aceasta nu e consecința faptului că, iată, suntem în luna de care se bucura tânărul poet, intrat în legendă nu
decembrie. De altfel, acum când scriu, e sfârșit de oc- doar prin versul lui pur și insolent, angajant și puternic
tombrie; iar textul pe care îl concep acum e prelucrarea prin candoare, nu doar prin moartea lui șocantă (bă-
Ş
unei intervenții orale susținute cu ocazia Festivalului de nuiala unui asasinat contribuia și ea decisiv la intrarea
I
poezie „Nicolae Labiș”, aflat la a cincizeci și una ediție, poetului în legendă), ci și prin, poate, ipoteza unei sub-
derulată în ultimele zile de septembrie. E acesta un fel versiuni abia tangibile, ca să zic așa. Va fi fost perceput
B
de a spune că nu prea cred în lecturile conjuncturale, Labiș, printre cititorii foarte mulți pe care-i avea, și ca
care, vrând-nevrând, capătă un aer festiv, solemn și, fi- un posibil contestatar al sistemului pe care îl cântase?
A
resc, artificial. În schimb, cred că trebuie să te raportezi Va fi intrat în fascinația pe care o provoca în publicul
cumva la problemele sensibile, sau considerate astfel, larg și complicitatea acestui public anonim cu cineva
L
nu să le ocolești, cu superbie sau cu indolență, puțin care îndrăznise să atace fățiș un sistem, schizofrenic
importă. Așa încât, ce-aș fi putut să fac mai bine în prin duplicitate și ticălos? Oricum, Labiș era un feno-
vederea amintitei intervenții orale decât să recitesc po- men. Să spunem aici că, afirmație pe buzele multora, și
E
ezia lui Labiș? Și am ales pentru această recitire, totuși, atunci și acum, curajului său trebuia să i se pună frâu?!
iată, conjuncturală, nu edițiile mai noi (unele dintre ele Dar chestiunea de context care mă interesează
A
adevărate integrale), ci, din tot felul de motive care mi aici este și ce se întâmpla în 1966 în poezia românească.
se par relevante, Albatrosul ucis, volumul din 1966, o În acel an, Nichita Stănescu publica 11 elegii, Ion Ghe-
L
ediție îngrijită de Gheorghe Tomozei. Dacă ținem cont orghe, Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic, Marin So-
C O
de opțiunile lui Laurențiu Ulici (care aveau doza lor rescu, Moartea ceasului, Adrian Păunescu, Mieii primi,
de gratuitate și de umor), 1966 este anul în care apar în anul următor, Ioan Alexandru, Infernul discutabil,
semnele generației `70. Nu înseamnă că șaizeciștii își tot în 1966, Leonid Dimov debuta, târziu, cu volumul
trăiseră veacul, ca să spun așa, ci că formula lor poetică Versuri, peste un an-doi, aveau să debuteze Dan Lau-
I
se consacrase, iar la tinerii care începuseră să publice rențiu, Nora Iuga, Mircea Ivănescu, Ileana Mălăncioiu,
atunci se vedeau deja semnele altor opțiuni generale, de Ioanid Romanescu; reveneau atunci sau reveniseră de
N
limbaj, de atitudine, de problematică etc. Pentru Ulici, puțină vreme în viața literară cerchiștii, albatrosiștii, alți
faptul că Eminescu debutase în 1866, ori că Labiș pu- scriitori, după perioade lungi de tăcere. Așadar, Labiș
blică Primele iubiri în 1966 devine un criteriu care, cu murise doar de zece ani, dar în zece ani viața literară,
tot arbitrariul implicat, are relevanță în complicata po- fața poeziei înseși se schimbase radical. S-a mai pro-
veste, aici istorică, a generațiilor literare. dus vreodată în istoria poeziei românești într-un timp
Așadar, am recitit – cu tot ce presupune acest atât de scurt o modificare atât de pregnantă? Or, lu-
fapt la nivel contextual – poezia lui Labiș dintr-un crul acesta i se datorează lui Labiș, fără doar și poate.
volum apărut în 1966. Nu e lipsit de interes să reiau Și aici putem problematiza puțin ceea ce mi se pare
spusele lui Tomozei care precizează că volumul imediat o dispută mai nouă referitoare la generația 60`. Pare-
anterior, Moartea căprioarei, publicat cu doar doi ani mi-se că în ultima vreme nu se mai vorbește de „ge-
mai devreme, în 1964, se dovedise insuficient. Editat nerația Labiș”, ci de „fenomenul Nichita Stănescu”, ba
în colecția Biblioteca pentru toți, avusese un tiraj de chiar de o generație Stănescu. După părerea mea, există
45.140 de exemplare. Dacă tirajul acesta enorm se mai multe argumente pentru care generația aceasta nu
epuizase (Tomozei zice: „într-un timp record”), faptul poate fi numită astfel. Mai întâi, există poeți care sunt,
vorbește nu doar de strategiile sistemului politic de a-și de la început, la antipodul poeticii stănesciene. Să ne
exhiba victoriile („victoria socialismului” se vedea și în amintim că, vorbind despre Nichita Stănescu și Marin
Sorescu, Nicolae Manolescu folosește sintagma „poeți Oricum, o vor face mult mai târziu. Și aici, firește, ne
pereche”, căci poeticile celor doi șaizeciști sunt antago- putem întreba – nu facem decât să repetăm, în fond
nice. Notele definitorii ale autorului Necuvintelor sunt – cum ar fi arătat poezia românească fără Labiș. Nu
prea particulare pentru a fi definitorii congenerilor și am în vedere contribuția poeziei lui la tablă de valori
nu pot fi identificate la poeți care și-au forjat totuși a poeziei românești, nu mă refer la situația simplă de
destul de repede o identitate în linii mari proprie. În inventar; am în vedere contribuția istorică a poeziei lui.
fond, poeții aceștia spărgeau tocmai modelul originar, Altfel spus, ar mai fi scris Cezar Baltag, Nichita Stă-
mai ușor (și necesar) de instituit în condiții sociale și nescu, Ion Alexandru, Adrian Păunescu la fel dacă n-ar
politice cumva nenaturale. Altfel, în 1960, atunci când fi avut modelul Labiș? Să ne amintim mărturisirea lui
debutează Nichita Stănescu, „generația” deja exista: La- Nichita Stănescu că, atâta vreme cât Labiș trăia, ezitase
biș își pusese amprenta asupra ei, îi fixase reperele. Nu și amânase să publice. Era intimidat de „geniul” poezi-
trebuie să uităm metafora folosită de Eugen Simion în ei lui Labiș. De altfel, naturalețea comunicării poetice,
legătură cu Labiș – „buzduganul unei generații” – ale spontaneitatea pe care Nichita Stănescu o joacă până
cărei sensuri, complementare, se referă mai întâi la fap- devine naturală, poza aceasta a poetului care e inspirat
tul că, asemenea zmeului din poveste al cărui buzdugan în posturile cele mai anodine și care comunică natural
ajunge acasă cu trei zile mai devreme, poetul se afirma- în versuri, în contact permanent cu geniul, noncon-
5
se înaintea colegilor care îl și copiază în ceea ce are el formist chiar prin acest fapt, cred că Nichita Stănescu
esențial. Pe de altă parte, inspirata metaforă (ar fi fost și le „copiază” de la Nicolae Labiș, a cărui prezență (de-
8
curajoasă dacă ar fi fost gândită mai devreme) sugerează venită între timp absență) îl copleșea. Titlul cărții de
programul dinamitard al unei poetici care se edifică pe debut a lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii, tocmai
ruinele literaturii dogmatice și ale realismului socialist. din 1960, trimite explicit la Primele iubiri, ca și, doi
–
Labiș, produs, în fond, al noilor timpuri și realități po- ani mai târziu, O viziune a sentimentelor. E în titlurile
litice, pune în lumină penibilul poeziei elaborate în acei acestea o explicită replică, în care jocul dintre diferență
ani. Tocmai de aceea poezia lui a putut fi receptată ca o și continuitate ar trebui investigat. Cred că anxietatea
veritabilă revoluție, căci lirismul, emoție presupunând influenței lasă urme și în biografie, nu doar în text. Ca
Ş
candoare, energie și adevăr, e asociat unei descătușări o bună parte a generației sale, Nichita Stănescu trăieș-
I
expresive, dincolo de orice calcul și parcă dincolo de te cu complexul Labiș, deși lucrurile par azi mai puțin
orice căutare programatică. În fond, el sparge zăgazuri, evidente. Cert este că imaginarul acestei generații își are
B
distruge formule comode, anihilează leneșe și interesate rădăcinile în acela al lui Labiș și o analiză atentă, pe care
inerții. Astfel, Labiș își construiește propriul discurs pe nu ne propunem s-o facem aici, ar trebui să explice și să
A
ruinele unei poeziei care, în ritmurile ei epice, imnice, detalieze ce anume din poezia lui Labiș reverberează în
imunde, agoniza; distruge pentru a construi – și con- exercițiile lirice de început ale confraților săi mai tineri.
L
struiește, auroral, pe ruine. (Se poate porni și de lucrarea de licență a lui Al. Muși-
Mai este însă ceva interesant aici. Labiș e născut na, intitulată Generația 60, publicată în revista „Vatra”
în 1935. Or, Nichita Stănescu se născuse, cu doi ani – nr. 4/2014) Pe de altă parte, firește că putem să ne
A E
mai devreme, în 1933. Mircea Ivănescu, ca și Petre Sto- întrebăm și cum ar fi arătat poezia lui Labiș dacă n-ar fi
ica, ca și Nora Iuga, în 1931 (ce-i drept, ei nu sunt înca- fost întreruptă brutal în decembrie 1959. În acest sens,
drabili generației `60, cum nu e nici Dimov, născut în putem să facem supoziții, nu știu dacă cu totul inutil,
L
1926; aparțin altui fenomen, puțin problematizat). Ion și într-o direcție, și în alta. Adică putem bănui un Labiș
Gheorghe se naște, de asemenea, în 1935; Florin Mu- care să „servească” prin geniul lui sistemului, deși eu
C O
gur, în 1934. Ce-i drept, Cezar Baltag, Ion Alexandru, cred că ne putem imagina mai degrabă un Labiș care
Adrian Păunescu, Ana Blandiana, poeți reprezentativi continuă să fie și după 21 de ani insolent, teribilist, di-
ai generației, se nasc în intervalul următorului deceniu. namitard. Vom reveni cumva la această chestiune. Ceea
Deducem de aici că, cu o precocitate semnificativă, ce cred că putem spune cu certitudine este că Labiș nu e
I
asupra căreia poate că azi nu se insistă îndeajuns, Labiș atât reprezentantul generației (oricum, un reprezentant
produce mutațiile la care ceilalți vor adera, unii dintre postum, din moment ce generația se naște după moar-
N
ei, ca Nichita Stănescu, născuți chiar ceva mai devreme. tea lui), cât creatorul ei. Am vorbit ceva mai devreme

de Sensul iubirii ca reacție, mai mult sau mai puțin in- fragilității. În fond, Labiș scrie nu doar Primele iubiri,
tertextuală, față de un model complicat. Dar lucrurile ci și Moartea căprioarei, și Miorița, mai târziu Albatrosul
cred că trebuie duse ceva mai departe. Poetica lui Labiș ucis sau Sunt spiritul adâncurilor. Rebelul nonconfor-
este una a transfigurării (astăzi ea poate să pară destul mist era, oricum, și un eretic, atât cu poezia altora, cât
de elementară), dar are drept sursă o stare de grație, și cu sistemul căruia îi aparținea. În fond, să ne reamin-
euforia, entuziasmul care fac ca totul, de la detaliul co- tim ce se scria în 1956. Deșliu publica Cuvinte despre
tidian cel mai simplu la datele cosmicului, să se umple sergentul Belate Alexandru, Beniuc, Azimă – și lista ar
de un subiect care jubilează. E la mijloc o puritate care, putea continua. Or, poezia lui cade ca o lovitură de
în variațiile ei multiple, poate fi descrisă și înregistrată. buzdugan în acest marasm moral. Și cred că trebuie să
Azi cred că lucrul acesta nu se datorează doar vârstei lui dăm metaforei luptei cu inerția sensurile multiple pe
Labiș, ci, într-un fel complementar, și spațiului din care care ea le implică. Vitalistul Labiș era, în fond, sensibil
poetul provenea, unde copilărise. Aerul tare al munților și la amenințările ființei. Și aici aș vrea să supun atenției
îl locuiau pe acest poet pentru care elementaritatea își poemul, din 1956, dar neinclus în Primele iubiri, nu-
asocia inteligența și vibrația afectivă. Băiețandrul acela, mit Poezia: „Deși-i din implicații și rămurișuri pure /
pe care mai putem să-l admiram în câteva fotografii, era Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup, / Intrând în
locuit nu doar de geniu, ci și de spațiul pe care acum ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, / Căci te țintesc
5
îl reîncărca cu energii primare. La Nichita Stănescu, la fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup”. Dedicată Cititoru-
ceilalți poeți ai generației, vibrează încă vreme lungă lui, poezia aceasta e un manifest care definește poezia,
8
starea aceasta, asociabilă timpului care părea că se rein- în sine dar și în relație ei cu cititorul, fără nici o zgu-
ventează. Adolescenți pe mare, poem din Dreptul la timp ră contextuală și cu atât mai puțin ideologică. În fapt,
(1965), amintește încă destul de pregnant de modul identificată cu natura și cu reflexele ei mentale („din
–
lui Labiș de a lua în posesie lumea; e aici starea tipică implicații și rămurișuri pure”) echivalate spiritului pur
din poezia lui, care continuă să pulseze în bună măsură concretizat, ambiguu, într-o incandescență a ramurilor
în poezia șaizeciștilor. Și aici cred că trebuie să aducem înghețate (vizualul și ideaticul se suprapun aici), și toate
în discuție un detaliu pe care-l consider semnificativ. acestea sub semnul unei fragilități intense, poezia este
Ş
În 1964, Cezar Baltag debutează cu Comuna de aur, un teritoriu al dăruirii și devorării totale. Un spațiu al
I
volum al adeziunii la idealurile comunismului, volum ființei care se exprimă plenar tocmai aproximându-și
din care, mai târziu, nu va reține nimic antologabil. Un propria limită absolută, în marginea sublimului. I se
B
eșec total, căci verbul entuziast e tributar limitărilor cere, astfel, cititorului renunțarea la orice precauție și
ideologice. Mulți, inclusiv Nichita Stănescu, vor păstra asumarea riscului total, acela al morții, căci poezia e
A
în poezia lor, chiar și după prima carte, nu doar entuzi- contactul cu experiențele limită, care presupun intran-
asmul, generalizat în unele cazuri, ci și angajat (politic) sigență, radicalitate, fervoare.
L
într-o formă mai mult sau mai puțin vizibilă. În acest context, aș vrea să mai precizez ceva.
Or, aici intervine, cred eu, diferența. Căci fața Volumul de debut al lui Labiș se încheia cu poemele
lui Labiș e dublă. Tocmai puritatea, candoarea, acea in- Arthur Rimbaud și François Rimbaud. Departe de mine
A E
genuitate adamică în care se exprima fascinația în fața gândul de a invoca aceste fapte cu scopul de a aduce în
lumii creează – și faptul nu e surprinzător, deși ar pu- discuție cultura poetică a lui Labiș. Mi se pare însă că
tea părea astfel – o acuitate mai mare pentru frisonul invocarea acestor nume, fapt care în sine are doza lui de
L
tragic. Și în vreme ce generația pe care a proiectat-o în eretism, are semnificația unui manifest. Labiș se plasea-
schiță rămâne tributară multă vreme tocmai euforiei în ză – căci își manifestă implicit adeziunea – sub semnul
C O
fața unei lumi (sociale, politice, morale) noi, investite nonconformismului literar și social, politic într-un sens
pozitiv, Labiș are de la început un presentiment al tra- foarte larg, sub flamura rebeliunii. E modul lui de a-și
gicului. La rându-i, nonconformismul său nu putea să comunica, asemenea lui Eminescu în Epigonii, harta
rămână doar supus fascinației (există la el și un noncon- poetică în care se recunoaște. Anterior, într-un poem
I
formism al adorației). Spiritul său adamic, dublat de închinat Partidului, îl invocase pe Dante. În marasmul
spiritualizarea materiei care proiectează subiectul în co- anilor `50, a-i invoca pe Rimbaud, Villon, Dante era
N
ordonate mitice, e continuat și dezvoltat în neliniști ale un gest de-a dreptul dislocant. Mie mi se pare că la mij-

loc, inocent sau nu, e un gest de curaj incomod asumat „Țara veghea turcită. Pierea o după-amiază…”. După
cu superbie. Și aici aș mai invoca ceva, pentru a arată părerea mea, printr-un simplu proces de translare, La-
8 5 că, oricâtă inocență va fi fiind la mijloc, ea are rolul de biș condamnă, subversiv, dar dur, rusificarea țării în
a provoca, de a merge până la limită. Unul dintre ulti- anii `50. Era prea inteligent și prea lipsit de precauție
mele poeme ale volumului cu care Labiș debuta se nu- pentru a nu se juca cu focul. Și aș spune în acest caz
mește Ștefăniță-Vodă. Poemul nu avea să anunțe, cum că fața lui Labiș nu e doar dublă, prin intuiția fragili-
poate ni se pare, procedeul devenit normă mai târziu, tății ființei, pe care o explorează și o pune în pagină,
–
al instituirii reperelor morale pentru noua „religie po- ci chiar triplă: intră în joc o latură subversivă, extremă
litică” legitimată prin figuri exemplare ale trecutului. în duritatea ei. Să citim deocamdată doar prima strofă
Posibilele prejudecăți în acest sens ne sunt date, de la din Ștefăniță-Vodă: „Carele curgeau prin pulberi urmă-
Ş
început, peste cap de motto-ul, din Ion Barbu. Citim: rind pustiu-n față, / Arcuite-n coviltire țepene de ca-
I
B
A
L
E
A
L
C O
I
N

navață, / Picoteau sub coviltire feți cu chicile bălane Coțmani, a ajuns în URSS, în vreme ce Bucovina,
/ Și-i păzeau de muscărime canavațe și sumane”. Ce din care Cozminul făcuse parte, e un nume interzis.
să caute printre turci „chicile bălane”? Iar muscărime După toate acestea, fără doar și poate, moartea
e prea aproape de un derivat de la muscal pentru a nu lui Nicolae Labiș nu are numai o semnificație literară.
atrage, subliminal, atenția. Mai mult, citim ceva mai Tocmai de aceea aș asocia sentimentul fragilității, care
încolo: „Oamenii piereau în case ca și-n care, la soroc, pâlpâie discret prin văpăile entuziasmului din poezia
/ Izvodit și pus pe frunte și de vremi și de noroc, / lui Labiș, cu angajarea sa în subminarea nu doar a
Se-adâncea cu nepăsare în ruine și-n apus – / «Sărăcia, „autorităților” poetice, ci și politice ale momentului.
ca și moartea, hotărâtă-n cer îi, sus.» // Ca să te-ncăl- Să vorbim, în acest caz, de un asasinat politic?! Nu
zești, tai vreascuri pentru foc, de prin copaci, / Însă-i voi intra eu aici în detaliile acestui caz. Dar, într-un
dijmuit și focul, n-ai parale foc să faci; / – Sfinte foc fel sau altul, că e vorba sau nu despre un asasinat la
cu plete roșii, bun prieten la nevoi, / Pentru alinarea mijloc, de ce să nu spunem că noua generație se naște,
noastră vei pofti mai rar la noi”. Nu ne interesează aici crește chiar, pe cadavrul său?! Oricum, tind să cred,
poetica cumva rudimentară, pe care Labiș vrea proba- dacă lucrul acesta mai are vreo relevanță, că Labiș
bil s-o depășească în cea de-a doua parte a poemului, ajunge destul de devreme la sentimentele fragilității,
în care versificația e alta, sprințară. Citim aici: „Îl cam mult mai devreme, ca experiență individuală, vreau să
5
strânge la grumaz / Cabanița de atlas / Și a poruncit spun, decât colegii de generației, care au avut nevoie
să-i coasă / Nou caftan de bilacoasă” – și așa mai de- de câteva volume individuale pentru a face saltul uriaș
8
parte. Nu ne interesează deci jocurile prozodice ale lui de la euforie la presentimentul tragicului, la intuiția
Labiș cu care vrea să atenueze ceva din precaritățile fragilității. Iar până la contestare va trece, dacă va tre-
narative din prima parte. Ne interesează atacul trans- ce, vreme lungă. În paranteză fie spus, Bucovina (cu
–
parent care-i vizează pe sovieticii ce ocupaseră țara. De care Labiș, prin invocarea Cozminului, se identifica-
altfel, trimiterea la Ștefăniță-Vodă e numai o simplă se) mai avusese de curând câțiva poeți morți tineri,
diversiune: domnitorul nu apare invocat niciunde în un Mihai Horodnic, un Ion Roșca. În 1917, voluntar
prima secvență; în a doua, figura lui arată indolența pe frontul românesc, murise prozatorul Ion Grămadă.
Ş
„balcanică” a cuiva care – victimă a propriului desfrâu Iar mai târziu, în 1969, la 28 de ani, avea să fie se
I
– va fi osândit fără tragism. De ce să fi scris Labiș un pare asasinat, în Bucovina sovietică de data aceasta,
poem despre acest domnitor? Doar de dragul pito- Ilie Motrescu. Oricum, în discuția despre Labiș nu
B
rescului, pe urmele lui Ion Barbu?! Cum să fie cineva putem eluda biografia, nici contextul politic și literar,
coborât din munți fascinat de pasta viu colorată a Bal- așa cum nu putem eluda faptul că moare la 21 de ani.
A
canilor? Cred că sunt formulate aici, într-o manieră Și aici aș deschide o paranteză despre receptarea
destul de evidentă, o opțiune și un avertisment. Dar lui. Există pe fond un sentiment de alarmă: admira-
L
curajul nesăbuit al lui Labiș mai iese de undeva, cu torii lui Labiș constată scoaterea din manuale a poe-
insolență, la iveală. Ultima strofă a primei părți e ur- tului și ieșirea lui din conștiința publică. Deși lumea
mătoarea: „Numai numele de locuri ca un abur vechi mai păstrează în memorie, reactivat prin tot felul de
A E
de vin / Inimile întărâtă: Baia, Războieni, Cozmin; intervenții, tragicul accident pus eventual sub semnul
/ Dar se risipesc sub cerul țării triste, osmanlâie, / Și asasinatului, lumea își mai amintește din când în când
vin nouri de lăcuste cu putoare de leșie”. Firește, vom câte ceva din Moartea căprioarei, dar tonul e mai degra-
L
spune, trimiterile la Baia, la Războieni nu pot decât să bă de lamentație. Labiș ajunge abia o amintire. Totuși,
trezească „sentimentul național”, gloria de odinioară. aș spune: de la moartea lui n-au trecut decât 63 de ani;
C O
Poate să aibă același rol și trimiterea la Codrii Cozmi- timpul e, slavă Domnului, înaintea noastră; și a lui La-
nului, locul unde, conform legendei versificate și de biș, firește. Dar nu cred că tonul acesta ilogic revanșard
Alecsandri, Ștefan cel Mare îl învinsese pe Cazimir, e potrivit. În fond, în cărți mai noi sau mai vechi, des-
regele Poloniei. Dar cine mai știa ce înseamnă „Coz- pre el au scris Eugen Simion, Mircea Martin, Nicolae
I
min”? Sau cine mai îndrăznea să vorbească despre așa Manolescu, în DGLR e prezentat de Daniel Dimitriu,
ceva? Căci acum, în anii `50, după ce a aparținut până în Dicționar analitic de opere literare românești vorbesc
N
de curând Regatului României, Cozminul, devenit despre el Horea Poenar și Liviu Petrescu, undeva îl pre-

zintă Marin Mincu, Ion Pop îi acordă destul spațiu în urma ei. // I-am povestit seara / istoria lui Tudor el
ultima-i carte despre poezia neomodernistă, și lista ar mi-a arătat precis / cu mâna unde e stația stația din
8 5 putea continua. Astfel, ce-ar mai fi de așteptat? Nu fac care plecăm la Zoo / m-a întrebat de unde a venit
aici o inventariere exhaustivă, dar ar trebui să vedem și ce culoare avea cine / era acolo // «Erau» i-am spus,
cum îl percep un Al. Cistelecan, un Laurențiu Ulici, de «erau mai mulți tipi buimăciți / De somn. Știi cum e
revenit și văzut Gheorghe Grigurcu, Marian Popa etc. dimineața.» // Tudor a plecat / la duș cu Adriana când
etc. În tot cazul, Labiș e prezent în marile dicționare a ieșit m-a întrebat: «Ce ochi / avea tată / verzi roșii al-
–
și în istoriile literaturii. Și când spun că e prezent în baștri? Avea ochii negri?» // Ce ochi avea?”. N-aș vrea
istoriile literaturii nu mă refer la faptul că o istorie a li- să fac aici o analiza acestei poezii, dar notația candorii
teraturii e un cimitir; o istorie a literaturii e, în intenție face saltul dinspre concretul imediat spre neliniștea
Ş
măcar, și un Pantheon. Așadar, de ce să ne plângem?! care implică experiența pierderii, misterul morții. În
Indiscutabil, Labiș rămâne o provocare pentru criticii discuție e și micul paradox al salvării care ucide, în
I
și istoricii literari. atmosfera de indolență existențială care resoarbe sufe-

Dar pentru receptarea lui azi, e ceva poate cel rința, moartea, marile experiențe, în solul ei buimac.
B
puțin la fel de important precum canonul critic. E acel Mă interesează altceva, cele câteva versuri (le reiau
A
canon pe care îl construiesc scriitorii înșiși, este canonul aici: „a apărut o căprioară / speriată mi-am spus // ce
care reiese din metabolismul însuși al literaturii. Așa convenție cumplită / ce clișeu ordinar”) care au putut
L
cum canonul lui Labiș îi cuprindea pe Rimbaud, pe să lase senzația că Andrei Bodiu atacă nemilos poetica
Villon, pe Dante, el însuși e prezent în canonul câtorva lui Labiș. Nu, el o continuă. Căci aici e vorba tocmai
poeți care, intertextual, îi validează consacrarea. Și-i voi despre faptul că, acuzându-și existența concretă că se
E
aminti aici nu pe poeții generației sale, despre care deja lasă pradă convențiilor literare, că viața pare o copie
am vorbit, în frunte cu Nichita Stănescu, ci pe Mircea penibilă a literaturii, că aceia care cunosc literatura
A
Cărtărescu, pe Andrei Bodiu, pe Emilian Galaicu-Pă- riscă să-și trăiască viața, artificial, prin grila exercițiilor
un, ori pe Liliana Armașu. de lectură, eroul constată finalmente că, în viața reală,
L
Cunoaștem cu toții leit-motivul din O seară la suferința chiar există, că experiența revelatoare a mor-
operă: „Sunt iar îndrăgostit. E-un curcubeu / deasupra ții nu e o ficțiune. În fond, poemul lui Andrei Bodiu
C O
chioșcului de ziare, stației de taxi, farmaciei și WC- refundamentează existența ca fapt. În tot cazul, Labiș
ului public din piața galați / reprodus pe retină de face parte din mitologia lui, așa cum face parte din
copii fărâmați / reflectată pe șinele verzi de tramvai aceea a lui Emilian Galaicu-Păun, autorul poemului
/ străbătute de sentimente electrice, emoții cu aburi cu titlu pus între ghilimele, «Mănânc și plâng. Mă-
I
și senzații cu cai / e-un curcubeu pe fiecare patise- nânc», poem al jocului intertextual în care atrocitatea
N
rie-ntomnată și chiar pe bombeul pantofului meu / politică, asociată mitului biblic, își asociază fracturile
și fiecare stradă pare neobrăzat de adevărată”. Gestul lingvistice. Citim: „El se hrănește cu vieţile noastre și
polemic al validării concretului imediat și al desolem- tot noi / ruga-nainte de masă i-o facem: Pîinea noas-
nizării prin care Mircea Cărtărescu își afirmă poetica, tră de-a pururea adă-i-o / astăzi! // ... // Ne-au cântărit
a lui și deopotrivă a generației sale, se raportează ca la măcelarii, luându-ne / sângele pentr-analiză și-acum
un punct de reper la poezia lui Labiș. Diferența este, / sunt afișate chiar listele: cine ce / fel de mâncare
implicit, marca unei solidarități. O altfel de solidarita- mai este. / El se hrănește cu vieţile noastre / zilnic de
te în poemul lui Andrei Bodiu, numit, pentru a evita pofta lui ne îngrijim, și tot noi / ruga-nainte de masă
orice echivoc, Viața căprioarei: „Sâmbătă dimineața i-o facem / cât mai aproape posibil de buzele-i / apro-
cu plasa în mână cu / gândul că trebuie să repar lapto- piindu-ne, pentru-a gusta / din respiraţia caldă a lui,
pul am / plecat la Carrefour. // Am ajuns în stația lui / foarte bogată-n grăsimi: cum odată sugaciul Iisus /
17 pentru două / stopuri când mai erau două minute din răsuflarea lăptoasă a vitelor / iarna-ntr-o iesle”.
să vină de pe Zorilor / a apărut o căprioară / speriată Iar Liliana Armașu scrie: „Mănânci pâine «Codru» și
mi-am spus // ce convenție cumplită / ce clișeu ordi- plângi. / Mănânci pâine «Codru» și râzi. / Asta e toată
nar // căprioara pe banda a doua gonind spre / ieșirea viața ta. Asta e toată libertatea ta” (Ce-au făcut, roabo,
spre București cu o salvare / cu semnalele pornite în cu viața ta?). O referință vie, așadar, Labiș.

Ioan Flora – 70 de ani de la naştere
CRONIC A L I T ERARĂ
Ioan HOLBAN
O bufniţă tînără pe patul morţii
„Există patru mari poeţi români contemporani dar și „diriginte de șantier“. Tema construcţiei este, de
(ironici, parodici, aluzivi), autori ai unor epopei „frag- altfel, unul dintre pivoţii cărţilor de început, ai primelor
mentare“ care pot defini spaţiul sud-est european: Mir- poeme; iată textul care deschide Fișe poetice, semnifica-
cea Cărtărescu cu Levantul, Emilian Galaicu-Păun cu tiv intitulat În ordinea în care continuu să exist: „În jurul
Cel bătut îl duce pe cel nebătut, Ion Mureșan cu Cartea meu, lumea./ Înaintând de la frază la construcţie lirică./
de iarnă și Ioan Flora cu O bufniţă tânără pe patul mor- Lumea care nu poate dispare,/ Păstrându-și zvâcnirile
ţii. Primul se învecinează, prin geniu deformator, cu lu- și violenţa./ Melancolică./ Dezlănţuită chiar înainte
mea lui Caragiale și Eugène Ionesco, amândoi scriitori ca libertatea să existe./ Înainte ca eu să o pot privi,/ Să
ai sudului românesc, Galaicu-Păun evocă o Basarabie a mă aplec asupra privirii/ în ordinea în care continuu să
suferinţei și a credinţei, Ioan Flora e un poet „bănăţean” exist./ Mâna depășește limitele unei cărţi./ Cerul este al-
baroc, un gânditor baroc, interesat de realismul magic, bastru și rareori îl pot gândi altfel”. Poetul se reculege în
de alchimie. El poate fi înţeles mai degrabă în preajma faţa literei, se (re)construiește pe sine și lumea, plecând
prozatorilor sud-americani, „vitaliști”, fantaști, evadând de la fraza (și sintaxa) realului către esenţele cuvântului
din realitatea trivială în universul imaginar, decât alături „în sine”; nu altceva va trebui să facă fratele, seamănul
de poeţii estului. Definitoriu pentru poezia românească, cititor, cum suntem avertizaţi, peste un deceniu, într-un
Ioan Flora definește, de asemenea, zonele de contact et- poem din O bufniţă tânără pe patul morţii: „Pâlcuri de
nic – spaţiul multilingvistic al Voievodinei; în acest text păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiţă, bujorii
critic al lui Cornel Ungureanu se poate recunoaște por- aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi,
tretul cel mai pertinent, probabil, al poetului Ioan Flo- aidoma/ unor stâlpi șerpuiţi cu inele,/ înfipţi în carnea
ra, născut în Banatul sârbesc, în jurul revistei și editurii nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am
„Libertatea” din Panciova, împlinit, cum spune Nicolae înălţa o casă./ Cuvinte imaculate, plumburii, ascuţite,
Balotă, în Bucureștii lui Nichita Stănescu și în grupul cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenu-
„Noii”, împreună cu Mircea Nedelciu, Gheorghe Cră- șie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/
ciun, Gheorghe Iova, Constantin Stan, Gheorghe Ene, printre teii înfloriţi./ Care ne menirea, care condiţia/ în
Ioan Lăcustă, Emil Paraschivoiu, Sorin Preda. Valsuri zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și
(1970), Iedera (1975), Fișe poetice (1977), Lumea fizică grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu
(1977), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984), O prieten./ De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă
bufniţă tânără pe patul morţii (1988), Memoria asasi- nouă, ca o mare dragoste/ în deșert” (Lansarea cărţii în
nă (1989), Tălpile violete (1990), Poeme (1993), Discurs pustiu): poetul și cititorul său înalţă, iată, o casă. Aici,
asupra Struţocămilei (1995), Cincizeci de romane și alte aflăm din fișele poetice ale lui Ioan Flora, se întâmplă
utopii (1996), Iepurele suedez (1997), Medeea și mașini- lucrurile cele mai importante: se poate intui mișcarea
le ei de război (1999), Scriptor (2001) și Iapa Dunărea verdelui în frunză, poţi păși și „mai în afara fiinţei“
(2003) – acestea sunt volumele care jalonează destinul întrucât casa aceasta e locul unde conștiinţa comuni-
unui poet care „le are, le știe“, cum zice, cu dreptate, că cu neantul și unde pot spori în pagină privighetori
Adam Puslojic. Frapant este, înainte de toate, faptul că albe și goale: încolţit de cuvânt, poetul (post)modern
nici o carte nu seamănă cu alta; fiecare crește din cealal- se desface, programatic, de romantism (scrie, adică, „în
tă, i se adaugă pentru a da contur unui univers straniu, afara oricărei practici romantice”), identificându-se în
amestec de real și oniric, de retorică (neo)romantică și ipostaza scriptorului (cum se va chema un volum de mai
discurs suprarealist: poezia lui Ioan Flora, de la debutul târziu), a „cronicarului citadin” care pornește/oprește
cu Valsuri, până la antologia de autor Iapa Dunărea e fluxul liric – „aparatul ultrafin care măsoară sufletul
o construcţie cu o arhitectură limpede, (post)modernă, omului“.
riguros trasată de un poet care e propriul lui „designer“, Lumea fizică nu mai este aceea din Fișe poetice;
serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020
construcţia de acolo e, acum, deconstrucţie a unui co- biloniană de acum câteva mii de ani” care îl avertizează
tidian aproape totdeauna violent, fauve; aici sunt mari pe poet că nu mai are ce scrie pentru că, iată, pe „planeta
păsări neliniștite care acoperă totul cu aripile, aerul e nefastă de hârtie, temele poetice s-au epuizat până la
putred, asfaltul, topit, berzele zvâcnesc în căldarea cu sânge”, identificându-se fie în ipostazele omului revol-
var, carnea se desface de os, noul joc de toate zilele al tat (învins, înfrigurat, setos, tânăr, îndrăgostit), fie în
poetului constă în „a sfredeli cu privirea măruntaiele,/ aceea a unui poet al Balcanilor (cum îi spunea Ioan Bu-
a-ţi înnoda limba,/ a-ţi scoate inima la păscut și a o duca), autorul e corpul în spaţiu și corpul locuind spaţiul
pierde/ pe câmp“ (Joc de toate zilele), iar în literatură de referinţă, cu lumea „dând buzna în ureche”, salvat
intră, transfigurate, doar autocamioane roșii „cu sfeclă de unica șansă a prelucrării cuvântului („punerea lui la
de zahăr în maţe”: iată orașul din lumea fizică a lui Ioan încercare”) și, prin aceasta, a des-facerii cămășii lucruri-
Flora: „Asfalt ud, nuntă câinească, femeia de serviciu/ lor. Ioan Flora adaugă poeticii sale, prin Starea de fapt, o
întinde rufele la uscat./ Înveţi cum să ucizi și cum să te altă dimensiune stilistică de esenţă, intertextualitatea; el
aperi./ Duhoarea haznalelor, rachiul alb, se ia curentul/ pune la încercare, aici, propriul cuvânt, dar și cuvintele
semiîntunericul, orașul./ Musafirii au plecat aseară,/ pa- altora. Deocamdată, semnele sunt exterioare; poeme-
gini și obiecte cosmice între copertele tari/ ale cărţii./ le se dedică unui scriitor ilustru sau unui necunoscut,
Nu ești de piatră, îmi spun./ Nici hoţ de buzunare, nici un text se scrie „pe marginea unui poem a lui Francis
escroc/ și nici vânzător de principii,./ Nu știi să fii feri- Ponge”, altădată, se interpretează un vers (precum aces-
cit” (Asfalt ud, nuntă câinească). Poetului care își pierde ta, al lui Vasko Popa: „nu mi-a fost mie teamă nici de
inima pe câmp îi corespunde, pe același traseu desem- viaţă, darmite de ea”): în „vremuri sterpe, vremuri ca
R Ă
nat de la primele cărţi, un cititor care „se tratează de vis“ o scoarţă de fag fărâmiţată” (cum îi scrie lui Gheorghe
și „își ia în șuturi idolii“, le mânjește cu păcură casa și-i Crăciun într-un admirabil poem, Materia dominantă/
toarnă „pe la instituţiile de rigoare”: textele lui Ioan Flo- scrisul purpuriu) – acestea sunt semne de solidaritate
ra pendulează între poezia ca document și revelaţia păr- cu papirosfera în care a locuit toată viaţa, de retragere
A
ţii sensibile a unor lucruri și locuri concrete. Nu altceva între contraforţii propriei literaturi și ai textelor alto-
R
se întâmplă în volumul Terapia muncii; amintirile din ra, dar și reperul stilistic al poeticii lui Ioan Flora, fixat
copilăria de la Vârșeţ – cu cei ai casei (părinţii și bunicii), definitiv o dată cu apariţia volumului O bufniţă tânără
E
cu mitologia și poveștile locului (Mörike „de la 1909” e pe patul morţii. Titlul, o parafrază după o cunoscută
una din figurile antologice, cum, la fel, biserica Sfânta poezie de la 1842 a lui Dimitrie Bolintineanu (O fată
T
Sofia din Ohrid e un topos memorabil), cu ritualurile tânără pe patul morţii), deschide jocul intertextual, iro-
domestice (servirea cafelei și a supei) – sunt ale lumii nic, uneori, cald participativ, adesea, cu literatura mai
I
aspre, prosperă, însă, a satului bănăţean „de dincolo”, veche or mai nouă; ornitologul amator din poemele
L
unde poezia nu te poate salva, adică, „nu se poate băga cărţii caută dubla natură în „ciudatele fiinţe” ale unui
ziua în noapte degeaba”. Autorul însuși își numește po- „bestiar” unde figurile centrale sunt bufniţa și cârtiţa –
ezia din această carte, faptică, demitologizantă, chiar animalul-labirint, ipostază a textului-labirint prin care
A
dacă, uneori, face câte o concesie retoricii neoroman- rătăcește cel „crestat” între Elada și Byblos: nimic de
tice, lăsând să-i picure înlăuntru „de la beregată în jos, mirare, în călătoriile unde plăsmuiește oameni-oglindă
C
o liniște ancestrală, cosmică”, văzând cum crește „secara și universuri-oglindă, dacă va fi invocat cutare vers al
la geam” (Arta de a ucide) Dar faptul cel mai important lui Ezra Pound: e o regula a jocului intertextual: „Dună
I
din această carte, „fereastra“ pe care Terapia muncii o de toamnă, movile de apă și ceaţă, ferestre/ larg deschi-
deschide către volumele următoare este ceea ce poetul se./ «Strălucește/ în mintea cerului Dumnezeu», spu-
R O N
definește, într-un vers, trecerea de la liric la desfășurările ne Ezra,/ și nu distingi decât vântul bătăilor de aripi,/
epice, o dimensiune stilistică esenţială a poeziei lui Ioan vântul rotirii capului cu o sută optzeci de grade./ Nu-i
Flora (concretizată, altfel târziu, în 1996, într-un volum decât bufniţa cu câte-un ochi de zeu egiptean/ în vârful
cu titlul Cincizeci de romane și alte utopii). fiecărei gheare,/ cu inimă în loc de inimă,/ cu gura croi-
Chiar și (sau, mai ales) atunci când, ca în Starea tă pe măsura hăulitului nupţial;/ bufniţa/ crestată-n ni-
de fapt, se întoarce la hârtiile și fișele de pe masa de sip în Elada și Byblos,/ cioplită în lemn, în piatră și mai
C
lucru, scriind despre scriere, enervat de o „inscripţie ba- ales în neant./ Pietrosul nu mai bate de veacuri. Cât

vezi cu ochii –/ numai păduri de bufniţe gata să fure înfăţișând/ Ţara Românească pe la jumătatea secolului
din ceruri/ tăbliţele de argilă/ cărţile orbitoare de lumi- XV, pe vremea/ cumplitului și dreptului domn Vlad, zis
nă,/ gata să-ţi împânzească trupul/ cu mistuitoare fo- Ţepeș,/ vajnicul vlăstar din ilustra familie a Drăculeș-
curi de tabără și sânge” (Inimă în loc de inimă). Simbo- tilor” (Incendierea hanului): proză lirică? poezie epică?,
lul poetic de structură al cărţii este bufniţa, unind spaţii se întreabă ironic-șugubăţ poetul care lasă să explode-
interioare, corpul și universul pe care îl locuiește, (re) ze anecdoticul în poem, neuitând, însă, rostul versului
creându-l; totul e posibil aici, chiar și fiorul liric (despre poveste: poezia epică (și proza lirică) se scriu pentru ca
care ni se spune în Eseu pe o temă dată că este com- omul să nu uite că este și pentru ca să afle că nu murise cu
promiţător, fascinant, parazitar, comic, inutil, despotic, totul. Jocul intertextual e, încă o dată, unul al mesajelor
seducător din clipa întâlnirii în textul labirint cu acest clare, intersectate, venind prin labirintul textului, aduse
cerb de aur: „Mercurul, dragonul, balaurul și zmeul, de Ezra Pound, Ion Creangă, Nichita Stănescu, Vasko
cerbul de aur,/ cerbul-arbore,/ cerbul în flăcări alergând Popa sau de bufniţă și cârtiţă.
pe întinsul cerului,/ cerbul cu soarele între coarne,/ cer- Sau de Struţocamil, personajul din Discurs asu-
bul alergând cu o săgeată înfiptă în trup,/ cerbul îm- pra struţocămilei. La Cantemir, istoria, la Ioan Flora,
pietrit în azur, între viaţă și moarte,/ mișcându-se cu memoria este hieroglifică; imagine perfectă a dublei
viteza luminii,/ înţepenind într-un punct fix./ Cerbul naturi, Struţocămila lui Ioan Flora prezidează un „sym-
cu privirea ghimpată se-oprește la izvor și bea,/ rotin- posion”, în faţa lui Macarie „și a celorlalţi musafiri”,
du-și ochii și nestematele și întunericul/ prin răcoarea și despre nimic și, în consecinţă, despre esenţe: ceea ce
umbra pădurii,/ prăbușindu-se ca la o comandă într-o este și ceea ce nu este se află chiar în portretul celebrului
R Ă
groapă adâncă./ Cerbul cu capul retezat, masca și sabia personaj al lui Cantemir, transcris în poezia epică ori
fermecate,/ sângele inundând groapa, spălarea cu sân- în proza lirică a poetului de azi: pe scurt, Struţocămila
ge,/ uitarea, timpul împietrit, amintirea acelor vremi lui Ioan Flora „nu-i și nu-i și nu-i nici nevăstuică, nici
imemoriale,/ de-acum” (Privirea ghimpată). bâtlan,/ nici dropie, nici struţ, nici cămilă,/ ea fiind o
A
În aceeași ordine pare a fi construit și volumul idee doar de pasăre cămilită,/ o idee de cămilă păsă-
R
Tălpile violete care începe cu poemul Maidanul cu cra- rită,/ de trestie pe malul mării cu o sută de vârfuri,/
pi (parafrază după un titlu celebru al lui G.M. Zamfi- întunecând soarele și partea trupului cea roditoare”. Ca
E
rescu); dincolo de elogiul cărţilor imaginare despre alte să facă loc Struţocămilei, poetul a inventat un dialog
cărţi imaginare, miza acestui volum (care recuperează (platonician, desigur, unde cel ce scrie tace profund și
T
Poeme amânate de cenzura vremii, majoritatea fiind nu plăsmuiește nimic) a cărui menire e să „golească” pe
datate 1985-1989, cu o singură excepţie: Samizdat, în dinlăuntru pentru a lăsa să treacă „tremurul himerelor
I
1977) rămâne ceea ce altădată poetul numea „trecerea ce-mi iau cu asalt inima”; o asemenea himeră e Struţo-
L
de la liric la desfășurările epice”: epicizarea liricii e apă- cămila, cum, la fel, istoria literaturii („«Nu numai pe-
sat declarată nu doar ca proiect, ci, acum, ca un filtru reţii trebuie să iasă în stradă, dar chiar/ și tavanul, dacă
prin care trece, obligatoriu, realul. Totul e poveste, de tot e pietruit», am spus./ Era o propoziţie-amendament
A
la titluri (Scenariu cu îngeri, Povestea morţii lui Grigo- la manifestele futuriste,/ neţinând cont de teoria succe-
re Rasputin, Incendierea hanului, Hamlet din Iutlanda, siunii generaţiilor poetice/ văzute drept șiruri de pira-
Ulise la Triest, Lupta voluntară a pompierilor cu incen- mide și sarcofaguri/ când timpul e mort, când mileniile C
diul) până la sintaxă și cuvânt; poemele încep astfel: nu mai contează, când/ Iova e contemporan cu Eschil,
I
„Se făcea că eram la cazan, întreţinând focul/ cu crengi cu Enkidu, cu arheopterixul/ și Phalacrocorax corbi”)
uscate de prun, de vișin, de băgrin,/ de ce-o fi fost,/ ori piftia fiartă dintr-o căpăţână de porc, în Iepurele su-
R O N
mai schimbând câte-o vorbă cu cutare sau cutare,/ aș- edez cum, la fel, Comandantul Bătăliei care se luptă (și
teptând ca pe cuie să se pornească odată răchia” (Ceasul moare) „într-un deșert perfect”, Reporterul și Doamna
rău) sau: „Era o toamnă târzie sau un amurg dulceag din Pustiu, în volumul Medeea și mașinile ei de război;
sau ziua/ în amiaza mare și treburile/ mergeau peltic un deșert perfect, al tuturor himerelor, adică, este jocul
prin Valahia, iar chiorii și milogii/ cerșeau cu pumnalul intertextual din poezia epică (ori proza lirică) a lui Ioan
de ţi-l înfigeau în beregată./ Astfel ar putea începe o Flora, unul din poeţii contemporani cu un loc distinct
C
scriere istorică, un roman/ cavaleresc, o frescă de epocă în istoria literaturii noastre.

R Ă
R A Theodor CODREANU Istoriile poeziei
Z iarist de vocaţie, întemeietor de publicaţii,

de asociaţii culturale și de cenacluri lite-
rare („Dacoromania”, „Școala Ardeleană”, „Salonul
scop de Alba Iulia. Nu întâmplător volumul Istorii s-a
tipărit cu binecuvântarea Arhiepiscopului Irineu. Tot
aici trăiește și creează unul dintre cei mai mari teologi
E
literar”, „Alba Iulia Cultural”, aceasta din urmă îm- români contemporani, Părintele George Remete, fra-
preună cu poetul Ion Todor, cei doi editând revista, tele poetului, cu o bogată operă teologică, între care
I T
de prestigiu naţional, cu același titlu), apoi, realizator tratatul în trei volume, Iisus Hristos, iubirea trădată,
de emisiuni la Radio „Reîntregirea” din Alba Iulia, toate apărute la Editura Paideia din București, în anii
prezent, ca poet, în multe antologii și colaborator la 2019-2020.
L
diverse ziare și reviste locale și naţionale, Vasile Reme- Horia Bădescu, el însuși un mare poet, după o
te (n. 4 decembrie 1947, Poiana Sibiului) mi se pare a sumară radiografiere a liricii lui Vasile Remete din Is-
fi, în primul rând, poet, descoperit și apreciat ca atare torii, cartea cea mai împlinită a scriitorului, conchide:
A
de Ion Sângereanu, de Cezar Baltag și Cezar Ivănescu, „Vasile Remete este un poet cu majusculă atunci când
talentul fiindu-i validat și de Horia Bădescu, Mircea se povestește pe sine, atunci când ascultă glasul «sân-
C
Tomuș, Gheorge Istrate, Ion Mărgineanu, Adrian gelui lui gânditor», atunci când nu se vrea cu orice
Țion, Maria Trandafir, Mircea Platon, Constantin chip înţelept, povestitor de pilde și istorii, ci dă glas,
I
Cubleșan. și o face cel mai ades, înţelepciunii adânci a inimii,

Debutul în volum de autor se produce târziu, freamătului ei inaudibil și indescriptibil, adâncului cel
N
în 1996, cu Despre revelaţie (Alba Iulia, Editura „Re- mai adânc al sufletului, atunci când e «ca o flacără/
întregirea”, cu un cuvânt-înainte semnat de Cezar Din cuptorul de pâine», când după admirabila-i zicere,
R O
Ivănescu). Au urmat Istorii (Alba Iulia, aceeași editu- își «pune sufletul/ cruce/ De parcă-ar răstigni/ Un fum!»”
ră, 2014, cu o prefaţă de Horia Bădescu și o postfaţă (p. 7). Altfel spus, când își permite Luxul delicat al
de Mircea Tomuș) și, în 2017, Lirica Magna, ediţie melancoliei, cum sună și titlul prefeţei.
bilingvă româno-spaniolă, aceeași editură, versiu- Istoriile la care face referire Horia Bădescu și
C
nea spaniolă – Raluca Deteșan. În întâmpinarea din care îndrituiesc titlul cărţii, cele mai multe cu iz de
1996, Cezar Ivănescu aprecia: „Poetul meu drag din înţelepciune orientală (dar și cu povestea Divinei co-
Alba Iulia trăiește într-un univers de mistere, vrăjit medii a lui Dante, apoi cu Evangheliile apocrife sau
de putinţa resacralizării lumii prin blândeţe și iubi- cea cu povestea creaţiei muzicale a lui Giuseppe Tar-
re. Poemele îi seamănă întru-totul, discrete, fragile, tini, autorul Trilului Diavolului), sunt, mai degrabă,
murmure de rugăciune, fulguranţe inefabile, revelaţii piloni de sprijin ai unei osaturi epice care dau con-
abia comunicabile stinse din nou în tăcere. Lectura sistenţă melancoliei, stabilind o tainică osmoză între
poemelor lui Vasile Remete te convinge că, pentru a timpul istoric devorator și regăsirea înseninării sub
scrie poezie, trebuie mai întâi să fii un ideal cititor și crucificarea devenită „lux estetic melancolizant”, fără
iubitor de poezie, întrucât poezia, ca și mistica, este însă a se robi unui romantism livresc, convenţional:
o disciplină spirituală menită să hrănească sufletul”. „Laolaltă cu textele esenţiale,/ Străbatem galeriile
Am reprodus aceste cuvinte ale unui mare poet, din palatele memoriei/ Până când Cartea își găsește
fiindcă poeţii se recunosc cu mult mai bine între ei cititorul,/ Omul hărăzit simbolurilor Ei.// Atunci se
decât o pot face criticii. Moldoveanul Cezar Ivănescu produce o emoţie puternică,/ Neobișnuită, pe care o
simte imediat universul de mistere care este Alba Iulia, numim frumuseţe…” (Cartea). „Specia” romanescă
destinată să devină un loc sacru prin Marea Adunare a de istorii a fost consacrată, în proza românească însă,
Reîntregirii. De altfel, Alba Iulia este, astăzi, un con- de Mircea Ciobanu, autor al unui roman în cinci
sacrat centru teologic de credinţă ortodoxă, avându-l volume cu acest titlu, apărute între anii 1977-1986.
în frunte pe Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepi- Nu există nici o legătură între „istoriile” cunoscutu-
lui prozator și poet și cele remetiene, decât, poate, o mile, Învierea și Pogorârea Sfântului Duh, în secolul
consonanţă cu straniul personaj Logofeteasa, trăitoare VII (Istorii). Melancolia, ca stare poetică, se ivește la
în spaţiul eresurilor despre moarte, viaţă, nuntă etc., încrucișarea timpului cu moartea, ca taină a eternită-
trăite „mistic”. Poema din care am citat este un fel ţii: „În moarte vom învăţa/ Să mânuim în chip fericit
de ars poetica expusă cvasiconceptual, fiind și prima veșnicia” (Timp). Până atunci, crucificarea ca durere
din volum. Sângele hristic este asumat de poetul rătă- a însingurării: „Întristat este sufletul meu/ În lumea,
citor „prin spaima veacurilor/ umilind erudiţii/ Prin în lumea în care/ Oamenii trăiesc/ Spre a se face ne-
luxul delicat/ Al melancoliei…”, care sânge își plim- fericiţi/ Unii pe alţii.// Acesta e drumul tristeţii/ Din
bă melancolia „Prin toţi poeţii lumii” (O, sângele meu ţesuturi la cer,/ Câtă viaţă în gând/ Atâta moarte
gânditor…). De fapt, în poeţi se dezvăluie destinul este în tine” (Solo dolore). Poetului nu-i mai rămâne
omului însuși, ca „plugar în Sahara”, zdruncinând din decât să pună melancolia în rugăciune: „Doamne,
adâncuri „logica, spre care tinde vi- unde să fug/ De marele frig/ De
dul cugetului”: „Moartea e de faţă./ marele Bang// Îmi spânzur carnea/
O văd că-i aici. O văd! O fug./ O De stele –/ Îmbrac aștrii/ Cu un
apropii./ Sunt ea și nu sunt ea./ nimb/ De suspine” (Rugă). Poetul
Ce-i rană în mine e spuzeala ei./ locuiește pe Terra, la nr. 13, într-o
Și-s rană peste tot!/ Plugar în Sa- singurătate tăcută: „Mut/ Închis în-
hara” (Plugar în Sahara). tr-o mână/ De lut/ Șuier mereu a
La Eminescu, moartea de- pustiu/ A pierzare/ Fără scăpare din
R Ă
vine „enigma”, „runa” existenţei visul/ În care eu/ Sunt veșnic pro-
și fiinţei, revărsându-se și asupra scrisul/ Și iarba cea rea” (Nr. 13).
frumosului: „Frumosu-i ca nealţii Într-o asemenea lamentare, până și
și numele-i e: Moarte!” (Povestea poezia ajunge să-și dojenească cre-
A
magului călător în stele). Vasile Re- atorul: „Eu sunt ca o flacără/ Din
R
mete pare să-l urmeze, văzând în cuptorul de pâine/ Vorbește când
moarte „taina tainelor”: „Murim nu ţi-e ușor/ Cu mine/ Cuprin-
E
de la-nceputul/ Timpurilor,/ Știm de-mi răsuflarea/ Cu duhul/ Să-mi
–/ Aici e taina tainelor/ Murim –/ fie iarăși/ Îmbrăcăminte, văzduhul”
T
Tot proaspătă ești/ Moarte,/ Nu (Poezia). Același efect terapeutic are
te-nvechești/ Defel/ La mine-n mama, regăsită după șapte ani spre
I
gând/ Și nici în ţintirim” (Murim). a-i muta mormântul în suflet (Ma-
L
Enigma sporește cu moartea pe cruce: „Îmi pune su- mei), ca în Doina fără sfârșit a lui Cezar Ivănescu, cel
fletul pe cruce/ De parc-ar răstigni un fum/ Lovit cu care se luptă șapte ani cu moartea, căruia îi dedică
mii și mii/ De bice/ Până ajunge/ Ca o rază/ La care poema Violent de verde-i efemerul. Finalmente, poetul
A
cineva veghează/ Și pune îngerul/ De pază” (Rază). găsește soluţia în evadarea din vis, din labirintul ca-
E lumina taborică, mântuitoare, ce răzbate până în re-l ţine captiv: „Alungă-mă, Doamne, din vis/ Alun-
fundurile Infernului către iubirea dintre Francesca și gă-mă, Doamne, departe/ Sunt singur acolo, proscris/ C
Paolo: „Uniţi pentru veșnicie în Infernul lui Dante/ Mai singur acolo ca-n moarte” (Legenda). Din visul
I
Cu dragoste cumplită, cu tulburare,/ Cu admiraţie, proscrisului, speranţa este găsirea altui vis: „Vom visa
cu invidie” (Beatrice). un vis/ Mult mai tandru, mai deschis/ Cu arhitecturi
R O N
Istoriile lui Vasile Remete au „realismul” viselor. solemne/ Mai profunde și mai demne”, către „Zorii
Giuseppe Tartini a visat că Diavolul cântă, la vioară, o altul Paradis” (Semne). Iată, timpul care e durere, poa-
stranie sonată. Trezindu-se, a reușit să memoreze din te deveni ferice, iar poemul etheric (Timpul ferice).
acea sonată doar Trilul Diavolului, una dintre capo- S-ar putea însă ca veritabilul cititor, căutat încă
doperele sale. Și revelaţiile continuă cu Robert Louis din poemul Cartea, să-l prefere pe visătorul bacovi-
Stevenson, Caedman (Caedmon), cel care a cântat an, însinguratul din Infern. Vasile Remete rămâne, de
C
Geneza, „exodul fiilor lui Israel”, Întruparea, Pati- aceea, încă dator cititorilor săi.

R Ă Mihai POSADA Adrian Alui Gheorghe:

poetul ca şi prozatorul
R A
A drian Alui Gheorghe scrie poezie așa cum ar

vorbi cu tine, fără a trăda nicio clipă truda
alcătuirii unui discurs liric menit să te lase paf. Când scrie
într-unul din minunatele sale Mici poeme în proză apăru-
te într-a doua jumate a veacului al XIX-lea: «Spre a nu fi
robii martirizați ai Timpului, îmbătați-vă necontenit! Cu
E
proză, se întâmplă ceva similar. Aproape că nu poți deo- vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul», Alui
sebi, la Adrian Alui Gheorghe, poezia de proză. El „face” Gheorghe îl intertextualizează organic: „ – Nu-i nimic,
I T
ceea ce, în limbaj specializat, s-ar numi, pur și simplu, i-a spus zdrențărosul, dacă nu ai vin să te îmbeți, poți să
text. te îmbeți cu virtute. Așa fac oamenii abstinenți” (p. 72).
Prozele „scurte, medii și lungi” din volumul Zu- Poeticitatea pronunțată a prozei din volumul
L
gzwang sau Strada cu o singură ieșire (Iași: Polirom, 2018) Zugzwang pregătește și impune receptarea la înalt nivel
nu sunt nici mai autoficțiuni, nici mai puțin romanțe simbolic a textelor poetice din Comunitatea artistică. Scri-
decât oricare altele care par că nu vin de nicăieri, dar dez- itura lui Adrian Alui Gheorghe se constituie în răspuns
A
voltă matrițe mai vechi. Autoportretul este cât se poate de auctorial fericit, și pentru cititori, la întrebarea noiciană
exact, arta de a naște poveste fără a se dezvălui pe sine îi «Cum e cu putință ceva nou?», prin prospețimea convin-
C
este proprie autorului care își mărturisește metoda: „Iau gătoare a spiritului/ stilului.
un nume și îl îmbrac într-o poveste”, pentru că, mai spu- Addenda (pp. 282-284), text compus din două
I
ne el: „Marea literatură a lumii a fost scrisă, e suficientă, poate pretinse, poate culese „comunicate de presă”, sti-
cei care mai vin acum nu fac decît să o îngîne, adesea să mulează și alimentează apetența cititorului pentru faptul
N
o paraziteze”. divers senzațional, dezvoltat în Nota autorului sau cîte

Asta conferă scrierilor „lungi, mijlocii și scurte” ale ceva despre „Obsidianul negru” de la Dalnegorsk (pp. 285-
R O
lui Alui Gheorghe un confort intelectual transmis deîn- 295) – în fapt, apetență exploatată de autor cu ajutorul
dată cititorului așa, ca în familie. Originală și definitorie câte unei originale pilule de epicitate, ca acestea, în care
este poeticitatea prozelor. Iată doar două mostre: „Iurica lectorul de știri jurnalistice se lasă prins ca într-o capcană
ghicea mai departe în cafea, în spuma laptelui, în roua ce poate friza ilogicul, absurdul, umorul negru sau poate
C
florilor, în fîșîitul stelelor, în nopțile de vară, mai ales cînd crea drame, tragedii, situații din cele mai diverse. Rețeta
stelele nu mai încăpeau pe cer și din înghesuială mai scăpa conține o cantitate apreciabilă de umor, de ironie masca-
cîte una spre pămînt” (p. 68); sau portretul unui cuplu tă în sobrietatea discursului, o pseudo sobrietate de care
oniric, vrăjit: „- Te vei numi, de azi, Ciclopul Meu, adică mustește întregul, ca un vin în fierbere. Prozatorul ironi-
cel care nu are decît un singur ochi, pentru mine, îi spuse zează – jurnalistic intertextualizată – instituția electorală
Miriam. Și îți voi spune Atlas Cel Cu Un Singur Picior a promisiunii: „Lumea îi spunea Bandit, dar asta e altă
pentru că eu voi fi celălalt picior. Poate că îți voi spune In- poveste, pe care am să o spun cîndva, că merită” (p. 65);
dianul Din Tribul Cu Un Singur Supraviețuitor. Și Adam ori: ...„noi îi spuneam pe scurt Mortu (asupra lui o să
Umbra Evei îți voi spune” (p. 108), dar poeticitatea lor nu mai revin)” (p. 78), sau evaziv: „Vasile Portolac e o minu-
rezidă doar în fragmente, ci în conceptul însuși al fiecărei năție de biografie, plină de anecdote vesele și fapte de
construcții textuale în sine. Un magic realism marquesian vitejie bahică, dar asupra acestora vom reveni, poate, altă
bântuie prozele acestei culegeri semnate de Adrian Alui dată” (p. 90) – desigur, promisiuni ce rămân neonorate
Gheorghe. Dacă fantasticul Poe dedică la 1836 o povesti- în economia povestirii, păcăleli stilistice care persiflează
re mașinăriei cunoscute drept Jucătorul de șah al lui Mael- trăsături de caracter dar adaugă diegezei un miraj orien-
zel, autorul nemțean îi ia urma și scrie cam așa în proza ce tal, de fata morgana, augmentând aspectul tentant al
dă numele volumului: „Era discutată îndelung una dintre discursului narativ. Alteori, e satiric prin intruziuni post-
partidele de șah ale lui Napoleon, cea împotriva celebru- moderne în paranteze explicative: „(Spun toate astea
lui automat al lui Kempelen, de la palatul Schönbrunn, pentru cei care nu știu, evident, cei care știu pot să sară
din 9 octombrie 1809” (p. 34). Iar dacă Baudelaire scria peste această sumară descriere)” (p. 33) sau, de-a dreptul
auto-publicitar: „Dacă nu vă pasionează șahul, puteți sări manipulanți de averi colosale (p. 55) ori „oameni-piese”
peste desfășurarea acestui meci și să urmăriți doar poves- de șah cu mize fabuloase (p. 35, p. 43), ba chiar un mis-
tea de final. Dacă vă pasionează doar șahul, puteți să ne- terios „evreu ungur”amintind cu totul transparent de
glijați povestirea și să urmați drama șahului. Merită” (p. celebrul/ controversatul miliardar György Schwartz/
46). Senzația de inconfort astfel creat descumpănește dar George Soros („minunatul doctor Roth”, p 49, p. 56), și
excită spiritul, trezește interesul, captează cititorul. Or, mese de tarot. Spiritul gazetăresc desemnează un bun ob-
nu acesta e rolul textului scris și cu intenții literare: să servator, detectiv, comentator curajos al ambianței socia-
farmece? Ostap din Zugzwang (pp. 7-23) este un Bender le, politice, culturale, cum atunci când abordează istori-
adus în Moldova de Ilf și Petrov și condus epic mai de- cul vieții unui fost condamnat politic al regimului
parte, în istoria literară a prezentei Românii, de textul comunist din România: „Dacă nu tăcea, ar fi fost arestat
omonim al lui Alui Gheorghe. Ironia ficțională cu adresă de puterea comunistă pentru elitism educațional, pentru
politică nemijlocită atacă realist și sarcastic Puterea din- îmburghezire culturală, pentru contaminare capitalistă.
totdeauna, caracterul ei ocult și mai recent declarat mon- Și ar fi făcut ani buni de pușcărie, așa cum au făcut toți
dial, neiertând deopotrivă credulitatea manipulaților intelectualii de teapa lui, prin reeducare. Dacă a tăcut, ei,
prostuți, acei stupid people ai vizionarului guru Silviu tocmai ăsta ar fi fost motivul arestării sale, că și-a ascuns
Brucan: „Averea sa nu avea limită. Unii spuneau că ar fi originile burgheze, că și-a infectat creierul cu știință capi-
ajuns chiar stăpînul averii universale, dar asta era, firește, talistă, burgheză, că e un potențial complotist împotriva
o exagerare. Despre averea lui Eliodor se avansau cele ordinii sociale, a statului socialist, comunist. La asta l-au
mai diverse ipoteze, unii au zis că la mijloc au fost niște și încadrat, la «complot împotriva ordinii socialiste»”; re-
R Ă
șantaje politice, de pe vremea cînd Eliodor lucra în servi- zultatul concentrându-se în concluzii esențiale, nu lipsite
ciile secrete. Dacă o fi lucrat?” (p. 31). Ironia evidentă nu de umor amar: „Noii intelectuali îl priveau cu milă. Ve-
doar în textul ce dă titlul întregului volum, are în poziție chii intelectuali îl priveau cu teamă. Viitorii intelectuali îl
centrală ideea că întreaga mașinărie socială, întreaga exis- priveau cu indiferență” (p. 18). Dar jurnalist, chiar fon-
A
tență chiar, stă sub semnul metaforic esențial al unui dator și proprietar al revistei CAMBIO a fost și magicia-
R
imens aparat digestiv care înfulecă totul, inclusiv arta nul realist Don Gabriel, simpatizantul comunismului
scriitorului care la rândul ei este creația, athanorul ce cubanez, columbianul García Márquez, premiant literar
E
aglutinează și absoarbe ca să redea totul: „Dar să știi că Nobel în 1982, cel care nu o dată a exploatat informația
toată lumea este un imens tub digestiv. Nu este piatră, nu de presă, cum în reportajul devenit roman de 132 de
T
este fir de praf, nu este strop de apă care să nu fi trecut pagiuni la Grasset: Récit d’un naufragé (1970, despre un
prin acest stomac uriaș care mestecă, mestecă” (p. 18); eveniment petrecut în anul 1955) și dealtfel, unul din
I
idee reiterată la p. 291, în descrierea exemplarelor speciei mottourile plasate de Adrian Alui Gheorghe în fruntea
L
umane: „au straniul obicei de a înghiți tot ce întîlnesc în cărții sale de proze Zugzwang este din Márquez (iar pri-
cale/ plante carne apă pietre/ căptușimdu-și trupurile pe mul, din Wittgenstein). Importanța socială/ spirituală/
dinăuntru/ continuu o reminiscență a vechilor civilizații formativă dată de povestitor șahului vizează grandoarea
A
galactice/ care s-au pierdut din cauza acestor deprinderi jocului cu mărgelele simbolice, năvădit literar de Her-
pe scara evoluției/ înfulecarea le ocupă la un moment dat mann Hesse: „Dimineața erau propuse concursuri de
tot timpul/ foamea pe care nu o mai pot acoperi/ făcîn- șah, erau premiate deschideri inspirate din ziua prece- C
du-i triști poate cele mai triste ființe din univers”. În po- dentă. În loc de analize politice, se analizau jocuri, Elio-
I
vestirea Adolf, un personaj este „primarul Mîncătot”, iar dor însuși [asemeni Marelui Maestru al Jocului cu mărge-
în Tu Ernest, personajul Către Lucreția trăiește fără să le de sticlă, nota mea] fiind cel care trăgea concluziile.
R O N
mânânce, în timp ce Tu Ernest e numele ce ține de foa- Istoria șahului era detaliată în lungi emisiuni explorato-
me (pp. 102-103). Senzație de târg de moși, de teatru rii. Viața se mutase din nesfîrșitele orizonturi fade pe cele
medieval ambulant, în care cele mai bizare prezențe, per- șaizeci și patru de pătrățele alb-negre. Ca să învețe pro-
sonaje reale sinistre, situații sau întâmplări cu iz ezoteric gresia matematică, de exemplu, copiii învățau istoria șa-
sunt toate posibile: „sânge verde”, Ulvine-Marion-Adela- hului” (p. 33). O filosofie de viață, fascinantă și stranie
ida-Malka-Astrid (p. 43, pp. 46-47, p. 54), somnambu- prin caracterul profetic al descrierii crizei provocate de
C
lism, deplasare în timp, jocuri piramidale gen Caritas și pandemia Covid 19, într-o carte apărută cu un an înain-

tea declanșării spaimei cauzate de virusul dezlănțuit în mântul, din cimitirul Eternitatea din Piatra Neamț, pe care
lumea reală: „Doctorul Roth a adunat banii ca și cum ar l-am primit pe gratis ca efect al faptului că sunt cetățean de
R Ă fi vrut să elimine spoiala din lume și să îi reînvețe pe oa- onoare al orașului (p. 13); insolit e faptul că lungimea po-
meni să trăiască elementar, ca la începutul începuturilor. ematică a titlului completează în pandant conținutul, în-
A adunat tot-tot, le-a stors tot-tot, i-a lăsat ca pe firele de tr-o figură poetică ce subliniază tonul hâtru în care Adri-
R A
iarbă în fața soarelui, dimineața. Vor pricepe ceva oare? an Alui Gheorghe abordează și formulează poesia din cele
Dacă nu vor pricepe nimic, dacă nu se va modifica nimic mai grave forme de trăire omenească. Dacă nu ar conține
în ei, cu banii adunați, doctorul Roth va cumpăra iarăși autoironie curată – semn al inteligenței auctoriale – textul
lumea lor. Da. Și pe ei îi va cumpăra, unul cîte unul, pe ar putea fi cotat drept blasfemiator.
E
toți la un loc, cu viață și moarte, îi va readuce la tihna Am primit volumul de proză Zugzwang și apoi
sclaviei liber consimțite. Și fericite. Banii nu sînt iluzia, cartea de versuri Comunitatea artistică în dar de la poe-
I T
banii sînt moartea iluziei. Asta se știe. «Ah, oamenii ăș- tul Adrian Alui Gheorghe, cu autograf. Nu pot ști dacă
tia...! Fiecare vrea să îi închidă pe ceilalți ca să le redea li- din exces de iubire sau de fudulie, din nevoia de prieteni
bertatea!», a spus doctorul Roth, referindu-se la cei care empatici sau dintr-una cronică, specifică artiștilor dintot-
L
se înghesuiau să își depună banii, viața, prezentul și viito- deauna: de-a epata. Înclin să-l cred pe autorul lor un om
rul pentru niște mize aiuritoare. Și doctorul Roth rîse cu căruia nimic din ce e omenesc nu-i este chiar întru totul
poftă” (pp. 55-56). O mitologie aparte construiește pro- străin și îl consider bine intenționat, întrucât firea sa po-
A
zatorul pe seama numelui personajelor, mai peste tot în etică dovedește o inteligență a ironiei cu totul ieșită din
culegerea intitulată Zugzwang, pentru că, spune el ase- comun. Or, cine nu are umor, fără umor rămâne, nu are
C
meni anticilor, numele poate „ține loc de destin” (p. 19). de unde să-l cumpere sau să-l plagieze, pentru că (încă)
Spuneam că Alui Gheorghe scrie folosind cuvinte nu se predau ore de creative humour, slavă Celui de Sus!
I
obișnuite, simple, atât în proză cât și în poesie, practicând O încercare de remediere a făcut Editura Jumimea la 50
N
un discurs molcom (sadovenian, pe alocuri?), aparent de ani, publicând versurile lui Adrian Alui Gheorghe în
naiv, de o finețe a ironiei însă cu-atât mai pregnantă. S-ar respectabila Colecție Cantos, coordonată de Ioan Holban
zice că face din locul comun în limbaj de-a dreptul artă și Lucian Vasiliu. Nu ca un produs farmaceutic pentru cei
R O
literară. Asta, ca procedeu artistic dacă e mai greu de ex- fără simț (al umorului), cât pentru împărtășania acelora
plicat, lasă în schimb o senzație de acută noutate stilistică. care îl pot primi pentru că înșiși îl mărturisesc și îl gustă:
Tot ce pot spune este că Alui Gheorghe are un ingredient „Ei, de pe atunci știam că poeții tineri sunt lupii/ care
secret, unul numai al său, cu care condimentează fluxul mânâncă poeți bătrâni [...] Da, le-am spus eu poeților ti-
C
dialogal autor-cititor, discursul său fabulos, captivant. Și neri:/ Mâncați, acesta este trupul meu!/ Beți, acesta este
că acest ingredient se numește, simplu, talent. vinul sângelui meu!” (Radu Săplăcan și „miza pe 13”, p.
Cea mai recentă culegere de versuri semnate, Co- 127). Altfel, toată culegerea de poesie – sugerează autorul
munitatea artistică (Iași: Junimea, 2020 – 172 p.), fructi- – nu face doi bani sau trei parale: „rebuturile sunt retur-
fică și în manieră poetică aceleași virtuți textuale preluate nate/ se adună într-un univers paralel/ care e plin dă peste
din recuzita jurnalistului profesionist, experimentat, dedi- margini/ se lucrează prea mult sub stass” (Poezie, bon de
cat, ca un scrib contemporan atent și necruțător. Un text consum, p. 112), sau: „Dacă ar ști cititorul/ câtă izmeneală
poetic redactat concis ca o știre: „Mormântul meu e gol./ filosofardă/ se ascunde/ sub ceea ce se numește/ îndeobște
Am înviat demult” – ar putea induce părerea cârcotașă poezie [...] că este păcălit la metru, la kilogram,/ la ima-
cum că titlul acestui «format de presă» e mult prea lung gine, la profunzime,/ că literatura a ajuns un bazar [...] ar
față de conținutul cât o treime din titlu și că, prin aceas- pune mâna pe par” (Bazar, p. 121). El face, în sublimul
tă prelungă titulatură, cum bunăoară aceea a capitolelor fără (altă) ieșire, haz de necaz: „Am ajuns la poezie/ când
pline de satiră din Legenda și aventurile lui Till Buhoglin- poezia/ era pusă să își scrie/ cu sânge propriul act de deces
dă sau de la începutul «zilelor» din Decameronul, autorul [...]m-am născut într-o literatură/ care e un fel de mamă/
ar spune deja totul. Decât că nu așa stau lucrurile defel, care-și sufocă pruncii la naștere,/ cu perna,/ pentru că nu
pentru că «știrea» de mai sus nu concurează titlul, nu are are cu ce să îi crească” (Destine, p. 123). Este evident că
caracter redundant, ci este o poezie tot așa cum titlul este, autorul nu râde numai de virusul comunismului criminal
în sine, o alta: Astăzi am văzut locul în care îmi va fi mor- venit de peste Prut, dar și de metehnele colaterale răma-

se aici precum zațul și drojdia mentalităților monolitice. 1970 (Duplicitatea lui André Gide), Nicolae Manolescu:
O realitate atât de dură oglindesc textele lui Adrian Alui «Minciuna e o formă goală, un travesti, ea ascunde; lite-
Gheorghe, încât parcă răsună în homericul râs persiflant ratura, nu numai ascunde, ea și revelează. Minciuna se
la modul artistic, desigur vehement protestatar și drama- definește totdeauna prin raport cu un exterior, a cărui
tic, ecoul vechiului basm românesc: «Râzi tu, râzi, Harap- imagine infidelă este; literatura se definește în raport cu
Alb, dar nu-i râsul tău». ea însăși, își este sieși fidelă. În cele din urmă, minciu-
Textul final al culegerii de proze este reluat cu titlu na se închide asupra unui secret străin; literatura, asupra
(„Obsidianul negru” de la Dalnegorsk) și subtitlu (o tradu- propriului secret». Textele lui Alui Gheorghe au fabulo-
cere/ interpretare de text) neschimbate, în volumul de versul imanent propriei structuri, cu totul străină de ceea ce
suri și plasat tot la final (ciclul nr. VI, pp. 159-167), dar îndeobște numim mitomanie. Sau, cum scria Friedrich
nu integral: pentru a obține dintr-un același text în proză, Nietzsche pe la 1883-1884: «Însă presupunând că cineva
maximul de efect poetic, el este amputat de partea de în- a zis cu toată seriozitatea că poeții mint prea mult: acela
ceput (Nota autorului) precum și de încheiere, rămânând a avut dreptate – mințim prea mult./ Știm prea puțin și
cu una mai expresivă sub raportul poeticității, în fapt, un suntem proști învățăcei: așa că trebuie să mințim», frag-
fragment versificat așa cum se află și în cartea Zugzwang, ment neapărat nedespărțit de completarea categorică a
din 2018 (integral, la pp. 285-295). În felul acesta, același aceluiași filosof: «Eu am văzut poeți care s-au transfor-
material textual a fost folosit cu dibăcie și succes, atât ca mat și și-au întors privirea spre ei înșiși./ Eu i-am văzut
«povestire», cât și ca «poezie» – o splendidă demonstrație pe penitenții spiritului: aceștia s-au născut dintre poeți»
a relativizării conceptului didacticist de «gen literar». Nu (Așa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toți și nici unul,
R Ă
ar fi lipsit de interes un text nou, produs/ interpretat de în românește de Ștefan Aug. Doinaș, București: Huma-
Alui Gheorghe, pe seama informațiilor despre «acciden- nitas, 1994, pp. 188-190). Alui Gheorghe e mai degrabă
tul nuclear de la Kîștîm, ținut secret de sovietici» care a un magician al misterului textual, prin funambulescul
avut loc în 1957, an apropiat de acela al nașterii poetului deconcertant cu care își „îmbracă” în proză sau poezie
A
și prozatorului Adrian Alui Gheorghe, născut la 6 iulie personajele, „numele” secvențelor ființiale asupra cărora
R
1958 în Grumăzești, Neamț. își focalizează atenția creatoare.
Un autoportret între biografie romanțată și au- Prospețimea de-a dreptul izbitoare a textelor po-
E
toficțiune insertată cu lucidă interpretare/ reflectare a re- etului și prozatorului Adrian Alui Gheorghe denunță
alității: „în ceilalți, ca un glonte de argint,/ am pătruns un inedit estetic atât de plăcut, încât bucuria scrierii
T
inimaginabil de adânc;// numai în mine plutesc precum/ – simili/ egală celei a lecturii – trebuie că vine din in-
o bucată de plută deasupra apei,/ nu pătrund nici măcar/ spirația genuină despre care se știe că amestecă într-o
I
cu o unghie” (O bucată de plută, p. 14) – ca o recunoaște- alchimie originală numită stil: zeci de mii de stadii
L
re în hybrys a celebrului adagiu, hermetic în ambele sen- de rânduri citite, înțelese, sortate (erudiția), trăirea a
suri (înăuntru-înafară), datorat lui Socrate: «Știu că nu nenumărate experiențe personale (verosimilitatea &
știu nimic». autenticitatea), prelucrarea lor meșteșugită (interpre-
A
La fel cum în cel de proze, și în volumul de ver- tarea plastică) și dramul de scânteie care să dea viață
suri Comunitatea artistică, Adrian Alui Gheorghe face, întregului auzit, văzut, citit, vorbit, scris într-un limbaj
cu amară ironie și – cum ar spune I. Negoițescu – «în inimitabil și irepetabil. Adrian Alui Gheorghe este bine C
cunoștință de cauză», un portret social-politic distinct, lovit cu geniu de scrib. Unul care transcriind copilăreș-
I
eclatant și pe alocuri decapant (caustic și stimulent) al te (puritate) gravități, va dăinui ca autor. Scrib al lui
societății contemporane. Astfel putem constata că, de Dumnezeu desfătat, cuvântător cum o pasăre cântătoa-
R O N
pe domeniul restrâns dar afin al „comunității artisti- re și încă ceva pe deasupra.

ce”, Adrian Alui Gheorghe reafirmă, cu similară durere,
adevărul clamat cândva de martiricul Andrei Ciurunga: Sibiu-pe-Cibin, Cuptor 2020.
Nu-s vinovat față de țara mea! Umorul purtat în triumf
de poetul-prozator-rămas-poet pe deasupra dezastre- (Zugzwang sau Strada cu o singură ieșire (proze scur-
lor infirmă părerea că literatura ar fi o mare minciună te, medii și lungi), Editura Polirom, 2018 și Comunitatea
C
în sine, după cum arăta în LUCEAFĂRUL din 6 iunie artistică, poezie, Editura Junimea, 2020)

CENTENAR VATAMANI U C Constantin HREHOR 100 de ani cu Dimitrie Vatamaniuc
S -a ivit în lume în septembrie 25, leatul 1920.

În septembrie „pădurile de fag când le atinge
bruma“ se fac sfeșnice înalte, iar „când te uiţi de depar-
Mâinile lui au îmbătrânit dezgropând și cântă-
rind drept mărgăritarele veritabile ale Limbii Române,
demonstrând pentru totdeauna că Limba Română
te, vezi Suceviţa în flăcări“… prin Eminescu a devenit Columnă și că Eminescu este
Rememorând anii înainte de toate un Voievod
duși, Profesorul sublinia: peste o ţară de cuvinte.
„Dacă Movileștii nu „Făcând parte din
înălţau aici ctitoria lor vo- generaţia care a pierdut to-
ievodală, Suceviţa ar fi fost tul, Dimitrie Vatamaniuc
o localitate oarecare din s-a salvat prin Eminescu de
munţii Bucovinei, fără per- la judecata Istoriei”. De alt-
sonalitate, or așa, Suceviţa fel, cercetătorul a și afirmat
se înscrie în patrimonial in- răspicat: „Literatura română
ternaţional”… din secolul trecut se găsește,
Om de știinţă perti- cum am mai arătat, într-o
nent, descoperit de dascăli situaţie excepţională. Mol-
iluștri, între care George dova este reprezentată de
Călinescu, Dimitrie Va- Creangă, Muntenia de Ca-
tamaniuc, „chiar din zorii ragiale, iar Transilvania de
tinereţii” și-a ales drumuri Slavici. Iar între ei se înalţă
spinoase, neumblate, opera Eminescu – coloana infinită
și autori cu „structură rec- a spiritualităţii românești…
tilinie”, spirite care „nu au Eminescu se naște din Emi-
făcut concesii”, „talente du- nescu”.
blate de caracter”. Meșter de cărţi mari,
A început cu un bă- meticulos zidite, „bucovi-
năţean, Ioan Popovici-Bă- nean tipic”, „eminentul cu-
năţeanul (1957), a conti- noscător al istoriei și culturii
nuat cu ardelenii Coșbuc Bucovinei” a înălţat Suce-
(1967), Slavici (1968, viţa natală și s-a înălţat din
1970), Agârbiceanu (1970), vatra ei până la statura unui
apoi cu Blaga, după care a „senior al spiritului româ-
intrat definitiv în universul nesc cu vocaţia sintezei între
vieţii și operei Poetului nepereche. Orient și Occident” (Ștefan Ștefănescu).
Truda sa de miner în galeriile de aur ale ma- Și cum cartea e o cetate pe care cu cât mai mult
nuscriselor lui Eminescu, pe mormanele de minereu o cucerești, cu atât mai mult te închide între zidurile ei,
stelar răscolite de Perpessicius și Al Oprea, reevaluate până a nu mai ieși niciodată din această strânsoare, isto-
prin vocea și acribia lui A.Z.N. Pop, C. Noica, P. Creţia ricul, criticul, editorul, publicistul, profesorul Dimitrie
ori E. Simion, avea să atingă punctul culminant prin Vatamaniuc a demonstrat cu prisosinţă că numai Car-
realizarea Integralei Eminescu în 16 masive volume, în tea e salvatoare. „Academia valorează atât cât valorează
„cea mai mare realizare a secolului XX”, cum însuși a membrii ei” (Radu Grigorovici). După 100 de ani de
apreciat. cultură, Bucovina îi datorează un spaţiu memorial.
PE CONT RAS ENS

Libertatea de a fi anonim Adrian ALUI GHEORGHE
S crii un articol.
Îl semnezi.
Spui ceva: e opinia ta.
atîta descoperi că ea sporește în inimă și în suflet și în
minte. Înainte, în alte vremuri, cînd nu existau aceste
forme de propagare instantanee a ideilor, a opiniilor, a
O opinie ți-o faci după cîtă inspirație ai, după gîndurilor etc., oferite de internet, cei despre care vor-
cîtă cultură, după cîtă bim aveau la îndemînă scrisoarea „semnată” anonim. Și
experiență de viață și în domeniul în care te pro- trimiteau, bieții, peste tot scrisori cu otravă. Dar fluxul
nunți ai adunat. era limitat, era efort, erau costuri, nu oricine avea deter-
Te aștepți ca „receptorul”, cititorul să fie sau să minarea să o facă, trebuia să ai ceva porniri „patologice”
nu fie de acord cu tine. Sau să rămînă indiferent. Tu de acest tip, nu glumă.
semnezi articolul/ opinia/ mesajul etc. cu numele tău. Spunea cineva că un adevărat caracter este acela
Identificabil. care își păstrează regulile și principiile și în intimitate,
Articolul/ opinia/ atitudinea îl/ le publici în ziar, cînd e singur. Aici e proba educației, să fii principial și
în revistă apoi în formele noi de promovare a presei, pe corect cu tine însuți și cu ceilalți cînd nu te vede ni-
internet. meni. Da, în intimitate, cei mai mulți își umflă ego-ul
Ei, dar după ce tu spui și te expui, ajungi la precum își umflă gușa broasca din fabulă.
mîna, la interpretarea celor care nu au nume sau au Umberto Eco a sesizat la vreme, cu autoritatea
nume ascunse, false. Și începe un cor de fluierături, sa, aceste lucruri, le reiau deși pot să fie foarte cunoscu-
înjurături, vulgarități. Care merge cu aluziile pînă la te: „Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul
mame, neamuri, oricine poate spune orice sub acoperi- satului ca purtător de adevăr. Rețelele de socializare dau
rea anonimatului. Dacă citești acest tip de reacții, sem- drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte
nate „anonim”, începi să te întrebi pe ce lume trăim și vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dă-
dacă mai merită să ai opinie, să gîndești pentru tine și una colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp
pentru ceilalți. Dacă merită să ai soluții, să cauți soluții, ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu
să propui soluții. Nobel. Este invazia imbecililor”.
Ai o funcție, oarecare, de la președinte la minis- Scrie, postează, spune ceva un Patapievici, un
tru, de la primar la consilier. Te străduiești să vii „în Pleșu, un Cărtărescu, o Ana Blandiana, un Theodor
agora” cu soluții la probleme, eventual cauți calea care Baconski ...? Oricine poate să le spună orice, să le facă
să împace cît mai multă lume. Spațiul pentru comen- praf credința, speranța, profesiunea de credință cu vor-
tarii devine, automat, infinit. Că e infinit acest spațiu, be greu de calificat în partea urbană a dicționarului.
pentru comentarii, este extraordinar: e în spiritul de- Contează că postacii aceștia nu au minte nici cît șiretul
mocrației, a liberei exprimări. de la bocancul lui Pleșu? Nu are nicio importanță, atîta
Dar, nu mai e nici democrație, nici liberă ex- vreme cît nu semnează, sau spun un nume arbitrar, pot
primare cînd acest spațiu devine/ rămîne la dispoziția să debiteze orice, să te împroaște cu oricîtă mizerie.
anonimilor periculoși, hiper activi, a căror preocupare Vorbești despre Biserică, spui că a dat acestei na-
de bază este ... ura. Care urăsc tot ce nu pot atinge, care ții cultură, istorie, unitate...? Apar belferii anonimi care
urăsc tot ce nu le seamănă lor, care se simt jigniți de te trimit la naiba cu toți popii tăi, care îți explică ce le-ar
orice e valoros în lumea din preajmă, în lume în gene- face ei ierarhilor, preoților, babelor care îngenunchează
ral. Iar sub „protecția” anonimatului poți spune orice! în fața unei icoane...! Și ce ți-ar face și ție, la o adică. Și
Chiar orice! Poți înjura pe oricine, oricum. Poți încerca ce v-ar face el e din panoplia grotei din care nu a ieșit,
limitele limbajului, poți să-ți exhibi toate frustrările, de fapt, niciodată. În postura de anonimi toți sunt foar-
toate eșecurile, poți arunca toată mizeria adunată în te viguroși sexual, tot semn al frustrărilor din realitate,
minte, în inimă. Și cu cît arunci mai multă mizerie, cu de fapt.
Un anonim care are în față tastatura unui tele- trebuie să apară și imposibilitatea de a vorbi, la nive-
fon mobil poate rezolva diferențele dintre el și un pre- lul opiniilor și al polemicii ... anonim. Anonimul să
ședinte de țară, dintre el și un ierarh al Bisericii, dintre re-devină, eventual, „marele anonim”, un gînditor și
el și un președinte de Academie foarte simplu: îi înjură, nu o fiară fără scrupule, fără educație, fără cultură. În
îi „bagă și îi scoate”. felul acesta, constatăm că oamenii sunt egali între ei
În societatea noastră, dar și în lume, polemica biologic, dar sunt diferențiați pe scară socială în funcție
a dispărut, a rămas doar ciorovăiala. Și are dreptate cel de gradul de apreciere a realității imediate, a istoriei, a
care țipă mai tare, care e mai vulgar, sumă a mentalități- perspectivei. Nu e vorba de cenzură, nimeni nu cenzu-
lor celor care îl receptează și îl aplaudă. Pentru că fiecare rează pe nimeni, dar nu poți să te lupți cu niște figuri
imbecil reprezintă o mulțime de alți imbecili, pe cînd o indistincte din grotă, care te atacă cu bîta, în timp ce tu
minte luminată reprezintă umanitatea în ce are ea mai ai în mînă doar un condei.
bun la un moment dat. Da, internetul este, indiscu- Vom fi (vom redeveni?) o lume normală, atunci
tabil, o minune a inteligenței umane, din păcate pare cînd fiecare își va asuma ceea ce spune. Cu nume și
să fie, mai ales, la îndemîna „imbecililor” (după Eco!). prenume. Dacă nu vor vrea să o facă, atunci ar trebui
Vom fi o lume normală atunci cînd internetul va asigu- să fie obligați. Pentru că ne întoarcem la un principiu al
ra dialogul în spațiul public și nu agresivitatea drojdiei democrației, poate cel mai important: libertatea ta nu
de imbecilitate din „lumea anonimă”. Ego-urile um- trebuie să o îngrădească, să o tulbure pe a mea. Iar liber-
flate în fața imensității internetului se revarsă apoi pe tatea ta de a vorbi să nu fie o pălăvrăgeală exclusivistă
stradă, vedem astfel mocirla caracterelor revărsîndu-se care să jignească bunul simț și pe toată lumea.
fără limite.
Așa cum a apărut „mașinăria” internetului, pen- 30 mai 2020,
tru civilitatea lumii și pentru supraviețuire ei în istorie, Piatra Neamț
S
N
E
S
A
R
N T
C O
E
P

Salah Stétié, profet al Realului
DOSAR SALA H ST ÉT I É
Denisa CRĂCIUN
Î n acord cu marile tradiții spirituale, Salah

Stétié considera că „transmiterea adevărului
poetic se face cel mai adesea cu voce șoptită în ure-
che1“. Asemeni înaltelor spirite ale umanității, Salah
Stétié face parte din nevăzut, dintr-o dimensiunea
inefabilă a conștiinței. Cei ce au avut imensa șansă
să-l cunoască, să-l recunoască, au învățat cum să spo-
rească în ei poezia și să găsească prin ea o cale de ieșire
din suferința, ariditatea, inutilitatea viețuirii în afara
focului ei sacru. Profet al Realului, autorul Cerșetoru-
lui cu mâini de omăt, a dorit să trezească în cititor
cuvinte adormite și pasărea măiastră a (uni)versului.
În mai 2020 sau chiar cu câtva timp mai devreme, s-a
reintegrat invizibilului, a replonjat în apele nemani-
festării. Cărțile sale continuă să inspire, să hrănească,
să ghideze. Toate textele scrise de el, fie că este vor-
ba de poezie, eseu, nuvelă, traduceri din opera altor
poeți (Khalil Gibran, Badr Chaker es-Sayyâb, Râbi’a
al-Adawiyya), sunt texte înaripate. Da, în mâna lui
condeiul a dăruit literelor aripi de înger, aripi de rouă
stălucind în soare, aripi de vis lucid, dornice să sur-
voleze plajele infinite ale Cuvântului. Fără scânteia
poetică, cuvintele sunt reci, grele, sunt ghețuri, pietre
tombale. Germenele de foc, incendiator al adevărului
ființei, este omniprezent în scrierile lui Salah Stétié.
Din acest grăunte incandescent crește și înflorește
limbajul poetic. Când sunt atinse de focul lui ima-
terial cuvintele capătă puterea de a ne ademeni, cu
liniști împărătești, ca să cunoaștem zboruri verticale și
puterea eliberatoare a „ fulgerului imobil“: „ Moneda
Absolutului e grâu / Risipit în invizibilul unei păsări /
Atinsă de lumina fulgerului, mergând către Sacralita-
tea Estului / Să întâlnească fulgerul imobil2“.
1
Salah Stétié, Pe inima lui Isrâfil, Editura Fata Morgana,
2013, p. 184.
2
Salah Stétié, Cerșetorul cu mâini de omăt, Fata Morgana,
2018, p. 56.
Jean-Pierre DUBOST* Mesajul cerşetorului cu mâini de omăt

către păsările în formă de cruce
P rima dată (și singura) când l-am întâlnit pe

Salah Stétié, a fost în aprilie 2008, în timpul
unei recepții în grădinile Ambasadei Franței din Tunis,
prin tot panteonul poetic, filiație pe care Salah Stétié
și-a revendicat-o, adică ceea ce studenții învață că ar fi
poezia „modernă” (se ne înțelegem: cea occidentală),
care a reunit participanții la două colocvii ce aveau loc cu tot ce implică ea: natura sa experimentală, exploră-
simultan în oraș, precum și mulți alți oaspeți. Orga- rile formale, poezia ca experiență a spiritului, aventura
nizasem împreună cu colegii tunisieni un colocviu in- subiectului în afara subiectului constrâns de reguli și
titulat „Poezia și sacrul în literatura mediteraneană și norme. Pe partea din spate a paginii, îi aflăm filiația pe
cea a Orientului Mijlociu“. Poeziei lui Salah Stétié i se linia strictă a imensei lirici musulmane: Farid Eddin
acordase un loc important acolo, însă, deși era prezent Attar, Rumî, Hafez, Hallaj și mulți alții. Tot ce scrie
la Tunis, el fusese reținut la o altă activitate culturală la Salah Stétié pe partea din față, pe această față vizibi-
É
beït el hikma. În grădinile parfumate ale ambasadei, lă a paginii unde ochii noștri uimiți primesc puterea
consilierul cultural îmi spune, în timp ce, zâmbitor, și pacea poemelor sale, sunt urme ale unei alte scrieri,
I
un bărbat de statură mică se apropia de noi: „Vi-l pre- atât ascunsă cât și duplicată, ilizibilă și inaudibilă pen-
T
zint pe Salah Stétié”. În agitația mondenă a recepției tru marea parte a cititorilor din Occident. Fără prezen-
am schimbat câteva cuvinte anodine. Apoi a dispărut ța-absența a acestor nenumărate urme, poemele i-ar fi
É
în mulțimea zgomotoasă a oaspeților. Două zile mai golite de substanță. La fel ca la Adonis (sau Jabès), po-
târziu l-am revăzut puțin în restaurantul unde luam ezia sa se hrănește din scrieri ascunse. Ea le acoperă, le
S T
cina și unde tocmai îi ascultasem pe Samir Marzou- traduce, le deplasează și le manifestă într-un singur și
ki și Moncef Ghachem citindu-și admirabil poemele. unic gest. Acum că acest „trecător dincolo“ ne-a părăsit,
Era târziu, incredibil de mulți oameni veneau la masa poezia sa ultimă se va răspândi, încolțind la nesfârșit în
lui să-i vorbească. Această întâlnire ratată ar fi urmat să ultimele absoluturi2, într-un testament interminabil și
aibă o continuare mult mai târziu, când am sperat să-l nelimitat, acela al unei gândiri poetice ce unește cel mai
H
văd din nou la Clermont-Ferrand, în timpul unui comic grăunte de nisip cu imensa femeie a nopții, Calea
locviu co-organizat de Denisa Crăciun, care din păcate Lactee, a cărui urmă e înscrisă în noapte și dincolo, în
A
nu a putut avea loc. Tot ce rămâne de la el este amin- „galaxii, surioarele luminoase ale ramurilor3” reunite
tirea unei apariții-dispariții într-o agomerație festivă și într-o singură verigă a nimicului. Cel care a dispărut
S A L
regretul unei întâlniri sperate, dar neîmplinite. Să fie fizic din privirea mea într-o zi acum doisprezece ani
oare cu adevăr important faptul că nu am reușit să con- este un cerșetor cu mâini de omăt care se întoarce să mă
versez cu cel care scrie în exergă la ultimului său volum viziteze în momentul când scriu aceste rânduri. De o
de poezie: „Aceste poeme nu au fost scrise de mine. Au frumusețe limpede ultimul său volum ne vorbește des-
fost scrise de altcineva, de un altul, care era eu1“. Cel pe pre seninătatea detașării de detașare. Poemele cuprinse
care l-am cunoscut la Tunis a fost doar celălalt vizibil în el sunt fructe consacrate unui banchet etern, la care
al acestui altul intim și ascuns care este creatorul poe- Salah Stétié ne invită pentru totdeauna. În locul ideii
R
mului. Moștenire atât din Orient cât și din Occident, de operă, inseparabilă de cea de producție și de creație,
S A
acestă formulă rimbaldiană „eu-ul este altul“, plasată în el preferă fructele și florile adorației, trandafirul heruvi-
fruntea ultimei sale cărți, se poate citi pe ambele fețe ale nic silesian, scrierea care unește într-o singură nuntire
paginii. Pe partea din față aflăm filiația, de la Rimbaud crearea lumilor și nașterea în lume. Cercul verigii ger-
la Char sau la Du Bouchet, trecând prin Mallarmé și minative a Nimicului, restructurat în poem („grădină a
O
* Doctor în literatură comparată, Profesor emerit la Univer- florilor mentale“), abolește, prin căsătoria părții lizibile
sitatea Clermont-Auvergne.
D
1 2
Salah Stétié, Cerșetărul cu mâini de omăt, Fata Morgana, Ibid., p. 9.
3
2018, p. 7. Idem
a paginii cu spatele său invizibil, ruptura factice dintre

Orient și Occident. În acest dar pur al vieții oferit de
poet copilului Sine, cerșetorul, întorcându-se către ci-
titorii săi, spune: „Măgărușii mei blânzi, fiii mei, limba
voastră aventuroasă / Se duce înspre afinările limbilor
spiritului4“. Apoi, adresându-se păsărilor în formă de
cruce, pe care le consideră înrudite lui, din „umbra tim-
pului5“, le șoptește: „Vom dormi împreună, prieteni6“.
4
Salah Stétié, Cerșetorul cu mâini de omăt, p. 71, poemul
„Trecători dincolo“, regăsit și în antologia Cealaltă parte
arsă a celui prea pur, Editura Timpul, Iași, 2018, p. 319.
5
Salah Stétié , Cerșetorul cu mâini de omăt, p. 9.
6
Ibid., poemul „Retour de feu“, p. 92.
É
I
T
É
S T
H
A
S A L
Ultimele noastre absoluturi
Ce să credem despre aceste poeme provenite din
secretul meu cel mai intim? Mai mult decât despre lu- ale ramurilor. Păsările se află de acum pe cerul unde
cruri, ele vorbesc despre umbra lucrurilor și despre um- norii sunt de o infinită transparență. O răsturnare în
bra timpului mai mult decât despre spațiu și foșnetul planul muncilor, ce sunt de acum bogate în felurite
R
lui. Totul la un om este grădină de flori mentale. Iar sortimente de grâu. Un bărbat se plimbă pe plajă și o
viața și moartea se îmbrățișează sub ultimul buchet de pală de vânt îi duce pălăria în depărtări. O prumbiță,
S A
stele. De acum înainte cerurile vor devia spre universul ceremonios, duce vestea la cel din urmă dintre zei. La
lipsit, pentru totdeauna, de maluri. Prinse în năvodul rândul lor, bărbatul și pălăria, de departe se văd, zbu-
cuvintelor noastre soarele și luna ne sunt ultimele abso- rând printre flăcări, iar cele patru aripi ale lor, acordate,
O
luturi : dintre toate prefer cuvântul fruct, acela care are salută fericirea orașelor.
sâni la fel ca o tânără femeie. Din sânii aceștia ea alăp- Salah STÉTIÉ
tează râurile, fluviile și spuma oceanelor. Apoi adoarme
D
pe o plută îndreptată spre galaxii, surioarele luminoase (Prefață la Cerșetorul cu mâini de omăt)
T I É Michel CASSIR* Dintr-o aruncare cosmică de zaruri
„Când toate tristețile vor fi ars tre lumea arabă musulmano-creștină și cea occidentală.
É
Din iubire, va rămâne doar păducelul Chiar dacă am putea să-l considerăm ca fiind unul din-
Să vorbească despre zori cu îngerii feței tre cei mai iluștri reprezentanți ai poeziei francofone, el
S T
Și așternuturile de iarbă unde vine uneori luna a fost, dincolo de aceste considerente, în egală măsură
În statui cu apă pură: iubirea, poet francez și libanez, dar și universal. Curiozitatea și
Din iubire, va rămâne doar păducelul“. pasiunea sa de gânditor și de actor pe scena culturii și
(Salah Stétié, Fièvre et guérison de l’icône, poeziei l-au determinat să descopere și să asimileze alte
Editura Imprimerie Nationale, 1998)1 culturi europene, delicatețea și străfulgerarea Japoniei,
H
precum și America Latină, care este o altă față a lumii
C a orice mare poet, care a căutat în adân- arabe.

A
curile viscerelor otrava și mântuirea, Salah M-a onorat prin prezența la un premiu de po-
Stétié privea moartea în ochi ca pe o mireasă imemo- ezie pe care l-am primit la Agen în 2008, când am
L
rială ce întreținea focul sacru al celor vii. Dar iată, cu avut ocazia să-l observ îndeaproape. Știa multe texte
S A
o mică aruncare a zarurilor, ea a distrus echilibrul, pupe dinafară și le recita cu ochii pe jumătate închiși sau
nând stăpânire, dintr-o singură mișcare de aripă, atât complet închiși; memoria sa era, nu cea a școalarului,
pe visător cât și pe omul de acțiune. ci a clarvăzătorului, a misticului. Deși Salah Stétié nu
Salah Stétié nu mai este! Cu toate că o știm din era orb, el a știut să revitalizeze discursul în întuneric și
sursă sigură, ne este și ne va fi greu să o credem deoarece în acest sens, mi-a amintit de José Luis Borges, care nu
el face parte din imaginarul nostru, din proiecțiile și mai vedea nimic altceva în afara viziunilor sale.
R
din surprinzătoarea suflare ce ne dă ghes să intervenim Libanul tocmai și-a pierdut unul dintre cei mai
S A
asupra marilor întrebări și tainelor timpului nostru. autentici reprezentanți, scriitor, poet, diplomat și per-
L-am cunoscut Salah Stétié din mai multe un- sonalitate a societății civile. Salah Stétié a cunoscut glo-
ghiuri. Mai întâi, printr-o corespondență literară cu ria în timpul vieții sale, dar și umbrele care îl însoțeau
ambasadorul Libanului în Maroc. Asculta și căuta o adesea, opera sa aparținând patrimoniului umanității.
O
voce liberă de constrângerile funcției sale. În acea peri- Și mai mult, avea o calitate oratorică deosebită: știa să
oadă citeam eseul său, Arcaș orb, de rară finețe și forță, denunțe situația intolerabilă a palestinienilor, invazia
D
dedicat poeților săi esențiali. Această carte, care este o Libanului de către Israel, rasismul și prăpastia premedi-
referință în domeniu, trimițând la un alt eseu fonda- tată care s-a adâncit între Orient și Occident.
tor, Aducătorii de foc, unde elogiază mai mulți poeți Plecarea lui Salah Stétié din lumea noastră îm-
libanezi importanți, inclusiv pe remarcabilul Georges povărată și minunată în același timp este resimțită în
Schehadé. Această lectură a lăsat o amprentă durabilă Franța, țară a exilului, dar și alegere a inimii sale. Fie-
în călătoria mea poetică. care poet trăiește un exil care îl obligă să creeze cu ar-
Pe Salah Stétié l-am întâlnit de mai multe ori, doare, să-și deschidă cel de-al treilea ochi! Opera și pre-
la Paris și în alte locuri din Franța, de fiecare dată ui- zența lui Salah Stétié au străbătut toate continentele.
mindu-mă cu vivacitatea spirituală și cu ascuțimea Aceasta este, fără îndoială, o caracteristică a sufletului
sa intelectuală. Rapid în slobozirea săgeții, țintea cu călător al libanezilor, dar în cazul lui Salah Stétié, el a
„precizie“, precum „arcașul“ său „orb“. Acest amestec reușit să mențină focul cuvântului deschis dincolo de
de încredere personală și cultura literară foarte variată orice constrângere ori complacere.
l-au transformat într-un intermediar indispensabil în- La una din ultimele dăți când l-am văzut, aducea
un omagiu emoționant lui Yves Bonnefoy, marele său
* Om de știință, poet și director al colecției de poezie „Le- prieten și complice care l-a precedat în călătoria vieții
vée d’Ancre“ a Editurii L’Harmattan spre poezia tăcerii. Salah Stétié a fost bine înrădăcinat
É
I
T
É
S T
H
A
S A L
în epoca sa și a frecventat / a celebrat / a inspirat alți mii unui oraș modern, cu strălucirile sale de inteligență
scriitori de renume ai secolului XX : Giuseppe Unga- și tenebrele sale, este încă aici!
retti, Pierre Jean Jouve, André Pieyre de Mandiargues, În ultimii ani ai vieții, a găsit un refugiu, rezis-
André du Bouchet, David Gascoyne, etc. tent la furtuni, în muzeul Paul Valéry din orașul Sète,
R
Sunt sigur că în Liban, în Franța și în întreaga unde a donat un număr impresionant de tablouri, ma-
lume, poeți, care au drumețit împreună cu el, precum nuscrise și cărți realizate împreună cu numeroși artiști
S A
și admiratori vor saluta cu fervoare memoria și imensa contemporani, aceste lucrări fiind expuse în două din
sa contribuție la literatura contemporană. El se află în sălile muzeului. Președinte de onoare al festivalului in-
interiorul nostru ca poet, eseist și ca un deschizător de ternațional de poezie „Voix vives“, din același oraș, el
căi, de drumuri adesea întunecate și prăpăstioase pe a fost, de asemenea, protejat de o flacără binevoitoare,
O
care suntem conduși să le descoperim. orientată spre Mediterană. Poetul trăiește întotdeauna
Salah Stétié, poet și diplomat, nu mai este! Nu! în ecoul cuvântului său!
D
Vreau să spun: Salah Stétié, poet, mistic în centrul ini- Cinstire ție, Salah Stétié!

T I É Béatrice BONHOMME* Omagiu lui Salah Stétié
S alah Stétié a murit pe 19 mai 2020. Amin- himerele lor personale. Și eu m-am jucat cu Gérard“.
É
tirea lui rămâne vie în noi. Trabucul lui Ne-am văzut din nou la Paris, la Nisa, la Lodève, apoi
Mallarmé dispare în vârtejuri de fum, dar vârful său in- la Sète în timpul seminariilor, expozițiilor sau festivalu-
S T
candescent indică noaptea și constituie o promisiune a rilor de poezie.

zorilor. Cenușa cuvintelor, dacă ele au existat vreodată, Și tot lui Salah i-am dedicat ultimul număr, 71,
nu este doar muritoare. Lanțul cuvintelor ne eliberează. din Nu(e), publicat în urmă cu câteva luni, care adu-
Ca și cuvântul, care se ține de cuvânt.1 ce un omagiu poeticii sale. Este un scriitor care mi-a
L-am cunoscut pe Salah Stétié în 1995, la La marcat atât călătoria poetică cât și activitatea de critic
H
Criée, în Marsilia și de atunci ne-a legat o prietenie cu literar. Citindu-l, mi-a plăcut constelația primitivă ire-
numeroase dialoguri epistolare. În 1995, îi citisem deja versibilă la care se întoarce constant pe parcursul între-
A
mai multe texte, inclusiv Lectura unei femei, în care na- gii sale opere: zăpadă, lacrimă, copac, frunze, lumină,
ratorul, într-un fel de viață de apoi, ține un monolog copil, inimă, pasăre, sân, femeie, porumbiță... Pentru
L
halucinant pe fundalul unui scrâșnet de apocalipsă. el, rolul principal al poemului este acela de a îndepărta
S A
Personajul Helenei amintea de Helena lui Jouve din stratul de praf așternut peste lumea nostră, de a căuta
Anii Adânci. Tocmai creasem revista Nu(e) în 1994 și esențele în spatele aparențelor și minciunii. Poemul re-
auzindu-l pe poet citind, pentru prima dată, cu acea vine la arhetipuri, la latențele originare, la adevărurile
amploare caracteristică numai lui, am vrut să-i dedic primordiale, la ceea ce avem în noi mai simplu și mai
numărul 3 al revistei. Am avut atunci un prim interviu profund, această bogăție originară care, în mod para-
cu Salah în care l-am întrebat despre relația lui cu Pierre doxal, este sărăcia și fragilitatea, la fel ca precaritatea
R
Jean Jouve. Un alt interviu cu el a fost în 2005 pentru zăpezii. Iluminarea rimbaldiană a zorilor și a virginității
S A
numărul 30 al revistei, dedicat lui Pierre Jean Jouve. fixează infinitul în finit, reușind să risipească antiteze-
Dragostea pe care am avut-o amândoi pentru textele le, contrariile, dizarmoniile. Aflăm în poemele sale o
acestui poet ne-a apropiat. De asemenea, împărtășeam creație veritabilă: materia prima, foșnetul începuturilor
o mare admirație pentru Yves Bonnefoy. În poezia con- creației, nașterea zilei, geografia primelor lumi. Primii
O
temporană Salah Stétié, mediator dintre Orient și Oc- oameni cu mâini surprinzătoare imortalizate pe pereții
cident, deținea și el un loc esențial, deoarece inventase peșterilor. Ne aflăm în porozitatea materiei și toate mi-
D
o limbă nouă care știa să combine inflexiunile limbii nunile ajung la noi în fluiditatea hărții lumii, în lichidi-
franceze cu cele ale limbii arabe. L-am reîntâlnit la Ce- tatea haosului în care totul leagă și comunică, materie
risy în 1996. modulată ca pe o muzică, spațiu străbătut de timp, vânt
Îl văd aievea recitând poezii de Dante, Victor unduitor precum marea, constelații, elemente primare,
Hugo și Rimbaud pe locul unei vechi abații. Știa pe frumoase roci adormite, timp sfâșiat, mișcare a mate-
dinafară poemele multor poeți și purta în el o calita- riei, a culorii și a femeii, începutul a tot ce există în
te a copilăriei: „Poetul care sper că sunt - mi-a decla- peninsula începutului iubirii odată cu sosirea primei
rat într-o scrisoare adresată recent - are deja aproape frunze. Și apoi substanța femeii pentru bărbat și îm-
nouăzeci de ani. E un copil, este copilul meu. Gérard preună cu el, crează iarba și viața: „Prelungă mână de
de Nerval știa mai mult decât oricare dintre membrii zăpadă. Iubitul meu“. Un prim element deschide poe-
tribului său când a scris: «Secretul vieții este în copilă- mele: această zăpadă, curând personificată, cu finețe, de
rie». Toți poeții pe care îi iubesc și pe care i-am citit au mâna prelungă, care evocă, prin albeața sa, corpul fe-
visat să se joace cu Gérard, fiecare din ei fiind urmat de minin. Zăpada devine astfel o proiecție a vieții psihice,
a fantomelor sale, a ardorii erotice, cu chemarea foarte
* Profesor cercetător la Universitatea din Nisa, poetă și fon- profundă a unei realități spirituale, ce oferă o cale de ie-
datoare a revistei literare Nu(e) șire spre aventura interioară și spre rana expusă. Poetul
caută, dincolo de albului zăpezii, ceva tainic, cu voința evanescentul, de a înconjura inefabilul, cuvântul de în-
de a ni-l reda sub o altă formă, inedită, autentică. Rolul dată ce este dat este invalidat de următorul, ca și cum
zăpezii pare să conducă la spațiul imaginar și, mai ales, ar fi trebuit să fie modulat fără a-l anula complet prin
să sugereze, să evoce acel ceva ce nu poate fi cunoscut. confruntarea și cuplarea a două noțiuni antitetice. Ceea
Necunoscutul acesta poate să fie misterul iubirii, prece este vizat prin alăturarea, prin juxtapunerea - atât de
cum și călătoria în profunzimile sinelui. Femeia, aflată intensă încât tinde spre superpoziție – de termeni anta-
în comuniune cu natură și cosmosul, „este pământ și gonici, este simultaneitatea, coexistența lor, rezolvarea
ea, iubita mea, peștera mea”, este dublă. Femeia pe care lor în același. Complementaritatea contrariilor, figuri
o linie o divide dar o și împacă, femeia în care ziua ale oximoronului sau ale paradoxului, sunt procesele
și noaptea se reinventează, are puritatea porumbiței și operante ale aceastei creații poetice. „A te situa în con-
a lacrimii, uneori dorințele și forța îi sunt întunecate, tradicție, este poate singura cale de a transmite puțin
diurnă și nocturnă, ea posedă în același timp un corp incomunicabilul“. Inima, astăzi, a devenit mineralitate
de zăpadă și un corp de ardoare și sânge. După lumi- ca și cum și-ar fi pierdut toată sensibilitatea sub lovitu-
nozitate, puritate, albastrul unește cerul și pământul și rile sorții și ale morții, dar s-a transformat într-o inimă
face din femeie o constelație, o planetă, apoi piatra se de cerb, o inimă care continuă să bată cu venele sale
încrustează în inimă, iubirea se pierde, creând opaci- în formă de crengi, o inimă care a devenit un copac
É
tatea unui destin melancolic, crepuscular. Asocieri de în ramurile venelor sale și sângele care este un semn al
I
genul umbră-lumină, alb-negru pot fi găsite peste tot. vieții, readucând la viață inima adormită. Astfel opera
Precum și alte: piatră/inimă, pierdut/salvat, copil/lipsa lui Salah Stétié, între Orient și Occident și dincolo de
T
de speranță. Suntem în prezența unui efort de a urmări moartea sa, irigă poezia contemporană.
É
S T
H
A
S A L
R
S A
O
D

T I É Salah STÉTIÉ 3 poeme inedite
DEZGOLIREA ZĂPEZII În picioare în grădină

É
De unde uneori îl văd ciulindu-și urechile

S T
Mergeam pe un sol de asfalt și de păsări moarte Ca să audă mai bine în negură fâlfâitul
Și nici un fel de grâu în capul meu sălbăticit, Îngerului celor Adormiți
Sens este deasupra-dedesubt încet îndelung
Apoi fu dintr-odată zăpadă Printre, în grădina-mi, țipătul strident al coțofenelor,
Mireasă a cerului făgăduită lutului frumos albinele îmi zumzăie, fluturii mei își desfășoară
H
Oarbă și aproape albastră dinaintea morții mătăsurile, mierla mi-e temătoare, porumbițele
A
gunguresc, gărgărițele se căsătoresc

Mă duceam foarte singur însoțindu-mi mâinile Coțofenele din grădina mea nu sunt niciodată stridente
L
Fiecare deschisă spre noaptea imuabilă Doar se prefac câteodată

S A
Trecând printr-un zid de albine, dormind duse

Îmi amintii de o fericire veche ucisă Albastrul cerului se scurge și se amestecă
În dosul bazinului matinal al lunii
După aceea dormii între geamuri de albeață Peste pădurea de stejari
Pe care zăpada își pusese gura Ce dorm și-n trunchiurile lor se însuflețesc driadele
R
Cineva atunci se apropie și în ureche

S A
Numele lui tainic îmi încredințează

Când a plecat, zăpada dispăruse
Iar eu stăteam în picioare în casa în care eram CU TOT ZVÂCNETUL INIMII
Vulturul jupuit de viu de-a lungul oglinzii lungi
O
Prin cascade și prin zgomotul râurilor

Va trece dincolo de ușă
D
CORVOADA ALBASTRULUI Și, spuneți-mi, cine o să-l țină de mână?
Îmi place corpul acesta, capul mergând cu florile Gol se va afla printre copacii îmbrăcați în furnici
Și-l pun cu poezie în albastru Și insecta eternă de la capătul culoarului
Dintr-o aruncare de albastru ochii i-au orbit Păstrătoarea cheilor
De atâta împotrivire bob cu bob și față în față
Cu Nilul râu dar și sevă? Imagini, alegorii. Tu care ai fost inimă
Toate aceste deșerturi vin Cu degetele ia în stăpânire Nimicul,
Dintr-o lampă neîntreruptă și complexă În urmă îți este umbra
Întâlnită și reîntâlnită cu izvorul ei Fulger din fulgerul oglinzii în oglinzile tale zdrobite
Domnie a albastrului peste câini și pisici (Traducerea întregului dosar,

Și peste Qitmîr păzitorul Cavernei precum și a poemelor: Denisa Crăciun)
Tristan Tzara – Unde beau lupii
AVA NGARDE
Isabel VINTILĂ
Î n 1932, apare volumul1 Unde beau lupii2 al lui

Tristan Tzara, ilustrat de Max Ernst, titlu care
suscită numeroase discuții în exegeza de specialitate. Par-
volumele anterioare: „Volumul de poeme publicat de
Tzara în iunie 1932, Acolo unde beau lupii (Où boivent
les loups), ține în mod explicit, fie și numai prin titlu, de
te dintre cercetători au considerat că lupul poate fi asoci- licantropia anterioară. Însă tot conținutul său a fost ela-
at atât cu imaginarul infantil, cât și cu expresia libertății borat după ce Tzara a aderat la suprarealism. Acest lucru
manifestată în imaginarul colectiv de această specie. „Ști- se observă din tensiunea prezentă în versuri, cu repetiția
ind unde beau lupii, știi unde se întâlnesc aceste animale obsedantă a temelor focului, tinereții, râsului, sângelui, a
neliniștitoare, unde un rol de prim-plan îl are imaginarul imaginilor încărcate de electricitate mentală [...]4”.
infantil. Să știi unde se află lupul este o necesitate capitală Primitivismul din poemele lui Tristan Tzara poa-
înainte de a adormi. Conținutul emoțional al imaginii te fi văzut în același timp ca o întoarcere la origini, dar
lupului, venit din cele mai arhaice, cele mai profunde și ca un punct terminus care determină un start nou,
emoții, este imens. [...] Să mergi unde beau lupii este să proaspăt. Șocul pe care îl transmit poemele primitive
bei din sursa libertății. Și această dorință nu a fost aban- ale lui Tzara este evident. Acele scrieri care sunt în sfera
donată de Tzara în 1932. El pune sub semnul întrebării, originarității ființei umane aveau cu siguranță rolul de a
în orice caz, activitatea suprarealistă care nu mai era un contraria pentru că șocul este, la rândul său, un punct
care, odată depășit, poate să ducă la reconfigurarea lu-
afront, ci o colaborare cu un public în vederea triumfului
mii. „Scandalurile menite să șocheze publicul burghez,
unui nou spirit. Este conversia unor voci marginale și
spune Jean-Claude Blanchere, reprezintă doar o faţă a
negative într-o dorință de a acționa în interiorul socie-
subversiunii pe care Tristan Tzara dorește să o declanșeze
tății”3. în lumea occidentală; cealaltă faţă a acestei subversiuni
Volumul are mai multe cicluri de poeme cu ti- este constituită din celebrarea unei alte vieţi, mai bună,
tluri sugestive: Capcane în iarbă, Topirea anilor, Unde accesibilă prin imitaţia modelelor primitive”5. Iată, de
beau lupii, Fântânarul privirilor și este, în mod evident, exemplu, lumea pe care o desenează Tristan Tzara în pri-
o lucrare care confirmă aderarea la Suprarealism a lui mul poem din ciclul Unde beau lupii, o lume care face
Tristan Tzara. În volum, acesta continuă, într-o manieră trimitere la tinerețea individuală, dar și la o eră primitivă
nuanțată, viziunea sa licantropică din scrierile anterioare. a începuturilor umane:
Titlul este evident o metaforă a spiritului liber, a libertății „tuna și se liniștea acolo în marea vulturilor
pure și a curajului. Căci locul din care beau apă lupii este cuplul de drumuri negre se cuibărea în susul
punctul de întâlnire a celor care îndrăznesc și care luptă câmpiei
în spiritul haitei lor, este limita de la care lumea se înno- ca printre șocurile de foc ale gardianului sângelui
iește ca spațiu al primitivității și eliberării. venea o altă durere care punea stăpânire pe
Ne vom opri mai ales la primul poem din ciclul grupurile albe ale răsăritului
de versuri care dă numele volumului, scriere care oferă, care se culca pe paie printre preziceri
într-o manieră originală, cheia acestuia, păstrându-și, încrucișând cavernele de piele cu brațe de noapte
întinse spre
așa cum susținea Henri Béhar, nota licantropică din
tinerețe
1
Unii traducători preferă varianta Acolo unde beau lupii, cu fața la foc
însă regăsind sintagma în poemele din acest volum, tinerețe scrisă în respingerea frunzelor”6
considerăm că varianta Unde beau lupii este mai expresivă.
2 4
Tzara, Tristan, Où boivent les loups, Cahiers libres, Paris, Béhar, Henri, Tristan Tzara, Iași, Editura Junimea, 2005,
1932 în Poésies complètes, Ed. Flammarion, 2011 p. 117
3 5
Kober, Marc, Où boivent les loups, de Tristan Tzara: Blachere, Jean-Claude, Le modèle negre, Dekar-Paris,
une question difficile pe https://melusine-surrealisme.fr/ Nouvelles éditions africaines, 1981, p. 234
6
wp/?p=1977#_ftnref1 Tzara, Trista, op. cit., p. 561 (t.n.)
Se regăsește aici acea „spontaneitate” de care vor- căutat în ochii primitivului, adică a omului originar. Re-
bește Marius Hentea7 într-o lucrare a sa, naturalețe care găsești, de fapt, poezia despre care Tristan Tzara credea că
vine din problema constantă a mișcării dadaiste legate există „în stradă, într-un spectacol, nu contează unde”10.
de limbaj din „unghiul raportului uman”. Așa se naște De aceea, spre finalul poemului, Tristan Tzara trece din
adevărata poezie „care nu are final în sine”, care stă sub aria descriptivului în sfera dialogului cu Celălalt, utili-
semnul demonstrației că „totul este mișcare, aliniere sub zând chiar persoana a II-a singular:
trecerea timpului”8. Lupii ca imagine a libertății totale „spre puritatea ta invizibilă se întoarce fața mea
a curajului pur trăiesc în acest spațiu primordial având străină
E
acces la adevărul profund, închis în imaginea focului: și fără nori te privesc în ochii lumii întregi
„în încarnarea pădurilor în rut atât de departe de mine că abia mă pot vedea
D
voci numeroase atât de departe merită

unde trăiesc în abundență lupii să mori imperiul său și să crezi în piatră
N G A R
cu fața la foc în van se revoltă masele de imagini și se pliază

pe umbra apei somnoroase a altora
tăind aerul negru scârțâind minele vrăjite cum cuvântul nu are minciună și nici adevăr
unde se resuscitează secretele din ridurile pentru a trăi singur
murdare și pentru a face să trăiască singurătatea în fața
și nu se mai iau în seamă minciunile care focului cuvântului în mormânt”.
întunecă frunzișul”9 Poetul se află singur unde beau lupii, cu fața la
Dacă știi unde beau lupii, te regăsești pe tine cel foc, cunoscând prin poezie secretul umanității, fiind
A V A
pur și curajos, cel sincer și deschis la dialog, cel veșnic convins că aceasta nu are nevoie nici de minciună, dar
nici de adevăr pentru a exista.
7
Hentea Marius în https://melusine-surrealisme.fr/wp/?p
=2344
8 10
Ibidem Tzara, Tristan, Conférence sur Dada, Oeuvres Complètes,
9
Op. cit., p. 562 éd. Henri Béhar (Paris, Flammarion, 1975-1991)
CONJUGĂRI CINEMATOGRAFICE
Persona. Un manifest al interiorităţii Ioan MATEICIUC
F ilmul „Persona” (1966/ r. Ingmar Bergman)

este un poem vizual și face parte din marea
cinematografie absconsă și indicibilă a nordului euro-
retragerii într-un loc izolat, întâlnirea soțului orb care
poate fi un produs al visului, călcarea în picioare a sti-
clei transparente, rostirea unui „nimic” necontextualizat
pean. Pelicula este construită ca o membrană compac- spre finalul filmului, sunt indicii despre perspectiva ima-
tă, noncoloră, puternic nuanțată estetic, având la bază ginativă sau psihotică a unei capcane pe care Bergman
juxtapuneri ale unor laitmotive bergmaniene, care lasă o gândește de la bun început tocmai pentru a ne lăsa
loc unei lecturi cinematografice asemenătoare unui voiaj spațiul necesar dezvoltării incertitudinii dacă nu cumva
dinspre o apatie existențială către una plastică, pe parcur- Alma și Elisabeth sunt două produse ale unei personali-
sul căruia consubstanțialitatea, semnificațiile și limbajele tăți divizate.
(nonverbale și asertive în mare parte) suferă un proces de Procesul de transformare a lui Elisabeth devine
antideconstrucție definitivă, aducând „pagube” (remedi- procesul de autocunoaștere al Almei. Muțenia la Elisa-
abile) actului de creație bergmanian pe măsură ce asis- beth, orbirea soțului, atingerea repetată a mâinilor celor
tăm la rularea unui nou film în interiorul filmului său. două femei într-un exercițiu de validare permanentă a
Persona poate deveni expresia vie a relațiilor de existențelor, mimarea cuvitelor în timpul somnului,
putere care se instituie între cele două personaje femi- imaginea băiatului din fotografia ruptă, confesiunile in-
nine: asistenta medicală de psihiatrie Alma (în interpre- time și foarte sugestive ale trăirilor sexuale intense (care
tarea lui Bibi Andersson) și pacienta afazică Elisabeth par să fie cele care nutresc relațiile interumane dincolo
(intepretată de Liv Ullmann), relații care nu au la bază de cuvinte) construiesc laolaltă mecanismul inadaptării
dialogul ca punte interpersonală. Persona trece dincolo la Celălalt.
de patologic, muțenia poate deveni un simbol al refu- Secvențele relației dintre cele două protagoniste
zului actului artistic, o întoarcere către latura nevăzută a ale peliculei, Alma și Elisabeth, corespund cu etapele de
scenei, o respingere a dialogului cu privitorul, o negare transfer, mai apoi cu cele de contra-transfer în psihana-
a Celuilalt printr-un refugiu controlat în tăcere ca formă liza clasică. Această inovație stilistică pe care Bergman
ultimă de a nu se supune suferinței. reușește să o institue, cu un singur difuzor și un singur
Liniștea care planează frecvent asupra acțiunii fil- ascultător, dă o forță teribilă lui „Das Ich” care dezvol-
mice redă atmosfera suplicației, a litaniei, reluând parcă tă strategii sub forma unor mecanisme de protecție și îi
un inventar exhaustiv al simbolurilor bergmaniene: mâi- dau posibilitatea să adopte un comportament în totală
nile (unei femei) în poziția crucificării, iluzia afișată ca un contradicție cu puternicul impuls inconștient pe care îl
construct uman, privirea fixă a unui cadavru de animal deține. Nu de puține ori, factorul surpriză vine și sublini-
și nu în cele din urmă, imaginea unui copil căutând ma- ază începutul etapei de transfer: Alma intră în contact cu
ternitatea, uterul rece. Elisabeth citindu-i o scrisoare, iar mai apoi cu o frecven-
Într-o căsuță de vară de pe o insulă izolată, ideea ță obsesivă, simțindu-se confortabil, își descrie viața și
despre viață a Almei pare să capete alte valențe. Monolo- manifestă un entuziasm sadic când dă amănunte despre
gurile ei terapeutice iau forma unor confesiuni ale propri- scena unei orgii și a unui avort ulterior.
ilor dorințe și impulsuri până ce construcțiile lingvistice Bunăoară, shot-countershot devine simbolul unui
și expresiile mărturisitoare se descarcă de esență și devin tranfer pozitiv, Alma se îndrăgostește, iar până la mo-
incoerente. Este momentul în care Bergman se folosește mentul convertirii iubirii în teamă nu este decât un pas,
de instrumentele cinematografice cele mai puternice pe trecerea către transferul negativ este anunțată printr-o
care le deține pentru a reda imaginea identității în sta- singură instanță de împușcare iar odată cu aceasta vine
re de descompunere, două chipuri feminine suprapuse, și ruperea și arderea peliculei care adăpostea materialul
ambele purtând pecetea Celuilalt aflat în stare de negare. reprimat din scena pre-titlu, care de obicei conține sim-
Discuția Almei cu medicul psihiatru, pregătirea ple convenții ce anunță preliminar acțiunea, neesențială
pentru înțelegerea acestuia. Cazul Personei

este unic. Conținutul pre-titlului este com-
pus dintr-un material complet străin de
imaginea filmului în sine, crucial însă pen-
tru a reuși să dezlegăm enigma finală.
Persona este dependentă de relația
imaginii aparent haotice din debutul fil-
mului cu scenele incriminarii Almei aflată
în timpul procesului de transfer. Avortul,
respingerea fiului partenerei de confesiune,
confuzia cu privire la intensitatea trăirilor
intime, reprezentările frecvente și discuții-
le despre plăcerea de a fi privită în timpul
actului sexual (imaginat ca unul violent în cum acest conținut al viselor este strâns legat de povesti-
urma căruia se naște un copil care știe că e nedorit și mai tor/ visător)1. Visul este cel care se produce și se rescrie pe
sine, este prezentat fără a se utiliza strategii ale ostraneni-
C I N E M A T O G R A F I C E
mult de atât, conștientizează că este victima unei distru-

geri voite), toate dau sens arhitecturii unui film labirintic ei, dar nici cele ale realismului. În interiorul visului crește
în care se intersectează nu de puține ori cele trei instanțe: un limbaj aparținător acestuia, cresc acte de vorbire noi,
sinele, eul și supra-eul. mute, mimice, reprobabile.
Într-un context freudian, problema personei poate „Persona” se face posibilă doar printr-un proces de
fi rezolvată prin invocarea unei ieșiri convenabile dintr-o stilizare profundă care întotdeauna forțează abaterea de
anumită dilemă existențială fără a reprezenta însă și o so- la autentic, de la realitatea obiectivă, permitând fotogra-
luție la nivel teoretic. Nerealitățile aparținând viselor e fierea unor secvențe întregi de vis, subiective, atâta timp
necesar să fie considerate, din temeiuri pur artistice, ca cât distorsiunea vizuală la care suntem martori este setată
fiind valide, ele trebuie asumate ca realități imediate. împotriva unui complot ordonat. Visele sunt construi-
Filmul explorează prin accederea la dimensiunea te în virtutea existenței unei mașinării conștiente care le
psihanalitică a „viselor prin film” un univers bergmani- produce, care estompează, dizolvă și trasează o punctuație
an irezolvabil, dezvoltând un dialog în jurul efectelor pe narativă în interiorul căreia se indică grafic că imaginile
care le poate produce „ecranul mental” și această „minte create sunt construcții umane menite să nu reprezinte re-
visătoare” care este poziționată în spatele fiecărui paravan alitatea ci mai degrabă să o conteste pe aceasta, să o critice.
și inventează o structură estetică care nu oferă o narați- Filmul lui Bergman propune un set de simbioze:
une în sensul convențional al cuvântului. La Bergman mască-vis, subiect-obiect, cuvinte-tăcere, izolare-con-
avem de a face cu dezvoltarea unei conștiințe de sine a fesiune, iar aceste dubluri ajung să institue momentele
filmului, care provine din interior, așa cum visele nu sunt magice ale diegezei. Izolarea nutrește strările și tranzițiile
produse de un proces care încearcă să stilizeze realitatea emoționale și oferă permanent o cantitate suficientă de
imediată reducând-o la o realitate complementară, ci momeală pentru a-și ascunde miezul psihanalitic, indicii
C O N J U G Ă R I
ceea „ce face” cu adevărat visul este faptul că devine ca- care să motiveze privitorii în a încerca să rezolva disputa
pabil să instituie între realitate și imaginar o peliculă care real-imaginar.
să nu le mai diferențieze. Bergman recunoaște că arta sa filmică este tot un
Acest ecran mental în compozițiile lui Bergman artificiu și că nu poate fi niciodată nici realitate, nici ade-
este cel care ne oferă hint-urile cu privire la particularită- văr, rezervându-și însă dreptul de a nu ataca întrebările
țile structurilor narative. Din acest narativ corner practic fundamentale ale existenței.
se țese o întreagă structură capabilă să transceadă limba-
jul filmic. În „Persona”, naratorul este privilegiat cu un 1
În cazul filmului „Persona” întrebările care se construiesc
statut special, devenind un potențial subiect de cercetare în direcție psihanalitică sunt legate de cât de legitime sunt
nu doar din perspectivă naratologică ci mai degrabă din- instrumentele freudiene clasice aplicate viselor nocturne și
tr-una psihanalitică (care a fost tot timpul interesată de dacă acestea nu cumva se disipă și se interiorizează în pelicu-
lă, confundându-se cu aceasta.
Nescrise
IGNIS AETERNUS
Ştefan BOLEA
frica este adevăratul Dumnezeu ce ține treji nebunii *

* prin cianurarea infernului rămâi aur curat
trebuie sa-mi nescriu cărțile *
trebuie să iau un alt fruct din arborele cunoașterii it has come to my understanding that I’m not possessed;
* it’s more likely that I’m the possessor
dacă conștientizezi că existența ta este una poetica, the I is such a formidable power that both gods and devils
îți dai seama că dimensiunea religioasa este inclusă în must bow to him
felul în care percepi realitatea
*
mângâierea nisipului pe tălpile goale, o pală de vânt
be the Jesus Christ of Evil
care îți trece prin păr, câteva petale de cireș plutind
nail mankind on the tree of death
pe canal, calitatea sonoră a luminii, botezul unui lac
*
în care te-ai îmbăiat, luna plină care se mlădiază după
I’m obviously dead and it’s doubtful if I’ll ever live
tine la fel cum floarea soarelui urmărește astrul, ceața
care diluează licărul felinarelor doar pentru ca ambi- *
guitatea sa intre în contrast cu propria claritate — îți leonidas se uita la filmul cu gerard butler
trebuie ochi tactili pentru a descoperi că existența ta „exact așa a fost! doar că xerxes era hagi și eu răducioiu”
nu este nici separată, nici infernală și ca poți pipăi firul *
tău in textura lumii când simțurile tale se deșteaptă într-o lume în care toți ne mlădiem după interes,
ființele dezinteresate sunt cele mai
interesante
*
greșesc doar în favoarea ta/mea
mă/te disprețuiesc
deschide sau nu, sunt deja înăuntru
*
in the end God sheds no light, he even
adds to the darkness
*
cum pot trăi fără el/ea?
ține cont că poți trăi și fără tine
*
spui fiecăruia un adevăr incomod
de ce nu ți-l spui și ție?
*
the good choice is bad. the bad choice
is evil.
* *
you’re merely the doll of the ventriloquist viața e mediocră și promiscuă, moartea e ca o sabie în gât
* moartea e pură ca o ghilotină, viața unsuroasă ca un
there is no God and there is no man. there is nothing. hârdău
there is no nothing. *
* când nu te satisface nici binele, nici răul, înseamnă ca
nicio barieră în rău, numai bariere în bine vezi pretutindeni binele deghizat în rău
*
* „it’s a part of you that makes you you” (mr. robot)
if you don’t take the day off, the day takes itself it’s a part of me that doesn’t let me be me
* *
speli săpunul cu săpun a genius knows things no one can teach
dar virusul e tot acolo *
* the devil is a preliminary aspect of God
nu fără un sentiment de satisfacție înregistrăm adeveri- *
rea coșmarului: măcar a murit anxietatea anticipatoare because God killed his only child I shall always hate him
* *
will God come back? no one is without guilt when existence is sin
he was never here *
* the accursed privilege of living beyond the mirror
nu există a doua zi. nu există prima zi. există doar *
ajun. women know how to spell sex with their eyes
*
* you cannot lie without secretly lying to yourself
A E T E R N U S
I sleep a minute a night *

And I dream of the day when I will wake up before I go whoever searches for Satan will find God
to sleep whoever consecrates canons in the name of God will be
* found by Satan
sometimes all the assistance God can provide is to guide
you to the shortest way to the grave *
* “love your enemy!” should we, therefore, love Satan?
poți sa-ți dai seama ca ești nebun, dar e dificili sa *
I G N I S
estimezi cât te adâncă ți-e nebunia I miss you = I miss someone that doesn’t exist anymore =
* I miss me
a genius sees things no one sees *
the same observation applies to the madman we are our living graves
escape like a birdsong from this dark cage!
CHIPURI Ş I P RI VEL I Ş T I
Dragostea la vremea revoluţiei Liviu ANTONESEI
L a început a fost Itaca, revista scritorilor ro-

mâni din Irlanda, despre care am aflat grație
unui prieten care știa că sînt interesat de ce se întîmplă
jul auctorial al temei) și „cum” (specificul travaliului
artistic, de la stil la arta compoziției). Romanul No-
rei Maria Vasilescu este un roman de dragoste pe fon-
în literele românești din exil. O primă și frumoasă iz- dul revoluției. Cu asta nu spunem mare lucru, temele
bîndă a ceea ce am început să numesc „grupul de la mari ale literaturii le moștenim practic de la Homer
Dublin”. Dar grupul nu a rămas doar atît – acum circa și literatura clasică în general. De la Iliada la Război
doi ani au înființat Biblioteca Diaspora, spațiu virtual și pace avem o frumoasă colecție de zeci de mari ro-
oferit scriitorilor români care trăiesc în afara fruntari- mane care acoperă zona dragoste și război, revoluția
ilor, oriunde în lume. Am popularizat proiectul și am fiind un război intern. Dacă venim în secolul XX, cu
îndemnat autorii din diaspora pe care îi cunoșteam. marile sale războaie, e imposibil să ținem socoteala.
Plecată la drum cu circa 12 -15 autori, biblioteca adă- În ciuda acestui fapt, romanele despre războiul nostru
postește acum peste 60 și dacă ritmul se păstrează, vom intern de acum 30 de ani sînt extrem de puține. Nu
avea șansa unei baze de date cît mai aproape de comple- vorbesc despre literatura istorică, memorialistică, nici
titudine a scriitorilor români din străinătate. Dar cum despre paraliteratură, ci despre literatura propriu-zisă.
tinerii mei prieteni dublinezi, pe care nu i-am întîlnit Înaintea autoarei comentate, oricît m-am documentat,
încă face to face, sînt și neliniști, acum mai puțin de am reținut cîteva titluri: Te pup în fund, Conducător iu-
două luni, la vreme de pandemie, au lansat și o editură, bit de Daniel Bănulescu, unde totuși revoluția ocupă
Itaca Publishing House, care a trimis drept buzdugan doar finalul romanului, Matei Brunul de Lucian Dan
către lume două ample antologii, una de proză, alta de Teodorovici, cumva împărțit între lumea de dinainte și
poezie, a cîte douăzeci de autori fiecare, sub genericul lumea de după, Contaminare de Mihai Radu, unde eve-
Diaspora 2020. Am fost onorat să scriu prefața pentru nimentele revoluționare timișorene sînt refăcute prin
antologia de proză și mi-am propus să nu-i scap din retrospectivă și ancheta tîrzie.
ochi pe acești oameni atît de vrednici și determinați. Și Romanul Șapte pici – veți vedea că nu este vorba
bine am făcut! În ultimele două săptămîni mi-au sosit despre sinonimul la puști, ci despre semnul de pe cărți-
două noi cărți scoase de editură, două romane, Șapte le de joc – acoperă perioada 14 – 24 decembrie 1989,
pici, de Nora Maria Vasilescu și Spitalul de nebuni de cîteva zile înaintea revoluției și cele socotite „de foc”
Doina Ira Tăutan. Voi dedica, în ordinea apariției, cîte ale acesteia. Dar nu „despre” este important în cazul
un articol fiecăruia din aceste romane, sînt prea bune literaturii, ci celelalte două elemente. Iar aici autoarea
pentru a le trata sumar și laolaltă. Așadar, acum ne vom stă excelent, tema revoluției și tema iubirii se împle-
referi doar la unul. tesc perfect. Din mica notă introductivă și din propriile
După un început de carieră literară și academi- mele amintiri, pot presupune că punctul de plecare este
că în țară, Nora Maria Vasilescu s-a stabilit în 2003 în unul real, sigur, supus apoi unei atente prelucrări lite-
Statele Unite, iar după niște ani de pauză, și-a reluat-o, rare. Deosebit de romanele amintite mai înainte, Șapte
tot în țară și tot pe românește. Este o scriitoare matură, pici nu este scris ca rememorare sau anchetă, ci cumva
pe deplin formată, autoarea deja a trei romane: Otenda „în priză directă”, ceea ce-i conferă un excelent aer de
(2016), Șapte pici (2018, prin urmare comentez ediția auteticitate, chiar de prospețime. Pe deasupra, autoa-
a II-a) și Omul cu lupa (2019). În 2009, i s-a jucat pe rea are inspirația „să relateze”, înțelegeți de ce am pus
scena Naționalului ieșean Cu soarele în piept, spectacol formula între paranteze, nu să comenteze, să rezoneze
pe care nu știu de ce l-am ratat și regretat asta, un trailer – de la franțuzescul raisonner! Sigur sînt cîteva glisări
de pe Youtube îmi arată un Emil Coșeru în mare formă! temporale pe parcursul romanului – flashback-uri sau,
Atunci cînd discutăm un text literar, avem în ca să spun așa, anticipări, dar acestea nu sînt solicitate
atenție trei repere „despre” (tema mare), „ce” (decupa- decît pentru a da adîncime celor vizionate. Există cî-
P R I V E L I Ş T I
Ş I
C H I P U R I
teva pasaje care explică oarecum cele petrecute in illo gine și vorbire totodată, foarte cinematografic. Nu mă
tempore în Epilogul, situat la distanță de aproximativ mir că autoarea a scris cel puțin o piesă care i s-a pus în
20 de ani, dar au valoare de autoclarificare a Danei, scenă, are și un evident talent pentru poveștile care pot
personajul narator, și cumva testimonială pentru Seb, fi vizualizate, pe scenă sau pe ecran. Dacă ar fi să se facă
fiul ei, rezultatul acelei scurte, intense și tragice povești un film, nu aș opta pentru unul din regizorii care deja
de dragoste. și-au dovedit talentul în filme pe tema revoluției, ci aș
Romanul acesta nu doar că este foarte bine scris alege unul mai tînăr, care nu are amintiri directe despre
și excelent construit – e ca un poliedru –, dar este, ima- aceasta, unul de vîrsta lui Seb...
EVE NI MENT
Sub Acoperământul Maicii Domnului, Doina CERNICA
artă şi literatură la Suceava
O expoziție personală Lucia Pușcașu este ne-

îndoielnic un eveniment plastic, iar îmbo-
gățirea vernisajului cu o lansare de carte îl impune drept
două, în plus de lumină într-o zi în micșorare, cu un
cer în continuă mohorâre. Simțământ susținut puternic
de solaritatea creației Lucia Pușcașu la care s-a referit și
cel mai important fapt cultural al perioadei la Suceava Alexandru Ovidiu Vintilă, de mănunchiul de raze de lu-
dintre cele cu protagoniști și participanți aievea, nu doar mină precum corzile întinse ale unei viori, care m-a dus
chipuri și glasuri în virtual. Fără îmbrățișări, dar cu ochi cu gândul și la o sumă de icoane, din grafica „Raza de
strălucind de bucuria revederii și a prilejului ei peste zi- lumină” și din pictura „Casa Poveste”, ca să le menționez
dul măștii și cu cele mai frumoase flori deschise sub cerul doar pe cele aduse în expoziție, și de trecerea de la trans-
toamnei și al Acoperământului Maicii Domnului, pe 1 parențele cromatice ale peisajelor de pe Coasta Amalfi și
octombrie 2020. din Balcic la densitatea culorilor cerută de natura Buco-
De la cei foarte apropiați – soțul, prof. Vasile Ne- vinei asupra căreia a atras atenția artista, într-un benefic
chita și fratele, preotul Valentin Pușcașu cu soția, prof. demers educational, generat de anii petrecuți la catedră,
Angelia Pușcașu –, și cei apropiați – colegi de breaslă, Iu- la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, în
lian Asimionesei, Ovidiu Buzec și Monica Buzec, Oana cuvântul ținut după bun venitul adresat tuturor de Ca-
Chilariu, Cristi Creangă, Oana Ruxandra Hrișcă, Niculai melia Rusu Sadovei, președinta Filialei Suceava a Uniu-
Moroșan, Viorica Moruz, Ana-Maria Ovadiuc, Camelia nii Artiștilor Plastici.
Rusu Sadovei, au trecut pragul Galeriei de Artă „Ion Iri- Acest cuvânt mi-a ușurat considerabil misiunea
mescu” Suceava și obișnuiți ai unor astfel de manifestări, de prezentatoare a expoziției, deoarece nimeni nu poate
ca Luiza Butnariu, Camelia Coțofan, Gabriela Drișcu, vorbi mai bine decât creatorul despre creația sa, lăsân-
Raluca Giurcă, Dan Hodoroabă, Ciprian Hrețcanu, Ion du-mi totuși loc ca să-mi exprim bucuria pentru acțiu-
Nedelea, Alis Niculică, Ionela Palamar, Ileana Paranici, nea creativă a artistei în cromatica realității, prin apropi-
Ioana Rusu, Irina Țibulcă, reprezentanți ai presei, Mirela eri insolite de culori calde și reci, dar și prin desprinderea
Butnariu de la „Crai nou” Suceava și Robert Holman, cu cojii celor care li se arată privitorului obișnuit: violeturi
echipa sa, de la Plus TV Suceava. Peste treizeci de per- lângă ruginiu, cărămiziu, galben în această construcție
soane, adică o problemă pentru spațiul micuței galerii de lemn, poate o magazie, poate un fânar „În curtea ca-
ținând cont de restricțiile impuse de balaurul pandemi- sei”, sub lumina unui pom în floare. Priveliștea din ogra-
ei. Rezolvată însă exemplar, printr-o discretă mișcare a da gospodarului bucovinean este cea la care ne-am uitat
publicului, cu participanți când în rândul întâi, când în poate în trecere și care acum, țintuindu-ne, se uită la noi
ultimul, când privind din afară înăuntru, prin geamurile așa cum a văzut-o Lucia Pușcașu. Elogiul copacului, lec-
uriașe, când iar în interior cu pași vătuiți, în altă zonă, ția implicită pe care ne-o oferă, a înălțimii, a cuprinde-
lângă alt tablou, cum se întâmplă uneori mării sau pă- rii cât mai largi a orizonturilor și a rădăcinilor cât mai
durii, cu ușoare mișcări lăuntrice sub aparența unei mase adânc înfipte în pământul ocrotitor al ținutului natal,
lichide sau vegetale imobile. O altă comparație pe care elogiu marcat de însuflețirea sa reprezintă de asemenea
mi-a sugerat-o acest public fluid fiind a unor prea puține o notă distinctivă a peisajului artistei, cu o lungă istorie
măști de oxigen, trecute într-o impresionantă solidaritate în multe din tapiseriile sale, susținută în „Itinerare vizu-
a iubirii pentru artă și literatură, după câteva inspirații ale”, titlul acestei personale, de copac, de copaci într-o
adânci, pentru alte câteva asemenea, de la o persoană la atitudine ocrotitoare aproape omenească – într-o lume
alta. O comparație deloc deplasată de vreme ce de atâtea în care copacii pot să trăiască fără noi, dar noi fără ei –
ori am auzit pe lângă exclamații apreciative în fața unui nu! Catedrala, biserica, palatul, casa, construcția umană
peisaj sau altuia și o repetată mărturisire despre bucuria destinată unei vieți cu mult mai lungi decât a noastră su-
vitală a unei astfel de reîntâlniri, oameni cu pictura și car- portă la rându-le intervenția artistei pentru accentuarea
tea, dar și oameni cu oameni, de simțământul unui ceas, personalității, pentru un plus de expresivitate: cu galben,
auriu, , albastru-albastru, nisipiu și maroniuri, minunata ca redactor-șef „Cultura”, revista lui Augustin Buzura, la
„Casă a străbunicii” ne apare durabilă, neschimbată de care am colaborat câțiva ani, a apreciat cartea ca fiind
timp, de nezdruncinat între dărâmarea gardului și poarta „o imersiune intens revelatoare în realitatea unui univers
celestă a veșniciei cerului, iar „Biserica Pătrăuți” și „Lăca- cultural infinit și divers și, în același timp, continuu”,
șul sacru” ne ies în întâmpinare solemn, și emoționant, același sentiment, al imersiunii în universul cărții ni l-a
cu toți sfinții lor. dat alocuțiunea lui Alexandru Ovidiu Vintilă. Pentru că
Spontaneitatea surprinderii elementelor definito- într-o astfel de relatare a unui eveniment, modestia este
rii ale unui peisaj pe pânză, carton sau hârtie în mijlocul binevenită, voi integra doar două fragmente din desfă-
naturii se împletește cu lucrul continuat atent, încărcat șurarea ei: „Ține de literatura de călătorie, în carte fiind
de gânduri, amintiri și închipuiri, din atelier, nu o dată vorba despre un periplu la Barcelona, însă lectorul va fi
reluat după o vreme, pentru că lesne prins de o trăire mai speci-
Lucia Pușcașu rămâne într-o ală pe care autoarea ne-o trans-
măsură importantă o artistă ce- mite din perspectiva faptului că
rebrală. În general și în multiple este însoțită de familie și, ceea ce
modalități, în peisajele sale, ea este mai important, de nepoți.
acționează creator asupra reali- Descrierile, realmente poetice,
tății care le inspiră, îi păstrează sunt parte din epicul care cur-
acesteia osatura, dar îi schimbă ge și care ne prinde într-un fel
„carnația”, irigând-o cu o fer- cuceritor. Revelațiile pe care le
mecătoare imaginație, care, la trăiește autoarea împreună cu
rându-i farmecă, induce o stare familia în periplul spaniol, în-
de încântare. Poate și o anumită tr-un oraș eminamente cultural,
tensiune. Suntem bucuroși că ne sunt redate în urma unor
noi, privitorii, aparținem unei observații de finețe, veritabile
lumi atât de frumoase și atât de introspecții într-un spațiu abso-
intens spiritualizate. Pentru că în lut exceptional, plin de culoare
ultimă instanță, rod al meditați- și lumină”. „Cartea, a mai spus
ei, peisajele artistei îndeamnă la Alexandru Ovidiu Vintilă, este
meditație. o poveste despre faptul că viața
Proiectul acestei mani- se află - în larg -, un teritoriu al
festări culturale, coordonat de sinelui profund, o meditație asu-
Lucia Pușcașu și organizat sub pra rostului culturii în existența
egida Filialei Suceava a Uniunii ființei umane. Una peste alta,
Artiștilor Plastici din România, a Asociației Artă și Uma- Doina Cernica își pune întrebări și oferă răspunsuri, no-
nitate și a Societății Scriitorilor Bucovineni, s-a bucurat tația căpătând pur și simplu contrapuncte inedite, de o
și de un eveniment literar, lansarea penultimei mele cărți complexitate ce potențează un discurs al sufletului, des-
E V E N I M E N T
de povești de călătorie, „Hänsel și Gretel în Pădurea Lu- pre condiția umană. Aș mai spune că volumul continuă
minoasă”, Editura Mușatinii Suceava, 2020. M-a onorat paradigma propusă de Octavian Paler privind condiția
cu prezentarea impresiilor sale de lectură poetul Alexan- memorialului de călătorie într-o epocă de explozie a ima-
dru Ovidiu Vintilă, președinte al Societății Scriitorilor ginii. Într-un cuvânt, o apariție editorială remarcabilă,
Bucovineni și redactor-șef al revistei „Bucovina literară”, cu un narativ fluid și suplu, cu o imagistică expresivă, o
de două ori un cititor avizat, o dată deoarece a vizitat împletire fericită între o stilistică perfect articulată și o
Barcelona, spațiul de respirație al cărții, și a doua oară serie de formulări memorabile”.
fiindcă face parte, cu volume, studii și articole, din elita Aș mai adăuga doar că lansarea cărții în galeria de
cititorilor profesioniști, a criticilor și istoricilor literari. artă își are rostul ei, fiind și un îndemn adresat artiștilor
Dacă scriitoarea Angela Martin, cunoscuta hispanistă, plastici să spere la Barcelona lui Gaudí, a lui Picasso, a
cunoscutul condei de recunoscută calitate care a condus lui Dalí și a atâtor artiști plastici importanți. Și să ajungă

să o picteze. În ce mă privește, despre „Hänsel și Gre- care ne-am confruntat în primăvară și vară și cu care am
tel în Pădurea Luminoasă” la Galeria de Artă Suceava, intrat în toamnă. Depresie, izolare, uneori, alteori retra-
atât am să mai spun: că simpatia, interesul cu care a fost gerea în truda cerută de vocația veritabilă. Reacția din
primită m-au făcut să-mi doresc o lansare asemenea și urmă a fost, este și a Luciei Pușcașu, prezentă în aceste
pentru cartea călătoriei în Țara Sfântă, apărută în aceste luni de suferință și pericol nu doar pe simezele Galeriei
zile, „Neaua ninge la Betleem”, Editura Mușatinii, Su- „Ion Irimescu” Suceava cu personala „Itinerarii vizua-
ceava, 2020. le”, ci și cu lucrări în manifestări plastice de anvergură
Pe lângă ținuta și aerul tineresc întotdeauna bine internațională și națională: la Muzeul Perrine din Laval
primite de artiștii plastici, prezența poetului Alexandru (Franța), Saloanele Moldovei (Chișinău-Bacău), Bienala
Ovidiu Vintilă la „Ion Irimescu” s-a armonizat perfect și Internațională de Artă Contemporană „Ion Andreescu”
cu dragostea sa activă pentru pictură. Mă refer în primul (Buzău), Salonul Național de Grafică Românească (Bu-
rând la propriile aprecieri despre „Itinerariile vizuale” ale curești), Bienala de Arte Plastice „Gheorghe Petrașcu”
Luciei Pușcașu, dar și la gustul cu care alege lucrări din (Târgoviște), „Eminesciana” (Ipotești), Salonul Național
creația plastică a unor artiști români și de peste hotare de Plastică Mică (Brăila), Bienala Internațională de Artă
pentru ilustrarea revistei „Bucovina literară”. Și n-aș tre- Contemporană „Nicolae Tonitza” (Bârlad), Bienala Na-
ce nici peste amănuntul că a ajuns la galerie, la micuțul țională de Grafică „Constantin Găvenea” (Tulcea), Bie-
fond plastic al acesteia, cu unul din tablourile pictorului nala Națională de Artă „Camil Ressu” (Galați), Saloanele
botoșănean Liviu Șoptelea ca să-i aleagă cea mai potrivită de Primăvară și Vară de la Suceava. Și pe deasupra, cu
ramă pentru coloritul său. o nouă expoziție personală, în curs de finalizare, pentru
Și pentru că odată cu Alexandru Ovidiu Vintilă Galeria de Artă din Bistrița.
am evocat, chiar și nerostită, pentru că acolo se află și Și Alexandru Ovidiu Vintilă, și eu, am trăit ca
locul său de muncă, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbierea” pe o bucurie personală prezența Ralucăi Giurcă în pu-
Suceava, cu valoroasa sa colecție de artă și cu splendida sa blic, în ochii noștri tânăra directoare reprezentând Edi-
expoziție de pictură a Elenei Greculesi, nu pot să nu mă tura Mușatinii Suceava, acolo unde este tipărită „Buco-
gândesc și la atenția stăruitoare cu care cealaltă reprezen- vina literară”, revista, ca și cărțile mele de literatură de
tantă a instituției, Alis Niculică, șef de departament, s-a călătorie, având șansa punerii în pagină de Alexandru
oprit în fața fiecăruia din cele circa 40 de peisaje pentru a Pînzar, specialist de deosebită deschidere culturală, fiul
părinților săi, cum se spune, mama ca-
dru didactic, tatăl, literat. O bucurie
repede extinsă de darul pe care l-a adus
participanților la vernisaj și lansare,
N T
primele exemplare din numărul 4-5-6
(350-351-352) /2020 al revistei Socie-
tății Scriitorilor Bucovineni, semn bun
în vremuri rele.
E
Așa că foșnetul și privirile arun-
cate nerăbdător asupra paginilor ei M
au desăvârșit acest eveniment, în anii
trecuți obișnuit, acum aparte, savurat
I
cu bucurie și cu bucurie așezat în me-

N
moria inimii. Ca o călătorie în pădurea

alege unul pentru coperta revistei Bibliotecii Bucovinei, luminoasă a artei, ca un popas minunat cu prietenii în
„Scriptum”, de a cărei redactare se ocupă cu dragoste și „Casa Poveste”, ocrotită de un mănunchi de raze celes-
V E
pricepere. te. Acolo unde se mai citesc și se mai scriu cărți visătoa-
Reluând și eu, pe îndelete, vizitarea expoziției, nu re, acolo unde culorile de ulei, pastelurile și tușul văd o
am putut să nu reflectez la efectele diferite ale spaimei realitate frumoasă și puternică în stare încă să înfrunte
E
de Covid 19 și ale restricțiile impuse de pandemie, cu necunoscutele întunecate ale zilei de mâine.

ES EU Niadi-Corina CERNICA Fantastic în Bucovina
C onform studiilor etnografice ale lui Mihai

Camilar – Din lada de zestre bucovineană
(Superstiții, credințe, sărbători, datini și obiceiuri calen-
menii de gheață (12-15 mai), Martinii de iarnă (Mar-
tin cel Mare, cel mai periculos, era patronul zilei de 2
februarie), Lucinul (sărbătoarea pastorală a lupilor, la
daristice). Dicționar, Răboj și pecete magică. Un calendar 18 octombrie), Fulgerătoarele (ființe legate de meteo-
popular bucovinean și Calendarul popular bucovinean -, rologie, prezente în calendarul popular la 16-18 ianua-
cercetător care a inventariat personaje fantastice, zile rie), noaptea Stirigoilor (noaptea de Sântandrei, 29/30
dedicate lor în calendarul popular și interdicții legate noiembrie), Tatăl vârtejurilor (ziua lui Vartolomeu, 11
de acestea, cultura populară din Bucovina are o marcă iunie), Varvata (4 decembrie), Pricolici (3 octombrie),
ce o individualizează – fantasticul. Joimărița (Joia Mare), Băltățelele (ținută pe 14 iunie
Personajele fantastice, al căror număr mare se pentru ferirea de Iele).
observă de la prima citire a acestor studii, au propria Alte ființe cu caracteristici negative sunt prezen-
lor personalitate, patronează anumite zile și au atribute te în viața țăranului bucovinean, fără a avea o zi a lor:
legate de activitățile țăranilor bucovineni, de situații Strigă, Ielele, Știma băilor, Știma comorilor, Știma pă-
meteorologice sau de animale. Unele, precum Ielele durii, Tricolici, Ucigașul – demon malefic care provoa-
(numite în mai multe feluri, ceea ce arată o credință că boli grave -, Vânturoaica, Vidma, Muma Pădurii,
puternică în aceste personaje fantastice) sau Știmele Piază, Muma Ploii, Jidovii, Avestița, Antihârț-Anti-
(spirite ale băilor – minelor -, comorilor și pădurilor) hars. Unele personaje fantastice au foarte multe nume,
etc. nu au atribute speciale legate de viața de zi cu zi, poate pentru a evita o chemare a lor: Ielele – numi-
însă au o personalitate individualizată – capricioasă te Măiastrele, Frumoasele, Împărătesele, Milostivele,
sau malefică. Personajele fantastice benefice sunt rare Dânsele, Puternicele, Hernicele. Unul dintre jocurile
(un personaj aparte fiind Alexie, Omul lui Dumnezeu, Ielelor este Volvura, iar boala pe care o dau Ielele se
patronul insectelor și al micilor vietăți subpământene numește „De Dânsele”. Ielele au și nume individuale
care se trezesc la viață primăvara, sărbătorit pe 17 mar- precum Diana, Rujana, Lemnica, Simioara, Todosia,
tie, dar care era și patronul șerpilor, o notă negativă, cu Florica, Cosânzeana etc. Avestița, duh necurat, este
potențial malefic legat de șarpe). Rolul de apărător al numită cu 18 nume: Avestița, Nădarca, Saloma, Na-
bucovinenilor îl îndeplinesc sfinții, legați și ei de înde- cara, Avezuha, Nadaric, Solmana, Paha, Drapa, Zliha,
letniciri ale acestora. Nervuza, Hamba, Glipina, Humba, Gara, Glipecea,
Ființele malefice inventariate de Mihai Cami- Tisavia, Pliaștina.
lar sunt foarte multe. În lucrările sale despre cultura Alte personaje fantastice au legate de ele cre-
tradițională din Bucovina am găsit în jur de 70 de per- dințe pline de fantezie, care aproape că eufemizează
sonaje fantastice (inclusiv cu denumiri diferite) și zile caracterul lor negativ: balaurii aduc ploaia și circulă pe
speciale dedicate acestora. Universul țăranului buco- curcubeu. Ei iau apa din iazuri și bălți, o ridică până la
vinean este populat de ființe fantastice, malefice sau cer și o împrăștie sub formă de ploaie. Balaurii se înca-
cu potențial malefic, iar în zilele ce le sunt dedicate ieră în timpul furtunilor, „dărâmând munții și dealuri-
trebuie respectate anumite interdicții, pentru a evita le”. Munții au fost creați, spun credințele bucovinene,
mânia lor. Personajele malefice au zile în care sunt res- de diavol, pentru a se înălța la cer, iar vârful munților
pectate anumite interdicții în tot timpul anului: Filipii este tărâmul duhurilor necurate, unde hălăduiesc Ru-
de iarnă, Filipii de toamnă, Filip cel Șchiop fiind cel saliile, Ielele, Muma Pădurii. Bucovina este, totuși, un
mai puternic dintre Filipi, consemnat în calendarul ținut cu dealuri înalte și chiar muntos. Tărâmul fantas-
bucovinean pe 21 noiembrie (Ovidenia), sau Ucigă-l ticului este aproape, în pădure, în munți, în mine, în
Toaca (7 februarie), Trif Nebunul (1 februarie), Ru- ploi și furtuni. Ploile puteau fi chemate de solomonari
saliile (50 de zile după Paști), Opârlia (23 iulie), Oa- (personaje reale cu puteri meteorologice) sau prin ru-
găciuni la sfinți. Tot solomonarii puteau menține sece- sonaje fantastice sunt omniprezente. Reprezintă une-
ta. Pentru oprirea bolilor se apela la sfinți, vraci, sau se ori pericolul secetei, al ploii, al furtunilor, al animale-
țineau anumite zile, respectându-se interdicții. Uneori lor sălbatice – lupi, urși, șerpi –, al bolilor, alteori sunt
fantasticul este ambivalent: ființele fantastice ajută ca doar prezențe malefice, al căror teritoriu nu trebuie
și sfinții, rămânând însă negative (mai ales când este încălcat, precum Ielele, Rusaliile, Știmele, Pricolicii,
vorba de ploaie sau boală). Tricolicii, Moroii, Stirigoii, Jidovii, Avestița etc. În
U
E
Universul fantastic al țăranului bucovinean acest univers amenințător, ființele fantastice malefi-
S
este amenințător: cu zile dedicate ființelor fantastice ce reprezintă ostilitatea naturii, munții, iernile grele,
în orice anotimp, ferindu-se continuu de mânia lor, verile secetoase sau ploioase, dar și granița dintre lu-
E
prezente în munți, în păduri, în ape, toate aceste per- mea oamenilor și lumea necunoscută, periculoasă, a

pădurilor, apelor, vârfurilor munților, o lume ostilă jini ca fiind oameni deosebit de credincioși, având un
oamenilor. suflet nobil, și multe virtuți, ei sărbătorind Învierea
U Privită astfel, civilizația tradițională bucovinea- Domnului după 4 zile după creștinii ortodocși, sau
nă are puțin în comun cu spațiul mioritic, concept al după alte credințe, ceva mai târziu”. Personajele fan-
E
filosofiei lui Lucian Blaga, cu trecerea ondulată, echi- tastice pozitive, blânde și de mare bunătate, ca Omul
S
librată deal – vale, cu moderația și seninătatea pe care lui Dumnezeu sau Blajinii, au fost legate, în gândirea
o presupune, psihologic, spațiul ondulat, fără extre- populară, de primăvară, cu trimiteri către Paști sau
E
me, al geografiei românești. Echilibrul de care vorbea sfinți. Ele reprezintă, în același univers fantastic, per-
filosoful Lucian Blaga este uneori rupt de fantastic, un sonajele bune, blânde, dar care nu au nicio capacitate
fantastic nu numai bucovinean, prezent în panteonul de a ajuta oamenii; sunt bune, dar nu benefice. Aju-
popular, în povești fantastice, în legende fantastice. torul vine de la sfinți, prezenți constant în calendarele
Bucovina, ținut românesc, duce la limită o ten- populare bucovinene.
dință a țăranului român – fantasticul, granița dintre La granița dintre aceste două universuri se
oameni și ostilitatea naturii, a animalelor sălbatice, a aflau puțini oameni, uneori cu caracteristici malefice
munților și apelor, a Ielelor, a Știmelor etc. Spațiul ca Antihârț, fiul unei fete de evreu, care crește într-o
ondulat, deal – vale, este spațiul cunoscut, familiar, lună cât un copil normal într-un an, devenind repede
al lumii locuite, al oamenilor. Dincolo se află spațiul un om mare cu mustăți și cu barbă; sau oamenii-lupi,
amenințător, tărâmul fantastic și agresiv al ființelor proveniți din părinți naș și fină, pricolicii – copiii din
fantastice, locurile nelocuite, izolate care trebuie res- relații extraconjugale, care, după mai multe genera-
pectate, în care omul nu trebuie să intre. ții, ajung moroi. Alteori, la granița lumii oamenilor și
Ființele miraculoase nu sunt doar feminine lumii ființelor fantastice se află oameni cu caracteris-
(cele feminine sunt de multe ori în grupuri, li se evită tici mai degrabă pozitive, ca solomonarii despre care
numele); Filip cel Mare (sau Șchiop), Jidovii, Moro- se spune: „mai aflăm din sursele etnologice că sub o
ii, Pricolicii, Oamenii de Gheață, Martinii, Trif Ne- înfățișare destul de evlavioasă, solomonarii cutreierau
bunul (exemplu rar, legat de vremurile biblice) sunt prin sate și testau oamenii, obligatoriu primind un fel
masculine. Puține au o înfățișare zoomorfă fantastică, de pomană, iar când erau tratați cu indiferență, aceș-
precum balaurii, vârcolacii sau tricoliciul. tia se răzbunau, aducând ploi cu gheață sau secetă,
Faptul că ființele fantastice sunt, de cele mai după împrejurări, deci erau contradictorii prin com-
multe ori, cu înfățișare umană, arată că avem de-a face portament, arătându-se astfel o dualitate comporta-
nu numai cu entități periculoase, dar și malefice; un mentală”. Ei opreau ploile sau seceta și acționau mai
univers care cere să nu-i fie încălcat teritoriul, să-i fie ales în lunile iulie și august. Țăranii apelau la vrăjitori
respectate zilele sau nopțile dedicate lor, un univers bărbați sau la cărămidari (un fel de contrasolomonari)
straniu în care apar și personaje miraculoase, blânde și pentru a se apăra de solomonari. În Bucovina mult
înțelepte precum blajinii. Legenda blajinilor este atât timp s-a crezut că, prin cerșetori, solomonarii testau
de ciudată și frumoasă, încât o redăm în întregime, mila oamenilor.
cum o consemnează Mihai Camilar: „ființe fantastice Toți acești oameni, aflați la limita lumii obiș-
dar și reale conform unor credințe, având o fiziono- nuite, cu legături și cu natura fantastică, erau singurii
mie asemănătoare până la identitate cu a oamenilor, care treceau de granița care nu putea fi încălcată, a
indivizi care trăiesc undeva în ținuturi îndepărtate cu lumii ființelor fantastice (acestea nu cereau decât să le
ape întinse, «unde către Răsărit sunt închisori unde fie respectate interdicțiile și teritoriul de către oameni;
stau creștini care nu știu când este Paștele». De aceea mânia lor provenea numai de la nerespectarea acestor
femeile din satele bucovinene aruncă în sâmbăta Paș- interdicții).
telui coji de ouă roșii sau încondeiate precum și cele Universul țăranului bucovinean, dublat de un
rezultate din folosirea ouălor pentru copturi. Acestea univers fantastic și malefic, cu locuri interzise și in-
trec în Apa Sâmbetei, ajungând în țara Blajinilor după terdicții cerute de ființele fantastice, rămâne în conti-
câteva zile vestindu-i că a sosit Paștele creștin-ortodox. nuare un spațiu care trebuie cercetat și cu un specific
Populația ruteană din Bucovina îi consideră pe Bla- aparte în spațiul tradițional românesc.

„Lilith ne dăruia şuviţe din părul ei“ Horaţiu STAMATIN
L a o lectură un pic mai atentă a Genezei, din

1:27 aflăm că: „Și l-a făcut Dumnezeu pe
om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a
învinuită că nu poate da naștere și confruntată cu trei
îngeri promite că nu se va atinge de pruncii care sunt
protejați de amulete. Mai departe, un text satiric me-
făcut; bărbat și femeie i-a făcut.“ Ca mai jos, în 2: 21, dieval, Alfabetul lui Ben Sira, o prezintă pentru prima
22, să ni se spună că Dumnezeu, după ce i-a cerut lui dată, în lumea iudeo-creștină, pe această femeie a lui
Adam să numească animalele din jurul său și văzând Adam, de dinaintea Evei. Fiind plămădită din aceeași
că e singur și nu a găsit ajutor pe potriva lui, l-a ador- țărână ca și bărbatul, ea a invocat același tratament
mit, i-a luat una din coaste, din care a plăsmuit feme- cu perechea sa. Pledoaria lui Lilith pentru egalitatea
ia: „Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din în drepturi cu Adam se pare că a fost văzut ca o ame-
Adam a prefăcut-o în femeie și a adus-o la Adam“. nințare la supremația părții masculine. Se spune că
În continuare, Adam o recunoaște și-i dă un nume: cei doi se iubeau foarte mult și Adam i-ar fi cerut lui
„Și a zis Adam: ‹‹De data aceasta iată os din oasele Lilith să stea sub el în timpul actului sexual, însă ea
mele și carne din carnea mea!; ea se va numi femeie››“. l-a refuzat, nesatisfăcându-i nevoia de dominație. În
(2:23) După cum lesne ne dăm seama, Dumnezeu a urma conflictului izbucnit din recuzarea dorințelor
creat de două ori femeia. Prima dată nu i-a ieșit, a bărbatului, îl părăsește pe Adam și fuge din Eden.
dat greș! Cei care au pus cap la cap Geneza au avut o Este înlocuită cu mult mai ancilara Eva, de vreme ce a
„scăpare“ sau au vrut să dea un mesaj clar? În primul fost făcută din coasta lui Adam. De acum imaginația
caz, această „neatenție“, cercetătorii Bibliei au pus-o și-a intrat în drepturi. S-a declanșat o întreagă mito-
pe seama diverșilor autori-compilatori, care „au cu- logie demonică în jurul ei. Nenumărate povești apar
sut“ propozițiile producând astfel o inadvertență. În în scenă, toate pe același motiv al pedepsei. Condam-
al doilea caz, scriptorilor nu prea le-a căzut bine ce se narea ei s-ar mai datora și faptului că a pronunțat în
profila în viitor, adică tratamentul nediscriminatoriu mod nepermis numele lui Dumnezeu. Izgonită din
dintre bărbat și femeie. Lăsând la o parte incestul re- rai, îl ia pe Șarpe (diavol) ca însoțitor și se răzbună mai
zultat cu superba coastă, s-a vrut ca femeia să fie total târziu pe Adam, făcându-l să muște din fructul inter-
subordonată bărbatului. De fapt ce s-a întâmplat cu zis. După ce l-a blestemat pe Adam și l-a părăsit, s-a
prima femeie? De ce au repudiat-o? De ce au abătut dus la casa ei de lângă Marea Roșie. Adam s-a plâns lui
asupra ei toate blestemățiile? Se presupune că ar mai Dumnezeu, acesta a trimis trei îngeri (Sanvi, Sansanvi
fi menționată doar o singură dată în Isaia, 34:14, ca și Semangelaf ) pentru a o aduce pe Lilith înapoi, însă
apariție nocturnă: „Fiarele din pustie se vor întâlni ea i-a sfidat pe cei trei îngeri, blestemându-i și pe ei.
acolo cu cânii sălbatici, și țapii păroși se vor chema Cât timp a petrecut la Marea Roșie, devenise amanta
unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții, și demonilor, făcând câte 100 de copii în fiecare zi. Cei
unde își va găsi odihnă“. trei îngeri au informat-o că Dumnezeu îi va lua toți
Într-un midrash (un comentariu atașat textului copiii dacă nu se va reîntoarce la Adam. Din nou Li-
cu scopul a lămuri un fapt religios) ni se sugerează ce lith a respins propunerea, suportând anatema cerească
s-a întâmplat cu prima femeie creată, numită acum până mai în zilele noastre.
U
Lilith. Numele ei ar deriva de la un cuvânt sumerian: A devenit o ființă malefică, bântuind furioasă și
lilītu - ardat lilī, denumind femeia demon, sau spiri- nestăpânită lumea, turmentând bărbați (un succubus)
E
tul vântului, prezentată astfel în prologul Epopeii lui și smulgând pruncii de la sânul matern. De asemenea,
Ghilgameș. Lilītu locuiește în deșert și este periculoasă în zeitgeist-ul medieval, Lilith a fost descrisă că soție,
S
pentru femeile gravide și pentru copii. În sâni poartă amantă sau bunică a lui Satan. Este un demon femi-
otravă în loc de lapte. Ardat lilī ar fi o femeie frustrată nin al nopții, prințesă a Iadului, care se presupune că
E
sexual și infertilă care se comportă agresiv cu tinerii, e zbura în căutarea pruncilor pentru a-i răpi sau strangu-
la. Atracția nuizibilă a lui Lilith față de copiii abia năs- pilul de trei ori peste nas și să spună un descânt ca să o
cuți ar veni de la faptul că proprii săi copii concepuți îndepărteze. S-a speculat că ar putea să existe o legătură
U cu demoni au fost luați de către Dumnezeu în urma între Lillith și Lenith, o divinitate etruscă ce nu avea
atitudinii ei neconvenționale, de a se supune lui Adam. chip și aștepta la poarta Lumii de Dincolo împreună
E
Cei trei îngeri trimiși au forțat-o să jure că ori de câte cu Hecate și Persephona pentru a primi sufletele celor
S
ori va întâlni numele sau chipurile lor pe amulete, va morți. A mai fost asemănată cu figuri legendare, cum
renunța la a face rău celor care le poartă. Până în secolul ar fi Regina din Saba sau chiar Elena din Troia. Își face
E
al XVIII-lea, „în multe culturi ale lumii era comună apariția ca deghizată într-o femeie seducătoare, dansa-
practica folosirii amuletelor împotriva lui Lilith“, ne in- toare și tulbură somnul bărbaților, este responsabilă de
formează Moshe Idel. Amulete erau puse deseori în cele coșmarurile și visurile erotice ale bărbaților (un Zbu-
patru colțuri ale camerei în care dormeau nou-născuții rător în variantă feminină); seduce bărbații ca să aibă
și aveau menirea să-i apere pe aceștia și pe mamele lor. copii cu ei, se menționează într-o carte de superstiții
Uneori se trasa un cerc magic în jurul patului, cerc pe din sec. al XVIII-lea. În mitologia românească întâl-
care erau scrise numele a trei îngeri însoțite de cuvin- nim, fără nici o referire religioasă, multe întruchipări
tele: „Alungată să fie Lilith“ sau „Ferește acest copil de asemănătoare cu Lilith: Fata sălbatică, Muta pământu-
tot răul“. Dacă un copil râdea în somn în noaptea de lui, Muma pădurii. De aici n-a mai fost decât un pas în
Sabbath sau pe lună nouă, era semn că Lilith se joacă a vedea în ea și un vampir, regina vampirilor, înrudită
cu el, atunci cineva din familie trebuia să lovească co- cu Dracula, ca fiică sau soție.
De vreme ce Li-
lith începuse să populeze
multe povești anonime
de-a lungul Europei, a
stârnit atenția a numeroși
pictori și scriitori încă
din timpul Renașterii.
Michelangelo a pictat-o
ca jumătate femeie și ju-
mătate șarpe îmbrățișând
pomul cunoașterii. Go-
ethe face referiri la ea în
Faust, scoțând în eviden-
ță puterea ei de seducție.
Poetul și pictorul prera-
phaelit, Dante Gabriel
Rossetti (1828-1882), la
rându-i, a scris un sonet
„Lady’s Beauty“ și a pictat
un tablou cu ea (în mai
multe variante, pe unul
dintre ele a inscripționat
pe ramă versurile lui Go-
ethe traduse de Shelley).
În sonet, Lilith deghizată
în șarpe revine în Eden,
îi convinge pe Adam și
Eva să comită păcatul
ceea ce stârnește mânia

lui Dumnezeu. Prin vorba ei dulce poate să înșele; în tului“ (1942), respectând tradiția, intră în dispută cu
plasa ei inima, trupul, viața îi cad pradă; este mereu ea: „E drept Lilith cu gamba iubita mea se exprima
tânără, deși „pământul e tot mai bătrân“; frumusețea urât/era de-o indecență cu totul și cu totul nedori-
părului ei („And her enchanted hair was the first gold“) tă/ aveam discuții aprige mă detesta spunea că sacri/
îi seduce pe bărbați („Lo! As that youth’s eyes burned legiul o echilibrează/ mă suspecta de sentimentalism
at thine, so went/ Thy spell through him, and left his îmi cumpăra garoa/ fe și își ștergea pantofii cu flanela
straight neck bent,/ And round his heart one strangling mea/. (...) Lilith ne dăruia șuvițe din părul ei/ auto-
golden hair“). În tabloul „Lady Lilith“ ea ține în mână graf și timbre/ în plus dansa acoperită de molozuri“.
o oglindă privind concentrată asupra propriului chip, Există o întreagă iconografie în jurul lui Lilith,
un gest narcisist. Într-o poziție scăpată de corsetul vic- exprimată într-o manieră pop art, de cele mai multe
torian: părul bogat, blond, senzual răvășit, îmbrăcată ori încărcate cu o bună doză de kitsch. În schimb,
într-o robă lejeră care parcă ar sugera că urmează înda- Muzeul Metropolitan din New York expune o sculp-
tă să fie îndepărtată, flori pretutindeni cu simbolistica tură intitulată „Lilith“ (1994) a lui Kiki Smith, cu
de rigoare. Abundența părului e un semn al dorinței un impact vizual foarte puternic și de durată. Artista
sexuale. Spre deosebire de Rossetti, Robert Browning plastică a creat o femeie enigmatică, întunecată, de o
propune în „Adam, Lilith și Eve“ (1883) o versiune în tensionată prezență fizică, subliniată de un sentiment
primă instanță ceva mai favorabilă față de această feme- contradictoriu: ființă umană sau non-umană. Poziția
ie îndelung hulită, ea nedorind altceva decât să probeze ghem uită, ca un arc încordată, privirea speriată sau
dragostea lui Adam („Do you mind the morning/I met amenințătoare, dată de impasul sexual din legendă
your love with scorning?“). George MacDonald, un (?), mâna stângă e doar un ciot, niște ochi hipnotici,
scriitor scoțian, în romanul Lilith (1894) creează o vas- vopsiți într-un albastru email, de gheață, te acaparează
tă și complicată fantezie, cu finalizări obscur teologice. în perimetrul lor vizual. Se situează la polul opus al
Dramaturgul George Bernard Shaw scrie o ale- „Rugăciunii“ lui Brâncuși și totuși atât de asemănă-
gorie, o piesă de teatru: In the Beginning: B.C. 4004. toare în realizarea estetică. Sigur intenția nu a fost de
Aici Adam și Eva găsesc un faun mort, fapt ce le pro- a prezenta o ființă idealizată, asprimea bronzului, cu
voacă temerea că și ei ar putea muri și nu o să mai aibă părți neterminate, neșlefuite provoacă senzația tactilă
cine să se îngrijească de rai. Atunci intervine Șarpele a materialității dure. Iluminată se îmbogățește în nu-
și o aduce pe Lilith pe care o prezent drept mama lor, anțe de clarobscur, trimițându-ne la originea ei pri-
ea îi face pe cei doi, bărbat și femeie, astfel obținând mară: păgână, victimă sau animal de pradă, amenință
posibilitatea de a avea copii. Descoperind moartea sau cere milă.
vor cunoaște ce înseamnă singurătatea, dragostea, in- Carl Jung apelează la Lilith pentru a defini
certitudinea și frica, fidelitatea și căsătoria. Șarpele îi una dintre fațetele lui anima din psihicul masculin.
șoptește Evei la ureche secretul reproducerii, pe care Moshe Idel o leagă de simbolistica planetei Saturn
ea îl primește asaltată de emoții contradictorii. James cea producătoare de melancolie, găsindu-i o conotație
Joyce o numește în Ulise, cap. 14, „Boii soarelui“, „the mai elevată intelectual. Întâietatea intuiției feminine,
patron of abortions“: „Lilitha, mijlocitoarea slobozirii cum se recunoaște îndeobște, este dată de evenimen-
pruncilor nainte de vreme“. te extreme, sedimentate în subconștient, în momente
Un cunoscut poet din Irlanda de Nord, C.S. de criză, trimit iluminații spre sesizarea nemijlocită a
Lewis, a publicat o serie de romane intitulate The esenței, a adevărului.
Chronicles of Narnia, unde Jadis, Vrăjitoarea Albă, Pe această femeia de dinainte de coastă, de di-
a fost identificată drept Lilith. Primo Levi într-un nainte de fructul interzis, sau alungarea din rai, unele
U
volum de povestiri: Lilith și alte povestiri, ceva mai mișcări feministe, din ultima jumătate de veac, și-au
E
aproape de o interpretare arhetipală, o asociază natu- revindecat-o, au adoptat-o ca pe o demnă reprezen-

rii androgine a lui Adam, iar Enid Dame, o poetesă tantă a lor, pentru curajul și sacrificiul ei. Au văzut în
S
de peste ocean, îi dedică două poeme, o descrie ca ea un model pozitiv, autoritar, puternic, o femeie nea-
întruchipată într-o tânără ce obține un job nesperat. servită autorității masculine, în cele din urmă, pentru
E
În literatura română, Gellu Naum, în „Cămașa ferici- a-și câștiga libertatea de opinie.

REM E MO RĂ RI Elena-Brândușa STEICIUC Despre obiecte (aproape) uitate

şi aura lor de nostalgie
Î n dimineața asta însorită de martie, când ul-

timele bucați de zăpadă din grădină se mic-
șorează văzând cu ochii și de sub ele scot capul ghioce-
*
Pe marginea unui bufet așteaptă cuminți două
piulițe de alamă. Una mai mare, alta mai mică, sunt
ii victorioși, am început să îmi primenesc casa pentru doi cilindri groși, evazați în partea de sus, cu mici
primăvară. Din toate cotloanele îmi fac semn felurite toarte laterale, având fiecare câte un pilug greu, din
obiecte care așteaptă, de mai mult sau mai puțin timp, același metal, numai bun de zdrobit bucăți mari de
atenția gospodinei. Praful, paianjenii le-au acoperit cu zahăr, sorțișoară, enibahar, piper, sâmburi de caisă,
un strat de tristețe așa cum, bunăoară, necazurile vie- pâine uscată. Și câte și mai câte altele, pe care nu le
ții căzute peste sufletele noastre le răpesc strălucirea și mai știu, pentru că au plecat de mult cei sau cele care,
energia originare. prin gestul lor repetat, transformau corpul solid în
Iată, încep cu suportul de ziare. S-au adunat pulbere fină.
în el câteva kilograme bune de hârtie, și mai glossy, Ultima care le-a folosit a fost bunica mea ma-
și mai comună, după tipul și condiția grafică a pu- ternă, Elena Maftei, coana Lența pentru cei apropiați,
blicației cumpărate. Citesc, evident, destul de mult de pe parcursul veacului trecut. Citadină, crescută în
on-line, dar nimic nu poate egala plăcerea și stimulul Botoșanii anilor 1900, în pitorescul cartier Popăuți de
intelectual pe care-l găsesc în litera tipărită. Aș putea lângă biserica lui Ștefan, avea obiceiuri mic-burgheze
chiar reconstitui, printr-un mic exercițiu de imagina- bine conturate. Cel mai pregnant, băutul cafelei, era
ție, sute de gesturi sau frânturi de ritual de lectură precedat de un întreg ritual: prăjirea boabelor verzi
ale abonaților la presa vremii, începând cu secolul al într-un castron de aluminiu, în care – cu prestanța
XIX-lea: momentul relaxant în care, după ce a parcurs unui mareșal ce conduce o bătălie decisivă – învârtea
editorialele sau cancanurile, un mic burghez – din târ- cu o lingură de lemn, arsă și boantă de atâta folosire.
gul Ieșilor sau din Bucureștiul zeflemist, ori din Cer- Se umplea casa de o aromă care ieșea până în curte,
năuțiul emancipat – depune ziarul împăturit cu grijă ba chiar pe toată strada suceveană, cochetă pe atunci
în suportul de lemn, așezat lângă fotoliu. Vor fi avut – Jean Bart – ce cobora înspre gara Burdujeni. Semnal
Ibrăileanu, Caragiale, Eudoxiu Hurmuzachi astfel de clar, pentru prietenele coanei Lența, care se și înființau
obiecte în casele lor? la ușă... Era luată, mai apoi din sertar vechea râșniță
Suportul meu de ziare e mult mai tânăr. L-am de alamă, un cilindru ușor de ținut cu o mână, pe
cumpărat prin anii ‘80-’90, când un curent retro pă- când cealaltă învârtea de zor toarta, până când se în-
trunsese în România, iar comenzile de mobilier venite fierbânta întreg ustensilul. Ca în Cartea șoaptelor, râș-
din străinătate mai aveau mici rebuturi, spre bucuria nitul cafelei era o vrajă, o incantație, un gest social, pe
cumpărătorilor autohtoni. „Refuzat la export” era, în care pesemne că bunica l-a moștenit de la mama ei,
mentalul nostru de atunci, garanția unui obiect mai Elencu Demetrian, fiică a comunității armenești din
aparte, ieșit (credeam noi !) din banalitatea obiectelor Botoșani.
produse în serie. Născută Crețulescu, Lența s-a logodit în 1910
Șters acum, despovărat de presa care deborda cu Gheorghe Maftei, chipeș „Suboficer secretar Reg. 8
din el de câteva luni, coșulețul meu de lemn este pre- Roșiori”, așa cum este notat pe o fotografie sepia din
gatit pentru noile publicații. Cât timp vor mai poposi acel an, purtând inscripționată marca atelierului: S.
ziarele și revistele în el? Chevallier Photographe d’art Jassy. După căsătorie, fa-
milia s-a așezat în localitatea Lespezi din Județul Iași,

un mic târg multietnic, înfloritor în perioada inter- erau și criterii estetice la cârpitul ciorapilor, nu numai
belică, unde a fost angajat bunicul meu, absolvent al utilitariste… Din patru cusături bine strunite se făcea
Școlii ieșene „Drumuri și poduri”, prima promoție, în jurul găurii un chenar, apoi acul aluneca orizontal
1914. Acolo, nu departe de valea Siretului, și-au zidit și vertical, țesând bucata lipsă de material în doi timpi
casa, acolo li s-au născut cele patru fete: Maria, Ane- și trei mișcări.
ta, Ecaterina si Ileana. Am din Lespeziul de atunci, Cel puțin așa o vedeam eu pe mama, Ileana Su-
tot prin bunica Lența, o lampă cu picior dintr-o sticlă manaru, în serile de iarnă: stând pe un scăunel lângă
gălbuie, transparentă, pe care o șterg întotdeauna cu sobă, cu micul ei coș de lucru alături. Trebuie să fi fost
infinită atenție. Trebuie să-i fi fost de mare folos în o corvoadă plăcută pentru tânăra telefonistă CFR de
timpul zbuciumatei sale vieți. atunci, epuizată de turele de noapte, defilările și nenu-
Pentru că, pe la 50 de ani, femeia asta tonică și măratele ședințe la care nu avea voie să lipsească, nu,
isteață s-a trezit dintr-o dată văduvă, soțul murindu-i s-ar fi supărat rău de tot to’arășu de la centru…Cârpi-
de tifos exantematic. Dar s-a văzut și fără un acope- tul ciorapilor era o muncă mult mai ușoară decât spă-
riș deasupra capului, pentru că la sfârșitul războiului latul rufelor, care îi lua cel puțin o zi din săptămână,
linia frontului a trecut chiar prin inima localității lor. folosind lighene mari, emailate, în care freca cearșafu-
Când s-au întors din refugiu au găsit în loc de casă un rile și prosoapele pe un măngălău dreptunghiular din
morman de ruine fumegânde. Clădirea cu etaj, înăl- tablă ondulată de zinc, care azi nu se mai găsește decât
țată cu multă pricepere de picherul Gheorghe Maftei în muzeul obiectelor de menaj. Apa se aducea de la
(constructorul podului de peste Siret, folosit și astăzi) pompa din curte, chiar și după ce mașina de spălat,
nu mai exista. marca Alba Lux, a ajuns la noi în casă în anii ‘60.
Atunci, Lența s-a retras la locuința părintească Tata, impiegat de mișcare în gara Burdujeni –
din Botoșani, unde – lipsită de orice venit – a fost pe atunci o misterioasă clădire pentru mine – aducea
ajutată financiar, atât cât se putea, de cea mai mare un braț bun de lemne, proaspăt tăiate, mirosind a ger.
dintre fete, Maria, deja profesoară de franceză. Când -Iar ai cărat zăpadă în casă, Gică ! îl mustra, cu
au apărut nepoții de la fiica cea mică – mama mea – un zâmbet șăgalnic, mama, pe când eu și fratele meu
bunica a venit să ne crească, stând cu noi la Suceava, așteptam la difuzor emisiunea „Noapte bună, copii !”
în locuințele de serviciu pe care Căile ferate de atunci, -Să aibă grijă toată lumea să-și scuture picioa-
I
din anii 50-60 ai secolului trecut, le puneau la dispo- rele la intrare, măi Lenuș ! răspundea tata, iar noi tă-
ziția angajaților. ceam mâlc.
R
În casa de pe strada Jean Bart, nr. 13, colț cu Nu pot uita acele seri de iarnă și mâinile ma-
R Ă
Nicolae Iorga, în mica bucătărie ce era și camera bu- mei, alunecând cu măiestrie și țesând ciorăpeii rupți
nicii, o văd și acum: pisează în piulița de alamă felii de un băiețel și o fetiță care, privind-o, se simțeau în-
de pâine uscată la cald, după sobă, transformându-le văluiți în cea mai tandră căldură din lume.
într-un pesmet auriu. După care, tăvălește în pudra
fină minunatele ei pârjoale moldovenești... * O
Tot iarna, când intrau în funcțiune bocănceii mai
M
* călduroși, se mergea la cizmar pentru o operațiune esen-
Dar cine mai folosește azi ciuperca pentru țesut țială: pingelirea și aplicarea de blacheuri. Cum altfel să
E
ciorapi? Alt obiect (aproape) uitat, mica emisferă de reziste încălțămintea copiilor care alergau cât era ziua de
lemn, cu un mâner central, se introducea cu dibăcie lungă ? Blacheurile – mici aplice de metal, pe care astăzi
M
în șosetele găurite, până când căciula ciupercii se po- nu le mai poartă nimeni, pentru că au cam dispărut și
trivea exact pe conturul bucății roase de prea multă cizmarii care știau să le pună – apărau atât vârfurile, cât
E
purtare. Urma un balet bine condus al acului cu fir și tocurile pantofilor noștri scâlciați. Absolut necesare în
R
de lână sau bumbac din aceeași culoare ca șoseta, deh, cazul fratelui meu, Mugurel, mare amator de fotbal.

Mai târziu, în adolescență, am descoperit ui- Bucecea. Au adus lemne solide și meșteri pricepuți
R I tându-mă la televizorul nostru alb-negru (cumpărat din Bucovina, de la munte. Au gândit un plan în
de părinți în vara invadării Cehoslovaciei de către ță- formă de cruce, destinând una din cele două camere
rile frățești, când magazinele din Suceava au cunoscut de la stradă negoțului, pe care aveau să-l practice cu
un subit reviriment în aprovizionarea cu mărfuri de succes. La Costache Sumanaru era un magazin sătesc
R Ă
tot felul !) că bucățile de metal de pe talpă pot deveni cu de toate, dar și o crâșmă cu vinuri bune, aduse de
adevărate generatoare de ritm. Priveam cu uimire sce- proprietar tocmai de la Panciu, din jos, cum spuneau
nele de tap dance în care Fred Astaire și Ginger Rogers moldovenii pe atunci despre ținuturile Vrancei. An
O
transformau orice suprafață în suport pentru dans și după an au investit câștigurile în pământ, cumpărând
vibrație. prăjini numeroase de țarnă roditoare, nu foarte de-
M
Am încercat chiar să-i imit, doar că nu mai parte unele de altele. Înainte de război au ajuns la o
purtam bocăncei cu blacheuri: trecusem deja la pri- proprietate de 30 de hectare teren arabil.
M E
mele mele cizme de damă, dintr-o imitație de piele – Pe atunci, la primărie era un tablou cu toți
țeapănă, care mi se păreau culmea eleganței. Aveau proprietarii din sat și noi eram primii! îmi povestea
cinci centimetri de toc… uneori, în șoaptă, bunica, în lungile vacanțe de vară
pe care șturlubatecii nepoți le petreceau sub grija ei.
E
* Mi se părea mie, sau o umbră ciudată trecea peste

Ce ar mai fi de scos din uitare în dimineața ochii blânzi ai Agripinei?
R
asta din ce în ce mai însorită? Ah, da, aici în stânga După război și instaurarea dictaturii, bunicii
mea, cufărul din lemn brun, cu ferecături din metal, mei au devenit peste noapte dușmani ai poporului.
despre care îmi place să cred că a fost lada de zes- Trecuți în categoria chiaburilor, au fost obligați să
tre a bunicii paterne, Agripina. Nu știu cu precizie livreze statului cantități de cereale pe care nu le pu-
dacă e așa, dar mi-o închipui pe tânăra de atunci, teau produce. Vindeau tot ce puteau din casă, chiar
o șatenă cu ochii verzui, plecând cu acest bagaj din și mici suprafețe de teren și cumpărau grâne pentru
casa părinților ei, Gheorghe și Ecaterina Vasiliu, din cote, altfel ar fi fost arestați imediat ca sabotori. Erau
Huțani, sat situat la jumătatea distanței dintre Bo- șantajați, direct sau mai voalat, cu situația fiului lor,
toșani și Suceava, într-o Românie devenită Mare de care risca să fie dat afară de la CFR, în caz de nesupu-
numai cinci ani. Pleca nu foarte departe, peste câteva nere a părinților.
dealuri, la Leorda, unde avea să trăiască o jumătate În cele din urmă, perioada cea mai neagră s-a
de veac, până la văduvie: nevastă harnică, destoinică terminat prin cedarea proprietății către GAC-ul înfi-
și înțeleaptă a lui Constantin Sumanaru, agricultor. ințat atunci la Leorda, mai apoi CAP. A ajuns până la
Anii interbelici le-au fost extrem de favorabili: mine cinicul document-tip dactilografiat pe o foaie
după nașterea singurului lor fiu, Gheorghe, în 1924, de caiet dictando, completat de un scris șovăielnic
lucrurile au mers din bine în mai bine. Au pus ban și emis de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al
peste ban, cu parcimonia țăranului care nu se gândeș- comunei Leorda, Raionul Botoșani, Regiunea Sucea-
te la altceva decât la pământ. Poate că în serile lungi va către Sumanaru Costache. Îl reproduc aici, respec-
de iarnă, când satul era acoperit de un clopot de bez- tând grafia originală:
nă și viforul sufla dinspre stepele rusești, se sfătuiau „Vă facem cunoscut că s’a aprobat trecerea în pro-
ce și cum să facă pentru a-și spori venitul. Poate că prietatea statului a terenului la care ați renunțat situ-
Agripina venise cu o dotă frumușică, pentru că tatăl at în comuna Leorda, satul Leorda, Raionul Botoșani
ei, primar în Huțanii de la început de veac și ctitor al Regiunea Suceava în suprafață de 24,50 ha, din care
bisericii din sat era un om avut și influent. 20,20 ha arabil Pășune 1,46 ha fânaț 284 ha.
În anii 1927-28 tânăra pereche a construit o Preluarea bunurilor se face de către Comitetul
casă frumoasă, nu departe de ieșirea din Leorda spre Executiv al Sfatului Popular al acestei Comune.

Președintele Comitetului Executiv al Sfatului *

Popular Secretar”. Ei, dar uite cum, pe nesimțite, dimineața s-a
transformat în amiază. E timpul să fac o pauză și să las
Două semnături (aproape) indescifrabile, pri- pentru mai târziu alte obiecte împovărate de nostal-
ma în albastru, a doua în cerneală roșie, precum și gie, a căror poveste o port ca pe un dar prețios: scrinul
o ștampilă a Sfatului Popular, cu stema Republicii din lemn de cireș și icoana Maicii Domnului Kazan-
Populare Române (oh, victoria stelei roșii asupra skaia, moștenite de la mătușa Sofia Crețescu (Budală)
bietului popor!) pecetluiesc spolierea bunicilor mei din Iași, cea născută în 1903, la Riga, pe când tatăl
paterni. Se întâmpla în 1962, când eu aveam șapte fetiței cânta la vioară în fața pravoslavnicului Țar al
ani și abia așteptam să mi se lege la gât cravata de Marii Rusii. Sau fotografia care îi înfățișează pe stră-
pionier, ba chiar uneori o probam pe a fratelui meu, bunicii soțului meu, Mihai și Iustina Copczak, țărani
admirându-mă pe furiș în oglindă! Calvarul lor, ca al din Bucovina habsburgică, mândri în costumele lor
multora asemenea lor, se încheia o dată cu tragicul – bundițe mărginite cu prim, cămăși albe ca neaua –
proces de colectivizare. surprinși pentru eternitate de un fotograf amator. Pe
Agripina și Costache erau aproape septua- fetița lor ce privește timidă spre obiectiv, Veronica, am
genari când au ieșit târâș-grăpiș din perioada aceea cunoscut-o când era deja bunică, la prima vizită pe
de frică și umilință. La vârsta asta îi țin cel mai bine care i-am făcut-o imediat după logodna mea cu Relu.
minte, în casa aproape centenară. Cameră „bună”, de Sau lampa de metal strălucitor, cu picior, primită de
la stradă, era dormitorul copiilor, iar între cele două la rudele mele paterne, familia Tăzlăuanu-Gheorghiu
geamuri stătea cufărul pe care-l am acum în stân- din Iași: unul dintre puținele obiecte salvate de bătrâ-
ga mea. Era doldora de pânzeturi, macaturi țesute na Natalia, sora mai mare a Agripinei, în noaptea de
în casă, ștergare de cânepă cu care bunica acoperea 2/3 martie 1949, când le-a fost confiscată moșia din
pâinea, coaptă în cantități mari, o dată pentru toată Ionășeni (Botoșani). Atunci, toată familia a fost luată
săptămâna. fără veste din casă, fixându-i-se domiciliu obligato-
Pe o măsuță, lângă peretele dinspre curte, tro- riu la Piatra Neamț. Conacul lor elegant, cu o terasă
na mașina de cusut Singer cu manivelă (o șterg chiar mărginită de coloane, a devenit rând pe rând sediu al
acum, nu am uitat-o, e o moștenire prețioasă !), GAS-ului, al GAC-ului local, apoi a căzut în ruină.
I
cumpărată de Agripina prin anii ‘60, de la o nem- Nu voi uita nici fotografia pe care o am în bibliotecă,
țoaică din Botoșani, care se pregătea de plecare. La a unei tinere care râde în soarele lui iunie ’41, în fața
R
acest Singer atipic a cusut sute, poate mii de șorțuri, casei din Lespezi și ține în brațe o pisică dolofană. Da,
R Ă
capoate, perdele (din tifon apretat!), cămăși, panta- e Ilenuța, cu părul strâns cuminte în onduleuri fine,
loni, pentru că la acea vârstă neobosita mea bunică cu guleraș brodat și aplice identice la buzunare. Toc-
a devenit un fel de croitoreasă neoficială a satului, mai l-a primit pe Meshugah, cotoiul cel nebunatic,
dând curs talentului ei înnăscut pentru croit, cusut, de la prietena ei, Roza, al cărei tată, Iacob Weinste-
brodat. in, comerciant și prieten al familiei Maftei, venise cu O
Asta în timpul liber, pentru că în gospodărie vești alarmante de la Iași: soarta evreilor era pecetluită!
M
erau multe de făcut, plus doi nepoți înfometați de Roza și ai ei au dispărut după puțin timp, așa cum
hrănit cu felurite bucate ce ieșeau din mâna ei: supă avea să dispară un întreg mod de viață.
E
de pasăre cu buchetul de pătrunjel plutind în oală, Și voi mai ține minte alte și alte povești, care
colțunași cu povidlă bine unși cu smântână, armate tâșnesc din obiecte, din mirosuri, din gusturi, fie sub
M
întregi de plăcinte cu brânză și mărar. soarele de martie, ca azi, fie sub liniștea frunzelor care
Iar alivanca bunicii Agripina, proaspăt scoasă cad.
E
din cuptor, mirosea a vară și a inocență. Important este ca aura lor să nu se stingă.
R

L I RI C E Suzănica TĂNASE O floare fără soare
Și cu dorul cum stai femeie?

– Iete părinte cu doru’ nu stau așa bine…
– Dar de ce femeie? Ce te frământă?
– Mă tot frământă, bată-l norocul…când mi-e bine și uit de el dar când nu vrea să mă lase, mă scoală noaptea cu
lacrimi pe obraz, îmi bate în piept și-mi amintește.
-Rugăciune faci femeie?
-Mai fac dar și atunci parcă îi și mai greu părinte… Atunci parcă îmi miroase mai tare a brad și a ploaie de toam-
nă, a mere domnești bătute și lovite în spatele șurii, atunci parcă văd lângă picioarele goale sute de fire de mușețe-
le înflorite, atunci nucul e mai bătrân și mai aplecat, clopotele mai aprige iar cerdacul plin de flori și albine.
-Și de ce ți-e cel mai dor femeie?
-De copilărie, părinte.
-Da’ bine femeie, copilăria îi facută să plece, de ce ți-e dor de ea?
-Uite că mi-e dor părinte. Mă simt legată cu brațele de trunchi și picioarele înlemnite în țărână străină…mă simt
că aparțin jumătate aici si jumătate acolo. Mă simt….simt….tot ce fac este să SIMT. Ce sa fac părinte să-mi
treacă?
-Un copil femeie. Un copil să faci.
Femeia lui Manole mă numesc...

ferecată în piatră cu genunchii murdari stau cu mâna la gura și cu ochii unui pândar
mă frământă o spaimă și dau să ating
cu buzele reci o lumină să sting
nu mi-e frig aici si simt că mai pot
o părere să-mi dau, un cuvânt ca un ropot
amorțesc încercând cu unghii de fier
trapa lumii de rău cu tărie să o îndrept
obosesc transpirând cu miros nelumesc
un cuvânt doar atât
un cuvânt scrijelesc

O floare fără soare
mă găsesc tot mai des în același vis, cu șira spinării arcuită spre un soare nevăzut ce plânge picuri de raze cu gust
de buze dulci si calde. Ocrotitoare.
mă găsesc căutând cu buricile degetelor urme de atingeri peste corpul meu obosit de vreme și trudit de-atâtea
gânduri zburătoare.
mă trezesc în lumina lunii, înconjurată de frică si fum, amețită de atâta durere simțită în oasele strâmbe, sub ace-
eași privire disprețuitoare.
mă înalț cu bărbia increțită spre orizonturi necunoscute, cu ochii roșii ce-ascund lacrimi in palme. Cutezătoare.
O altă parte din mine
Mi s-a rupt o unghie

și stau și mă întreb
Să o las acolo
Sau să mă aplec

Dacă o las acolo
Pierdută va fi
Printre atâtea surate
Uitate de vii

Dacă o iau cu mine
O lume va ști
Că nu las în urmă
Nici dreptul de a fi

și merg mai departe
Cu un ochi înapoi
Oftez că nu pot
Nici să regret, și nici să
mă’ntorc.
E
C
I
R
I
L

E
L I R I C Savu POPA Poeme
Pe el, pielea întinsă,
Imaginea inimii
făcând valuri la suprafaţă.
***
Sub pielea mea apar noi organe,/
***
Când se face seară, Aud prin mai multe simțuri, /
Unii dintre noi trăiesc în lumea asta Văd mai bine când irisul, corneea ard ca niște
Ca într-un sac de dormit, într-o cameră de cabană veche, meteoriți care se consumă înainte de a ajunge la sol./
Direct pe podeaua găurită,
Senzația de scufundare în grâul proaspăt, Șirul stricat al furnicilor semănă cu o venă spartă, îți
Curentul vine dinspre sud, simți sângele împrăștiat în interior./
O voce aparte. Îmi aștept geamănul să vină să vadă ce mai fac, cum
mai e, ce se mai întâmplă în galaxia lui./
Ceilalți
Simt lumea aceasta, parcă ar purta o cămașă șifonată, Gândurile îmi vin cu viteza desprinderii unei bucăți
Aflată ultima pe umeraș, toate celelalte sunt puse peste ea, din zidul în preajma căruia am crescut. /
Încă se mai simte un ușor parfum al deodorantului,
Te strânge puţin la umeri Nimic nou deasupra soarelui.
Când încerci să îi aduci in faţă.
*** ***
Trupul ei, Obsesiile mă urmăresc până la capăt.
un cinematograf
în ruină, În continuare apare un pod șubred.
Scaunele rupte, Trebuie să îl trec

podeaua plină de pământ, cărându-mă în braţe cum pot mai bine.
Întunericul țâșnind ca un puroi
din crăpăturile pereţilor, Creierul
se întoarce când pe o parte,
Ecranul, când pe alta
singurul, nesigur
rămas luminat, de mine.

*** Cârtiţa-fantomă.
Poezia, Treacă-meargă de la tine,
Această fractură de os Îl servești și pe acesta,
A realității. Obosit, vrând să scapi cât mai repede.
Și totul se repetă, la al treilea, al patrulea

*** Început de săptămână,
Îmi sprijin capul de Până la sfârșitul anului mai e timp.
monitorul calculatorului, Obosit, exasperat, palid, nu găsești cheia să închizi
Fruntea de pixeli mi-e plină. Definitiv poarta, nicio cheie nu îţi e de folos.
Vizitatorii sunt tot mai diverși, mai agasanţi.
Te resemnezi, când realizezi
Că toţi aceștia sunt adevăratele cârtiţe,
***
Care sapă în tine, câte un tunel,
În acest vis, creierul meu
În pământul tău, prea bogat, prea întins
e
Pentru ei, cârtiţe oarbe, cârtiţe fantome.
suprafaţa unui câmp
luminat anemic,
înflorit,
peste care Pe muchia acestei zile
cineva
tăcut, Ne-am trezit împreună,
împrăștie Mă iei de mână
cenușa Dintr-o data,
dintr-o urnă Alunecăm fără oprire
veche. Pe muchia acestei
Zile.
Îmi spui cuvintelor
Cârtiţe oarbe, cârtiţe fantome
Pe nume,
Prin casă,
Vine la tine un om,
Ștergi praful de pe diferite obiecte,
Într-o zi de început de săptămână,
Nu uiţi să ștergi și praful
Te roagă să îi împrumuţi vreo câteva amintiri,
Dintre ore.
Cele mai neînsemnate, având colţurile îndoite,
Pielea ta, la atingere
cenușii,
Un lan de cânepă
Cele în care cârtiţa nu a săpat încă.
Care se deschide la culoare în noaptea polară.
Tu îi dai, îl lași să plece,
În depărtarea privirii tale,
Nu știi când se va mai întoarce,
Aceeași noaptea polară,
dacă se va mai întoarce.
Când lupii hămesiţi vin tot mai aproape,
E
Pașii lor întunecaţi
Apoi, vine alt om,
C
Lasă pe gheaţă
În următorul început de săptămână,
Răni,
Te roagă, tăcut, ușor stingherit,
I
Blândeţea ta face ca în fiecare rană

Să îi împrumuţi câteva calităţi,
Să răsară flori de câmp.
R
Felul tău de a vorbi, de a privi lucrurile.

Inima îţi bate ca un clopot,
Cele câteva momente de sinceritate din viaţa ta,
Când ceaţa se lasă precum o cortină metalică
I
Cele în care cârtiţa nu a săpat încă

Peste
Tuneluri, goluri,
L
Locul incendiat.
M ISCEL L ANEA Monahia Elena SIMIONOVICI Despre Bucurie
A încerca să scrie cineva despre Bucurie e ca

și cum ar dori să prindă gândul și să-l lege
aducătoare de pace și mulțumire.
Ce au ascultat nu era cuvântul numai al ros-
de un lujer de floare. titorului, ci al Celui care i l-a dăruit spre alinarea su-
E mai ușor a rosti cuvânt despre tristețe, nemul- fletelor lor. Ca după un somn greu, s-au risipit grijile
țumire, despărțire, gelozie, ură decât a găsi cuvântul cele până atunci stăpânitoare despre trup și lume, și
potrivit pentru înălțătoarea stare a sufletului – Bucu- sufletul s-a înălțat căutând spre clipa când, la Judecată,
ria. se vor pune în talerul balanței și rugăciunea, și credin-
E omul bucuros când îi sănătos? Nu, n-are vre- ța, și dragostea, și iertarea, și milostivirea, și lacrima de
me, copleșit de griji, să fie bucuros și să mulțumească părere de rău pentru cele făptuite. Dar se va pune, mai
Celui de Sus pentru sănătate. I se pare ceva firesc. Pre- presus de toate, smerenia inimii înfrânte cu care omul
țuiește sănătatea după ce o pierde. se apropie, cutremurat, de Sfânta Taină a Euharistiei.
E omul bucuros când i se naște un prunc? Și da Bucuria cea mare, adâncă, a mărturisirii lui
și nu! Grijile pentru creștere, educație, rost în lume îi Hristos, inundă sufletul creștinului, iar mintea sufle-
umbresc Bucuria. tului îl face să înțeleagă că nu poate fi Bucurie deplină
E omul bucuros când îi apare o carte, rod al decât împreună, minte și suflet, făcând o singură măr-
harului și al efortului? Nu, că îndată îl năpădesc în- turisire.
trebările: cine, ce, cum va spune, va scrie, va prețui, va Iar Bucuria aceasta e lină, e fierbinte, aduce
denigra… Și bruma de Bucurie s-a risipit. zdrobire sufletului învârtoșat și-l face să fie fără încrân-
Când totuși e omul bucuros? Acea Bucurie ca- cenare. Se face sufletul ca ceara pe care se aplică cu
re-i luminează fața, îi umple inima, îi alungă singură- delicatețe, nu cu silire, ca o pecete de lumină, numele
tatea, care-i face nopțile lungi, clipele și zilele obositoa- Mântuitorului. Și această stare se datorează frumuseții
re, sărbătoare! Sfintei Scripturi pictate care, ca o hlamidă tainică, a
Îi privesc adesea pe trecătorii ce ajung la noi. împodobit umerii ctitoriei voievodale – Voronețul.
În mod deosebit pe ai noștri. Pe chipurile lor se citesc Pentru câteva clipe, mulți din cei care au ascul-
și oboseala drumului, și greutățile din lumea de unde tat sunt alți oameni. Sau sunt cum ar trebui să fie oa-
vin, și nemulțumirile din viața de familie și nesiguran- menii înțelepți a căror minte e în conlucrare cu inima
ța zilei de mâine, și crispările sufletului. spre cele bune și plăcute Mântuitorului. Lacrima ce iz-
La începutul cuvântului meu par absenți, abă- vorăște și se revarsă pe obrazul ce era la început încrețit
tuți, chiar triști, obosiți de tot și de toate. E ca și cum de griji și de nemulțumiri, alină, mângâie, luminează
numai cuvintele mele le-ar mai lipsi ca să simtă și mai nu numai fața, ci mai ales sufletul obosit. Poate ieșind
acut greutatea vieții. Treptat-treptat, se produce o pe poarta Mănăstirii vor fi luați iar de val. Poate vor
schimbare. La început abia vizibilă, iar spre sfârșitul păstra clipa de intensă trăire până vor intra în casa lor,
întâlnirii, gândurile noastre, ale celui ce vorbește și ale poate nici până atunci.
celor care ascultă și cu sufletul, nu numai cu urechile Pentru câteva clipe furate trecerii vremii, au
trupului, se împletesc armonios ca într-o cântare lină, fost în lumea Bucuriei.

IN M EMO RI AM
Un risipitor generos Nicolae CÂRLAN
S -a produs, vai!, și acest inevitabil moment

îndoliat! Bădița Eugen Dimitriu, acest Ba-
sarabean generos până la autosacrificiu, un cap doldo-
te că și situația lui de fost deținut politic îl constrân-
gea să fie, cel puțin în vremea comunismului, generos
până la risipă și asta îi intrase probabil într-un fel în
ra de știri și informații culturale, o enciclopedie cum obișnuință, abil „valorificată” de frauduloși. Poate că
nu se poate mai completă a Fălticeniului, pe care el și slăbiciunea lui pentru flatări ticăloase, îmbrăcate în
îl numea, cu deplină îndreptățire, „Orașul Muzelor”, staniolul bunăvoinței sincere. Poate că... (enumerarea
un coleg altruist până dincolo de limitele posibil de ar putea, desigur, continua).
imaginat, un erudit în felul La muzeul suce-
lui demn de multă admi- vean, unde ne-am întâlnit
rație și nu o dată chiar de și am lucrat împreună, în
mirare, stăpân, „en gros & aceeași secție, „Memoria-
en detail”, pe câteva dintre le”, de prin 1976, Bădița
limbile de mare circulație Eugen Dimitriu a lăsat o
și eficiență cultural-științi- urmă remanentă mai întâi
fică și pragmatică (france- în redactarea Anuarului
za, engleza, germana, plus „Suceava”, un miscelaneu
alte limbi romanice prinde peste 500 p./volum,
cipale, în care se descurca încredințându-i-se aici tra-
onorabil), pe scurt, o co- ducerile în limbi străine
moară de om care nu și-a (franceză, engleză, germa-
găsit un loc de muncă po- nă) a rezumatelor, ample și
trivit, care să fie interesat și diverse, a tuturor materia-
să știe să-l folosească cum lelor din sumarul publica-
trebuie; el, în esență, un ției, plus aportul la corec-
mare naiv incurabil, ne- tura generală, de care, per
fiind adică interesat să-și ansamblu, ne îngrijeam, în
valorifice zestrea spirituală principiu, amândoi.
inestimabilă pe care o deți- Conștient, prin
nea „de la Dumnezeu” dar intuiție înainte de toate,
o risipea pe gratis și la voia cred eu, de valențele cultu-
întâmplării oricărui interesat ce se nimerea să aibă ne- ral-științifice ale patrimoniului care intra sub raza de
voie (și cum de lipsa profitorilor noi n-am dus lipsă incidență a preocupărilor noastre profesionale, regre-
niciodată...), un om de o hărnicie demnă de invidiat tatul dispărut era angajat cu îndârjire la valorificarea
dar nu o dată luată în râs chiar de „iluștrii” săi bene- lor public(isti)că, elaborând studii, articole, materia-
ficiari, un om care,… ș.a.m.d., a plecat pentru ultima le, note, care au văzut, unele, la vremea lor, lumina
oară dintre noi, lăsând un loc gol care va fi, resimțit ca tiparului în publicații de interes județean sau națio-
atare, cu regret,... cine ar putea să știe câtă vreme! Poa- nal: „Suceava” (anuarul muzeului nostru), cotidianul
„Zori noi”/„Crai nou”, „Pagini bucovinene”, „Buco-

vina literară”, „Familia”, „Cronica”, „Revista muzeelor
și monumentelor”, „Obiectiv – vocea Sucevei” etc.
În colaborare (cu Nicolai Moscaliuc, Petru Fro-
icu, Ion Pînzar, sau cu remarcabilul Vasile Gh. Popa,
cu Emil Satco și Alis Niculică) a editat lucrări de mare
trebuință cercetătorilor, precum: Știința în Bucovina,
vol. I-III, „Pagini bucovinene” – indice bibliografic,
Telogia în Bucovina, Virgil Tempeanu, viața și opera.
Simion Florea Marian și corespondenții săi (aceasta pu-
blicată de Editura Minerva), Simion Florea Marian în
amintiri, mărturii, evocări, Scrisori către Leca Morariu
(vol. I-II). De asemenea, o carte, în două variante, re-
feritoare la documentele culturale de la Casa Memo-
rială „Simion Florea Marian” (vol. I – documentele
propriu zise – și vol. II – rezumatele extinse ale acestor
documente), elaborată în versiune definitivă, a rămas
în manuscris dactilografiat (dar a și apărut sub o altă excelență a Societății Scriitorilor Bucovineni, Diploma
semnătură, după ce a reprezentat suportul unei teze de excelență a Bibliotecii „I. G. Sbiera” Suceava, Diplo-
de doctorat fraudulos). ma de onoare a Societății pentru Culturta și Literarura
Lista cărților publicate sub semnătură „solis- Română în Bucovina (Suceava), Diploma de onoare a
tică” este mai amplă și nu mai puțin semnificativă, Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Iași) ș. a.
cuprinzând Lovineștii, Orașul muzelor, Cazabanii, Sub În afară de activitatea profesională, desfășurată
cerul Basarabiei natale, Un album al viselor frumoase, instituțional, la Galeria Oamenilor de Seamă din Făl-
M
Lumini fălticenene, Lumini bucovinene, Corespondență ticeni, la Stațiunea de Cercetări Agricole Suceava și la
fălticeneană, Scrisori bucovinene, Dicționar al persona- Muzeul din Suceava, Bădița Eugen Dimitriu a activat
A
lităților fălticenene, La sfat cu amintirile, Eroi făltice- și în cadrul organizatoric al unor asociații profesionale
I
neni în primul război mondial, cărora li se adaugă o de prestigiu, precum: Uniunea Scriitorilor din Româ-
ediție îngrijită, conținând Restituiri, memorialistică, nia (Filiala Iași), Societatea Scriitorilor Bucovineni,
R
traduceri, corespondență, aceasta valorificând moșteni- Fundația Culturală a Bucovinei etc.

O
rea lui Aurel George Stino. Toate acestea poartă in- Depun mărturie scrisă (și semnată), ca unul
dubitabilul sigiliu al personalității sale spirituale, care care am lucrat, vreme de vreo două decenii, într-o
M
se regăsește (întâmplător, nu?) și sub alte semnături fructoasă colaborare profesională cu cel evocat în
încununate cu premii sau cu titluri științifice. aceste rânduri scrise în împrejurări de adâncă tristețe,
E
Confirmarea, și în plan valoric, a acestor lu- că lui Bădița Eugen Dimitriu îi plăcea să rostească o
crări, ca și a întregii activități a ilustrului risipitor, este zicere latinească: Non omnis moriar (= nu voi muri
M
reflectată și de premiile sau diplomele care încunu- întreg) și, așa cum se va fi desprinzând și din pagina
nează activitatea de o viață a acestui autentic om de îndoliată pe care sunt onorat să i-o consacru la această
cultură, ivit din sudul Basarabiei, ca să strălucească în tristă împrejurare, se vede, sper de către oricine, că
N
nordul Moldovei și în Bucovina din România, la sfâr- adevăr grăit-a!

șit de secol XX și început de secol XXI: Premiul Opera Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i așeze
I
omnia a Fundației Culturale a Bucovinei, Diploma de sufletul, măcar Acolo, unde-i este locul!
M
Mesagerul fraţilor despărţiţi Constantin HREHOR
R I A
N ăscut la Oprișeni, în fostul judeţ Rădăuţi, la
2 ianuarie 1947 – după doi ani de sovietizare
spornică a Bucovinei – și întors acasă, în lutul Părinţilor,
și ucraineană pentru școlile românești din pământurile
românești ucrainizate. E o realizare monumentală! Și de
aceeași înălţime este acţiunea sa statornică întru descope-
spre zilele Crăciunului, la 23 decembrie 2017, folcloristul rirea mormântului artizanului Unirii, Iancu Flondor, de
M O
și cercetătorul harnic Dumitru Covalciuc este ultimul la Maidanul Storojâneţului. Apoi alte trei curajoase iniţi-
plăieș luptător și apărător al Cetăţii românismului din ative: ridicarea unui bust al lui Ștefan cel Mare la Oprișeni
Nordul nostru legendar, ale cărui constelaţii se văd prin (sculptor D. Gorșcovschi, autor și al statuii adolescenti-
ferestre de sârmă ghimpată. Cu o activitate impresionan- nului Eminescu din centrul Cernăuţilor), organizarea pe-
M E
tă, de neînchipuit că ar putea încăpea într-un singur om, lerinajelor la Stejarul ștefanian din Codrii Cosminului și
Dumitru cel cu chip de vajnic ţăran intelectualizat, lo- înălţarea a trei cruci la Fântâna Albă în memoria tragicilor
goreic, șăgalnic, cu un profil amintitor de comicul Con- bucovineni seceraţi de gloanţe în 1941.
stantin Tănase, a avut rarisimă vocaţie de explorator: a 1. Covalciuc a mers pe drumul cărturarilor patri-
cutreierat toate satele „de dincolo”, a cules date, cântări, oţi Hurmuzăchești (v. scrierile lui: „Tinereţea lui Doxachi
versuri, istorioare, legende, mărturii devenind cu voia sau Hurmuzachi”, 2002 și „Eudoxiu Hurmuzachi, omul
N
fără voia sa etnologul reprezentativ al românilor despărţiţi providenţial al Bucovinei”, 2015) și pe cărările aposto-
de o ticăloasă frontieră. Covalciuc a pornit la drum, și lului de la Ilișești, părintele Simeon Florea Marian, care a
I
nu s-a poticnit niciodată, cu o misiune grea, pe care a cules fluturi și flori, triluri de zburătoare felurite, cântece,
înălţat-o, înnobilând-o cu o totală ardere a sinelui, cre- obiceiuri și datini, întruchipând un academician pe care
dincios dezideratelor „Daciei literare”, „Arboroasei” și Academia Română l-a cinstit de trei ori cu laurii ei.
„Junimii”, fondând și diriguind la Cernăuţi Societatea de 2. Covalciuc a cules și tipărit colinde, urături, cân-
Cultură Românească „Mihai Eminescu” (1989), Societa- tece de cătănie și nuntă, oraţii și bocete, povești, snoave și
tea Culturală „Arboroasa”, devenind un membru activ al legende – „comori folclorice din dulcea Bucovină”.
Societăţii Scriitorilor Bucovineni (1995), lăsând urme de Ne-am văzut de câteva ori la Cernăuţi, în vreme ce
neuitat în redacţia „Zorii Bucovinei” (1971 – 2004), în mă documentam pe arhivele din turla Bisericii francisca-
Institutul „Dimitrie Onciul”, în paginile revistelor „Mi- ne, unde de mare folos mi-a fost mijlocirea bibliografului
oriţa” și „De la Nistru pân’ la Tisa”, ori „Codrul Cosmi- cercetător Dragoș Olaru. În vremea când am citit uimit și
nului”, dar mai cu seamă în Almanahul „Ţara Fagilor” înfiorat inscripţiile amintitoare de oamenii mari ai Buco-
(1992), realizat doar de el singur, și Calendarele – în spi- vinei în cimitirul central Horecea, trist panteon care se tot
ritul vechilor calendare bucovinene – prin care a împlinit scufundă ca un Titanic, cu istoria noastră cu tot, cernit
un adevărat apostolat naţional. de o barbară nepăsare a „vremelnicilor vremelniciei” de
Covalciuc, precum cărturarii bucovineni din ve- acolo și de aici, de aici mai ales! Întâi am văzut cimiti-
chea Societate pentru Cultura și Literatura Română din rul alături de Ilie T. Zegrea care m-a găzduit după ce-mi
Bucovina (v. „La 80 de ani, Istorie și realizări”, C. Loghin, epuizam entuziasmul în nevrotice ore târzii așteptând să
Cernăuţi, 1943, o lucrare rară care ar trebui urgent reedi- trec din Bucovina în Bucovina, în ţara mea, o frontieră
tată), și-a dat bine seama că în contextul care a încorsetat care e păstrată parcă mai mult pentru veniturile ilicite ale
provincia după victoria Răsăritului, soluţia salvatoare nu vameșilor și ale contrabandiștilor de fum și scrum. Apoi
era alta decât tipărirea de manuale școlare în limba româ- am văzut cimitirul și, alături de Dumitru Valenciuc, veri-
nă (ce tristă istorie, și în zilele noastre, mutaţiile politice tabil istoric și cunoscător de Bucovină cât toţi universita-
impun o strategie asemănătoare, dacă nu cumva și mai rii la un loc, am avut o revelaţie unică și cutremurătoare:
fermă, căci limba română și școlile în limba noastră stau amândoi am cotrobăit câteva din sicriele încă păstrate în
sub ameninţarea desfiinţării!). Însușindu-și limbile străine subsolul Capelei Mitropoliţilor Bucovinei. Folosindu-ne
la Facultatea de filologie de la Universitatea din Cernăuţi, de o inestimabilă îngăduinţă, am coborât câteva trepte
D. Covalciuc a tradus 25 de manuale din limbile rusă sub capela măruntă. Beznă, aer usturător, mucegai. Sticle

golite, borcane, găleţi cu var, lopeţi. Câteva „embleme” ale contemporanilor lui care ar trebui reproduse în albu-
ruginite rezemate de zidurile umede – pe acestea, gravate me de specialitate, introduse în circuitul patrimoniului
câteva nume de ierarhi. Trei sicrie mari, încăpătoare, două cultural. Am fost surprins pe stradă de un trompetist și
suprapuse, unul alături, desfăcut. Scorojite, stacojii, cu un acordeonist – își duceau instrumentele în saci de piaţă,
ornamentaţii șterse, misterioase. Ne-am suflecat mânecile dar cântau tulburător. Dar mai ales de un violonist tânăr,
și am început să dăm deoparte lutul amestecat cu pietriș, de o virtuozitate diabolică, acompaniat de un ţambal de
cioburi de sticlă, paie, sârme, plastic. Arheologia noastră stradă tot atât de năstrușnic mânuit. E pe str. Cobilans-
presupunea răbdare, dar și grabă, nu cumva să ne găsească ka o excelentă statuie de metal reprezentându-l pe Don
cineva… profanând. Am găsit în acele grămezi de gunoi Quijote și o caleașcă de epocă, mai grea decât un tanc
– așa au ajuns raclele mitropoliţilor Bucovinei – câteva rusesc. Impresionantă este și Catedrala mitropolitană,
petice de brocard, vișinii, albastre, portocalii din veșmin- strașnic păzită de uriașa statuie a lui Eugenie Hacman.
tele lor de slavă. O, tempore! O, vanitas! Ni se explică Zic: nici nu putea fi alt vajnic ierarh paznic, atâta vreme
timid: sicriele au fost profanate de hoardele atee; probabil cât – e de văzut consemnarea lui Constantin Moraru în
că s-a furat ce mai era de găsit apoi resturile au fost arun- lucrarea autobiografică „Cursul vieţii mele” – în epoca
cate/ înstrăinate, apoi măturoaiele au adunat lutul și lăzile deznaţionalizării creștinilor li se spunea să renunţe la lim-
(sicriele) au fost folosite ca buncăre în care s-au pus de ba română căci numai limba rusă e cea care se vorbește în
toate, sticle de vodcă golite, capete de ţigări, frunze, vreas- rai. Colosală invenţie! Cum să nu se năruie de hohote Or-
curi, bulgări de ciment și alte nimicuri. Înalt Prea Sfinţiile todoxia? Cum să nu rămână după marii ei păstori altceva
Voastre nici de somnul bun al muritorilor de rând nu aţi decât „ziduri, ziduri, ziduri”, după vedeniile pitorescului
avut parte! „Precum în cer și pre pământ” nu-i de văzut monah Ilie Cleopa, fără hodină războindu-se cu papali-
în „sanctuarul” de sub altarul ortodox al modestei capele tatea și duhurile malefice omniprezente?! De văzut este
la care e-n slujbă un tânăr cuminte, surâzând trist, cu o și statuia Eliberatorului sovietic, paznic de pământ furat
imensă pădure de morţi împrejur, câștigându-și „pâinea și destin impus. De altfel statuia este o realizare sculp-
cea de toate zilele” nu din mila ocrotitoare a Bisericii și a turală de calitate, întrunind regulile proporţiei, are forţă,
cârmuitorilor ei, ci lepădându-și rasa și epitrahilul chemat stabilitate, un soclu cât un oraș – tone de gresie. Soldatul
de cioloveci să descarce un camion, să toarne ciment la se învăluie într-un steag triumfător, la picioare, sub ciz-
temelia unui gard ori să sape alături de ciocli alte gropi mele dominatoare are o cunună cu panglică de bronz cu
alături de cele ce sunt. inscripţii glorioase. Dar soldatul e singur, foarte singur.
M
Cu D. Covalciuc am fost și la anumite manifestări Nimeni din parcul fremătând de tinereţe, peticit cu oa-
în sala Societăţii pentru Cultură și Literatură, ocazii îm- meni bătrâni și nevoiași, cu români care și-au uitat limba
A
pestriţate cu anecdote ironice-aluzive, stropite din belșug maternă ori nu vreau să mai vorbească românește, nimeni
cu licori bahice – băuturi sălbatice întărite cu ardei iute –, nu se ridică de pe bancă să-i dea soldatului măcar o ţiga-
I
nefericit împrumut de la neamuri slave care au făcut multe ră, să-și alunge plictisul, să iasă din înţepenire, obligat de
nopţi lungi și au scurtat multe vieţi neîmpovărate de ani! jurământul cazon să nu se clintească de sub steaua roșie
R
Apoi ne-am întâlnit la Grănicești, unde au tot descins Ilie pururi trează și măreaţă.
T. Zegrea, Doina și fotograful V. Paladean, Vasile Tărâ- Tac alături de prietenul meu care-și saltă pe umeri
O
ţeanu și Dragoș Olaru, Alexandrina Cernov și Ilie Luceac. husa viorii; privim „orașul furnicar” dintr-un pervaz al
Prima oară am văzut un sat de peste graniţă cu hotelului „Kiev”: Ce capitală a avut Bucovina! Ce lume
M
mulţi ani în urmă. Rară ospitalitate: masă plină, sticle, strălucită, câţi corifei! Ni se face dor de Eminescu, de
acordeon. Și în dreapta mea… Drăgușanul Ion. Acum Porumbescu, de marii dascăli naţionali, de eroii Unirii.
E
îmi este familiar Cernăuţiul – am văzut Muzeul de Is- Ne înfrigurează numele lui Paul Celan, ne dor dangătele
torie, edificiul unic mauro-byzantin, Palatul Mitropoli- clopotelor românești pe ritmurile cărora citeţii, corul și
M
tan, Universitatea, Teatrul, Primăria, Casa Aron Pumnul, preoţii nu zic în cele care le zic niciun cuvânt din limba
Centrul Cultural „E. Hurmuzachi”, strada protipendadei română, din limba Cernăuţilor românești zidit din înţe-
și muzicanţilor de seară Olga Kobylanscka, Marele Parc lepciunea lui Alexandru cel Bun, din limba bunicilor de
„Sevcenko” sub ale cărui cupole cosmice, albastre, de sti- la Sinăuţi, Hliboca, Cernauca, Crasna, din limba părinţi-
N
clă, parcă staţii pentru sateliţi, se desfășoară extraordinare lor lui Dumitru Covalciuc de la Oprișeni!
spectacole de muzică și dans ucrainene și ale altor naţio- Dumitre, „iese luna din pomete”. Hai la colin-
I
nalităţi. Sunt în muzeu câteva lucrări ale lui Bucevschi și dat!…

AP O ST RO F
Corespondenţă şi corespondenţe Magda URSACHE
R eiau lectura tomului de 350 de pagini,

Corespondența Iordan Datcu și Constantin
Eretescu în scrisori. Prefață de Mircea Anghelescu, RCR
minică în biserică”, la vreme de schimonosire a istoriei.
Subcultura încalecă (e dur cuvântul, dar îl las așa) cul-
tura. Din Providence, ca și din București, se vede la fel:
Editorial, București, 2020, de la an 2013. Am oroa- a sabota cultura înseamnă a sabota propria identitate:
re, teamă de cifra 13. Dekatriafobia,cum se numește bugetul destinat culturii e scandalos de mic ( zero și),
boala asta, provine din ce mi s-a întâmplat în cel mai dubioasele privatizări ale instituțiilor de cultură nu con-
dureros an al vieții mele, 2013, când l-am pierdut pe tenesc, se fac schimbări de cadre din rațiuni politice, te-
Petru, împins în moarte după un control medical. leviziunile râd de cititori, iar cei care trăiesc pe telefoa-
Moartea i-a venit dintr-odată. L-au răpus și doctorii, ne sunt bucuroși că au scăpat de „zăbava” lecturii. Nu
și sistemul medical. Îi citesc acuma pe cei doi cores- s-a găsit decât o cântăreață să fie purtătoare de cuvânt
pondenți cu ochii lui și găsesc corespondențe în cores- pentru „domnul scluptor Brâncuși”? Zenovie Cârlugea
pondență. Multe. n-ar fi fost un bun ambasador pentru „marele polizor”,
În plin fenomen de dominație Facebook, cum îl numea cineva? Cântăreței de muzică ușoară i-i
Messenger, WhatsApp, Iordan Datcu și Constantin dat să cânte, croitorului să coasă, ar spune etnosoful
Eretescu ies de sub tirania rețelelor de socializare, anonim, cu un oftat. Cumințenia pământului n-a fost
prietenia trainică rezistând internetizării. Prietenul achiziționată de statul român, lipsind banii, asta ca să
bun se bucură de ce a făcut bun celălalt. Nu uită să se meargă în siajul fostei ministrese proletcultiste Câța
omagieze o aniversare, cu afecțiune admirativă. Și nu (cum o alinta Alexandru Balaci) Crăciun, care a refuzat
sunt „mesaje tipice” (Eretescu) de e-mailuri. Exilatul moștenirea Brâncuși.
C. Eretescu primește necesare „guri de aer de acasă”, Ni se spune că „afară” nu se cere Blaga; pe
de la București, de pe strada Străbună; I. Datcu e in- Camil Petrescu nu-l vor francezii, așa că exportăm
teresat cu adevărat de cărțile prietenului de peste mări cărți...minore, pe care merg critici angajați până-n
și țări. O recunoaște C.E.: „Sunteți, ca mai totdeau- prăsele, știind bine că de abilitatea campaniei (ca să
na, singurul om din țara asta a noastră care remarcă evit cuvântul propagandă) ține succesul. Chiar nu s-a
asemenea apariții.” Și-i vorba de cărți grele, greu de învățat nimic din creșterea și descreșterea oficialilor
scris, cărți- eveniment, pe teme ocolite, ocultate, re- comuniști? Și ce trecători au fost!
fuzate: crucea în obiceiurile creștinilor și „ierburile de Aroganța e soră bună cu ignoranța. În urmă
sub cruce” (sintagma lui Mircea Eliade), ceremoniile cu câțiva ani, o crainică vorbea de „bliuza lu Matiz”,
funebre antice, Delirul alb. Culorile doliului , despre crezând că Matisse e un mini-automobil. Într-o emi-
plânsul dacic la nașterea copilului, care se regăsește siune mai recentă, în care era vorba de Dumnezeu și
și la irlandezi, slavi, africani... Comparaison n’a pas Nefârtate, o teleastă sprâncenată era convinsă că-i vor-
raison? Ba da, studiile comparate au rost, numai că ba de Nefertiti. Ce mi-i Nefertiti, ce mi-i Nefârtatu,
nu sunt ușor de scris. Comparatismul li se pare uno- adică Dracu gol.
ra temă depășită. Pe Pavel Ruxăndoiu l-a deranjat și Eminentul editor Iordan Datcu (posesor al
aprecierea estetică a literaturii orale, intreprinsă de Pe- premiului Perpessicius, dar și altele, și altele) n-are cu-
tru Ursache. La rândul său, C.E. îl felicită pe editor la vinte bune pentru editorii particulari. Un exemplu? I.
apariția lui D. Caracostea, Mărturisiri literare în anii Oprișan a reeditat Credinți și superstiții ale poporului
1922-1933. O „cuviincioasă restituire”. român, din 1915, fără (sau cu?) știința reeditării lui I.
Cei doi prieteni își transmit știri despre eveni- Datcu. Și nu în una, ci în două ediții (scrisoare din 2
mente culturale importante: Cartea morților, tipărită de februarie 2013).
Romulus Rusan și Academia Civică. Îndemnarea lui Editorii „capitaliști” „tac mâlc”, fac schimbări
Const. Eretescu este: „să se citească duminică de du- neargumentate de texte sau și mai rău, îți strică edi-
ții trudite, neavând habar de ce înseamnă o stabili- cu motor, săltase pe vârful căpiței rimările următoare:
re de text. Cu proverbiala-i acribie, cărturarul Datcu „Foaie verde ca molidu/ De când a venit Partidu/ Par-
nu contenește să facă notele subsolice de îndreptare tidu muncitoresc/ Mă învață să citesc”. Mă îndoiesc (l-
a unor erori penibile. I-aș spune acțiunea buzdugan am avut profesor de Folcloristică) că PCR-ul l-a învățat
,dar Datcu folosește floreta polemicii. Încerc și eu o să citească, dar mai ales să scrie, așa cum i-o cerea fișa
adăugire: Traian Chelariu n-a fost, după pușcărizare, postului.
hingher, ci angajat în serviciul de deratizare. Avea de-a Terfeleala capodoperelor e în trend. Unul dintre
face cu șobolanii. O notație din Jurnal: „Dimineața, cele mai sufocante subiecte este interpretarea Mioriței,
deratizare, după amiază Verlaine”. ultimul venit în lupta cu balada-capodoperă fiind re-
Și am ajuns în 2014. Ambii corespondenți aș- prezentatntul OMS, Dr. Rafila.: „Balada Miorița e o
teaptă să treacă sărbătorile: „așa că ne putem întoarce baladă foarte frumoasă, singurul lucru care nu-mi place
la treabă” (scrisoare din 6 ian. 2014). Eretescu începe e că ciobanul (doctorul și-a asumat cacofonia, pesem-
anul cu Călătorie spre libertate de Nicolae Dima, lectură ne) scria doar scrisori de adio și nu făcea nimic să se
greu de suportat: „ m-am întrerupt de la toate și mă apere.” Domnule Doctor, vedeți-vă de viruși, vă rog!
concentrez asupra ei.” Închisorile politice erau pline de De unde oți fi scos că bunul păstor a fugit de luptă?
țărani care refuzaseră „colectiva”. Și da, pe priciuri erau Dimpotrivă. Ciobanul mioritic a fost om curajos, ne-
și țărăniști, și țărani, și social-democrați, și legionari. biruit nici de trădători, nici de moarte. Numai că a pri-
Mâncau aceleași „șapte bliduri cu nimic, șapte zile fără ceput că nu te poți apăra de ea cu ciomagul (nici s-o iei
hrană”(Radu Gyr). Numai că eroii anticomuniști con- la goană cu izoleta nu poți), ceea ce nu înseamnă că a
tinuă să fie trădați de Istorie. Țăranii vrednici au murit fost fatalist. A privit moartea în ochi „împăcat și tare”,
pentru palma lor de pământ; acum, sătenii dintr-o co- de la Sadoveanu cetire.
mună transilvană s-au trezit cu
satul furat cu tot cu vatră , în
procesul recuperărilor cu acte
false.
Sanda Golopenția-Ere-
tescu a donat, în februarie
2014, câteva obiecte de artă
populară strânse de echipa
Anton Golopenția. Din păca-
te, țăranul clasic a intrat și el în
muzeu alături de obiectele lui.
Folclor contemporan? Vorba
R O F
lui Petru Ursache: „Cum să-l

culegi când el nu există?” Pe
loc gol, la MȚR rulează filme
pro LGTB. Cât despre „mi-
nunatul domeniu al culturii
S T
populare” (C. Eretescu), el

este călcat în picioare de tot
soiul de neaveniți. La masă au
reapărut și focloriști ca I. Me-
O
ițoiu, vâlceanul intrat în an-

tologia rușinii cu „Eu îs’nalt,
A P
badea-i înalt/ Dar partidul și

mai ’nalt”. Vasile Adăscăli-
ței, culegătorul Plugușorului

Să nu-mi pierd încrederea într-un intello care Ce să rostim decât din psalmul 12 al lui David: „Vino
uzează de cuvântul laș când vine vorba de români? Iată în ajutor, Doamne, că se duc oamenii evlavioși, pier
cum le-a doinit Anonimul soldaților: „Așa nalți și sub- credincioșii dintre fiii oamenilor”.
țirei /De trece glonțul prin ei.” Și dacă istoricii postso- În încheiere, le urez, ab imo corde, cărturarilor
cialiști din școala Boia s-ar sprijni, cum cerea Pârvan, putere de muncă rodnică.
pe cei patru piloni: adevăr, obiectivitate, cinste, jertfă,
n-am de-construi cu atâta sârg imaginea unui popor N.B. Nu știu de ce Const. Eretescu n-a găsit
aflat mereu la răscrucea Imperiilor, iar Istoria nu s-ar pe nimeni (scrisoare din 12 octombrie, 2013) să-i dea
afla în stare de extremă urgență. adresa lui Petru Ursache. Probabil s-a adresat unui
Dar de câte ori n-a ajuns cultura noastră în stare bârlist sau o fi dat de acea influencer updatată, care, la
de alertă! Limba română devine, pe zi ce trece, o mare o sesiune științifică din Dobrogea, propunea sonor să
necunoscută. Adicția digitală nu favorizează exprima- nu se mai folosească vocabula țăran, ci fermier (profe-
rea corectă, nici „plăcerea de-a juca vorba”, proprie sorul N. Constantinescu mă poate confirma).
Sandei Golopenția-Eretescu. O trecere rapidă pe canale Cu bucurie întristată, am citit că, după mono-
televizuale și înregistrezi o stricare de limbă pe minut. grafia lui Iordan Datcu, C. Eretescu l-a văzut altfel pe
„N-ai cum”, ca să uzez de un parazit verbal aflat pe bu- Petru: „înțeleg durerea care-i încărca tăcerile” Și încă:
zele multora, altfel. Cineva ne invita în „raiul încălță- Petru Ursache, „una dintre figurile interesante, exotice
mintelor” (Stars); altcineva vorbea de suspecție pentru aproape, ale specialiștilor din sfera culturii populare”.
suspiciune ori lăuda o persoană „colaborativă” (Antena Da, Petru s-a ținut deoparte, dar exilul i-a fost aproape.
3). Cât despre politici, nimeni nu-i va face să uzeze Eretescu a dus „Fight” în exil, Ursache a dus Lupta
de regulile gramaticii. Sunt în divorț de ea, la notar. lui, în România. A avut parte (pentru că a știut car-
În subdialectul turcan se spune proroghează. Doamna te) de supraveghere Secu continuă, de persecuție, de
Armand a găsit soluția crizei demografice: pista pentru marginalizare, de sancțiune. Mai bine nu-și pierdea
biciclete va fi bună pentru ... procreere. Mițele bicicliste timpul făcând vreo 12 dosare pentru lectorate, de vre-
vor trece la înaintare. Una dintre ele, întrebată ce face me ce Adăscăliței era cumnatul temutului Mihai Ca-
când plouă, a răspuns: „Când plouă număr bani.” raman, generalul securist al rețelei franceze. Și nu mă
Ce fac cărturarii cât timp mai au la dispoziție? mai miră că, după 89, cuțitarii s-au regrupat. Cursul
Altă ieșire decât „să ne tragem spre cărți și scris nu de etnologie i s-a dat lui I. Ciubotaru, după pensi-
avem”, îi spune Sanda Golopenția- Eretescu lui Ior- onarea lui Adăscăliței; Petru Ursache a putut preda
dan, „drag domn Datcu”. Citesc și recitesc, își corec- Antropologie nu la Litere, deși conducea doctorate în
tează cărțile, fac adăugiri, scriu altele, „ca să le dea domeniu, ci la Facultatea de Filosofie și Sociologie,
drumul în viață” (C. Eretescu). Una după alta. Cu alt datorită decanului Nicu Gavriluță. Cuțitarii au ținut
cuvânt: supraviețuiesc în postmoralia, în exil sau în să-l evacueze din biroul strâmt pe care îl împărțea cu
R O F
exilul interior. Măcar nu mai trăim/suferim/murim în alți trei profesori, printr-un ordin emanat de decanat.
gulag, măcar nu ne mai culege duba pe care scria PÂI- Ordin nu în unul, ci în vreo 6 exemplare. Aveau hâr-
NE, ca pe părinții noștri. Iar scrisul e „viața adevărată” tie de tocat sau erau deranjați de studenții care stăteau
și pentru mine. la coadă pentru bibliografiile lui Petru Ursache?
În 2015, Iordan Datcu a publicat la Eikon o N-am să-i uit mâhnirea cu care, trecând prin
S T
monografie intitulată simplu, sobru: Petru Ursache. Și dreptul Universității iașiote, se uita la geamul lui de la
a scris despre toți Etnologii de dincolo. Superb titlu. etaj, unde rămăsese floarea, trandafirul japonez neu-
Poate că de dincolo vor veghea satul pe care popa Ta- dat, neîngrijit. Când m-au eliminat de trei ori în doi
bără punea epitaf la ProTv, înștiințându-ne zâmbito- ani de la catedră și de la Institutul „Philippide” (șef
O
riu că nu mai există sat, ci sate. de sector Dan Mănucă, șef de Institut stalinistul Al.
„Ce se întâmplă, îmi tot spun, dacă, după toate Teodorescu), Petru m-a încurajat „Da, dar tu ai floa-
A P
câte se întâmplă de două mii de ani, Iisus refuză să rea”. Floarea era ce considera el, generos și optimist,
mai învie, să mai aibă de-a face cu noi? Ce ne facem?”, talentul meu de prozatoare. Sper ca acolo unde este
întreba C. Eretescu în scrisoarea din 25 aprilie, 2008. să-i înflorească mereu și mereu trandafirul japonez.

O P I NI I Petru URSACHE Războiul icoanelor

pe ecran postmodern
Fiecare pictor visează să picteze zidurile unei Olimp, să străjuiască de sus capitala arhipelagului, iar
biserici, biserica sa”. Roma și-a căpătat faima de „cetatea celor șapte coli-
Ștefan Arteni ne”. Nimic mai firesc, odată cu avansul urbanizării, ca
vestita catedrală a Sfîntului Petru din Roma sau Notre
A intrat în tradiţie: cercetarea artei religioase

să fie îndreptată, prioritar, spre vizionarea
ansamblurilor arhitectonice, spre identificarea stilu-
Dame din Paris să fie integrate în ansambluri arhitec-
tonice, numite, în terminologie curentă, „pieţe”. Așa
că arhitectonicul nu ceda un pas, fie și în detrimentul
rilor, spre consemnarea proceselor de autonomizare religiosului care, de fapt, i-a dat naștere. Oamenii de
a formelor. În accepţiunea răsăritului bizantinizant, cultură au urmat același curs al istorierii, urbanizarea
asta se numește deconstrucţie, ca să nu spun mental fiind sigla culturalului, a competiţiilor stilistice între
schismatic, iar în Vestul mai dinamic și mai puţin grupuri și școli, predispuse pentru rupturi și inovaţii.
contemplativ, diversificare, inovaţie, modernizare. Un istoric al artei ca Elie Faure consacra Bizanţului
Oricum, arhitectonicul „primează”, celelalte arte re- mai puţin de 20 pagini dintr-un total de aproximativ
ligioase, muzica, pictura, omiletica, fiind considerate 2000. Autorul considera bizantinismul doar o simplă
„de interior”, de podoabă, spre mulţumirea văzului și „supravieţuire a spiritului grec”, în forme contorsio-
a auzului. În fond și în totalitate, ele aparţin liturgi- nate și căzute. Nu ţinea cont de durata lui glorioasă,
cului, inclusiv arhitectonicul. Planul de bază, treflat, de mai bine de o mie de ani, ori că reprezintă un stil
despărţămintele canonizate: pronaos, naos, altar, prin de viaţă și de existenţă profund diferit de cel ateni-
urmare luate de jos în sus, se așază ca „trepte de înăl- an, că s-a întins și asupra Vestului romanic pe care
ţare” cu deschidere evidentă spre cupolă, după care se l-a luat în stăpînire cîteva secole și l-a însămînţat cu
conformează în ritm și în glas toate artele chemate să capodopere general apreciate. Marea eroare a lui Elie
dea înfăţișare locuinţei lui Iisus Hristos, ca și a omului Faure și a celor care l-au urmat s-a datorat manierei
îndumnezeit. În vechimea vechimelor, lăcașul de cult rigide de a compara direct și cu intenţii reducţioniste
se întruchipa începînd cu alegerea ritualică a locului, a stilul dorian, în distincţia lui antropocentristă, cu un
meșterilor, procurarea materialelor. Lemnul, de pildă, imaginar de esenţă religioasă, teocentristă. El căuta
era adus de departe; și nu orice lemn. Documentele semne din Fidias și se arăta nemulţumit că peste tot
mitologice depun mărturie în legătură cu hotărîrea lui dădea de chipuri „întunecate”, „barbare”, lipsite de
Solomon de a cerceta codrii Libanului pentru con- sens. „Spiritul lui Fidias s-a întors în groapa comună”,
strucţia Templului sacru: acolo erau tăinuiţi trei arbori constata Elie Faure. Nici Gheorghe Oprescu, alt autor
minunaţi care au răsărit din căpăţîna lui Adam. Unul de istorie a artei format în preajma lui Elie Faure, nu
dintre ei a fost folosit de înţeleptul rege (și la carpatici zărea în bizantinism decît forme specifice arhitecturii,
intrase în legendă „biserica dintr-un lemn”, bine cu- sculpturii, picturii, toate separate, conform celor trei
noscută pînă în timpurile noastre), al doilea a devenit capitole din Manual de istorie a artei (Editura „Me-
„lemnul Crucii” pentru patimile mîntuitoare ale lui ridiane”, București, 1985, p. 136-180). Icoana lip-
Iisus Hristos, iar al treilea a rămas învăluit în taină ca sește din comentarii; este redusă la reprezentările în
axis mundi. Se înţelege de la sine că orice înfăţișare mozaic, pentru a se face asocieri convenabile cu arta
arhitectonică de interes general a depins multă vreme medievală apuseană. Un autor dintr-o generaţie mai
de imaginarul mitic și de înalte năzuinţe religioase. nouă, Charles Delvoye se oprește cu mai multă apli-
Am citat doar un aspect din varianta mitică a caţie asupra valorilor artei bizantine (Arta bizantină,
arborelui cosmic. Dar gîndirea în imagini s-a păstrat Editura Meridiane, București, 1976, 2 vol.), dar cu
vie și în epocile istorice, ale urbanizării. Pericle a con- atenţia îndreptată spre monumentele de arhitectură
struit templele închinate panteonului zeiesc pe divinul și spre mozaicurile existente, cu toatele, în spaţiul ves-
tic. Cu același interes se reţine și Iconoclasmul bizantin tradiţia picturii militante din vremea lui Ștefan cel
de André Grabar („Meridiane”, București, 1991), dar Mare, Neagoe Basarab și Petru Rareș” (lucr. cit., p.
pentru latura istorică, așa cum sugerează și titlul, de 95). Continuităţi după continuităţi și „Bizanţ după
bătălie și de izbîndă a icoanei, ca un cîntec de lebădă Bizanţ”. Ţările române erau împînzite de șantiere
al ortodoxiei. monastice. Avea să urmeze Pictura murală din Ţara
Cu Vasile Drăguţ, Virgil Vătășanu, Corina Ni- Românească în veacul al XVI-lea de Carmen Laura
colescu, cercetarea începe să capete, pe teren româ- Dumitrescu (Editura Meridiane, București, 1978,
nesc, aspecte mai analitice. Pictură murală poate să 121 p.), cu atenţie specială asupra programelor icono-
însemne și iconografie, axată pe teme noutestamen- grafice de la Cozia, Tismana, Snagov. La Horia Ber-
tare, în serii de portrete, de mucenici, evenimente nea sunt decupate, în joacă stilistică, pridvoare, stîlpi
treimice. Este vorba, înainte de toate, de ansambluri de susţinere, bolţi, obiecte de cult, fin caligrafiate, în
picturale. „Coborînd la nivelul picturilor ce decorează unde cromatice și în nuanţe de albastru, verde, roz,
pereţii naosului – încăpere în care programul icono- cafeniu. Sub semnul acestora se „traduce” Tatăl nostru
grafic, direct corelat cu formele arhitectonice, are un și Crezul în mai multe limbi (Humanitas, București,
pronunţat caracter demonstrativ –, vom nota în pri- 2000). Troiţa, Crucea și Cupola însoţesc versurile din
mul rînd vădita importanţă acordată patimilor. Ciclul Arta realului, o plachetă semnată de un poet religios
narativ începe cu colţul de sud-est de lîngă altar, se (Editura Militară, București, 1998). Sunt mai curînd
desfășoară pe peretele sudic, trece pe cel vestic și apoi exerciţii de stil, de întîlnire fericită a poeziei cu grafi-
pe cel nordic, în regim continuu cu aspect de friză, ca, sub înrîurirea sentimentului religios.
compartimentarea aparentă decurgînd din schimbă- Pe acest fond de încercări și incertitudini se în-
rile de planuri ale pereţilor” (Vasile Drăguţ, Dobro- scriu lucrările de strictă specialitate ale lui Sorin Du-
văţ. Editura Meridiane, București, 1984, p. 14). Sunt mitrescu, ample și ambiţioase, cercetările fiind luate de
încercări de identificare, de recunoaștere. Un studiu la capăt și în discursivitatea lor istorică. Am în vedere
consistent, datorat tot lui Vasile Drăguţ, găsim în vo- Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc (Editura
lumul colectiv: Pictura românească în imagini (Editu- Anastasia, București, 2001, 396 p.) și Noi și icoana.
ra Meridiane, București, 1970, pp. 7-104). Este una 31 + 1 iconologii pentru învăţarea icoanei (Fundaţia
dintre primele exegeze de ansamblu, de bună calita- Anastasia, București, 2010, 714 p.). Ambele pledează
te, în formularea judecăţilor estetice și cu deschideri pentru recuperarea icoanei ca artă distinctă, care înfă-
oportune, de care a știut să beneficieze generaţia ime- ţișează după canoane și erminii faptele minunate ale
diat următoare, în frunte cu Horia Bernea. Se vorbeș- Sfintei Treimi, întru salvarea și îndumnezeirea omu-
te despre șantiere monastice, despre școli de pictură, lui. Dacă Vasile Drăguţ avea revelaţia programului
despre arta icoanelor, despre grupuri de meșteri intraţi iconografic „direct corelat cu formele arhitectonice”,
în memoria istoriei și în legendă. „Marele ansamblu fie și la modul spectacular și „demonstrativ”, Sorin
monastic de la Horez, cel mai complex și mai întins Dumitrescu pune în dialog cele două arte, dispuse
din ţară (1691-1703), cuprinzînd mai multe biserici să se unească pe calea aceluiași adevăr de credinţă și
și schituri, a constituit o adevărată pepinieră artistică, de expresivitate. Spre deosebire, forma triumfătoare
pe șantierul său formîndu-se constructori, cioplitori în sine, cum ar fi turnul săgeată, în gotic, ori statu- I
în piatră și, mai ales, pictori, care, ulterior, vor deveni eta adăpostită împărătește în nișă se individualizează
emisari ai stilului brâncovenesc, ajuns aici la plenara pînă la desprinderea aparentă de ansamblul unitar, cu
N I
lui maturitate. Biserica mare, principalul monument orgoliu și semeţie, note stilistice specifice apusenilor.
al ansamblului, a fost pictată, în anii 1693 – 1694, Un titlu din sumarul cărţii Chivotele lui Petru
de o echipă de meșteri: Ioan, Andrei, Stan, Neagoe, Rareș, anume Ignorarea relaţiei dintre iconografia exte-
P I
Ichim, în fruntea lor aflîndu-se Constantinos. Avînd rioară și cea interioară, deschide o perspectivă nouă și
a decora un edificiu de mari proporţii, care trebuia deosebit de promiţătoare în abordarea artei religioase,
să exprime puterea și năzuinţele ctitorilor, echipa în latura ei iconografică. Din citatul amintit s-a văzut
de pictori a elaborat un program iconografic parti- că Vasile Drăguţ, ale cărui merite sunt de necontestat,
O
cular, cu implicaţii ideologice speciale care reînviază pune în relief forţa de acaparare a programului icono-

grafic. Acesta se revarsă pe toată suprafaţa arhitecto- se generaţia interbelică a lui Ch. Diehls și a lui I.D.
nică, regăsindu-se ca acasă chiar și în zonele care par Ștefănescu era un reper recognoscibil de la distanţă,
I I să-i fie mai puţin avantajoase. Orice ungher se însu- ca să se distingă de orice suprafaţă pictată, în chip de
fleţește, capătă sens și strălucire din momentul în care frescă narativă, de icoană ori de tablou muzeal. Era
se face simţită mîna inspirată a maestrului. Dar acesta perioada cînd „numeroși savanţi de renume mondial”
I N
este doar începutul unui parcurs mai lung și glorios. descopereau legăturile iconografice și stilistice între
Tema corespondenţelor pe o suprafaţă mai întinsă și, bisericile argeșene ori bucovinene cu „anumite mo-
mai ales, unind interiorul cu exteriorul spiritualizează numente constantinopolitane.” Așadar, semnalul de
P
peretele, piatra, materia; construcţia întreagă tinde să recunoaștere s-a dat tot din Vest.
se înalţe în lumină și să devină într-adevăr cerească. Din motive de strategie a cercetărilor, invoca-
O
Asta pentru că artistul pornește de la imaginea an- rea chivotelor favoriza încercarea de identificare și defi-
samblului cosmic al Sfintei Treimi, după un program nire a originalităţii imaginarului iconografic bizantin
destul de bine luat în stăpînire, lăsîndu-se condus de în general și voroneţean în special. În accepţiune ori-
logica asocierilor și a corelaţiilor pînă în cele mai mici ginară, vechitestamentară, chivot înseamnă esenţa Le-
amănunte. Altfel spus: „Înainte de a parcurge pînă gii, semnul legămîntului dintre Iahve și poporul său
la capăt semnificaţiile morfologiilor iconografice, pe care l-a așezat în ţara făgăduită, peste alte neamuri
înainte chiar de a înţelege limpede de ce este vorba, luate, apoi, în prigoană. În fapt, chivotul (imaginea
un artist a cuplat deja semantic interiorul pictat cu templului în miniatură) a fost călăuza lui Moise și a
pictura exterioară; aceasta – datorită faptului că men- Leviţilor în lunga lor peregrinare de 40 de ani. Dată
talul său este format să acorde întotdeauna întîietate fiind cutezanţa intreprinderii, autorul Chivotelor se
relaţiei dintre componentele unui ansamblu și abia în crede îndreptăţit să precizeze, într-un capitol conclu-
al doilea rînd să perceapă perimetrul și relieful vizual ziv, contribuţia proprie pe care și-o asumă pe puncte:
al părţii, al fragmentului, al secvenţei” (Chivotele lui „Cea mai importantă descoperire, în jurul căreia pivo-
Petru Rareș, p. 38). tează întreaga lucrare de faţă, este identificarea Vedeni-
S-a preferat epoca lui Petru Rareș și a mitro- ei asupra Infricoșatei Judecăţi a Sfintului Ierarh Nifon,
politului „iconograf ” Grigorie Roșca pentru că repre- Episcopul Constanţianiei (sec. IV), ca unică sursă,
zintă un moment memorabil în istoria experienţelor unic fundament scripturistic și unic text-model pe
artistice tipice Răsăritului european. Cele două perso- baza cărora au fost elaborate arhitectura și chivotele
nalităţi, rude apropiate, amintesc de „fraţii gemelari” rareșiene. Cu alte cuvinte, chivotele nu sunt produsul
din legendele mitologice, bine cunoscute în arealul sintezei mai multor surse scripturistice, nici al imagi-
carpatic de odinioară, un domnitor evlavios și un naţiei vizionare a autorilor, ci nu fac altceva decît să
mare preot, mesager al divinităţii. Ei și-au unit efor- reproducă simbolic edificiul transcendent din vedenia
turile pentru a da o nouă strălucire chipului iconogra- Sfîntului Nifon al Constanţianei, culeasă de ctitor din
fic îndătinat, ilustrare a continuităţii, la cîteva sute de marea Tradiţie hagiografică a Bisericii Nedespărţite.
ani de la marea schismă (1054), cînd arta apuseană «Dumnezeescul palat» al Împărăţiei cerurilor prezent
apucase pe calea laicizării încă din duecento și se putea în sfînta naraţie a vedeniei este deci modelul ceresc
mîndri cu marii maeștri ai Renașterii. Cu siguranţă care a stat la baza redactării arhitectonicii și icono-
că și incursiunile devastatoare ale cruciaţilor, urma- grafiei chivotului ecumenic” (Sorin Dumitrescu, Chi-
te de căderea Bizanţului, au avut efecte pe măsură votele lui Petru Rareș și Modelul lor ceresc, lucr. cit., p.
în agravarea rupturii Est-Vest, în acutizarea stării de 306 – 307).
schismă, în destructurarea stilistică a canoanelor artei. Așadar, cercetarea se desfășoară în doi timpi:
Imperiul a căzut, spre bucuria vrăjmașilor, și dintr-o descoperirea „documentului scripturistic” potrivit că-
parte, și din alta; monarhii bizantini s-au stabilit de- ruia s-a desfășurat programul iconografic și decripta-
ocamdată în Crimeea. Dar arta și-a găsit sălaș ideal rea, cu erminia în mînă, a ansamblurilor pictate în
în bisericile din nordul Moldovei, graţie eforturilor chip de icoane distincte (Cina cea de taină, Duminica
„fraţilor gemelari” și, în mare parte, ale maeștrilor ico- Floriilor, Drumul Crucii, Învierea, Cincizecimea, Ador-
nari. Faimosul „albastru de Voroneţ” care entuziasma- mirea Maicii Domnului) sau în formă asociativă, pe în-

tinderile interior-exterior. În fapt, înseși dumnezeirea, că, deocamdată, e un prim volum. Nu se știe exact
în măreţia ei treimică, însoţită de sfinţi și de îngeri, de la cine/ce se referă „noi”. Oricum, textul întreg este
mucenici și de martiri se întruchipează pe ambele feţe străbătut de o lungă suită de retorisme și de secvenţe
ale lăcașului divin, însufleţindu-l, ca, la rîndu-i, să ne polemice (în nume propriu, în numele iconodulilor
însufleţească și pe noi prin imagini ideale și modele dintotdeauna?), motivate de destinul precar al icoa-
morale. O minte pătrunzătoare le înţelege. Tocmai de nei, provocat de ceea ce se numește „marea schismă”
aceea dreptarul iconografic se întemeiază pe vedenii (1054), întărită de mișcările eretice care s-au succedat
care răscolesc sufletele alese. Nu este o născocire te- secol după secol.
oretică, ne asigură Sorin Dumitrescu. Dacă surprin- Și cum Biserica este Una, Treimică și nedes-
dem unele „prelucrări”, ca în cazul ctitoriilor rareșene părţită, strădania autorului a fost să semnaleze cauza
ori al celor dependente de șantierele de la Tismana, cauzelor, adică arhetipul dreptarului călăuzitor pentru
Cozia, Snagov, Horez, se face în puterea Duhului orice iconar, pregătit după îndelungă meditaţie și îm-
Sfînt și cu răspunderea unor clarvăzători, asemenea bunătăţire sufletească, să urce pe schele și să pună în
„fraţilor gemelari”, Grigorie Roșca și „ruda sa”, Petru imagine colorată istoria mîntuirii omului. Un promi-
Rareș; înconjuraţi, la rîndul lor, de echipe de meșteri, ţător punct de plecare îl constituie ceea ce s- a numit
înduhovniciţi și ei, calfe și zidari, cîntăreţi și pictori. „icoana nefăcută de mîna omului”, adică Năframa
Biserica se înalţă în văzul și în auzul tuturora. Ea se Regelui Abgar sau Sfînta Mahramă. Despre ea găsim
reconstruiește, neîncetat, în slujbele de duminică și însemnări în Istoria bisericească a lui Eusebiu din Ce-
de peste an, în aceleași ritmuri de stihare, imagini și sareea, intrate în legendă și transmise peste veacuri.
acte liturgice, după îndemnuri benefice din preajma Dionisie de Furna le utilizează în Erminia de pictură
departelui-aproapelui. Aici nu se întrevăd semne ale pentru pregătirea ucenicilor iconari. M-am folosit de
artei în accepţiune obișnuită. Receptarea și valorizarea aceste date în lucrarea mea, Mic tratat de estetică teo-
reclamă un instrumental adecvat iar interpretul, pen- logică (ediţia întîia 1999, următoarea în 2009), ob-
tru a fi credibil, își asumă o răspundere grea și dificilă. servînd, printre altele: „După același model au apărut
și alte imagini iconografice. Cea mai cunoscută este
* Mahrama Sfintei Veronica. A luat fiinţă asemeni icoa-
În Noi și icoana este preluată experienţa din nei din Edesa (a Regelui Abgar): în urcuș pe Golgota,
Chivote într-un registru lărgit și într-o retorică mai Iisus este întîmpinat de o femeie simplă, Veronica.
aprinsă. Studiul din 2001 (Chivotele lui Petru Rareș Aceasta îi dă o pînză să se șteargă și să se răcorească;
și Modelul lor ceresc) are un caracter secvenţional, de pe ea se imprimă Sfîntul Chip” (Mic tratat de estetică
luare în stăpînire a domeniului pictural, din interese teologică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009, p. 195).
teoretice, de bibliotecă; pe cîtă vreme Noi și icoana se Așadar, teologia icoanei a fost prefaţată de legendele
deschide cu toată hotărîrea, după experienţa dobîn- sfintelor mahrame și s-a bucurat de largă susţinere,
dită anterior, în direcţii cu lungă bătaie, spre identifi- fără întrerupere, în diverse compartimente ale vieţii
carea programului iconografic fundamental și specific clericale. Sorin Dumitrescu reînnoiește problematica
întregului bizantinism, de la Est la Vest, între munţi și pentru utilităţi practice, de șantier monahal:
mări. Este și un prilej de abordare analitică a capodo- „Zugrăvind Chipul Domnului, iconarul re- I
perelor plastice, a icoanelor, capete de serie, realizate produce plastic modul în care Hristos se zugrăvește
de-a lungul vremurilor și pe multele și vestitele șantie- pe Sine prin mîna Lui. Este nelaloc să ne închipuim
N I
re monahice. Autorul dovedește în această privinţă, ca Raiul sau Împărăţia cum vrem ori cum ne imaginăm,
și în altele, mare competenţă profesională, un spirit de adică în afara formelor în care Raiul și Împărăţia se
observaţie foarte exersat, un limbaj cultivat prin lec- lasă zugrăvite. Persoanele dumnezeiești știu cînd
P I
tură intensă, prin meditaţie pătrunzătoare, la obiect. ne pregătim să le zugrăvim; intenţia li se transmite
Cartea este destinată învăţămîntului, înainte de toate, dinainte, ca o atingere rapidă și ușoară, exact ca bi-
după cum rezultă din dezbaterea problemelor de fond, ne-cunoscuta atingere a lui Hristos de către femeia cu
dar și din formularea cuprinsă în titlu: Noi și icoana scurgere de sînge (cf. Mat. 9, 20-22); dacă vrem să le
O
(1). 31 + iconologii pentru învăţarea icoanei. Se pare facem icoana, intenţia le smulge și putere. Mai mult,

se întîmplă să trezească în iconar însăși voia liberă de Mahramă a stat adăpostită în zidul unei biserici atîta
a le face icoana. vreme cît a durat războiul icoanelor, deci cîteva secole.
I I Iconografii sunt fideli textului unei vedenii sau Acolo a născut dublete devenite și ele celebre. Chivo-
unei răpiri, fiindcă respectivele închipuiri nu-i aparţin tul rareșan a fost translat în vedenie și apoi transpus
sfîntului, ci Domnului. Domnul le-a transcris în ter- în lucrare, după regulile modelului ceresc. Nu numai
I N
menii noștri” (Noi și icoana ..., p. 66 - 67). Sf. Nifon a fost hărăzit „să vadă” biserica miniaturată,
Sunt fraze de veritabilă erminie, pentru că Noi chivotul. Iisus Hristos a împărţit cu generozitate darul
și icoana se vrea să fie și povăţuire pentru tinerii din creaţiei în diferite forme și chipuri, de la sfinţi la meș-
P
săli ori de pe șantiere. Uneori povăţuirile iau forma teri, de la pictori la cîntăreţi sau predicatori. De la ve-
paginilor de tratat didactic, alteori de judecăţi afo- denie la meșteșug inspirat, cu dăruire, gama e întinsă.
O
ristice și sentenţioase. Pentru primul caz: „Fiind chip Între aceste cadre-repere își plasează Sorin Du-
dogmatic (al unui sfînt, eveniment, praznic împărătesc mitrescu secvenţele analitice cuprinse în ampla sa
ș.a.m.d.) icoana este simultan arătare (metalingvisti- lucrare, Noi și icoana. „Modelul” trece în „vedenie”,
că) a chipului și definiţie (dogmatic teologică) a ară- Chipul imprimat pe sfînta mahramă cunoaște ipos-
tării chipului. Peste tot, și liturgic și ecleziologic și în taze iconografice răspîndite în toată împărăţia artis-
învăţămîntul bisericesc, rolul icoanei este instrumen- tică a răsăritului ortodox. Vedenia (- arătarea) de la
tal, de interpret după chipul și asemănarea omenităţii Mamvri a intrat în tradiţie prin forma închipuită de
Domnului – divino-umană și proniatoarea Cratimă Teofan Grecul și stilizată de Rubliov; Cincizecimea de
ivită între noi și Dumnezeu” (Idem, p. 28). Pentru la Monreale s-a universalizat și ea în spirit și în ca-
al doilea: „Teologia harismatică premerge icoanei iar non, semn că Apusul se dovedea productiv în partea
icoana precedă teologia învăţămîntului știinţific uni- lui bizantinizată, pînă în Duecento; Theotokos intrase
versitar” (Ibidem). Și: „O icoană a cărei asemănare nu în topul programelor iconografice, în toate cele trei
trimite la prototip, ci la ea însăși, este idol, iar cin- întruchipări canonice, la fel de îndrăgite și de cele-
stirea acestuia devine automat un blasfem” (Idem, p. bre; după cum Fecioara și Preotul Zaharia (Curtea
59). Este un avertisment, ca multe altele, destinat să de Argeș), Hristos Arhiereu (Muntele Athos), Schim-
preîntîmpine căderea în erezie. Sub pretextul evocării barea la Faţă (Creta), Răstignirea (Georgia), Intrarea
mahramei lui Abgar se formulează regula: „Zugrăvind Domnului în Ierusalim (Sinai), Coborîrea de pe Cruce
Chipul Domnului, iconarul reproduce plastic modul („icoană valahă”) și multe altele dădeau măsura răspîn-
în care Hristos se zugrăvește pe Sine prin mîna lui” dirii imperiale a artei bizantine, cît și individualitatea
(Idem, p. 66). ei stilistică de necontestat. Chiar și opere iconografice
Icoana, psalmul, condacul, omilia (aceasta din ca Intrarea Domnului în Ierusalim (Palermo), Sfînta
urmă: arta de a transforma cuvintele rostite de sus, Treime (Monreale), Pietà (Avignon), Logosul întrupat
din amvon, în hrană de suflet) sunt forme ale gîndi- și cuplul primordial (San Marco – Veneţia), mandro-
rii în imagini în înţelesul general și, mai ales, special. lele arhitecturate de la Cluny și Bourges depun măr-
Se disting prin facultatea de a adera deschis la diverse turie în legătură cu izbînda icoanei în eonul ei istoric.
registre ale axiologicului. Dar pentru recunoașterea Autorul consacră problemei multe capitole, înscrie în
lor în cămara sufletului sunt necesare instrumente ale dezbatere teme de interes acut pentru diverse catego-
teologiei liturgice. Să înţelegem că modelul arhetipal rii de cititori, găsește mai de fiecare dată răspunsuri
(mahrama) și vedenia reprezintă repere decisive. Ni se întemeiate și incitante. Reţin din mulţimea de titluri
spune că Iisus Hristos este primul iconar și că de la și subtitluri: Caracteristicile modelului iconic înnoit și
el pornesc permanent energiile rînduite în canoane și treptele plinirii lui iconografice, Rolul și funcţia parti-
reguli de compoziţie. Dar nu oricine se dovedește a turii teologice în „redactarea” chipului iconic, Tăria nu-
fi vrednic să recepteze îndemnurile diriguitoare, doar melui inscripţionat și puterea chipului iconic zugrăvit,
persoane intermediare, înduhovnicite, iniţiate. Abgar Chip iconic și chip euharistic, Canon și dreptar, Cano-
a primit mesajul divin (mahrama cu funcţie terape- nul 82, Quinisext și debutul erei modale, Suger, arti-
utică, deocamdată, nu teologico-estetică) printr-un zanul iconoclasmului occidental și caracteristicile gotici-
trimis regal, Anania, pictor și el. Mai apoi, Sfînta tăţii, Contrareforma și oferta ecumenică a Mușatinilor,

Modele de gîndire iconică: profeţia proorocilor, vedenia sau cap. Definiţia timpului în icoană (pp. 231 – 247).
sfinţilor, parabola evanghelică, vestirea apostolică, sin- Se cunosc mai multe modalităţi de abordare a timpului,
tagma teologică, apoftegma patristică, etc. Am înșiruit argumentate și credibile în laturile lor specifice: în mi-
cîteva teme justificabile pentru un tratat introductiv tologie, în etnologie, în cultura savantă. Pentru aspectul
în teoria și practica iconografiei. religios al problemei, se ia ca pretext de meditaţie „cuti-
Și tot așa: Sf. Pavel s-a aflat în faţa Chipului, a uţa de lucru a Mariei”, un șablon convenţional. Așa se
„modelului”, asemenea celor trei apostoli prezenţi la întîlnește, într-o „clipă repede”, timpul etern, stăpînit
minunea „schimbării” de pe Munte. Dar lumina cea de imaginea arhanghelului vestitor, cu prezentul limi-
neapropiată i-a ţinut la distanţă cu grandoare și cu tat la o secvenţă domestică de lucru, ca să se deschidă
strălucire orbitoare, așa că s-au făcut simţite doar vo- spre eternitate. Ubicuitatea din mit ori cronologia din
cile, a Tatălui, în primul caz, a Fiului, în al doilea. Din ordinea calendaristică și filosofică sunt sfîșiate. În Pra-
acel moment, apostolul neamurilor și-a croit existenţa gul (pp. 247 – 266), dimensiunea spaţială a icoanei își
întru slujirea Chipului, a ceea ce „a văzut” real și viu găsește o interpretare mai mult decît interesantă, lăsînd
după urcușul mistic pînă la cel de al treilea cer. A vă- în urmă receptarea reducţionistă prin categoriile de bi-
zut lumina, a auzit glasul, ceea ce înseamnă mult mai sau tri-dimensionalitate: „Oricine contemplă spaţiul
mult decît vedenie. Iconarul, la rîndul său, se bucură icoanei și modul reprezentării formelor din cuprinsul
de putinţa de a-i fi accesibilă doar vedenia, pe care o acestuia observă că marginile arhitecturilor, liniile de
slujește cu har și îndemînare. Dacă ar fi să vorbim în contur ale diferitelor obiecte sau direcţiile peisajului
termeni socratici, vedenia ar fi proiecţia directă asupra nu se strîng ordonat înăuntru imaginii, într-un singur
unui tipar, ca apa vie într-un vas; iar icoana, proiecţia punct de fugă, cum se întîmplă în tablourile obișnuite,
răsfrîntă a modelului, pe care meșterul inspirat o tran- ci par să se întîlnească în afară, pe o linie de orizont
spune după noima canoanelor re-însufleţite. Sau, cum nevăzută, imaginară, situată dinaintea icoanei. Această
spune autorul despre iconar, într-un capitol destinat reprezentare spaţială care folosește principiile și traseele
instrumentalului terminologic: „... modelul lui este constructive ale perspectivei liniare, inversîndu-le ros-
vedenia” (p. 38). Se pregătește intens, dar se distinge tul, este una dintre cele mai importante caracteristici
și prin înzestrări deosebite: „Pictorul bizantin trebuie «stilistice» ale artei icoanei. A fost botezată de opinia
să fie o persoană îmbisericită, să fi trăit ambianţa li- comună «perspectiva inversă», definiţie devenită unul
turgică și simţirile înţelegătoare «activate» de aceasta. dintre poncifele teoretice ale studiilor dedicate stilu-
Numai așa poate ști unde să pună accentele în lucrare, lui iconic, preluat cu entuziasm de toţi comentatorii
pe umerii cărei componente să lase responsabilitatea de specialitate” (p. 247). Icoana tipică este Coborîrea
unităţii iconografiei, în seama cui să pună relieful vi- în iad (Sinai, Novgorod, Decani-Serbia). Iisus apare
zual al uneia sau alteia din părţile frescei” (p. 49). A ști în spaţiul ușii zdrobite, călcînd pe ea ca pe prag. La
înseamnă a fi o personalitate, a avea deplină libertate glezne se văd semnele cuielor, iar în mînă ţine Crucea
de decizie. Pictorul nu este un imitator îngrădit care biruitoare. Lumina împărăţiei cerești se revarsă peste
preia mecanic sugestiile dinspre model-vedenie, ci un toate cuprinsurile, ca început de timp nou, mîntuitor.
creator inspirat în sensul deplin al cuvîntului. Religia Ușa devine, din „acest moment”, Chipul, (dar și Cru-
se întîlnește cu Arta. cea). Deslușim aici adaosuri de informaţie iconografică I
Secvenţele citate, din sumar, fac parte din drep- pentru înţelegerea unor versete și sentinţe evanghelice
tarul iconologic al picturii religioase vizînd armătura precum: „Iată, stau la ușa ta și bat”; „...mai lesne este să
N I
teoretică relevată și, totodată, executorul inspirat, om treacă cămila prin urechile acului, decît să intre un bo-
de geniu și de acţiune. Altele ţin de partea iconografică, gat în împărăţia cerurilor” (Matei, 19. 24). Ușa poate
autorul dezvăluindu-ne simbolismul multiform care se fi mandrola însăși, cea care se deschide să cuprindă, în
P I
arată în icoană. Aici excelează în spirit de observaţie, în chip nevăzut, împărăţia întreagă; ori se restrînge ca să
asocieri îndrăzneţe, în valorizări sigure. Mă refer la cap. se zărească lumina cea neapropiată doar ca prin urechile
Ogiva împărăţiei (pp. 203 211) care poate fi receptat ca acului. Ortodoxia nu se întemeiază pe poruncă, nici pe
variantă de program iconografic destinat să cuprindă îndemnuri pragmatice; se îngăduie așteptarea binefă-
O
Biserica în totalitate, în desfășurarea ei divino-umană; cătoare care să ducă la iluminare și la fericire. S-ar cu-

veni citate și alte secvenţe de interes știinţific: Definiţia (pentru muzică, poezie), văzul (pentru arhitectură,
iconologică a săptămînii, Zidul arcuit, Talazul de piatră, pictură) și-au disputat întîietatea în decursul timpuri-
I I etc. Unele puteau lipsi, pentru o mai bună structurare lor, cu rezultatele cunoscute; ca și dialogul dintre linie
a cărţii, dar lui Sorin Dumitrescu îi stau bine o anume și culoare. Într-un caz este vorba despre arte în gene-
retorică și o anume gestică, în iluzionarea că spaţiile au ral, în celălalt despre stiluri. Arta religioasă, morală și
I N
nevoie de sonuri să se întreaudă și să se întărească ele liturgică, în năzuinţa ei de cultivare a adevărului de

înde ele. credinţă, nu cunoaște dezbinări. În conștiinţa eclezi-
Cum spuneam mai pe la început, Noi și icoana ală, artele se întrunesc perihoretic în vederea unuia
P
este orchestrată într-o tonalitate polemică. Era și de și aceluiași scop: sfînta euharistie; adică spre vieţuirea
așteptat. Nu am în vedere doar firea temperamentală „în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu, în și prin
O
și justiţiară a autorului. Tema în sine lasă să se între- Biserica lui Hristos”. Niciodată n-o să putem decide
vadă o asemenea cale de lucru. În orice caz, augurală care dintre ele s-a întrecut în a ne arăta calea, adevărul
mi se pare bătălia pentru reabilitarea icoanei, a artei și viaţa. Și cîntarea bisericească (muzica în termino-
religioase în general, minimalizată cu inconștienţă în logie mai liberă) se distinge, ca artă, printr-o geneză
zodia apuseanocentristă, arogantă și narcisiacă. Cri- deosebită. Ca să păstrăm paralelismul cu mahrama lui
ticile la adresa spiritualismului, pietismului, doloris- Abgar, muzica are la bază de asemenea o legendă sfîn-
mului sunt perfect îndreptăţite. După ruptura drama- tă. De data aceasta darul vine de la Sfinta Fecioară
tică din 1054, ele au dus mai departe „destrămarea Maria, sub forma unui rotul cu puteri magice. Cine îl
unităţii ecleziale” (p. 105), cu tot „geniul ecumenic al înghite devine vrednic de cîntare ori de vorbire aleasă,
Romei”, care a încercat refacerea unor trasee intrate în pentru strană sau pentru amvon. Legenda se asociază
derapajul unor campanii misionariste și acaparatoare. cu imaginea „îngerului cu cartea în mînă”, stilizată de
Pe de altă parte, apusenii și-au asumat o grea Nichita Stănescu într-una dintre poeziile sale. Înţeleg,
răspundere, de conștiinţă și de credinţă, pe lungul Sorin Dumitrescu valorifică „linia” cu har și însufleţi-
parcurs al transformării icoanei din obiect de cult bi- re care îl onorează. O biserică a sa, cum „fiecare pic-
sericesc și liturgic în operă de artă destinată sălilor de tor visează” să vadă sub cerul lui Dumnezeu, ar aduce
muzeu. Să nu uităm că Renașterea a însemnat una multă bucurie iubitorilor de frumos. Arsenie Boca s-a
dintre cele mai strălucite împliniri ale fiinţei umane; învrednicit să dea chip iconografic Bisericii de la Dră-
în planul frumosului, pe care a dorit să-l reașeze, în gănescu, într-o localitate aproape uitată de lume. Este
linie firească, pe noi portative figurative și cromati- drept, în duhul culorii, dar poate tocmai de aceea a
ce. Am spus „în linie firească” îndrăznind să cred că reușit s-o ridice în slavă Și i- a bucurat pe mulţi.
înomenirea figurilor pictate în Renaștere (și nu merg Ca să cobor la amănunte, cred că o expresie
mai departe) implică efortul de îmbunătăţire a fiin- minimalizatoare ca „tabloid religios” nu poate fi ge-
ţei în duhul divino-umanului. Știm de la Sf. Dioni- neralizată pentru întreaga Renaștere, după cum „tră-
sie Areopagitul că frumosul este unul dintre numele ire nărăvașă”, clerici „insurgenţi”, „evlavie rea” sunt
lui Dumnezeu. Iar despre forţa harică a numelui de formule de pamflet literar. Evlavia este sau nu. Atît.
a aduce în apropiere vedenia întăritoare întru bine și Mă înrolez, însă, în campania kitsch-ului, împotri-
frumos, Sorin Dumitrescu scrie cu deplină încredere va culturnicilor devianţi care transformă bisericile în
în Noi și icoana. Este drept că se referă strict la tema fantome postmoderniste, asfixiindu-le cu suprapla-
preferată („În icoană, numele este cel care îl poate che- nuri anapoda și cu materiale trăsnite, achiziţionate
ma pe Hristos, dar numai Chipul îl poate aduce”, p. prin mall- uri. Dar, mai ales, semnalez lipsa totală de
56). Oricum, numele Mîntuitorului este același și în respect faţă de monumentele istorice în general. Sunt
rai și în iad, și în biserică și în celulă de închisoare. lăsate în prăbușire, spre dezonoarea celor de la condu-
Nu-l urmez pe autor nici în legătură cu ruptura pe cere, responsabili și mînuitori de fonduri. O reacţie
care o cultivă sistematic între desen și culoare, ca și fermă, la nivel naţional, din partea oamenilor de cul-
în afirmaţii de tipul: „... esteticul ocupă locul secund” tură s-ar impune cu necesitate.
(p. 449), „ ... iconarul este singurul artist al lumii Vreau să cred că Noi și icoana este un început
acesteia” (p. 149). Cele două simţuri estetice, auzul promiţător.

Luminiţă, proastă mică sau amintiri
P ROZ Ă
Luminiţa IGNEA
dintr-o altă copilărie (fragment)
L a noi la țară, fie că e vară sau iarnă, primul lu-

cru pe care îl faci dimineața când te trezești e
să aprinzi focul la plită, fără el nu ai nici apă caldă, nici
pușca. Ori, dacă era vreuna, era prea mare sau prea fudulă
să se joace în colbul uliței sau pe prund. Așa că pot spune
că am crescut printre băieți. Până pe la cinci-șase ani di-
demâncare. Într-o dimineață de vacanță mare m-au tre- ferența de sex era nesemnificativă, numai numele te trăda
zit bombănelile mămicii și zgomotul de uși trântite. „Un că ești de alt gen, dar oricum nu conta, însă după aceea
capăt de lumânare nu mai găsești în casa asta!” „ Stai așa, mi-era tot mai greu să fiu acceptată în gașca lor. Trebuia
că am eu.”, strig de sub ogheal. Sar ca arsă din pat și să demonstrez că pot face tot ce fac cei care fac pipi din
merg în tindă, unde în cui era jacheta cu care fusesem picioare, ba chiar mai mult: să mă sui în copaci, să înot
duminică la biserică, cu buzunarele doldora de capete în bulboană, să scuip hăt-departe, să înjur birjărește, să
de lumânări. „Voi sunteți păgâni, da lăsați măcar fata să fumez. Într-o toamnă, pe când frunza plopilor prindea să
meargă cu mine la Sfânta Biserică”, le-a spus Bunica Li- pălească, m-am strecurat din casă și am plecat în căutarea
vița alor mei. Nu-mi era bunică, de fapt era sora tatei cea tovarășilor de joacă. I-am găsit în luncă, adunați ciorchi-
mai mare, dar cum bunica paternă murise cu mult îna- ne și m-am prins imediat că pun ceva la cale. După cum
inte de a mă naște eu, ea îi ținea locul cu multă plăcere, s-au oprit brusc din tăifăsuit la vederea mea și după cum
mai ales că nu o dăruise Dumnezeu cu proprii copii. Ei, mă priveau chiorâș, am înțeles că nu sunt bine-venită.
și așa se face că am început să „frecventez”, fără prea multă „Cară-te de aici”, mi-a zis unul mai mic, dar rău de gură,
tragere de inimă ce-i drept, sfântul lăcaș. În duminica cu „noi azi fumăm, tu ești fată și nu ai voie”. „Și adică de ce
pricina am rezistat eu eroic, mai cântând, în gând, firește, nu am voie?”, m-am stropșit eu. „Că ești fată”, face altul,
mai picotind până pe la Sfintele Daruri, da când a înce- „și oricum nu avem destulă hârtie”. Că asta era metoda
put pomenirea viilor și a morților, am profitat de mica de fabricare a „țigaretelor”, rulau o bucată de ziar pe care
vânzoleală și m-am șupurit afară, pierzându-mă printre o îndesau cu mătase uscată de porumb, bine mărunțită,
crucile din micul cimitir. Nu mult a durat până să observ o aprindeau la un capăt și dă-i pufăială. Îi mai văzusem,
un fapt straniu: pe unele morminte ardeau câte două-trei dar până atunci nu am simțit niciodată nevoia să îi imit,
lumânări, în timp ce altele nu se bucurau de nicio lumi- mai ales că mă temeam de foc, aproape la fel de mult ca
nă. Și atunci s-a trezit la viață Robin Hood-ul din mine de tăticu. Dar, dacă ăsta era prețul reprimirii mele în grup,
și m-am apucat să fac rânduială. Adică să iau lumânări de eram dispusă să fac pe dracu în patru. „Aduc eu hârtie”,
la cei care au și să dau și celor care nu au. Trebușoara asta le-am aruncat peste umăr, alergând deja către casă. Dar
mi-a luat ceva timp, dar la final eram mulțumită. În tot ce dezamăgire, nici în casă, nici în șoapra sub care se gă-
cimitirul nu mai era mormânt neluminat, era o veselie teau bucatele, că încă era cald, niciun petec de ziar, niciun
generală, mai ceva ca în noaptea de Înviere. Na, unele se dram de hârtie, că la urma urmei oricare ar fi fost bună,
mai rupeau când încercam să le înfig în pământul uscat, chiar și o pungă de la ceva cumpărat de la prăvălie. La noi,
dar astea erau pierderi colaterale pe care le îndesam în bu- cărți puține, erau vreo trei de povești aduse de tăticu de la
zunar, după ce le foloseam la „transportarea” luminii de biblioteca comunală, dar, fiind sacre, nu le puteam atin-
la un mormânt la altul. A trebuit să-i explic mămicii de ge. Învârtindu-mă eu derutată prin cameră, îmi cad ochii
două ori ca să priceapă de unde aveam eu salvarea focului pe Biblie, un cărțoi ferecat în piele și cu niște catarame
din vatra natală, dar singura care a fost certată a fost Bu- metalice mici, scrisă cu niște litere ciudate, mai târziu am
nica Livița, că nu a stat cu ochii pe „proasta asta mică, că aflat că erau chirilice, pe care o mai deschidea mămica din
putea să-și dea foc”, cum a conchis tăticu. Dar m-au iertat când în când și lăcrima citind. „Dacă rup câteva foi din
și, după câteva zile, am avut iar voie să înnoptez la ea și asta, nu va observa nimeni că lipsesc, la cât e de groasă”,
să-i ascult poveștile minunate. mi-am făcut eu socoteala și, ducându-mi gândul până la
Eu m-am lăsat de fumat pe la șase ani. În toate fa- capăt, am fugit, victorioasă la băieții care mă așteptau ne-
miliile din jurul casei mele natale nu găseai o fată, să dai cu răbdători. Nu știu cum se face că, deși nu luasem multe
foi și nici la rând, isprava mea a fost descoperită. Așa a fost rât, da nici bine nu mi-a fost în următoarea perioadă, mai
de șocat tăticu, că a luat Cartea sub braț și nu s-a oprit cu ales că trăistuța era nouă și restul de la aprozar se găsea în
ea decât la Sfânta Biserică, unde a predat-o părintelui. „O ea. „Doamnă”, i-a spus tăticu bunei mele profesoare, „nu-
să te bată Dumnezeu, copchilă”, mi-a spus mămica și a i mai dați cărți la proasta asta mică, că are mintea până la
avut dreptate, chiar m-a bătut cu meteahna duhănitului, genunchiul broaștei și se îmbată cu apă rece.”
dar mult mai târziu, însă bătaia tatălui pământean m-a
făcut să mă las, pe moment, de fumat. Eram prin clasa a zecea, cred, la „Hogaș”, când
Tovarășul a venit într-una din vizitele lui de lucru în zonă
Mereu am înțeles totul pe dos și am făcut invers și am fost onorată să fiu una dintre sutele de persoane
decât am înțeles, așa că, în ochii altora, lucrurile păreau care trebuiau să-i ureze, din rărunchi, formulele clasice de
oarecum normale. Cam ca zăpăucul acela de Făt-Frumos întâmpinare. Pentru noi, elevii, obișnuiți când cu practi-
pe care l-a trimis tac-su să dea otavă la cal și el i-a pus ca agricolă, când cu cea în „producție”, când cu activități
dinainte o tavă pe care scosese mă-sa, împărăteasa, jăra- PTAP, o zi de școală mai puțin nu era o dramă, ba chiar
tec din cuptor, iar nătânga de mârțoagă, poate răzbită de dimpotrivă. Spre deosebire de alte „manifestări” pregătite
foame, l-a mâncat și s-a transformat în armăsar. Ia, așa, îndelung, când eram scoși de la ore câte o săptămână pen-
m-o trimis mămica, într-o zi, în deal la Râpanu să cum- tru repetiții, acuma ne luaseră din scurt, nu am aflat decât
păr vreo trei căpățâni de curechi. M-am îmbrăcat eu cu în dimineața cu pricina că ne așteaptă niște autobuze în
ce aveam mai bun, adică niște blugi evazați și o flanea de fața liceului. Am debarcat pe un câmp, nu mai știu dacă
lână cu cordon în talie pentru care am bocit o săptămână era Săvinești sau Roznov și o să înțelegeți curând de ce
să mi-o cumpere, că era la modă și tot satul purta, am mi-am reprimat amintirea luminoasă. Încă mai devreme
luat trăistuța cu banii în ea și am purces. „Ai grijă, să nu de nouă eram pe „poziție”, așteptând să fim instruiți. Era
te uiți în apă”, mi-a strigat tăticu din urmă. Că pentru a simplu, mai simplu ca la școală. Niște tovarăși energici
ajunge la șosea, trebuia să trec râul pe o punte făcută din- ne-au împărțit pancartele, steguețele și alte simboluri sa-
tr-un trunchi de copac, cu o mână curentă din drugari de cre ale admirației nețărmurite pe care o purtam cu toții
răchită. „De ce să nu mă uit?”, m-am mirat eu în gând, Conducătorului iubit și ne-a spus ce trebuie să scandăm
„oare crede c-oi păți ca Narcis? Așa de frumoasă mă vede la semnalul primit. Eram într-un grup norocos, nu aveam
tăticu?” Că citisem de curând într-o carte dată de doam- de strigat decât „ura”. Au început simulările, mai întâi pe
na Gabi, tovarășa de istorie, despre unul care, privindu-și sectoare, apoi generale. Unul răcnea într-o portavoce:
chipul într-o apă, s-a îndrăgostit singur de el și nu s-a mai „Tovarășul Nicolae Ceaușescu coboară din avion!” Și noi,
dus de acolo. „Poate se tem c-or rămâne fără curechi”. din toți bojocii, ”Uraaaaaaa!”. Și ține-o tot așa până către
Și am fost ascultătoare. La dus. Că la întors n-am rezis- amiază, fără apă, fără protecție solară, fără posibilitatea de
tat tentației. Plouase mult în vara aceea, mai cu seamă a te așeza măcar două minute pe miriștea încinsă. Nu știu
cu o noapte înainte, și Topolița venea neagră și vijelioa- dacă emoțiile or fi fost de vină sau ceaiul cu margarină de
să, ducând cu ea crengi de copaci, ba chiar și bucăți de la cantină, da de la o vreme, am început să cam strâng din
trunchiuri. M-am oprit la mijlocul punții și ținându-mă picioare și cumva, reflex, și din dinți. Văzâdu-mi lipsa de
zdravăn cu mâna liberă de dârjala noduroasă, am cutezat entuziasm, un tovarăș activist a venit să mă impulsione-
a scruta priveliștea înfricoșătoare de dedesubt. N-a durat ze: „Mai cu suflet, fată, n-ai mâncat azi?” „Am mâncat,
mult și puntea a început să alerge cu mine în deal, dân- tovarășe, da amu vreau la baie”, m-am smiorcăit eu. „Fii
Ă
du-mi o senzație asemănătoare cu cea din iuj, dar mult serioasă, de unde baie aici în mijlocul câmpului? Rabdă,
mai puternică. Peste câteva clipe m-am pomenit în apa nu poate să mai dureze mai mult de o oră!” Și dă-i cu
R O Z
tulbure și puturoasă, iar căpățânile de varză, mai ușoare, „ura”. Până am simțit că-mi crapă vezica de atâta ură și
o luaseră, cu iuțeală, mult înaintea mea, în aval. Blugii nu mai știu dacă am avut un leșin sau l-am simulat, da
evazați umpluți cu apă mi-au devenit colac de salvare. Un m-am trezit purtată pe brațe de doi hojmalăi până la mar-
vecin care tocmai trecea pe acolo, văzând catastrofa, s-a ginea unei parcele de păpușoi în care am dat năvală chiar
aruncat în apă și, înhățându-mă de cordon, m-a tras la în momentul în care Tovarășul Nicolae Ceaușescu cobora
mal. „Lasă-mă pe mine, nene”, strigam ca-n gură de șar- din avion pe bune, iar din sutele de piepturi se revărsa,
P
pe, „prinde varza, că mă omoară mama!”. Nu m-a omo- clocotitoare, ura.

Un caz la plesneală
Ă
Nicolae HAVRILIUC
R O Z
R evenit după o deplasare prin țară în căutare
de materie primă, Șeful Firmei de Confec-
ții și Tricotaje din cartier, auzind de unele neînțelegeri
bă, nu de vorbe.
– Ce, s-a dat cu nemulțumiții? se arătă îngri-
jorat Șeful.
între angajați și chiar de vociferări aluzive la persoa- – Nu s-a dat, că eram noi lângă el, preciză
P
na sa, după cum i s-a transmis, se opri în fața unui Eleonora. Forța colectivului veghează.
grup în care se aflau Mizis, Proiectantul-șef, Eleonora, – Aud vorbe care mă bucură, dar mă și mâh-
Contabila-șef? și Pistolea, designerul, și începu un di- nesc, se-ncruntă Șeful. Am să-ncerc să fac lumină. Iată
alog. câte se-ntâmplă în lipsa mea! Nădejdea o am în voi.
– Mă interesează care vă sunt concluziile, insis- Și vesel și trist, după cum îi arăta figura, Șeful
tă șeful, nu cum vă faceți iluziile. Deși stați împreună părăsi grupul de consultanță.
și vă uitați în toate direcțiile, s-ar putea să vă scape Cei trei, care în ochii Șefului treceau drept sâr-
esențialul. Așa că reveniți asupra celor discutate! guința și fidelitatea întruchipată, reușiră să-i suceas-
– Și chiar asupra celor făcute. Cine i-a pus? Fă- că mințile după îndelungi tatonări, fără ca omul să
cutele nu pot fi uitate, vorbele treacă-meargă, spuse se prindă. Și-n poziția astfel ocupată, văzându-se în
mieros Pistolea în semn de supunere. siguranță, respectivii intenționau să exercite influen-
– Stai, omule! interveni brusc Mizis. Înainte de ță asupra altor colegi sau chiar să se folosească de ei.
fapte au fost vorbele. Prin ele s-a fixat planul după Eleonora era evident atrasă de Costi, electronistul. De
care să se acționeze. Că nimeni n-a făcut din ceea ce a câte ori îl vedea, femeia simțea fluturi în stomac și tare
făcut, dacă nu i s-a spus. Adică prin vorbe a fost înști- și-ar fi dorit o partidă de sex cu el. Ori tânărul avea
ințat unde și cum să acționeze. fata lui și curând urma să se căsătorească. Nu era atras
– Bag de seamă că nu vrei să-l contrazici pe de alte fuste, probabil deocamdată. În schimb, Mizis
Șefu, observă Pistolea. era cu ochii pe Moscu, șoferul instituției, și-l controla
– Eu să-l contrazic?! spuse uimit Mizis. Cum în tot ce face.
aș putea face una ca asta? Ce mult ține Șefu la mine și Atât Eleonora, cât și Mizis au încercat, prin
câte ajutoare îmi acordă, n-am cuvinte ca să povestesc. poziția ce o dețineau, să falsifice imaginea favoriților
Știe că stau în umbră și lansez în public știri favorabile în fața Șefului prin dexteritatea de a șușoti pe la col-
conducerii. Unele sunt cu dus și întors, spre a-i face țuri. Toate acestea au avut efect, iar Șeful i-a crezut.
pe încuiați să se dea de gol. Alăturarea lui Pistolea celor doi, căci băiatul nu avea
– Ți-ai găsit-o! strigă Eleonora, suspectându-l reținere să spună direct ce gândește, a produs o schim-
pe Mizis că ar include-o în masa anonimă a publicu- bare de atmosferă în grup. și drept urmare, Eleonora
lui, deși încuiată nu se știa. Unii preferă tăcerea că-i și Mizis au început să decadă în ochii Șefului.
mai bună și n-are ecou. – Te-ai obișnuit să te bagi înaintea noastră și
– Eh, n-are! răbufni Șefu. Are, iar noi o taxăm să spui atâtea, chiar și baliverne, îl mustră Mizis pe
când prea lungimea ei împiedică vorbele să se audă. Pistolea.
– Oricum vorbele se fac din orice și se aud, – Asta-i bună! Știi că nu-mi place să mint, îi
continuă Eleonora. Iar dacă nu sunt motive de vor- răspunse Pistolea.
bă pentru activitatea din institu?ia noastră, se umblă – Nu-ți place, nu-ți place! Asta te privește, pre-
la persoană, la intimități. Ce, nu știți Șefu cum sunt ciză Eleonora. Prea te grăbești să fii primul la vorbit.
oamenii? Mai lasă-ne și pe noi!
– Câțiva, nu toți! izbucni Pistolea. Eu nu sunt – Da’ eu vă las! Pot să nu vă las, spuse ironic
ca ei. Îmi văd de treabă și evit să-mi contrazic Șefu. Pistolea. Forța colectivului veghează.
– Tu să taci! îl opri Mizis. Să ne vedem de trea- – Ia te uită! Individul face mișto noi, se enervă
Eleonora. tit lângă mine. Pe drum, omul mi-a povestit întreaga

– Pe mine, vă rog, să mă scuzați! surâse Pisto- tărășenie legată de dispariția grupului din care făcea
lea. Intru în pauza de prânz. parte. Deși nu l-am crezut, intenționam să-l duc aca-
– Și mănânci fără noi? îl interpelă Eleonora. să. Dar m-a refuzat. A preferat să coboare într-o piață
Ți-ar sta în gât! după fructe. Nu vroia să apară cu mâna goală în fața
– Nu cred că mi-ar sta, răspunse Pistolea. Dar celor ai săi.
fac o precizare. Cine are urechi să audă. A sta împreu- Eleonora, schimbând priviri cu Mizis, se uită
nă poate să însemne și a sta la grămadă. și la grămadă lung la șef și spuse:
se zic multe, iar uneori la derută. – Ce ziceți dacă i-am aduce la cunoștință lui
Figurile celor doi tresăriră la auzul acestor vor- Costi? Să se mai liniștească bietul băiat. Nu cred că
be, dar nu încetară să-l urmărească pe Pistolea cum merită atâta necaz.
dispare printre mașinile de tricotat. Pe moment, ei – Of, inimioară! intonă în falset Șeful. Dacă
rămaseră fără glas și ar fi simțit o ședere forțată în loc n-a aflat încă, va afla. Până atunci să se zbată în suc
dacă, la o anumită distanță, nu s-ar fi arătat Costi ală- propriu dacă n-a avut minte și s-a însoțit cu cine nu
turi de Moscu, doi dintre bănuiții rebeli. Aceștia pă- trebuia.
șeau agale prin hala de mașini, deși Costi, gesticulând – E și el tânăr, Sefu! glăsui dulceag Eleonora.
fără oprire, rostea ceva neînțeles. Am fost și noi tineri...
– Hai să ascultăm și noi! spuse Mizis, trăgând-o – Și nu ne permiteam chiar orice, se zbârli Șe-
pe Eleonora după el. ful.
Apropiindu-se, Mizis și Eleonora îl auziră pe – Erau alte vremuri, adăugă Eleonora.
Costi în claritatea vocii sale. – Și oricât de alte ar fi fost, exista o decență,
– N-am închis ochii toată noaptea. Īi simt cră- ripostă Șeful. Să nu pierdem vremurile de-acum. Hai
pați de nesomn. Auzi, taică-meu! A dispărut în munți la treabă!
fără urmă. Consoarta lui s-a întors singură și plânge Eleonora și Mizis tăcură, punând capul în jos,
cât poate. Vic, frățiorul meu, încă nu știe. Dar să vezi de parcă și-ar recunoaște o anume vinovăție. „Uite
jale și pe capul lui! Asta ne mai trebuia! unde pot duce vorbele!” șopti Eleonora. Șeful, mulțu-
Vorbele lui Costi, în devălmășia lor, se opriră mit că reuși să mai schimbe câteva gânduri cu cei doi
când, dintr-un colț al halei, se ivi Șeful, intenționând subalterni, se retrase în biroul său.
să-i ocolească. Probabil, și jenat și mâhnit, Costi îl
apucă de braț pe Moscu, grăbindu-se să dispară cât ***
mai repede. „O fi având Șefu motivele sale de încor- Din fereastra biroului, Șeful avea control asu-
dare”, își spuse unul către altul. Ager din privire, Șeful pra Firmei. Putea să vadă cine intră și cine iese. Ghe-
îi văzuse, dar se prefăcu, și se-ndreptă, ca din întâm- reta gardianului se afla chiar sub fereastra biroului și
plare, către Mizis și Eleonora. de acolo Șeful putea fi informat rapid. Tot din fereas-
– Ce mai vrea nemulțumitu? se adresă repezit tră, Șeful putea auzi și conversațiile încropite întâm-
Șeful. plător pe stradă.
– Auziți, Șefu! E supărat omu, zise Mizis. „– Uită-te pe unde calci! Pășește cu atenție? Să
– Ce să-i fac eu? Singur și-a făcut-o, preciză nu cazi!”
Ă
Șeful. Stai, când vor începe anchetele! Atunci să vezi „– Nicio problemă. Toți cădem.”
supărare! „– Da, toți! Numai, vezi tu... una e să cazi în-
R O Z
– Altui necazul cu bietul băiat, interveni tr-o grădină cu verdeață și alta să cazi într-o groapă
Eleonora. I-a dispărut tatăl și e durere mare. cu gunoi.”
– Cine, nea Serafim? vorbi potolit Șeful. – Hm! Cum se mai aranjează vorbele! își spuse
– Chiar el! zise Mizis. Șeful.
– Pe nea Serafim l-am adus azi dimineața în Până la ora în care se găsea, trecuse de prânz,
mașina mea, continu? Șeful. Ieșise la „Ia-mă nene!” omul nu căpătase nicio știre despre soarta lui Sera-
P
pe un drum de munte. L-am recunoscut și l-am pof- fim și nici nu primise mulțumiri din partea lui Costi.

Pretutindeni pluteau incertitudinile și ecourile unor ce au în plan cei din Centrală! Să mă schimbe sau
presupuse vociferări care ar fi pus în alertă pe toți cei să-nchidă Firma?” își vorbi Șeful pe un ton stins. Nu-
ai Firmei. Așa după cum se desfășurau lucrurile, Șeful și duse gândul până la capăt, când în ușa biroului
se gândi să numească situația „un caz la plesneală”. se auziră ciocănituri. Îndreptându-se către ușă ca s-o
Una caldă și una rece. deschidă, Șeful auzi alte vorbe venite de afară: „Ori-
El făcuse un bine unui angajat, iar câțiva din cât de tare a lătrat câinele, crezându-se că sperie in-
Firmă, printre care și respectivul, îi deteriorase ima- fractorul sau ce era colo, pericolul n-a trecut. Ba din
ginea de manager. Răbufnirile acestora ar fi ajuns la contra! A neliniștit simțurile noastre care și așa erau
urechile celor din Centrală, gândi el, și se aștepta să în alertă după episodul trăit pe râu la traversarea cu
înceapă un șir de descinderi și de anchete. „Depinde bacul.”
Ă
R O Z
P

Ă
R O Z Lucia OLARU NENATI Întâlnirea dintre rafturi
D oamna se plimba printre rafturile marelui

magazin universal căutând printre ele ce
mărfuri deosebite ar putea să-i fie de folos. Deoda-
fi stăvilit. Știu, știu, sunteţi modestă, nu vă place să
vă lăudaţi și vă jenaţi dacă vă laudă altcineva, dar cine
vă cunoaște știe ce valoare și ce suflet minunat aveţi.
tă auzi un glas care i se adresa: Dacă nu vă supăraţi Iar eu vă cunosc foarte bine și nu o dată m-am rugat
P
că îndrăznesc să vă întreb, nu cunva sunteţi Doamna pentru dumneavoastră să vă dea Dumnezeu sănătate
Miron? Chiar dvs. sunteţi? Nu-mi vine să cred! In- după inima dumneavoastră bună...
torcându-se, Doamna văzu cine o interpelase atât de Dar, totuși, spuneţi-mi, doamnă, de unde mă
zgomotos: era o batrânică destul de firavă, îmbrăcată cunoașteţi că eu nu-mi dau seama, scuzaţi-mă! Cum,
modest, dar cu o energie încă vie în priviri și în glas. nu m-aţi recunoscut? Doamne, eu v-am recunoscut
Se vedea că fusese o persoană activă la viaţa ei, obiș- de cum v-am văzut de departe și drept să spun, m-am
nuită cu lumea și cu manifestarea deschisă în relaţia apropiat încet, chiar tiptil, de dumneavoastră, ca să nu
cu semenii și care deci nu era o sfioasă temătoare de va sperii, dar nici să nu vă pierd din ochi, căci m-am
umbra lumii. Bucuria întâlnirii se manifesta în ava- bucurat teribil să vă întâlnesc; chiar mi-aţi înseninat
lanșă tot mai entuziastă, ba chiar urca năvalnic către ziua cu așa o bucurie neașteptată dar mereu sperată.
forme energice de exprimare a bucuriei absolut ne- Căci mereu m-am gândit că nu v-am mulţumit destul
aștepate de-a se fi întâlnit acolo, într-un mall de car- pentru atâta bine cât ne-aţi făcut și pentru care nu vă
tier dintr-un oraș pe care, cunoscând-o pe Doamna, voi uita niciodată!
știa că îi este străin, că aceasta venise acolo doar în Era prea de tot! E drept că ea ajutase de multe
vizită. Și ca să se informeze deplin, așa cum obișnuia ori pe cine avea nevoie și desigur dacă avea cum să
ea de-a lungul vieţii sale, începu sa întrebe precipitat ajute, dar nu-și amintea, deloc, de această persoană,
și așteptând cu încântare răspunsul pe care părea a-l cum și cu ce o ajutase atât de important după cum
ști, oricum, dinainte. Desigur sunteţi la un congres afirma ea și pentru care ţinea ea minte atât de preg-
sau un festival, ca întotdeauna. Da, oarecum, încercă nant. Mai încercă să înainteze, să obţină ceva în timp
Doamna să răspundă din complezenţă, căci încă nu- ce pe lângă ele treceau oameni care căutau prin rafturi
și dădea seama cu cine vorbește, dacă acea bătrânică și chiar le comunicau metaverbal că îi deranjează, că e
ageră chiar o cunoaște sau doar o confundă cu cineva cazul să se dea la o parte din calea lor și să-și caute un
și se bucură să aibă cu cine vorbi în viaţa ei, desigur să- alt loc mai potrivit pentru a sta la taclale, nu aici, în
racă în evenimente și întâmplări. Da, da, eram sigură faţa rafturilor cu alimente unde lumea avea nevoie să
- veni răspunsul anticipat - că aţi venit aici, în orașul umble, să cerceteze care este cel mai ieftin, mai avan-
nostru, la o manifestare festivă, la un ceva important tajos produs dintre cele expuse. Dar, stimată doamnă,
unde aţi prezentat ceva deosebit și aţi avut succes ca îmi dau seama că poate v-aţi supărat că nu v-am ară-
întotdeauna! Nu chiar, staţi un pic, dădu Doamna să tat destulă recunoștinţă, dar să știţi că eu m-am rugat
pondereze avântul năvalnic al interlocutoarei pe care la biserică pentru dumneavoastră. Însă trebuie să mă
parcă, parcă, o zărea puţin prin memorie. Dar nu apu- înţelegeţi că sunt o femeie bătrână și bolnavă, vai, cât
că să răspundă, că replicile sosiră atotștiutoare: da, de- de bolnavă sunt. Uitaţi, chiar acum vin de la medic
sigur, probabil urmează abia acum să vă etalaţi numă- unde m-am dus să-mi transcrie reţetele că doctorul
rul, să vă prezentaţi, dar ce spun eu, nici nu e nevoie, specialist mi-a prescris o grămadă de pastile dar nu
desigur, căci toată lumea vă cunoaște și așteaptă să vă cred ca mi le poate transcrie pe toate că – știţi dvs.
vadă, să vă asculte, să vă aplaude, căci fără îndoială că - nu se pot trece pe reţeta compensată decât șapte
veţi străluci așa cum aţi făcut întotdeauna. Dar nu e pastile. Ori eu, biata de mine, am atâtea boli că nici
cazul, doamnă, mulţumesc de aprecieri, dar acum e nu le mai ţin minte. Sufăr și cu inima și cu stomahul
altceva... Nu era chip! Avântul logoreic nu mai putea și cu ficatul și cu fierea și cu reomatismul și cu capul și
uitaţi-vă ce mâini butucănoase am, pline de umflături în care acestea se învârt una după alta ca să se apu-
de la artroză și încă destule altele! Ori șefii cei mari de ce cu ghiarele. Această luptă a lor atrase atenţia unor
la minister, bătu-i-ar sfântul să-i bată, s-au gândit că cumpărători care se opriră din căutatul reducerilor de
oamenii bătrâni și bolnavi așa ca mine ce mai trebu- printre rafturi și se holbară curioși să vadă ce se în-
iesc pe pământ? Să se ducă undeva ca elefanţii, să se tâmplă de se luptau două femei în magazin ca la lupte
stingă în tăcere că cum să le dea ei mai multe medica- greco-romane.
mente, câte le trebuie ca să poată să mai trăiască niște – Staţi, vă rog, doamnă, nu e cazul, bine, am
ani și la pensie, că de muncit am muncit patruzeci de înţeles, nu e nevoie, vă cred pe cuvânt!
ani din greu și cu lipsuri și griji ca să cresc copilul cela Obosită de luptă, cu părul răvășit și roșie de
să ajungă mare și voinic așa cum îl știţi. efortul depus, pensionara se opri și după ce gâfâi pu-
Da, aveţi dreptate, ar trebui să aibă mai multă ţin, spuse într-un sfârșit: Da, am înţeles, nu aveaţi
grijă de oamenii în vârstă - nici nu-i venea să spună cum să mă ţineţi minte, aveţi atâtea pe cap și întâlniţi
cuvântul „bătrâni” ca să nu o jignească, nu dintr-un atâta lume, cum am putut eu, proasta de mine să-mi
motiv anume, ci doar așa, din reflexul de-a nu agresa imaginez că doar grija mea o puteaţi avea. Eu sunt
oamenii cu ceva neplăcut, doar pentru ca așa era obiș- mama lui Marian Xulescu, știţi, cel pe care l-aţi ajutat
nuită. Dar tot nu întrezărea ce legătură putea avea ea să ajungă în orașul dvs. și l-aţi primit în înstituţie ca
cu această persoană atât de expansivă dar, iată, atât de pe un fiu și i-aţi dat locuinţă și posibilitatea să se afir-
suferindă și pe care din acest motiv anume nu o pu- me strălucit și apoi i-aţi adus și nevasta în oraș și câte
tea brusca, chiar dacă începea să bănuiască faptul că o și mai câte lucruri pe care, de obicei, nu le face cineva
confundă cu altcineva. Iar ea se grăbea căci într-ade- în zilele noastre decât dacă primește o răsplată consis-
văr, aici cam avea dreptate femeia, era deja târziu și tentă și, pe cât posibil, dinainte oferită. Or, eu, biata
lucrările întrunirii urmau să înceapă în curând și nu-și de mine, o femeie singură, nici nu mă puteam gândi
mai putea permite să întârzie prea mult în magazin. să vă aduc așa ceva și de aceea am fost atât de mirată
Trebuia să facă un duș și să se îmbrace pentru a ieși că v-aţi purtat ca și cum v-aș fi răsplătit după cuviinţă
în lume unde nu putea să apară oricum căci, pentru și după obicei. Dar apoi am aflat și am înţeles despre
o sumă de minute, cei din sală urmau să o fixeze cu matale (abordează acum acest apelativ mai intim!) că
privirile și nu putea să scape vreun amănunt neglijent nu aveţi asemenea obicei și că faceţi lucrurile chiar
care să fie observat de ceilalţi care ar fi putut s-o criti- de-adevăratelea, din suflet, doar ca să ajutaţi oame-
ce, fie măcar și gând. nii și să meargă treburile bine. De aceea v-am sărutat
– Deci, doamnă, v-aș ruga să... încercă ea să mâna și vă purtăm recunoștinţă și eu și băiatul meu.
se apropie de sfârșitul întâlnirii dintre rafturi. O, nu, Doamna nu mai răspunde nimic căci își aminti
vă rog să nu vă supăraţi că v-am deranjat, că v-am dintr-o dată, brutal, și acel apisod cu sărutatul mâinii,
inoportunat, dar nu puteam să trec pe lângă dumnea- dar și altele, multe, pe care s-a străduit de-a lungul
voastră fără să vă salut, să vă exprim deosebita stimă și vremii să le uite ca să poată supravieţui și merge mai
recunoștinţă ce v-o port și să vă asigur că amintirea vă departe. Acum când acele lucruri îi reveniră dintr-o
este mereu păstrată cu drag. Bine, dar totuși, cine sun- dată, cu putere în minte, simţi cum o îneacă furia
teţi, îndrăzni Doamna să arate că nu era în stare să-și și-i veni s-o izbească pe bătrâna din faţa ei de toa-
amintească lucruri pe care cealaltă le știa atât de bine, te rafturile din magazin, s-o târâie pe jos, s-o calce
Ă
le păstra atât de proaspete. A, cum, nu mă știţi, dar în picioare, să-i zvârle în faţă toată supărarea, frus-
eu sunt aceea care în seara aceea de neuitat în care fiul trarea, enervarea, necazul, uimirea și amărăciunea pe
R O Z
meu a strălucit datorită dvs. care l-aţi ajutat atât de care a simţit-o de-a lungul acestor ani, lungi, apăsaţi
mult, l-aţi făcut om, eu v-am sărutat mâna în public. de ingratitudinea incredibilă, de purtarea și lovituri-
Iată, sunt gata să v-o mai sărut încă o dată și acum. Și le nemeritate și neașteptate pe care acel individ, fiul
se repezi dintr-o dată, aplecată să-i apuce mâna care batrânei, i le provocase drept mulţumire pentru toate
însă era ocupată cu purtatul poșetei. Oricum, ea își acele fapte de bine pe care le facuse ea faţă de el și
feri mâna și-o duse la spate iar bătrâna după ea, în așa despre care ajusese să creadă că i s-au năzărit, că și le-a
P
fel încât mișcarea lor semănă cu o luptă între pisici imaginat, dar pe care evocarea batrânei i le atestase

acum ca o probă cu martori la tribunal; și ce martor! tic, cursul firesc al vieţii, îi deturnase evoluţia ce se
chiar mama făptuitorului, candidă, bolnavă cu zeci de prefigura, ce i se cuvenea. Să-l pârască mamei sale ca
Ă
R O Z pătimiri, bucuroasă de întâlnire și convinsă că fiul ei, pe un elev de școală! Ca aceasta să-l pedepsească acasă,
băietul ei, era la fel de recunoscător și cumsecade ca ea să-l certe și să-l mustre usturător, să-l facă să regrete
și că și el nutrește aceeași recunoștinţă ca și mama lui amarnic tot ce-a facut.!
pentru aceea care l-a ajutat să se afirme, să devină om Căci făcuse într-adevăr atâta rău, neimagina-
adevărat, cum spunea mamă-sa. bil, nemăsurat, nemeritat, nejustificat! Și mai rău de
Acum, chiar acum, trebuia să-i spună adevă- atât, total nelogic, căci să spunem că cineva face alt-
rul, nu se putea să lase să treacă această ocazie de-a se cuiva un mare rău, dar este o răzbunare, un răspuns
P
răzbuna pe canalia care-i deturnase viaţa, care-i pro- pe măsura unei suferinţe, e unei privaţiuni cumplite,
atunci chiar dacă nu e
întru totul moral, dar
măcar este ceva logic.
Dar așa, să facă atâta
rău cuiva care nu nu-
mai că nu-i făcuse nici
un rău, dar îl încărca-
se, pur și simplu, de
generozitate total dez-
interesată. Își aminti
mai întâi de episolul
foarte ciudat al primei
lor întâlniri când acela
venise, un băiat sfios
împreună cu tatăl său,
și intrase în biroul ei
după ce se anunţaseră
la secretară și ea îi per-
mise să intre. I-a pof-
tit amabil să ia loc, au
vorbit despre cele de
cuviinţă pentru insta-
larea lui, i-a urat bun
venit și dintr-o dată
s-a auzit spunându-i
ceva ce nu se potrivea
nicicum cu împreju-
rarea de atunci, ceva
ce nu gândise și nu se
justifica de loc.”Nu-
mai de nu vei fi fiind
tu cel ce mă va vin-
vocase atâta suferinţă, din cauza căruia rămăsese ani de!” răsună sub bolta biroului său, spre mirarea celor
întregi fără servici, care o umilise cumplit după „Ma- doi, dar nu în ultimul rând, chiar a ei, personal, căci,
rea Revoluţie din Decembrie”! Ah, ce ocazie originală pur și simplu, nu înţelegea cine vorbise în numele ei,
îi trimisese pronia în cale spre a se răzbuna copios, rostind acele vorbe ciudate și de neînţeles. Au urmat
din răsputeri, pe acel individ care îi distrusese, prac- apoi felurite întâmplări în care băiatul s-a integrat în

colectiv, a început să facă performanţe iar ea l-a spri- nifesta așa cum era, de fapt. El, care prin insistenţe și
jinit cum îi sprijinea pe toţi, nu în ultimul rând, pe chiar cu susţinerea ei, dar și printr-un ciudat arivism
cei tineri cu care îi plăcea în mod deosebit să lucreze, juvenil ajunsese să aibă deja o funcţie în ceea ce fusese
să colaboreze, să se integreze în ritmul lor de energie biroul politic din instituţie, a fost printre primii care
specială, tonică, plină de fantezie și avânt. s-au bulucit repede să dea jos acele tablouri devenite
Într-adevăr, băiatul a meritat „investiţia” de odioase, să arunce cărţile cu acele poze pe copertă, să
încredere, a strălucit iar ea l-a felicitat cu căldură și strige îndemnuri la violenţă și în genere, să joace, pur
atunci, la momentul festiv a venit mama lui spre ea si și simplu, un rol de mare și convins revoluţionar dintre
i-a mulţumit cu lacrimi în ochi pentru modul cum l-a cei radicali, nu moderaţi cum fusese împărţeala și la
primit și l-a susţinut și i-a sărutat mâna în public spre pașopt. Apoi s-a îndreptat împotriva ei, înţelegând că
marea ei jenă. era momentul oportun să dobândească o pleașcă sub-
Dar apoi toate s-au deteriorat vertiginos, au lu- stanţială. A adunat repede vreo doi rătăciţi printre care
at-o la vale parcă în chip inexplicabil. Mai întâi a aflat și doi tineri sosiţi de curând care habar nu aveau unde
de la cineva că el, Marian cel politicos și sfios, o bârfise se află și-l urmau ca să le arate căile de acces în sediu,
cumplit în faţa unor oameni străini, acuzând-o de la propriu și la figurat, și a năvălit în biroul ei cu atitu-
fel de fel de mârșăvii, jignind-o cum nu se putea mai dinea unui ins îndreptăţit să aibă autoritate și drept de
urât și mai vulgar, fără să economisească acele cuvinte decizie, iar acea decizie era alungarea ei cu încriminări
josnice cu care golanii insultă femeile atunci când vor și invective, spre a se așeza el pe scaunul rămas gol. De-
să le umilească, să le calce demnitatea în picioare. Nu sigur că ea n-a marșat la acea tentativă, dar au urmat
putea să creadă ce auzea, nu se putea, nu avea nici o adunări ale personalului în care el s-a străduit să dea
legătură, nici o justificare, nu se potrivea cu nimic, tonul osândirii ei în deplin acord cu evenimentele ce
nimic din cele ce formau relaţia lor, contextul profesi- se derulau în capitală, folosind aproape aceleași cuvin-
onal dar și omenesc. Era categoric ceva străin de nor- te de propagandă ieftină și dezgustătoare. Dar nu mai
malitate. Cu prima ocazie îl întrebă franc ce se întâm- era nimeni care să-și permită să observe, să aprecieze,
plase și de ce o denigrase atât de cumplit în faţa unor să mai apeleze la bunul simţ și la măsură și raţiune.
salariaţi de la o fabrică, niște oameni străini, fără nici Era momentul prăbușirii a tot ce funcţionase cumva,
o legătură cu domeniul lor. Mai întâi el s-a arătat sur- bun –rău, dar într-un anume echilibru până atunci.
prins ca de unde știe, că nu-i adevărat, c-o fi c-o păţi, Asta se petrecea, de fapt, în acele zile de iad, se spărgea
apoi se enervă și recunoscu tranșant totul, justificând echilibrul lucrurilor în zeci de fărâme. Ori, el, tânărul
că, de fapt, așa vorbesc „băieţii de pe-aici” despre ea. și alintatul băiat de viitor, Marian, contribuia din plin
N-a fost greu să înţeleagă care erau acei „băieţi”, mai și cu satisfacţie juisantă la acea distrugere, fără grija
ales unul dintre ei, un individ de-a dreptul malefic, acelui echilibru. Deși oamenii, lumea din instituţie,
construit în întregime din ură și invidie devorantă și, adunată cu japca a tăcut și și-a păstrat bunul simţ și nu
ce era mai rău, cu o forţă de manipulare distrugătoare. l-a urmat în iureșul său distructiv, ba chiar destui plân-
A priceput repede că dacă a intrat în colimatorul ace- geau în sală sau chiar vociferau și protestau împotriva
lui vampir energetic nu mai era nimic de făcut. Min- acelei nemaipomenite nedreptăţi și ticăloșii, lucrurile
tea cuiva odată infestată – ca de viruși asasini – nu mai au degenerat și ea însăși a înţeles că în noile condiţii nu
putea fi deparazitată. Acel om avea să păstreze mereu mai poate păstra normalitatea și și-a declinat autorita-
Ă
imaginile, motivaţiile, modul de-a privi lumea pe care tea părăsind acea clădire. Dar numai pentru a ajunge
i le inoculase individul malefic. Or, ea știa că persoana la altă clădire oficială și anume spitalul judeţean unde a
R O Z
ei era un subiect extrem de important pentru acela, suferit un prim accident cerebral și a rămas mai multe
era ţinta pe care trebuia s-o doboare, din invidie, din zile în grija unor medici sufletiști care au făcut tot ce
aspiraţia lui demonică de-a o ajunge, de-a o doborî, au putut ca s-o ajute să treacă de acel impas major și
de a-i lua el locul și norocul în toate. îngrijorător.
Apoi lucrurile au mers în avalanșă. Turbionul Apoi a urmat peregrinarea pe la porţile altor in-
produs de Răsturnarea din Decembrie îi oferi lui Ma- stituţii, toate cuprinse de febra distrugerii și haosului,
P
rian ocazia ideală de a-și da arama pe faţă, de–a se ma- în care oamenii de calitate se vedeau alungaţi sau mar-

ginalizaţi; a trebuit să facă adrese oficiale pentru a-și te în culpe monstruoase, a fost trimisă la autorităţi
rezolva situaţia profesională, a primit răspunsuri cini- locale sau naţionale spre a impiedica intenţia unor
Ă
R O Z ce și oferte înjositoare. Mai ales de la el, fostul tânăr persoane raţionale și conștiente de-a o încadra într-o
protejat și ajutat de ea să devină, să se afirme cu succes, muncă potrivită. Desigur că, în ciuda impresiei stră-
ajuns acum prin această activitate băgăcioasă și prin- lucite produse de examinarea ei la cel mai înalt nivel,
tr-un arivism politic uimitor și dezgustator, șef mare scrisorea cu pricina și-a atins scopul și ea n-a mai avut
peste un domeniu important. Deși i s-a spus chiar de acces la acea funcţie, lucru urmat de degenerarea ca-
către unele persoane de influenţă să se poarte corect tastrofală a domeniului respectiv.
și să-și revină, să-și controleze atitudinile devenite Cu timpul a reușit să performeze competent și
P
de-a dreptul dictatoriale, infatuate, impertinente, el să dobândească preţuirea multora și chiar recunoaște-
continua să se poarte ca un gardian din închisorile de rea concretă a meritelor. Dar foarte târziu și cu pierde-
tristă amintire ale reeducării comuniste. Își amintește rea multor ani de impas și suferinţă la care fostul tânăr
mereu cum, trebuind să meargă la acea instituţie unde protejat, acum un ins gârbovit și aproape mai batrân
trona acum marele revoluţionar profitor al noilor îm- decât ea, avusese partea lui de contribuţie, cot la cot
prejurări, proaspăt intrat în noul partid de la putere cu alţi ticăloși eiusdem farinae.
(dar pe care l-a schimbat de multe ori ulterior, mereu Deci acum era momentul să-i plătească toată
cu cele de la putere) l-a întâlnit pe acum puternicul șef acea suferinţă de nemăsurat și de nedescris, spunân-
care i-a vorbit de la înălţimea scării interioare, stând du-i mamei sale tot ce a suferit din cauza feciorului ei.
cu picioarele lui groase rășchirate golănește, cu spatele Aceasta o privea deja tăcută de mai multă vreme, ne-
la ea și doar cu capul întors, veștejind-o cu un ton de înţelegând de ce se uită ea atât de încruntată și încrân-
o batjocoritoare suficienţă și refuzând firește cu multă cenată la o anume cutie de suc de pe raftul din dreapta
satisfacșie solicitarea întemeiată pentru care ea venise ei. Nu vă simţiţi bine, doamnă, o întrebă într-un sfâr-
la instituţia aceea, nu la persoana lui. șit, ce aveţi, vreţi să vă dau o pastilă, că uitaţi, eu am
Au mai fost apoi multe altele la fel de reproba- o mulţime de pastile la mine, ca dacă am atâtea boli și
bile, toate încărcate de o ură paroxistică și nemotivată, n-are cine avea grijă de mine, pot în orice moment să
explicabilă doar prin considerente de ordin psihiatric, cad pe stradă și să dau în primire! O privi cu atenţie,
ale unei psihologii abisale, complicate și contorsionate imaginându-și ce ar spune și cum ar reacţiona batrâna
în care acţiunea transmiterii efluviului de adversitate dacă ar revărsa tot potopul din sufletul său asupra ei.
din partea cuiva din exterior, probabil același ins de- Poate că ar fi atât de șocată, de traumatizată, încât ar
monic dintotdeauna care avea, pur și simplu, o forţă putea chiar să leșine sau să facă o criză de inimă.
malefică de-a transmite propria sa ură dementă altora. Era atât de încrezătoare, de candidă și de sin-
Gândul duce de la sine către similitudinea cu acţiunea ceră în recunoștinţa ei, atât de mândră de performan-
acelor lideri musulmani capabili de-a împovăra zeci ţele feciorului ei, singurul ei copil, încât răsturnarea
de cugete tinere cu o uriașă ură și dușmănie contra imaginii sale despre el ar fi însemnat un dezechilibru
celor de altă religie care trebuie numaidecât omorâţi major pentru viaţa ei care ar fi putut să-i aducă sfârși-
prin cât mai teribile atentate. O asemenea ură primea tul, poate chiar acolo, între rafturile magazinului! Și,
tânărul Marian și, cu toată inteligenţa lui care o im- ca de atâtea alte ori, iar și iar, ea s-a transpus în pielea
presionase iniţial, el nu a fost nicicând în stare să-și celuilalt, mai slab și mai vulnerabil, simţind instant
dea seama că este manipulat, că ea nu era dușmanul nevoia s-o ocrotească pe bătrână, s-o ferească de sufe-
său, ci dimpotrivă. rinţă. Cum să-i spună ea toate aceste lucruri, rănind-o
Așa că a mai făcut cât a putut de multe gesturi cumplit cu imaginea aceasta terifiantă a feciorului ei
și uneltiri contra ei, folosindu-și puterea de influenţă în chip de satrap ticălos și gardian nemilos, chinuin-
a oricărei instanţe, doar cu scopul de-a o lovi, de-a o du-i cu satisfacţie pe cei aflaţi la dispoziţia lui?
lipsi de pâine și dacă ar fi putut, chiar și de viaţă. O – Nu, doamnă, n-am nimic, mulţumesc pentru
asemenea scrisoare în care ea era descrisă cu violenţă buna intenţie, dar nu-mi trebuie pastile, mă grăbesc
inimaginabilă în cele mai oribile culori iar faptele ei căci chiar trebuie să ajung undeva. Va doresc multă
lăudate de alţii deci demne de laudă erau transforma- sănătate și sărbători fericite!

Premiile revistei „Convorbiri literare”,

ediţia a XXIV-a, Iaşi, 17-18 septembrie 2020
În perioada 17-18 septembrie 2020, a avut loc cea de-a XXIV-a ediție a Zilelor Revistei Convorbiri Lite-
rare. Dată fiind evoluția pandemiei COVID 19, pentru respectarea măsurilor impuse de autorități și protejarea
participanților, s-a decis ca modul de desfășurare al celei de-a XXIV-a ediţii a Zilelor Revistei „Convorbiri
literare” să fie online.
Juriul, format din Cassian Maria Spiridon – președinte, Mircea Platon, Marius Chelaru, Liviu Papuc,
Antonio Patraș și Dragoș Cojocaru – membri, a decis acordarea următoarelor premii:
1. Premiul pentru Debut: Vlad SIBECHI, pentru Meditațiile bătrânului despre libertate, Tracus Arte
2. Premiul pentru Poezie: Constantin HREHOR
3. Premiul pentru Proză: Nicolae ILIESCU
4. Premiul „Alexandru Tzigara-Samurcaș” pentru istoria mentalităților: Mihai GHEORGHIU
5. Premiul „I.E. Torouțiu” pentru studii culturale: George ACHIM
6. Premiul „A.D. Xenopol” pentru istorie: Mihail Dumitru STURDZA
7. Premiul „Al. Philippide” pentru contribuții la lingvistica românească: Alexandru GAFTON
8. Premiul de Excelență: Ioan-Aurel POP
9. Premiul Opera omnia: Mihai ZAMFIR
10. Premiul Naţional „Iacob Negruzzi” pentru cea mai bună revistă literară: Memoria (director Nicolae
Constantinescu)
11. Premiul Naţional pentru Critică „Titu Maiorescu”: Ion POP.
Puteți urmări evenimentul accesând:

https://www.youtube.com/results?search_query=zilele+revistei+convorbiri+literare+2020

DIN SENS O P U S Leo BUTNARU A o mie doua noapte
...I ar după ce străjile m-au dus la Marele

Șah, Cerescul, ajuns în fața tronului, eu
am lăsat sacii jos. Și Luminatul m-a întrebat:
loc tăinuit, doar de el unul și de eunuci știut –, să fie
cu această podoabă de Șeherezadă, care pe genunchi
să-i șadă... Dar în toate nopțile amintite, ca și în cele
– Cine ești, supusule? dintre ele, povestitoarea nu cunoaște istov și acord fi-
– Un hoț, Luminăția Ta, un hoț... Iertați, Lu- nal, încât șahul, pe vechi, adoarme din nou, visând că
minate, un fur... frumoasa, mustoasa fecioară a isprăvit, dar el încă nu
– Aha, cel cu sulurile.... s-a trezit, ca să aibă grijă de ea, pentru a o avea, s-o
– Da, Luminăția Ta, iertați, Luminăția Ta... aducă în pat de crepdeșin, la un intermediar „Amin!”,
– Acolo-s? se interesă Șahul, cu indexul mâinii după care începe jocul divin... Și-atunci șahul, speri-
drepte spre saci. os, tresare în vis, deschide ochii, însă deja afară și în
– Îhî... împărăție e soare, iar frumoasa povestitoare s-a dus la
– Răstoarnă-le aici, mai zise Marele. micul dejun, cum se mai spune simplu – la mâncare...
Așa am făcut, luând sacii, câte pe unul, de Și iarăși șahul, ziua întreagă, așteaptă o nouă înserare,
fund, și răsturnând sulurile din ele, unele dintre care, în bază de veche înțelegere-legare, care...– și așa mai...
ca niște valuri gălbui, se rostogoliră mai spre tron. depărtare... – șah cam nefericit și mai că asurzit de
– Să fie iertat supusul, zise Șahul. Să i se dezle- nesfârșit povestit, chiar dacă acesta nu e decât tandru
ge. Dar nu înainte de a-mi povesti, mâine, în a o mie șoptit, dar, dragii mei, – e-hei! – să-i tot dai cu depă-
doua noapte, cum a fost, cum i s-a întâmplat... natul basmelor cu stafii – nopți o mie, e cam obosi-
Chiar așa zise Luminatul: „Mâine, în a o mie tor, e cam nerăbdător pentru ascultător și mai că nu-i
doua noapte”, pentru că azi va fi a mie una noapte, în iertător... Adică, Șeherezada ține șahul în... le schah
care Șeherezada îi va povesti, îi va tot povesti – până va éternel, cum se zice într-o limbă străină, la jocul de
ajunge chiar la „tot”, astfel că, în sfârșit, crede Marele, șah, când nu e nicio ieșire, nicio pârtie spre victorie...
va isprăvi și îi va deveni mireasă, cadână. Iar de nu, Adică, tema noastră e nițel ocolitoare, în modi-
pur și simplu o va... amuți, o va executa, pe intermi- ficare, nu frontală, ca cea persană, pentru că, în cazul
nabila povestașă Șeherezada care, iată, până astăzi, de nostru, Șeherezada nicidecum nu se dă, nu se lasă și
o mie de nopți la rând, îi deapănă povești cu oameni nu-i naște șahului, în cea mie de nopți, trei fii, etce-
și pești, cu... cu de toate, numai să nu zică: „Lumină- tera – nu mai spun, pentru că subiectul îl știi și tu...
ția Ta, gata, am isprăvit, putem merge la culcare...”. Amu, cică, vine cea de-a o mie doua noapte
Pentru că, în timp ce ea tot deșiră verzi și uscate, până (Șeherezada nu ne mai interesează, o lăsăm la o parte)
peste poate, până spre zori, Marele crede, naivul, că, și, conform planificării prealabile, din cea de-a mia zi
iată-iată, fecioara va mântui și, după ce o trimite în de-a povesti și auzi, în fața Șahului este adus hoțul de
baia cu petale de trandafiri, Șeherezada îi va veni în carte, care să-i povestească întâmplarea prin care atâ-
alcovul cu tapiserii mov, în patul cu cearșaf de mătase, tea suluri prețioase și-au găsit salvarea, după ce mare
cam răcoros, dar sănătos, și plăcut lucios, lunecos, în pojar avea a mistui Biblioteca Emiratului, ca pe cea
vreme de joc amoros... Numai că Șeherezada nu is- din nefericita Alexandria – luminată urbe care nici-
prăvește și șahul ațipește, în barba-i stufoasă trăgând decum nu mai știe ce știa, după ce-i pierise în flăcări
de-a binelea la aghioase... Se trezește, se îngrijește, și biblioteca – s-ar putea spune: istoria, mintea, etcetera.
iarăși la noapte – la următoarea – se gândește... Și în Ce Alexandria?! – lumea, lumea, domnii și șahii mei,
noaptea ce vine, a 333-a, sau a 444-a, sau a 666-a, a fost văduvită – de aia mai e, și azi, ușor neisprăvită –
ori a 899-a, ca și în cea trecută, a 1000-a, râvnește as- (și) din cauza incendiului care a făcut scrum Celebra
cuns și reținut-nerăbdător sfârșitul firului povestirilor, Bibliotecă...
de i se ațâță și mai mult pofta împlinirii – de-a fi, în Iar în acest caz ieșea că hoțul de carte e unul
involuntar, din întâmplare, însă fapta lui se dovedise, vălurele, cu titluri grele care, chiar și la puțina mea
precum înțelesese șahul, importantă, mare, poate că știință de carte, parcă îmi strigau: „Nu te desparte! Nu
chiar fără asemănare... Chiar dacă – iarăși mă întorc și te desparte de noi!...”
zic –, da, din întâmplare. Aici s-ar putea spune chiar În fine, clar lucru, am umplut un sac cu suluri
cu literă mare: Sfânta Întâmplare! Când răul se întoar- rare, nu și cu argila cea de înțelepciune vorbitoare –
se în neprețuit bine... plăcuțele ar fi fost prea grele, peste puterile mele... E
Și furul-povestaș începu: drept, în ungher, văzui o roabă...
– Luminăția Ta, acum o săptămână, cam fără – Ce căuta roaba acolo, în bibliotecă?! se răsti,
dare de mână, ea, săptămâna, pentru că deja flămân- nedumerit, șahul.
zeam și mă gândeam ce să mai șterpelesc, pentru ca să – Iertați, Luminate, căci nu era o roabă–roabă,
viețuiesc, mă înhăitai (așa spusese, „înhăitai”, pentru fecioară, adică, ci roabă–tărăboanță...
ca șahul să prindă nuanța părerii de rău a hoțului în – Aha, făcu șahul. Mi-i clar. Zi-i mai departe
fața lui, Marelui) cu alți doi calici, ca și mine, și am despre acea noapte...
pornit la căutat – de furat, de mâncat... Astfel că, Lu- Mai mă gândesc să umplu roaba cu suluri, cu
minate, în acea noapte întunecoasă, câinoasă, de mai tăblii de argilă, cât nu mi-ar fi fost milă, dar m-am
să dea bruma pe case, eram și mușinam cu alți doi gândit la inevitabilu-i hodorogit, cu care aș fi trezit
haidăi. Dar i-am pierdut, nu știu cum, pe ulicioare, ulițele, de mi-aș fi pus pe urmă străjile... Și-mi zic să
pentru că niște străji ne cunoscuseră, știau ce poame nu mă arăt prea lacom, mai ales că după mâncare mă
suntem și s-au luat după noi. Ne-am împrăștiat, trei, pornisem, dar nu o găsisem și nu aveam la ce râvni –
câți eram – în toate cele patru părți ne-am împrăștiat, zic, mulțumește-te cu cât încape în doi saci ticsite cu
pentru că așa ți se pare, de frică – trei inși pot fugi în suluri – nu prea grele, totuși... Și-i umplu perechea de
patru părți deodată... Și iată că, după ce mi s-a pă- saci. După care, arunc unul pe un umăr, celălalt – pe
rut că am tăiat cozile, o dau spre minaret și – trag cu al doilea umăr și ies din minaret. Eram un fel de catâr
ochiul înăuntru, atent. Acolo era beznă, dar, ca mare al bogățiilor mai puțin căutate, averi de carte! Noroc,
S
dar, eu am ochi de pisică și de gazelă, văd, pe apele îmi zic, că nu sunt cu aciuatul prea departe, ci chiar în
Eufratului, vela la trei mile depărtare... bordeiul meu de sub cetate, așa că voi fi în stare să-mi
U
Intru în moschee, adică... Țipenie!... Dau turul duc la capăt fapta, recunosc, Luminate, – rea, afurisi-
pereților – vreau să-ți spun, Luminate, că încălțările tă! Dar cum ajung, peste două ulițe, la un alt colț, dau
P
mi le-am lăsat la prag, după obicei – și într-un adânc de doi străjeri! Patrulau, cu sulița de-a gata. Mă văd,
O
de moschee – cel dinspre răsărit –, o ușă am zărit. se opresc, se șușotesc. Apoi unul strigă:
Împing – se deschide! Și e, Mărite Allah, un palat, nu – Hei, omule, ce duci tu în saci?... La această
simplu locaș – polițe multe, rafturi înalte și coșuri lar- oră, poate numai că draci...
gi, împletite din papură, toate – cu suluri de papirus, – Hă, hă, hă! făcu celălalt străjer. Vino mai
S
cu plăcuțe de argilă, scrise. Pe scurt, bibliotecă sadea... aproape, zice, și eu mă apropii, inima mi se face cât
Am priceput, pentru că am ceva știință de carte, chiar un purice, ba chiar – pui de purice, dar nu mai are
N
dacă, din păcate, nu am pe potrivă și parte... încotro s-o apuce.
Ce să spun, Luminate?! Am aprins opaiț, văpă- Mă apropii, ei mă privesc ponciș, neîncrezător. E
iță, lumânare, chiar și o făclie! – în fața atâtor comori, – Așadar, ce ai în saci?...
pe papirus, pe luturi, frica îmi dispăru, dar în sinea – Să iertați... suluri, papirusuri, cărți...
S
mea mă gândeam – cine, la această oră de beznă, decât – Hă, hă, hă, făcu iară una din străji.
un nenorocit de hoț, poate intra într-o bibliotecă?!... – Cărți, spre zori, pentru chiori?
Mai mult așa, din curiozitate, nu după carte... Și spu- – Hă, hă, hă!
N
neam, Luminate, – încep eu sub făclie să desfac câte Eu – mai să leșin, dar ghicind cam ce înseamnă
un sul. Ah, Allah! – înscrisuri babiloniene, cu „Ghil- acest hohot tâmpit – „Hă, hă, hă!” – mi-am revenit.
I
gameș” în frunte, asiriene, egiptene, cu imnurile mor- – Ia dă să vedem, zic ei. Eu pun sacii jos, ei sco-
ților și cele de la Nil, viniete în formă de crocodil, cu tocesc, iarăși se hlizesc, și-mi fac semn: „Valea!”
D
cărțile piramidelor și faraonilor de sub ele... – suluri, Eu îi mulțumesc, în gând, lui Allah, și pornesc.

Dar aud, din urmă:

– Stai, nu ai nevoie de ajutor? făcu, hohotit,
S
U din nou, unul din străjeri.
Nufărul de gheaţă
– Nu... nu... mulțumesc, zic, mai mult bălmă-
Precum oricare altă bibliotecă, și aceasta, de care
jesc, șoptesc și o iau din loc. Iar din urmă aud:
țin să vă vorbesc, nu pare nici vie, dar nici moartă nu
P
– Cărturar-căcănar, a făcut pe el. (Iertați, Lu-

arată să fie. Ceea ce se întâmplă din cauza unor adânci,
minăția Ta, că spun și de astă mascara...)
bătrâne preconcepții și a unui suflu de cvasimister care,
O
– Hă, hă, hă! hăhăise al doilea.

chipurile, ar întreține existența – dar nu viața și nici
Iar eu mă încordez din răsputeri și ajung la bor-
posteritatea/ moartea, să zic –, pur și simplu existența
dei până la zori.
ca prezență a bibliotecii, în general, la nivel de realitate,
Și iată-mă în locașul meu de cârtiță, la văpăiță,
N S
de informație – dar și de snobism. Autorii din bibliote-

desfăcând și citind sulurile. Citesc o zi și o noapte,
că nici nu se nășteau și nici nu mureau, ci doar intrau,
apoi încă o zi și o noapte, iar în a treia zi aflu că, în
rămâneau sau plecau de aici în anticariate sau în alte
noaptea trecută, a ars până în temelie întreaga bogăție,
biblioteci. Or, pur și simplu, depozite de cărți. Uneori,
cum știți, Luminate, – ce păcat(e)! – marea regatului
E
mucegăioase, acestea...
bibliotecă a fost scrumită... Și, iată, îmi zic să vin, să
Precum cele mai multe biblioteci personale, nu
întorn măcar o parte din sulurile ca și cum salvate...
S
publice, și cea de care vă vorbesc-scriu era frecventată

– Hă, hă, hă! făcu șahul. N-ai putut să furi mai
extrem de rar, astfel că suflul permanentei, dar a incom-
multe?...
pletei, parcă, existențe era oarecum apăsător, ca o esență
– Hi, hi, hi! chicotiră cei din jur, sfetnici și
N
de spleen baudelairian, și ca cea mai lungă propoziție

slugi, străjile de la ușă.
care a fost scrisă vreodată într-un roman – una a lui
– Bu-u-n, zise șahul, căscând. Iată că s-a mai
Marcel Proust, din „În căutarea timpului pierdut”, tim-
I
dus o noapte...
pul aici echivalând, transgresiv, (și) cu spațiul. Indife-
– A o mie doua, Luminate! se grăbi să precizeze
D
rența și tihna uitării s-ar fi putut masca nespus de greu,

vel-sfetnicul, reușind s-o ia înainte contabilului-ma-
astfel că erau inspirate-expirate ca parte componentă a
hăr al regatului.
suflului general, nici vital – nici stins, al bibliotecii.
– Lasă... Asta e altă numărătoare... Nu aia cu
După miezul nopții, raza, ba nu – trâmba bas-
Șeherezada... Alea rămân așa cum au fost, fără hoți, o
tonardă și oblică a lanternei celui ce intra aici părea a
mie și una de nopți...
se clătina în bătaia curentului de aer ce răzbea prin fe-
Uite, aici Luminatul Șah cam greșea: uitase,
reastra deschisă, în realitate clătinatul întâmplându-se
probabil, că Șeherezada îi povestise și despre Ali Baba
din cauza mersului legănat al bărbatului cam bondoc
și cei patruzeci de hoți... Pentru că eu citisem astea
ce apăruse în încăpere, zisă și împărăția – nici a viilor,
în unul din sulurile ce mi se părea cel mai proaspăt,
nici a morților, ci a cărților. Bărbatul se lăsă puțin în
cerneala mai că nu se uscase bine pe el... Dar nu am
genunchi în fața bălții nu prea mari a oglinzii stătute,
cutezat să-i arăt Luminăției Sale eroarea... Pur și sim-
de când se știe că i-a fost dată apa – nici a viilor, nici a
plu ieșea, că eu aș fi cel de-al patruzeci și unulea hoț...
morților –, apa imaginilor ca niște cvasiiluzii ale exis-
Un hoț ciudat – de cărți... Din întâmplare...
tenței care, de fapt, nu e decât o prezență, poate că...
Probabil, pe unul care știe ceva carte, un atare
neutră, poate că sterilă, poate că...
lucru îl poate măguli. În orice caz, și Alexandria ar fi
Bărbatul era în haine – frac și pantaloni – ne-
fost alta, dacă la marele, la învăpăiatul ei necaz, care
gre, ude, ca după ploaie, ceea ce nu părea să-l deranjeze
i-a distrus completamente faimoasa bibliotecă, cineva
câtuși de puțin sau, cum s-ar mai spune prețios-me-
– hai să-i spunem pe nume: un hoț, ca mine – i-ar
taforic, – cât negru sub unghia unei știme. (Uite, aici
fi adus, să-i retrocedeze, doi saci de suluri... Nu cre-
eu îmi zic și îmi imaginez că sub unghiile vestalei care
deți?... Ar fi ajuns vestit, îmi zic, acel fur... Dar cine
întreținea focul în Templul din Delfi se insinuau mi-
știe...
nusculele petale ale cenușii... ca să nu mai vorbim de
– Hă, hă, hă! se aude hohotind cineva în ulița
sub-unghiile negre ale taxatoarelor din transportul în
prăfuită, care trece și pe lângă chițimia mea...
comun – igrasia banilor...)
Bărbatul întinse mâna și scoase din apa oglinzi- la un moment dat, șuvița se pierdu în tunelul negru al
lor – nici a viilor, nici a morților – un nufăr de gheață. mânecii fracului, de parcă bărbatului i s-ar fi făcut o ne-
Din jocul irizărilor de cristal al(e) acestei flori, ajunsă obișnuită transfuzie de sânge. Nevermore – negrul corb
– a nordului, îl priveau multiplicații ochi ai Muzei Ci- edgarpoetic – se așeză, fâlfâit, pe rama oberlihtului, pri-
titului de care, cândva, bărbatul chiar fusese îndrăgostit vind spre bărbat cu un ochi montat între atent-absent,
și dormea deseori cu cărțile în pat. Ochi decolorați, ba apoi întoarse capul, spre a privi cu celălalt ochi, după
nu – ochi mați, ca cei ai statuilor de marmură scoase care bătu din aripi, zburând aiurea, nici în noapte – nici
din adâncul Mediteranei. Bărbatul se miră de generali- în zi, nici în viață – nici în moarte. Bărbatul se repezi
tatea poziționării ochilor opaci, șterși – aceștia dăinuiau spre telefon, formând un număr. Ascultă câteva clipe,
pe întreg perimetrul, hai să zicem așa, nufărului nordic, după care strigă:
de gheață. – Always!*
Apoi bărbatul își dezdoi genunchii, îndreptân- Peste alte câteva cuvinte, în spațiul bibliotecii se
du-și statura, întinzând mâna, ca să reîntoarcă simula- auzi:
crul de floare în balta oglinzii. O șuviță roșie-întuneca- – De acord.
tă prinse a i se prelinge, ralanti, pe albul manșetei, picu- Ar fi fost vocea lui Edgar Poe, resemnatul?
rând pe parchetul camerei. Până la un timp. Pentru că, ___________
*Always! (engl.) – Totdeauna!
S
U
P
O
S
N
E
S
N
I
D

C ARNETE C RI T I CE Doru-Andrei POPA Filosofia umbrei

în arhetipologia jungiană
Ș tefan Bolea își propune în volumul Jung și

filosofia umbrei (Editura Tracus Arte, 2019)
o abordare interdisciplinară a arhetipului umbrei
prin care sunt revelate dinamica și impermanența
subdiviziunilor Eului. În aceeași direcție se plasează,
cel puțin din perspectiva unei hermeneutici
din psihologia analitică jungiană într-o triplă cheie: psihologice, și relatarea neotestamentară din Marcu,
psihologică, literară și filosofică. Conținutul cărții unde Iisus întreabă duhul dintr-un om demonizat:
depășește stadiul unei simple cercetări intelectuale, „Care-ți este numele?” – „Numele meu este legiune,
accesând și un fundal experimental în care sunt că suntem mulți”, unde este expusă tocmai această
tratate cu subtilitate până și cele mai absconse problemă, a multiplului în unul ontologic. Arareori
funcții ale umbrei. O primă idee construită de autor confruntarea este purtată între un eu, doi sau trei,
de-a lungul mai multor pagini se referă la imaginea realitatea dovedind că avem mai degrabă de a face cu
contrastantă pe care umbra o antrenează în raport cu veritabile hoarde de euri, mereu pregătite să se înfrunte
Eul. Deși prefigurată inițial ca un avatar a ceea ce este în virtutea unicului scop de a deveni, fie și pentru o
mai întunecat în om, ea este totuși doar o ipostază clipă, cârmaci ai conștiinței vigile. Lumea interioară
ce poate fi transgresată prin însușirea ei ca element devine, prin urmare, o cameră a oglinzilor unde există
intrinsec și indispensabil ființei. Negația umbrei este o neîntreruptă succesiune a diverselor aspecte ale
depășită doar prin reafirmarea ei ca simbol mortuar personalității. Dificultatea constă în identificarea și
în care omul trebuie să-și cufunde conștiința și să se supunerea lor unor disecții analitice în care visul, ca
oglindească pe sine în Sine. „Întunecimea” umbrei ar instrument practic, poate avea o deosebită însemnătate.
sta astfel doar în capacitatea ei proiectivă de a opera J. Sully (1893), autor citat de Freud în Interpretarea
transferuri calitative ale propriei persoane în indivizi viselor, consemnează următoarele:„Visele noastre sunt
și circumstanțe extrinseci sieși. Proiecția umbrei, modalități de a ne păstra aceste personalități succesive.
ca „rezistență”, însoțită reprobarea ei în ceilalți, În somn, ne întoarcem la vechile moduri de a considera
este intim legată de reproș, care, după cum a arătat și de a simți lucrurile, la impulsuri și activități care ne
Freud în cazul Dorei, poate fi adesea un subterfugiu dominau cu mult timp în urmă”(Editura Trei, 2017,
al autoreproșului. Însă odată cu descoperirea și p. 91),(s.n.). Prin urmare, visul ne arată o ipostază a
asimilarea acestei avangarde umbroase, care de Eului, o anterioritate a acestuia dinaintea pătrunderii
multe ori împiedică decantarea propriilor cusururi în oniric aptă de a renaște la trezire.
prin proliferarea inutilă a iluziei, ea devine cel mai După multe alte ample reflecții psihologice asupra
la îndemână aliat al individuației, care presupune umbrei, ea este transpusă, pe cale interdisciplinară,
participarea conștientă la multiplu, la constelația în literatura romantică și postromantică. În Elixirele
noastră de personalități mereu interșanjabile. Umbra diavolului de E.T.A. Hoffman, autorul demonstrează
propune un model ontologic diferențiat, un „celălalt legătura dintre sexualitatea refulată a lui Franz și
eu” de care omul nu este conștient și care, adeseori, imperativele ascetice și contemplative autoimpuse,
independent de orice autoritate psihică, acționează care generează în interiorul protagonistului un
până și în detrimentul celor mai bune intenții. conflict greu de rezolvat:„...apetitul natural al lui
Izbucnirea ei violentă poate fi asemănată cu o eclipsă Franz pentru sexualitate (umbra) constrastează
temporară a conștiinței. Este, după cum aflăm, un cu asceza riguroasă care trebuie să caracterizeze
moment de „inconștientizare a conștientului”. existența monastică (persona) și cu propensiunea
Optica argumentării trece de la simplul personajului pentru o viață dedicată contemplării
dualism psihic la divizarea în multiplu, unde este divinității (Eul, poate chiar Sinele)”. Continuă apoi
depășită viziunea binară cu un întreg scindat în „Eu” și cu Frankenstein de Mary Shelley, aflat sub semnul
”Non-Eu”, propunându-se o „serie infinită de oglinzi” „izolării romantice”, cu William Wilson de Edgar
2015, într-un alt studiu, când Bolea se întreabă:„Ce

devenim când nu mai suntem oameni?”. Sondarea
umbrei în literatură se încheie cu Portretul lui Dorian
Gray de Oscar Wilde, propunându-se un soi de
„alegorie a căderii” după model genezic, prin care se
obține o dedublare a lui Dorian Gray în Dorian Gray
1, pur, aflat înainte de cădere, și Dorian Gray 2, cu
latura sa malefico-nihilistă, înțeleasă ca o „decreare”.
O decreare prin care se conturează un act secundar
al creației, căci, la sfârșit, „transferându-și libido-ul
în propria viață”, Dorian Gray va atinge „împlinirea
absolută a esteticului”, devenind o „capodoperă a
vieții”.
În ultimul capitol al cărții, Bolea analizează
umbra nietzscheană prin prisma arhetipului jungian,
îndeosebi în ce privește Călătorul și umbra sa. Premisa
de la care se pleacă este aceea a unei enantiodromii
heraclitiene, preluată de Jung în psihologia sa analitică
și înțeleasă ca o reversibilitate sau transformare a unei
stări în opusul său. În cazul lui Nietzsche, este o
trecere ce se realizează pe calea „eternei reîntoarceri,
E
formă a tranziției de la «nihilism activ» la «anti-
nihilism»”. Fiindcă, așa cum ne spune autorul,
C
Allan Poe, în care este transpus conflictul psihanalitic negația „trebuie concepută ca o propedeutică pentru
afirmație”. Vasile Lovinescu remarcă și el acest proces
I
dintre id și supraeu sau umbră și eu și identificată,
prin exercițiu hermeneutic, o umbră a umbrei, tranzitiv în care, considerându-l pe Dumnezeu drept
T
înțeleasă ca „anarhetip al negativității în sine, lipsit „Indicibilul”, tratează „revolta lui Nietzsche” ca fiind
de orice conexiune cu pozitivitatea”. Mai departe, o „apofază existențială”:„... cînd mă revolt contra lui
I
discursul este focalizat pe Dublul lui F.M. Dostoievski Dumnezeu, distrug un idol, căci nu mă pot revolta
R
în încercarea de a decela un posibil răspuns la decât contra Demiurgului, sau contra unora din
întrebarea „Cine (nu) sunt eu?”, întrebare în care este Arhonții lui. Cum ași putea să mă revolt contra a ceva
C
evidențiat aspectul interșanjabilității eurilor absorbite ce nu există?”(Însemnări inițiatice, Editura Rosmarin,
de umbră. Neliniștea lui Goliadkin se extinde astfel 1996, p. 101-102)
de la cine sunt eu cel care (nu) este până la un posibil Un alt aspect care oferă tezei o notă de
originalitate îl reprezintă amplele referințe din
E
cine sunt eu cel ce (nu) va fi. Apoi, în Straniul caz
al doctorului Jekyll și al domnului Hyde de R.L. domeniile cinematografiei și muzicii inserate în
Stevenson se continuă lectura în cheia dublului, a Anexe. Astfel, după ce este explicat conceptul de T
scindării psihologice, când „Henry Jekyll rămânea umbră și legăturile acesteia cu partea ascunsă și
N E
adesea îngrozit de faptele lui Edward Hyde (JH)”, netrăită conștient din noi, el este evidențiat și prin
inițiind în același timp și reflecția asupra condiției versurile unei trupe de black metal simfonic, Lux
demonice a omului: „Ne place să ne comparăm cu Occulta:„We are not who we think we are/ We are
sfinții și cu eroii, dar ar trebui să ne identificăm cu who we’re afraid to be” sau în filmul Dead of Night
A R
oamenii care l-au ucis pe Iisus, cu cei care l-au ars pe unde avem umbra văzută ca dublu demonic. Lucrarea
rug pe Bruno, cu cei care au lapidat-o pe Hypatia”, Jung și filosofia umbrei permite, în consecință, refugiul
spune Bolea. În Horla lui Guy de Maupassant, umbra în lectură nu doar pentru cei ce se îndeletnicesc cu
filosofia, literatura sau psihologia, ci și pentru cei care
C
este pusă în analogie cu neomul, înțeles ca posibilitate

a „unei alterități radicale”. Ea este analizată încă din își regăsesc pasiunea în muzică și film.

E Adrian MONDEA La marginea echilibrului | o altfel de recenzie

volumul de versuri „lampioane de cuvinte” by Nicole Vasilcovschi
I C
motto: „dacă uiți, te rătăcești” – Mircea Eliade ușor să-ți rostogolești sufletul cu palmele pliate pe cer
R I T
și să-l transformi într-un om de zăpadă. Pentru a-și re-
T otul este posibil. Legea inimii care bate ad-

hoc pe două suprafețe plane, aproape de
sens, de „unicul” sens și de îmbrățișarea orașului, in-
aminti semnele, Nicole îmbrățișează cu lăcomie imen-
sitatea unui sens emergent, updatat într-o continuă
călătorie cu rol dublu declanșator - cuvântul și spiritul,
vizibilii arbori, imaginea destul de (ne)clară a străzilor nivelul latent și exegeza anagogică a unei povești incre-
C
ca o trambulină făcând joncțiunea între trecut și viitor dibile, echilibrate, reciproce și sincere făcute să voaleze
prin clipa pierdută dar regăsită întro omniprezență re- ușor, să depășească cu mult o singură sursă de vibrație.
ală, această ploaie de lampioane care ne observă pe vâr- O simbolistică aparte în textura poemelor este
furi, ne așteaptă cu un singur gest involuntar ștergând dată de convențiile gratuite ale imaginarului amplifi-
E
noaptea ultimele urme de silabe. Totul este posibil, to- cându-și semnificațiile ca o singură creanță iar Nicole
tul e să înțelegi, să fii tăcut, să accepți cu prudență viața nu este lipsită de singurătate. La prima lectură timpul
T
dintr-o altă perspectivă atâta vreme cât mai există ritm devine dominant, traversează „incomod” pasajul din-
E
și imagine. Peste fluviul galben noaptea se lasă ușor. La tre căutarea de sens și miraj într-un mod clandestin,
fel îndoielile. Putem face față disparițiilor? Putem oare voluntar, răsturnat, cu un alt conținut „pentru noi tim-
N
șterge cicatricile unui trecut imaginar vânând secvenți- pul stă pe loc, / își formează un alt conținut / din cuvinte-
al, într-un timp alegoric, invizibile ploi antagonice, un le pe care le rostim / împreună” (universul OM) hrănit de
R
pasaj care se agață adesea de un zâmbet firesc și firav, un subiect adecvat mai degrabă unor acrobatice păsări
precum emoțiile colorate cu o mare discreție? Putem zen „ne hrănim din nou / în prezent / cu intensitatea
A
redefini atomii de fericire prin care tu și eu să ne re- secundelor / desprinse de timp” (harta prezentului) la fel
găsim în interiorul acestei clipe prezente de fascinație de spirituale, intime, la fel de liniștite și albe „la fieca-
C
și conviețuire? re clipă / o nouă pasăre apare din depărtare” (delta de

Există o mecanică a călătoriilor, a vibrațiilor, o lângă Dongying) aidoma unui balon de heliu rotund,
comparație a anotimpurilor alunecând peste zeci de întors cu fața spre razele lunii zburând cât mai departe
orașe și acest miros de cerneală, iarbă și ploaie, iar Ni- „m-am decis să înving timpul / mergând foarte repede
cole Vasilcovschi prin volumul de versuri „Lampioa- dintr-un punct în altul, / și nelăsându-l să-și ia notițe”
ne de cuvinte” ne atrage, ne face să părăsim legătura (liniște).
profundă (aș zice profană), cu acest „district” prea real Uneori, quidditatea realității ne surprinde pe
căutând să ne potolim setea de inspirație. La marginea de-a-ntregul, iar relatarea frustă a întrebărilor „rupe”
echilibrului există frânturi de realitate, interstiții de ve- cu gingășie universul pe o diagonală tatuată adânc în
ridicitate și sens, lampioane de hârtii colorate, plisate interiorul atâtor contraste refuzând iluzia unor răs-
adesea ca un acordeon pentru a ilumina cerul într-o punsuri stereotipe și fade „știi de ce plouă?” (întrebare)
noapte venețiană. De-a lungul cercului existențial sunt „știi de ce plâng oamenii?... știi de ce visăm?... știi de ce
jocurile improvizate la sol și mulțimea de umbre, pa- înaintăm?...” (esență) iar viața, viața pare desprinsă din
radoxal pierdute-n depărtare, adăugând, fără să vrea, amintiri și suma alegerilor aliniate misterios într-un
din instinct, aripi capturilor când privești totul de la cadru mai mult decât atemporal „viața pe care o avem
fereastră. / reprezintă suma alegerilor / făcute / de-a lungul anilor”
Nicole, în încercarea reușită de a cuprinde ori- (constatare) culisând printre „rătăciri” și liniștea unui
zonturile, se prezintă aidoma unui teritoriu imens de univers aparținând altor generații „așteptăm să primim
enclave unde adesea cititorul poate simți respirația și răspunsuri la întrebări / lăsate de alte generații” (deve-
bătăile unui conținut care ne fascinează, ne favorizează nire).
semantic. Nu este ușor să rostogolești munții. Nu e Într-un univers personal, Nicole ne vorbește
despre regăsire „te regăsesc și azi / în valurile care-mi vă / în pătratul înscris / în poveștile fără sfârșit” (gânduri
udă pașii / și-n norii care mă acoperă” (aspect), echilibru de iarnă) și luna „era seară și luna mă privea, / eu nu
„nu mă opresc decât la marginea timpului / și acolo îmi eram jos acum, / ci paralel cu acest astru” (visul timpului)
țin echilibrul / format din amintiri brodate pe rochia de reflecția ei asupra emoțiilor ineluctabile căutând alte
seară” (gânduri spre interiorul clipei românești), prieteni străzi „te-am revăzut căutând alte străzi / și alte sensuri, /
„asta ne e viața / o înșiruire de idei, / de cercuri, / de în miturile pe care Eliade le aducea din nou / acasă, / în
prieteni, / de cuvinte / și de așteptări / un nou început / sufletul nostru” (timp ascuns în om) cizelând o coliziune
uitat de trecut și prezent” (aripi de timp), materie „fieca- de aliaje cu valoare simbolică pentru celălalt, același tu
re atom se adună / formând materia care ne îmbracă exis- „atât de firav, un om construit / din bucăți de mine / mă
tența / și ne oferă reacții și așteptări” (sorbind ceaiul ga- iei în zbor spre munții pierduți / în nopțile reci și senine”
lactic), conexiuni „conexiunea cu universul se face / prin (sămânță de dor) și un mian de culori „mă pierd între
micul om, / om de zăpadă, /om de lut, / om de timp, / om apus și răsărit / într-un miros de mian în amestec / cu
de praf cosmic, / om de mister și efemer, / om de foc, / om apa fierbinte, / ascult zgomotul filmelor de la telefoanele
de amintiri, / om din alte lumi, / desprins, descris, format / lăsate la maxim pe speaker” (spre munții Himalaya) în
/ pentru a primi / clipe... (om), elogii „m-ai învățat să inocența unei ploi exilate „plouă cu noi, / cu picături de
scriu din nou/ un elogiu al singurătății / știind că noi doi sens, / cu abstract și absurd, / cu realitate și oniric, / cu
oricum rămânem / în afara timpului (aspect), oferă di- dorințe și moarte, / cu reînviere interioară / și singurăta-
versiuni despre fragilitatea atâtor simboluri „știi bine că tea din grupurile, / exilate la balcoanele sorții” (picături).
nu există vârste, / ci doar oameni, / nu există generații, / Există aici o alchimie a regăsirilor, a copacilor
ci doar simboluri” (constatare) transformându-se, cu ti- invizibili „fiecare copac ascunde umbra / în urma pașilor
miditatea vârfurilor așezate pe sol, într-un tot existen- noștri” (toamna) o pană de bronz dând sens echilibrului
E
țial „transformându-mă într-un tot, / și aruncându-mă când zăpada începe să se scuture de ciulini la răscruce
spre strada plină / de oameni, / de roboți, / de experimente de drumuri, când cuvintele ne aparțin „cuvintele mă
C
și insecte, / care mă urmăresc cu privirea” (aroma ceaiului înghit, / devin o parte din ele, / și nu pot pleca, / în vene
de viitor) unde zidurile nu pot triumfa peste această îmi curg cuvinte / în inimă versuri, / iar sufletul mi-a
I
noapte „eu vreau să trăiesc, / să mă prind în valsul flori- devenit / poezia timpului” (timp ascuns în om) când nu
T
lor / zburând cu păsări albe / peste zidurile tăcerii” (cli- putem trece cu vederea nimic dând sens aripilor în-
pe), peste acest sens al sensurilor „atunci când zidurile / tr-un context de magie „te-am întrebat dacă mă poți
I
mă închid în peștera unei existențe, / ghidate spre / alt sens lua cu tine / și mi-ai spus să-mi pun aripi, / le-am căutat
R
al sensurilor” (norul apropierii), peste umbrele subțiri, în piețele deschise afară / în hipermarketurile orașelor po-
o ambivalență a simțurilor în interpretarea cuvintelor luate, / și n-am găsit decât fotografiile lor” (timp sidefat).
C
„mi-am lăsat umbrele uitate acolo, la cetate, / pe fiecare Nicole reușește să pună sub semnul călătoriei
piatră scriind un nou gând, / la fiecare fântână ascultând „fisurile” clipei prezente derivând noi sensuri, acu-
un nou cântec, / în fiecare piață gustând din fragii / cu mulând energia unui dialog trecând peste cercul alb
aromă de primăvară” (cartea cu amintiri speciale). al îndoielilor și introspecțiilor. Avansează tangențial pe
E
Întotdeauna forma ezită între intimitate „mă firul subțire al poeziei, întruchipează prezentul într-o
simt cu inima lovită de vers” (anima) și ocrotire „simt nouă formă a modernității, devine un martor privi- T
ocrotirea în ceaiul desăvârșit / scoarța copacului vieții” legial al acestor maci portocalii rezonând magistral la
N E
(ceaiul chinezesc) între imaginea din oglindă „îmi caut marginea echilibrului. Și dacă ar fi să fac o ultimă ob-
imaginea în oglindă, / dar nu-i găsesc unghiul, / îmi ating servație - ca să nu ne rătăcim1, totul ar trebui... recitit.
oasele / să simt că trăiesc, / dar simt cum mă desprind de Nicole are puterea să călătorească fără reținere într-o
mine / și zbor, și alerg, și caut” (clipe de sidef ) și așteptare lume care ne atinge prin simplitatea sa dezarmantă
A R
„poate așteptarea mă va ajuta să înțeleg / noul exponent chiar dacă adeseori pornește firesc „pe o motocicletă
al finalelor note / de pe portativul timpului” (la taifas) criptozoică / străbătând cetatea” (Drobeta Turnu Seve-
între poveștile fără sfârșit „aștept să trec dincolo / de gră- rin) cu verticalitatea unui flux de lumină ca amintire.
dinile serii, / îmbrăcate cu zăpada tăcerii, / dar foamea
C
mă cuprinde / și frigul mă învăluie, / ținându-mă capti- 1

cum spune Eliade
E
I C Liviu APETROAIE Femeia în căutarea vârstei
U itat în coaja neuitată, autorul se întoarce aca- ițele se opresc, doar-doar nu s-or încurca.
R I T
să. Din vremi, din tipare, apare… EA: Coco- Romanul, însă, citit în cheia imaginilor erotice,
ta de cauciuc negru. rămâne o capcană. Și, pe măsură ce urmărești acest fir, e
Greu de spus ce e acest cauciuc negru, cum greu de foarte ușor să pierzi nuanța intimă, funciară. Căci, textul
spus, azi, ce e aceea… o Cocotă. e unul paideic. Relația dintre bărbatul trecut de tinerețe și
Romanul lui Vasile Diacon ne lasă acolo, în am- fata în plină tinerețe nu e decât un spațiu al comunicări. E
C
biguitate, cu toate că personajele sunt definite impecabil. o luptă între principiile morale ale bătrânului (dincolo de
Dar, oricare dintre noi, regăsiți acolo, am avea foamea libertinajul sexual acceptat) și „foamea” de viață a tinerei
fugii… Adina, încă dispusă la orice. Totul trece cu ușurință, în
Pentru că romanul ne duce către căință. Toți am viața carnală, dar dincolo, în lumea interioară, e așteptat
E
trecut, măcar cu gândul peste astfel de „păcate” pe care, altceva.

poate, din vremi în vremi, le-am mărturisit. E un motiv de renaștere, văzut atunci când narato-
T
Cele 33 de fascii, propuse de rul îi oferă cu toată dedicația sufleteas-

E
autor, sunt caleidoscopul pe care îl ur- că niște cărți, „grele”, ce-i drept, despre
mărim, ca pe un film, din care urmăm om, suflet și zâmbet, crezând că ele vor
N
o linie și un final, fie el și departe de descuia ceva. Dar nu se întâmplă.

așteptările noastre. În corolar, deși ar fi exagerat,
R
Povestea e banală. O fată, pli- gândindu-ne la propensiunea către a

nă de „nuri” se atașează oricărui cu- trece din „floare în floare”, ceva doare
A
rent. Un matur, cel bătrân, care e și aici. Și stările de conștiință ale celui ce
naratorul, încearcă o nouă experiență. „păcătuiește”, dar și forma de „inocen-
C
Nicidecum cea sexuală, cum ar lăsa de ță”, bine strunită, a celei ce nu ratează
înțeles textul, ci aceea spirituală, de a nimic.
aduce în lumea sa o ființă care merită Așa se face că povestea, banală
să fie educată în spiritul clasic. De asta până la urmă, dintre cei doi, Bătrâ-
îndură el, „bătrânul”, toate jocurile pe nul-narator și Adina, eșuează, asta și
care i le oferă, de multe ori fără expli- pentru că autorul e un lucid, care n-ar
cații, dulcea Adina. fi dat credit unui sfârșit sfâșiat.
N-am să fac aici nici un fel de Cu siguranță, cititorii vor fi
povestire în povestire, nici nu e cazul. (se)duși către scenele de limbaj erotic
Mă voi gândi la fractură, da, la fractura de mentalitate. explicit, licențios sau pornografic, cum ar spune mulți și
Întâlnirea între un om trecut, așezat în vârsta lui, și o tâ- asta e foarte natural. Vasile Diacon nu inventează limba
nără ambițioasă; nu este nici asta o noutate. Mecanismul română ci, pur și simplu, o folosește, și nu cred să fie ro-
care se naște de aici, îndeobște acceptat, naște orizonturi mân sadea care să se pună cu fața în palme, când aude,
paralele. citește dintr-astea. Mai degrabă ar citi fără pumnii pe față,
Cred că textul lui Vasile Diacon m-a făcut să ca să vadă cât de expresiv este un limbaj natural, de care,
gândesc la ruptura dintre generații. Subtile imaginile de să fim serioși, nimeni nu e străin… din contră!
natură sexual-erotică, dar ele fac diferența între narator, Totuși, cu puține menajamente, Vasile Diacon ne
care știa de un anumit „ritual” și tânăra Adina, care știa pune din start pe trotuarele Iașului; mai mult, citează pri-
tot „ritualul” dar îl folosea doar ca monedă… îi și plăcea, eteni cu numele clar, adaugă strofe din Mihai Codreanu
nemotivat… să fie. ori George Lesnea și, în totul, lasă aerul respirabil al Iașu-
Ca mai mereu, când amoriu e prim solist, toate lui plin de poezie, dar și de ambiguitate erotică.
E
O nouă reîntoarcere la Geta MOROȘAN
Genealogia lui Mihai Eminescu
I C
T răitor „întru mister și pentru revelare”, cum O calitate a cărții, care face ca lectura să fie atrac-
R I T
spune L. Blaga, omul ajunge să-și autenti- tivă, interesantă, este și aceea că prezentarea arborilor
fice statutul de om numai dacă se direcționeaza către genealogici ai familiilor nu se rezumă la menționări de
Adevăr; adevărul despre sine, despre ceilalți, despre ori- natură statistică, discursul narativ înfățișându-le creș-
ce lucru sau fapt de viață. Iar Adevărul așteaptă, ascuns, terea și ramificările în contextul național istoric al se-
la începuturi, la origini..., mai departe, și mai depar- colelor, destinul lor împletindu-se cu istoria locului și
C
te... Despre căutarea uneia din înfățișările Adevărului a neamului, fiind determinat, răsucit sau condus spre
ne vorbește și cartea preotului Cezar Onesim, a cărei împlinire de forțe ale unei rațiuni tainice, supraumane.
apariție o salutăm, Genealogia lui Mihai Eminescu, In afară de informațiile privind mișcările sociale deter-
în care ambiționează să reconstituie „arborele genealo- minate de evenimentele istorice (imigrările din Moldo-
E
gic complet al acestei familii” (p.63). Pornind într-un va în Transilvania, și din Transilvania în Moldova, refu-
demers care impune multă strădanie, migală, răbdare, gierea polonezilor în Moldova), cititorul ia cunoștință
T
atenție susținută, autorul confruntă diferitele ipoteze despre situația învățământului din Bucovina la începu-
E
existente privind originea familiei Eminovici, a locului tul secolului al XIX-lea, despre rolul preoților în înfiin-
și a numelui, și, descoperind lacune, se angajează să le țarea scolilor laice și clericale, în păstrarea și cultivarea
N
completeze sau să rectifice, aducând dovezi descoperite limbii române, despre organizarea vieții bisericești în
în documente necercetate, care pot oferi confirmarea acele vremuri.
R
„originii moldovenești bucovinene a lui Vasile Emi- Grija autorului pentru o temeinică informare a
novici și a descendenților săi” (p.123), in satul Căli- cititorilor săi este evidentă și prin revenirile recapitu-
A
nești-Cuparencu, județul Suceava. lative, cu caracter sintetic, la sfârșitul fiecărui capitol,
În cele șapte capitole ale cărții, autorul întoc- ajutându-i astfel să nu se rătăcească printre „crengile”
C
mește arborele genealogic nu doar al familiei Eminovici numelor și datelor, asigurându-le limpezimea și coeren-
(cap. IV, cel mai extins, unde desfășurarea arborelui ocu- ța receptării. De altfel, apropierea autorului de cititor se
pă 22 de pagini), ci și a „diverselor familii (...)”, pentru a înfăptuiește în carte în genul relației Povestitor-Ascul-
face cunoscută „încrengătura relațiilor” de rudenie între tător, elementul de legătură fiind constituit aici de în-
acestea și familia întemeiată de Vasile Eminovici (buni- trebările pe care autorul-povestitor le adresează citito-
cul poetului Mihai Eminescu) cu Ioana Sârghie (Serghi, rului/ascultătorului, urmate de răspunsuri la care acesta
Serhii), în Călinești-Cuparencu, urmărind dezvoltarea trebuie să fie atent, să aibă răbdare, ca să se lămurească
spiței din fiecare „creangă”, și revenind, într-o mișcare și să fie convins.
de spirală, în fiecare capitol, la Vasile Eminovici cu noi Sugestiile persuasive asupra cititorului se fac se-
argumente în susținerea „originii de răzeși moldoveni, de sizabile, de fapt, încă de la vizualizarea imaginii pe care
confesiune ortodoxă, a celor două familii – Eminovici și o oferă coperta cărții: complet albă, insinuând ideea
Sârghie – din spațiul bucovinean”. Aflăm, printre multe unei promisiuni a obiectivității, a gândului curat, ne-
alte noutăți, că poetul Ion Cozmei este tot un descen- înșelător, care vine să ofere darul unui adevăr ce nu are
dent din neamul Eminovici, strănepot după mamă al trebuință de podoabe. De asemeni, încadrată centrat
lui Vasile Eminovici. Si, deși toată cercetarea și prezen- pe copertă, autorul înfățișează harta României Mari în-
tarea dovezilor stau sub semnul unei intenționalităti tr-un contur trasat în culoarea pământului, cu discrete
obiective, cărții nu-i lipsește nici dimensiunea emoți- reflexe coloristice ale peisajului țării; în interiorul hărții,
onală, autorul însuși avându-și rădăcinile în același sat chiar în centrul ei – ca un miez fixat în profunzimea
și, mai mult, descoperindu-și chiar un grad de rudenie spațiului fizic și spiritual –, autorul plasează numele
printr-un frate al bunicului său, care s-a căsătorit cu o poetului, cu majuscule, într-o culoare gravă, albastru
descendentă a familiei Eminovici. închis, iar dedesubt, cu roșu (simbol clar al legăturii de
E
C
I
T
I
R
sânge), numele satului de origine al familiei Eminovici; mânilor din Moldova în Transilvania și din Transilvania
toate aceste repere sunt înconjurate, figurând o matrice în Moldova, în studii de specialitate, cum e acela al lui
C
extinsă pe întreg teritoriul țării, de cuvintele pioase ale Teodor Bălan – Documente bucovinene –.
poetului care îndeamnă la cinstirea amintirii «strămoși- Demersul responsabil și meticulos al autorului
lor noștri plini de virtute», de care trebuie să ne legăm se înscrie în ritmul procesului de maturizare a con-
«cu credința și aspirațiile vieții noastre», pentru că «nu- știintei umane, prin gestul ieșirii din mit și al intrării
E
mai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă și asumate în istorie, explicat încă de George Călinescu:
T
pomenire în viitor». „Conștiința românească a voit să dea celui mai mare

Cercetarea preotului Cezar Onesim se bazează poet al ei o obârșie fabuloasă. Dar pentru că misticismul
N E
pe o bibliografie care cuprinde, în afară de genealo- genealogic a devenit din ce în ce mai prudent, nimeni
giile configurate de numele consacrate, documentele nu se gândește ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea
păstrate la Direcția județeană a arhivelor naționale, în pe August din miticul Aeneas, să tragă pe Eminescu din
arhivele parohiilor (cu precădere a aceleia din Călinești sângele balaurului din poveste, dintr-un smeu sau măcar
A R
Cuparencu), în condicele născuților, botezaților, cunu- din Buddha”; și precizează: „Eminescu însuși, fără să
naților, morților, la care se adaugă mărturii descoperite cunoască de aproape familia, nici din vedere, nici din
în articole din reviste istorice (printre autorii cunoscuți documente, nu se îndoia că se trage din răzeși moldoveni
fiind menționat numele profesorul Mihai Iacobescu), (...)” ( în vol. Viața lui Mihai Eminescu, 1977, Ed.
C
în studiile istorice privind mișcările de imigrare a ro- Junimea, Iași, pp.5 și 9).

Decebal – un soare Cristina RUSU

peste Sarmisegetuza
U rmînd firul istoriei, după volumele Kogaionu-

lui și viaţa lui Burebista, autorul Andrei Brea-
băn ne aduce în atenţie alte trei noi volume reunite sub
mori” al lui Eminescu: „Oastea zeilor Daciei în lungi șiruri
au ieșit/ Și Zamolx, cu uraganul cel bătrân, prin drum de
nouri/ Mișcă caii lui de fulger și-a lui car.”, și din „Mitolo-
titlul Din vremea marelui rege Decebal – legende și povești de gia populară românească”, a lui Constantin Brăiloiu, „Că
neuitat; Decebal și Domiţian, volumul I, Dacia regelui Dece- lupul mai știe/ Seama codrilor/ Și a potecilor/ Și el te va
bal, volumul II și Confruntarea titanilor, volumul III. scoate la drumul de plai”.
Acest rege, un mare erou între eroii lumii, căci nu- Decebal duce pe tot timpul domniei lui lupte
mele lui a dăinuit peste atîtea veacuri, reușește prin vitejia și aprige cu romanii care vor să ajungă la Sarmisegetuza. Îi
înţelepciunea sa, să ţină dacii uniţi. Autorul ni-l descrie ca învinge la Dunăre dar romanii vin iar și iar. Trupele gene-
pe un copil „dibaci și isteţ”, apoi ca pe un „flăcău voinic și ralului Cornelius Fuscus sunt lăsate să înainteze spre defi-
puternic” ce urca Muntele Kogaion împreună cu nedespăr- leul Oltului, pentru că Decebal le știa traseul și ca un bun
ţitul său prieten, un lup pe nume Davos. strateg îi învinge și de această dată. Urmează o perioadă de
După patruzeci de ani de domnie, regele Scorilo liniște. Istoricul Constantin C. Giurăscu spunea că Dece-
pleacă la Zamolxis. Decebal devine rege nu înainte de a bal stăpînea un teritoriu uriaș între Tisa, Dunăre și Nistru.
trece printr-un program de instruire de doi ani pe mun- Dacia se reface ca nucleu în jurul munţilor Orăștie, iar De-
tele sacru Kogaion, (după cum scrie autorul, copiii daci cebal construiește noi cetăţi pe locul celor vechi; Blidaru,
E
aveau de trecut această treaptă obligatorie de la adolescen- Piatra Roșie. Evoluţia economică a ţării este într-o mare
ţă la majorat), și unul de iniţiere încununat cu depunerea ascensiune, se dezvoltă și mai mult meșteșugurile. Meșterii
C
jurămîntului de credinţă faţă de ţară și popor. Găsim aici daci prelucrau aurul și argintul fiind cei mai iscusiţi. Cu-
frumoase descrieri ale ritualurilor dacice. Iniţierea tinerilor, noștinţele în botanică, astronomie, medicină evoluau de
I
adică trecerea la majorat se făceau în faţa Marelui Preot. O asemenea. Autorul descrie sărbătoarea de Dragobete și a
T
bucăţică de colac înmuiată în sare era înghiţită fără a se scă- drăgaicelor, dar zilele însorite de pace aveau din nou să se
pa vreo firmitură, arătîndu-se astfel că flăcăul era acceptat sfîrșească. Undeva la Roma se pregătea intens o nouă ofen-
I
de cer. Este prezentat și calendarul dacilor. El se regăsea în sivă împotriva dacilor condusă de Marcus Ulpius Traianus.
structura marelui Sanctuar de la Sarmisegetuza, „construit Și după ani de războaie, și bătălii duse la Tapae, Adamclisi
R
din blocuri de andezit așezate în două cercuri strâns lipite și Sarmisegetuza, romanii reușesc să cucerească Dacia. Și
unul de altul și ușor arcuite”. Așa cum spunea și istoricul timpul parcă se oprește în loc. Soarele a apus peste Sarmise-
C
Hadrian Daicoviciu, existau în total o sută optzeci de stîlpi getuza. Istoricul roman Dio Cassius scrie că Decebal a fost
înguști, treizeci de stîlpi laţi, șase plus unul stîlpi ce se repe- trădat de Bicilis, unul dintre apropiaţii săi căzut prizonier
tau de treizeci de ori, iar îngrăditura centrală era sub formă de război. A apus soarele și epoca romană a început.
E
de potcoavă. Stîlpii subţiri reprezentau zilele calendaristice. Decebal s-a jertfit pentru ţară. Viaţa sa a umplut
Trecerea la noul an era ziua Sfîntului Apostol Andrei, iar multe pagini de istorie. Dîrz și demn, curajos și drept, bun
dacii sărbătoreau timp de două săptămîni. Obiceiul era ca dar și necruţător cu dușmanii, rege și sfătuitor pentru po- T
fetele să bocească anul care a trecut. Bocetul era o păpușă por, acest mare erou rămîne mereu în conștiinţa noastră ca
N E
din cîrpe. Apoi ele își căutau ursitul (obicei păstrat pînă în acel străbun de neclintit de pe hotarele Daciei.
zilele noastre în ziua de Sfîntul Andrei). Bătrînii noroceau În acest fel abordează Andrei Breabăn aceste pagini
anul, ţăranii semănau boabe de grîu într-o oală de lut, iar din istoria neamului nostru, despre viaţa și faptele marelui
numărul lor semnifica bogăţia anului ce începea. Se serbau rege Decebal. Este meritorie iniţiativa sa de a aduce la în-
A R
moartea, reînvierea și lupul. Marele Lup Alb este personajul demîna cititorilor unui astfel de gen „povești”/ „legende”
central al istoriei dacilor, zeiţa feminină sacră. Semnificaţia despre istoria noastră (care, din păcate, este tot mai departe
centrală a tuturor acestor sărbători era că lumina biruiește de manualele de pe care învaţă copii noștri), despre eroii
întotdeauna întunericul. Autorul completează toate aces- neamului nostru pe care, subscriu celor spuse de autor, tre-
C
te pagini de poveste cu versuri despre daci din „Memento buie să îi cinstim.

JURNAL DE C Ă L ĂTO RI E Marius CHELARU Din Kyoto, spre inima Japoniei (XIII)
(note şi gânduri de drum)
pare, de pe vremea sosirii în Arhipelag a lui Francisco
Xavier2 și misionarilor iezuiţi, chiar înainte, după 1543,
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, cu venirea primilor marinari portughezi. Subliniem,
ALTE PERSONAJE japoneza nu e o „variantă” a limbii chineze; cităm pe
Ban’ya Natsuishi: „unii oameni cred că japoneza e o
Murasaki Shikibu, Strălucitorul Genji variantă a limbii chineze. Aceasta e, desigur, o mare
și lumea lor (continuare) greșeală, chiar dacă este știut că japoneza a împrumutat
Lumea lor prin lecturi, cărți nemuritoare, teatru kanji care sunt de origine chineză. Cele două limbi sunt
total diferite gramatical.3”
Pe de altă parte, japonezii au dezbateri/ contra-
dicţii legate de ce înseamnă limba modernă japoneză,
A veam ideile mele, de acasă, despre carte,
știam că Genji monogatari poate fi citită în
mai multe grile, și ne vom opri la asta acum. Discutând
„kotoba”. Am amintit de unul dintre dramaturgii avan-
gardiști japonezi, Betsuyaku Minoru (n. 1937), din
cu diverși japonezi despre asta am fost și mai convins generaţia yakeato (de care am mai amintit). Scria că
că fără înţelegerea, pe cât se poate, a epocii, a caracte- are dubii relativ limba japoneză modernă. Sau, și mai
risticilor acesteia din punct de vedere social/ cultural direct, un reprezentant al generaţiei „Baby Boomer”
ș.a., a mentalităţii de atunci a japonezilor, și în special (dankai no sedai), Nakagami Kenji (1946–1992), scria
a celor de la curte, e și nu e o lectură ușoară pentru că „limba/ kotoba e un fals/ neadevăr” (Kotoba wa uso
un om al timpului nostru, mai ales occidental. În cazul da). Masahito Takayashiki considera că trebuie să avem
versiunii române, sunt alegeri ale traducătoarei care, în în vedere când discutăm despre astfel de opinii și că, în
opinia mea, în cele mai multe cazuri înlesnesc lectura. fapt, „kotoba” adică „japoneza ca invenţie modernă”, e
De pildă în Heian, perioada în care a trăit Murasaki, un rezultat al genbun-itch, sistemul perioadei Meiji ș.a.
cei de la curte erau cunoscuţi după funcţii (nu după
nume), care nu rămâneau, ades, aceleași, ceea ce spo- Și cititorii/ traducătorii/ creatorii de lirică de
rește dificultatea de înţelegere. Se putea ajunge ca un sorginte s-au întâlnit cu această problemă sub diverse
personaj mai des întâlnit să aibă mai multe „nume”/ aspecte. De pildă, sunt multe discuţii legate de felul în
funcţii, iar un fost „nume” (fostă funcţie) al său să fie care formele fixe clasice de poezie niponă au pătruns în
apoi atribuit altuia. Angela Hondru a păstrat fie funcţia Occident, la felul în care sunt interpretate concepte ca
iniţială a personajului, fie porecla (explicate și în glo- „silabă”, de exemplu. Conform preceptelor fonologiei
sarul de nume), ceea ce ușurează înţelegerea textului. moderne, lingviștii consideră că limba japoneză acor-
Sunt și alte aspecte (care ţin fie de particularităţi ale dă o mare importanţă morei4. Astfel, nu doar japoneza
limbii japoneze/ jocuri de cuvinte, fie de epocă) pentru Hebon-shiki Rōmaji. Discuţiile sunt mai vechi, pornind de
care a găsit, cred, soluţii adecvate. la misiunile iezuite; aspectele de organizare mai strictă se
Limba japoneză e și simplă și complicată pentru leagă mai ales, probabil, de anii de după înfiinţarea Rōma-
un occidental. Pe scurt, sistemele de scriere japoneze jikwai – Societăţii pentru romanizarea scrierii japoneze¸ în
sunt: kanji, cu caractere de provenienţă/ inspiraţie chi- 1885, cu membri japonezi și non-japonezi.
neză – „caractere Han”, silabarele „kana” - hiragana și 2
Xavier, Francis (Francisco de Jaso y Azpilicueta) (1506-
katakana, și cu caractere latine/ „romanizare”/ „rōma- 1552) – Misionar iezuit cu rol important în evanghelizările
ji”, „semne latine”, cu variantele cele mai cunoscute: din China, Indii și Japonia. (mai ales în teritoriile de influ-
Hepburn1, kunrei și nippon, care își are începuturile, se enţă ale Imperiului Portughez).
3
Haiku beyond Horizons: text rostit la Lahti International
1
De la numele lui J.C. Hepburn (1815-1911), ajuns misi- Writers’ Reunion, 2009, publicat în Ginyu, International
onar creștin. În Japonia a folosit un sistem de „romaniza- Haiku Magazine, Japonia, nr. 44, 2009.
4
re” popularizat prin ediţia din 1887, a treia dicţionarului), Mora (plural „more”; din latină, „a întârzia”); termen fo-
standard, ci și dialectele au ca bază a sistemului fonolo- structurii fonologice” (Haruo Kobuzono).

gic mora (în japoneză „haku”; termen cu utilizare mai Din câte știu, prima carte de fonologie gene-
curând în lingvistică), și nu „silabele”5, în sensul euro- rativă care descrie sistemul limbii japoneze vorbite,
pean. The Phonological Component of a Grammar of Japane-
În acest sens, lingviștii au arătat că un haiku ar se, a fost publicată de James D. McCawley în 1968.
trebui privit ca având nu 17 „silabe”6, cum s-a înce- De la ea pornind au fost scrise, pe varii teme conexe,
tăţenit în Occident, ci 17 more7 (unii au susţinut că studii semnate de japonezi și străini11. Haruo Kobu-
ar fi chiar mai multe, pauzele funcţionând ca „more zono scrie că „Tokyo language is classified as a mora
suplimentare”8). Un exemplu citat adesea: sunetul final language”, în timp ce „engleza modernă e considerată
„n”, în cuvântul „Nippon” („Japonia”), este moraic9; o limbă silabică”12. Apoi, pe parcurs, specifică: pentru
are, așadar, 4 more10 – „ni-p-po-n” – dar numai două japoneză, funcţie de rol, poate fi definită în patru feluri
„silabe”. – 1. ca unitate de bază pentru „temporal regulation”,
De multe ori ascultîndu-i pe japonezi vorbind 2. ca unitate pentru definirea distanţei fonologice etc.;
m-am gîndit la toate acestea, transpunîndu-le în matri- discutând apoi despre mora și accent, picior, relevanţa
cea mea educaţională/ de gîndire. Mai avusesem a face acestora în despărţirea cuvintelor, erorile de pronunţie
cu japonezi, cu grupuri, mai vorbisem, îi ascultasem. și abordare a silabelor ș.a.. Iar, ulterior, în The syllable
Dar acolo, în Japonia, sau în alte locuri unde am fost as a unit of prosodic organization in Japanese13, scrie că,
„în mediul lor”, mi-a fost și mai limpede de ce aceste pornind de la premiza că „mora e un concept indispen-
teorii suscită și azi dezbateri, de ce discuţiile despre mi- sabil limbii japoneze”, sustenabil de diverse studii din
cul haiku pot fi atît de complexe fie și dacă discutăm domeniul lingvistic (și că japoneza e „limbă moraică”
„doar” despre silabă. Unii teoreticieni discută de con- prin opoziţie cu o „limba silabică”), prin comparaţie,
ceptele elaborate pe acest temei, dar propun, în final, „nu e foarte clar ce rol joacă silaba într-un astfel de
tot „universalitatea silabei” ca „element în organizarea sistem prozodic” și, în consecinţă, argumentează pen-
tru „universalitatea silabei” ca „element în organizarea
losit în fonologie, cu referire la unitatea minimă a timpului structurii fonologice”.
metric, echivalent al unei silabe scurte. Mora determină, în Este interesant că prima carte de fonologie ja-
C Ă L Ă T O R I E
mai multe limbi, accentul, izocronia („cadenţa vorbirii”). poneză a apărut abia în 1968, deși încă în perioada
Termenul e folosit din sec. al XIX-lea; dar ideea există din cunoscută drept Nanban bōeki (ţine din 1543 când
antichitate. primii navigatori portughezi, între care, se pare, Fer-
5
K. Haruo, Mora and syllable, în Ed. N. Tsujimura, The nao Mendes Pinto, au sosit la Tanegashima – 1641, la
handbook of Japanese linguistics (Cap. 2, p. 31–61), Mal- pronunţarea edictelor Sakoku, de excludere a străinilor;
den, MA: Blackwell Publishers, 1999. literal „nanban” – barbari din sud) au apărut sub coor-
6
Motoko Ueyama, Prosodic Transfer: An Acoustic Study of
donarea iezuiţilor14 două unelte de lucru tip dicţionar.
L2 English vs. L2 Japanese, Univ. of California, SUA, 2000.
7 11
Exemplu – „Japanese haiku and tanka have strict con- V. Timothy, An introduction to Japanese phonology,
straints not on the number of syllables in each line, but New York, 1987, Kazutaka Kurisu, Phonological Typology
rather mora, which are assigned to not only light syllables, in Optimality Theory, Kobe Conference on Language
but also to geminate consonants, long vowels, and coda Typology, Kobe University, Oct. 25, 2008, ș.a.
12
nasals.” – Sean McLennan, An Adaptive, Dynamical Model Op. cit, p. 31. D E
13
of Linguistic Rhythm: Dissertation proposal, p. 3. Ed C. Féry, Ruben F. Hendricus Eduardus van de Vijver,
8
D. Cole și M. Miyashita (The function of pauses in metri- The syllable in optimality theory, Cambridge Univ. Press,
cal studies: acoustic evidence from Japanese verse, în „Formal 2003, p. 99-100.
14
Approaches to Poetry Recent Developments in Metrics”, Sunt studii ale unor japonezi (ex.: cele publicate de „The
J U R N A L
Ed. by Dresher B. Elan; F. Nila, Berlin, NY (Mouton de Keikyo institute”) după care primii creștini ajunși au fost
Gruyter) 2006. nestorieni, creând și o biserică la Nara (în privinţa datei
9
Folosind morele se decide unde se situează accentul (lb. sunt controverse, de la anul 199, secolul IV, la în jur de
japoneză: kōtei akusento) și în cazul „cuvintelor împrumu- 1000 etc.), călătorind spre India, China, Coreea, în timpul
tate”/ gairaigo, anume pe a treia moră de la final; exemplu: dinastiei Tang (nu am aflat dacă teoria e acceptată). Prof.
pokétto/ „buzunar”. Sakae Ikeda susţine că a existat un clan/ trib, Hata, venit
10
Natasha Warner și Takayuki Arai, în Japanese Mora- din Turkestan, care ar fi ridicat locaș de cult etc. – A. Kubo,
Timing: A Review, în „Phonetica”, 2001; 58:1–25. Keikyo (Syrian Christianity) and Japan; Light from the East,
Unul în 1598, Rakuyōshū/ Colecţie de frunze căzătoare, copiilor, femeilor, cel budist, nume de plante, obiceiuri
care cuprindea caractere sino-japoneze și japoneze. Cel ș.a., într-un sistem de scriere cu caractere latine, pro-
C Ă L Ă T O R I E mai vechi dicţionar în japoneză și o limbă europeană priu vremii. A constituit sursa pentru alte dicţionare18.
(dar sunt controverse privind datarea primelor dicţio- Numele ţării apare în variantele nifon, nippon, iippon,
nare), se pare, e datat în 160315. A apărut la Nagasaki, Kyoto – cami ș.a., samurai era cu referire la nobili, iar
și e cunoscut în Japonia drept Nippo Jisho, ad litteram bushi – războinic, luptător19.
Dicţionar japonez-portughez), în portugheza vremii Vo- Interesant este cum îi vedeau iezuiţii pe japo-
cabvlario da Lingoa de Iapam (în cea de azi: Vocabulário nezi. Am putea să ne facem o părere citind ce scria
da Língua do Japão). Allesandro Valignano20 (1539-1606), căruia chinezii
Discuţiile și contradicţiile asupra datărilor/ nu- îi spuneau Fàn Lĭ’ān, unul din primii trei iezuiţi care
melor/ condiţiilor încă există. Dar au urmat altele, fă- au călcat în Ţara Soarelui Răsare (ceilalţi doi: Francis
cute de olandezi (Kōmō: „păr roșu”, primii au sosit în Xavier și Francisco Cabral), care îi descrie drept „foarte
1600, cu nava Liefde)16, abia ulterior cele cu englezii. cruzi”, ucigând chiar și fără motiv adesea, știind să își
Vocabvlario da Lingoa de Iapam a fost alcătuit
D E
ascundă foarte bine gândurile și sentimentele21...

de iezuiţi, sub coordonarea lui João Rodrigues (1561–
1633). Acesta, misionar iezuit, a mai scris/ compilat
câteva cărţi, între care, în 1604-1608, o gramatică ja-
J U R N A L
poneză – Arte da Lingoa de Iapam (nihon daibunten). 18

Din ce știu, primul dicţionar englez-japonez, An English
Aceasta este considerată cea mai veche gramatică japo- and Japanese, and Japanese and English Vocabulary, a fost al-
neză „completă” (au ajuns până azi doar două copii, cătuit/ compilat în 1830 de un misionar englez care n-a fost
una la Bodleian Library, Oxford University17, iar o alta în Japonia, apoi un translator, Hori Tatsunosuke, a com-
pilat primul dicţionar japonez-englez veritabil, cu 35000
într-o colecţie particulară.) Ulterior, transferat fiind la
de intrări, în 1862, A Pocket Dictionary of the English and
o altă colonie portugheză, în Macao, a compilat o altă
Japanese Language. Între variante, iată ce spun japonezii:
gramatică, mai scurtă, Arte breue da lingoa Iapoa (nihon M. Shōzaemon (1767 – 1822), interpret de olandeză, fiul
shōbunten). altui interpret, M. Yoshinaga (1735 – 1794), a publicat în
Vocabvlario da Lingoa de Iapam are cca. 32000 1811 primul dicţionar japonez-englez din Japonia, Angeria
de intrări pentru cuvinte japoneze și portugheze, în or- kygaku shsen. M. Shōzaemon a învăţat și franceză, apoi, în
dine alfabetică, în alfabet latin, explicate în portugheză. 1814, a publicat O compilaţie de cuvinte englezești, semnând
Mai există patru copii după original. În 1630 la Manila cu alt nume al său, M. Shei, pentru ca, în 1817, să publice
a apărut o traducere în spaniolă, în 1869 una în france- primul dicţionar francez-rus, Dicţionar francez-rus, și Dicţi-
ză, iar în 1980 una în japoneză. Conţine o serie cuvinte onar de traduceri englez-olandez – O. Takuya, T. Kurashima,
T. Kato, și T. Makino, The Encyclopedia of Dictionaries Pu-
care nu se regăsesc decât aici, și reflectă nu doar fone-
blished in Japan. Tokyo, Oufu Publishing Company, 1996,
tica din secolul al XVII-lea, ci și parte din vocabularul
p. 365 – citat de A.S. Hansen, op. cit. p. 39.
19
M. Cooper, The Nippo Jisho: review of the Vocabulario
document, publicat de “Assyrian Church of the East”, SUA; da Lingoa de Japam com Adeclaracao em Portugues, Feito por
S. Ikeda Japanese Christians Eagerly Await Day of Baptism in Alguns Padres, e Irmaos da Companhia de Jesu, “Monumenta
Church of the East, History of Church in Japan, 1950). Nipponica” vol. 31, No. 4, Winter, 1976, p. 417–430.
15 20
Sunt controverse privind datarea primelor dicţionare de Despre viaţa lui și călătoria în Japonia - Joseph Francis
limbă japoneză și o limbă occidentală. Moran, The Japanese and the Jesuits: Alessandro Valignano in
16
Avea un pilot englez, William Adams (1564-1620), din sixteenth-century Japan, Routlege, London, 1993
21
câte se știe, primul englez sosit în Japonia, în una din cele “They are particularly cruel, as might be expected from
patru călătorii făcute între anii 1614-1619, în Siam, China their warlike nature and the stern features of the age. Not
și Japonia. Jurnalul de bord al lui se află la Bodleian Library. infrequently they kill a person off without reason ‘as they
17
Despre activităţile de căutare și depozitare de carte japo- would an insect,’ merely to see if their sword has a sharp
neză în Europa, unele informaţii în: P.F. Kornicki, Collec- edge.” – J.F. Schütte, Valignano’s mission principles for
ting Japanese Books from Europe from the Seventeenth to the Japan, transl. by J.J. Coyne, Published in 1980, Institute
Nineteenth Century, în Bulletin of Portuguese-Japanese stu- of Jesuit Sources (St. Louis), pt. 1, 284. Paraphrased from
dies, Universiade Nova de Lisboa, vol. 8, iunie 2004, p. A. Valignano, SJ, Sumario de las Cosas de la India Oriental,
21-38. (1579), ch. 15, in Goa 7, 33..
TRADUC ERI
Omul liber nu s-a născut Yury R. ZAVADSKY
r. Yury R. Zavadsky (Ukr. Юрій

D Завадський; transliterația oficială: Iurii
Zavadskyi), născut la Ternopil, Ucraina, în 1981. Este
poet, traducător, critic literar, performer, noise artist.
Deține un doctorat în Teoria Literaturii. În 2006 a
finalizat studiile sale post-doctorale în Departamentul
Teoriei Literaturii și Literaturii Comparate a Facultății
din cadrul Volodymyr Hnatiuk Ternopil National Și strada dreaptă nu este pentru
Pedagogical University. A lucrat ca asistent al bărbați.
Departamentului Jurnalistic al Facultății de filologie
a Volodymyr Hnatiuk Ternopil National Pedagogical Sunt pentru bovine banii
University. Astăzi este CEO a Casei de Editură și dulciurile,
„Krok”. Este editorul almanahului științific „Studia
methodologica”. Yury a publicat mai multe cărți de și hainele și aurul pentru ele. Pentru
poezie și are un număr de publicații în periodicele bovine
Ucrainiene și Poloneze. Autorul unuia dintre primele
poeme hipertextuale în Ucraina „Cyharky”. În 2010 sunt acești ochi și degete, și tandrețea și pasiunea
Yury Zavadsky a înregistrat cu trupa „ZSUF” (muzică
electronică, experimentală, psihedelică) sub titlul nu este pentru bărbați. Aceste bovine
„zsuf yuryzavadsky” reprezentând prima înregistrare violentează
în Ucraina a unui asemenea proiect de muzică cu
sound poetic. În zilele noastre cântă alături de trupa ordinea lucrurilor, unde legea
SUBPRODUKT. Ca traducător și editor, a lucrat cu este suspiciunea prelevată,
autori din Polonia, Australia, Noua Zeelandă, Canada,
USA, Fiji, Germania, Spania, România, Suedia, Rusia, unde iubiții singuratici sunt
Belarus, Georgia. Yury traduce din limba poloneză pierduți,
poezie poloneză contemporană. Cărțile lui au fost
publicate în Polonia și Danemarca. unde nu sunt căi bune și nu sunt
vizate.
SPUN ASTA DE MULT TIMP Mă așez pentru foarte mult

timp, pentru foarte mult timp.
Prămăvara (sursa apei)
este pentru bovine,
CÂND ÎNTÂLNEȘTI PE CINEVA
nu pentru bărbați. Și camerele sunt pentru
bovine, Ca să te simți ca un om
cu mâini și ochi,
nu pentru bărbați. Și pâinea nu este
pentru bărbați. cineva trebuie să taie gâtul
cuiva.

Ca să înțelegi ceea Pentru ca tu să primești

ce simți scrisori neașteptate
când îți săruți colega de clasă, cu cadouri și invitații

și pentru ca tu să nu le deschizi
cineva trebuie să taie gâtul
cuiva. și să le arunci într-un coș de
gunoi și să continui să muncești,
Ca să se facă cald afară, și
zăpada să se topească, cineva trebuie să taie gâtul
cuiva.
cuiva. Pentru ca tu să fii capabil să te
gândești la pierdere, care este
Pentru ca tu să te bucuri de progresul mai mare decât câștigul,
din jurul tău
pentru că n-ai avut curajul să
și să-ți cheltui banii pe facilitățile tale accepți timiditatea ta,
fără frică,
cineva trebuie să taie gâtul cuiva.
cuiva.
Pentru ca tu să fii tăcut și să fii
Ca să împarți pătura cu fericit în tăcere
iubita ta,
ca poeții și actorii să blabla
cineva trebuie să taie gâtul cu tine ca cu un prieten,
cuiva.
Pentru ca tu să te uiți la sprâncenele cuiva.
unei fete ciudate
I
Pentru ca tu să simți plăcuta răcoare

în timp ce doarme a sucului de tomate,
R
pe un pat alăturat într-un tren împuțit

care este biogeofizica focului
E
cineva trebuie să taie gâtul vodcii ieftine cu lipsa sa de rigiditate,

U C
cuiva.
Pentru ca tu să-ți aștepți cuiva.
fiica în apropierea școlii ei, și pentru
ca ea Ca să-l lași pe prietenul tău beat să ardă
D
de speranță pe umărul tău cu

A
să alerge spre tine cu picioarele o țigară,

ei subțiri palidă de emoție
R

cineva trebuie să taie gâtul cuiva.
T
cuiva.

Pentru a-ți da voie să respiri cu răgetul cineva trebuie să taie gâtul

vechilor motociclete, cuiva.
R I
care se pierd încet cu fiecare Pentru ca tu să ai șansa de a
curgere de ulei pe asfalt, supraviețui grație costului
E
diferențelor,
C
cuiva. și pentru a te bucura de fiecare
hryvna (moneda curentă Ucrainiană)
D U
Ca să faci dragostea ta mai tandră
și transparentă uneori cuiva.
pentru eforturile comune de a
R A
obține un orgasm Să ai succesul de a evada
din oraș pe baza gunoiului și a
cineva trebuie să taie gâtul rahatului de câine,
T
cuiva.
Pentru ca ucigașii să confrunte poemele tale cuiva.
să fie perplecși precum Pentru ca încrederea ta

copiii, să fie susținută de cineva,
cineva trebuie să taie gâtul și familia ta să fie închisă

cuiva. ca o scoică,
Pentru ca tu să nu te mai temi Pentru ca tu să fii tăcut, când

să arunci un ochi către un străin, cineva te ucide,
care-și încălzește cu palma cineva trebuie să taie gâtul

pula mărită, cuiva.
prefăcându-se că se ascunde Brusc fericirea este în jurul

după tractorul ruginit, nostru, și tu pentru ca să fii fericit
ca alții,
cuiva. cineva trebuie să taie gâtul
cuiva.
Pentru ca tu să fii destul de curajos
să folosești Iar acum pentru ca tu să stai cu umilință
într-o biserică din orășel,
avantajele
comunicării contemporane, fiindu-ți frig la picioare în papuci
și mucegai în plămâni,
pentru că impresionalitatea ta
nu impresionează pe nimeni cineva trebuie să taie gâtul
cuiva.

pentru ca tricoul tău să fie bine călcat și la pozițiile sexuale ale sovieților,
dimineața,
cineva trebuie să taie gâtul și la griul sovietic la pălăriile fără
cuiva. creier,
Pentru respect și politețe, unde râsul copilului se amestecă

cu orgasmul,
cuiva. care este singura plăcere a acestor
animale,
Pentru puiul fiert, pătrunjel și
cimbru, mașini ale degetelor îndrăgostiților,
cineva trebuie să taie gâtul și pielea ei moale din interiorul sânilor și

cuiva. părul asfaltat.
Pentru rozariul-tranchilizant, sunt lângă șosea,
cineva trebuie să taie gâtul sunt lângă, sunt o față imensă,

cuiva.
sunt cuvintele înțelegerii.
Pentru biletul valid, sunt deziluzia, sunt orbire.
cineva trebuie să taie gâtul sunt grijuliu, dar dezbrăcat

cuiva.
stocurile intelectului tău,
Pentru ivirea zorilor cineva
trebuie să taie gâtul cuiva. voi căuta organul minții tale,
Toată dragostea mea este epuizată, care va proemina în mijlocul cărților

toată dragostea mea... deschise.
I
R
CONSIDERĂ-MĂ CA PE UN APOSTOL FELUL ÎN CARE EI UCID

E
Cu un câine care se roagă, Floarea-sirenă, care aparține

U C
jumătăților-umane (diavoli?),
care miroase ca o densă urină,
Împachetați în zgomot și viol.
și pasărea urâtă, care le arată
D
anusul icoanelor, E ușor să injectezi spermă

A
la colții albi ai parenthood-ului, într-o gură deschisă,

care strălucește cu sânii,
R
acest oraș este gura,

la străzile sovietice ale
T
conștiinței, și gura determină frecvența și dezbrăcarea.

Piatră la cap, transfuzie din pahar

în plasticul spiritual al bisericii albastre,
R I
piatră la cap -
care avea galbene falusuri de damasc
felul în care ei ucid poeții într-un nou timp
E
în locul aurului dat pe ele.
în (orașul) Ternopil.
C
La care timp mă refer? Timpul
umidității a glumelor alien
D U
NU POT
și ale mele, care nu sunt în viață.
La etajul superior,
Mâini, oclusive și venind.
R A
unde nu pot vorbi,
Punând înăuntrul măruntaielor miezurile lor
Nu pot conduce, osoase.
T
toate drumurile sunt controlate, Răspunde-mi, balta înghețată
a creierului de fată,
și nu pot vorbi.
durerea unui fund alb,
Cum să definesc umplutură între coapsă!
dacă sunt dorit de acest sistem, Dar cine are nevoie de asta
plin de corpuri moarte, fierte, aroma voastră belarusă de flagel
spâne, incolor,
Mă apropii de corpuri cu
acele galbene informații pot
frică,
justifica doar tăcerea
cu greu pot să mă văd pe mine
atât de mare ca o gară.
pe balta de urină,
nemișcat. A CĂLĂTORI
Iată, calculul traiectoriei

ÎNTR-O CUȘCĂ de la mine la mine.
În calitate de bun viticultor îmi cresc
Am douăzeci și cinci, spun, bucuria fără apă și fără
Sunt un corp negru într-o cușcă. sol.
Îmi cresc via, și este
făcută din zâmbete
A LUMINII INCOLORE și te blestem, salvatorule.
Dependent de concluzii despre Nu știi că ești doar

înconjurarea tentațiilor un one night stand?
I
R
E
U C
Ești absent dincolo de ușile înalte Nu ești în vocea minții unei

ale universității, școlărițe,
ești absent dincolo de gratiiile în lacrimile soției, în moarte,
închisorilor Belaruse, în spaimă, în pedeapsă,
D
și dincolo de sângele din nasul cuiva, în ritmul muzicii, în votcă.

dincolo de creierele
A
făcute terci, Nu ești în război, motoare,

dincolo de picioarele detașate. în golul de după explozie,
R
Ești absent sub piatră în tăcerea de după copulație

și în ceas, în discuțiile cu profesorul,
T
în ghete și fără ele. în frigider, în teorie,

în beton sau cărămizi, nu era sfârșitul, ca cerul

în plămânii minerului, arabil
în vagin,
în mine, și nu fac lucruri de nu erau granițe între noi.
sfânt.
În timp ce ardeam cu focul de după noi,
Nu ești înghițit cu
sperma, ne-am privit unul celuilalt
și doctorii nu te aruncă fețele roșii.
cu apendicele.
One night stand, salvatorule împotriva Blândul meu prieten, am dormit
golului, pe pieptul tău
Pompier în tiară, Comuniune
împotriva umanității, Imperceptibil beam roua
confesiune spre bucurie, penitență salivei din gura ta,
pentru bucurie și informalitate,
răscumpărarea loialității și și în secret te îmbrățișam
castei. cu brațul meu,
Fără tine, fără tine
călătoria mea Cel puțin așa părea.
prin praf.
Părea că blândețea ta este
în spatele
OMUL LIBER NU S-A NĂSCUT furtunii groase și a recoltării timpurii,
Nu eram singur, eram cu dincolo de paranoia moartă

cineva. și de nașterea omului liber,
Noi doi ne eram destinați dincolo de lumina zilei-blană și
I
undeva în zori de întunericul măruntaielor mele,
R
dincolo de cerul gros întunecat Eram pe de-a-ntregul înaintea ta,
și negrul arabil. și tu ai venit mai aproape de mine, E

U C
Arăta ca și cum, acel cer era cel puțin așa a părut
al meu, și ai aruncat un cărbune arzând
D
în spatele meu.
și pământul cu humus este ca mine.
A
Traducere din limba engleză

Și ne-am oprit, și acest de Gabriela FECEORU
R
sfârșit de drum imaginar (din vol. Human, nepublicat încă în Ucraina)

T

C ADRAN Ovidiu MUSTAȚĂ Un vis împlinit
Î n aceste trei cuvinte doresc să concentrez rela-

tarea mea despre vizita pe care am organizat-o
pentru domnul academician Nicolae Dabija la Suceava
română și pentru alfabetul latin a reușit să determine
chiar înscrierea acestor deziderate ale basarabenilor în
Constituția Republicii Moldova.
în zilele de 21 și 22 ianuarie 2020. A făcut parte din grupul de inițiativă pentru cre-
L-am cunoscut pe Nicolae Dabija în ziua de 14 area Frontului Popular care a editat publicația săptă-
octombrie 2012 în satul meu natal, Mihăileni – fos- mânală „Literatura și Arta”. La fost de la început este și
tul județ Bălți, actualmente raionul Râșcani, Republi- astăzi redactor șef. Tirajul important al acestei reviste a
ca Moldova. În acea zi s-a dezvelit bustul lui Eugen ajuns în anul 1990 la 260 000 de exemplare! Atunci a
Coșeriu – cel mai mare lingvist al secolului XX, cea fost un moment de vârf al întregii mișcări de eliberare
mai mare personalitate cu care am avut norocul să fiu națională a românilor basarabeni.
consătean. Nicolae Dabija a rostit atunci un înflăcărat În anul 1987 a văzut pentru prima dată Româ-
discurs și a adresat un apel autorităților să păstreze așa nia. Ne-a povestit la întâlnirea de la Universitatea „Ște-
cum se cuvine amintirea acestui mare român care a fă- fan cel Mare” cum „grănicerii sovietici l-au întrebat la
cut cunoscut Mihăileniul nostru în întreaga lume. cine merge în România? le-a răspuns: la rude. Dialogul
Am primit atunci în dar romanul „Temă pen- a continuat: ce rude aveți peste Prut? Le-a răspuns: pe
tru acasă” pe care autorul îl consideră, foarte modest Mihai Eminescu, pe Vasile Alecsandri, pe Ion Creangă,
fiind, „un roman de dragoste în condiții de deporta- pe Alexandru Ioan Cuza, pe Lucian Blaga, pe Octavian
re”. Este o carte impresionantă tradusă în toate limbi- Goga.” Când mai târziu trecea vama un grănicer, care
le de circulație universală și într-un tiraj fără egal din de acum îl cunoștea, le spunea colegilor: ăsta e cel cu
opera unui scriitor român contemporan. Mi-a plăcut multe rude! Simțea că aici, dincoace de Prut sunt româ-
deosebit de mult dedicația care mi-a reamintit de re- nii lui, că România este țara lui ca și Basarabia.
fugiul din Basarabia din martie 1944, de peregrinările Când a început revoluția din decembrie 1989
familiei noastre prin țară dar și de lupta fără încetare pe în România Nicolae Dabija credea că unirea cu patria
care intelectualii basarabeni au dus-o și o mai duc încă mamă România mai are câteva ore până la înfăptuire.
pentru realizarea idealurilor naționale, pentru unire cu În ianuarie 1990 a făcut o vizită la București îm-
patria mamă România. O păstrez alături de carnete- preună cu alți fruntași basarabeni, a ajuns să discute cu
le de membri ai Asociației Pro Basarabia și Bucovina președintele Ion Iliescu, i-a propus să accepte că este
ale părinților mei și ale mele și soției mele și de câteva perioada cea mai potrivită pentru unire dar din păcate
chitanțe care îmi amintesc de abonamentul pe care îl și președintele României ca și fostul președinte Gorba-
făceam pentru părinți încă dinainte de 1989 la Revista ciov au avut alți sfetnici pe care i-au ascultat.
„Literatura și Arta”. La Universitatea „Ștefan cel Mare” a fost o întâl-
Născut în 15 iulie 1948, Nicolae Dabija a învă- nire de neuitat la bibliotecă. Nicolae Dabija a vrut să
țat la școală și a absolvit apoi Facultatea de Filologie la vadă ce cărți cu autori din Republica Moldova se găsesc
Universitatea de Stat din Moldova în 1972. A intrat de în biblioteca universității și de asemenea ce cărți din
tânăr în rândurile intelectualilor curajoși care au luptat bibliotecă ar trebui preluate în Republica Moldova. De
pentru atingerea idealurilor de eliberare națională dar și organizarea acestei întâlniri s-a ocupat d-na prof. uni-
de democrație demult așteptată și dorită în Basarabia. versitar Sanda Ardeleanu. Au participat profesori dar și
A fost deputat în Parlamentul U.R.S.S.! unde i mulți studenți dintre care i-am remarcat pe studenții
s-a adresat lui Mihail Gorbaciov spunându-i că Basa- basarabeni. Nu știam că din cei 9000 de studenți ai
rabia este o parte a României! A fost deputat și în Par- universității „Ștefan cel Mare” 1100 erau din Basarabia.
lamentul Republicii Moldova unde alături de Valentin L-au văzut la Suceava, i-au pus întrebări și au dialogat
Mândâcanu și de ceilalți fruntași ai luptei pentru limba cu el chiar unii studenți originari din Chișinău care nu
îl văzuseră și nu îl auziseră niciodată în direct. vorbească în limba lor doar 112, 80 de limbi dispăru-
Am găsit de cuviință că este potrivit să îl invit seră total. Lupta pentru apărarea limbii române a fost
N
la această întâlnire de la bibliotecă pe bunul meu coleg foarte grea și în Basarabia începând chiar cu anul 1812
de breaslă și prieten inginerul Paul Mircea Iordache cel când Basarabia noastră a fost și ea trecută, la masa trata-
D R A
care scoate la Botoșani revista „Vatra Noastră Româ- tivelor dintre marile imperii care ne-au înconjurat țara,
nească” în care este reflectată și acum lupta ce se duce în ”proprietatea” Rusiei. Domnul academician a reluat
în Republica Moldova pentru demnitate națională, importanța și rolul pe care l-a avut în acest domeniu
pentru unire cu România. În calitatea de redactor șef al păstrării limbii române săptămânalul „Literatura și
al acestei reviste domnul Iordache a oferit oaspetelui Arta”. Ne-a adus aminte că de a lungul anilor la ma-
A
nostru dar și bibliotecii universității câteva exemplare rile adunări din piața centrală a Chișinăului lozincile
din revistă editate în anul 2018 cu ocazia Centenarului pe care moldovenii le strigau, cu ardoare, erau preluate
C
chiar din ziarul pe care
dumnealui îl edita.
Așa cum era și
normal la Biblioteca Ju-
dețeană s-a făcut cel mai
amplu schimb de cărți
pe care l-am văzut în
această instituție. Dom-
nul Nicolae Dabija a
oferit cu dedicație celor
prezenți cartea dumnea-
lui „Temă pentru acasă”.
directorul bibliotecii ju-
dețene i-a oferit domnu-
lui academician cartea
intitulată „Enciclopedia
Bucovinei” în trei vo-
lume. Cu acordul auto-
rului, i-am oferit și eu
dumnealui cartea „Des-
Marii Uniri, ultimele numere din anul 2019 și de ase- cătușarea” scrisă de profesorul Mihai Iacobescu, marele
menea câteva din cărțile pe care dumnealui le-a scris. nostru istoric.
Întâlnirea cu cadrele didactice ale universității Discuția cu domnul academician s-a transfor-
au avut-o ca moderator pe d-na conferențiar Mariana mat apoi într-un dialog pe teme actuale referitoare la
Boca care împreună cu d-l prorector Ștefan Purici au situația din Republica Moldova și a reieșit că drumul
asigurat o atmosferă de înaltă ținută întregii acțiuni. A care trebuie să-l urmeze cuprinde aderarea la Uniunea
fost un fructuos schimb de păreri cu întrebări pertinen- Europeană, continuarea deci a angajamentelor pe care
te și răspunsuri clare pe probleme care preocupă corpul guvernul republicii și le-a asumat odată cu semnarea
profesoral și de la noi din România dar și pe colegii lor documentelor de asociere la Uniunea Europeană. A re-
de dincolo de Prut. ieșit de asemenea necesitatea ca România să acorde un
Întâlnirea de la Biblioteca Județeană a avut ca ajutor mai substanțial Republicii Moldova atât în do-
temă Limba română. Domnul academician ne-a pre- meniul infrastructurii cât și pentru colaborare în dome-
zentat cum au evoluat lucrurile în legătură cu această niul cultural, pentru creșterea numărului de studenți,
problemă în fostul imperiu țarist și apoi, după 1917, în pentru schimbul de experiență și înfrățiri între comune
U.R.S.S. Din circa 200 de limbi pe care le vorbeau cei și orașe de pe ambele maluri ale Prutului.
din țările cotropite de ruși rămăseseră în anul 1920 să O surpriză deosebită i-am pregătit domnului

Nicolae Dabija pentru dimineața zilei de 22 ianuarie. mea și cu mine, membri fondatori ai asociației cultural
Îi promisesem domnului Eugen Dimitriu că voi veni științifice „Crai Nou” România pentru înfăptuirea pro-
împreună cu domnul academician Dabija la locuința gramului vizitei domnului academician la Suceava. Mă
lui pentru a se cunoaște. Dorea foarte mult ca acest lu- mândresc că asociația noastră s-a aflat printre organi-
cru să se întâmple. A fost emoționant. Născut în 1923! zatorii vizitei la Suceava alături de Universitate, Bibli-
Eugen Dimitriu, basarabean și el, autor al multor cărți oteca Județeană, Societatea Scriitorilor Bucovineni și
despre orașul Fălticeni și oamenii lui de seamă avea Consiliul Județean Suceava.
primite titluri de membru al Uniunii Scriitorilor din Mulțumesc în mod deosebit domnului profe-
România, de cetățean de onoare al orașului Fălticeni și sor doctor inginer Valentin Popa rector al Universității
multe medalii și diplome de onoare. Cea mai mare do- „Ștefan cel Mare”, domnului Gheorghe Gabriel Cără-
rință a lui era să devină membru al Uniunii Scriitorilor buș directorul Bibliotecii Județene I.C. Sbiera, dom-
din Republica Moldova. nului Alexandru Ovidiu Vintilă președintele Societății
Academicianul Dabija l-a felicitat pentru cărți- Scriitorilor Bucovineni și domnului profesor doctor
le pe care le-a scris, l-a ascultat pe Eugen Dimitriu cu inginer Radu Pentiuc director al Departamentului de
interes și i-a promis că va face toate demersurile la Chi- Electrotehnică de la universitate care a fost și reprezen-
șinău pentru ca dânsul să obțină titlul de membru al tant al Consiliului Județean Suceava, pentru contribu-
scriitorilor originari din Basarabia care locuiesc în alte ția deosebită pe care au adus-o la reușita întregii acțiuni.
țări acum, deoarece titlul pe care Eugen Dimitriu și-l Am și acum convingerea că a fost un vis împli-
dorea poate fi acordat numai celor care au și cetățenia nit. Am rămas un admirator al lui Nicolae Dabija. Îl
Republicii Moldova. admir pentru curajul și perseverența de care dă dovadă.
I s-a comunicat rezolvarea problemei. I-am pro- Îmi imaginez o Olimpiadă care se va organiza
dus o mare bucurie. în viitorul cât mai apropiat și la care vor participa toate
Din păcate nu a mai trăit decât 5 luni și chiar țările care își vor realiza visul unirii cetățenilor lor care
zilele acestea când scriu aceste rânduri Eugen Dimitriu se mai află acum în afara granițelor lor. Îl văd pe Nico-
a încetat din viață. În octombrie anul curent ar fi îm- lae Dabija purtătorul de drapel al delegației României
plinit 97 de ani. la această olimpiadă.
Nu se putea ca
academicianul Nicolae
Dabija să părăsească Su-
ceava fără a face o scurtă
vizită la Muzeul de Isto-
rie al Bucovinei și la Ce-
tatea de Scaun a lui Ște-
fan cel Mare. L-a însoțit
domnul profesor doctor
Mugur Andronic – o
A N
mai veche cunoștință a

dumnealui, care locu-
iește la Suceava.
Cred că în 48
R
de ore, cât a trecut de

la sosirea lui la Suceava
A D
și până la plecare rar se

mai poate aduna un nu-
măr mai mare de eveni-
mente. Am fost deose-
C
biți de satisfăcuți, soția

N
ADD E NDA
De când şi de unde se trage sărbătorirea
D R A
pe 31 august a Zilei Limbii Române
P e data de 31 august 1990 a început la Chi-

șinău sesiunea Parlamentului Republicii
(sat) Mihăileni. Familia Roman Mîndîcanu au fost na-
șii de nuntă ai părinților mei în 1936 și de asemenea
A
Moldova. Erau atunci în Parlament membrii câțiva au fost nașii mei și ai celorlalți 2 frați ai mei născuți
din intelectualii de frunte ai Basarabiei: Grigore Vie- în decembrie 1939 (primul) și în octombrie 1941 (al
C
ru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valentin Mîndîca- doilea). Fusese perioada cea mai bună a Basarabiei până
nu. Se anunțau dezbateri furtunoase. Trecuseră deja la ultimatumul sovietic din iunie 1940 și primarul și
4 ani de la înființarea Frontului Democrat și de la directorul școlii, tatăl meu și tatăl lui Valentin Mîndî-
apariția publicației Literatura și Arta, la care Nicolae canul se mândreau că reușiseră în 1939 să construiască
Dabija era redactor-șef. Începuse deci, în urmă cu 4 școala din Mihăileni, unde de la început s-a învățat în
ani, mișcarea de eliberare națională a basarabenilor și, limba română. Cel mai cunoscut absolvent al școlii din
spre cinstea lor, intelectualii erau în primele rânduri a Mihăileni a fost celebrul lingvist, considerat de specia-
luptei împotriva menținerii rusificării țării. liștii în domeniu cel mai mare lingvist al secolului XX,
Valentin Mîndîcanu publicase în aprilie 1990 Eugeniu Coșeriu – cel care a scris încă în 1994: a pro-
articolul ,,Veșmântul ființei noastre” în revista Nistru mova sub orice formă o limbă ,,moldovenească” deo-
al cărui redactor-șef era, de asemenea un intelectual, sebită de limba română este, din punct de vedere strict
luptător pentru eliberarea națională, Dumitru Matco- lingvistic, ori o greșeală naivă ori o fraudă științifică;
vschi. din punct de vedere istoric și practic e o absurditate și
Pe 7 noiembrie 1989 încercarea autorităților de o utopie; și, din punct de vedere politic e o anulare a
a sărbători după vechiul model de pe timpul Uniunii identității etnice și culturale a unui popor și deci un act
Sovietice ziua marii revoluții socialiste din octombrie, de genocid etnico-cultural.”
s-a soldat cu un adevărat eșec, basarabenii oprind cu Mai clar decât atâta nu se poate !
trupurile lor tancurile sovietice care încercau, ca și în Mai știi ? Nu este exclus ca câțiva trădători de
anii precedenți, să arate că nimic nu s-a schimbat, neam și de țară să-l contrazică și pe Eugeniu Coșeriu.
când de fapt se schimbase totul. La întrebarea și ce considerați că sunteți, Eu-
Sunt în posesia unei scrisori pe care o consi- geniu Coșeriu a răspuns: sunt mihăilănean pentru că
der antologică, un adevărat document de patrimoniu. m-am născut la Mihăileni, sunt moldovean pentru că
Îmi permit să scriu în întregime această scrisoare pe Mihăilenii au făcut parte din provincia românească
care Valentin Mîndîcanu mi-a expediat-o la Suceava Moldova și sunt român pentru că toți moldovenii
în ziua de 5 septembrie 1990. sunt români.
Dar cine era de fapt Valentin Mîndîcanu ? Con- De aici se vede cea mai bună confirmare a ho-
sătean cu mine, care m-am născut în satul Mihăileni, tărârilor adoptate la sesiunea Parlamentului Republi-
județul Bălți, în aprilie 1937 – când Basarabia era a cii Moldova din 31 august 1990 și nu pot să fiu decât
României – Valentin Mîndîcanu era fiul lui Roman mândru și eu că am avut asemenea înaintași și să mă
Mîndîcanu, fostul director al școlii din Mihăileni. În bucur că ulterior Parlamentul României a adoptat ho-
perioada de la începutul anului 1938 și până în primă- tărârea ca în fiecare an pe 31 august să se sărbătorească
vara anului 1940, tatăl meu a fost primarul comunei ziua limbii române.
A N
R
A D
C

N
D R A
A
C

autograf chipuri şi privelişti
Marcel Mureşeanu................................................................1 Liviu Antonesei – Dragostea la vremea revoluţiei.........54
reflux eveniment
Alexandru Ovidiu Vintilă – Andrei Zbîrnea. Ascet, Doina Cernica – Sub Acoperământul Maicii
nu la „Baraca de tir”, ci la „Turneul celor cinci naţiuni” ......2 Domnului, artă şi literatură la Suceava ...........................56
jurnal comentat eseu
Liviu Ioan Stoiciu – Recitind cu alţi ochi Niadi-Corina Cernica – Fantastic în Bucovina .............59
un mare „spirit inovator”........................................................4 Horaţiu Stamatin – „Lilith ne dăruia şuviţe
apeiron din părul ei“ ..........................................................................62
Matei Vişniec – Cu vaporul printre stele rememorări
(fragment dintr-o piesă de teatru)........................................6 Elena-Brânduşa Steiciuc – Despre obiecte
aforisme (aproape) uitate şi aura lor de nostalgie........................65
Gheorghe Grigurcu – „Sinceritatea e un simplu lirice
instrument” ............................................................................10 Suzănica Tănase – O floare fără soare ........................69
poesis Savu Popa – Poeme............................................................71
Nicolae Coande – Trenul negru ......................................11 miscellanea
Ioan Es. Pop – Cititor infidel ..............................................13 Monahia Elena Simionovici – Despre Bucurie .............73
Ara Alexandru Şişmanian – Poeme inedite....................15 in memoriam
Nicolae Labiş – 85 Nicolae Cârlan – Un risipitor generos ...........................74
Constantin Hrehor – Mesagerul fraţilor despărţiţi.........76
Adrian Dinu Rachieru – Nicolae Labiş şi
apostrof
Şcoala de Literatură (I) .......................................................17
Magda Ursache – Corespondenţă şi corespondenţe ....78
Mircea A. Diaconu – Câteva consideraţii despre
opinii
faţa dublă a poeziei lui Nicolae Labiş
Petru Ursache – Războiul icoanelor pe ecran
şi despre perenitatea ei......................................................22
postmodern............................................................................81
cronica literară
proză
Ioan Holban – Ioan Flora – 70 de ani de
Luminiţa Ignea – Luminiţă, proastă mică sau
la naştere. O bufniţă tînără pe patul morţii.....................28
amintiri dintr-o altă copilărie (fragment) ..........................88
Theodor Codreanu – Istoriile poeziei.............................31
Nicolae Havriliuc – Un caz la plesneală......................90
Mihai Posada – Adrian Alui Gheorghe: poetul
Lucia Olaru Nenati – Întâlnirea dintre rafturi.................93
ca şi prozatorul ....................................................................33
din sens opus
centenar Vatamaniuc Leo Butnaru – A o mie doua noapte .............................99
Constantin Hrehor – 100 de ani carnete critice
cu Dimitrie Vatamaniuc .......................................................37 Doru-Andrei Popa – Filosofia umbrei
pe contrasens în arhetipologia jungiană ................................................103
Adrian Alui Gheorghe – Libertatea de a fi anonim .....38 Adrian Mondea – La marginea echilibrului /
dosar Salah Stétié o altfel de recenzie...........................................................105
Denisa Crăciun – Salah Stétié, profet al „Realului”......40 Liviu Apetroaie – Femeia în căutarea vârstei...............107
Jean-Pierre Dubost – Mesajul „cerşetorului cu mâini Geta Moroşan – O nouă reîntoarcere la
de omăt” către „păsările” în formă de „cruce”..............41 „Genealogia lui Mihai Eminescu”.................................108
Michel Cassir – Dintr-o aruncare cosmică de zaruri...43 Cristina Rusu – Decebal – un soare
Béatrice Bonhomme – Omagiu lui Salah Stétié ...........45 peste Sarmisegetuza.........................................................110
Salah Stétié – 3 poeme inedite........................................47 jurnal de călătorie
avangarde Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
Isabel Vintilă – Tristan Tzara – „Unde beau lupii” .......48 inima Japoniei (XIII) (note şi gânduri de drum) ............111
conjugări cinematografice traduceri
Ioan Mateiciuc – „Persona”. Un manifest Yury R. Zavadsky – Omul liber nu s-a născut
al interiorităţii.........................................................................50 (traducere: Gabriela Feceoru) ........................................114
ignis aeternus cadran
Ştefan Bolea – Nescrise....................................................52 Ovidiu Mustaţă – Un vis împlinit ....................................121
c r ii to r il o r B u c o v in e ni
Revistă a Societății S53-354-355), iulie/august/septembrie 2020
Nr. 7-8-9 (3
serie nouã, anul XXXI,
itera ră
vi n a L
Buco

Bucovina Literară Nr. 7-8-9/2020

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară Nr. 7-8-9/2020

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară

publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXI, Nr. 7-8-9 (353-354-355)/2020

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat

Redacţia şi administraţia: Conceptul grafic al revistei:

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Marcel MUREȘEANU

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

Andrei Zbîrnea. Ascet, nu la Baraca de tir,

M i-a căzut în mâini o carte despre care am

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

P e Macedonski, cel marginalizat în biblioteca

/ O vezi cu alba-i siluetă, / Ca o fantasmă sub iașmac, /

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

Cu vaporul printre stele

CINCINELA și PAGALINA rătăcesc pe scenă. Dotat cu patru anotimpuri

Și plin de găuri ce aspiră Dabra ca abra

MUMULINO – Și care este soluţia? ţie…

poi… Braca ca vaca

MUMULINO – Ia te uită! Nu m-am gîndit niciodată Vaca ca abraca

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

Braca ca vaca beu…

Se aud din nou valurile mării. Personajele se agaţă

PAGALINA – Suntem salvaţi!

PAGALINA și CINCINELA invită cîţiva copii să

PAGALINA (către sală) – Veniţi să vedeţi marea… ve-

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

vă spun este un secret… cum să spun… aproape mi- MUMULINO – Hm…

MUMULINO – Cum? Îndrăgostit? Dumneavoastră? MUMULINO – Hm…

MUMULINO – Iertaţi-mă, spun năzbîtii… Deci, o dată spectacolul…

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

„Sinceritatea e un simplu instrument”

S criptor. Demonia acestei prospețimi care

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

P O ES I S Nicolae COANDE Trenul negru

o mai clară vedere nu mi-a fost dat decît poate

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

dar scriitorul albanez cu care flanam prin Berlin un lucrător

sînt de-ai mei printr-un ecran pentru începători cum este

hai, bă, să ne cărăm dintre degetele tale.

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

nu țin prea tare să ajung la zece,

a supt din mine frumuseţea, adevărul și viaţa.

acum schimb lemnul creionului de la o săptămână Petru

cumpăra un trup mai acătării și s-a rugat de unii, de

scuipat. De atunci n-a mai vrut niciodată să se facă

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

– unde destinu-i vis și-uitarea lumii numai o plutire

indiscernabilă • felii de lacrimi îţi povestesc trecutul

risipit – iar nostalgia-i lama întîrziată a imaginii •

sînt arlechinul negru poate un gînd de nisip

noapte al eului – unde poate găsesc nimicul minus un pluti... •

fine în primitor naufragiu •

serie nouă, anul XXXI, nr. 7-8-9(353-354-355), iulie/august/septembrie 2020

NICOLAE LA BI Ş – 85 Adrian Dinu RACHIERU Nicolae Labiş şi Şcoala de Literatură (I)

D espre Nicolae Labiș (1935-1956) s-a scris

în „plasma stilistică” a acelei epoci, el deschidea o nouă

întinerit poezia și având „tristul noroc” de a muri tânăr,