Sunteți pe pagina 1din 143

UNIVERSITATEA

„CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
- PITEŞTI -

Prof. univ. dr. Marin SCURTU


Conf. univ. dr. Silviu NICULCEA
Lect. univ. dr. Mihaela IONECI
Asist. univ. drd. Mădălina BĂLĂNESCU

MICROECONOMIE
- curs aplicativ -

- 2013 -
CUPRINS

I. INFORMAłII GENERALE .......................................................................5


a) Date de identificare a cursului .........................................................5
b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare ...............................................5
c) Descrierea cursului..........................................................................5
d) CompetenŃe ....................................................................................6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului ........................................6
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs...................................6
g) Materiale bibliografice .....................................................................6
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs ................................7
i) Calendarul cursului...........................................................................7
j) Politica de evaluare şi notare............................................................7
k) Elemente de deontologie academică...............................................8
l) Strategii de studiu recomandate .......................................................8

II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU – ZIS.................................................9

Modulul A. Bazele economiei ca ştiinŃă şi ca sistem real.......................... 9


LecŃia 1. Microeconomia şi macroeconomia – expresii ale
economiei ca ştiinŃă ............................................................10
LecŃia 2. Sistemul real al Microeconomiei..........................................22
LecŃia 3. Economia cu piaŃă concurenŃială.........................................34

Modulul B. Comportamente microeconomice.......................................... 46


LecŃia 4. Comportamentul consumatorului.........................................47
LecŃia 5. Cererea de bunuri economice .............................................55
LecŃia 6. Comportamentul producătorului ..........................................63
LecŃia 7. Costul de producŃie. PreŃul ..................................................72
LecŃia 8. Randamentul factorilor de producŃie....................................78
LecŃia 9. Oferta de bunuri economice ................................................89

Modulul C. Sistemul de pieŃe specifice ..................................................... 97


LecŃia 10. Mediul economic concurenŃial ...........................................99
LecŃia 11. Tipologia pieŃelor specifice I ............................................108
LecŃia 12. Tipologia pieŃelor specifice II ...........................................116
LecŃia 13. Veniturile fundamentale I.................................................125
LecŃia 14. Veniturile fundamentale II................................................136

3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului
Categoria semestrul 1 nr. credite 8
disciplinei a. formativă DG
(DF – fundamentală, DG – generală, DS – specialitate,
DC - complementară)
b. opŃională DO
(DO – obligatorie, DA – la alegere, DF - facultativă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 28 28
Colectivul Conf. univ. dr. Niculcea Silviu
disciplinei Conf. univ. dr. DuŃu Mihaela
Lect. univ. dr. Bălănescu Mihaela
Lect. univ. dr. Savu Mihaela

b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare


Cursul de Microeconomie nu este condiŃionat de promovarea niciunui
examen din anii anteriori. Dar, cunoştinŃele dobândite prin aprofundarea
acestui curs sporesc în bună măsură accesibilitatea la disciplinele
Macroecnomie, Statistică, Matematică etc.

c) Descrierea cursului
Cursul de Microeconomie îşi propune formarea la viitorii economişti a
unei gândiri economice elevate, complexe şi creative, întemeiate pe un
sistem teoretico – metodologic de noŃiuni, principii şi legi economice.
Beneficiarii cursului vor găsi în acesta modalităŃi concrete de
înŃelegere a relaŃiei interne între noŃiunile microeconomice, ca şi pentru
interpretarea corectă şi adoptarea realistă a deciziilor economice în
condiŃiile pieŃei concurenŃial – funcŃionale.
Cursul prezintă şi dezvoltă problemele de conŃinut vizând
fundamentul teoretico – practic al microeconomiei în tre direcŃii: tensiunea
dintre nevoi şi resursele economice; mecanismul pieŃelor imperfecte (piaŃa
de monopol, piaŃa monopolistică, piaŃa deoligopol); veniturile
fundamentale.
Cursul se distinge prin îmbinarea aspectelor conceptuale cu instrumentarul
metodico – practic şi faptic – statistic, prezent în toate modulele.
În acest fel, devin posibile aprecierile şi evaluările veridice asupra economiei
româneşti, în contextul complex al integrării în Uniunea Europeană.

5
d) CompetenŃe
Cursul de Microeconomie asigură dobândirea de către studenŃi a unor
competenŃe generale şi specifice disciplinei ca: gândirea logico-
metodologică, folosirea procedeelor cantitative armonizate cu laturile
calitative ale fenomenelor economice, precum şi competenŃe de moralitate,
echitate, atitudinale şi de lucru în echipă.
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului
Cursul este structurat pe trei importante module:
Modulul A. Bazele economiei ca ştiinŃă şi ca sistem real
LecŃia 1. Microeconomia şi macroeconomia – expresii ale economiei ca ştiinŃă
LecŃia 2. Sistemul real al Microeconomiei
LecŃia 3. Economia cu piaŃă concurenŃială
Modulul B. Comportamente microeconomice
LecŃia 4. Comportamentul consumatorului
LecŃia 5. Cererea de bunuri economice
LecŃia 6. Comportamentul producătorului
LecŃia 7. Costul de producŃie. PreŃul
LecŃia 8. Randamentul factorilor de producŃie
LecŃia 9. Oferta de bunuri economice
Modulul C. Sistemul de pieŃe specifice
LecŃia 10. Mediul economic concurenŃial
LecŃia 11. Tipologia pieŃelor specifice I
LecŃia 12. Tipologia pieŃelor specifice II
LecŃia 13. Veniturile fundamentale I
LecŃia 14. Veniturile fundamentale II

f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs


Parcurgerea cursului presupune activităŃi obligatorii şi studiul
individual intensiv al studentului, în funcŃie de cuprinsul fiecărui modul –
acest aspect va fi explicitat la fiecare modul. Formatul şi tipul activităŃilor
implicate în curs includ activităŃi obligatorii, cu prezenŃa studentului în
campusul universităŃii, precum şi realizări individuale de cunoaştere şi
înŃelegere solicitate la fiecare modul.

g) Materiale bibliografice
a. de bază:
1. Dumitru C., Scurtu M. şi colab. – „Microeconomie”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010

6
b. facultative:
1. Angelescu Coralia (coord.) – „Economie”, ediŃia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2009
2. Dinu Marin – „Economia de dicŃionar”, Editura Economică,
Bucureşti, 2010
3. Keynes John Maynard – „Teoria generală a ocupării forŃei de
muncă, a dobânzii şi a banilor”, Editura Publică, Buureşti, 2009
4. Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – „Teorie economică generală.
Microeconomie”, ediŃia a II-a, Editura ASE, Bucureşti, 2007
5. Stiglitz Joseph şi colab. – „Economie”, Editura Economică,
Bucureşti, 2005

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs


Recomandăm studenŃilor următoarele:
- pentru studiul individual sunt necesare suportul de curs şi manualul
împreună cu un calculator de birou. După caz, se va utiliza şi un calculator
cu legătură internet pentru accesarea cursului;
- pentru realizarea în condiŃii optime a activităŃilor de seminar sunt
necesare: laptop (asigurat de facultate), videoproiector (asigurat de facultate).

i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă va studia suportul de curs, manualul,
urmând ca activităŃile aplicative să fie realizate la seminarul de
Microeconomie care va avea loc săptămânal cu prezenŃa studentului în
campusul UniversităŃii „Constantin Brâncoveanu”. Calendarul activităŃilor
este înmânat studenŃilor la începutul semestrului.

j) Politica de evaluare şi notare


Evaluarea studenŃilor se va realiza prin examen oral în sesiunea de
examene programată de facultate. Nota finală cuprinde: nota de la examenul
oral în proporŃie de 70%, precum şi nota primită pentru activităŃile realizate
în timpul semestrului cu ponderea de 30%.

7
Forma de evaluare: Examen oral Puncte %
- punctajul de la
5 50
Stabilirea notei examen
finale - punctajul din timpul
5 50
semestrului
- un test pe parcursul
1 10
semestrului la seminar
Evaluarea activităŃii - minim un răspuns în
1,5 15
din timpul cadrul seminarului
semestrului - predarea referatului
1,5 15
individual
- frecvenŃa 1 10
k) Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere următoarele reguli de notă organizatorică:
• respectarea strictă a exigenŃelor eticii şi echităŃii universitare de
ambii parteneri, profesor – student;
• orice tentativă de fraudă va fi sacŃionată, conform reglementărilor în vigoare;
• rezultatele finale se transmit direct studenŃilor în momentul
încheierii examinării, prin înscrierea concomitentă a notei în catalogul
facultăŃii şi în carnetul studenŃilor.
l) Strategii de studiu recomandate
1. ParcurgeŃi cu atenŃie manualul, suportul de curs, bibliografia obligatorie
şi informaŃiile suplimentare primite cu ocazia seminarului

2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie

3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri verbale


sau în scris

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la


răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza
bibliografiei

5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile consemnate cu ocazia


seminarului

6. RealizaŃi documentarea pentru examen

8
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU – ZIS
Modulul A. Bazele economiei ca ştiinŃă şi ca sistem real
Introducere
Bazele economiei ca ştiinŃă şi ca sistem real includ informaŃii
importante şi utile pentru înŃelegerea sistemului noŃional specific
Microeconomiei ca teorie şi Microeconomiei ca realitate a acŃiunilor sociale
(fenomene, procese, legi economice).
Acest modul ajută studenŃii să cunoască exact relaŃia reciprocă între teoria
microeconomică şi politica firmelor de afaceri, ca agenŃi economici elementari.

Obiective
• ÎnŃelegerea Ńintelor strategiilor microeconomice
• Folosirea corectă a conceptelor microeconomice şi aplicarea lor în
realitatea economiei firmelor
• Corelarea organică a fenomenelor microeconomice cu cele mezoeconomice,
apoi agreagarea acestora în cadrul complexului economic naŃional
Fond de timp
Fondul de timp săptamânal se va folosi astfel: 6 ore studiul individual
şi 6 ore activitatea de la seminar.
Ritmul de studiu
LecŃiile sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
respectarea în tocmai a acesteia, deoarece au fost avute în vedere principiile
logicii şi pedagogiei universitare de învăŃare.
Ritmul de studiu pe care îl recomandăm este de o lecŃie pe săptămână,
cu timp de învăŃare de maximum 50 de minute şi pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie
ştiinŃă economică, microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie,
mondoeconomie, lege economică, fenomen economic, proces economic, teorie
economică, curent de gândire economică. doctrină economică, nevoi (trebuinŃă),
interese economice. resurse economice, activitate economică, economie naturală,
economie de schimb, proprietate, piaŃă, fluxuri economice, bani.

9
Recomandări privind studiul
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se
grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea
chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz.
Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea
spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul
semestrului de studiu şi la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce
aminte de aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs.

LecŃia 1. Microeconomia şi macroeconomia – expresii


ale economiei ca ştiinŃă
1.1. Economia – componentă a sistemului actual al ştiinŃei economice.
1.2. ExigenŃe pentru economişti
1.3. Metodele economiei
1.4. Legile economiei
1.5. Principalele curente de gândire economică

1.1. Economia – componentă a sistemului actual al ştiinŃei


economice. ExigenŃe pentru economişti
Pentru a caracteriza ştiinŃa economică este necesar să se facă apel la
cunoştinŃele despre ceea ce este ştiinŃa în general şi despre ceea ce este economia
ca realitate. În baza acestor cunoştinŃe se poate spune că ştiinŃa economică este
ştiinŃa despre economie, aşa cum anatomia şi fiziologia este ştiinŃa despre
structura şi funcŃionarea corpului uman.
ŞtiinŃa economică constă din ansamblul coerent de noŃiuni, idei,
teorii şi doctrine prin care sunt reflectate în planul gândirii actele,
faptele şi comportamentele economice, din judecăŃile de valoare asupra
acestora, precum şi din tehnicile, metodele şi procedeele de măsurare,
evaluare, gestionare şi de stimulare a activităŃilor economice.
De-a lungul secolelor, cunoştinŃele economice au fost “integrate” în
diferite alte sisteme de gândire (în filozofie, politică, biologie). ŞtiinŃa
economică s-a constituit şi a primit “drept de cetate” în lumea ştiinŃelor abia
către sfârşitul secolului al XVIII-lea.
IniŃial, aceasta s-a numit economie politică. Pe baza dezvoltării,
diversificării şi a creşterii gradului de complexitate a economiei
concurenŃiale capitaliste, dar şi în baza noilor cuceriri în planul ştiinŃei

10
economice, specialiştii economişti au făcut eforturi în direcŃia aprofundării
înŃelegerii economiei ca acŃiune socială specifică.
ŞtiinŃa economică contemporană se prezintă ca un sistem de ştiinŃe
economice, autonomizate de-a lungul deceniilor pe criterii diferite. Toate acestea
au drept domeniu activităŃile economice privite în ansamblul lor, ca şi interferenŃele
acestora cu alte domenii. Totodată, este necesar ca aceste cunoştinŃe să fie
fundamentate şi integrate în concordanŃă cu rigorile cunoaşterii ştiinŃifice.
Fără să identificăm disciplinele universitare din planul de învăŃământ
ale facultăŃilor cu ramurile (componentele) ştiinŃei economice, să reŃinem că
primele ne dau o imagine despre ştiinŃele economice autonomizate.
În acest sens, se pot enumera următoarele ramuri de ştiinŃe economice
contemporane: economia, microeconomia, macroeconomia, economia mondială,
relaŃiile economice internaŃionale, istoria gândirii economice, finanŃele,
contabilitatea, informatica economică, statistica economică, managementul,
marketingul, istoria economică, cibernetica economică, ecologia economică etc.
Economia a fost şi a rămas o componentă teoretico-metodologică a
sistemului ştiinŃelor economice, indiferent ce denumire i s-a dat (Economie
politică, Economic etc.).
IniŃial, termenul de economie politică desemna ştiinŃa care studia
economia în ansamblul ei. Sintagma respectivă a fost utilizată de cei mai
mulŃi din marii economişti ai secolului al XIX-lea (D. Ricardo, K. Marx, J.
B. Say, A. Marshall, C. Menger, S. Jevons, L. Walras), dar şi în secolul al
XX-lea (Paul Samuelson, Gilbert Abraham – Frois) ca titlu pentru operele
lor fundamentale. Delimitarea economiei politice faŃă de celelalte ştiinŃe se
făcea prin domeniul ei particular de studiu: producerea, repartiŃia,
schimbul şi consumul avuŃiilor, îndeosebi al bunurilor materiale.
În ultima jumătate a secolului al XX-lea, se manifestă o tendinŃă de
reconstrucŃie a economiei ca ştiinŃă fundamentală. Despovărată de aspectele
ideologice, economia contemporană se constituie, lent dar ferm, într-o
tehnică socială. Aceasta ar putea fi noua paradigmă, pe baza căreia se poate
aştepta o nouă stare a economiei la început de nou mileniu.
Economia contemporană se autonomizează mai ales prin modul de
abordare a activităŃilor economice, prin premisele adoptate şi concluziile pe
care le formulează. Domeniul ei nu se poate contura prin secŃionări verticale
sau orizontale în realitatea economică.
łinând seama de obiectivul general al disciplinei noastre universitare (de a-
l introduce pe student în lumea ştiinŃelor economice) ne vom limita aici, mai
întâi, la caracterizarea acelor ştiinŃe economice care se delimitează după nivelul
de structurare a activităŃilor economice contemporane: microeconomie,
macroeconomie, mondoeconomie.

11
Microeconomia este acea ramură a ştiinŃei economice care studiază
unităŃile economice individuale, structurile şi comportamentele lor
(gospodării individuale, firme, bănci, administraŃii etc.), precum şi
interrelaŃiile dintre aceste unităŃi elementare.
Domeniile prioritare ale microeconomiei sunt următoarele: deciziile
întreprinzătorilor ce susŃin oferta de bunuri; alegerile consumatorilor
raŃionali; funcŃionarea diferitelor tipuri de pieŃe etc.
Macroeconomia este acea ramură a ştiinŃei economice care cercetează
mărimile globale dintr-o economie, numite agregate, interdependenŃele
dintre diferitele variabile globale ale economiei şi sistemul economic al unei
Ńări în totalitatea sa.
Fiind ştiinŃa care studiază modul în care societatea rezolvă sau ar
trebui să rezolve tensiunea nevoi-resurse, economia abordează şi, mai ales,
apreciază în maniere diferite problemele pe care le gestionează. Din acest
punct de vedere, există economie pozitivă şi economie normativă.
Economia pozitivă evidenŃiază ceea ce este în economie, cum se prezintă
aceasta şi ceea ce se poate întâmpla dacă va avea loc un anume eveniment
(endogen sau exogen), dacă se vor produce anumite acte şi fapte economice,
naturale, tehnico-ştiinŃifice, politice, culturale etc.
Economia pozitivă pune diagnosticul la starea economiei şi prognozează
dezvoltarea ei viitoare cu ajutorul unor instrumente ale analizei economice.
Economia normativă arată cum ar fi bine să se desfăşoare activităŃile
economice şi ce ar trebui făcut pentru ca procesele economico-sociale să se
încadreze în normalitate.
Economia normativă apreciază activităŃile din perspectiva realizării
unei unităŃi benefice între mediul economic şi cel natural, între eficienŃa
economică şi echitatea socială, între interesele colectivităŃii umane pe
termen scurt şi cele pe termen lung etc.
Ca disciplină universitară, Economia – prevăzută în planurile de
învăŃământ ale facultăŃilor economice, la anul I –, prin cele două componente
micro şi macroeconomie, îndeplineşte funcŃiile instructiv-educative şi
metodologice specifice unei discipline introductive în studiul ştiinŃei economice.
În fond, denumirea acestei discipline face trimitere directă la conŃinutul tematic
contemporan al disciplinelor care au fost şi sunt încă denumite Economie Politică
sau pur şi simplu Economie (Economics).
Această disciplină universitară analizează şi prezintă, într-o structură
specifică ştiinŃei economice contemporane, acele concepte generale,
însuşirea cărora este absolut necesară pentru aprofundarea şi concretizarea
analizei economice de către celelalte discipline economice. „Oricare ar fi
maniera de abordare a economiei ca realitate – subliniază profesorul francez
Michel Didier – va fi întotdeauna necesară o cunoaştere generală a
12
mecanismelor şi problemelor economice constante, prin intermediul
conceptelor şi al limbajului general specifice ştiinŃei economice.”
În cele ce urmează, se vor detalia funcŃiile generale ale acestei
discipline universitare:
a) Ea se constituie într-un sistem coerent de teorii (noŃiuni, concepte,
reguli, legi) despre realitatea economică.
b) Ca ştiinŃă (disciplină) social-umană, la disciplina Economie se
analizează realitatea economică şi se expun rezultatele analizelor sale în
toată complexitatea interferenŃelor ei dinamice. Ea extinde deci criteriul
raŃionalităŃii şi eficienŃei economice asupra socialului în totalitatea sa.
c) În calitatea sa de disciplină teoretică fundamentală dispusă să se
raporteze la exigenŃele ştiinŃei economice actuale, aceasta suprimă opoziŃia
dintre teoria generală şi doctrinele economice contemporane cu aplicabilitate
mai largă în România, în perioada de integrare economică în Uniunea
Europeană, respectiv în condiŃiile speciale ale economiei de piaŃă funcŃionale.
Disciplina Economie se foloseşte atât de concepte şi legi riguroase care
pot fi testate prin raportare la realitatea evidentă, cât şi de judecăŃi de valoare
prin care actele şi faptele economice sunt apreciate.
d) Fiind o disciplină universitară concepută în legătură directă cu
Economia contemporană (Economics), în cadrul ei realitatea economică este
abordată ca un tot, unele probleme fiind abordate prioritar din unghiul lor
microeconomic, altele din cel macroeconomic. Aceasta înseamnă că
disciplina pe care o predăm este una de ansamblu, formând ceea ce unii
specialişti numesc trunchiul de bază al întregii ştiinŃe economice, nucleul
teoretico-doctrinar al acesteia. Entitatea economică este cercetată în
ansamblul ei, indiferent dacă este mică sau mare, esenŃialul este ca aceasta
să fie privită ca un întreg, ca un tot sistemic (Virgil Madgearu).

1.2. Metoda economiei


Ca oricare altă ştiinŃă, ştiinŃa economică dispune, respectiv beneficiază, de o
metodă de cercetare. Fiind o ştiinŃă relativ tânără, aceasta a împrumutat unele
instrumente şi tehnici de analiză de la ştiinŃe anterior constituite. Dar “imitarea servilă a
metodei ştiinŃelor fizice - prevenea P.A. Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru
economie - constituie o eroare când este vorba de studiul oamenilor şi al societăŃii”.
Urmare a unei lungi şi furtunoase dezbateri teoretice, s-a impus concluzia
conform căreia “metoda unei ştiinŃe depinde de natura acesteia” (André
Marchal). Nu există o metodă ştiinŃifică universală. Chiar dacă cercetarea
ştiinŃifică are principiile ei generale, chiar dacă ea se desfăşoară pe bază de reguli
deontologice universale, metoda trebuie concepută în funcŃie de specificul

13
fiecărui domeniu de cercetat, în cazul nostru, în funcŃie de specificul economiei
ca ştiinŃă teoretică fundamentală.
Pe baza unui proces complex, îndelungat, s-a constituit un sistem
metodologic al ştiinŃei economice format, în principal, din: unitatea
inducŃie-deducŃie; principiul “caeteris paribus”; unitatea analiză - sinteză;
unitatea dintre metoda istorică şi cea logică de analiză economică; unitatea
analiză calitativă - analiză cantitativă etc.
a) Unitatea inducŃie-deducŃie reprezintă o cale de cercetare
economică şi de expunere a rezultatelor cercetării care implică multe din
celelalte tehnici şi instrumente.
InducŃia este modul de a raŃiona trecând de la particular la general, de
la fapte la generalizări teoretice. Este operaŃiunea intelectuală de cunoaştere
a esenŃei sau a principiilor plecând de la observarea atentă a fenomenelor,
faptelor şi actelor economice.
DeducŃia realizează operaŃiunea intelectuală de înŃelegere a unor
manifestări sau fenomene, plecând de la principiul (legea) sau esenŃa acestora.
Este modul de a cerceta economia trecând de la general la particular.
Trebuie făcută precizarea că nu-i vorba de două metode - una inductivă - şi
alta deductivă - şi cu atât mai puŃin se pune problema opoziŃiei dintre ele.
b) Principiul “caeteris paribus” pleacă de la premisa că unele elemente
ale analizei economice sunt stabile, în timp ce altele sunt variabile. Aceasta este o
aplicare a principiului logicii, conform căruia “interpretarea evoluŃiei
fenomenului se face prin recunoaşterea unui punct stabil de referinŃă”. De regulă,
sunt considerate stabile acele elemente care pot fi cuantificate matematic.
c) AbstracŃia ştiinŃifică este o altă componentă a metodologiei economiei.
Caracterul complex al economiei şi posibilităŃile limitate ale fiecărui cercetător (fie
chiar echipe de cercetare) fac necesară înaintarea în trepte pe drumul dificil al
cercetării. Cercetătorul îşi concentrează atenŃia, de fiecare dată, asupra unui aspect
spre a-l analiza, făcând abstracŃie de celelalte aspecte (a căror existenŃă îi este
cunoscută). Cunoaşterea uneia sau alteia din laturile realităŃii economice se
concretizează într-un simbol lingvistic – o noŃiune, un concept.
d) Unitatea dintre analiză şi sinteză.
Analiza înseamnă descompunerea, dezmembrarea fenomenului,
procesului de cercetat în elementele sale componente şi cercetarea fiecăreia
dintre acestea, ca părŃi necesare ale întregului.
Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat în cadrul
întregului unitar, legat prin resorturi interne (cauzale sau funcŃionale).
e) Unitatea dintre metoda istorică şi cea logică de analiză economică.
Metoda istorică înseamnă reflectarea, descrierea şi fixarea faptelor şi
evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele în timp.

14
Cercetarea logică este aceea care presupune trecerea de la abstract la
concret, preluând din procesul istoric real numai ceea ce este esenŃial şi
constituie verigi necesare.
Cercetarea logică este istoria degajată de elementele întâmplătoare,
fără a fi ruptă de realul economiei.
f) Unitatea analizei cantitative şi calitative. Pornindu-se de la
premisa că realitatea însăşi se caracterizează printr-o asemenea unitate,
cercetarea trebuie să Ńină seama de conexiunile dintre actele şi faptele
economice, de aspectul calitativ al lor, dar şi de măsura şi intensitatea
acestora, de aspectul lor cantitativ.
g) Modelarea matematică (reproducerea schematică a unui proces
economic sub forma unui sistem linear sau analog, în scopul studierii
modului de desfăşurare a procesului şi fenomenului real) constituie o treaptă
importantă în ridicarea de la abstract la concret, în realizarea efectivă a
unităŃii analizei calitative şi cantitative.

1.3. Legile economice


De-a lungul istoriei s-au conturat mai multe puncte de vedere cu
privire la interdependenŃele ce există între actele şi faptele economice,
indiferent de nivelul la care acestea se structurează.
În primul rând, au existat şi există încă autori care consideră că viaŃa
economică se desfăşoară pe baza unor reguli şi principii economice, emanaŃie a
subiecŃilor economici structuraŃi în diferite moduri.
Pe de altă parte, s-a conturat o linie opusă de gândire, în sensul că în
economie acŃionează legi obiective. În cadrul acestei linii s-au confruntat în plan
istoric două puncte de vedere: unul natural-universal şi altul concret-istoric.
Mai întâi fiziocraŃii şi apoi clasicii economiei politice au descoperit şi
formulat unele legi aşa-zise naturale (legea concurenŃei, legea diviziunii sociale
a muncii etc.). În spiritul ideii unei Ordini Naturale a Lumii, aceste legi erau
considerate la fel de permanente şi neschimbătoare ca şi legile fizicii, de pildă.
Mai mult, aceste legi erau considerate „bune”, armonice şi providenŃiale.
Şcoala economică germană (istoricistă) a adoptat o poziŃie
vehement-critică faŃă de concepŃia arătată, considerând-o finalistă şi
apologetică. Corifeii acestei şcoli au susŃinut că legile economice sunt legi
istorice, adică ele sunt specifice fiecărei Ńări, fiecărei naŃiuni.
În concepŃia celor mai mulŃi dintre specialiştii contemporani, legile economice
au caracter obiectiv, acŃiunea lor fiind însă diferită de cea a legilor naturii.
Specificitatea legilor economice obiective. Activitatea economică,
indiferent de nivelul de structurare şi de conŃinutul concret de manifestare,
se derulează în condiŃiile şi pe baza unor multiple legături de

15
intercondiŃionare. Unele dintre aceste legături se manifestă la suprafaŃa
economiei, altele se derulează în profunzime.
RelaŃiile de suprafaŃă sunt caracterizate printr-o mare bogăŃie de
manifestări individuale, de aspecte exterioare. Ele sunt accesibile cunoaşterii
oamenilor, pe bază de experienŃă. Aceste relaŃii sunt reflectate în gândire
prin termenul de fenomen economic.
Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităŃii economice,
respectiv acele aspecte şi acte economice care apar şi se manifestă la suprafaŃa
acesteia şi pot fi cunoscute de oameni în mod direct.
Privite în mişcare, fenomenele economice devin procese economice.
Procesul economic exprimă transformările în starea activităŃii
economice, acesta evidenŃiind desfăşurarea vieŃii economice în timp.
Legea economică exprimă legăturile de interdependenŃă funcŃionale,
de durată şi de profunzime, între actele, faptele şi comportamentele
oamenilor în/şi prin activităŃile social-economice.
Potrivit concepŃiilor celor mai mulŃi specialişti, legile economice au
caracter obiectiv, dar acŃiunea lor diferă de cea a legilor naturii.
a) Legea economică, spre deosebire de legile naturii, sugerează doar ideea
de relaŃii constante între anumite fapte, acte şi comportamente economice., în
sensul că un fapt fiind dat, celelalte îl însoŃesc;
b) Raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare numai dacă
anumite condiŃii prealabile sunt îndeplinite (se ajunge la actul de
vânzare-cumpărare numai dacă există piaŃă);
c) Unii specialişti consideră că legile economice sunt tendinŃe,
comportând unele excepŃii faŃă de cele naturale; acŃiunea unei legi
economice poate fi dejucată de o forŃă contrară;
d) Ca şi legile naturale, legile economice comportă previziuni, însă
acestea nu sunt suficient de sigure şi clare;
e) Formularea legilor şi crearea de instituŃii corespunzătoare pornesc
de la comportamentele oamenilor, considerate în masă;
f) Legile economice sunt compatibile cu iniŃiativa şi activitatea individuală.
Prin natura lor, legile economice nu limitează libertăŃile şi iniŃiativa
oamenilor. De fapt, participarea oamenilor la viaŃa economică şi raportarea
lor la exigenŃele legilor acesteia reprezintă condiŃia unei activităŃi
economice utile şi eficiente.
ExistenŃa unor condiŃii determină acŃiunea unei sau a alteia dintre
legile economice. Aceasta nu obligă pe nimeni, ci îi orientează pe toŃi.
Subiectul economic îşi exercită interesele sale în raport cu ceea ce este
necesar şi posibil, orientându-se după anumite legi.

16
În măsura în care cerinŃele legilor economice sunt consfinŃite în legi
juridice, în acte normative, participanŃii la viaŃa economică trebuie să
respecte legile juridice adoptate democratic.
În concluzie, precizarea conŃinutului legilor economice obiective se
face printr-o triplă delimitare: faŃă de legăturile fenomenologice; prin
comparaŃie cu legile naturii; faŃă de legile juridice ce reglementează diferite
domenii şi activităŃi economice.

1.4. Principalele curente de gândire economică


Din totdeauna şi pretutindeni oamenii au fost preocupaŃi să înŃeleagă
şi să explice raporturile interne ale luptei lor pentru existenŃă materială,
pornind de la faptul observabil al rarităŃii resurselor disponibile, inclusiv al
caracterului limitat al timpului istoric.
Ansamblul reflecŃiilor privind activităŃile economice din societate (idei, teorii,
doctrine, ideologii) formează gândirea economică. Evident, acest produs superior al
acŃiunii umane a avut şi are un pronunŃat caracter istoric. De fiecare dată gândirea
economică a rezultat dintr-o interacŃiune specifică între trăsăturile specifice ale mediului
social, în cadrul căruia s-au făcut şi se fac aceste reflecŃii şi nivelul de pregătire al
subiecŃilor care realizează respectiva operaŃiune.
ConŃinutul reflecŃiilor privind economia depinde de trei factori principali:
sfera de cuprindere a realităŃii economice supuse reflectării; interesele
exprimate sau apărate de subiectul ce efectuează operaŃiunea de reflectare;
înzestrarea cu cunoştinŃe a acestuia, capacitatea lui de a face generalizări
teoretice, ceea ce presupune atât erudiŃie cât şi capacitate de pătrundere în zonele
nevăzute cu ochiul liber ale realităŃii economice, o specializare în domeniu.
Cunoaşterea economică specializată constă din reflecŃiile efectuate de
persoane care slujesc acest domeniu şi care dispun (gestionează profesional) de
instrumente adecvate de cercetare a problemelor economice şi de expunere a
rezultatelor cercetărilor şi descoperirilor lor.
Pentru a exprima şi a consemna reflecŃiile economice, specialiştii folosesc
un limbaj bogat şi diversificat, noŃiuni ca: idee economică, teorie economică,
doctrină economică, şcoală economică, curent de gândire economică.
Ca termen generic pentru diferite forme de cunoaştere logică, ideea
economică reprezintă o noŃiune, o părere, un gând, o judecată simplă,
izolată privitoare la procese şi fenomene economice.
Teoria economică constă dintr-un ansamblu de idei, de propoziŃii
adevărate, organizate într-un sistem logic coerent, prin care se descrie
şi se explică un domeniu al realităŃii economice.
Doctrina economică reprezintă totalitatea ideilor, principiilor şi
tezelor fundamentale privitoare la sistemul ştiinŃific al economiei.

17
Doctrina economică are o pronunŃată încărcătură ideologică, ea
reflectând nemijlocit interesele sociale, politice, religioase etc. ale celor ce o
fundamentează, o susŃin şi o propagă. Din acest punct de vedere ei se
grupează în curente de gândire economică.
Conturarea unui curent de gândire economică se realizează în
funcŃie de capacitatea diferiŃilor autori de a percepe problemele
majore din timpul lor şi de a le explica profesional, respectiv după
nivelul teoretic al explicaŃiilor fundamentate şi eficienŃa practică a
propunerilor de politică economică pe care le fac pe această bază.
Patru au fost principalele curente de gândire economică: clasicismul,
marxismul, neoclasicismul, keynesismul.
a) Clasicii: fondatorii ştiinŃei economice.
În cadrul istoric al industrializării, al trecerii la capitalismul industrial,
autorii clasici au cercetat sursele avuŃiei în aceste condiŃii şi valoarea bunurilor
create. Pentru economiştii clasici, legile economiei de piaŃă, ca şi legile fizicii,
relevă forŃele naturale reglate de o „mână invizibilă”. PiaŃa şi liberul schimb
asigură în mod natural eficacitatea producŃiei, satisfacerea nevoilor din ce în ce
mai numeroase ale indivizilor, ca şi dinamica societăŃii în ansamblul ei, cu
condiŃia să nu fie perturbată de intervenŃiile discreŃionare ale statului.
RepartiŃia avuŃiilor, creşterea producŃiei şi creşterea demografică se armonizează
prin liberul schimb, ale cărei virtuŃi se extind şi la schimburile internaŃionale.
• Primul dintre marii clasici este Adam Smith (1723 - 1790),
economist scoŃian, considerat unanim părintele economiei politice. În anul
1776, el publică opera AvuŃia naŃiunilor, natura şi cauzele bogăŃiei
naŃiunilor, în care el analizează, pentru prima dată în mod ştiinŃific revoluŃia
industrială cu aspectele: organizarea producŃiei, progresul tehnic, dinamica
industriei, necesitatea schimbului. Adam Smith vede în muncă sursa valorii
şi în diviziunea muncii un multiplicator al eficienŃei.
• David Ricardo (1772 - 1823), economist englez, în lucrarea sa
devenită clasică Principiile economiei politice şi ale impunerii (1817),
analizează repartiŃia veniturilor (salariu, profit, rentă funciară). ContribuŃia
cea mai importantă a lui D. Ricardo constă în teoria sa despre avantajele
comparative, cheie pentru analiza liberală în favoarea liberului schimb şi a
specializării internaŃionale.
• John Stuart Mill (1806 - 1873), economist englez, autor al lucrării
Principiile economiei politice (1848), în care el dezvoltă teoria schimburilor
internaŃionale în spiritul concepŃiei lui David Ricardo.
• Thomas R. Malthus (1766 - 1834), autor englez, a elaborat celebra
lucrare Eseu cu privire la principiul populaŃiei (1798), în care el

18
preconizează suprimarea oricărei forme de ajutor pentru familiile sărace. El
a formulat o lege specifică a populaŃiei.
• Jean Baptiste Say (1767 - 1832), economist francez, autor al
Tratatului de economie politică, s-a pronunŃat împotriva oricărui dirijism
perturbator al echilibrului natural al pieŃelor. “Legea debuşeelor”, formulată
de Say, proclamă că “produsele se schimbă pe produse” şi că moneda este
neutră, având doar o simplă funcŃie de intermediere a schimburilor.
b) Karl Marx şi marxismul
• Karl Marx (1818 - 1883) şi-a propus nu numai “să interpreteze
lumea, ci şi s-o transforme”. Analizele sale economice se înscriu în
contextul unui capitalism industrial născut şi dezvoltat printr-o exploatare
sistematică a forŃei de muncă a salariaŃilor muncitori. În concepŃia sa,
această opresiune nu putea lua sfârşit decât într-o altă organizare
social-economică: societatea comunistă.
Opera sa majoră - Capitalul (patru volume) a început să fie publicată
în 1867 (Capitalul, vol. 1). În genere, concepŃia sa s-a dovedit a fi şi s-a
impus ca “o critică a economiei politice” clasice.
Trei aporturi principale sunt de reŃinut din opera economică a lui K.
Marx, şi anume: cu privire la valoare, referirile la contradicŃiile sistemului
capitalist, privind lupta de clasă.
K. Marx reia şi dezvoltă ideile lui Smith şi Ricardo cu privire la
muncă ca origine (sursă) a valorii. Pe de altă parte, el caută să demonstreze
că regimul proprietăŃii private asupra mijloacelor de producŃie permite
capitaliştilor care le posedă să confişte valoarea economică creată de
muncitori. Plusvaloarea obŃinută prin spolierea proletarilor este profitul
întreprinderilor capitaliste.
Pe baza contradicŃiilor sistemului capitalist, crizele sunt inevitabile în
cadrul acestui sistem. Muncitorii sunt o povară pentru capitalişti, care tind
să le reducă în permanenŃă salariile (teza pauperizării). Dar aceşti muncitori
pauperizaŃi nu pot să asigure debuşeele necesare comercializării producŃiei.
Criza ameninŃă în permanenŃă. Ca urmare, concurenŃa din ce în ce mai
puternică antrenează o “tendinŃă permanentă de scădere a ratei profitului”,
de care sistemul nu va putea scăpa decât printr-o “criză finală”.
Prin relaŃiile de producŃie capitaliste şi deci de exploatare, societatea
este segmentată în grupări sociale cu interese antagoniste. Cei doi poli
principali ai grupărilor sociale sunt: clasa burgheză exploatatoare şi clasa
proletariatului supusă exploatării. În concepŃia sa, doar revoluŃia putea pune
capăt acestei situaŃii.
Prin aportul său teoretic, K. Marx spera să ajute la conştientizarea
procesului de exploatare şi să grăbească astfel revoluŃia proletară.

19
c) Neoclasicii
Denumirea de “neoclasici” atribuită economiştilor ce se înscriu în
acest curent decurge din faptul că ei au reluat ideile esenŃiale ale clasicilor şi
anume: economia de piaŃă, libera concurenŃă şi liberul schimb, intervenŃia
limitată a statului în economie. Dar, aportul lor esenŃial la dezvoltarea
ştiinŃei economice constă în aceea că apreciază fiecare individ ca actor
economic de bază, acesta fiind un reputat raŃional în căutarea unei satisfacŃii
maximale sau a unui profit maximal (Homo oeconomicus rationalis). Prin
toate aceste contribuŃii teoretico-metodologice, neoclasicii au fundamentat
abordarea individuală în economie, creând astfel microeconomia (Carl
Menger, William Stanley Jevons, Leon Walras).
Această gândire a fost dezvoltată şi perfecŃionată de o seamă de alŃi economişti
cum sunt: Alfred Marshall, Friedrich von Wieser, Vilfredo Frederico Pareto.
d) John Maynard Keynes (1883 - 1946) şi keynesienii
Publicarea lucrării majore a lui Keynes Teoria generală a ocupării
mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor (1936), scrisă în plină criză
economică, marchează începutul unui nou curent de gândire economică, ce
va fi numit “revoluŃia keynesiană”.
Departe de a respinge economia de piaŃă, John M. Keynes şi-a propus,
dimpotrivă, să aducă un pic de oxigen şi să salveze cât mai repede o
economie în gravă dificultate.
Am reŃinut aici doar câteva din aporturile decisive ale lui Keynes la
dezvoltarea ştiinŃei economice.
• Moneda - susŃine el - nu poate fi neutră. Rolul ei nu se reduce la cel de
simplu lubrifiant al schimburilor. Moneda influenŃează puternic nivelul
preŃurilor, nivelul producŃiei şi nivelul ocupării.
• Actorii economici nu pot fi perfect raŃionali, inclusiv în ceea ce
priveşte anticipările lor, deoarece viitorul rămâne totdeauna incert.
• FuncŃionarea economică este animată de o logică proprie care
depăşeşte suma comportamentelor individuale. Această logică poate fi
înŃeleasă prin analiza macrocantităŃilor (agregatelor) caracteristice unei
economii. În acest sens, Keynes este considerat drept fondatorul
macroeconomiei.
• Economia de piaŃă nu poate asigura echilibrul economic doar prin
virtuŃile singulare ale liberalismului. În particular, ocuparea deplină nu
poate apare ca singur rezultat al forŃelor pieŃei. IntervenŃia statului este
necesară pentru reglarea cererii globale şi pentru a o aduce la un nivel
compatibil cu ocuparea deplină. Acest mod de intervenŃionism a inspirat
cea mai mare parte a politicilor economice în perioada 1945 - 1970.

20
Moştenirea lui J. M. Keynes s-a bucurat de o largă difuzare, ceea ce a
determinat pe unii exegeŃi ai săi să susŃină că, într-un fel sau altul, toŃi
economiştii din perioada postbelică au fost şi au rămas keynesieni.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit noi:
1. Ramura ştiinŃei economice care studiază unităŃile economice individuale,
structurile şi comportamentele acestora este:
a) mezoeconomia;
b) mondoeconomia;
c) macroeconomia;
d) microeconomia.
2. Realizează operaŃiunea intelectuală de înŃelegere a unor manifestări
sau fenomene, plecând de la principiul (legea) sau esenŃa acestora:
a) inducŃia;
b) abstracŃia ştiinŃifică;
c) deducŃia;
d) principiul “caeteris paribus”.
3. Presupune trecerea de la abstract la concret, preluând din procesul
istoric real numai ceea ce este esenŃial şi constituie verigi necesare:
a) cercetarea logică;
b) metoda istorică;
c) modelarea matematică;
d) sistemul metodologic al ştiinŃei economice.
4. Totalitatea ideilor, principiilor şi tezelor fundamentale privitoare la
sistemul ştiinŃific al economiei este reprezentat de:
a) Cunoaşterea economică;
b) Doctrina economică;
c) Gândirea economică;
d) Curent de gândire economică.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Economia normativă arată cum ar fi bine să se desfăşoare activităŃile
economice şi ce ar trebui făcut pentru ca procesele economico-sociale să se
încadreze în normalitate;
b) Legile economice au caracter obiectiv;
c) Primul dintre marii clasici este John Maynard Keynes (1883 - 1946).
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) Asemănări şi deosebiri între liberali şi neoliberali;

21
b) Economia pozitivă vs. economia normativă;
c) IntervenŃia statului în economie în viziunea keynesistă.
7. ComentaŃi textul următor:
„Obiectivul unui sistem economic ar trebui să iasă în evidenŃă de la
prima vedere şi de regulă aşa se întâmplă. Menirea lui este să procure
bunurile şi să presteze serviciile de care au nevoie oamenii. Fără un astfel de
sistem care să producă hrana, s-o prelucreze, s-o ambaleze şi s-o distribuie,
care să construiască case şi să le mobileze, să asigure serviciile medicale şi
de învăŃământ, să legifereze şi să menŃină ordinea, să pregătească apărarea
colectivităŃii - viaŃa ar fi grea. Iată deci funcŃiile lui! Sistemul economic
optim este acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii.”
(John Kenneth Galbraith, ŞtiinŃa economică şi interesul public, Bucureşti,
Editura Politică, 1982, p. 11).
8. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie:
Macroeconomia constă în ………….. referitoare la ………….. de subiecŃi
economici reuniŃi în categorii ………….. şi degajate de comportamentele lor
………….., precum şi la întreaga economie privită ca ………….. .
Răspunsuri: 1) d; 2) c; 3) a; 4) b; 5) a Adevărat; 5) b Adevărat; 5) c Fals.

LecŃia 2. Sistemul real al Microeconomiei


2.1. Tensiunea nevoi – resurse. Raritate şi alegere
2.2. Microeconomia – componentă a activităŃii practice
2.3. AgenŃii economici
2.4. Incertitudine şi risc în economie

2.1 Tensiunea nevoi – resurse. Raritate şi alegere


Încă de la apariŃia ei, ştiinŃa economică şi-a asumat răspunderea de a descifra
unitatea dintre nevoile umane şi resursele economice, unitate aflată în dinamică.
ExistenŃa şi dezvoltarea omului au presupus dintotdeauna şi presupun
satisfacerea unor multiple nevoi.
Nevoile umane apar sub forma a ceea ce oamenii resimt ca ceva
necesar pentru existenŃă şi pentru formarea şi dezvoltarea propriei
personalităŃi. Acestea sunt dorinŃe, aşteptări, aspiraŃii ale oamenilor,
constituind latura subiectivă a nevoilor umane.
Atunci când nevoile umane se întipăresc în conştiinŃa oamenilor şi
intră în obiceiurile lor, ele dobândesc caracter obiectiv.
Nevoile (trebuinŃele) umane constau din doleanŃele, resimŃirile,
aşteptările oamenilor de a avea, de a fi, de a şti şi a crede, respectiv de a-şi

22
însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective în funcŃie de gradul
dezvoltării economice la un moment dat, precum şi de nivelul de cultură şi
civilizaŃie al popoarelor şi indivizilor.
Nevoile umane se caracterizează prin mai multe trăsături:
a) Sunt nelimitate ca număr; pe măsura satisfacerii unora apar alte trebuinŃe.
b) Sunt limitate în capacitate. Satisfacerea unei nevoi presupune
consumarea unei cantităŃi date dintr-un bun sau serviciu.
c) Sunt concurente. Aceasta presupune că unele nevoi se extind în
detrimentul altora, se înlocuiesc, se substituie între ele.
d) Sunt complementare, adică evoluează în sensuri identice. Aceasta
presupune existenŃa unor mijloace care sprijină satisfacerea anumitor nevoi.
e) Se sting momentan prin satisfacere. Dar, nevoile satisfăcute nu
întârzie să renască în timp, cu periodicităŃi diferite; ele se fixează în
obiceiuri şi tradiŃii de consum.
Multitudinea nevoilor umane şi continua lor diversificare au
determinat ordonarea, clasificarea lor.
Astfel, în funcŃie de cele trei dimensiuni ale fiinŃei umane, nevoile se
grupează în: fiziologice (somatice), sociale şi raŃional-afective.
Nevoile fiziologice sunt primele resimŃite de oameni şi sunt inerente
fiecăruia dintre ei (foame, sete, adăpost, protecŃie împotriva frigului etc.).
Nevoile sociale, de grup sunt cele resimŃite de oameni, ca membri ai
diferitelor socio-grupuri şi care pot fi satisfăcute numai prin acŃiunea lor conjugată.
Nevoile raŃionale, spiritual-psihologice, decurg din trăsăturile
interioare ale oamenilor şi devin deosebit de importante pe măsura
progresului în instrucŃie, în relaŃiile morale, ele presupunând raŃionalitate,
gândire elevată şi viaŃă spirituală superioară.
Pe de altă parte, în funcŃie de gradul de complexitate al acestora,
nevoile pot fi de bază sau inferioare (cele fiziologice) şi complexe sau
superioare (cele legate de educaŃie, cultură etc.).
Nevoile umane constituie motorul întregii activităŃi social-economice.
Atât timp cât nevoia nu este satisfăcută, oamenii reacŃionează pentru a
asigura satisfacerea ei. Transformate în mobiluri ale activităŃii sociale,
nevoile devin interese.
Interesele economice se manifestă în toate domeniile vieŃii
economice, sociale, politice, culturale, religioase şi de altă natură. Cele mai
importante sunt cele economice, atât în sine cât şi pentru că influenŃează şi
pe celelalte, enumerate mai sus.
Interesele economice reprezintă acele nevoi umane înŃelese
(conştientizate) şi devenite mobiluri – directe sau indirecte, imediate sau
relativ îndepărtate – ale luptei oamenilor pentru existenŃă, ale confruntării şi
cooperării lor în vederea dobândirii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor.
23
În funcŃie de nivelul la care ele se manifestă şi de modul lor de exprimare,
ca şi după subiecŃii la care se referă, interesele economice se clasifică astfel:
• interese personale - se manifestă la nivelul fiecărui individ şi în
raport cu o anume trebuinŃă a lui;
• interese de grup - la nivelul unui socio-grup pentru mai multe
trebuinŃe legate între ele la nivelul arătat (familie, firmă, localităŃi etc.);
• interese generale - cele care se referă la cetăŃenii unei Ńări, ai unei zone
şi chiar la toŃi locuitorii planetei noastre. Exemplu: menŃinerea stării de sănătate
a mediului ambiant. Din păcate, măsurile luate până în prezent pentru
combaterea poluării solului, apei şi aerului sunt încă destul de restrânse. Şi mai
grav este faptul că nu s-a întreprins aproape nimic pentru conştientizarea
oamenilor de pericolul care pândeşte planeta din această cauză. Alături de
poluare există şi alte interese generale la nivelul întregului mapamond:
combaterea inegalităŃilor sociale, regionale, a sărăciei, a bolilor incurabile, a
alimentaŃiei sănătoase etc.
Interesele mai pot fi clasificate astfel: interese private şi publice;
interese curente şi de perspectivă (pe termen scurt, mediu sau lung); interese
permanente şi accidentale etc.
Nevoile umane sunt satisfăcute prin utilizarea sau consumul unor
bunuri sau servicii. Pentru producerea celor economice, oamenii desfăşoară
o serie de activităŃi, consumând resurse materiale şi umane.
Resursele economice constau din totalitatea elementelor,
premiselor – directe sau indirecte – ale acŃiunii sociale practice, care
sunt utilizabile, pot fi atrase şi sunt efectiv utilizate la producerea şi
obŃinerea de bunuri.
Premisa primară a satisfacerii nevoilor umane este natura.
Desprinderea resurselor naturale din mediul lor este rodul activităŃii umane,
iar volumul, diversitatea şi calitatea acestei activităŃi sunt condiŃionate de
resursele umane. Resursele umane, la rândul lor, depind de factori
demoeconomici (numărul populaŃiei, a celei apte de muncă, structura pe
sexe, vârste, ocuparea acesteia pe sectoare şi ramuri economice, calitatea,
respectiv pregătirea acestor resurse).
Resursele reprezintă premisele activităŃii economice şi sunt:
• resurse originare (primare): resursele naturale şi resursele umane;
• resurse economice derivate, care sunt rezultatul folosirii şi acumulării
resurselor primare, ele potenŃând eficienŃa utilizării tuturor resurselor (stocul de
tehnică, tehnologie, de materii prime, de învăŃământ şi ştiinŃă etc.).
Clasificarea cea mai generală a resurselor constă în:
• Resursele materiale includ atât resursele primare (pământ, apă,
minereuri etc.), cât şi resursele derivate (echipamente şi tehnologii de

24
fabricaŃie, infrastructurile economice, stocurile de materii prime, baza
materială a sectorului prestator de servicii).
• Resursele umane cuprind resursele primare de muncă, ca şi pe cele
derivate de acest gen (stocul de învăŃământ, potenŃialul inovaŃional etc.).
În ansamblul resurselor, cele informaŃionale – umane şi materiale –
deŃin un loc din ce în ce mai important.
Omenirea a progresat enorm pe linia căutării, cunoaşterii şi atragerii de
noi resurse în circuitul economic. În raport de creşterea şi diversificarea
nevoilor au rămas limitate.
Raritatea resurselor constituie o caracteristică generală a economiei
contemporane şi se manifestă ca o lege obiectivă generală.
Legea rarităŃii constă în aceea că volumul, structurile şi calitatea
resurselor economice şi ale bunurilor se modifică mai încet decât
volumul, structurile şi intensitatea nevoilor umane. Deci, resursele sunt
relativ limitate, rare în raport cu nevoile.
Specialiştii consideră că, dacă raritatea nu ar fi, nici activitate
economică nu ar fi, respectiv nu şi-ar avea sensul. De aceea, utilizarea
raŃională şi eficientă a resurselor disponibile reprezintă un alt principiu
general al oricărei economii.
Creşterea şi diversificarea nevoilor umane, în condiŃiile rarităŃii, i-au
obligat pe oameni să se adapteze creator, în funcŃie de timp şi de loc. Dintre
multiplele variante de folosire a resurselor rare, oamenii trebuie să aleagă pe cea
optimă, care să asigure acoperirea cea mai raŃională, mai eficientă a nevoilor
sociale - nevoi în creştere şi diversificare.
În sens general, alegerea constă în opŃiunea, în decizia unui agent
economic (producător, consumator, bancher etc.) de a folosi o alternativă
de combinare a resurselor în detrimentul altora posibile, astfel încât să se
obŃină o satisfacŃie maximă în condiŃiile date.

2.2 Microeconomia – componentă a activităŃii practice


Datorită conŃinutului şi rolului său, economia – termen sinonim cu
activitatea economică, cu economia reală – constituie o latură inseparabilă a
acŃiunii sociale.
Economia, ca entitate complexă indestructibilă, este abordată şi
cercetată din puncte de vedere diferite.
Microeconomia este o parte a activităŃii economice care constă din
procesele, faptele, actele şi comportamentele participanŃilor individuali la
fluxurile economice (societăŃi comerciale, nefinanciare, bănci şi instituŃii
financiare, administraŃii, menaje etc.).

25
Ea nu se limitează însă la comportamentele individuale separate, ci se
referă şi la interacŃiunile între participanŃii la activităŃile economice în
termeni de echilibru parŃial sau de echilibru general.
Mezoeconomia este acea componentă a activităŃilor economice care
constă dintr-un sector de activitate al economiei (primar, secundar,
terŃiar), o ramură de activitate (siderurgie, chimie, transport, educaŃie,
sănătate etc.), o regiune administrativ-teritorială, ca şi din unele grupuri
care formează agregate organizate instituŃional (sindicate, partide,
asociaŃii, corporaŃii etc.).
Macroeconomia reprezintă acea parte a economiei care exprimă
aceleaşi procese şi fapte economice de la nivel microeconomic, numai că
aceasta se referă la mărimile şi variabilele agregate (însumate) ale
intrărilor şi ieşirilor, variabile degajate de comportamentele individuale
ale participanŃilor la economie, văzute în interdependenŃa lor.
Economia contemporană este o economie integratoare a tuturor proceselor,
fenomenelor, faptelor şi comportamentelor. Astfel, probleme prin excelenŃă
macroeconomice (inflaŃia, şomajul, balanŃa de plăŃi externe) nu pot exista în afara
aceloraşi probleme privite din unghiul unităŃilor individuale.
În ansamblul acŃiunii sociale şi al muncii, activitatea practică este
componenta principală şi constă din toate actele şi faptele, ca şi din formele de
organizare, ce se delimitează pe baza criteriilor de raŃionalitate şi eficienŃă şi care
deosebesc calitativ viaŃa oamenilor de formele animalice, instinctuale de
existenŃă. Ea reflectă relaŃia specifică dintre societatea umană, ca subiect al
mediului natural şi natură, ca obiect al societăŃii, este o activitate economică.
Activitatea economică se defineşte, deci, prin lupta împotriva
rarităŃii, ca proces complex ce reflectă faptele, actele, comportamentele
şi deciziile oamenilor privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor
economice în vederea producerii, circulaŃiei, repartiŃiei (distribuŃiei) şi
consumului de bunuri, în funcŃie de nevoile şi interesele economice.
Criteriul delimitativ al activităŃii economice în acŃiunea socială constă
în lupta oamenilor pentru satisfacerea trebuinŃelor lor nelimitate prin folosirea
raŃională şi eficientă a resurselor şi bunurilor relativ rare. De asemenea, este
de reŃinut şi opinia potrivit căreia economia reprezintă întreg sistemul de
activităŃi, la care participă şi în care se înscriu, prin funcŃiile lor, toate unităŃile
economice de producŃie, de consum, de intermediere bancară etc.
De-a lungul timpului a avut loc un amplu proces de diversificare,
specializare şi integrare a activităŃilor economice.
Datorită dezvoltării societăŃii şi a adâncirii specializării sociale a muncii,
s-au autonomizat, devenind preocupări esenŃiale ale unor subiecŃi specifici,
următoarele activităŃi: producŃia, cercetarea ştiinŃifică, circulaŃia, repartiŃia,
consumul, protecŃia şi ameliorarea mediului natural etc.
26
ProducŃia constă în transformarea resurselor, factorilor de producŃie
în bunuri economice, în rezultate, de către unităŃi specializate, în scopul
satisfacerii nevoilor în mod direct sau indirect.
În funcŃie de caracterul rezultatelor ei finale, producŃia se poate
clasifica în: producŃie materială şi prestări de servicii.
ProducŃia materială constă din totalitatea proceselor fizico-chimice,
biologice, economice, sociale etc. prin care resurse naturale sau bunuri obŃinute
în procese de producŃie anterioare sunt supuse unor modificări substanŃiale şi
structurale spre a obŃine noi produse şi a le face utile sau mai utile (activităŃi
industriale, agricole, de construcŃii etc.).
Prestările de servicii reprezintă acele activităŃi care transformă intrările în
rezultate specifice, care nu iau formă obiectuală, separată de producătorul –
prestator de servicii şi de consumatorul lor (transporturi, activităŃi turistice,
întreŃinere şi reparaŃii, consultaŃii de marketing etc.).
ProducŃia se caracterizează printr-o serie de trăsături:
- continuitatea, determinată de permanenŃa consumului; cum
trebuinŃele umane sunt permanente, ele trebuie acoperite continuu;
- diversitatea producŃiei este de asemenea în relaŃie cu diversitatea
nevoilor impunând producŃiei aceeaşi caracteristică;
- dinamicitatea producŃiei este impusă de volumul permanent în
creştere al trebuinŃelor, atât ca urmare a creşterii populaŃiei mondiale, cât şi
a nivelului de trai;
- scopul oricărei activităŃi productive trebuie să fie satisfacerea nevoilor;
este un nonsens să se producă bunuri şi servicii care nu-şi găsesc raŃiunea în
consum. În orice economie, îndeosebi în economia de piaŃă, bunurile şi
serviciile presupun acoperirea cheltuielilor de muncă şi cu materialele
consumate şi niciun producător nu-şi permite să le consume iraŃional.
Schimbul (circulaŃia) este acea componentă a activităŃii economice
care subsumează activităŃile de deplasare în spaŃiu a bunurilor
materiale, trecerea lor de la o persoană la alta pe calea vânzării-
cumpărării sau pe alte căi, păstrarea şi depozitarea acestora, ca şi
schimbul de servicii între participanŃii la viaŃa economică (serviciile de
depozitare şi păstrare, de comunicaŃii şi telecomunicaŃii, serviciile
distribuŃiv - comerciale etc.).
RepartiŃia cuprinde acele activităŃi economice prin care bunurile
materiale şi serviciile sunt orientate spre destinaŃiile lor, prin care venitul se
distribuie participanŃilor la viaŃa economică şi între membrii societăŃii.
Consumul constă din folosirea efectivă a bunurilor, act care
verifică utilitatea acestora şi concordanŃa lor cu nevoile, cu dorinŃele şi
interesele oamenilor.

27
În literatura economică din ultimele decenii acestor patru momente ale
activităŃii li s-a adăugat încă unul: activitatea financiar-bancară, pornindu-se
de la constatarea că acest sector a devenit indispensabil economiei moderne,
având un rol semnificativ şi o funcŃie autonomă distinctă, aşa cum se va vedea
în alte capitole ale manualului.
ProducŃia este sfera care pune în evidenŃă gradul de atragere şi folosire
a resurselor, capacitatea societăŃii de a satisface nevoile manifeste. De
aceea, producŃia este considerată, de drept, primul moment în cadrul
circuitului economic, nu numai cronologic, ci şi ca importanŃă, fără de care
celelalte momente ale activităŃii economice nu ar mai avea obiect. Între
producŃie şi consum există interdependenŃe reciproce. O societate, dacă nu
consumă, încetează să mai existe. Dar, pentru a-şi asigura consumul
economia trebuie să producă neîncetat, să asigure reluarea continuă a
proceselor de ansamblu de producere, repartiŃie, schimb şi consum.
În condiŃiile generalizării economiei de schimb monetar, capătă
importanŃă împărŃirea activităŃilor economice în reale şi simbolice.
Economia reală constă din ansamblul activităŃilor de susŃinere a
ofertei agregate de bunuri materiale şi servicii, menite să asigure
satisfacerea cererii agregate pentru astfel de bunuri.
Economia reală se caracterizează printr-o anumită structură tehnologică, de
ramură, de bunuri, ca şi prin structuri mixte de proprietate.
Economia simbolică cuprinde toate operaŃiunile desfăşurate pe piaŃa
monetară, pe piaŃa financiară (a capitalului), pe piaŃa valutară.
FuncŃia generală a economiei simbolice constă în transformarea
disponibilităŃilor băneşti ale tuturor agenŃilor economici, îndeosebi ale
gospodăriilor de familie, în active fizice reale. În prezent, economia
simbolică nu are doar un rol pasiv în sensul arătat.
Cum raritatea resurselor este un obstacol obiectiv în producerea
tuturor bunurilor şi serviciilor de care are nevoie societatea, agenŃii
economici sunt obligaŃi să aleagă ce şi în ce cantităŃi vor produce anumite
bunuri şi la care vor renunŃa.
Principiul costului alegerii se aplică de către agenŃii economici, dar şi
de către consumatori.
Preocuparea oamenilor dintotdeauna de a alege resursele şi de a ierarhiza
folosirea lor pentru o cât mai bună satisfacere a nevoilor a fost numită
problema fundamentală (generală) a organizării oricărei economii.
Raritatea resurselor şi bunurilor determină luarea unor decizii care implică
întotdeauna alegerea unei alternative în detrimentul altora posibile, ceea ce
determină realizarea unor comparaŃii între utilităŃile şi dezutilităŃile oricărei
activităŃi; maximizarea utilităŃii şi minimizarea efortului.

28
Pentru ca alegerea să fie considerată raŃională, agenŃii economici trebuie
să evite risipa de resurse rare şi scumpe, să Ńină seama de inechităŃile pe care
le poate provoca o anumită alegere, de efectele poluante ale unor producŃii,
considerate rentabile economic etc.

2.3. AgenŃii economici


Pentru abordarea şi analiza fenomenelor, proceselor şi
interdependenŃelor economice în economia reală, este necesară cunoaşterea
şi explicarea comportamentului agenŃilor economici generat de tranzacŃiile
ce rezultă din acŃiunile lor.
AgenŃii economici sunt reprezentaŃi de persoane sau grupuri de
persoane fizice şi/sau juridice care, în calitate de participanŃi la viaŃa
economică, îndeplinesc roluri şi au comportamente economice similare.
În sens restrâns, aceştia semnifică şi noŃiunea de centru de decizie sau
de acŃiune, având ca termeni sinonimi fie unitatea economică, fie
întreprinzătorul (întreprinderea).
În economia de piaŃă contemporană aceşti agenŃi se prezintă într-o
mare diversitate de forme, astfel încât în funcŃie de criteriul instituŃional –
juridic se autonomizează în şapte grupe:
a) Întreprinderile sau firmele grupează toate unităŃile instituŃionale
având ca funcŃie principală producerea de bunuri materiale şi servicii
(nonfinanciare) destinate pieŃei, alcătuind sectorul productive al economiei
de piaŃă. Reprezintă principalii utilizatori de factori de producŃie, scopul lor
fiind obŃinerea profitului;
b) Gospodăriile (menajele) sunt reprezentate de familii, celibatari,
gospodării, diferite comunităŃi consumatoare. Veniturile menajelor provin
din salariile persoanelor, din titlurile de proprietate, precum şi din
transferurile efectuate de la celelalte sectoare;
c) InstituŃiile de credit şi societăŃile de asigurări (private, publice,
mixte) realizează intermedieri financiare între ceilalŃi agenŃi economici;
d) AdministraŃiile publice exercită funcŃia de redistribuire a
veniturilor pe baza serviciilor nonmarfare prestate. Veniturile principale ale
acestora provin din vărsăminte obligatorii efectuate de unităŃile ce aparŃin
celorlalte categorii de agenŃi economici, primite direct sau indirect;
e) AdministraŃiile private grupează organizaŃiile private fără scop
lucrativ (organizaŃii, asociaŃii, fundaŃii), veniturile acestora provenind în
principal din contribuŃii voluntare, cotizaŃii, venituri din proprietăŃi;
f)Străinătatea sau restul lumii constă din toate categoriile de agenŃi din afara
Ńării de referinŃă, cu care agenŃii economici autohtoni fac tranzacŃii economice.

29
Dintre toate aceste categorii de agenŃi economici, poziŃia cheie în cadrul
afacerilor o deŃin firmele (întreprinderile), în cadrul lor se petrece unirea
factorilor de producŃie, cu scopul producerii şi desfacerii de bunuri economice
(produse, informaŃii, servicii), în structura, cantitatea şi calitatea impuse de
cererea pieŃei şi de necesitatea obŃinerii profitului.
O uniune de întreprinderi, constituită sub o singură conducere şi
gestiune financiară, este denumită firmă comercială.
Firma comercială cuprinde mai multe unităŃi (filiale) care efectuează
activităŃi identice localizate în mai multe zone geografice sau filiale care fac
afaceri de diferite genuri în aceeaşi zonă.
Întreprinderile se grupează după un sistem complex de criterii, şi anume:
a) După forma de proprietate, pot fi: întreprinderi proprietate
particulară, individuală, personală sau familială; întreprinderi proprietate
particulară asociativă (cooperativă, în comandită, societăŃi pe acŃiuni);
întreprinderi proprietate publică (administraŃii centrale şi locale);
întreprinderi proprietate mixtă (particulară şi publică, autohtonă şi străină).
b)În funcŃie de domeniul de activitate, se disting: întreprinderile
agricole, industriale; comerciale; prestatoare de servicii; financiare, de
credit, de asigurări.
c) În funcŃie de amploarea factorilor de producŃie utilizaŃi şi mai ales în
funcŃie de mărimea rezultatelor economico-financiare, întreprinderile pot fi mici,
mijlocii şi mari, grupuri şi conglomerate de întreprinderi.
Grupurile de întreprinderi se formează prin achiziŃii şi fuziuni,
generând societăŃi complexe, bazate pe o anumită formă de integrare
(orizontală, verificală, mixtă).

2.4. Incertitudine şi risc în economie


Incertitudinea şi riscul sunt trăsături ale economiei de piaŃă şi o însoŃesc
pe tot parcursul existenŃei sale. InfluenŃa acestora se resimte, atât asupra
deciziei ofertantului (producător sau vânzător), cât şi asupra celei a clientului
(cumpărătorului). Astfel, producătorul-vânzător sau comerciantul nu pot fi
siguri că bunurile sau serviciile oferite vor fi vândute la un preŃ care să le
permită recuperarea cheltuielilor şi obŃinerea profitului scontat. În plus,
producătorul are incertitudini cu privire la domeniul de activitate dorit sau ales
pentru investiŃia sa, la preŃul şi calitatea factorilor de producŃie ce vor fi utilizaŃi,
la concurenŃa de pe piaŃă, la nivelul preŃurilor de vânzare al bunurilor şi al
tarifelor serviciilor produse, la legislaŃia care se poate modificia pe parcurs
afectându-i interesele şi la alŃi factori care-i pot influenŃa decizia.

30
La rândul său, clientul are incertitudini asupra nivelului veniturilor
necesare achiziŃionării bunurilor şi serviciilor dorite în viitor, asupra calităŃii
acestor bunuri, asupra evoluŃiei preŃurilor etc.
În aceste condiŃii ambii riscă: producătorul (vânzătorul) pentru a
obŃine profit trebuie să producă şi să vândă bunurile şi serviciile care sunt
presupuse a fi cerute de piaŃă, iar cumpărătorul să le achiziŃioneze pentru a-
şi acoperi propriile trebuinŃe. Dar care este conŃinutul acestor două categorii
economice: incertitudine şi risc?
Incertitudinea – conform DicŃionarului de economie1 – este acea
situaŃie în care rezultatele unei decizii nu sunt certe. Astfel spus, rezultatul
acelei decizii are mai multe alternative posibile, unele favorabile, altele
nefavorabile. Spre deosebire de certitudine, care este expresia producerii cu
precizie a unui anumit fenomen sau proces economic, a unui eveniment,
într-un anumit orizont anticipat de timp şi care desemnează siguranŃa
hotărârii luate, incertitudinea oferă mai multe rezultate posibile.
Riscul reprezintă un eveniment viitor şi probabil, a cărei producere ar
putea provoca pierderi, un pericol sau inconvenient posibil. El se referă la multe
domenii de activitate economică dar, şi în plan social, juridic, politic etc.
Ca şi incertitudinea, riscul corespunde unei decizii a cărei rezultate au
mai multe alternative posibile. Însă în cazul riscului se poate determina
probabilitatea fiecărei alternative, în timp ce în situaŃia de incertitudine
această posibilitate nu există.
Cele mai importante riscuri în domeniul afacerilor sunt riscul
economic şi riscul de Ńară:
Riscul economic – conform aceluiaşi DicŃionar – este un eveniment
sau proces nesigur şi probabil, care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o
activitate, operaŃiune sau acŃiune economică şi se manifestă la toate
nivelurile: microeconomic, macroeconomic şi mondoeconomic. El poate
avea cauze: a) obiective, care pot fi cunoscute sau nu, dar care se manifestă
independent de voinŃa oamenilor, iar consecinŃele negative ale acestora nu
pot fi anulate, ci în cel mai bun caz diminuate, atunci când sunt sesizate în
faza incipientă; b) subiective, care sunt produse şi depind de agentul
economic: lipsa informării în domeniu, temperamentul şi atitudinea
acestuia, erori de management şi în general elemente ce Ńin de
comportamentul întreprinzătorului.
Riscul poate fi clasificat după multe criterii, printre care:
A) după dimensiunea entităŃilor afectate poate fi:
a) la nivel microeconomic, adică la nivelul firmei, unele din pagubele
rezultate pot fi acoperite total sau parŃial prin asigurarea pentru astfel de

1
DicŃionar de economie (coordonator NiŃă Dobrotă), Ed. Economică, ed. I, 1999, ed. a II-a, 2001

31
daune la unităŃile specializate din sistemul de asigurări; despăgubiri pentru
pagube produse, care au cauze naturale (inundaŃii, secetă, cutremure),
sociale (războaie, incendii) sau economice (insolvabilitatea unor parteneri
de afaceri, greve etc.);
b) la nivel macroeconomic, riscul are cauze speciale, provocate de
evenimente sociale majore (greve generale), politice (războaie, schimbări de
regim politic), economice, concretizate în dezechilibre macroeconomice
(inflaŃie ridicată, şomaj de masă, crize economice etc.).
Ca urmare a progreselor în cercetarea economică, cauzele riscului
previzibil pot fi mai uşor determinate, iar pagubele diminuate, atât la nivelul
firmei cât şi la nivel macroeconomic.
c) la nivel mondoeconomic, îndeosebi în ultimele decenii se are în vedere,
alături de celelalte forme de risc posibile în afaceri şi riscul de Ńară. Prin risc de
Ńară se înŃelege acea formă de risc ce presupune posibilitatea unor pierderi care
pot să apară ca urmare a unor legături de afaceri cu parteneri străini, inclusiv cu
guverne şi instituŃii guvernamentale sau organizaŃii ale căror afaceri sunt
garantate de stat. Ca şi la celelalte nivele, cauzele riscului rezidă în evenimente
economice, politice sau de altă natură, produse în Ńara partenerului extern.
Pentru a preveni guvernele şi pe întreprinzători s-au creat instituŃii
specializate care avertizează asupra gradului de risc de Ńară (societăŃi de
rating). În acest fel, în funcŃie de gradul de risc, întreprinzătorii hotărăsc dacă
investesc sau nu în Ńara respectivă şi în ce condiŃii.
B) după posibilitatea prevederii lui, riscul poate fi:
a) previzibil, atunci când factorii care ar aduce daune pot fi prevăzuŃi
cu anticipaŃie;
b) neprevizibil, determinat de situaŃii fortuite: evenimente sociale
majore (războaie, greve, revoluŃii, schimbări de regimuri politice etc.),
economice (crize, concurenŃă neloială, scăderea cererii solvabile etc.),
cataclisme naturale (inundaŃii mari, secetă prelungită, cutremure majore). Dar
chiar şi în cazul riscului previzibil mărimea pagubelor nu poate fi stabilită
anticipat cu precizie.
C) după posibilitatea acoperirii pierderilor:
a) asigurabile – riscuri care pot fi prevăzute, ca şi consecinŃele lor
negative şi la care se pot determina pagubele ce se vor produce şi care pot fi
asigurate prin contracte de asigurare încheiate cu instituŃii specializate. În
acest mod, pagubele produse vor fi suportate de societatea de asigurări (ex.: în
agricultură, transporturi, incendii etc.);
b) neasigurabile – acele riscuri care nu pot fi determinate prin metode
statistico-matematice şi nici pe baza experienŃei anterioare, neavând
posibilitatea cuantificării consecinŃelor lor, atât ca volum, cât şi ca perioadă de

32
repetare (războaie, greve generale, revolte, cataclisme neprevăzute etc.).
Acoperirea pierderilor în aceste situaŃii revine agentului economic păgubit.
D) riscuri specifice economiei de piaŃă, neîntâlnite în perioadele
social-istorice anterioare societăŃii moderne, la nivelul şi complexitatea
economiei contemporane2.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1) În raport cu evoluŃia nevoilor umane, resursele sporesc şi se diversifică:
a) mai repede;
b) mai lent;
c) în acelaşi ritm;
d) nu există o legătură.
2) Diversificarea nevoilor:
a) are o condiŃionare exclusiv obiectivă;
b) are o condiŃionare exclusiv subiectivă;
c) nu este condiŃionată nici obiectiv, nici subiectiv;
d) este condiŃionată atât obiectiv cât şi subiectiv.
3) Mezoeconomia studiaza comportamentele economice la nivel de:
a) ramură;
b) entitate;
c) global;
d) individual.
4) Într-un sisten economic de piaŃă, deciziile economice cele mai
importante pentru orientarea şi funcŃionarea de ansamblu a sistemului
economic sunt adoptate de:
a) consumatori;
b) manageri;
c) acŃionari;
d) guverne.
5) Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Economia reală cuprinde toate operaŃiunile desfăşurate pe piaŃa
monetară, pe piaŃa financiară (a capitalului), pe piaŃa valutară.
b) Riscul reprezintă un eveniment viitor şi probabil, a cărei producere
ar putea provoca pierderi, un pericol sau inconvenient posibil.

2
Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur, Teorie economică generală, vol. I,
Ed. ASE, 2005

33
c) Legea rarităŃii constă în aceea că volumul, structurile şi calitatea
resurselor economice şi ale bunurilor se modifică mai încet decât volumul,
structurile şi intensitatea nevoilor umane.
6) AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) economia mixtă – soluŃie durabilă a funcŃionării economiilor moderne.
b)liberalism vs. protecŃionism.
c) omul contemporan şi nevoile de care nu are nevoie.
7) ComentaŃi textul următor:
„Incertitudinea furnizează materia primă pentru căutări, pentru întrebări,
pentru dezvoltare, pentru creaŃie, pentru acŃiune. Atunci când incertitudinea atinge
niveluri intolerabile, desigur, aceasta trebuie redusă. Dar, cel mai intolerabil nivel al
incertitudinii în viaŃă este acela al deplinei şi definitivei certitudini (Orio Giorini şi
Walter R. Stahel „Limitele certitudinii” în Constantin Popescu „Creşterea care
sărăceşte”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2003”).
8) AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Legea rarităŃii constă în aceea că …………..,
structurile şi calitatea resurselor economice şi ale bunurilor se modifică mai
………….. decât volumul, structurile şi intensitatea ………….. umane.
Deci, resursele sunt relativ limitate, rare în raport cu nevoile.

Răspunsuri: 1) b; 2) d; 3) a; 4) a; 5) a Fals; 5) b Adevărat; 5) c Adevărat.

LecŃia 3. Economia cu piaŃă concurenŃială


3.1. Geneza şi conŃinutul economiei de schimb
3.2. PiaŃa. Proprietatea privată – trăsătură esenŃială a economiei de schimb
3.3. Fluxurile economice. Circuitul economic
3.4. Fluxurile monetare în economia de piaŃă. Banii
3.5. Economia de piaŃă contemporană

3.1. Geneza şi conŃinutul economiei de schimb


Societatea omenească în evoluŃia ei a cunoscut mai multe forme de
organizare economică, până la forma contemporană – economia de piaŃă. Astfel,
satisfacerea trebuinŃelor (nevoilor) societăŃii s-a făcut în două moduri:
a) fie din producŃie proprie, prin autoconsum (producătorul îşi
producea cele necesare consumului), fenomen cunoscut sub denumirea de
economie naturală;
b) fie prin schimb, prin înstrăinarea rezultatelor propriei activităŃi şi
primirea altor bunuri în compensaŃie sau – mai târziu – a unei sume de bani.
Acest mod de satisfacere a nevoilor poartă numele de economie de schimb.

34
Economia naturală este specifică perioadei primitive, chiar dacă într-o
anumită pondere se mai menŃine şi azi, îndeosebi în Ńări slab dezvoltate
economic, în timp ce economia de schimb apărută cu câteva mii de ani în
urmă este dominantă în economia modernă, mai ales în Ńările dezvoltate din
punct de vedere economic; ea este forma universală de organizare şi
funcŃionare a activităŃii economice în lumea contemporană.
ApariŃia economiei de schimb în perioada de descompunere a
societăŃii primitive a fost urmarea a două elemente (condiŃii) existente
simultan (cumulativ):
- diviziunea socială a muncii, adică specializarea agenŃilor economici
în anumite activităŃi la scară socială şi care are ca urmare producerea unor
anumite bunuri sau servicii. Această specializare, atunci când are loc în
forme de activitate care nu duc la un produs finit, ci la componente ale
acestuia, implică procesul de cooperare între agenŃii economici. Specializarea
a creat o serie de avantaje – sesizate şi de Adam Smith – printre care cele
mai importante sunt reducerea timpului şi a cheltuielilor materiale şi de
muncă şi, implicit, obŃinerea unui venit din vânzarea bunurilor respective.
Deci, originea diviziunii muncii rezidă în dorinŃa naturală a oamenilor de a-şi
satisface mai bine trebuinŃele, prin specializare şi recurgerea la schimb,
fiecare având posibilitatea de a obŃine mai mult faŃă de situaŃia în care şi-ar
produce singur întreaga gamă de bunuri necesare existenŃei.
În literatura economică de specialitate se subliniază că specializarea
agenŃilor economici într-un anumit domeniu are la bază interesul economic,
materializat în avantajul obŃinut dintr-o activitate în raport cu alta. Ei se bazează,
conştient sau intuitiv, pe teoria avantajului relativ (comparativ) fundamentată
de D. Ricardo pe baza ideilor lui Adam Smith, conform căreia un agent
economic dispune de un avantaj comparativ (relativ) în raport cu alŃii dacă obŃine
un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic în raport cu al celorlalŃi.
De pildă, întreprinzătorul care produce aparate electronice şi care
optează pentru producerea de computere, renunŃând la televizoare, sau
agricultorul care cultivă legume, renunŃând la producerea de cereale.
- autonomia şi independenŃa producătorilor este cea de-a doua
condiŃie şi reprezintă dreptul acestora de a dispune de bunurile şi serviciile
produse, posibilitatea de a le înstrăina, pe baza unor criterii economice.
Autonomia nu poate fi concepută în afara proprietăŃii, de aceea, ea a apărut
odată cu proprietatea particulară, la sfârşitul comunei primitive.
Cele două condiŃii de mai sus (diviziunea socială a muncii şi autonomia
agenŃilor economici), apărute cronologic în această ordine, trebuie să existe
concomitent pentru a permite schimbul. Astfel, fără o diversitate de bunuri,
schimbul nu ar avea sens, iar fără autonomie nu ar fi posibilă înstrăinarea
(schimbul) lor contra altor bunuri diferite sau contra bani.
35
Analiza economico-socială a oricărei societăŃi – prin prisma afirmaŃiilor de
mai sus – presupune, în primul rând, analiza proprietăŃii.

3.2. PiaŃa. Proprietatea privată – trăsătură esenŃială a economiei


de schimb
Instrumentul prin care se realizează schimbul este piaŃa. Ea a apărut – după
cum se ştie – odată cu autonomizarea schimbului. Treptat, relaŃiile dintre vânzători şi
cumpărători s-au generalizat, ajungând în prezent ca piaŃa să devină dominantă.
În sistemul economiei de piaŃă, acest element – piaŃa – reprezintă
elementul caracteristic, de la care îşi trage de altfel şi numele.
În accepŃiunea cea mai generală, piaŃa reprezintă totalitatea relaŃiilor de
vânzare-cumpărare. Ea este - cu alte cuvinte - locul de întâlnire mai mult sau
mai puŃin abstract dintre oferta vânzătorilor şi cererea cumpărătorilor în care:
- oferta este forma de manifestare a producŃiei, a posibilităŃilor ei de a
acoperi diferitele nevoi ale oamenilor, atât la nivel individual, cât şi social;
- cererea este expresia nevoilor umane solvabile, a trebuinŃelor
însoŃite de capacitatea oamenilor de a cumpăra bunurile şi serviciile
oferite şi care sunt convenabile pentru ei atât ca utilitate, cât şi ca preŃ.
PiaŃa este o categorie economică complexă, care nu cuprinde numai
cererea şi oferta de bunuri economice ci - aşa cum se va vedea - şi alte
activităŃi: schimbul monetar, valutar, financiar, forŃă de muncă etc. Ea are,
de asemenea, o multitudine de sensuri: de la cel de loc real sau imaginar de
întâlnire a cererii cu oferta, la cel de spaŃiu teritorial (geografic) real în care
au loc tranzacŃii şi până la gama relaŃiilor de vânzare-cumpărare ce se
desfăşoară într-un timp determinat.
FuncŃiile generale ale oricărei pieŃe pot fi rezumate la următoarele:
- intermediază schimbul de bunuri şi servicii dintre vânzători şi
cumpărători. Întrucât toŃi producătorii produc nu pentru ei (cu excepŃia micului
producător care – în majoritatea cazurilor – produce pentru el, în primul rând), ci
pentru alŃii, piaŃa devine elementul mediator între aceştia;
- verifică concordanŃa între volumul, structura şi calitatea ofertei, cu
nivelul, structura şi calitatea cererii. Acest rol al pieŃei, de validare a deciziilor
agenŃilor economici, de verificare a utilităŃii mărfurilor şi serviciilor oferite,
obligă pe producători să-şi adapteze oferta la cerinŃele clienŃilor. În caz
contrar, riscă să fie eliminaŃi, să dea faliment;
- oferă informaŃii obiective, ieftine şi rapide tuturor agenŃilor
economici participanŃi la piaŃă (ofertă, cerere, preŃuri).
Creşterea dimensiunilor şi complexităŃii activităŃii economice a dus la
apariŃia de pieŃe specializate, de tipuri şi forme variate, care se pot clasifica

36
după diverse criterii. Cea mai generală clasificare a pieŃelor are la bază
criteriul obiectului de schimb.
Prin proprietate se înŃelege totalitatea relaŃiilor dintre oameni în
legătură cu bunurile materiale şi spirituale, relaŃii reglate de norme
istoriceşte determinate pe plan social. Este un raport social-economic, un
contract social, deoarece proprietatea reprezintă o apropriere, o însuşire
sau o posesiune a unui bun de către o persoană, considerată nu ca un
individ izolat, ci ca membru al unei colectivităŃi.
Trebuie făcută distincŃia între categoria economică de proprietate,
aşa cum a fost definită mai sus şi apărută odată cu societatea şi expresia sa
juridică, respectiv între relaŃia social-economică şi dreptul de proprietate
(dreptul de a deŃine, a dispune, de a utiliza un bun în mod exclusiv şi absolut
în conformitate cu legile în vigoare), care a apărut mai târziu, odată cu
apariŃia statului şi a normelor juridice privind proprietatea.
Obiectul proprietăŃii îl reprezintă bunurile materiale (resurse
materiale, utilaje, clădiri, obiecte personale etc.) şi imateriale (informaŃii,
idei şi alte rezultate ale activităŃii creative ale omului, ca: invenŃii, inovaŃii,
opere literare şi artistice etc.). Printre bunurile materiale un loc deosebit îl
ocupă fondul funciar, ca obiect al proprietăŃii în agricultură, inclusiv
resursele de apă necesare acestei ramuri, ca şi celorlalte nevoi ale
economiei naŃionale, resursele materiale şi mijloacele de muncă.
Subiectul proprietăŃii îl reprezintă persoanele fizice (indivizii) sau
cele juridice (colectivităŃi ca: organizaŃii, socio-grupuri, stat). Subiectul sau
titularul îşi exercită atributele de proprietar (dreptul de apropriere sau
posesiune, de folosinŃă, de dispoziŃie şi de uzufruct, adică de a dispune de
rezultatele acelui bun) prin putere proprie, în cadrul legal; nimeni altcineva
nu poate exercita nici unul din aceste atribute fără acordul celui care are în
proprietate bunul respectiv şi pe care le realizează în interesul său. Cu alte
cuvinte, exercitarea acestui drept este monopolul exclusiv al titularului.
Înstrăinarea unuia, mai multora sau tuturor atributelor proprietăŃii poate avea
loc temporar sau definitiv, parŃial sau total şi o poate face numai
proprietarul. Cedarea acestor atribute de către acesta, în favoarea altei
persoane, are loc fie pe baza unor echivalente prin vânzare, închiriere,
arendă, credit, fie gratuit (moştenire, donaŃie).
RelaŃiile de proprietate în evoluŃia societăŃii omeneşti au suferit
transformări care au îmbrăcat diferite forme istorice.
În prezent, există mai multe forme de proprietate, dintre care trei sunt de bază:
a) proprietatea particulară este forma cu cea mai mare pondere în Ńările
cu economie de piaŃă şi reprezintă dreptul indivizilor asupra bunurilor diverse
(mijloace de muncă, pământ, clădiri pentru producŃie, locuinŃe, bunuri de uz
personal etc.). La rândul său, ea poate exista fie sub forma proprietăŃii
37
individuale, a indivizilor şi a asociaŃiilor (cooperative) şi presupune dreptul
titularului asupra bunurilor de interes personal (atât de uz personal propriu-zis,
cât şi unelte şi fond funciar), fie sub forma proprietăŃii private (individuale şi
asociative) şi se referă la dreptul indivizilor asupra bunurilor care servesc, de
regulă, pentru producerea de bunuri şi servicii în scopul obŃinerii de profit.
Proprietatea particulară asigură libertatea economică a individului,
stând la baza liberei iniŃiative şi conferă proprietarului atributele conducerii
activităŃii (personal sau prin manageri).
b) proprietatea publică – cunoscută şi sub forma improprie de proprietate de stat
– este administrată de stat sau organele publice locale. Ea cuprinde bunuri de interes
naŃional sau local din diverse sectoare de activitate. În prezent, rolul economic al
statului în calitate de proprietar este în continuă diminuare şi, ca urmare, sunt privatizate
şi bunuri publice existente în administrarea statului, în proprietatea publică rămânând
numai bunuri de interes strategic sau neprivatizabile.
c) proprietatea mixtă este rezultatul asocierii între cele două forme de
proprietate precedente, respectiv între proprietatea particulară şi cea publică.
Această asociere poate avea loc între stat şi firme autohtone sau străine
(societăŃi multinaŃionale).
Aşa cum s-a văzut, în prezent proprietatea particulară în economia de
piaŃă este dominantă şi stă la baza liberei iniŃiative, adică a acelei libertăŃi care
permite agenŃilor economici să decidă asupra bunurilor de care dispun în
virtutea atributelor lor de proprietari. Ea stă la baza liberalismului economic şi a
individualismului ca principii de bază ale economiei de piaŃă, statuând
proprietatea particulară ca instituŃie juridică – specifică economiei moderne –
ca şi egalitatea în drepturi, obligaŃii şi tratament a fiecărui individ, a tuturor
agenŃilor economici, prin legi elaborate de statul de drept (egalitatea juridică).

3.3. Fluxurile economice. Circuitul economic


Între unităŃile economice există o serie de relaŃii: de aprovizionare (cu
materii prime, energie, utilaje etc.), de desfacere (de vânzare) a bunurilor şi
serviciilor produse, de creditare, asigurare etc. Aceste relaŃii se
materializează într-o mişcare continuă, un flux de bunuri, servicii, resurse
materiale şi financiare de la un agent economic la altul, mişcare care în
literatura economică a căpătat numele de fluxuri economice.
Fluxurile economice sunt mişcări permanente de bunuri materiale
şi servicii, de resurse economice, disponibilităŃi băneşti etc., între agenŃii
economici în calitate de participanŃi la tranzacŃiile economice.
În economia de piaŃă aceste deplasări, aceste fluxuri au sensuri contrare,
adică odată cu trecerea unui bun de la un agent economic producător la altul
consumator are loc şi în flux invers al banilor de la ultimul (cumpărătorul) către

38
primul (producătorul sau vânzătorul). Rezultă că fluxurile economice, în funcŃie
de conŃinutul sau aspectul elementelor care participă se pot clasifica în fluxuri
reale şi fluxuri monetare.
Fluxurile economice reale reprezintă deplasările sau mişcările de
bunuri materiale (bunuri economice sau resurse) şi servicii între agenŃii
economici din interiorul sau din afara unei Ńări (fluxuri economice reale
interne sau internaŃionale).
Fluxurile economice inverse sunt reprezentate de fluxurile economice monetare.
Prin flux monetar se înŃelege deplasarea banilor, a veniturilor şi a
creanŃelor de la un agent economic la altul.
În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult de o categorie aparte de
fluxuri, respectiv fluxuri informaŃionale. Acestea reprezintă, din punct de
vedere tehnic, o deplasare a informaŃiei între două staŃii din cadrul unui
sistem informaŃional, iar din punct de vedere economic, un transfer de
informaŃii de la un agent specializat în domeniul informatic către utilizatori.
În afara acestor fluxuri, care presupun o mişcare contrarie (de la un agent
la altul – fluxul real şi respectiv în sens invers, cel monetar, în economie există
şi fluxuri cu un singur sens (flux unilateral) atunci când bunurile şi serviciile se
primesc gratuit (donaŃii) sau banii nu intermediază o tranzacŃie, ci sunt fără un
echivalent (plata impozitelor şi taxelor, donaŃii etc.).
Din cele de mai sus rezultă că activitatea economică se desfăşoară ca
un complex de relaŃii reciproce, fără întrerupere, între agenŃii economici,
concretizată sub forma diferitelor fluxuri care formează un circuit economic.
Circuitul economic reprezintă – conform DicŃionarului de economie
– un ansamblu integrat, de formă circulară, a fluxurilor reale şi monetare,
care concretizează interacŃiunile de natură tranzacŃională dintre agenŃii
economici componenŃi ai unei economii.
FuncŃionarea circuitului economic asigură desfăşurarea continuă şi
articulată a activităŃilor din economie în care sunt implicaŃi agenŃii economici,
tranzacŃiile şi obiectul acestora (bunuri, servicii, bani).

3.4. Fluxurile monetare în economia de piaŃă


ÎnŃelegerea fluxurilor monetare presupune cunoaşterea unui alt
element specific economiei de piaŃă – banii.
Deşi asupra genezei lor există o diversitate de păreri, banii au fost
utilizaŃi cu multe mii de ani în urmă. Istoria economiei consemnează faptul că
la început schimbul se făcea direct: marfă contra marfă. Acest schimb a purtat
denumirea de troc. Din cauza greutăŃilor întâmpinate – conform teoriei
clasice – în procesul schimbului unele bunuri au devenit intermediari în acest

39
proces şi au purtat numele de bani. În acest fel, schimbul direct marfă contra
marfă a devenit un schimb mijlocit marfă-bani-marfă.
Conform acestei concepŃii, banii reprezintă o marfă specială, care, pe
măsura dezvoltării producŃiei şi circulaŃiei bunurilor economice, s-au separat
spontan din lumea celorlalte mărfuri şi care îndeplinesc rolul de echivalent al
valorii tuturor mărfurilor şi de instrument general al schimbului.
Banii, în concepŃia autorilor contemporani, au o origine necunoscută şi
sunt reprezentaŃi de orice bun care este acceptat în general în tranzacŃii şi
reglementarea datoriilor, un instrument acceptat în întreaga lume în schimbul
mărfurilor sau plăŃii unor datorii.
Baterea monedei a fost la început privilegiul regalităŃii, ulterior al statului, iar
în prezent moneda fără valoare intrinsecă (metalică sau hârtie) este emisă de
băncile centrale de emisiune. IniŃial, banii de hârtie (hârtia-monedă) erau
convertibili în aur (puteau fi schimbaŃi în acest metal preŃios) la băncile care îi
emiseseră. În prezent însă, ei şi-au pierdut convertibilitatea.
În afara monedei de hârtie şi a celei divizionare (metalică),
schimburile economice sunt mijlocite şi de banii de cont sau moneda
scripturală, care nu mai presupun mişcarea reală a monedei ci numai una
cifrică, în conturile agenŃilor economici, existente la bănci, precum şi de
banii imateriali (cartele de credit).
Banii îndeplinesc mai multe funcŃii, printre care:
• funcŃia de mijloc de schimb. Este principala funcŃie a banilor,
conform căreia moneda este mijlocitorul (intermediarul) care divizează
schimbul în două operaŃii: vânzarea (în care o marfă se schimbă pe bani) şi
cumpărarea (în care moneda este cedată de cumpărător pentru o marfă sau
un serviciu primit). Deci schimbul direct M-M ia forma M-B şi B-M sau
mai succint M-B-M unde M = marfa şi B = bani.
Pentru buna desfăşurare a schimburilor, în circulaŃie există o anumită
cantitate de monedă, aparŃinând diferiŃilor agenŃi economici, denumită masă
monetară sau bănească.
Masa bănească (monetară) reprezintă ansamblul mijloacelor de plată
acceptate şi recunoscute de toŃi participanŃii la proscesul schimbului, aflate la
dispoziŃia agenŃilor economici la un moment dat, pentru efectuarea tranzacŃiilor.
Mărimea masei monetare prezintă o importanŃă deosebită, deoarece
subdimensionarea ei are ca efect apariŃia unor greutăŃi în efectuarea schimburilor,
acordarea de credite etc., iar supradimensionarea este o cauză a inflaŃiei (a creşterii
preŃurilor), ducând la scăderea puterii de cumpărare a monedei.
Prin puterea de cumpărare a banilor (monedei) se înŃelege
cantitatea de bunuri economice sau servicii care se poate cumpăra cu o
unitate monetară la un moment dat.

40
Puterea de cumpărare a monedei este influenŃată de o serie de factori,
care reflectă puterea economiei statului respectiv.
• o funcŃie similară cu cea de mijloc de schimb, acceptată de
economia politică clasică este cea de mijloc de plată. Aceasta presupune că
banii intervin ca mijloc de plată atunci când primirea mărfii sau efectuarea
unui serviciu nu se face în acelaşi timp cu încasarea sumei de bani.
Aşa este cazul mărfurilor vândute pe credit sau în rate ca şi efectuarea
muncii de către salariat, unde plata se face după trecerea unei perioade de
timp, la o dată scadentă, fixată de cele două părŃi (vânzător şi cumpărător);
sau plata se poate face anticipat (total sau parŃial).
• funcŃia de mijloc de măsură a activităŃii economice. Orice
activitate trebuie să se desfăşoare în condiŃii de eficienŃă, adică din rezultatele
obŃinute (sumele încasate din vânzarea bunurilor şi serviciilor) să se acopere
cheltuielile şi să rămână un profit. Măsurarea acestei activităŃi nu se poate
face decât valoric, prin intermediul monedei.
• funcŃia de rezervă de valoare (sau de economisire, de rezervă) constă în
aceea că banii necheltuiŃi pot fi folosiŃi ca rezervă pentru cheltuieli viitoare.
Aceste funcŃii, cât şi altele recunoscute de diverse curente şi şcoli de
gândire economică, fac din bani un instrument fundamental în economia de
piaŃă, fără de care aceasta nu ar fi de conceput, aşa cum se va vedea şi în alte
capitole ale manualului.

3.5. Economia de piaŃă contemporană


Extinderea treptată a relaŃiilor marfare în epoca modernă a dus în
unele Ńări la generalizarea lor. În acest context, se vorbeşte tot mai mult de
sistemul economiei de piaŃă.
Sistemul economiei de piaŃă contemporane (existentă în Ńări
dezvoltate, ce însumează un sfert din populaŃia globului), se caracterizează
printr-o serie de alte particularităŃi în afara celor enumerate (existenŃa
diviziunii sociale a muncii şi autonomia producătorilor, producŃia de marfă,
proprietatea particulară, libera iniŃiativă creată de aceasta etc.):
a) piaŃa este elementul central, în jurul căreia gravitează activitatea economică.
b) formarea preŃurilor prin negociere între producători şi
cumpărători. Raportul cerere-ofertă este esenŃial în stabilirea volumului
bunurilor şi serviciilor şi a preŃului acestora;
c) profitul devine mobilul întregii activităŃi; nici un agent economic nu-şi
desfăşoară activitatea în afara interesului propriu, materializat în profit;
d) tehnologiile avansate sunt o cerinŃă nu numai pentru producători,
ci şi pentru alte sectoare economice (comerŃ, bănci etc.);

41
e) concurenŃa devine un mijloc esenŃial care îi obligă pe agenŃii economici
să producă la condiŃiile impuse de piaŃă atât cantitativ, valoric, cât şi tehnic,
avantajele cele mai mari avându-le aceia care produc mai ieftin şi de calitate;
f) riscul;
g) fenomenele specifice economiei de schimb au o serie de consecinŃe
economice şi sociale care fac ca sistemul economiei de piaŃă să nu fie
perfect: crize economice, şomaj, inflaŃie, fenomene speculative,
monopolizare a unor domenii, deficit bugetar, inechitatea repartiŃiei
veniturilor cu consecinŃa ei, sărăcia etc.;
h) monetarizarea economiei naŃionale – ca fenomen major al
economiei de piaŃă – îndeosebi în condiŃiile contemporane. De altfel, economia
actuală mai poartă numele şi de economie de schimb monetar.
i) statul nu se implică în mod direct decât ca agent economic, cu
drepturi şi obligaŃii ca oricare agent economic, dar şi ca responsabil pentru
asigurarea legalităŃii, infrastructurii şi a altor condiŃii pentru buna
funcŃionare a mecanismului economiei de piaŃă, bazat pe libera iniŃaitivă
generată de proprietate particulară.
Aceste caracteristici specifice economiei de piaŃă contemporane nu se
găsesc în formă pură în nici o Ńară. Ele sunt însă dominante.
ŞtiinŃa economică a formulat câteva principii ale economiei de piaŃă:
• principiul raŃionalităŃii la care apelează atât producătorii, atunci
când îşi stabilesc parametrii producŃiei, în aşa fel încât să consume cât
mai puŃin pentru a obŃine profit, cât şi consumatorii care, cu o anumită
sumă de bani, să obŃină bunurile cu utilitatea cea mai ridicată şi în
cantităŃi cât mai mari;
• principiul eficienŃei, care decurge din raŃionalitate, în sensul că orice
activitate desfăşurată trebuie să se finalizeze fie în profit (pentru vânzător), fie în
satisfacerea optimă a trebuinŃelor (pentru consumator);
• optimizarea activităŃii presupune alegerea variantei cu cele mai
bune rezultate în producŃie (consumuri minime şi profit maxim) şi în
consum (alegerea acelor bunuri care să le asigure acoperirea nevoilor cu
bunuri şi servicii de calitate şi la preŃuri minime).
În prezent, există mai multe tipuri (forme ) de economie.
Prin formă sau tip de economie se înŃelege totalitatea
caracteristicilor specifice unei economii, care o deosebeşte de altele,
caracteristici stabilite în funcŃie de o serie de criterii (spaŃiu, mod de
organizare, volumul resurselor etc.).
În funcŃie de aceste caracteristici există următoarele tipuri de economie:
liberă, controlată şi mixtă.

42
Economiile moderne sunt economii mixte de piaŃă în care se îmbină
elemente ale economiei libere – care sunt predominante – cu cele ale economiei
dirijate, în care statul exercită un anumit rol. Dar şi între aceste economii există o
varietate de forme, în funcŃie de situaŃia economică, social – politică, experienŃa
şi condiŃiile istorice în care au apărut şi s-au dezvoltat diferitele Ńări etc.
Din punct de vedere al dezvoltării economice, economiile diverselor
Ńări se pot clasifica în: economii dezvoltate, caracterizate prin indicatori
globali şi pe locuitor foarte ridicaŃi (producŃie industrială şi agricolă, servicii,
venituri, nivel de trai etc.); economii mediu dezvoltate; economii slab
dezvoltate, de regulă cu o pondere mare a agriculturii şi a populaŃiei agrare,
dar cu venituri mici, eficienŃă scăzută şi, ca urmare, un nivel de trai scăzut.
În ultimul deceniu al secolului al XX-lea a apărut o altă categorie de
economii în Europa – cele în curs de tranziŃie de la socialism la capitalism, unde
s-au înlăturat majoritatea elementelor specifice economiei planificate şi au apărut
cele ale economiei de piaŃă: proprietatea privată, libera iniŃiativă etc.
În privinŃa României, trecerea la economia cu piaŃă concurenŃială după
evenimentele din decembrie 1989 se realizează relativ lent, cu implicaŃii
economice şi sociale majore. Astfel, tranziŃia se identifică cu înfăptuirea
reformei economice. Aceasta constă în trecerea de la sistemul centralizat la cel
liberalizat, cu un mecanism de piaŃă dominat de concurenŃă în toate domeniile
activităŃii de producŃie, circulaŃie, repartiŃie, pe fundamentul preponderent al
proprietăŃii particulare. Acest proces este relativ îndelungat şi presupune
privatizarea mijloacelor de muncă, a fondului funciar, a resurselor materiale şi
financiare, dar şi formarea unei mentalităŃi specifice, prin educaŃie economică,
în care orientarea spre eficienŃă să reprezinte un element de bază.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1) În economia de piaŃă trăsătura esenŃială a pluralismului formelor
de proprietate se referă la:
a) preponderenŃa întreprinderilor private de talie mică şi mijlocie în
totalul obiectului proprietăŃii;
b) tratement juridic nediscriminatoriu şi asigurarea de şanse egale de
constituire şi funcŃionare pentru toŃi agenŃii economici, indiferent de forma
lor de proprietate;
c) posibilitatea legală a fuzionării de firme aparŃinând unor forme de
proprietate diferite, rezultând forme mixte de proprietate;
d) posibilitatea legală a unui agent economic de a-şi schimba pe
parcurs forma de proprietate pe baza căreia funcŃionează.

43
2) La baza diviziunii muncii se află:
a) un act politic;
b) dorinŃa oamenilor de a-şi satisface mai bine trbuinŃele;
c) libertatea alegerii şi proprietatea privată;
d) specializarea agenŃilor economici.
3) Pluralismul formelor de proprietate nu poate să nu exsite:
a) într-o economie de comandă;
b) într-o economie de piaŃă;
c) într-o economie de schimb;
d) într-o economie naturală.
4) Mărimea masei monetare aflate în circulaŃie este influenŃată:
a) doar de deciziile băncii de emisiune;
b) de deciziile economice ale oricărui agent economic, bancar sau nonbancar;
c) de deciziile băncii de emisiune şi ale oricărei alte instituŃii bancare;
d) statul (guvernul central) este singurul care influenŃează mărimea
masei monetare.
5) Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) prin flux real se înŃelege deplasarea banilor, a veniturilor şi a creanŃelor
de la un agent economic la altul.
b) prin puterea de cumpărare a banilor (monedei) se înŃelege cantitatea de
bunuri economice sau servicii care se poate cumpăra cu salariul la un moment dat.
c) obiectul proprietăŃii îl reprezintă bunurile materiale şi imateriale.
6) AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) diviziunea socială a muncii vs. diviziunea internaŃională a muncii;
avantaje şi limite.
b) economiile contemporane – economii mixte.
c) teoria avantajului comparativ relativ şi decalajele existente în
economia mondială.
7) ComentaŃi textul următor:
„În modelul ideal al economiei de piaŃă mecanismul preŃurilor şi al
concurenŃei joacă rolul unei „mâini invizibile” care ghidează alegerile economice ale
fiecăruia. Această „mână” este în măsură să aducă în permanenŃă cele mai bune
răspunsuri la problemele cheie care se pun în orice societate: Ce să se producă? Cum
să se producă? Cum să fie remunerat (recompensat) fiecare?”. (Michel Didier,
Economie. Les Régles du jeu, 2-eme edition, Economica, Paris, 1989, p. 86).
8) AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Fluxurile economice ............... reprezintă deplasările sau
mişcările de bunuri materiale (bunuri economice sau resurse) şi servicii între
agenŃii economici din interiorul sau din afara unei Ńări.

44
Răspunsuri: 1) b; 2) e; 3) b; 4) c; 5) a Fals; 5) b Fals; 5) c Adevărat.

Rezumat
ŞtiinŃa economică,
Fenomenul economic, procesul economic şi legea economică
Nevoile (trebuinŃele) umane: concept, clasificare, caracteristici
Interesele economice: concept, clasificare, caracteristici
Resursele economice: concept, clasificare
Legea rarităŃii
Activitatea economică şi cele patru componente specifice:
producŃia,circulaŃia, repartiŃia, consumul
AgenŃii economici: concept, clasificare
Incertitudinea şi riscul
PiaŃa: concept, funcŃiile generale
Proprietatea: concept, clasificare
Fluxurile economice: concept, clasificare

Bibliografie
Dumitru C., Scurtu M. şi colab. – „Microeconomie”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – „Teorie economică generală.
Microeconomie”, ediŃia a II-a, Editura ASE, Bucureşti, 2007

Întrebări de autoevaluare:
- Care este conŃinutul economiei ca ştiinŃă?
- Ce se înŃelege prin lege economică?
- Ce relaŃie există între nevoile umane şi interesele economice?
- Care sunt caracteristicile economiei de schimb?
- Care consideraŃi că sunt cei mai importanŃi agenŃi economici?
- PrezentaŃi exemple de tipuri de proprietate.

45
Modulul B. Comportamente microeconomice
Introducere
Activitatea de consum deŃine un rol important în mecanismul economiei de
piaŃă, reprezentând procesul obiectiv prin intermediul căruia, pe baza rezultatelor
economice obŃinute, indivizii, unităŃile economice şi societatea în ansamblul său
îşi satisfac trebuinŃele.
Acoperirea trebuinŃelor umane nu ar fi posibilă în economia de piaŃă
dacă nu ar exista agenŃi economici producători (firme, mici producători,
gospodării familiale), care să pună la dispoziŃia cumpărătorilor bunuri
materiale, spirituale şi servicii. Bunurile economice se obŃin şi se consumă
în scopul satisfacerii nevoilor directe ale oamenilor şi nevoilor indirecte ale
producŃiei. Ele antrenează un anumit cost şi, implicit un preŃ.
Obiective
• ÎnŃelegerea comportamentului consumatorului şi al producătorului
• Analiza costului de producŃie şi a productivităŃii
• ÎnŃelegerea importanŃei reducerii costului de producŃie
• RelaŃia dintre elasticitatea cererii şi cererea de bunuri economice;
elasticitatea ofertei şi oferta de bunuri economice
Fond de timp
Fondul de timp săptamânal se va folosi astfel: 12 ore studiul
individual şi 12 ore activitatea de la seminar.
Ritmul de studiu
LecŃiile sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
respectarea în tocmai a acesteia, deoarece au fost avute în vedere principiile
logicii şi pedagogiei universitare de învăŃare.
Ritmul de studiu pe care îl recomandăm este de o lecŃie pe săptămână,
cu timp de învăŃare de maximum 50 de minute şi pauză de 10 minute.
Cuvinte cheie
utilitatea, utilitatea totală, utilitatea marginală, legea utilităŃii
marginale descrescânde, echilibrul consumatorului, cererea, elasticitatea
cererii, coeficientul de elasticitate, factori de producŃie, agenŃii economici,
combinarea factorilor de producŃie, cost de producŃie , minimizarea
costului, productivitate, productivitatea parŃială, productivitatea globală,
productivitate marginală, oferta (individuală, totală), legea generală a
ofertei, elasticitatea ofertei.

46
Recomandări privind studiul
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se
grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea
chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz.
Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea
spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe
parcursul semestrului de studiu şi la alte discipline. În cazul în care cititorul
nu îşi mai aduce aminte de aspectele respective este necesară recitirea
suportului de curs.

LecŃia 4. Comportamentul consumatorului


4.1. Bunurile economice. Utilitate şi calitate. Legea utilităŃii margiale descrescânde
4.2. Alegerea bunurilor pentru consum. Programe de consum
4.3. Echilibrul consumatorului

4.1 Bunurile economice. Utilitate şi calitate. Legea utilităŃii


margiale descrescânde
Activitatea de consum deŃine un rol important în mecanismul economiei
de piaŃă, reprezentând procesul obiectiv prin intermediul căruia, pe baza
rezultatelor economice obŃinute, indivizii, unităŃile economice şi societatea în
ansamblul său îşi satisfac trebuinŃele. În acelaşi timp, consumul reflectă
finalitatea activităŃilor economice, îndeplinind şi funcŃia de reglare permanentă a
cantităŃii şi calităŃii producŃiei.
Se poate astfel aprecia că, obiectul consumului îl constituie bunurile,
adică acele elemente ale realităŃii apte să satisfacă o trebuinŃă, indiferent de
forma lor de existenŃă sau de modul în care sunt procurate de consumatori.
Din punctul de vedere al analizei economice, bunurile se împart în
două mari categorii: bunuri libere şi bunuri economice.
Bunurile libere sunt toate elementele realităŃii care, în condiŃiile date de
loc şi de timp, sunt virtual nelimitate în raport cu trebuinŃele, deci abundente faŃă
de acestea (aerul, lumina solară, apa de izvor, fructele de pădure etc.).
Bunurile economice au drept trăsătură definitorie raritatea, adică
insuficienŃa lor faŃă de trebuinŃe, în condiŃii date de loc şi de timp, motiv
pentru care este necesar un consum de resurse materiale şi umane, deci un
anumit cost. Ele sunt rezultatul activităŃilor economice.

47
ŞtiinŃa economică include în sfera preocupărilor sale bunurile
economice în marea lor diversitate, a căror clasificare se realizează în
funcŃie de mai multe criterii:
a) După destinaŃie, bunurile economice se împart în:
- bunuri de consum (satisfactori). Acestea sunt bunuri de folosinŃă
curentă (alimente, îmbrăcăminte, unele servicii, etc) şi de folosinŃă îndelungată
(locuinŃă, mobilă, etc.);
- bunuri pentru producŃie (prodfactori). Sunt în fond factori de producŃie
(maşini, utilaje, mijloace de transport care servesc procesului productiv,
tractoare, materii prime, energie pentru producŃie).
b) După forma de existenŃă, bunurile economice se clasifică în:
- corporale (materiale);
- incorporale (servicii). Ele pot fi: comerciale, de transport, financiare, de
consultanŃă, personale (de sănătate, de învăŃământ, culturale);
- informaŃii. Acestea sunt materializate în licenŃe, brevete, programe de
calculator, rezultate ale cercetării ştiinŃifice.
c) După modul în care circulă de la producător la consumator, se disting:
- bunuri economice marfare (comerciale, destinate schimburilor prin
vânzare-cumpărare). Marfa este un bun util care serveşte cumpărătorului în
satisfacerea unor trebuinŃe;
- nonmarfare (noncomerciale).
În condiŃiile economiei de schimb, bunurile economice, în special cele
marfare, deŃin ponderea cea mai mare şi implicit pun probleme consumatorului.
Prin urmare, delimitarea conceptuală a utilităŃii în sens general, are în
vedere toate categoriile de bunuri (libere şi economice) deoarece, are în
vedere capacitatea acestora de a satisface diverse categorii de trebuinŃe,
fiind legată de proprietăŃile specifice fiecărui bun.
Din cele de mai sus rezultă că orice bun trebuie să fie util, indiferent
dacă este un bun liber sau economic.
Utilitatea, în funcŃie de viziunea diverselor doctrine economice, este
prezentată diferit:
- în concepŃia economiei politice clasice (Adam Smith, David
Ricardo, Karl Marx), utilitatea bunurilor are caracter obiectiv şi
reprezintă capacitatea acestora de a satisface o anumită trebuinŃă.
Această capacitate este dată de proprietăŃile fizice, chimice şi biologice ale
bunului respectiv. Aceste proprietăŃi se pot găsi în proporŃii diferite la
aceeaşi categorie de produse şi ca urmare, satisfac mai bine sau mai puŃin
bine o trebuinŃă. Gradul în care un bun satisface acea nevoie umană se
numeşte calitate. Calitatea bunurilor şi serviciilor este apreciată printr-o
serie de parametri diferiŃi de la o categorie de produse la alta. Astfel,
utilajele pentru producŃie sunt considerate de calitate superioară, atunci când
48
au un randament ridicat, sunt fiabile, necesită cheltuieli mici de întreŃinere
şi, în final, duc la costuri scăzute pe unitatea de produs fabricat cu ajutorul
lor etc.; obiectele de îmbrăcăminte care asigură cel mai bine confortul pe
timp rece sau cald şi sunt în conformitate cu moda; alimentele proaspete, cu
procente de proteine, glucide, vitamine, oligoelemente etc., cerute de
organismul uman, sunt de asemenea considerate de calitate superioară.
Calitatea, sub această formă, prezintă importanŃă economică pentru
vânzător în lupta de concurenŃă, dar şi pentru cumpărător întrucât îi satisface
mai bine nevoile şi, în final, poate obŃine şi economii băneşti.
Nu este lipsit de importanŃă şi faptul că în condiŃiile contemporane,
bunurile de calitate, durabile, reduc şi impactul asupra resurselor naturale,
fiind un mijloc de utilizare raŃională a resurselor şi implicit asigură o
dezvoltare ecologică a societăŃii umane.
- în viziunea neoclasică, se introduce conceptul de utilitate
economică. Aceasta reprezintă aprecierea pe care un consumator dat o
acordă unei cantităŃi determinate dintr-un bun, în condiŃii delimitate de timp
şi loc. Astfel, aprecierea utilităŃii economice are un caracter eminamente
subiectiv, fapt ce derivă din următoarele premise:
a) Un bun economic este apreciat diferit de către mai mulŃi
consumatori, utilitatea economică depinzând de raportul pe care fiecare îl
stabileşte între proprietăŃile acelui bun şi intensitatea trebuinŃelor la
momentul respectiv, raport influenŃat de situaŃia economică, preferinŃe,
gusturi, obiceiuri, nivel de cultură şi educaŃie;
b) Un consumator anume apreciază că unităŃi (doze) din acelaşi bun
au utilităŃi economice diferite, în funcŃie de cantităŃile şi de momentul când
acestea îi sunt disponibile.
Dintre formele utilităŃii economice (individuală prin definiŃie), cele mai des
folosite sunt utilitatea totală, utilitatea marginală şi utilitatea medie (unitară).
Utilitatea totală reprezintă satisfacŃia totală pe care o resimte o
persoană în urma consumului unor cantităŃi (doze) succesive dintr-un
anumit bun sau din bunuri diferite într-o perioadă dată. În concepŃia clasică,
utilitatea totală a cantităŃilor consumate reprezintă un produs între utilităŃile
unitare şi cantităŃile consumate de un individ.
Utilitatea marginală reprezintă satisfacŃia, preŃuirea pe care un
consumator dat o acordă ultimei cantităŃi consumate dintr-un bun economic,
sporul satisfacŃiei totale resimŃite prin consumul (deŃinerea) unei unităŃi
(doze) suplimentare dintr-un bun economic.
Utilitatea medie (unitară) este satisfacŃia pe care o aduce, în medie,
o porŃiune (doză) dintr-un bun consumat de către un individ, acel segment al
unei anumite nevoi umane care poate fi acoperit şi satisfăcut prin consumul

49
unei cantităŃi date dintr-un bun. Aceasta se obŃine prin raportarea utilităŃii
totale la numărul dozelor consumate.
Pentru a urmări evoluŃia utilităŃii totale şi a celei marginale, se impune
respectarea următoarelor principii:
a) Principiul intensităŃii descrescânde a cerinŃelor, conform căruia
nivelul de satisfacŃie al unui individ depinde de intensitatea nevoilor pe care
consumatorul caută să le satisfacă;
b) Principiul utilităŃii marginale descrescânde, conform căruia dacă
intensitatea cerinŃelor scade pe măsura creşterii cantităŃilor consumate,
cantitatea obŃinută pentru fiecare unitate suplimentară este mai puŃin
importantă decât pentru precedenta.
Aceste principii evidenŃiază ceea ce Alfred Marshall, reprezentant de seamă
al şcolii de la Cambridge, sublinia: “mărimea intensităŃii unei plăceri descreşte
progresiv până la saturare dacă aceasta este satisfăcută în mod continuu [...]”.
Aceeaşi idee este afirmată şi prin ceea ce poartă denumirea de legea
utilităŃii marginale descrescânde formulată de Hermann Heinrich Gossen în
secolul al XIX-lea (1854): “Când cantitatea consumată dintr-un bun creşte,
utilitatea marginală tinde să se diminueze”.
Legea utilităŃii marginale descrescânde – conform DicŃionarului de
economie – este definită astfel: utilitatea fiecărei unităŃi (doze) adiŃionale
deŃinute şi/sau consumate dintr-un bun (adică utilitatea marginală) se
modifică pe măsură ce creşte cantitatea deŃinută (consumată); cel mai adesea
ea se reduce când consumul creşte. Rezultă că este o relaŃie de dependenŃă
între cantitatea deŃinută şi/sau consumată dintr-un bun economic şi preŃuirea
(satisfacŃia) acordată ultimei doze (unităŃi) deŃinute şi/sau consumate ca
urmare a diminuării intensităŃii nevoii pe care acel bun o acoperă.
CerinŃele acestei legi, explică şi de ce cererea pentru unele produse
scade atunci când preŃul acestora creşte, ducând la înlocuirea lor cu altele la
care preŃul scade sau rămâne constant (raportul utilitate marginală – preŃ se
diminuează în primul caz).
Legea utilităŃii marginale descrescânde a fost formulată de fiziocraŃi,
respectiv de A. R. J. Turgot, economist şi om de stat francez cu vederi liberale,
care în secolul al XVIII-lea, referindu-se numai la agricultură, a formulat-o ca
„legea randamentelor neproproŃionale”. Conform cerinŃelor acestei legi, raportul
între evoluŃia rezultatelor din producŃie şi un factor de producŃie folosit în doze
suplimentare, este în creştere o perioadă de timp, după care stagnează şi ulterior
descreşte ca randament (cresc costurile pe unitatea de produs).

50
4.2 Alegerea bunurilor pentru consum. Programe de consum
În alegerea bunurilor pentru consum, agenŃii economici manifestă un
comportament raŃional, urmărind ca prin achiziŃionarea acestora să-şi asigure
satisfacerea la nivelul maxim posibil a trebuinŃelor.
Abordarea conceptuală a activităŃii de consum este diferită în concepŃia
economiei politice clasice, care susŃine mitul „consumatorului raŃional”, care îşi
alege acea structură de consum care să-i aducă maximum de satisfacŃie, spre
deosebire de economiştii neoclasici, este un agent economic final care, în limitele
venitului disponibil, caută să-şi cumpere un anumit număr de bunuri şi servicii
prin care să-şi satisfacă trebuinŃele. ReprezentanŃii neoclasicismului modern
introduc elemente de sociologie şi psihologie, formulând o nouă teorie a
consumului cu suficiente elemente logice şi coerente.
O serie de economişti contemporani consideră că elaborarea
programelor de consum se fundamentează pe următoarele premise:
− dezirabilitate (ceea ce trebuie să dorim, ceea ce merită a fi dorit, şi
mai puŃin ceea ce dorim efectiv);
− ofemilitate (raportul dintre un bun şi o dorinŃă);
− valoare de întrebuinŃare (proprietăŃile intrinseci ale bunului care îl
fac necesar şi util);
În acest context, stabilirea programelor de consum se referă la
alegerile oamenilor în legătură cu achiziŃionarea şi consumul diverselor
categorii de bunuri şi servicii, ele fiind determinate de acŃiunea unei
multitudini de factori.
− generali: nivelul de dezvoltare al societăŃii, mediul natural,
economic, social, etc., care implică anumite facilităŃi, dar şi restricŃii ca:
preŃuri, venituri, etc.;
− familiali: numărul membrilor, gradul lor de cultură şi civilizaŃie,
preocupări profesionale, etc.;
− individuali: sistem de valori, obiceiuri, stare de sănătate, gusturi; speciali:
orientarea consumului prin mass-media, reclamă şi publicitate, modă, etc.;
Sub influenŃa acestor factori, programele de consum ale oamenilor
devin foarte eterogene, individuale şi subiective, ceea ce duce la analiza
comportamentului consumatorului.
Programul de consum reprezintă specificarea unor cantităŃi
determinate de bunuri diferite care îi asigură unui consumator dat o anumită
utilitate (satisfacŃie).
Reprezentative sunt programele de consum echivalente ce semnifică
două sau mai multe programe capabile să-i ofere consumatorului acelaşi

51
nivel de satisfacŃie, combinând diverse categorii de bunuri pentru a obŃine
aceeaşi utilitate agregată.
Ansamblul combinaŃiilor dintre două bunuri de la care consumatorul
speră să obŃină acelaşi nivel de satisfacŃie se numeşte curbă de indiferenŃă
(curbă de isoutilitate).
Rata marginală de substituŃie (Rms) constă în raportul dintre
cantitatea dintr-un bun (y) la care consumatorul este dispus să renunŃe
pentru a obŃine o cantitate suplimentară din alt bun (x), asigurându-şi acelaşi
nivel de utilitate totală. Rms = ∆y : ∆x Ut = constantă
Rata marginală de substituŃie reprezintă de fapt panta curbei de indiferenŃă,
pragul până la care se justifică substituŃia bunurilor. Ea constituie raportul
utilităŃilor marginale ale celor două bunuri: Rms = Umg y : Umg x
Reprezentarea mai multor curbe de indiferenŃă formează harta
curbelor de indiferenŃă ca modalitate de reprezentare grafică pentru a
descrie preferinŃele consumatorilor. De fapt, marea diversitate a
preferinŃelor reflectă multitudinea şi varietatea nevoilor de consum,
determinând apariŃia unei palete largi de modele de consum.
Harta curbelor de indiferenŃă cuprinde totalitatea curbelor de indiferenŃă care
descriu preferinŃele unui consumator pentru anumite bunuri materiale sau servicii.

4.3. Echilibrul consumatorului


Echilibrul consumatorului exprimă acea stare obŃinută prin
achiziŃionarea bunurilor şi serviciilor care asigură cea mai mare utilitate
posibilă. Mai desemnează acea variantă de repartizare a veniturilor care asigură
maximum de utilitate comparativ cu orice altă variantă.
Analiza echilibrului consumatorului poate fi abordată atât din punct de
vedere static, cât şi din punct de vedere dinamic.
Abordarea statică. Punctul de pornire îl constituie preferinŃele
consumatorilor care se confruntă cu o serie de restricŃii economice (venituri
disponibile, preŃuri). Astfel, orice modificare a veniturilor influenŃează consumul
în mod direct, iar orice modificare a preŃurilor îl influenŃează în sens invers.
Abordarea dinamică a echilibrului consumatorului se justifică prin
faptul că, în realitate, preferinŃele acestuia se modifică în permanenŃă cu
implicaŃii asupra configuraŃiei programelor de consum, venitul disponibil
putându-se mări sau micşora, iar preŃurile în creştere sau scădere
influenŃează linia bugetului.
Modificarea preŃului unui bun influenŃeză echilibrul consumatorului
prin efectul de substituŃie şi cel de venit, efecte care se influenŃează şi
conduc la modificarea cererii.

52
Efectul de substituŃie reflectă situaŃia în care scăderea preŃului unui bun
determină achiziŃionarea şi consumul acestuia în defavoarea altor bunuri ale căror
preŃuri au rămas constante, devenind relativ mai scumpe.
Efectul de venit este expresia modificării preŃului unui bun asupra
venitului real şi comportamentului consumatorului. Astfel, scăderea preŃului
echivalează cu o creştere a venitului real.
Prin urmare, pentru a aprecia în mod corect nivelul optim al
consumatorului, trebuie să Ńină seama de următoarele situaŃii:
a) De abundenŃă, când orice individ raŃional caută să-şi maximizeze
utilitatea. Dacă bunurile sunt abundente, nimic nu-i limiteză posibilităŃile de
consum, deoarece el nu suportă nici un cost şi, deci, nu trebuie să renunŃe la
nimic pentru a-şi procura o cantitate oarecare dintr-un bun. În acest caz, opŃiunea
constă în a consuma bunul x până la punctul la care utilitatea totală este maximă;
De raritate, când problema consumatorului este de a repartiza un
buget dat între mai multe bunuri. În acest caz, se pune problema dacă
trebuie să se cheltuiască o sumă suplimentară pentru un bun sau pentru altul.
InfluenŃele menŃionate se manifestă în condiŃiile în care în economiile
Ńărilor lumii au existat şi există un număr însemnat de factori care
limitează libera alegere a consumatorului.
Prima limită este impusă de puterea publică. Unele consumuri sunt
„socializate”, adică sunt hotărâte de colectivitate, fără să se manifeste direct
şi real alegerea consumatorului raŃional.
A doua limită vine dinspre producători. Numeroşi autori susŃin că nevoile
sunt în realitate fructul producŃiei. ComercianŃii, inginerii şi finanŃiştii - nu
consumatorii - sunt aceia care decid natura şi calitatea produselor ce vor fi vândute
şi, în consecinŃă, bunurile ce vor fi consumate.
A treia limită e reprezentată de raportul între consumul propriu şi
consumul celorlalŃi. Cumpărăturile noastre, pe care le credem alegeri
libere, sunt mai mult sau mai puŃin condiŃionate de categoria socială căreia îi
aparŃinem, respectiv căreia am dori să-i aparŃinem.
Se impune totuşi a fi remarcat faptul că, în perioada actuală, principala
cauză a crizei este legată de faptul că, în toate economiile, valoric, s-a
consumat mai mult decât s-a produs. Teoria consumului agresiv,
promovată de economiile dezvoltate nu poate fi valabilă la nesfârşit, mai
ales într-o Ńară ca a noastră. Astfel, teoria stimulării consumului, ca antidot
al crizei, este valabilă doar în Ńările care pot tipări în orice moment cantităŃi
însemnate de monedă, dar în Ńara noastră nu se poate aplica.
Pentru viitor, se estimează o contractare a consumurilor interne, datorită
constângerilor economice şi, implicit, a diminuării resurselor disponibile.

53
Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit noi:
1. Când utilitatea marginală este pozitivă, utilitatea totală:
a) creşte cu o rată descrescătoare;
b) scade cu o rată crescătoare;
c) este maximă;
d) este zero.
2. Unui consumator ii este indiferent ce variante de combinare a două
bunuri de consum alege, dacă:
a) preŃurile bunurilor scad;
b) aceste bunuri sunt din abundenŃă pe piaŃă;
c) bunurile sunt de bună calitate;
d) toate combinaŃiile celor două bunuri aduc aceeaşi satisfacŃie.
3. Utilitatea totală reprezintă:
a) satisfacŃia pe care un consumator anticipează să o obŃină prin consum;
b) satisfacŃia totală pe care un consumator anticipează să o obŃină prin
consumul unei anumite cantităŃi dintr-un bun;
c) satisfacŃia suplimentară pe care un consumator anticipează să o
obŃină prin consumul unei cantităŃi suplimentare dintr-un bun.
4. Utilitatea totală are valoare maximă atunci când:
a) utilitatea marginală este maximă;
b) utilitatea marginală este nulă;
c) utilitatea marginală este negativă.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) utilitatea totală este întotdeauna crescătoare.
b) apa mării reprezintă pentru orice persoană un bun liber.
c) programele de consum echivalente sunt programe ce conferă
aceeaşi satisfacŃie consumatorului.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) comportamentul consumatorului român faŃă de bunurile de
folosinŃă îndelungată;
b) tinerii consumatori şi comerŃul electronic;
c) utilitatea economică în concepŃia clasică vs. utilitatea economică în
concepŃia neoclasică.
7. Un individ a consumat 6 unităŃi din bunul X având utilităŃi
marginale de 8,7,6,5,4,3. Ultimele două unităŃi consumate din bunul

54
respectiv vor avea utilităŃi de 2 si 1. Să se calculeze utilitatea totală ce
rezultă prin consumul suplimentar al celor două unităŃi.
8. Ştiind că produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preŃul
unui bun substituibil Y este 24 lei, preŃul bunului X este de 3 lei, iar
utilitatea totală este maximă, calculaŃi utilitatea marginală a bunului Y.
9. ComentaŃi textul următor:
„Atunci când nivelul de trai este scăzut, sunt satisfăcute cu prioritate
nevoile cele mai urgente: hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă. Creşterea nivelului
de trai se repercutează în primul rând asupra bunurilor ce nu sunt
indispensabile, cum ar fi timpul liber, transporturile, concediile (cheltuielile
cu îngrijirea sănătăŃii constituie un caz particular deoarece ele sunt suportate
în mare măsură de asigurările sociale).” (Michel Didier – Economia:
regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, pag. 31 )
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Cu cât un consumator foloseşte mai ........ dintr-un
produs, cu atât va fi mai redusă cantitatea din acel produs la care
consumatorul ......... să renunŃe pentru a mări consumul dintr-un alt produs.
Răspunsuri: 1) a; 2) d; 3) b; 4) b; 5) a Fals; 5) b Fals; 5) c Adevărat; 7) 36; 8) 8

LecŃia 5. Cererea de bunuri economice


5.1 Cererea de bunuri materiale şi nemateriale
5.2 Legea generală a cererii
5.3 Elasticitatea cererii

5.1. Cererea de bunuri materiale şi nemateriale


Pentru a înŃelege mai bine comportamentul consumatorilor este benefic
studiul preferinŃelor acestora, adică consumul de bunuri materiale şi servicii
necesare satisfacerii optime a trebuinŃelor materiale şi spirituale, în condiŃiile
utilizării eficiente a resurselor disponibile. În acest context avem în vedere atât
consumurile individuale (hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă), cât şi consumurile
sociale (serviciile publice de sănătate şi educaŃie), dar şi pe cele destinate unor
activităŃi productive (bunuri pentru producŃie şi pentru diverse servicii).
În funcŃie de rezultatele finale ale producŃiei, bunurile cerute pe piaŃă pot fi
bunuri materiale sau corporale, bunuri incorporale (servicii sau prestaŃii) şi
informaŃii (licenŃe, brevete etc.). Dezvoltarea economică şi progresul social
determină o tendinŃă de accelerare a producŃiei şi de creştere a ponderii bunurilor
incorporale şi informaŃiilor în ansamblul bunurilor economice.
Cererea reprezintă cantitatea maximă dintr-un bun, care este dorită şi poate fi
achiziŃionată la un anumit nivel al preŃului, într-o perioadă determinată de timp.

55
Cererea constituie una din categoriile fundamentale în economia de
piaŃă prin care se exprimă nevoile (cerinŃele) de consum.
Cererea poate fi privită sub două aspecte:
− Cerere individuală care exprimă relaŃia dintre cantitatea solicitată
de un anumit consumator şi preŃul acelui produs;
− Cererea pieŃei care exprimă relaŃia dintre cantitatea solicitată
dintr-un bun la nivelul pieŃei (deci, de toŃi consumatorii) şi preŃul produsului
respectiv la un moment dat.
Cererea nu este identică cu nevoile, dorinŃele oamenilor şi consumul
acestora. Ea poate îmbrăca următoarele forme:
− Cerere potenŃială care reflectă nevoile de consum ale oamenilor şi
respectiv dorinŃele şi preferinŃele acestora; este o categorie economică teoretică,
deoarece nu poate fi satisfăcută practic niciodată;
− Cerere solvabilă care reflectă puterea de cumpărare a consumatorilor,
pentru care aceştia dispun de resursele băneşti necesare (de aceasta trebuie să Ńină
cont producătorii când îşi pun întrebarea „cât să producă”); este potenŃial reală,
întrucât pentru această cerere există sumele de bani necesare;
− Cererea efectivă adică cererea pentru care cumpărătorul este dispus,
la un moment dat, să-şi cheltuiască resursele băneşti; este o cerere satisfăcută.

5.2. Legea generală a cererii


Cererea pentru bunurile materiale şi servicii este influenŃată de doi
factori: dinamica preŃurilor şi condiŃiile cererii (alŃi factori).
A. Dinamica preŃurilor, respectiv creşterea sau scăderea acestora,
influenŃează cererea în sens invers proporŃional. RelaŃia care se formează între
preŃ şi cererea de pe piaŃa unui bun poate fi analizată cu ajutorul următoarelor
instrumente: baremul cererii, funcŃia cererii, diagrama (curba) cererii, legea
generală a cererii, paradoxurile (excepŃiile) de la legea generală a cererii.
Baremul cererii este un tabel care surprinde intenŃiile de cumpărare
ale unui bun x la diferite niveluri ale preŃului unitar:
Tabelul nr. 5.1
Baremul cererii
PreŃ unitar Cantitate cerută
(u.m.) (u.f.)
50 300
100 250
150 200
200 150
250 100

56
FuncŃia cererii reprezintă o relaŃie matematică prin care este surprinsă
dependenŃa cantităŃii cerute dintr-un bun x faŃă de preŃul său unitar. În general are
forma: Cx = a – bx în care a şi b sunt parametrii, iar px = preŃul unitar.
Curba/diagrama cererii exprimă locul geometric al tuturor alternativelor
de achiziŃie dintr-un bun la diferite niveluri ale preŃului unitar.

Figura nr. 5.1

Curba (diagrama) cererii

350
300
250
200
P

P 150
100
50
0
1 2 3 4 5
Qc

Din figura de mai sus se poate observa curba cererii individuale care
arată cantitatea cerută corespunzătoare fiecărui nivel de preŃ, în cazul în care
un bun este mai ieftin el va avea mai mulŃi cumpărători, iar dacă acesta este
mai scump numărul cumpărătorilor se reduce.
Legea generală a cererii reflectă raportul de cauzalitate dintre
modificarea preŃului unitar al unui bun şi schimbarea cantităŃii cerute,
acestea fiind corelate negativ.
Conform acestei legi, cererea se extinde când preŃul scade şi se
contractă când preŃul creşte.
Există şi excepŃii (paradoxuri) de la legea generală a cererii,
acestea desemnează situaŃiile când cererea este în relaŃie pozitivă cu preŃul,
iar diagrama cererii are pantă pozitivă.
a) Paradoxul Giffen – fundamentat în secolul al XIX-lea de
economistul irlandez R. Giffen constă în relaŃia următoare: când are loc
creşterea generalizată a preŃurilor, menajele aflate sub pragul sărăciei îşi
reduc consumul din bunurile alimentare cu valoare nutritivă ridicată,
sporindu-şi achiziŃiile din bunuri cu valoare nutritivă redusă. Dacă preŃul

57
acestor bunuri creşte substanŃial, venitul real scade atât de mult încât efectul
de venit este mai mare ca efectul de substituire, iar cantitatea cerută creşte.
b) Paradoxul de snobism (Veblen) surprinde comportamentul atipic
al indivizilor cu atitudinea de „snob effect” care, pentru a-şi etala „statutul”,
cumpără mai ales bunuri ale căror preŃuri cresc şi renunŃă la achiziŃia
bunurilor ale căror preŃuri relative scad şi devin astfel accesibile unui cerc
mai larg de consumatori.
c) Paradoxul Rugină – bazat pe curbele anormale sau frânte ale
cererii, care se manifestă în economiile grav dezechilibrate, cu inflaŃie
intensă şi persistentă. Cumpărătorii încearcă să achiziŃioneze mai mult dintr-
un bun ca măsură de protecŃie parŃială faŃă de inflaŃia deschisă, iar curba
cererii se „frânge”, devenind anormală, cu pantă pozitivă.
B. Factorii care influenŃează evoluŃia cererii (condiŃiile cererii) sunt:
a) Modificarea veniturilor consumatorilor. Dacă veniturile
consumatorilor cresc, ceilalŃi factori rămânând neschimbaŃi, ei vor cumpăra mai
multe bunuri, iar dacă veniturile lor scad vor cumpăra mai puŃine bunuri.
Astfel, între evoluŃia veniturilor şi cea a cererii există o relaŃie directă pozitivă
(situaŃie valabilă pentru mărfurile normale şi de lux, cele inferioare făcând
excepŃie de la această tendinŃă);
b) Modificarea preŃurilor celorlalte bunuri.
DorinŃa de a cumpăra un bun depinde şi de preŃurile produselor
conexe. În acest caz există două tendinŃe:
Dacă preŃul substitutului unui produs scade, atunci cererea pentru acel
produs creşte şi invers. Aceste modificări au loc datorită reducerii (creşterii)
cantităŃii cerute la fiecare preŃ al pieŃei.
De exemplu dacă preŃul la ciocolata Kandia, cu care se poate substitui
ciocolata Poiana, ar scădea, cererea pentru ciocolata Poiana ar scădea, fiincă o
parte din consumatorii acestui produs ar cumpăra Kandia.
La bunurile complementare (A şi B), o creştere a preŃului unuia dintre ele
va conduce la scăderea cererii celuilalt bun. De exemplu, dacă preŃul la benzină
va creşte foarte mult, cererea de autoturisme va scădea (cu excepŃia paradoxului
de snobism unde cererea pentru autoturisme de lux va avea aceeaşi dinamică).
c) PreferinŃele consumatorului. ActivităŃile şi fenomenele din
economie sunt stimulate în mare măsură de preferinŃele consumatorilor. O
evoluŃie favorabilă a preferinŃelor consumatorilor pentru anumite produse, va
duce la o creştere a cererii pentru produsele respective, şi invers.
d) Structura populaŃiei (vârstă, sex, medii de provenienŃă, categorii
socio-profesionale, venituri) poate influenŃa dinamica cererii pentru diverse
categorii de bunuri.

58
Politica de creditare influenŃează cererea la bunurile de folosinŃă
îndelungată. După cum se ştie facilităŃile de acordare a creditelor în perioada 2006
– 2007 au dus în Ńara noastră la creşterea cererii pentru case, terenuri şi maşini.

Figura nr. 5.2


Modificarea cererii sub incidenŃa factorilor

C’1

Din graficul de mai sus se poate observa că sub incidenŃa unor factori, la
acelaşi preŃ (Pox) cantitatea cerută, după caz, creşte sau scade.

5.3. Elasticitatea cererii


Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la modificarea
preŃului unitar şi a factorilor care Ńin de condiŃiile cererii.
Procentul de modificare sau viteza de reacŃie a cantităŃii cerute la
schimbarea relativă a unui factor, toŃi ceilalŃi nemodificându-se, se determină prin
coeficientul de elasticitate a cererii. El se calculează pe baza raportului dintre
modificarea procentuală a cererii (variabilă dependentă) şi modificarea unui
factor determinant (variabilă independentă). Elasticitatea cererii se poate calcula
în funcŃie de preŃ, venit, preŃul altor bunuri etc.
Coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ se calculează
după următoarea formulă:
∆C ∆P C − C 0 P1 − P0
K cp = − : =− 1 :
C 0 P0 C0 P0
unde: Kcp = coeficientul elasticităŃii cererii în funcŃie de preŃ
C1 = nivelul cererii din perioada curentă
C0 = nivelul cererii din perioada de bază

59
P1 = nivelul preŃului din perioada curentă
P0 = nivelul preŃului din perioada de bază
În funcŃie de mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri
se prezintă sub următoarele forme:
Kcp > 1, cerere elastică
Kcp < 1, cerere inelastică
Kcp = 1, cerere de elasticitate unitară
Kcp = ∞ , cerere perfect elastică (model teoretic)
Kcp = 0, cerere perfect inelastică (model teoretic)
Coeficientul elasticităŃii cererii în fucŃie de venit se calculează astfel:
∆C ∆V C1 − C 0 V1 − V0
K cv = : = :
C 0 V0 C0 V0
unde: Kcv = coeficientul elasticităŃii cererii în funcŃie de venit
C1 = nivelul cererii din perioada curentă
C0 = nivelul cererii din perioada de bază
V1 = nivelul venitului din perioada curentă
V0 = nivelul venitului din perioada de bază
În funcŃie de valoarea acestui coeficient, cererea poate înregistra
următoarele niveluri de elasticitate:
Kcv > 1, cerere elastică
Kcv < 1, cerere inelastică
Kcv = 1, cerere de elasticitate unitară
Kcv = ∞ , cerere perfect elastică (model teoretic)
Kcv = 0, cerere perfect inelastică (model teoretic)
Mărimea elasticităŃii cererii este influenŃată de acŃiunea unui complex de
factori, mai importanŃi fiind cei care determină elasticitatea cererii la preŃ:
a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total
al unei familii. În mod normal, bunurile care au o pondere ridicată în bugetul
unei familii, au o cerere elastică, pe când bunurile care au o pondere scăzută, au
o cerere inelastică la preŃ (timbre poştale, articole de pescuit etc.).
b) Gradul de substituire a bunurilor. În cazul bunurilor substituibile,
care-şi găsesc cu uşurinŃă înlocuitori, cererea este elastică, în vreme ce pentru
bunurile nesubstituibile sau greu substituibile, cererea este inelastică.
c) Gradul intensităŃii în procesul de consum. Conform acestui factor
bunurile considerate de lux, care se consumă periodic, au o cerere elastică, iar
cererea pentru bunurile vitale, care se consumă în mod curent este inelastică.
d) Durata perioadei de timp de la modificarea preŃurilor. La un
interval de timp scurt de la modificarea preŃurilor, cererea este de regulă
inelastică, întru-cât consumatorii nu au avut timp să ia decizii referitoare la

60
schimbarea programului de consum. Pe termen lung însă, cererea pentru
bunurile substituibile este elastică.
Cunoaşterea elasticităŃii cererii are importanŃă practică, deoarece
cunoaşterea tipului de elasticitate influenŃează evoluŃia veniturilor şi
profitului obŃinut de vânzător (producător).
Datorită crizei actuale, în trimestrul III al anului 2009 consumul final al
populaŃiei s-a restrâns cu 13,2 % în termini anuali, evoluŃie indusă în esenŃă de
accentuarea pantei descrescătoare a volumului achiziŃiilor de bunuri şi servicii din
reŃeaua comercială (-18,5 %), în contextul restrângerii resurselor financiare proprii
şi împrumutate, dar şi al deteriorării în continuare a expectaŃiilor populaŃiei privind
situaŃia economică şi financiară3. Acest proces a continuat şi în ultimul trimestru al
anului, iar previziunile sunt în linii generale şi pentru anul 2010.
Analiza pe categorii de produse relevă faptul că, deşi produsele
durabile şi carburanŃii au rămas segmentele cele mai afectate de ajustarea
cererii (volumul cifrei de afaceri s-a redus cu circa 33 % şi respectiv cu 23,5
%), remarcabilă pentru această perioadă este inversarea de semn a dinamicii
achiziŃiilor de bunuri de uz curent cu excepŃia carburanŃilor (de la +3 % în
intervalul ianuarie-martie la circa -5 %), antrenată de achiziŃiile de produse
alimentare şi farmaceutice.
O contribuŃie suplimantară şa scăderea consumului final privat (mai
puŃin consistentă însă) – conform aceleiaşi surse – a revenit segmentului
“autoconsum şi achiziŃii de pe piaŃa Ńărănească”, a cărui reducere de volum
(cu 11,2% în termeni reali) este corelată cu performanŃele inferioare
înregistrate de sectorul agricol comparativ cu anul precedent.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1. Curba cererii se deplasează spre dreapta dacă:
a) cresc veniturile cumpărătorilor;
b) cresc veniturile producătorilor;
c) se modifică numărul producătorilor;
2. Bananele şi portocalele sunt bunuri substituibile. Dacă sporeşte
preŃul bananelor:
a) creste cererea de portocale;
b) scade oferta de portocale;
c) a si b.
3. Sporirea veniturilor consumatorilor determină:

3
BNR – Raport apustra inflaŃiei, noiembrie 2009, pag. 16.

61
a) scăderea cantităŃii cerute
b) creşterea cantităŃii cerute
c) păstrarea cantităŃii cerute
4. Factorii care influenŃează cererea:
a) costul de producŃie
b) preferinŃele consumatorilor
c) veniturile productorilor
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Reducerea salariilor determină creşterea cererii de bunuri.
b) Stiloul şi cerneala sunt bunuri substituibile.
c) PreferinŃele consumatorului influenŃează decizia de cumpărare.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) Analiza cererii de autoturisme marca X pe piaŃa românească.
b)EvoluŃia cererii pentru serviciile de telefonie mobilă în România.
c) InfluenŃa modificării preŃului asupra cererii pentru bunul X.
7. În anul 2009 venitul lunar obŃinut în medie de fiecare salariat a fost
de 2.500 lei, condiŃii în care cererea pentru bunul A, a fost de 25.000 buc.
Creşterea veniturilor obŃinute de către salariaŃi în anul următor la 3.000 lei,
face ca cererea pentru bunul respectiv să devină 30.000 buc. PrecizaŃi ce fel
de elasticitate are cererea în raport de venit pentru bunul A.
8. PreŃul bunului A a scăzut de la 10 lei la 8 lei. Coeficientul
elesticităŃii cererii în funcŃie de preŃ este 3, iar cantitatea cerută din bunul A
în perioada de bază a fost 50 bucăŃi. CalculaŃi cantitatea cerută din bunul A
după reducerea preŃului.
9. ComentaŃi textul următor:
„Consumatorul ar dori desigur un preŃ cât mai scăzut posibil. În
consecinŃă, interacŃiunea dintre totalitatea producătorilor şi a consumatorilor
duce la stabilirea preŃului de piaŃă. […] Altfel spus, ceea ce se găseşte cu
greu (raportat la cerere) este scump, ceea ce se găseşte din abundenŃă este
ieftin.” (Andre Fourcans – Explicându-i fiicei mele ... economia, Editura
Eurosong&Book, 1998, pag. 36)
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Pe piaŃă apar în permanenŃă noi produse, mereu
îmbunătăŃite din punct de vedere calitativ şi funcŃional. Un exemplu tipic
este moda care schimbă permanent aceste preferinŃe, deşi atunci când apar
de piaŃă aceste produse noi, preŃul lor este ...... El scade în măsura în care
aceste produse se uzează ...... , dar ies şi din preferinŃele consumatorilor cu
excepŃia acelora care au venituri ......... .

62
Răspunsuri: 1) a; 2) a; 3) b; 4) b; 5) a Fals; 5) b Fals; 5) c Adevărat; 7)
unitară; 8) 80.

LecŃia 6. Comportamentul producătorului


6.1 Factorii de producŃie contemporani
6.2 Firma competitivă în economia contemporană
6.3 Modelul tehnic de producŃie după aderarea României la Uniunea Europeană
6.4 Combinarea factorilor de producŃie

6.1. Factorii de producŃie contemporani


Factorii de producŃie constau din potenŃialul de resurse economice
atrase efectiv în circuitul economic.
Punctul de plecare în analiza factorilor de producŃie îl constituie
resursele economice. Ele sunt factori economici potenŃiali, iar factorii de
producŃie sunt resurse în acŃiune; folosirea efectivă a resurselor economice
determină transformarea lor din elemente potenŃiale ale activităŃilor economice
în elemente nemijlocite ale acestora, adică în factori de producŃie.
În funcŃie de legătura lor cu mediul natural şi de specificitatea acestora, factorii
de producŃie se grupează în: I. factori de producŃie de bază (fundamentali) care, la
rândul lor, cuprind factori originari sau primari: munca, pământul; factori derivaŃi:
capitalul (ce rezultă din interacŃiunea şi combinarea primilor doi) şi II. neofactori,
caracteristici epocii contemporane, printre care: abilitatea întreprinzătorului,
informaŃia, tehnologiile şi, în general, progresul tehnic etc.
A) Munca, în calitate de factor de producŃie, este o activitate
specific umană, fizică şi/sau intelectuală, prin care oamenii îşi folosesc
aptitudinile şi experienŃa, utilizând şi instrumentele de producŃie
corespunzătoare, în scopul asigurării bunurilor necesare satisfacerii
trebuinŃelor lor imediate şi de perspectivă.
Munca a fost şi a rămas factorul de producŃie activ şi determinant, ea
condiŃionând existenŃa, combinarea, consumul şi perfecŃionarea tuturor celorlalŃi
factori de producŃie. În acest sens, Adam Smith scria: “Munca anuală a oricărei
naŃiuni constituie factorul care, dintotdeauna, o aprovizionează cu toate bunurile
necesare şi de înlesnire a traiului”, iar Karl Marx în opera sa „Capitalul” că: „În
calitate de creatoare de valori de întrebuinŃare, în calitate de muncă utilă, munca
este deci o condiŃie a existenŃei omeneşti, independentă de orice formă a societăŃii,
o necesitate naturală eternă, având menirea de a întreŃine circulaŃia organică dintre
om şi natură.” Aceeaşi idee la Lewis Solomon: “Pământul este punctul de plecare
al producŃiei. Dacă nu este cineva care să planteze, să strângă recolta, să scoată
cărbunii din pământ, să construiască sonde pentru extracŃia petrolului, capacitatea
acestor resurse de a fi factori de producŃie este aproape zero.”

63
De asemenea, munca are un caracter conştient, raŃional. Înaintea
desfăşurării muncii, omul îşi stabileşte scopul activităŃilor, mijloacele de
realizare a acestora, anticipează volumul, structura şi calitatea bunurilor ce
urmează a fi produse. Desfăşurarea acesteia implică un consum de forŃă de
muncă, adică de aptitudini fizice şi intelectuale, abilităŃi, experienŃa
necesară producŃiei de bunuri şi servicii utile.
ÎnŃeleasă ca factor de producŃie, munca îşi are premisa naturală în
populaŃie, la factorul demografic cu problemele şi structurile sale.
Raportată la activitatea economică şi privită ca forŃă de muncă, populaŃia
poate fi analizată cantitativ, calitativ şi structural.
I. Cantitativ, munca este legată, în primul rând, de existenŃa resurselor de
muncă în societate şi, în cadrul acestora, de numărul celor care muncesc efectiv.
În al doilea rând, se are în vedere durata muncii, respectiv numărul
personal al orelor de muncă, pe baza reglementărilor existente în societate etc.
II. Calitativ, forŃa de muncă reflectă pregătirea şi calificarea
purtătorilor acestui factor, societatea fiind direct interesată de creşterea
calităŃii muncii, acŃionând pentru aceasta în următoarele direcŃii: creşterea
nivelului general de educaŃie, asigurarea unui nivel ridicat de sănătate al
populaŃiei, promovarea unui sistem eficient de motivare a lucrătorilor,
asigurarea unei calităŃi ridicate pentru ceilalŃi factori de producŃie;
III. Structural, forŃa de muncă se exprimă prin categoriile
socioprofesionale existente, prin gradele de calificare, prin ramurile şi
sectoarele economice în care aceasta este ocupată.
B) Natura reprezintă ansamblul elementelor la care oamenii fac apel
pentru a produce, ele fiind adaptate nevoilor umane prin muncă.
Natura asigură substanŃa, condiŃiile materiale, cadrul de desfăşurare, ca şi
majoritatea energiei primare necesară oricărei activităŃi socio-economice.
Componenta esenŃială a naturii este pământul care, din punct de vedere
economic, include şi apa. Ca factor, de producŃie, pământul se caracterizează prin
următoarele trăsături specifice:
a) este locul de desfăşurare a oricărei activităŃi umane;
b) este un element de neînlocuit, energia, substanŃele oferite,
condiŃionând însăşi viaŃa;
c) este un element neprodus de om, dar care şi-a mărit randamentul şi
valoarea prin acŃiunea omului asupra solului (drenare, amenajare) acesta
devenind pământ – capital.
d) sursă de materii agrosilvice pentru industrie şi de produse
alimentare pentru om;
e) oferă elemente nutritive, substanŃă şi energie pentru toate fiinŃele vii;
f) ca suprafaŃă este limitat;

64
g) are o mare capacitate de regenerare şi de creştere a randamentului său
când mediul natural este protejat şi utilizat raŃional;
h) are o existenŃă materială sub formă de substanŃă şi/sau energie.
C) Capitalul este un factor derivat de producŃie. Termenul de capital
a fost introdus în limbajul de specialitate încă din secolele XI-XII, cu
sensurile de: fond, stoc de mărfuri, cheag pentru o afacere, bani aducători de
venituri (dobândă). În secolele XIII – XVI, această noŃiune a dobândit o
circulaŃie largă în documentele vremii, termenul îmbogăŃindu-şi înŃelesurile
şi mai mult. Capitalul începe să fie folosit şi cu sensul de bogăŃie, de averi
băneşti, valori, fonduri, patrimoniu etc.
Ca factor de producŃie, capitalul constă din ansamblul bunurilor
produse şi folosite pentru obŃinerea altor bunuri materiale şi servicii
destinate vânzării cu avantaj economic, cu profit.
Capitalul se caracterizează printr-o serie de particularităŃi: rezultă
din procesele de producŃie anterioare; se constituie din bunuri intermediare,
din bunuri mijloace de producŃie; în sfera sa se includ doar banii activi;
majoritatea elementelor sale sunt neregenerabile etc.
În prezent, are mai degrabă sensul de capital lucrativ, decât de capital
productiv, întrucât este utilizat pentru a aduce profit şi din alte domenii de
activitate. El are acum o structură tehnică şi materială foarte eterogenă.
După modul specific de participare la activitatea economică, după felul său
de consum şi de înlocuire a componentelor sale, capitalul se împarte în
capital fix şi capital circulant.
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului tehnic care
participă la mai multe procese economice, se consumă treptat, parte cu
parte, şi se înlocuieşte periodic atunci când este consumat integral sau
când este uzat moral.
Acesta se distinge prin caracterul limitat al destinaŃiilor sale
alternative. Rigiditatea în utilizarea sa este cu atât mai mare cu cât
echipamentele şi utilajele sunt mai specializate. De-a lungul folosirii sale în
activitatea economică, capitalul fix se depreciază datorită uzurii fizice şi a
uzurii morale a acestuia.
Uzura fizică reprezintă pierderea treptată a proprietăŃilor sale
tehnice şi economice de funcŃionare, ca urmare a folosirii în producŃie
şi/sau acŃiunii factorilor naturali.
Uzura morală (involuntară) constă în pierderea unei părŃi a
preŃului de achiziŃie a capitalului fix, a valorii lui, ca urmare a scoaterii
din funcŃiune înainte de termenul prevăzut în proiectul de fabricaŃie,
adică înainte de a se amortiza complet.
Această uzură se reflectă în deprecierea valorică a capitalului fix, care
se include în costul producŃiei şi se recuperează treptat, prin vânzarea
65
produselor create cu ajutorul lui. Amortizarea este procesul de recuperare a
preŃului de cumpărare a capitalului fix. Amortizarea se calculează atât în
valori absolute, cât şi relative.
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului tehnic care
participă la un singur proces de producŃie şi se consumă în întregime
într-un singur ciclu de producŃie.

6.2. Firma competitivă în economia contemporană


În afara factorilor de producŃie de bază, mai contribuie la desfăşurarea activităŃilor
economice – aşa cum s-a arătat mai sus – şi o altă categorie de factori, neofactorii de
producŃie, care au căpătat o importanŃă tot mai mare în economia actuală.
Astfel, în economia modernă de piaŃă, organizarea, desfăşurarea şi
dezvoltarea unei afaceri profitabile ar fi de neconceput fără contribuŃia
adusă de acest neofactor: comportamentul economic al
întreprinzătorului. Cu acelaşi sens, se mai folosesc termenii: antreprenor,
întreprinzător, abilitatea întreprinzătorului, spirit de întreprinzător. În
perioada actuală, mai importantă este însă analiza comparativă a
întreprinzătorului cu proprietarul, patronul, managerul, relaŃiile dintre
aceştia devenind tot mai complexe.
Întreprinzătorul – ca factor de producŃie – este o persoană fizică sau
juridică care îşi asumă riscul de a organiza, desfăşura şi dezvolta o afacere,
o activitate profitabilă.
În societăŃile corporatiste, capitalul ete format din mii şi zeci de mii de
acŃiuni, aflate în mâinile unui număr mare de proprietari – acŃionari. AcŃionarii
pot avea, în raport cu întreprinderea, postura de salariaŃi, de manageri, de
întreprinzători, ei putând să rămână şi numai acŃionari.
Proprietarii acŃionari consideră că întreprinderea la care participă cu capital
trebuie să obŃină profituri cât mai mari, din care să li se repartizeze dividende.
SalariaŃii şi sindicatele care le apără interesele cer salarii bune,
crearea condiŃiilor de creştere continuă a calificării, precum şi o protecŃie
socială în situaŃii speciale.
Managerii salariaŃi văd în unitatea economică la care sunt angajaŃi,
pe lângă sursa unor venituri sigure, şi cadrul de manifestare a
profesionalismului şi competenŃelor lor.
ClienŃii întreprinderilor aşteaptă bunuri în cantitate şi de calitate
corespunzătoare, ameliorarea continuă a acestora, asumarea răspunderii
fiecărui întreprinzător pentru protecŃia consumatorilor.
MunicipalităŃile, comunele consideră că întreprinderile de pe raza lor
de acŃiune trebuie să asigure locuri de muncă, să protejeze mediul ambiant,
să susŃină acŃiunile sociale.

66
Guvernele văd în unităŃile economice locuri de muncă, factori de
antrenare ai dezvoltării economice, buni platnici ai impozitelor, susŃinători
ai veniturilor bugetare.
Rezultă deci că orice întreprinzător trebuie să respecte legile şi să Ńină
seama de regulile stabilite de partenerii săi pentru a asigura o bună
funcŃionalitate a întreprinderii.

6.3. Modelul tehnic de producŃie după aderarea României la


Uniunea Europeană
După 1989 în România s-a trecut la un sistem economic, cel bazat pe
regulile pieŃei, înlăturându-se treptat sistemul centralizat.
Principalele măsuri luate pentru trecerea la noul sistem economic au vizat
atât microeconomia cât şi macroeconomia şi au fost legate de înfăptuirea reformei,
proces prin care se urmărea înlocuirea vechiului mecanism economic şi a
consecinŃelor sale negative (monopolul proprietăŃii publice, ineficienŃa economică,
risipa de resurse materiale şi umane, lichidarea dezechilibrelor macroeconomice).
În acest scop au avut loc o serie de procese de importanŃă majoră printre care:
- privatizarea, care a eliminat treptat proprietatea de stat şi a creat un
pluralism al formelor de proprietate, în care cea privată a devenit majoritară;
- liberalizarea economică, în principal a preŃurilor, a comerŃului
exterior şi a afacerilor, care – alături de privatizare – au dus la creşterea
iniŃiativei particulare;
- adoptarea unei legislaŃii care să creeze cadrul concurenŃial specific
economiei de piaŃă.
Din păcate, multe din măsurile vizate au fost luate cu mare întârziere,
iar altele fără o pregătire adecvată. ConsecinŃa: criza economică s-a adâncit,
mărind şi mai mult decalajele faŃă de Ńările dezvoltate. Au fost afectate în
special ramurile de bază – industria şi agricultura – dar şi mediul ambiant şi
nivelul de viaŃă al locuitorilor. Această situaŃie nu a fost eliminată nici în
prezent, România neatingând indicatorii economici de bază din 1989.
Toate acestea au creat condiŃii grele de aderare a României şi de
integrare economică în U.E.
La nivel microeconomic, o radiografie a situaŃiei unităŃilor economice
româneşti scoate în evidenŃă o serie de neajunsuri atât în plan material (maşini,
utilaje şi tehnologii neperformante, depăşite de realizările din Ńările dezvoltate)
cât şi al managementului (lipsa investiŃiilor, utilizarea profiturilor în alte scopuri
decât cele productive ca: vile, excursii în locuri exotice, corupŃie etc.) dar şi al
mentalităŃii (obŃinerea de profituri mari fără acoperire calitativă a bunurilor şi
serviciilor, utilizarea muncii la negru, neplata impozitelor etc.).

67
De consecinŃe negative au avut parte toate ramurile economiei, scăderi
serioase au fost înregistrate în ramurile de bază: industria şi agricultura, cele
care aveau o pondere importantă în crearea de bunuri, utilizarea resurselor
de muncă şi în structura Produsului Intern Brut. De asemenea, scăderea
activităŃii economice s-a răsfrânt şi în plan social prin creşterea şomajului,
declasarea şi descalificarea forŃei de muncă, reducerea nivelului de trai,
emigrarea acestor resurse umane în alte Ńări etc.
Astfel, industria care ocupa înainte de 1989, împreună cu construcŃiile, peste
55% din populaŃia angajată şi ponderea ceea mai mare din PIB nu s-a refăcut nici în
prezent. Unele ramuri industriale ca utilajul petrolier, tractoarele, industria uşoară
aveau o pondere importantă în exportul României.
Chiar şi după încheierea procesului de aderare, cea mai grea problemă pe
parcursul procesului de integrare o reprezintă pentru Ńara noastră – aşa cum se
subliniază în documentaŃia U.E. – retehnologizarea şi modernizarea unor sectoare
şi ramuri industriale, aşa încât să se ridice la nivelul standardelor europene.
Decizia succesivelor guverne ale României, incapabile de a îndeplini aceste
cerinŃe, a fost de a închide şi lichida un număr foarte mare de unităŃi industriale,
dezechilibrând astfel sistemul economic al Ńării.
ConsecinŃe grave a avut privatizarea în agricultură unde producŃiile au
scăzut, îndeosebi cele destinate pieŃei, în special distrugerii sistemelor de irigaŃii,
a lipsei de mijloace tehnice şi a îmbătrânirii forŃei de muncă, dar şi dimensiunilor
reduse ale fermelor, care nu pot face faŃă concurenŃei pe plan extern.
Sintetizând cele de mai sus, în momentul aderării, economia rurală
românească se confrunta cu 3 probleme majore, care reflectau decalajele
faŃă de Ńările din Vest:
- spaŃiul rural dominat de agricultură, cu o infrastructură (de transport,
comunicaŃii, socială şi comercială) deficitară;
- tehnologiile, în cea mai mare parte depăşite, cu implicaŃii negative
asupra performanŃelor tehnice şi economice;
- veniturile foarte mici obŃinute de fermierii români cu consecinŃe
negative atât asupra modernizării activităŃii cât şi a nivelului lor de trai.
Pentru lichidarea treptată a acestor probleme, prin Politica Agrară
Comună s-au prevăzut fonduri însemnate pentru România, care însă nu au
fost absorbite în totalitate din vina guvernelor Ńării noastre (4 miliarde euro
în perioada 2007-2009 plus 800 milioane din fondurile structurale).
Astfel de consecinŃe s-au manifestat şi în alte ramuri: transporturi,
construcŃii civile şi industriale, cercetarea ştiinŃifică, comerŃul exterior, iar
comerŃul interior se menŃine prin vânzarea produselor de import.
Pentru redresarea activităŃii, la începutul anului 2000, la insistenŃele
Comisiei Europene s-a constituit o comisie de experŃi pentru elaborarea unei
strategii de dezvoltare economică a României pe termen mediu. Documentul
68
elaborat în acel an şi prezentat la Bruxelles la 20 martie 2000 preciza că
„obiectivul fundamental...îl constituie crearea unei economii de piaŃă
funcŃionale, compatibilă cu principiile, normele, mecanismele, instituŃiile şi
politicile U.E....prin depăşirea stării de economie slab structurată
instituŃional, articularea funcŃională a noilor mecanisme, promovarea de
politici clare şi coerente, care să reorienteze energiile societăŃii spre
obiectivele autentice ale prosperităŃii personale şi generale”.

6.4. Combinarea factorilor de producŃie


În economia de piaŃă, funcŃia principală a întreprinzătorului constă în
combinarea şi substituirea eficientă a factorilor de producŃie.
Combinarea factorilor de producŃie este operaŃiunea tehnico-
economică de unire a acestora în vederea obŃinerii de bunuri economice în
condiŃii de eficienŃă maximă.
Aspectul tehnic al combinării necesită atragerea factorilor de
producŃie unor corelaŃii cantitative, calitative şi structurale. Aceste corelaŃii
se desemnează prin funcŃia de producŃie care exprimă legătura obiectivă
dintre intrările într-un proces de producŃie (factorii de producŃie) şi ieşirile
din acesta (producŃia realizată). Este o manifestrae firească a caracteristicilor
factorilor de producŃie: divizibilitatea şi adaptabilitatea.
Divizibilitatea unui factor de producŃie semnifică proprietatea
acestuia de a fi împărŃit în subunităŃi omogene, fără a afecta calitatea
factorului respectiv.
Adaptabilitatea unui factor de producŃie constă în proprietatea
acestuia de a se asocia cu un număr de unităŃi dintr-un alt factor. Se
realizează cel mai greu în cazul factorului de producŃie pământ.
Aspectul economic al combinării porneşte de la necesitatea unirii
factorilor de producŃie în condiŃiile minimizării costurilor. În acest caz, se au
în vedere alte două proprietăŃi ale factorilor de producŃie:
complementaritatea şi substituiŃia.
Complementaritatea se referă la asocierea unei anumite cantităŃi
dintr-un factor cu o cantitate determinată dintr-un alt factor.
SubstituŃia factorilor de producŃie presupune înlocuirea unei cantităŃi
dintr-un factor de producŃie printr-o cantitate dată dintr-un alt factor de producŃie,
în condiŃiile menŃinerii cel puŃin a aceluiaşi nivel al producŃiei.
Procesul substituŃiei poate avea loc între muncă şi capital, natură şi
capital, sau între diferite componente ale aceluiaşi factor de producŃie şi se
detrmină cu ajutorul ratei marginale de substituŃie.

69
Rata marginală de substituŃie (Rms) evidenŃiază numărul de
unităŃi din factorul de producŃie y, care poate înlocui o unitate din
factorul x, în condiŃiile obŃinerii aceluiaşi volum de producŃie.
Măsura în care poate fi menŃinută producŃia când un factor este
înlocuit cu altul este evidenŃiată de elasticitatea substituirii. Ea exprimă
creşterea sau descreşterea utilizării unui factor în comparaŃie cu altul.
Elasticitatea substituirii este pozitivă pentru toate combinaŃiile normale ale
factorilor de producŃie. Ea variază de la zero la infinit, în funcŃie de uşurinŃa
cu care unul din factori îl poate înlocui pe altul, producŃia rămânând aceeaşi.
SubstituŃia imperfectă constă în folosirea mai multor resurse din cele
abundente pentru a înlocui resursa deficitară, respectiv, are loc creşterea progresivă
a volumului dintr-o resursă abundentă pentru a substitui o unitate din resursa rară.
SubstituŃia perfectă arată că volumul factorilor suplimentari necesari
compensării reducerii cu o unitate a altui factor rămâne constant.
Factorul timp are un rol foarte important în modul de manifestare al
comportamentului producătorului. pe termen scurt, adică în timpul istoric al
aceloraşi factori de producŃie, deciziile producătorului se iau pe baza
costurilor şi a modificării lor în raport de cererea pentru un anume bun şi de
oferta acestuia; în acest caz, esenŃială este cantitatea produsă şi oferită. pe
termen lung, producătorul Ńine seama de progresul factorilor de producŃie, el
căutând maximizarea profitului, mai ales, pe baza sporirii productivităŃii
folosirii factorilor de producŃie.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1.Criteriile împărŃirii capitalului in fix si circulant sunt:
a) forma materială
b) modul în care îşi transmite valoarea asupra
bunurilor produse
c) modul în care îşi transmite valoarea asupra
bunurilor produse şi se înlocuieşte
2.În capitalul fix al unei firme industriale nu intra:
a) clădirile secŃiilor de producŃie
b) maşinile si utilajele
c) suprafaŃa de teren pe care se găseşte firma
3. Factorii de producŃie:
a) se referă la bani
b) constituie o parte a resurselor
c) se identifică cu resursele

70
4. Pământul ca factor de producŃie este:
a) limitat;
b) regenerabil;
c) bine să fie utilizat extensiv;
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Costul variabil se modifică întotdeauna în acelaşi sens cu variaŃia
producŃiei.
b) Dacă firma nu produce atunci costul fix şi costul variabil sunt egale.
c) Orice producător urmareşte sa utilizeze acea combinare a factorilor
de producŃie care să îi minimizeze costul.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) DeterminaŃi costul de producŃie la firma X.
b) Munca – factor de producŃie activ şi determinant.
c) Firma X în economia contemporană.
7. Capitalul fix al unei întreprinderi este de 200 mil. u. m. Dacă
ponderea capitalului circulant în totalul capitalului este de 25%, sa se
determine mărimea absolută a acestuia.
8. Capitalul total al unei întreprinderi este de 84 mil. u. m. Capital
circulant reprezintă 20% din capitalul fix, să se determine capitalul circulant
al întreprinderii.
9. ComentaŃi textul următor:
„Apropierea vânzătorilor de cumpăratori este realizată în modalităŃi ce
variază de la un produs la altul, de la o Ńară la alta, chiar de la o regiune la
alta. […] Pe scurt, tehnica de producŃieşi natura producŃiei au o influenŃă
directă asupra formei pieŃei. TradiŃiile naŃionale sau regionale joacă, de
asemenea, rolul lor. PiaŃa este, de fapt, o instituŃie socială şi organizarea sa
este legată de celelalte instituŃii, mentalităŃi şi comportamente ale fiecărui
popor.” (Michel Didier – Economia: regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1998, pag. 67 - 68 )
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din următoarea
afirmaŃie: Rezultă deci că resursele sunt considerate ......... economici potenŃiali,
iar factorii de ...... sunt resurse în acŃiune; folosirea efectivă a resurselor
economice determină transformarea lor din elemente potenŃiale ale activităŃilor
economice în elemente nemijlocite ale acestora – adică în .............. .
Răspunsuri: 1) c; 2) c; 3) b; 4) a, b; 5) a Adevărat; 5) b Fals; 5) c
Adevărat; 7) 67 mil.; 8) 14 mil.

71
LecŃia 7. Costul de producŃie. PreŃul
7.1 Costul de producŃie. ConŃinut. Tipologie
7.2 Minimizarea costului
7.3 PreŃul. Concept. Forme

7.1. Costul. ConŃinut. Tipologie


Bunurile economice se obŃin şi se consumă în scopul satisfacerii
nevoilor directe ale oamenilor şi nevoilor indirecte ale producŃiei. Ele
antrenează un anumit cost şi, implicit un preŃ.
În economia de piaŃă concurenŃială, funcŃia principală a întreprinzătorului
constă în utilizarea raŃională a factorilor de producŃie, pentru a obŃine un efect util
cât mai mare dintr-o unitate de resursă consumată.
În decursul timpului, marii economişti au acordat o atenŃie deosebită costului,
fiind preocupaŃi mai ales de elucidarea conŃinutului economic al acestuia.
David Ricardo a privit problematica mai mult în dinamică,
considerând că “preŃul mărfii este reglementat de creşterea sau scăderea
costului de producŃie.”
J.B. Say a demonstrat că la baza costului se află cheltuielile
ocazionate de combinarea, substituirea şi folosirea factorilor de producŃie,
costul fiind “o recompensă a serviciilor factorilor de producŃie.”
În prezent, există, circulă şi se confruntă mai toate punctele de vedere
formulate în diferite perioade istorice, deoarece resursele sunt limitate, rare,
costisitoare şi greu de procurat, influenŃând deciziile de producŃie.
ProducŃia antrenează eforturi multiple concretizate în consumul de
factori de producŃie şi în renunŃările ce trebuie realizate datorită restricŃiilor
care înrăutăŃesc posibilităŃile agenŃilor economici.
Costul de producŃie reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi/sau
care urmează să fie făcute, toate în expresie bănească, de către o întreprindere
pentru producerea şi desfacerea bunurilor materiale şi serviciilor.
Din definiŃie rezultă următoarele trăsături specifice costului:
a) reflectă unitatea dintre conŃinutul consumului de factori şi expresia sa
bănească, fără o asemenea unitate nu poate fi vorba de cost;
b) aduce la acelaşi numitor toate consumurile de factori, prin acestea, eforturile
făcute pentru producerea şi desfacerea bunurilor devin măsurabile şi comparabile;
c) include toate cheltuielile făcute pentru susŃinerea ofertei (atât pe cele de
producŃie, de fabricaŃie, cât şi pe cele de desfacere);
d) se regăseşte în preŃul de vânzare al bunului fiind o componentă a acestuia.

72
De regulă, mărimea costului se calculează: pe unitatea de produs
(unitar, mediu); pe o masă de producŃie eterogenă, a unei întreprinderi într-
un orizont de timp (an, trimestru).
Oricare ar fi raportarea lui (produs, producŃie omogenă, producŃie
eterogenă a întreprinderii), nivelul costului diferă de la un produs la altul, de
la un producător la altul, de la o perioadă la alta.
Clasificarea care interesează cel mai mult pe întreprinzător, pentru
fundamentarea ofertei pe termen scurt, este cea care împarte costurile în
global, mediu şi marginal.
I. Costul global desemnează toate cheltuielile ocazionate de
fabricarea unui volum dat al producŃiei şi de desfacerea acesteia. El poate fi
fix, variabil şi total.
a) Costul fix global reprezintă acea parte a costului care, pe termen scurt,
rămâne relativ constant, indiferent de modificarea volumului producŃiei.
b) Costul variabil global reprezintă acea parte a costului care variază
pozitiv cu producŃia, crescând pe măsură ce se produce mai mult, şi scăzând
pe măsură ce se produce mai puŃin.
c) Costul total global constă din însumarea costurilor fixe şi a celor
variabile. Rezultă că, pe termen scurt, modificarea costurilor totale globale
este rezultatul exclusiv al schimbărilorsurvenite în costurile variabile.
II. Costul total mediu (unitar) se obŃine prin împărŃirea costului global la
producŃia omogenă obŃinută. Acesta este fix, variabil şi total.
a) Costul fix mediu se calculează prin raportarea costului fix global la producŃia
obŃinută şi este variabil în raport cu cantitatea produsă.
b) Costul variabil mediu se calculează ca raport între costul variabil global
şi producŃia fizică obŃinută şi exprimă costul variabil pe bun, produs sau serviciu.
c) Costul total mediu se calculează prin însumarea celor două.
III. Costul marginal (cmg) reprezintă sporul de cheltuieli totale (∆ Ctg)
antrenat de obŃinerea unei unităŃi suplimentare de produs şi/sau de serviciu (∆Q).
Cmg = ∆ Ctg/∆Q = Ctg1 – Ctg0/Q1 – Q0, unde Ctg1 – cheltuieli
totale în perioada curentă, Ctg0 – cheltuieli totale în perioada de bază, Q1 –
producŃia în perioada curentă, Q0 – producŃia în perioada de bază.
Modificarea cantităŃii produse generează efecte funcŃionale asupra costului
unitar şi asupra cererii globale. Ele sunt cunoscute sub denumirea de funcŃie cost,
care este o formă specifică a funcŃiei de producŃie, respectiv inversul ei.
Dacă funcŃia de producŃie se prezintă sub forma Q = f(x), funcŃia cost
apare ca: x = f (Q):
Generic, funcŃia cost se prezintă astfel: C = f(Q).
DependenŃa funcŃională a costurilor faŃă de producŃie se exprimă în mod
diferenŃiat pe perioadă scurtă de timp şi pe perioadă îndelungată de timp.

73
Pentru cost, termenul scurt înseamnă intervalul în care un producător poate
mări producŃia numai în limita capacităŃilor de producŃie existente.
Perioada lungă reprezintă timpul în care sunt posibile modificări în scara
producŃiei pe baza unui “mod tehnologic de capital intensiv” (multe maşini şi
puŃini muncitori) şi/sau a unui “mod tehnologic de muncă extensiv” (mulŃi
muncitori şi puŃine maşini). Pe termen lung, evoluŃia costurilor este determinată
de economiile de scară, de concentrarea producŃiei.
TendinŃa logică a funcŃiei respective se explică în principal prin
efectele diferite pe care le au anumite elemente ale costului (fixe, variabile,
directe, indirecte) asupra dinamicii generale a costului. Astfel, în timp ce
costurile fixe rămân neutre faŃă de evoluŃia producŃiei, cele variabile, faŃă de
o asemenea evoluŃie, se modifică.

7.2 Minimizarea costului


Orice firmă care caută să-şi maximizeze profiturile pe termen lung trebuie să
aleagă metoda cea mai eficientă din punct de vedere economic, adică metoda ce
produce rezultatele sale de producŃie la cele mai mici costuri posibile. Această
ipoteză a maximizării profitului se numeşte minimizarea costului. Din multitudinea
de alternative, firma care urmăreşte maximizarea profitului va alege modul cel mai
puŃin costisitor de a produce, indiferent ce producŃie specifică alege.
Dacă are posibilitatea de a substitui un factor cu altul, pentru a menŃine
producŃia constantă, reducând costurile totale, firma va utiliza cea mai puŃin
costisitoare combinaŃie de factori. De exemplu, dacă o unitate monetară cheltuită
suplimentar pe muncă aduce un rezultat mai mare decât o unitate monetară
cheltuită suplimentar pentru alt factor la obŃinerea unui anume rezultat, firma poate
reduce costurile, cheltuind mai puŃin pe capital şi mai mult pe muncă.
Necesitatea minimizării costului rezultă deci din necesitatea creşterii
profitului dar este şi o soluŃie pentru creşterea vânzărilor în perioade
nefavorabile ofertei. Astfel, pentru creşterea vânzărilor pot fi reduse preŃurile,
fără a afecta substanŃial profitul, dacă în prealabil firma a redus costurile. În caz
contrar, dacă preŃurile pieŃei sunt în scădere pe o perioadă lungă de timp firm nu
va mai obŃine profit şi mai mult nu-şi mai poate recupera cheltuielile de
producŃie, ajungând la faliment.
Falimentul este situaŃia economică dificilă a unei firme, aflată în
imposibilitatea de a-şi onora datoriile faŃă de creditori şi a-şi putea
continua activitatea normală, conformă cu scopul pentru care a fost
înfiinŃată; este instituŃia prin care sunt eliminaŃi de pe piaŃă agenŃii
economici necompetitivi.
Legea falimentului prevede condiŃiile în care se decide falimentul,
orgnele de stat cu atribuŃii în domeniu, consecinŃele pentru firmă şi creditri etc.

74
În activitatea practică pentru reducerea (minimizarea) costului sunt
utilizate următoarele căi:
• reducerea cheltuielilor materiale pe unitatea de produs (cu materii
prime, energie, alte materiale, prin reproiectare etc);
• reducerea cheltuielilor de personal (variabile) pe unitatea de produs , în
deosebi prin creşterea productivităŃii muncii;
• reducerea cotei de amortizare prin sporirea producŃiei şi repartizarea
acestei cheltuieli la o producŃie mai mare;
• reducerea cheltuielilor adminstrativ – gospodăreşti
Pentru a alege corect una din aceste căi este necesară cunoaşterea
structurii, adică a pondrii diverselor cheltuieli în costul total (de regulă se
încearcă reducerea acelor chetuieli care au ponderea mai mare).

7.3 PreŃul. Concept. Forme


În economia de piaŃă concurenŃial – funcŃională, un rol major în
stimularea agenŃilor economici îl are preŃul, ca expresie a legilor
generale ale cererii şi ofertei. PreŃul şi teoria preŃului ocupă un loc
central în ştiinŃa economică, reprezentând un concept fundamental al
acesteia. PreŃul a fost considerat dintotdeauna o mărime relativă, ca
ceva care se măsoară prin altceva.
Vânzătorii şi cumpărătorii negociază sistematic fie în mod direct sau
fizic, fie în mod virtual cu ajutorul mecanismului preŃurilor.
Dintr-o astfel de perspectivă, preŃul reprezintă raportul dintre două
cantităŃi de bunuri economice propuse la schimb, cantitatea dintr-un bun
care trebuie să fie dată în schimbul unei unităŃi dintr-un alt bun, considerat
etalon (element de referinŃă).
În concepŃia actuală, preŃul reprezintă cantitatea de monedă pe
care cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului
(vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta îl oferă pe piaŃă.
PreŃul serviciilor se numeşte tarif.
Indiferent de optica din care este privit, preŃul măsoară ceva. La
întrebarea „ce măsoară preŃul ?”, principalele şcoli economice au dat
explicaŃii diferite, cunoscute ca teorii ale preŃului. Diversele răspunsuri pot
fi grupate în trei mari categorii de teorii: teoria clasică a preŃului, teoria
neoclasică a preŃului, teoria mixtă a preŃului.
În teoria clasică a preŃului (teoria obiectivă a preŃului), acesta are
substanŃă în valoarea economică a bunurilor supuse tranzacŃiilor, valoare
determinată de consumul de factori de producŃie şi de remuneraŃiile
revendicate de către posesorii acestora, preŃul exprimând în principal

75
condiŃiile de producŃie a mărfii, modul în care ea se obŃine prin combinarea
şi substituirea factorilor de producŃie de către producător.
În această concepŃie, preŃul este expresia în bani a valorii mărfii şi
oscilează în jurul acesteia în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă.
Şcoala neoliberală a fundamentat teoria subiectivă (neoclasică) a preŃului.
AdepŃii acestei teorii consideră preŃul ca fiind determinat de utilitatea marginală a
bunului, precum şi de raritatea acestuia, existând o relaŃie de directă
proporŃionalitate între acestea şi preŃ. PreŃul este determinat de condiŃiile pieŃei, de
modul în care se manifestă şi sunt percepute utilitatea marginală şi raritatea
bunului, cumpărătorul având un rol decisiv în formarea şi evoluŃia preŃului.
ImportanŃa preŃului în ştiinŃa economică, precum şi în activitatea
practică, capacitatea sa de a influenŃa deciziile şi acŃiunile agenŃilor
economici se realizează prin funcŃiile sale.
Principalele funcŃii ale preŃului sunt2:
• funcŃia de calcul (de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor
desfăşurate de agenŃii economici). Forma de măsurare economică se
realizează prin mijlocirea preŃului (măsurarea cheltuielilor de producŃie se
face prin intermediul costului de producŃie, iar dimensionarea rezultatelor
prin intermediul preŃului de vânzare);
• funcŃia de stimulare a producătorilor. PreŃul este principalul
instrument prin care îşi recuperează cheltuielile, îşi asigură profitul şi
creează premisele pentru continuarea activităŃii economice, constituind
totodată cel mai autentic sistem de informaŃii pentru alocarea şi realocarea
resurselor economice pe domenii de activitate;
• funcŃia informaŃională. PreŃul informează producătorii asupra gradului de
tensiune dintre nevoi şi resurse, îi ajută să dea răspunsuri pertinente la problema
fundamentală a oricărei economii (ce şi cât să se producă?, cum să se producă?, pentru
cine să se producă?), precum şi consumatorii cu privire la achiziŃionarea de bunuri
şi/sau servicii de pe diverse pieŃe;
• funcŃia de măsurare a puterii de cumpărare a veniturilor nominale.
Bunurile şi/sau serviciile achiziŃionate de populaŃie depind atât de veniturile
nominale, cât şi de nivelul preŃurilor acestora. Veniturile reale se află în
raport invers proporŃional cu preŃurile bunurilor şi cu tarifele serviciilor;
• funcŃia de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii
de agenŃi, ramuri şi sectoare de activitate. AgenŃii economici (ramurile şi sectoarele
de activitate) ale căror preŃuri relative scad, înregistrează pierderi, iar cele ale căror
preŃuri relative cresc, înregistrează venituri suplimentare. Acest fenomen este
cunoscut în literatura economică sub denumirea de „foarfeca preŃurilor”.
2
Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie. Manual universitar, Ed.
ASE, Bucureşti, 2006, p. 219.

76
Cu titlu de exemplu, se poate menŃiona faptul că în ultimul timp preŃurile relative
ale produselor industriale au crescut, iar cele ale produselor agricole au scăzut.
Permanentele modificări de preŃuri în ritmuri inegale şi cu sensuri diferite de mişcare
conduc şi la redistribuirea veniturilor populaŃiei dinspre ramurile care nu reuşesc să
obŃină preŃuri peste media creşterii lor spre cele în care se practică asemenea preŃuri.
Formarea preŃului are loc sub influenŃa unei multitudini de factori,
grupaŃi în factori interni şi factori externi.
Grupa factorilor interni de formare a preŃului se referă la acele procese
care sunt specifice mecanismului pieŃei concurenŃiale:
a) dinspre cererea consumatorilor, sunt:
- utilitatea atribuită bunurilor de către cumpărător;
- capacitatea de plată a populaŃiei consumatoare;
- nevoile consumatorilor şi structurile cererii.
b) dinspre oferta producătorilor sunt:
- nivelul costurilor unitare;
- abilitatea întreprinzătorului;
- posibilitatea producătorilor de a se raporta la nevoile consumatorilor;
- preŃul bunurilor pe alte pieŃe.
c) care acŃionează pe ansamblul pieŃei sunt:
- jocul liber al cererii şi ofertei;
- presiunea celor două forŃe ale pieŃei;
- factorii monetari.
Pe lângă factorii interni, există şi factori externi ai formării preŃului, cum sunt:
- intervenŃia indirectă guvernamentală (în planul cererii şi ofertei);
- măsurile specifice adoptate de stat pe diferite pieŃe pentru
menŃinerea unor echilibre economico–sociale;
- comportamentul monopolurilor.
Pe baza influenŃei preponderente a uneia sau alteia dintre grupele de
factori prezentate, s-au conturat mai multe tipuri de preŃuri:
PreŃurile libere (modele teoretice) sunt acelea care se formează şi
evoluează în condiŃiile pieŃei concurenŃiale, în care nici una dintre forŃele pieŃei nu
este suficient de puternică pentru a putea influenŃa sau decide în mod unilateral
nivelul şi dinamica preŃului. Este situaŃia ideală care se întâlneşte în modelul pieŃei
cu concurenŃă pură şi perfectă şi spre care se tinde în economiile reale.
PreŃurile administrate (modele teoretice) sunt considerate acele preŃuri
care se formează şi se modifică mai ales sub influenŃa statului şi/sau a firmelor cu o
poziŃie dominantă (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri, oligopsonuri).
PreŃurile mixte sunt acelea care sunt formate pe baza acŃiunii conjugate a
factorilor arătaŃi anterior (endogeni şi exogeni pieŃei), fiind cele care există în
statele cu economie concurenŃială funcŃională, decurgând din intersectarea celor
două tipuri extreme de preŃuri (libere şi administrate).
77
Formarea liberă a preŃului este o condiŃie fundamentală a funcŃionării
mecanismului economiei de piaŃă, dar acest mecanism real presupune implicarea
statului, el fiind prezent (mai mult sau mai puŃin) în toate Ńările, indiferent de natura
sistemului economic existent sau de nivelul dezvoltării economico-sociale. Pentru a-
şi îndeplini menirea de garant al bunei funcŃionări a economiei, mai ales în condiŃii
de criză, puterea publică trebuie să exercite rolul de arbitru. ImparŃialitatea acesteia
trebuie să se manifeste în sensul adoptării celor mai bune legi şi vegherii ca acestea să
fie respectate de toŃi actorii economici. În cazul în care pe piaŃă se manifestă
dezechilibre temporare, statul trebuie să intervină pentru reducerea sau chiar
eliminarea acestora, dacă este posibil. Statul poate ajuta producătorii prin subvenŃii,
cumpărarea de produse şi stocarea lor, contingentarea unor produse, acordarea unor
facilităŃi la export, practicarea unor politici selective în domeniul fiscal etc.
În general, modalităŃile de intervenŃie a statului în economie în
domeniul preŃurilor pot fi grupate în intervenŃie indirectă şi intervenŃie
directă. În cazul intervenŃiei indirecte, statul poate acŃiona asupra cererii
sau a ofertei (sau a ambelor). În cazul intervenŃiei directe, statul poate folosi
mecanismul preŃurilor minime sau maxime. PreŃurile minime se folosesc, de
regulă, pentru protejarea producătorilor, iar preŃurile maxime, pentru
protejarea cumpărătorilor.
IntervenŃia statului în domeniul preŃurilor este influenŃată în mare
proporŃie şi de doctrina politică a guvernanŃilor. Pe fondul înclinaŃiei spre
liberalizare, de reglementare, integrare europeană sau globalizare, este
necesară o atenŃie specială pentru optimizarea ştiinŃifică şi realistă a rolului
statului în acest domeniu.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit noi:
1.Care din enunŃurile următoare definesc costurile fixe:
a) depind de volumul producŃiei;
b) nu se modifică în funcŃie de volumul producŃiei;
c) sunt dependente de evoluŃia preŃurilor cu care sunt cumpăraŃi
factorii de producŃie;
2.PrecizaŃi care din elementele de mai jos intră în componenŃa
costurilor variabile:
a) cheltuielile cu materia primă;
b) cheltuielile cu salariile personalului tehnico-administrativ;
c) cheltuielile cu salariile directe ale personalului productiv;
3.Care din enumerările de mai jos reprezintă căi de reducere a costurilor?

78
a) reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs prin creşterea
mai rapidă a salariilor faŃă de creşterea productivităŃii muncii.
b) reducerea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti;
c) eliminarea cheltuielilor de prevenire a poluării şi de dezvoltare a
unor tehnologii nepoluante;
4. PrecizaŃi care din elementele de mai jos fac parte din categoria
costurilor fixe:
a) salariile personalului direct productiv;
b) salariile personalului administrativ şi de conducere;
c) cheltuielile materiale.
5.Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Între costul de producŃie şi preŃ există o legătură directă.
b) Costul fix se modifică în acelaşi sens cu volumul producŃiei.
c) Costul mediu fix şi costul mediu variabil alcătuiesc costul mediu
total.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) Costul de producŃie la firma X
b) ImportanŃa costului de producŃie în economia de piaŃă
c) RelaŃia cost de producŃie – preŃ în contemporaneitate
7. Un agent economic produce 100 tone din produsul “x”. Pentru
fabricarea acestei producŃii el face următoarele cheltuieli: materii prime – 80
mil. lei, combustibil şi energie pentru fabricaŃie – 70 mil. lei, salarii directe
– 90 mil. lei, chirii – 20 mil. lei, amortizarea capitalului fix – 30 mil. lei,
salariile personalului administrativ – 70 mil. lei. Să se calculeze:
- costurile fixe ale întregii producŃii şi pe unitatea de produs;
- costurile variabile ale întregii producŃii şi pe unitatea de produs;
8.În t0 costul fix global reprezintă 40% din costul total global, iar
producŃia era de 120 buc. În t1, producŃia se dublează, iar costul variabil
global sporeşte cu 15% faŃă de t0. Ştiind că în t0 costul fix global era de 4
milioane lei, să se determine costul marginal.
9.ComentaŃi textul următor:
„Pentru producerea unui bun economic, în condiŃiile unor resurse date,
costul poate să fie, în expresie directă, un cost de producŃie (ca totalitate a
cheltuielilor ocazionate de producerea bunului economic respectiv), iar, în
expresie indirectă, un cost al oportunităŃii – determinat prin cantitatea la care se
renunŃă dintr-un anumit bun, în favoarea producerii bunului respectiv.”
(Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – Teorie economică generală.
Microeconomie, vol. I, EdiŃia a doua, Editura ASE, Bucureşti, 2007, pag. 230).
10.AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit (te) în spaŃiile libere din următoarea
afirmaŃie: Dacă are posibilitatea de a substitui un factor cu altul, pentru a menŃine
79
producŃia .........., reducând costurile totale, firma va utiliza ........... costisitoare
combinaŃie de factori. De exemplu, dacă o unitate monetară cheltuită suplimentar
pe muncă aduce un rezultat mai mare decât o unitate monetară cheltuită
suplimentar pentru alt factor la obŃinerea unui anume rezultat, firma poate .........
costurile, cheltuind mai puŃin pe capital şi mai mult pe muncă.

Răspunsuri: 1) b; 2) a, c; 3) b; 4) b; 5) a Adevărat; 5) b Fals; 5) c


Adevărat; 7) 120 mil. lei, 1,2 mil. lei, 240 mil. lei, 2,4 mil. lei; 8) 7500

LecŃia 8. Randamentul factorilor de producŃie


8.1 ConŃinutul randamentului (productivităŃii) factorilor de producŃie
8.2 Legea randamentelor de scară
8.3 Indicatori de apreciere a rezultatelor la nivel microeconomic

8.1. ConŃinutul randamentului (productivităŃii) factorilor de


producŃie. Forme de randament
Randamentul reprezintă forma eficienŃei economice care reflectă
relaŃia între factorii de producŃie utilizaŃi şi volumul rezultatelor obŃinute.
Aceasta exprimă capacitatea unui factor de producŃie de a contribui la
procesul de obŃinere a bunurilor economice.
În acŃiunea complexă a combinării factorilor de producŃie are loc
consumarea acestora, obŃinându-se bunuri economice sub formă materială,
servicii sau informaŃii. Întreprinzătorul raŃional va compara permanent
rezultatele dobândite cu factorii de producŃie utilizaŃi pentru a desprinde
concluzii veridice asupra randamentelor factorilor respectivi.
Randamentul înseamnă capacitatea unui factor de producŃie sau a
tuturor de a crea un efect util într-o unitate de timp dată. Acesta se
apreciază cu indicatori corespunzători de productivitate sau randament.
Orice întreprindere dispune de resurse limitate, fapt ce se repercutează
direct în activitatea sa, limitând, în mod inevitabil, cantităŃile de factori de
producŃie pe care le foloseşte. Pentru ca întreprinzătorul să câştige mai mult
trebuie, de regulă, să mărească volumul bunurilor economice produse şi
vândute. Dar, pentru că factorii de producŃie sunt limitaŃi, poate să ajungă la
acest rezultat prin creşterea eficienŃei utilizării lor, a raŃionalităŃii activităŃii sale.
Randamentul se poate aprecia atât prin efectul economic util mai mare,
cât şi prin minimizarea efortului (a costului) mai mic, fiind o funcŃie de maxim
şi de minim. Analizăm în continuare funcŃia de maxim.

80
Productivitatea factorilor de producŃie
Expresia sintetică a eficienŃei utilizării factorilor de producŃie în activităŃile
din care rezultă bunuri economice este productivitatea. Prin productivitate se
înŃelege rodnicia, randamentul factorilor de producŃie utilizaŃi.
Cât de mare este rodnicia, randamentul factorilor de producŃie se
apreciază cu ajutorul nivelului productivităŃii.
Nivelul productivităŃii se calculează ca raport între bunurile obŃinute
şi factorii de producŃie implicaŃi în realizarea lor. În general, nivelul
productivităŃii se determină după relaŃia:
Q
W = ; W = nivelul productivităŃii; Q = efectul, rezultatul, adică
Fi
bunurile economice obŃinute, exprimate, după caz, în unităŃi fizice (kg, l, m, tone
etc.), ca volum al producŃiei şi/sau în unităŃi monetare (lei, dolari, franci etc.), ca
valoare a producŃiei; Fi = efortul depus, adică factorii de producŃie utilizaŃi, care
sunt evaluaŃi, după caz, fizic (ca volum) sau în expresie monetară (valoric).
Mărimea productivităŃii se determină la nivel de firmă, de ramură şi de
economie naŃională, privită în ansamblu. Este evident că ultimele două niveluri
sunt expresia sintetică a mărimii şi evoluŃiei productivităŃii din firmele ce
alcătuiesc ramura, respectiv economia naŃională.
Pentru firmă, pentru fiecare întreprinzător, obŃinerea unui nivel cât mai
ridicat al productivităŃi înseamnă creşterea eficienŃei, obŃinerea unor efecte mai
mari cu acelaşi volum de factori de producŃie (sau obŃinerea unor efecte date cu
un volum mai mic de factori de producŃie).
Acest fapt are o importanŃă economică deosebită deoarece: prin creşterea
productivităŃii are loc reducerea costului total mediu (unitar); creşte
competitivitatea firmei şi capacitatea sa de a face faŃă concurenŃei; se creează
posibilitatea ca posesorii factorilor de producŃie să obŃină venituri mai mari în
condiŃiile când bunurile produse sunt vândute la aceleaşi preŃuri sau chiar mai mici.
Creşterea productivităŃii are importanŃă şi pentru economia naŃională
privită în ansamblu, în sensul că pe această bază: se produce mai multă
bogăŃie cu acelaşi volum de factori de producŃie, ceea ce permite satisfacerea
mai bună a trebuinŃelor; are loc atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse;
prosperitatea şi bunăstarea unui popor sunt direct proporŃionale cu nivelul
productivităŃii; când într-o economie nivelul productivităŃii se reduce, de regulă,
apar sau se accentuează fenomene negative: inflaŃie, marginalizarea unor
categorii ale populaŃiei, reducerea consumului etc.; fiecare Ńară este interesată în
sporirea productivităŃii pentru că prin aceasta bunurile sale devin mai
competitive, atât pe. piaŃa internă, cât şi pe cele externe; ea poate produce mai
multă bogăŃie chiar în condiŃiile când reduce durata timpului de muncă;

81
populaŃia beneficiază şi de mai mult timp liber pentru instruire, recalificare,
dezvoltarea vieŃii spirituale şi participarea la viaŃa socială a comunităŃii.
Nivelul şi evoluŃia productivităŃii depind de numeroase împrejurări
economice şi extraeconomice. Dintre acestea, o importanŃă deosebită o au:
calitatea factorilor de producŃie utilizaŃi, inclusiv abilităŃile
întreprinzătorului; calitatea organizării şi conducerea activităŃii economice;
motivaŃia economică a posesorilor factorilor de producŃie şi măsura în care
aceasta este realizată; condiŃiile naturale ş.a.

Formele randamentului
IniŃial, cea mai preocupantă formă a randamentului factorilor de producŃie
a fost cea a productivităŃii muncii, primele evaluări ale productivităŃii au avut
loc în S.U.A., la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta se poate explica prin rolul
activ ce revine factorului muncă în activitatea economică şi amplorii pe care
munca o deŃinea în ansamblul factorilor de producŃie.
Ea se determină ca raport între producŃia obŃinută şi cantitatea de
muncă utilizată (apreciată, după caz, prin numărul de muncitori, de salariaŃi
sau prin numărul de ore-om).
Calculată astfel, productivitatea muncii exprimă producŃia medie obŃinută
pe o unitate de muncă vie cheltuită, nivelul său fiind un criteriu pentru stabilirea
mărimii salariilor şi pentru a aprecia eficienŃa economică şi competitivitatea
întreprinderilor, ramurilor şi economiilor naŃionale.

Formele productivităŃii
În condiŃiile contemporane, metodele de determinare şi analiză a
productivităŃii s-au dezvoltat şi diversificat foarte mult, în dependenŃă
nemijlocită de complexitatea activităŃii economice.
Dintre acestea în teoria şi practica economică, sunt consacrate două
forme fundamentale: productivitatea parŃială şi productivitatea regională.
Productivitatea parŃială este cea a unui factor de producŃie,
considerată a fi la originea producŃiei şi a modificării acesteia (ceilalŃi
factori fiind constanŃi). În funcŃie de factorul reŃinut, productivitatea (sau
randamentul) parŃial se prezintă ca productivitate a muncii, productivitate a
capitalului şi productivitate a pământului.
Productivitatea globală exprimă eficienŃa agregată a tuturor factorilor de
producŃie implicaŃi în obŃinerea unui rezultat. Ea indică performanŃa în ansamblu
a factorilor de producŃie din a căror combinare a rezultat efectul util.
Ambele forme ale productivităŃii (randamentului) apar ca
productivitate medie şi ca productivitate marginală. Productivitatea medie
a muncii (WL ) se determină ca raport între producŃia totală (∑ Q ) şi canti-

82
tatea totală de muncă utilizată (∑ L ) exprimată, după caz, prin numărul de
salariaŃi, de ore-muncă etc., după relaŃia:

WL =
∑Q
∑L
Productivitatea medie a capitalului (W ) ,
K care exprimă randamentul
mediu al capitalului utilizat, se calculează ca raport între rezultatele obŃinute într-o
anumită perioadă de timp (∑ Q ) şi capitalul tehnic utilizat (∑ K ) , după relaŃia:

WK =
∑Q
∑K
Productivitatea medie a pământului (WP ) exprimă eficienŃa medie a
factorului de producŃie pământ utilizat în activitatea economică. Se determină
ca raport între efectul util obŃinut (∑ Q ) şi suprafaŃa totală de teren (∑ P )
pentru obŃinerea producŃiei după relaŃia:

WP =
∑Q
∑P
Productivitatea medie globală a factorilor de producŃie (WGF ) se
determină ca raport între rezultatul total obŃinut şi totalul factorilor de
producŃie utilizaŃi (evaluaŃi în expresie valorică) după relaŃia:
Q
WGF =
L+K +P
Productivitatea marginală exprimă eficienŃa obŃinută prin modificarea
cu o unitate a unuia sau a tuturor factorilor de producŃie. În determinarea sa se
porneşte de la premisa că dacă un factor de producŃie se modifică cu o unitate
(ceilalŃi fiind constanŃi), se obŃine o modificare a efectelor care se datorează
acestei unităŃi. Cunoaşterea nivelului productivităŃii marginale este foarte
importantă pentru fundamentarea deciziei întreprinzătorului privind viabilitatea
modificării (creştere sau scădere) cantităŃii de factori de producŃie utilizaŃi.
Corespunzător formelor productivităŃii se pot determina şi analiza:
Productivitatea marginală a muncii (WLmg ) care exprimă eficienŃa
ultimei unităŃi de muncă implicată în activitatea economică şi se determină
ca un raport între variaŃia absolută a rezultatelor obŃinute (∆Q ) şi variaŃia
cantităŃii de muncă utilizată (∆L ) , după relaŃia:
∆Q
WLmg =
∆L

83
Productivitatea marginală a capitalului (WK mg ) , care exprimă
eficienŃa ultimei unităŃi din capitalul tehnic atras şi utilizat în activitatea
economică. Se determină ca un raport între variaŃia absolută a rezultatelor
(∆Q ) şi variaŃia absolută a capitalului tehnic utilizat (∆K ) , după relaŃia:
∆Q
WK mg =
∆K
Se mai numeşte randamentul marginal al capitalului, iar inversul său
se numeşte coeficientul marginal al capitalului.
Productivitatea marginală a pământului (WPmg ) , care exprimă
randamentul ultimei unităŃi de teren (ha, ar, mp) atras în activitatea
economică. Se determină ca raport între variaŃia absolută a producŃiei
(rezultatelor) exprimată în unităŃi fizice sau monetare şi variaŃia absolută a
suprafeŃei de teren, după formula:
∆Q
WPmg =
∆P
( )
Productivitatea globală marginală WG mg exprimă eficienŃa unei unităŃi
din toŃi factorii de producŃie utilizaŃi în activitatea economică şi se determină ca
raport între variaŃia absolută a rezultatelor (∆Q ) şi variaŃia absolută agregată a
tuturor factorilor de producŃie (∆L + ∆K + ∆P ) , după relaŃia:
∆Q
WGmg =
∆L + ∆K + ∆P
Factorii care pot influenŃa randamentele sunt: factori naturali, factori
tehnici, factori sociali, factori psihologici, factori structurali, factori ce Ńin de
specificitatea relaŃiilor economice internaŃionale etc. Asemenea factori au
caracter sistemic, iar valorificarea potenŃelor lor se asigură prin căi şi direcŃii de
acŃiune concrete, particulare fiecărui factor de producŃie.
În acest context, relevăm dinamica productivităŃii celui mai activ factor de
producŃie - muncă. Pornind de la nivelul realizat şi cel prognozat al productivităŃii
muncii, orice întreprinzător desprinde concluzii privind calitatea activităŃii
desfăşurate şi adoptă decizii pentru viitor. Nivelul şi dinamica productivităŃii muncii
sunt influenŃate de numeroase împrejurări, fundamentale fiind: nivelul tehnic al
producŃiei (şi, în primul rând, nivelul calitativ al capitalului fix utilizat); pregătirea şi
calificarea factorului uman; gradul de organizare a producŃiei şi a muncii; calitatea
condiŃiilor de muncă şi climatul social din întreprindere; condiŃiile naturale şi gradul
de cointeresare a factorului muncă. Acest din urmă aspect constă în realizarea unei
corelaŃii pozitive între evoluŃia productivităŃii muncii şi a veniturilor salariale.

84
O condiŃie pentru a asigura „sănătatea” economică a firmei este ca
dinamica productivităŃii muncii să fie superioară (şi doar în mod excepŃional
şi temporar egală) dinamicii salariului mediu. Iw > Is
Randamentul factorilor de producŃie sau randamentul de substituire
relevă felul în care se metamorfozează rezultatele, efectele sau ieşirile din
activitatea economică (outputul), atunci când se combină un factor variabil
cu o cantitate dată dintr-un factor fix.
Randamentele factorilor pot fi: crescătoare, atunci când efectul este în
creştere prin folosirea unei unităŃi suplimentare de factor variabil, ceilalŃi
menŃinându-se constanŃi; descrescătoare, atunci când utilizarea unei unităŃi
suplimentare din factorul variabil determină, de la un anumit nivel, diminuarea
efectului economic, ceilalŃi factori rămânând constanŃi. În acest fel,
randamentele factorilor se corelează cu legea randamentelor neproporŃionale.

8.2 Legea randamentelor de scară


Combinarea factorilor de producŃie sub aspect economic înseamnă
adoptarea acelei norme de comportament a întreprinzătorului referitoare la
realizarea celui mai bun raport între venituri şi costuri. Prin aceasta se Ńinteşte
creşterea eficienŃei economice combinată cu modalitatea de atenuare a acŃiunii
legii rarităŃii resurselor. Combinarea se poate realiza: pe termen foarte scurt; pe
termen mediu şi pe termen lung.
Combinarea pe termen foarte scurt se bazează pe ipoteza că
producătorul Ńinteşte maximizarea producŃiei prin unirea unui factor de producŃie
variabil, în timp ce ceilalŃi factori nu se modifică. Acest tip de combinare este
guvernat de legea randamentelor funcŃionale neproporŃionale (Legea lui
Turgot). Potrivit acestei legi, atunci când cantităŃi crescânde dintru-un factor de
producŃie se combină cu cantităŃi constante din ceilalŃi factori de producŃie,
productivitatea medie şi productivitatea marginală a factorului variabil cresc,
ating un nivel maxim, după care înregistrează o descreştere în condiŃiile în care
producŃia totală (outputul) creşte.
Combinarea pe termen mediu reprezintă combinarea a doi factori de
producŃie variabili, care evoluează în sens contrar. În acest caz, se obŃine un volum
de producŃie dat, adică cerut de piaŃă, cu diminuarea costului mediu sau unitar.
Combinarea factorilor de producŃie pe termen lung implică legea
randamentelor de scară. Acest tip de combinare presupune că toŃi factorii de
producŃie sunt variabili crescători, iar producătorul dispune de un buget variabil
crescător. Astfel, piaŃa solicită acea combinare a factorilor de producŃie din care
producătorul să obŃină un output care îi maximizează profitul total.
Combinarea pe termen lung a factorilor de producŃie se realizează sub
influenŃa legii randamentelor de scară sau legea economiilor de creştere. Această

85
lege reflectă modificarea productivităŃii globale medii a factorilor de producŃie pe
temeiul creşterii tuturor factorilor. Atunci când cantităŃi crescânde de factori de
producŃie se combină în condiŃii schimbate sub aspect tehnico – organizatoric,
randamentul combinării creşte până la un punct, apoi rămâne constant, iar dincolo de
un anumit nivel începe să scadă, în timp de producŃia totală creşte.
În combinarea pe termen lung sub influenŃa legii randamentelor de scară,
producătorul îşi realizează starea de echilibru atunci când dispune de
oportunităŃi pentru maximizarea profitului total. Pentru obŃinerea profitului
maxim trebuie să se realizeze acea cantitate de producŃie (outputul) la care, în
condiŃii de concurenŃă imperfectă, se asigură egalitatea între încasarea marginală
(Img) şi costul marginal (Cmg). Încasarea marginală relevă sporul de încasări
(venituri) obŃinute atunci când volumul desfacerilor sporeşte cu o unitate.
Img = Cmg; Profitul total => maxim.

8.3 Indicatori de apreciere a rezultatelor la nivel microeconomic


În vederea cunoaşterii şi evaluării rezultatelor firmei, precum şi pentru
realizarea anticipării raŃionale a managementului firmei se folosesc mai
mulŃi indicatori.
I. La nivel de firmă, pe baza datelor din contul de producŃie, se
calculează o serie de indicatori care stau la baza aprecierii activităŃii
acesteia, între care menŃionăm:
ProducŃia brută exprimă valoarea bunurilor materiale şi serviciilor
produse de o firmă şi destinate vânzării către alŃi agenŃi economici,
modificării stocurilor materiale din producŃie proprie şi creşterii, sub forma
bunurilor de capital din producŃie proprie, a potenŃialului material al firmei.
Se calculează în preŃurile pieŃei.
Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor încasate de o firmă din
vânzarea rezultatelor activităŃii proprii.
Valoarea adăugată brută exprimă valoarea producŃiei brute de bunuri
materiale şi de servicii produse de o firmă din care se scade consumul
intermediar (bunurile materiale şi serviciile prelucrate În procesul de producŃie,
mai puŃin consumul de capital fix), aferent producŃiei respective.
Valoarea adăugată netă exprimă valoarea nou creată (în preŃurile factorilor
de producŃie) de o firmă, în perioada de calcul, adică valoarea adăugată brută la
preŃurile pieŃei minus amortizare şi impozitele indirecte nete.
Excedentul brut de exploatare dimensionează ceea ce rămâne firmei după
ce se elimină impozitele indirecte nete şi elementele care reprezintă remunerarea
muncii (impozite pe salarii, contribuŃii la asigurări).
Excedentul net de exploatare exprimă, de fapt, profitul întreprinzătorului.

86
II. Pe baza contului de venituri al unei firme se pot calcula
următorii indicatori:
Veniturile totale ale firmei formate din profitul din producŃia
curentă, veniturile din patrimoniul firmei şi veniturile din transferuri curente
de la alŃi agenŃi economici.
Venitul disponibil sau economiile nete ale firmei reprezintă diferenŃa
dintre veniturile totale ale firmei şi profitul distribuit, impozitele directe pe
venituri şi transferurile către alŃi agenŃi economici.
III. Pe baza contului de modificare a patrimoniului unei firme se
pot calcula următorii indicatori:
Economia brută exprimă suma amortizării şi a economiilor nete pe
care le foloseşte firma ca mijloace de finanŃare pentru modificarea
patrimoniului propriu. Dacă la economia brută adăugăm şi transferurile de
patrimoniu de la alŃi agenŃi economici obŃinem indicatorul mijloacelor de
finanŃare a modificării patrimoniului firmei.
InvestiŃia netă sau investiŃia pentru dezvoltare este venitul
disponibil al firmei care sporeşte potenŃialul tehnico-productiv al ei (element
de acumulare).
InvestiŃia pentru înlocuire sau de reproducŃie are ca sursă amortizarea
şi se foloseşte pentru a înlocui capitalul fix uzat al firmei, scos din exploatare.
InvestiŃia de capital exprimă achiziŃii de bunuri capitale de către
firme plus bunurile capitale din producŃia proprie a firmei.
InvestiŃia brută exprimă suma dintre investiŃia netă (pentru
dezvoltare) şi investiŃia pentru înlocuire, din amortizare, inclusiv
modificarea stocurilor.
IV. Indicatorii financiari ai firmei cei mai importanŃi sunt:
- indicatori de lichiditate (rata curentă de lichiditate; rata rapidă de
lichiditate);
- indicatori de acoperire financiară (rata de acoperire a dobânzii;
rata de solvabilitate etc.)
- indicatori de profitabilitate (rata de rentabilitate a vânzărilor; rata
de rentabilitate a activelor);
- indicatori de activitate (rotaŃia activelor; durata de plată a datoriilor etc.)
Asemenea indicatori de rezultate au vocaŃie microeconomică, se
previzionează, se urmăresc în timpul activităŃii economice şi se măsoară la
încheierea acesteia, fiind folosiŃi pentru determinarea gradului de eficienŃă
economico – financiară la nivelul firmelor de afaceri. Totodată, aceşti
indicatori se cumulează din treaptă în treaptă, până la nivelul economiei
naŃionale, regăsindu-se în indicatorii de rezultate macroeconomice.

87
Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit noi:
1. Combinarea factorilor de producŃie este:
a) o operaŃiune tehnico – economică;
b) o operaŃiune numai economică;
c) o operaşiune pur tehnică.
2. Rodnicia cu care sunt utilizaŃi factorii de producŃie se poate exprima:
a) numai ca productivitate a muncii;
b) numai sub forma costului producŃiei;
c) cu ajutorul productivităŃii factorilor de producŃie.
3. Atunci când productivitatea medie a muncii, la nivelul unei firme –
calculată ca producŃie fizică pe salariat – creşte, în exclusivitate pe seama
scăderii numărului de salariaŃi, iar cheltuielile totale cu salariaŃii nu se
modifică, salariul pe unitatea de produs:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică.
4. În condiŃiile contemporane, nivelul productivităŃii muncii este un
criteriu de bază pentru:
a) aprecierea mărimii firmei;
b) stabilirea mărimii salariilor;
c) calcularea inflaŃiei.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Productivitatea globală exprimă eficienŃa agregată a tuturor
salariaŃilor dintr-o firmă;
b) Legea randamentelor de scară crescătoare este o formă a legii
randamentelor;
c) Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor încasate de o firmă din
vânzarea rezultatelor activităŃii proprii.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) Analiza productivităŃii muncii pe ultimul deceniu la firma X.
b) Productivitatea şi costurile pe termen lung la o anumită
întreprindere.
c) Dinamica productivităŃii factorilor de producŃie în relaŃie cu
revoluŃia managerială.
7.Volumul producŃiei unei firme cu 100 salariaŃi este 5000 de piese.
CâŃi salariaŃi trebuie să mai angajeze firma respectivă pentru a-şi dubla
producŃia, în condiŃiile creşterii productivităŃii cu 20%?

88
8.O firmă produce anual 10.000 de bucăŃi dintr-un produs cu 200 de
lucrători. Ca urmare a măsurilor de modernizare, productivitatea creşte cu 40%. De
câŃi lucrători va avea nevoie pentru a produce anual acelaşi număr de produse?
9.ComentaŃi textul următor:
„InovaŃia ia locul tradiŃiei. Prezentul – sau, poate, viitorul – ia locul
trecutului. Nimic nu preocupă mai mult decât ceea ce urmează să se
întâmple, iar ceea ce urmează să se întâmple poate apărea doar dacă ceea ce
este aici şi acum este înlăturat. În timp ce aceasta face din sistem un mediu
extraordinar pentru inovaŃie, în acelaşi timp delimitează un spaŃiu în care ete
dificil să trăieşti, deoarece majoritatea oamenilor preferă un viitor sigur
decât o viaŃă trăită în nesiguranŃă.” (Thomas Friedman – Lexus şi măslinul,
Editura Polirom, Iaşi, 2008, pag. 32)
10.AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Productivitatea parŃială este cea a unui factor de .......,
considerată a fi la originea producŃiei şi a modificării acesteia. În funcŃie de
factorul reŃinut, productivitatea parŃial se prezintă ca productivitate a ........,
productivitate a ....... şi productivitate a ........
Răspunsuri: 1 a; 2 c; 3 c; 4 b; 5 a Fals; 5 b Adevărat; 5 c Adevărat; 7) 67; 8) 143

LecŃia 9. Oferta de bunuri economice


9.1 Oferta. ConŃinut, forme şi factori
9.2 Legea generală a ofertei. Elasticitatea ofertei
9.3 RelaŃionări între cerere şi ofertă

9.1 Oferta. ConŃinut, forme şi factori


Oferta este o categorie economică deosebit de complexă, care
sintetizează (exprimă) comportamentul economic al producătorului. Aceasta
reprezintă reflectarea pe piaŃă a folosirii resurselor, deci a factorilor de
producŃie utilizaŃi pentru obŃinerea de noi bunuri şi servicii destinate vânzării.
Oferta este cantitatea maximă dintr-un bun economic pe care un
vânzător intenŃionează să o vândă într-o perioadă determinată de timp la un
anumit nivel al preŃului.
DefiniŃia presupune să se facă distincŃie între mai multe noŃiuni strâns
legate între ele, dar nu sinonime: cantitate oferită şi ofertă; cantitate oferită
şi cantitate vândută. Astfel, cantitatea oferită dintr-un bun economic este
doar o valoare a ofertei, corespunzătoare unui anumit preŃ al pieŃei, iar oferta
reflectă multitudinea de cantităŃi oferite la diferitele preŃuri ale pieŃei. De
asemenea, oferta reflectă ce cantitate doresc să vândă firmele într-o perioadă
de timp, şi nu ce cantitate vând în realitate.

89
În funcŃie de nivelul cererii, cantitatea vândută poate fi diferită de cea
oferită. Dacă pe piaŃa unui bun se însumează cantităŃile oferite la acelaşi preŃ
de către toŃi vânzătorii, rezultă oferta de piaŃă.
Ea exprimă relaŃii în legătură cu:
a) Cantitatea maximă dintr-un anumit bun pe care vânzătorii doresc să
o vândă la un preŃ unitar dat;
b) PreŃul unitar minim pretins pentru vânzarea unei cantităŃi dintr-un bun.
În funcŃie de natura bunurilor, se pot distinge următoarele forme de ofertă:
a) Oferta de bunuri independente (calculatoare, autoturisme, confecŃii);
b) Oferta complementară, când din producŃia unor bunuri principale
rezultă unele bunuri secundare (de exemplu, din procesul de producere a
mierii rezultă ceară, propolis, lăptişor de matcă);
c) Oferta mixtă, când mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere
(apă minerală, suc de portocale etc.).
Oferta, ca şi cererea, este influenŃată de două categorii de factori:
A. Dinamica preŃului, care are ca efect creşterea (extinderea) ofertei,
atunci când preŃul creşte şi scăderea (contracŃia) ei, atunci când preŃul scade.
Este deci un raport de directă proporŃionalitate. Altfel spus, modificarea
preŃului de pe piaŃa unui bun determină extinderea sau contracŃia ofertei
acelui bun, astfel încât fiecărui nivel de preŃ îi va corespunde o anumită
cantitate oferită. Dacă preŃul acelui bun creşte, oferta se va extinde, deci va
creşte cantitatea oferită şi invers.
B. Factorii care influenŃează oferta, independent de evoluŃia preŃului
(condiŃiile ofertei) sunt:
a) tehnologiile de fabricaŃie. Un proces tehnologic implementat în
scopul reducerii costurilor va mări disponibilitatea producătorilor de a livra
mai multe bunuri, generând astfel sporirea ofertei.
b) costul input-urilor sau preŃul factorilor de producŃie. Când preŃul unui
factor creşte, oferta produselor care utilizează respectivul factor va fi afectată.
Acest cost poate fi influenŃat şi de condiŃiile naturale
necorespunzătoare, îndeosebi în industria extractivă şi în agricultură. Astfel,
materiile prime obŃinute în condiŃii de raritate sau cu un grad scăzut de
calitate (minereuri cu procent mic de substanŃă utilă, petrol cu sulf, etc.) duc
la creşterea preŃurilor factorilor de producŃie. De asemenea, creşterea
salariilor şi, în general, cheltuielile cu forŃa de muncă scumpesc acest factor,
contribuind fie la reducerea ofertei unui bun sau la înlocuirea acestuia cu un
alt factor mai ieftin (mijloace tehnice mai perfecŃionate, tehnologii noi, etc.).
În acelaşi timp, o scădere a preŃului unui factor de producŃie va
determina o creştere a ofertei.
c) numărul de ofertanŃi. O creştere a numărului de ofertanŃi va duce
la extinderea ofertei, iar o reducere a numărului de ofertanŃi va avea ca efect
90
contracŃia acesteia, cu excepŃia în care, dintr-o ramură de activitate dispare
un număr de mici producători, în paralel cu apariŃia unei firme care oferă un
număr mai mare de bunuri decât al celor plecaŃi din acel domeniu.
d) condiŃiile meteorologice sunt deosebit de importante, îndeosebi în
cazul produselor agricole. De exemplu, o secetă poate determina o scădere a
ofertei de grâu, iar un îngheŃ, primăvara – când pomii sunt în floare – poate
conduce la o scădere a ofertei de fructe. Rezultate asemănătoare vor fi şi
atunci când se produc inundaŃii care afectează recoltele;
e) preŃurile bunurilor corelate. Modificarea preŃurilor altor produse
poate afecta oferta. Bunurile corelate se împart în două categorii:
- bunuri cu rol de înlocuitori în producŃie sunt cele care pot fi produse
folosind aceiaşi factori de producŃie. Astfel, grâul şi porumbul sunt înlocuite
în producŃie, fiind cultivabile pe terenuri similare. Dacă preŃul la grâu creşte,
fermierii vor fi încurajaŃi să treacă o parte din terenul cultivat cu porumb la
cultura grâului. Cantitatea de grâu pe care fermierii doresc să o livreze la
fiecare preŃ dat scade; în schimb va creşte preŃul porumbului care, fiind într-
o cantitate mai mică va spori interesul cumpărătorilor;
- bunuri complementare în producŃie sau cele care se produc împreună.
Un astfel de exemplu îl reprezintă carnea de vită şi pieile de bovine. Dacă vor
creşte sacrificiile de bovine, alături de oferta de carne de vită va creşte şi cea de
produse din piele (haine, încălŃăminte etc.).
f) aşteptările privind condiŃiile pieŃei. Să presupunem că pentru anul
următor se anticipează o creştere a costurilor şi, deci, a preŃului la carnea de vită,
deoarece se estimează o recoltă slabă de cereale (crescând astfel preŃul la furaje).
Astfel, oferta prezentă va creşte, iar preŃul cărnii de vită va scădea, deoarece
fermierii vor sacrifica mai multe bovine. În anul viitor, numărul mai mic de
animale disponibile va reduce oferta, care implicit va duce la creşterea preŃului;
g) dinamica fiscalităŃii, care acŃionează în sens contrar evoluŃiei
ofertei. Astfel, creşterea impozitelor, accizelor, TVA, va avea ca efect
creşterea preŃului şi implicit scăderea ofertei;
h) intervenŃia puterii publice prin subvenŃii are un efect invers faŃă
de creşterea fiscalităŃii, adică va duce la sporirea ofertei. Acest sprijin al
statului are loc în cadrul U.E., îndeosebi la produsele pentru import de
provenienŃă agricolă, asigurând firmelor autohtone condiŃii mai bune pe
piaŃa concurenŃială externă. În acest fel, sunt defavorizaŃi agenŃii economici
similari, din Ńările în care resursele bugetare nu permit asemenea subvenŃii
(ca în cazul României, îndeosebi la bunurile alimentare).

91
9.2 Legea generală a ofertei. Elasticitatea ofertei
RelaŃia dintre dinamica ofertei şi factorii care o influenŃeză nu este accidentală,
ci are caracter de permanenŃă, fiind concretizată în legea generală a ofertei.
Raportul de cauzalitate dintre schimbarea preŃului îndeosebi şi
cantitatea oferită constituie conŃinutul legii generale a ofertei.
Corespunzător acetei legi:
a. creşterea preŃului determină creşterea cantităŃii oferite;
b. reducerea preŃului determină reducerea cantităŃii oferite.
Rezultă că, de regulă, cantitatea oferită dintr-un bun sau serviciu este o
funcŃie pozitivă a preŃului. Toate celelalte funcŃii fiind constante, ofertanŃii vor
oferi mai puŃin dintr-un bun sau serviciu la preŃuri mai scăzute. Pe măsură ce
preŃurile cresc, cantitatea oferită va creşte, deoarece devine tot mai profitabil de
a produce şi vinde produsul.
Însă pe măsură ce preŃul creşte, oferta se extinde, dar nu direct
proporŃional, ci mai încet, întrucât numărul cumpărătorilor scade (datorită
evoluŃiei ascendente a preŃului).
Elasticitatea ofertei exprimă dimensiunea sau gradul modificării acesteia
în funcŃie de schimbarea preŃului sau a oricăreia din condiŃiile ofertei.
Ea se exprimă cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se calculeză
ca raport între modificarea procentuală a cantităŃii oferite (variabilă dependentă)
şi modificarea unui factor determinant (variabilă independentă).
În acest context, coeficientul de elasticitate al ofertei în funcŃie de preŃ
se calculează astfel:
∆O ∆P O1 − O 0 P1 − P0
E OP = : = :
O 0 P0 O0 P0
unde: EOP = elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃ
O1 = nivelul ofertei din perioada curentă
O0 = nivelul ofertei din perioada de bază
P1 = nivelul preŃului din perioada curentă
P0 = nivelul preŃului din perioada da bază
În funcŃie de mărimea acestui coeficient, oferta pentru diferite bunuri
poate înregistra următoarele forme:
a. ofertă elastică, când unui anumit procent de modificare a preŃului
unitar îi corespunde o modificare procentuală mai mare a cantităŃii oferite
EOP > 1, deoarece:
∆O ∆P
> ;
O 0 P0
b. ofertă cu elasticitate unitară, când unui procent de modificare a
preŃului îi corespunde unul similar de schimbare a cantităŃii oferite EOP = 1, când:
92
∆O ∆P
= ;
O0 P0
c. ofertă inelastică, când procentul modificării cantităŃii oferite este
mai mic decât procentul modificării preŃului:
∆O ∆P
EOP < 1, când <
O O PO
d. oferta perfect elastică reprezintă un caz extrem, un concept
teoretic şi care presupune ca, la un preŃ unitar dat, cantitatea oferită să
∆P
crească la infinit, deci EOP = ∞ , deoarece: = 0;
PO
e. oferta perfect inelastică reprezintă un alt caz extrem în care, la
orice modificare a preŃului, cantitatea oferită nu se modifică:
∆O
EOP = 0, deoarece = 0;
OO
Cei mai relevanŃi factori care determină mărimea elasticităŃii ofertei la
preŃ sunt următorii:
a. Costul producŃiei. Dacă pe piaŃa unui bun se înregistrează o creştere
a costurilor, iar celelalte condiŃii rămân neschimbate, creşterea ofertei depinde
de nivelul costurilor. La un nivel dat al eficienŃei utilizării factorilor de
producŃie, mărimea costului depinde de preŃul resurselor economice utilizate.
Cererea de resurse economice antrenate în activitatea economică este o cerere
derivată, astfel că preŃul acestora va depinde de modificarea cererii de pe piaŃa
bunului produs. Dacă cererea pentru bunul respectiv va creşte, la acelaşi nivel
de preŃ, oferta poate să crească numai dacă mărimea costului mediu nu creşte.
Dar la un anumit nivel al eficienŃei utilizării resurselor, creşterea ofertei
bunului produs determină o creştere a cererii pe piaŃa resurselor, rezultând o
creştere a preŃului acestor resurse şi, deci, a costului mediu, îngreunând
posibilităŃile de creştere în continuare a ofertei. Prin urmare, între nivelul
costului şi elasticitatea ofertei există o relaŃie inversă, negativă.
b. PosibilităŃile de stocare a bunurilor. Dacă un bun anume poate fi
păstrat o perioadă determinată de timp, elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃul
acestui bun creşte, dacă posibilităŃile sunt reduse. Astfel, între posibilităŃile de
stocare a bunurilor şi mărimea coeficientului elasticităŃii ofertei la preŃ, există o
relaŃie directă, pozitivă.
c. Costul stocării. Păstrarea oricărui bun costă, în acest cost fiind incluse
cheltuielile de depozitare, chirii, salarii, cheltuielile legate de pierderea calităŃii
prin depreciere, schimbare a modei, etc. Aceste cheltuieli se adaugă la costul

93
producŃiei, rezultând costul total care se află în relaŃie inversă, negativă cu
elasticitatea ofertei la preŃul de pe piaŃa bunului respectiv.
d. Perioada de timp de la modificarea preŃului.
Dacă preŃul de pe piaŃa unui bun creşte, iar celelalte condiŃii ale ofertei nu
se modifică, elasticitatea ofertei depinde de mărimea perioadei de timp care a
trecut de la modificarea preŃului. Se disting astfel trei perioade de timp:
• Perioada pieŃei are o durată foarte scurtă, astfel încât ofertanŃii sunt
în imposibilitatea creşterii producŃiei, oferta fiind inelastică (rigidă);
• Perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter inelastic. În
condiŃiile creşterii preŃului unui bun ca rezultat al creşterii cererii, există
posibilitatea creşterii, în anumite limite, a cantităŃii oferite prin utilizarea
unui volum mai mare de resurse disponibile (materii prime, materiale,
muncă), dar procentul creşterii cantităŃii oferite este mai mic decât procentul
de sporire a preŃului;
• Perioada lungă de timp asigură posibilitatea unei oferte elastice,
deoarece agenŃii economici pot mări cantitatea de factori de producŃie printr-un
proces investiŃional susŃinut, în scopul creşterii capacităŃilor de producŃie şi
adaptării ofertei la noua evoluŃie a preŃului.

9.3 RelaŃionări între cerere şi ofertă


InterdependenŃele create între cerere şi ofertă au ca premisă esenŃială
legăturile dintre producŃie şi consum şi mobilurile specifice acestora (scopul
producŃiei îl constituie profitul, iar al consumului este dat de satisfacerea
deplină a trebuinŃelor). De exemplu, pentru a obŃine un profit cât mai mare
întreprinzătorul nu alege doar să-şi vândă producŃia, ci selectează o cantitate
care îi maximizează profitul şi care corespunde unui anumit nivel al cererii,
anticipată de el pe piaŃa avută în vedere. Astfel, cantitatea vândută va
depinde în final de nivelul constant al cererii efective.
RelaŃia dintre evoluŃiile cererii şi ofertei au fost sesizate de
economişti, chiar de la formarea acestei ştiinŃe:
Graficul nr. 8.1.
RealaŃia dintre evoluŃia cererii şi ofertei
P
18
16
14
12 Curba ofertei
10 Curba cererii
8
6
4
2
0
Q
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

94
Din grafic se observă evoluŃiile diametral opuse ale cererii şi ofertei
sub influenŃa preŃului, dar şi punctul de întâlnire, adică momentul în care
cantităŃile oferite şi cele cerute sunt egale.
PreŃul care se formează acolo unde cele două forŃe contrare ale pieŃei se
egalizează – cum se va vedea într-un alt capitol - este un preŃ de echilibru.
Acesta exprimă nivelul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun
economic este cea mai mare, iar cererea şi oferta bunului respectiv se
egalizează la nivelul celui mai mare volum de vânzări şi cumpărări pe piaŃă.
Acesta, la rândul lui, depinde de preŃul de echilibru al altor bunuri şi, mai ales,
de preŃul de echilibru al factorilor de producŃie pentru bunul respectiv. Se poate
echilibra cererea şi oferta numai dacă se formează în mod liber, în condiŃii de
liberă concurenŃă, neîngrădit de intervenŃia statului sau a unui monopol.
PreŃul şi cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocări şi
utilizări a resurselor, condiŃii în care interesele producătorilor şi ale
cumpărătorilor sunt cel mai bine satisfăcute.
Pe orice piaŃă în echilibru sunt consumatori şi ofertanŃi acceptaŃi şi
excluşi din cauza diferenŃierilor de preŃ şi de calitate.
Egalitatea dintre cerere şi ofertă este un punct către care piaŃa tinde în
baza presiunilor vânzătorilor şi ale cumpărătorilor. În realitate, pe piaŃă
există una dintre cele două situaŃii (penurie sau exces de ofertă). În situaŃia
de penurie, ambele forŃe ale pieŃei forŃează în direcŃia sporirii preŃului, însă
în situaŃia de exces, ambele forŃe ale pieŃei acŃionează în direcŃia scăderii
preŃului (condiŃii în care cererea şi oferta devin variabile independente).

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1.Zahărul este una din materiile prime în producŃia de jeleuri. Ca
urmare a creşterii preŃului zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri creşte;
2.Oferta de cărbune creşte, dacă:
a) preŃul cărbunelui creşte;
b) preŃul cărbunelui scade;
c) se măreşte fiscalitatea;
3.Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac:
a) creşterea preŃului la bumbac;
b) îmbunătăŃirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
c) scăderea veniturilor consumatorilor;

95
4.Nu reprezintă un factor principal al ofertei:
a) preŃul;
b) veniturile consumatorilor;
c) costul de producŃie;
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) în procesul de calcul al elasticităŃii ofertei nu are nicio importanŃă
gradul de modificare a preŃului.
b) în situaŃia în care producŃia firmelor dintr-o ramură nu se modifică,
dar apar noi firme, oferta ramurii se va reduce.
c) condiŃiile naturale nefavorabile (caeteris paribus) determină oferta
de grâu să crească.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) influenŃa impozitelor asupra ofertei de bunuri.
b) importanŃa cunoaşterii mărimii elasticităŃii cererii în procesul
decizional al firmei.
c) oferta din produsul X pe piaŃa românească.
7. În perioada T0 preŃul pentru produsul X a fost de 12 lei, iar
cantitatea oferită de 30 bucăŃi. CalculaŃi coeficientul de elasticitate a ofertei
în funcŃie de preŃ, dacă în perioada curentă preŃul este de 10 lei şi cantitatea
oferită este de 20 bucăŃi.
8. PreŃul produsului A a fost în perioada de bază 5 lei, iar cantitatea
oferită de 40 bucăŃi. DeterminaŃi preŃul produsului în prezent dacă
coeficientul de elasticitate a ofertei în funcŃie de preŃ este 0,5 şi cantitatea
oferită a crescut cu 20%.
9.ComentaŃi textul următor:
„Economiştii folosesc conceptul de ofertă pentru a descrie cantitatea
dintr-un bun sau serviciu pe care menajele sau firmele vor să o vândă la un
anumit preŃ. Oferta în economie se referă la numărul de bomboane pe care
firma doreşte sa-l vândă şi numărul de ore pe care lucrătorul doreşte să le
muncească.” (Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh – Economie, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, pag. 84)
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Oferta este cantitatea ...... dintr-un bun economic pe
care un ....... intenŃionează să o vândă într-o perioadă determinată de timp la
un anumit nivel al ........ .
Răspunsuri: 1) a; 2) a; 3) c; 4) b; 5) a Fals; 5) b Fals; 5) c Fals; 7) 2; 8) 7
Rezumat
Utilitate, utilitate marginală, utilitate totală
Echilibrul consumatorului, programe de consum

96
Cererea de bunuri economice, cerere individuală, cererea pieŃei
Legea generală a cererii, paradoxurile legii generale a cererii
Elasticitatea cererii
Factorii de producŃie: munca, natura, capitalul
Combinarea factorilor de producŃie
Costul de producŃie: costul total global, costul total mediu, costul marginal
PreŃul: preŃuri libere (modele teoretice), preŃuri administrate (modele
teoretice), preŃuri mixte
Indicatorii de apreciere a rezultatelor la nivel microeconomic
Oferta de bunuri economice, legea generală a ofertei
Elasticitatea ofertei

Bibliografie
Dumitru C., Scurtu M. şi colab. – „Microeconomie”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – „Teorie economică generală.
Microeconomie”, ediŃia a II-a, Editura ASE, Bucureşti, 2007
Întrebări de autoevaluare:
- Care este conŃinutul utilităŃii?
- Care sunt factorii ce influenŃează comportamentul consumatorului?
- Ce înŃelegeŃi prin contracŃia şi extinderea cererii?
- PrezentaŃi tipurile de elasticitate.
- Care este conŃinutul factorilor de producŃie?
- DiferenŃiaŃi factorii de producŃie tradiŃionali de neofactorii de producŃie.
- Care sunt componentele costului de producŃie?
- Care este importanŃa minimizării costului de producŃie?
- Ce relaŃie exisă între costul de producŃie şi preŃ?
- DefiniŃi legea generală a cererii.

Modulul C. Sistemul de pieŃe specifice


Introducere
În economia reală contemporană funcŃionează diferite forme de pieŃe
imperfecte. Aceste pieŃe se caracterizează prin intervenŃia agenŃilor
economici (vânzători sau cumpărători) asupra nivelului preŃurilor. Dintre
multiplele forme care pot fi examinate, ne vom orienta în cele ce urmează
asupra următoarelor: piaŃa monopolistică, piaŃa de monopol şi piaŃa de
oligopol. Alături de aceste pieŃe imperfecte se studiază şi piaŃa cu concurenŃă
pură, deşi este un model teoretic, deoarece cunoaşterea lui este benefică pentru
a şti cât de aproape se află situaŃiile analizate de modelul ideal.

97
În cadrul acestor pieŃe producŃia este obŃinută prin combinarea factorilor de
producŃie, iar apoi fiecare factor utilizat este recompensat cu o parte din veniturile
create. Această recompensare este de fapt motivaŃia economică a participării
factorilor de producŃie la crearea de bunuri necesare satisfacerii nevoilor.

Obiective
• Cunoaşterea tipurilor de pieŃe
• ÎnŃelegerea diferenŃelor dintre piaŃa cu concurenŃă pură şi pieŃele
imperfecte
• Cunoşterea veniturilor fundamentale

Fond de timp
Fondul de timp săptamânal se va folosi astfel: 10 ore studiul
individual şi 10 ore activitatea de la seminar.

Ritmul de studiu
LecŃiile sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
respectarea în tocmai a acesteia, deoarece au fost avute în vedere principiile
logicii şi pedagogiei universitare de învăŃare.
Ritmul de studiu pe care îl recomandăm este de o lecŃie pe săptămână,
cu timp de învăŃare de maximum 50 de minute şi pauză de 10 minute.

Cuvinte cheie
piaŃă, concurenŃă, preŃ, piaŃă cu concurenŃă pură şi perfectă, piaŃă
monopolistică, piaŃă de monopol, piaŃă de oligopol, preŃ de echilibru,
repartiŃie (distribuŃie), salariu, profit, rata profitului, dobândă, rata dobânzii, renta,
preŃul pământului

Recomandări privind studiul


Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se
grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea
chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz.
Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea
spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul
semestrului de studiu şi la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce
aminte de aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs.

98
LecŃia 10. Mediul economic concurenŃial
10.1 Mediul economic. ConŃinut. Structură
10.2 ConcurenŃa – motor al pieŃei
10.3 Politici actuale în domeniul concurenŃei

ConcurenŃa reprezintă una dintre cele mai importante variabile ale pieŃei, o
caracteristică definitorie pentru funcŃionarea normală a mecanismelor, cererii,
ofertei, preŃului, şi ale întregului sistem de pieŃe specifice.

10.1 Mediul economic. ConŃinut. Structură


Mediul economic exprimă legăturile obiective şi instituŃiile specifice
care definesc viaŃa economică a societăŃii, elementele sale compozite, felul
în care funcŃionează acestea, modalităŃile prin care se reglează activităŃile
economice şi finalităŃile socio-umane ale lor4. Fiecare agent economic
efectuează activitatea în relaŃii mutuale cu ceilalŃi, precum şi cu mediul
natural şi cel social-politic şi economic.
Bazele mediului economic care îi definesc conŃinutul sunt: sistemul de
proprietate asupra bunurilor; modul de înfăptuire a repartiŃiei rezultatelor
economice; modalităŃile de adoptare a deciziilor referitoare la rezolvarea
problemei fundamentale a economiei; modelul de piaŃă şi funcŃionalitatea sa.
Economiile de schimb moderne funcŃionează ca sisteme cu piaŃă
concurenŃială. Aceasta înseamnă că piaŃa şi concurenŃa se desfăşoară în
cadrul mediului economic, fiind în relaŃii reciproce cu acesta. PiaŃa şi
concurenŃa constituie vectorii fundamentali ai mediului economic,
reflectând în esenŃă, tensiunea permanentă dintre resursele limitate, rare şi
nevoile nelimitate, reproductibile.
Structura mediului economic concurenŃial poate include următoarele
elemente compozite: structurile organizaŃionale (privind cererea, oferta şi
administraŃia, privind formarea profesională, cultural-educativă şi cercetarea
ştiinŃifică); elementele instituŃionale (norme şi reguli formale şi informale,
precum şi tradiŃionale referitoare la realizarea tranzacŃiilor, la reglementarea
proprietăŃii, la sistemul de stimulente şi responsabilităŃi); instrumentele,
pârghiile sau tehnicile (fiscal bugetare monetar-valutare); normele juridice
(care reglementează concurenŃa într-un anumit cadru, pe o anumită piaŃă
relevantă etc.); finalităŃile (social-umane, sau asupra funcŃionării pieŃei, etc.)
Mediul economic, prin structura şi conŃinutul său este o creaŃie
socială, având o determinare concretă, reală şi o dinamică istorică. El se

4
Ilie Gavrilă, Tatiana Gavrilă, “Competitivitate şi mediu concurenŃial”, Editura Economică,
Bucureşti, 2008, p. 77-78.

99
modifică în timp şi spaŃiu sub influenŃa unor factori exogeni şi a dinamicii
pieŃelor şi a preferinŃelor consumatorilor.
Tipologia mediului economic concurenŃial reflectă ansamblul
formelor sub care el funcŃionează la un moment dat sau pe un moment dat
sau pe un anumit orizont de timp. Astfel, mediu economic concurenŃial
poate fi: mediu normal, corect (atunci când favorizează progresul
economic, elimină discriminările şi excesele din piaŃă, protejează
consumatorii;) mediu incorect (atunci când inhibă progresul economic,
când separă performanŃele economice de calitate şi eficienŃă, când face ca
raritatea să se manifeste ca penurie; atunci când generează o redistribuire
inechitabilă între venit şi avuŃie etc.).
Mediul economic concurenŃial mai poate fi apreciat şi ca: mediu
naŃional, internaŃional şi transnaŃional. În prezent aceste forme se
îngemănează având multiple favorabilităŃi, dar şi constrângeri sau limite atât
prin elemente de compoziŃie, cât şi prin finalităŃile specifice.
Mediul naŃional reprezintă locaŃia naŃională principală de desfăşurare a
afacerilor de piaŃă concurenŃială. Aceasta reprezintă Ńara de origine şi se
caracterizează prin: proprietatea naŃională asupra capitalului; managementul
strategic naŃional; locaŃia unde se face coordonarea sistemului internaŃional de
producŃie şi strategia financiară proprie, statul continuă să fie subiect de drept.
Mediul internaŃional reprezintă ansamblul relaŃiilor, instituŃiilor şi
reglementărilor referitoare la afacerile economice concurenŃiale între Ńări în
funcŃie de interesele lor.
Mediul transnaŃional reprezintă mediul puternic internaŃionalizat
concretizat în companii sau societăŃi transnaŃionale. Elementele de
transnaŃionalitate sunt numeroase şi se referă la: fluxurile de producŃie şi de
investiŃii; structurile de vânzări; condiŃiile de piaŃă; mediile culturale în care
acŃionează; surse din care provin input-urile de factori de producŃie;
economiile care se constituie în surse ale investiŃiilor şi ale creditelor de care
beneficiază; prerogativele de decizie, de coordonare şi de control ale
societăŃii mamă în raport cu filialele.
Mediul economic concurenŃial este o creaŃie socială cu caracteristici
concret-istorice şi naŃionale. El are caracter dinamic sintetizeazând în mod
dialectic totalitatea împrejurărilor care influenŃează piaŃa şi concurenŃa la diverse
niveluri de agregare economică (microeconomic, mezoeconomic,
macroeconomic, mondoeconomic).
Dinamismul mediului economic este influenŃat de mişcarea
permanentă a elementelor sale structurale şi de schimbările factorilor
exogeni. În prezent, dezvoltarea mediului economic reflectă starea
structurilor şi locaŃiilor economice interne şi internaŃionale. Firmele mari,

100
puternice şi moderne au o influenŃă contradictorie asupra mediului
concurenŃial şi asupra performanŃelor economiilor naŃionale.
AlŃi factori care influenŃează dinamica mediului economic
concurenŃial sunt: starea economică şi social politică internă şi
internaŃională; nivelul de transparenŃă a afacerilor; gradul de pregătire
profesională şi culturală; dimensiunea, tipologia şi aria practicilor
anticoncurenŃiale; folosirea imperfectă a legislaŃiei concurenŃiale; gradul
libertăŃii şi democraŃiei economice.
În concluzie, mediul economic concurenŃial modern trebuie să îngemăneze
elemente de esenŃialitate care se circumscriu în următoarele:
• mediul economic concurenŃial este o creaŃie a acŃiunii socio-umane
interne, naŃionale şi a unor aranjamente multinaŃionale de tip integrat;
• mediul economic concurenŃial reflectă un sistem de factori determinanŃi
ce influenŃează dialectic structurile şi mecanismele pieŃelor, comportamentele
agenŃilor economici şi performanŃele acestora;
• mediul economic concurenŃial, la rândul său, influenŃează în
proporŃie însemnată distribuirea şi configuraŃia veniturilor şi patrimoniului;
• mediul economic concurenŃial are o tendinŃă de ameliorare importantă
în folosul eficienŃei sistemice, atunci când se afirmă pe temeiul concurenŃei
loiale, legale, corecte şi permise, atât în plan naŃional cât şi internaŃional.

10.2 ConcurenŃa – motor al pieŃei


În economiile de piaŃă contemporane, concurenŃa constituie un vector
fundamental de care depinde viabilitatea întregului sistem economico – social.
Economia de piaŃă trebuie să fie în esenŃa sa o economie de piaŃă concurenŃial
– funcŃională, adică să respecte competiŃia corectă şi egalitatea şanselor, să
asigure accesul facil al operatorilor la piaŃă şi informaŃie, să favorizeze
funcŃionarea reală şi eficientă a tuturor pieŃelor specifice. În acest fel,
concurenŃa constituie motorul pieŃei în cadrul sistemului economic.
ConcurenŃa reprezintă un comportament specific interesat al agenŃilor
economici care, pentru a-şi atinge Ńintele, intră în relaŃii de confruntare şi cooperare cu
ceilalŃi agenŃi, fiind reflectarea liberei iniŃiative.
Din această definiŃie se pot observa câteva elemente necesare
înŃelegerii conŃinutului concurenŃei:
- este un comportament specific de confruntare, dar şi de cooperare pentru a
obŃine diverse avantaje economice în raport de ceilalŃi participanŃi, cum ar fi
condiŃii mai bune de producŃie, vânzare etc.;
- fiecare agent economic are propriul interes, dar pe ansamblul pieŃei se ajunge
la o convergenŃă în care au de câştigat agenŃii economici în general, aceştia învăŃând
printr-un proces continuu să-şi îmbunătăŃească situaŃia;

101
- premisa existenŃei concurenŃei este libertatea preŃului.
Amploarea concurenŃei şi a mecanismelor concurenŃei diferă de la o etapă la alta,
de la o Ńară la alta, în funcŃie de numeroşi factori şi de diverse condiŃii:
- numărul şi talia vânzătorilor şi cumpărătorilor;
- gradul de diferenŃiere a ofertei şi cererii;
- gradul de transparenŃă a pieŃei;
- reglementările privind intrarea/ieşirea pe/de pe o anumită piaŃă;
- gradul de substituibilitate şi complementaritate a bunurilor economice;
- măsura în care societatea, mediul economic, social, politic, cultural
sunt capabile să stimuleze iniŃiativa, creativitatea, riscul, spiritul de
competiŃie, de cooperare;
- mărimea veniturilor şi mecanismele prin care acestea se obŃin;
- nivelul de dezvoltare economică, cultural-spirituală şi morală a
membrilor societăŃii.
În măsura în care concurenŃa este loială (are loc în condiŃiile
respectării de către agenŃii economici a normelor şi mijloacelor considerate
corecte şi recunoscute ca atare prin reglementările în vigoare din fiecare
Ńară), aceasta îndeplineşte mai multe funcŃii:
- stimulează progresul general, favorizând creşterea eficienŃei, a
dezvoltării de ansamblu a societăŃii;
- diferenŃiază agenŃii economici, favorizându-i pe cei creativi şi
defavorizându-i pe cei inactivi;
- diversifică oferta, reduce costurile şi preŃurile de vânzare.
În Ńările cu economie de piaŃă viabilă există reglementări legale în ceea ce
priveşte desfăşurarea concurenŃei loiale, precum şi măsuri ce sancŃionează
abaterile de la aceste reglementări. În lipsa existenŃei măsurilor adecvate,
concurenŃa se poate autodistruge, se poate transforma în contrariul său, cu toate
consecinŃele negative ce decurg din aceasta.
ConcurenŃa trebuie să fie o confruntare deschisă, loială, prin care
agenŃii economici ofertanŃi încearcă să se menŃină şi să-şi amelioreze
situaŃia pe piaŃă. În acest scop, ei folosesc instrumente specifice care se pot
grupa în două categorii: economice şi extraeconomice.
Dintre instrumentele de natură economică se remarcă:
- reducerea costurilor bunurilor şi serviciilor;
- reducerea preŃurilor de vânzare sau tarifelor pentru serviciile oferite;
- ridicarea calităŃii bunurilor şi serviciilor;
- reînnoirea şi diversificarea sortimentală;
- acordarea, în condiŃii legale, a unor facilităŃi clienŃilor;
- publicitatea.
Printre mijloacele extraeconomice se pot distinge:
- obŃinerea de informaŃii, în condiŃii legale, privind activitatea concurenŃilor;
102
- sponsorizarea unor activităŃi socio-culturale.
Există şi cazuri care nu au nimic comun cu loialitatea, intrând în sfera
concurenŃei neloiale. Dintre acestea pot fi menŃionate:
- spionajul economic;
- corupŃia;
- şantajul;
- violenŃa deschisă.
ConcurenŃa reprezintă, aşadar, forma activă a liberei iniŃiative, ca
trăsătură esenŃială a economiei de piaŃă. Ea atestă raportul dinamic de forŃe
dintre participanŃii la tranzacŃiile economice.
Pe parcursul timpului au existat două teorii cu privire la concurenŃă. Prima a
fost cea clasică, în care să considera că există o ordine firească în cadrul economiei.
FiziocraŃii au folosit noŃiuni de „ordine naturală” şi „legi naturale”, iar liberalii
credeau în „autoreglarea spontană” a economiei de piaŃă prin mecanismul preŃurilor.
Această concepŃie s-a concretizat, în două forme şi anume „teoria mâinii
invizibile” (A. Smith) şi „teoria preŃurilor sau debuşeelor” (J. B. Say). În esenŃă, cele
două teorii susŃin că, dacă agenŃii economici au libertatea deplină de acŃiune, vor lua
cele mai bune măsuri şi toate interesele vor fi sincronizate (A. Smith). Teoria clasică a
concurenŃei condamnă agenŃii economici la pasivitate, neglijând factorii de timp şi de
loc. A doua teorie, cea modernă, consideră concurenŃa un proces uniform. Prin însuşi
caracterul ei imperfect, concurenŃa este dinamică şi efectivă. S. M. Keynes respinge
ideea unei ordini naturale, considerând că există dezechilibre în economia de piaŃă şi că
statul trebuie să intervină pentru a sprijinii economia de piaŃă.
În realitate, relaŃiile existente pe piaŃă, în funcŃie de tipurile de pieŃe
concurenŃiale sunt complexe, aşa cum rezultă din următorul tabel:

Tabelul nr. 10.1


Tipuri de pieŃe în funcŃie de forŃa economică a participanŃilor
Numărul agenŃilor ofertei Numeroşi, dar cu forŃă
Numărul economică redusă CâŃiva Unul
agenŃilor cererii Produse Produse
omogene diferenŃiate
Numeroşi dar PiaŃă cu
Cerere PiaŃă cu
cu forŃă concurenŃă Oligopol
fluidă concurenŃă
economică perfectă (duopol) Monopol
monopo-
redusă Cerere
listică
rigidă
Monopol
Oligopol
CâŃiva Oligopson (duopson) contrat
bilateral
(limitat)
Monopson
Monopol
Unul Monopson contrat
bilateral
(limitat)

103
ConcurenŃa are loc, deci, atât între agenŃii economici producători
(vânzători) şi consumatori (cumpărători), cât şi în interiorul fiecărei categorii.
ConcurenŃa dintre producători, dar şi dintre cumpărători se manifestă direct pe
piaŃa relevantă. Aceasta poate fi apreciată ca o piaŃă a produsului şi ca o piaŃă
geografică. PiaŃa relevantă reprezintă ce mai mică mulŃime de produse dintr-o
regiune sau zonă care merită să fie concentrate pentru ca firma să obŃină profit
suplimentar din creşteri mici, însă semnificative ale preŃului.
Teoria economică contemporană reŃine cerinŃa creşterii rolului
concurenŃei în folosul performanŃelor economice sistemice în economiile
naŃionale şi în economia mondială. Aceasta implică întărirea şi respectarea
reglementărilor concurenŃei.
ConcurenŃa se reglementează din multe raŃiuni de autorităŃile abilitate,
naŃionale, prin conlucrare cu agenŃii economici şi societatea civilă şi prin
convenŃii bilaterale, multilaterale sau mondiale. În anumite situaŃii,
reglementările multilaterale prevalează faŃă de reglementările naŃionale. Aşa este
cazul unor reglementări multilaterale de genul celor adoptate în cadrul Uniunii
Europene şi în cadrul OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului.
Pentru concurenŃa voluntară dintre agenŃii economici este necesară
respectarea riguroasă a unor norme şi reguli formale şi informale unitare şi
comune, libertatea de acŃiune manifestându-se în limitele acestor reguli.
Lipsa acestor reguli sau eludarea lor generează voluntarismul şi bunul
plac al agentului puternic şi în ultimă analiză favorizează anarhia, dezordinea în
raporturile interumane şi în raporturile specifice de piaŃă. Concomitent,
reglementarea implică respectarea unor reguli pentru comportament negativ,
concretizat în speculă, reclamă ostentativă, etichete neadevărate etc.
Reglementarea concurenŃei necesită şi corelarea forŃei unei firme şi
responsabilitatea sa socială pe care trebuie să şi-o asume.
Reglementarea concurenŃei trebuie să se asigure şi în cazul unor înŃelegeri
anticoncurenŃiale, prin care agenŃii economici urmăresc dobândirea de avantaje
pe seama altor concurenŃi sau a consumatorilor.
În condiŃii de normalitate funcŃională poziŃia unui agent economic aflat în
concurenŃă ar trebui să depindă în cea mai mare măsură de activitatea proprie,
de natură pur endogenă. Dar, nu există o asemenea stare pură a factorilor de
influenŃă întrucât apar în mod obiectiv unii factori perturbatori. Între aceştia se
înscriu procesele cunoscute sub denumirea de eşecuri ale pieŃei, care trebuie
avute în vedere în acŃiunea de reglementare raŃională a concurenŃei. Asemenea
aspecte de reglementare devin în prezent tot mai importante, mai ales atunci
când se aduc în discuŃie unele măsuri de deglementare concurenŃială fie la
nivel naŃional, fie la nivel continental european.

104
10.3 Politici actuale în domeniul concurenŃei
Politicile în domeniul concurenŃei desemnează un ansamblu de
principii, norme, mijloace şi acŃiuni publice la care trebuie să se raporteze
toŃi operatorii economici pentru realizarea corectă şi eficientă a obiectivelor
concurenŃei. Unii autori mizează exclusiv pe virtuŃile forŃelor reglatoare ale
pieŃei, pe capacitatea acestora de a realiza echilibrul economic şi alocarea
eficientă a resurselor. AlŃi autori consideră utilă folosirea acestor politici
îndeosebi în perioade de turbulenŃe economice accentuate. Numărul acestora
este în creştere în momentele crizei economice globale actuale.
Realitatea dovedeşte că mediul concurenŃial este o creaŃie socială,
întemeiată pe cadrul legislativ – organizaŃional, conceput şi utilizat de
administraŃiile publice naŃionale şi comunitare în cadrul Uniunii Europene,
cu atragerea agenŃilor economici privaŃi şi a structurilor pieŃei.
Rolul principal al politicilor în domeniul concurenŃei constă în:
promovarea sau diminuarea barierelor economice; generează avantaje sau
dezavantaje competitive artificiale pentru diferite categorii de agenŃi
economici autohtoni, între cei interni şi externi; favorizarea competiŃiei sau
cooperării într-un mediu de rivalitate normal.
În perioada actuală politicile în domeniul concurenŃei Ńin seama şi de apariŃia
unor fenomene contrare cum ar fi: diferenŃierea rapidă a agenŃilor economici în
privinŃa potenŃialului concurenŃial, pe fondul sporirii ariei concurenŃiale, al
manifestărilor externalităŃilor şi al asimetriei informaŃionale; elaborarea şi promovarea
unor politici şi reguli de joc comune prin integrarea în structurile comunitare;
diferenŃierea capacităŃii firmelor în obŃinerea unor noi active, îndeosebi necorporale,
generatoare de profit ridicat prin combinarea cu resursele tradiŃionale; apariŃia treptată a
unei noi diviziuni a muncii în economia europeană integrată şi cea globalizată.
Tipologia politicii actuale în domeniul concurenŃei include mai multe forme
sau forme delimitate după criterii specifice, care decurg din conŃinutul concurenŃei,
aria sa de cuprindere, experienŃa operatorilor economici etc. Astfel, pot fi politici:
neutrale; sectoriale; specifice pe genuri de activităŃi. Sau politici: pe termen scurt;
pe termen mediu; pe termen lung. Sau politici: stimulative; restrictive; mixte.
În ansamblul lor, formele actuale de politici în domeniul concurenŃei Ńintesc
prioritar promovarea favorabilităŃilor sau prevenirea riscului concurenŃial. Efectele
unor astfel de politici depind în mai mare proporŃie în prezent de intensitatea
corelării lor cu priorităŃile societăŃilor transnaŃionale, în comparaŃie cu forŃele pieŃei.
În asemenea împrejurări se folosesc instrumente economico-
financiare prin care se influenŃează concurenŃa pe termen lung, dincolo de
Ńintele declarate pe termen scurt. Astfel, sunt folosite tot mai intens: politica
bugetar-fiscală; politica monetară, comercială şi valutară; politica de
dezvoltare regională; politica industrială şi agricolă; politicile sociale.

105
ConsecinŃele politicilor actuale în domeniul concurenŃei sunt multiple,
diverse şi dinamice. Aceste consecinŃe trebuie apreciate şi în funcŃie de corelarea
politicilor din domeniul concurenŃei cu celelalte categorii de politici economice, în
contextul integrării în Uniunea Europeană.
Prin această îngemănare sunt influenŃate tot mai vizibil: cererea şi
oferta globală; capacitatea de performanŃă a agenŃilor naŃionali; atitudinea
faŃă de factorii de producŃie străini şi importuri; tentaŃia unor agenŃi
economici de a promova acŃiuni anticoncurenŃiale.
Politicile economice, în conŃinutul lor, rămân naŃionale, chiar şi în contextul
integrării în Uniunea Europeană. Drept urmare, ele influenŃează capacitatea
concurenŃială a firmelor rezidente şi avantajul competitiv al acestora. Totodată, prin
politicile sociale sunt influenŃate nemijlocit costul muncii şi costul salarial pe produs,
precum şi costul marginal, care, prin corelare cu preŃul consolidează decizia pentru
intrarea sau ieşirea în sau dintr-o anumită piaŃă. Mai mult, în anumite împrejurări, prin
măsuri sociale ca: natura, durata şi fiscalitatea muncii, politicile salariale, avantajele
sociale, durata concediilor de odihnă sau medicale, precum şi prin alte politici sociale
riguroase sau chiar restrictive se pot elabora politici ori se pot organiza acŃiuni
anticoncurenŃiale pe care patronatele le derulează cu ajutorul autorităŃilor publice.
Pe termen scurt, politica monetară şi politica de curs valutar influenŃează
puternic concurenŃa, iar pe termen lung, fiscalitatea directă are o mare influenŃă
asupra concurenŃei, cu consecinŃe asupra întregului sistem economico-social.
ConsecinŃele concurenŃei se amplifică şi se diversifică şi datorită
corelării cu sistemul de interese şi cu orizontul de timp scurt sau mediu. Sub
acest aspect este relevantă influenŃa contradictorie asupra concurenŃei
generată de pieŃele internaŃionale de capital. În contextul integrării şi
globalizării, aceste pieŃe de capital reprezintă cel mai important factor care
reacŃionaeză imediat la cele mai mici defecŃiuni şi decizii necorespunzătoare
de politică economică, gata să producă panică economică şi social-politică.
În genere, politicile economice destinse necesită o perioadă mai mare
pentru a asimila încrederea pieŃelor libere şi a sistemului concurenŃial,
îndeosebi astăzi când criza economică globală demonstrează că pilonii
esenŃiali ai capitalismului liber de piaŃă au fost compromişi.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1. RaŃiunea de fond a concurenŃei este:
a) diminuarea preŃurilor de vânzare;
b) mai buna satisfacere a trebuinŃelor consumatorului;
c) îmbunătăŃirea calităŃii mărfurilor oferite;

106
d) indormarea promptă a cumpărătorilor.
2. Prin concurenŃă înŃelegem:
a) o confruntare între diferiŃi agenŃi economici;
b) o formă de manifestare a interesului statului;
c) o modalitate de obstrucŃionare a celorlalŃi producători;
d) o formă de manifestare a proprietăŃii.
3. Libera concurenŃă este limitată atunci când :
a) cererea este mai mare decât oferta;
b) oferta este mai mare decât cererea;
c) există un singur cumpărător;
d) există un singur producător.
4. CondiŃiile de bază ale funcŃionării concurenŃei sunt:
a) existenŃa unei oferte rigide;
b) existenŃa unei cereri rigide;
c) existenŃa unor preŃuri libere;
d) existenŃa unei egalităŃi între cerere şi ofertă.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) ConcurenŃa reprezintă motorul unei economii funcŃionale.
b) ConcurenŃa este întotdeauna licită.
c) IntervenŃia statului în economie nu trebuie să distorsoneze concurenŃa.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) Rolul „Teoriei mâinii invizibile” în contemporaneitate ;
b) ConcurenŃa în România;
c) Statul şi concurenŃa.
7.ComentaŃi textul următor:
„Valoarea este fundamentată pe utilitatea finală şi pe cheltuielile de
producŃie. Ea se menŃine în echilibru între aceste două forŃe opuse ca cheia de boltă
a unui turn. Nesfărşite au fost controversele asupra problemei de a se şti dacă
utilitatea sau costul de producŃie guvernează valoarea. DiscuŃia se duce tot cam în
felul în care s-a dus pentru a se afla care din lamele unei foarfece - cea de jos sau
cea de sus taie coala de hârtie. Totuşi, dacă una din lame este fixă, atunci cea
mobilă „taie”. Ori, tocmai locul cererii consumatorului îndeplineşte rolul de lamă
mobilă”. (Alfred Marshal, Principii de economie Polilică, Londra, 1980, p. 221).
8. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie:
Când concurenŃa se desfăşoară cu respectarea regulilor şi mijloacelor
recunoscute legal, ea este ............. sau ............. . ConcurenŃa neloială sau
incorectă este aceea care se desfăşoară prin acŃiuni contrare uzanŃelor ............. .
Răspunsuri: 1) b; 2) a; 3) d; 4) c; 5) a Adevărat ; 5) b Fals ; 5) c Adevărat.
107
LecŃia 11. Tipologia pieŃelor specifice I
11.1. PiaŃa în condiŃiile contemporane. Clasificare. Rolul informaŃiei
în funcŃionarea pieŃei
11.2 PiaŃa cu concurenŃă pură. PreŃul de echilibru

11.1. PiaŃa în condiŃiile contemporane. Clasificare. Rolul


informaŃiei în funcŃionarea pieŃei
În economia contemporană, piaŃa reprezintă instituŃia principală în
jurul căreia gravitează viaŃa economică, constituind în acelaşi timp şi cel
mai bun mecanism de reglare economică. Aceasta are o istorie îndelungată,
apărând cu multe secole în urmă, ca placă turnantă între producători şi
consumatori, atunci când funcŃia consumului s-a separat de funcŃia
productivă. În decursul timpului, tranzacŃiile comerciale mijlocite de piaŃă
au crescut considerabil, autoproducŃia micşorându-se drastic. De asemenea,
aceasta s-a diversificat, iar interdependenŃele dintre diversele categorii de
piaŃă duc la generarea de relaŃii în lanŃ.
Dată fiind natura complexă a pieŃelor, este dificil de formulat o
definiŃie sintetică, atotcuprinzătoare.
Totuşi, se poate spune că piaŃa reprezintă:
- spaŃiul economic, mai mult sau mai puŃin abstract, în care se
întâlnesc, mai mult sau mai puŃin direct, producătorii şi cumpărătorii (sau
intermediarii acestora), acŃionând din interes economic;
- locul de manifestare a concurenŃei între agenŃii economici cu diverse
interese;
- ansamblul mijloacelor de comunicare prin care producătorii şi
cumpărătorii se informează reciproc de ceea ce dispun, de ceea ce au
nevoie, a cantităŃilor şi a preŃurilor;
- locul de întâlnire (direct sau indirect) a dorinŃelor producătorilor cu
dorinŃele cumpărătorilor;
- totalitatea relaŃiilor de vânzare-cumpărare în legătură cu spaŃiul
economic în care au loc.
În timp, formele pieŃei au cunoscut un substanŃial proces de
diversificare. În prezent, pieŃele se grupează după anumite criterii, în funcŃie
de acestea constituindu-se tipuri de pieŃe.
Principalele criterii de clasificare a pieŃelor şi formelor de piaŃă sunt:
a) în funcŃie de natura economică a bunurilor ce fac obiectul
tranzacŃiei:
piaŃa prodfactorilor (piaŃa muncii, piaŃa resurselor naturale, piaŃa
pământului, piaŃa capitalului, piaŃa informaŃiei, piaŃa serviciilor manageriale etc.);

108
piaŃa satisfactorilor (bunuri corporale de folosinŃă zilnică, bunuri de
folosinŃă îndelungată, servicii de consum personal).
b) după forma bunurilor schimbate:
- pieŃe omogene;
- pieŃe eterogene.
c) având în vedere cadrul geografic de desfăşurare:
- pieŃe locale;
- pieŃe regionale;
- pieŃe internaŃionale;
- piaŃa mondială.
d) Ńinând cont de raportul dintre cererea şi oferta bunurilor:
- piaŃa vânzătorului (absorbŃia) , în care cererea este mai mare decât oferta;
- piaŃa cumpărătorului (presiunea), în care oferta este mai mare decât cererea.
e) după volumul tranzacŃiilor derulate:
- pieŃe dispersate (descentralizate, en detail, cu amănuntul), în care
bunurile se vând în partizi mici unor cumpărători atomizaŃi;
- pieŃe concentrate (centralizate, en gros, cu ridicata), în care bunurile se
vând în partizi mari (pieŃele bursiere) unor cumpărători molecularizaŃi care pot
afecta în mod considerabil, prin forŃa economică pe care o au, volumul
tranzacŃiilor de pe piaŃă.
f)în funcŃie de forŃa economică a participanŃilor:
- pieŃe atomizate, în care agenŃii economici sunt „primitori de preŃuri”
(„prices takers”), fiind numeroşi şi cu forŃă economică redusă, neputând
influenŃa piaŃa în mod unilateral;
- pieŃe molecularizate, în care agenŃii economici sunt „creatori, căutători de
preŃuri” („prices searchers”), fiind puŃini, dar cu forŃă economică puternică,
putând influenŃa piaŃa în mod unilateral.
g) după modul de acces pe piaŃă:
- pieŃe libere, în care accesul nu este restricŃionat;
- pieŃe reglementate, în care agenŃii ofertei, în special, au acces doar
dacă îndeplinesc anumite condiŃii impuse de legiuitor;
- pieŃe intermediare, în care au acces doar anumite persoane abilitate
(brokerii, dealerii).
h) în raport de gradul de informare a agenŃilor economici:
- pieŃe transparente, în care mecanismul de funcŃionare şi variabilele
pieŃei sunt cunoscute de către participanŃi;
- pieŃe opace în care mecanismul de funcŃionare este afectat, iar
informaŃiile care ajung la participanŃi sunt reduse sau incorecte.
i)având în vedere capacitatea pieŃei de a reacŃiona la schimbările
din economie:

109
- pieŃe fluide, în care agenŃii economici participanŃi se pot adapta la
schimbările intervenite;
- pieŃe rigide, în care agenŃii economici participanŃi se adaptează cu
greu sau nu se pot adapta la schimbările survenite.
j)în funcŃie de modul în care se respectă legislaŃia existentă, precum
şi a cutumelor şi normelor de derulare a afacerilor:
- cu concurenŃă loială, în care derularea tranzacŃiilor are loc cu
respectarea normelor legale;
- cu concurenŃă neloială, în care reglementările legale sunt eludate.
k) după rolul în care factorul timp este implicat:
- pieŃe la vedere, în care tranzacŃiile au loc în cel mult 48 de ore din momentul
încheierii înŃelegerii cu privire la preŃ, cantitate, condiŃii de livrare şi plată;
- pieŃe la termen, în care derularea efectivă a tranzacŃiilor are loc la o
dată ulterioară încheierii înŃelegerii, dată stabilită de comun acord între
părŃile contractante.
Pentru a înŃelege mai bine mecanismul economiei de piaŃă, este
necesară o analiză atentă a tipurilor principale de pieŃe.
De asemenea, perspectivele pieŃei sunt diferite, în funcŃie de gradul
dezvoltării economice a Ńărilor în sistemul economic existent. Sunt Ńări în
care se pune mai ales problema perfecŃionării pieŃei, dar şi Ńări care au încă
multe de făcut pentru construcŃia propriu-zisă a sistemului de pieŃe.
În cadrul economiilor funcŃionale, concurenŃa – aşa cum s-a văzut -
reprezintă una din trăsăturile definitorii de care depinde viabilitatea
întregului mecanism economico – social. Deasemenea, în economia de
piaŃă, rolul major în stimularea agenŃilor economici îl are preŃul, ca expresie
a legilor generale ale cererii şi ofertei.
În ultimii ani, rolul informaŃiei a crescut continuu, devenind alături de
factorii fundamentali de producŃie, motorul societăŃii omeneşti. Indiferent de
nivelul economic (micro, mezo, macro, mondo) la care se află, importanŃa
resurselor informaŃionale este de netăgăduit. Firmele care nu posedă
informaŃii (reale şi în termen util) nu au nici o şansă în lupta concurenŃială
extrem de dură; aceeaşi situaŃie existând şi în relaŃiile dintre Ńări. Pentru
următorii ani se preconizează creşterea rolului informaŃiei şi lărgirea pieŃei
acesteia, precum şi mărirea gradului de segmentare. InformaŃia se
transformă, aşa cum s-a arătat într-un capitol precedent în neofactor de
producŃie. Având o importanŃă deosebită în societatea cunoaşterii,
informaŃia se poate trata şi ca o piaŃă specifică.

110
11.2 PiaŃa cu concurenŃă pură. PreŃul de echilibru
Având în vedere multiplele criterii, precum: numărul şi talia
participanŃilor la relaŃiile economice, gradul de diferenŃiere a produsului,
restricŃiile în ceea ce priveşte intrarea pe piaŃă, gradul de transparenŃă a
pieŃei etc., a fost conceput de către Şcoala clasică şi apoi de cea neoclasică
modelul pieŃei cu concurenŃă pură (şi perfectă), ca fiind cel mai bun
mecanism natural de funcŃionare şi reglare a economiei concurenŃiale.
Deşi este un model teoretic, cunoaşterea lui este benefică pentru a şti
cât de aproape se află situaŃiile analizate de modelul ideal.
Acest model se bazează pe o serie de premise care interacŃionează
reciproc. Acestea constituie de fapt şi trăsăturile pieŃei cu concurenŃă
pură, ele fiind următoarele:
- atomicitatea perfectă a pieŃei reprezintă existenŃa unui număr foarte mare
de participanŃi de talie economică redusă, egală sau apropiată, care acŃionează
independent, astfel încât nici unul dintre aceştia nu poate influenŃa în mod
hotărâtor, prin deciziile şi acŃiunile sale, nivelul şi evoluŃia preŃului de echilibru,
volumul producŃiei, cât şi cererea pieŃei;
- omogenitatea perfectă a bunurilor ce fac obiectul tranzacŃiei
înseamnă identitatea intrinsecă (prin compoziŃie, calitate, formă, culoare
etc.) şi extrinsecă (identice în ceea ce priveşte modul de ambalare, condiŃiile
de comercializare, formele de publicitate, condiŃiile de livrare şi de plată
etc.), a tuturor bunurilor de pe piaŃa respectivă, cumpărătorul neavând nici
un motiv să prefere marfa vreunui producător în detrimentul mărfii altuia;
- accesibilitatea deplină în ramură are în vedere faptul că agenŃii
economici intră/ies liber de pe piaŃa oricărui bun pe baza criteriilor de
raŃionalitate economică, fără a întâmpina dificultăŃi de ordinul barierelor
juridice, economice, instituŃionale sau cutumiale;
- fluiditatea pieŃei se realizează prin capacitatea producătorilor de a adapta
oferta la cererea consumatorilor, fără piedici de natură monopolistă, existând libera
alegere a consumatorilor (suveranitatea acestora);
- transparenŃa deplină a informaŃiilor pe piaŃă în ceea ce priveşte
variabilele pieŃei. AgenŃii economici sunt permanent, corect şi complet
informaŃi, acŃionând în cunoştinŃă de cauză şi alegând pe baza criteriilor de
raŃionalitate economică;
- mobilitatea liberă a resurselor şi factorilor de producŃie pe piaŃă face
să nu existe limite de natură tehnică, economică şi juridică în calea orientării
fără restricŃii a factorilor muncă şi capital, dintr-o ramură în alta, dintr-o zonă în
alta, dintr-un domeniu în altul, unde sunt folosiŃi cu maximă eficienŃă.
În situaŃia în care cel puŃin una din aceste condiŃii nu este realizată,
piaŃa se caracterizează prin concurenŃă imperfectă.
111
Pe piaŃa cu concurenŃă pură şi perfectă agenŃii economici producători
şi consumatori sunt „primitori de preŃuri”, în sensul că preŃul este considerat
variabilă independentă; acesta fiind stabilit de piaŃă. În aceste condiŃii, oferta
şi cererea sunt funcŃie de preŃ. Formarea preŃului de echilibru se poate
reprezenta prin următorul grafic:
Figura nr. 11.1
P
O
Exces de
ofertă

PE
Penurie de C
ofertă

0 QE QC/O

PreŃul de echilibru

Prin preŃ de echilibru se înŃelege acel preŃ care se formează la


intersecŃia dintre cerere şi ofertă. El nu este stabil şi se modifică permanent
în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă.
CoincidenŃa dintre cerere şi ofertă este un punct către care piaŃa tinde
în baza presiunilor vânzătorilor şi ale cumpărătorilor. În realitate, pe piaŃă
există una dintre cele două situaŃii (penurie sau exces de ofertă). În situaŃia
de penurie, ambele forŃe ale pieŃei presează în direcŃia sporirii preŃului, iar în
situaŃia de exces, ambele forŃe ale pieŃei acŃionează în direcŃia scăderii
preŃului (în aceste condiŃii cererea şi oferta devin variabile independente)1.
Dacă se are în vedere creşterea cererii de la C0 la C1, se observă
creşterea preŃului de la P0 la P1.

1
NiŃă Dobrotă, Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 177 -178.

112
Figura nr. 11.2
P
O
P1 E1
+ E0
P0
C1
C0

0 C0 C QC/O
+ 1
Scăderea cererii de la C0 la C2 va antrena reducerea preŃului de la P0 la P2.
Figura nr. 11.3
P
O
P0 E0
- E2
P2
C0
C2

0 C 2 - C0 QC/O
Dacă se are în vedere creşterea ofertei de la O0 la O1, va rezulta
reducerea preŃului de la P0 la P1.
Figura nr. 11.4
P O0
O1
E0
P0
- E1
P1
C

0 O0 + O 1 QC/O
Scăderea ofertei de la O0 la O2 va duce la creşterea preŃului de la P0 la P2.

113
Figura nr. 11.5
P O2
O0
E2
P2
+ E0
P0
C

0 O2 - O0 QC/O
Alegerea firmei în condiŃiile pieŃei cu concurenŃă pură (acea situaŃie
care îi permite acesteia să obŃină cele mai bune rezultate, să-şi maximizeze
profitul), este făcută în ideea în care, firma, neputând influenŃa preŃul (fiind
primitoare de preŃ), primeşte de la fiecare unitate de bun produs şi vândut un
spor de încasări egal cu preŃul pieŃei. Aceasta va produce / vinde bunurile
atâta timp cât ultima unitate din bunul vândut revine mai scump comparativ
cu unitatea anterioară care aduce profit. Urmărind maximizarea profitului
total, firma realizează un spor de încasări nete, când preŃul pieŃei este
superior costului marginal. Firma obŃine cele mai bune rezultate când vinde
un volum de produse pentru care costul marginal este egal cu preŃul pieŃei.
PoziŃia cea mai bună a ofertei se defineşte prin egalitatea:

Costul marginal = Venitul marginal = PreŃul pieŃei


Aceasta îi conferă firmei concurenŃiale starea de echilibru pe termen scurt.
Pe termen lung, oferta reprezintă factorul predominant al evoluŃiei
preŃului. Producătorii pot modifica oferta luând în calcul şi schimbarea
capitalului fix. Pe termen lung, toate costurile sunt variabile. În aceste
condiŃii, echilibrul firmei se realizează la acea producŃie pentru care:
PreŃul pieŃei = Costul marginal = Costul total mediu (la nivelul minim)

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1. PreŃul relativ reprezintă:
a) cantitatea de monedă pe care cumpărătorul o oferă producătorului;
b) un preŃ mai mic decât preŃul etalon;
c) preŃul unui bun exprimat în funcŃie de cel al altui bun considerat etalon;
d) preŃul format în condiŃii de concurenŃă imperfectă.
114
2. După forma bunurilor schimbate, pieŃele se clasifică în:
a) pieŃe locale, pieŃe regionale, pieŃe internaŃionale, piaŃa mondială;
b) pieŃe omogene, pieŃe eterogene;
c) pieŃe atomizate, pieŃe molecularizate;
d) pieŃe dispersate, pieŃe concentrate.
3. PiaŃa care se apropie cel mai mult de cerinŃele pieŃei cu concurenŃă
pură şi perfectă:
a) piaŃa progresului tehnic;
b) piaŃa forŃei de muncă;
c) piaŃa bursieră;
d) piaŃa monetară.
4.PreŃul de echilibru se află la:
a) intersecŃia cererii cu oferta;
b) sub nivelul preŃului impus;
c) la nivelul preŃului standard;
d) nu are legătură cu dinamica cererii şi ofertei.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Excesul de ofertă presupune existenŃa unei cereri excedentare.
b) Creşterea cererii duce la creşterea preŃului.
c) PreŃul de echilibru este stabilit de Banca NaŃională.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) EvoluŃia preŃurilor bunurilor şi serviciilor în România.
b) Politici de preŃuri în economia de piaŃă.
c) Rolul cererii şi al ofertei în stabilirea preŃului.
7. Se cunosc următoarele date privind o firmă care acŃionează în condiŃii
apropiate concurenŃei perfecte: Cmg = 2 + 3Q, CF = 40, iar profitul Ńintă este de
110 u.m. DeterminaŃi preŃul şi cantitatea care permit obŃinerea acestui profit.
8. O firmă care acŃionează în condiŃii apropiate concurenŃei perfecte,
pe termen scurt, produce două bunuri, x şi y. Costul total este dependent de
cantităŃile produse prin funcŃia CT = 4x2 + 3y2 + 10x + 5y – 150. PreŃul
bunului x este de 90 u.m. şi preŃul bunului y este de 95 u.m. DeterminaŃi
cantităŃile din cele bunuri care maximizează profitul total al firmei.
9.ComentaŃi textul următor:
„PreŃurile minime pentru produsele agricole sunt curente în
majoritatea Ńărilor. Dar există şi limite: dacă preŃurile sunt prea ridicate, ele
vor stimula producŃia, se vor acumula surplusuri, iar puterea publică va trebui
să frâneze orice creştere ulterioară a acestor preŃuri. Astfel, piaŃa impune în
continuare anumite limite puterii guvernamentale în materie de preŃuri. Şi
peste tot concurenŃa limitează accesul pe piaŃă al unui produs de calitate

115
inferioară, chiar dacă este pus în vânzare de o întreprindere foarte puternică.
Declinul pieŃei este un fenomen schimbător, ceea ce permite partizanilor
pieŃei clasice să nu-i vadă decât părŃile bune. Aceasta nu presupune că,
începând de la un anumit nivel, întreprinderi precum cele aproximativ 2000
(cele mai mari - n.n.) pentru S.U.A. să nu deŃină puterea incontestabilă de a-
şi fixa propriile preŃuri. În această jumătate a economiei, piaŃa liberă nu mai
este decât o amintire. Există chiar anumite sectoare noi - precum cel al
calculatoarelor - unde ea nu a existat niciodată. În schimb, piaŃa liberă rezidă
încă în cealaltă jumătate a economiei artistice (care este din ce în ce mai mult
integrată vieŃii economice moderne), micul comerŃ «en-detail», micii
fabricanŃi şi celelalte mici întreprinderi familiale şi, de asemenea, într-o
oarecare măsură, în agricultură.” (J. K. Gailbraith, Nicole Salinger, Tout
savoir ou presque sur l' economie, Edition de Seuil, Paris, 1978, p. 56).
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie:
CoincidenŃa dintre cerere şi ofertă este un punct către care piaŃa
............ în baza presiunilor vânzătorilor şi ale cumpărătorilor. În realitate, pe
piaŃă există una dintre cele două situaŃii (...........................................).
Răspunsuri: 1) c; 2) b; 3) c; 4) a; 5) a Fals; 5) b Adevărat; 5) c Fals;
7) P = 32, Q = 10; 8) x = 10, y = 15

LecŃia 12. Tipologia pieŃelor specifice II


12.1 PiaŃa cu concurenŃă monopolistică
12.2 PiaŃa de oligopol
12.3 PiaŃa de monopol

12.1 PiaŃa cu concurenŃă monopolistică


În economia reală contemporană funcŃionează diferite forme de pieŃe
imperfecte. Aceste pieŃe se caracterizează prin intervenŃia agenŃilor economici
(vânzători sau cumpărători) asupra nivelului preŃurilor. Dintre multiplele forme
care pot fi examinate, ne vom orienta în cele ce urmează asupra următoarelor:
piaŃa monopolistică, piaŃa de monopol şi piaŃa de oligopol.
PiaŃa monopolistică face parte din categoria pieŃelor imperfecte (mai
precis, face trecerea între piaŃa perfectă şi cele imperfecte), fiind o piaŃă de
dimensiuni semnificative în Ńările cu economie modernă. Ea se
caracterizează prin faptul că oferta provine de la un număr foarte mare de
agenŃi economici cu forŃă economică redusă, care produc bunuri cu
elemente de originalitate, iar cererea este atomizată (număr mare de
cumpărători), fiecare cu forŃă economică redusă, aşa cum sunt
116
întreprinderile mici şi mijlocii. Acest tip de piaŃă prezintă atât trăsăturile
pieŃei ideale, cât şi pe cele ale monopolului fragil.
Elementele pieŃei ideale (piaŃa cu concurenŃă pură şi perfectă) sunt:
- atomicitatea pieŃei;
- accesibilitatea în ramură;
- transparenŃa informaŃiilor.
Elementele monopolului fragil sunt:
- diferenŃierea bunurilor economice (aceasta constituind de fapt elementul
esenŃial de diferenŃiere a firmei monopolistice de cea care acŃionează pe piaŃa cu
concurenŃă pură şi perfectă). ConcurenŃa este promovată mai ales prin produs, fiecare
firmă fixând în mod unilateral preŃul bunurilor sale. La modificările mici ale preŃului,
cererea este inelastică, iar la modificările însemnate, cererea devine elastică, unii
dintre consumatori migrând spre bunurile de acelaşi tip oferite de concurenŃă. Când
preŃul scade considerabil, firma monopolistică atrage noi clienŃi de partea sa.
Pe termen scurt, firma monopolistică se comportă ca un monopol,
realizându-şi echilibrul (maximizarea profitului) la acel volum al producŃiei când:2
Costul marginal = Venitul marginal
În acest caz, preŃul este superior costului marginal şi costului total
mediu, obŃinându-se supraprofit.

12.2. PiaŃa de oligopol


Oligopolul reprezintă o situaŃie intermediară între concurenŃa pură şi
perfectă şi monopol. Acesta constituie structura de piaŃă cea mai răspândită
în Ńările dezvoltate din punct de vedere economic. Pe această piaŃă, oferta
este asigurată de câŃiva producători/vânzători între care nu există diferenŃe
semnificative sub aspectul înzestrării tehnice, forŃei economice, nivelului
costului mediu etc. Fiecare producător/vânzător deŃine o pondere importantă
din oferta totală, având capacitatea de a influenŃa piaŃa în mod direct, prin
intermediul preŃului, cantităŃii, calităŃii comercializării, publicităŃii, etc. şi
indirect prin reacŃiile faŃă de concurenŃă.
Pe piaŃa de oligopol cererea este atomizată, barierele (tehnice, financiare,
organizatorice) de intrare pentru noii concurenŃi fiind foarte puternice.
Amploarea pieŃei de oligopol se apreciază prin ponderea pe care
primele trei sau patru firme dintr-o ramură o deŃin în cifra de afaceri,
volumul producŃiei, valoarea adăugată, ocuparea forŃei de muncă etc.
InterdependenŃa firmelor din ramură reprezintă caracteristica ce
deosebeşte fundamental acest tip de piaŃă de alte pieŃe imperfecte.

2
Economie – EdiŃia a VI-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, p. 142, 143.

117
Din structura pieŃelor de oligopol fac parte: produsele petroliere,
autovehiculele, aeronavele, navele (maritime şi fluviale), tehnica electronică
de calcul, Ńigaretele, mobila, audio-vizualul etc.
Pe piaŃa de oligopol există două tipuri de comportament: cooperant şi
necooperant.4
a) Comportamentul cooperant constă în realizarea unor înŃelegeri
confidenŃiale asupra unor aspecte de interes comun. În cadrul acestui
comportament există trei situaŃii: oligopol coordonat, oligopol mixt,
stabilirea unor înŃelegeri.
Oligopolul coordonat este de tipul cartelului sau trustului.
Cartelul este o înŃelegere expresă, confidenŃială de obicei între firme care
au şi îşi păstrează independenŃa de producŃie şi financiară. Ele se înŃeleg în ceea
ce priveşte nivelul preŃurilor, volumul producŃiei, împărŃirea pieŃelor pe cote de
vânzări etc. Cartelul îşi propune să maximizeze profitul (care se împarte între
participanŃi), determinând acel volum al producŃiei totale pentru care:
Costul marginal mediu al cartelului = Venitul marginal
Trustul este structura de piaŃă bazată pe faptul că un grup financiar
puternic, de tip holding, deŃine pachetul acŃiunilor de control la mai multe firme
oligopol, independente din punct de vedere al producŃiei. Acesta stabileşte
modul de împărŃire a pieŃelor, precum şi nivelul preŃurilor între firme.
• Oligopolul mixt reprezintă acea structură de piaŃă caracterizată prin existenŃa
unei firme leader care se deosebeşte de celelalte prin puterea economico-financiară,
cota de piaŃă deŃinută etc. Această firmă se comportă ca un monopol.
• Stabilirea unor înŃelegeri între firme se concretizează în: realizarea
unor fuziuni parŃiale, efectuarea unor acŃiuni de cercetare ştiinŃifică,
impunerea unor presiuni de natură politică etc.
b) În cazul comportamentului necooperant, firmele concurează deschis
prin intermediul preŃurilor, o singură firmă oligopolistă oferind cea mai mare
parte a unui bun pe piaŃă. Aceasta alege acel volum al producŃiei la nivelul căreia
costul marginal este egal cu venitul marginal, nivel care îi asigură profitul
maxim, celelalte firme oligopoliste raportându-se la acest preŃ conducător.
Deoarece firma leader domină doar o parte din piaŃă, supraprofitul acesteia este
mai mic comparativ cu cazul monopolului. Un asemenea tip de comportament nu
este exclus, dar se întâmplă foarte rar în economiile moderne.

4
Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie. Manual universitar, Ed.
ASE, Bucureşti, 2006, p. 235.

118
12.3 PiaŃa de monopol
PiaŃa de monopol se caracterizează prin existenŃa unui singur
producător/vânzător ce realizează/furnizează întreaga producŃie a unei ramuri
economice, bunul respectiv neputând fi substituit în mod rapid. Monopolul
reprezintă o situaŃie de ”eşec” al pieŃelor deoarece, aşa cum se remarcă în
continuare, el impune un preŃ mai ridicat decât cel de piaŃă, iar nivelul producŃiei
este mai mic decât cel ce asigură folosirea eficientă a resurselor. “Datorită
monopolului ... - subliniază J. K. Galbraith - preŃurile sunt mai ridicate, iar
producŃia este mai scăzută decât dacă aceasta ar fi oferită de piaŃa concurenŃială.
Prin urmare consumatorii plătesc mai mult şi dispun de produse şi servicii mai
puŃine decât ar avea nevoie”. Monopolul se poate manifesta prin:
- monopoluri naturale;
- monopoluri tehnologice;
- monopoluri asupra mărcii comerciale;
- monopoluri instituŃionale etc.
În literatura economică, se cunosc două tipuri de monopol:
- monopolul pur;
- monopolul diluat.
În realitate, monopolul pur este greu de constatat, deoarece există o gamă
variată de bunuri substituibile, fiind foarte puŃine bunurile economice care nu au
înlocuitori. În mod cu totul izolat, se întâlnesc şi situaŃii de monopol pur, în
special cele naturale, cele care Ńin de existenŃa unor brevete de invenŃie, drepturi
de autor, exclusivităŃi asupra producerii/comercializării unor bunuri etc.
O piaŃă de monopol se defineşte, în extremis, prin aceea că un singur
producător - vânzător oferă un bun şi/sau serviciu, respectiv un singur
consumator - cumpărător achiziŃionează un anume bun. În aceste cazuri, este
vorba de un monopol absolut şi de un monopson absolut.
În practică acŃionează numeroşi factori care limitează tendinŃa spre
apariŃia şi, mai ales, menŃinerea monopolului absolut.
• În primul rând, exercitarea dictatului monopolului prin fixarea preŃului
peste cel de piaŃă (de echilibru) determină modificarea cererii pentru bunul în
cauză în sensul scăderii acesteia. Deci, apare perspectiva reducerii profitului
firmei monopoliste din cauza vânzării unor cantităŃi mai reduse.
• În al doilea rând, firmele producătoare de bunuri - înlocuitori sunt
concurente virtuale ale monopolului; nici un monopol nu poate opri
substituirea bunului produs de el cu alte bunuri.
• În al treilea rând, chiar dacă un monopol are o poziŃie consolidată pe
piaŃa unei Ńări, o asemenea poziŃie poate fi “spartă” de firme ce acŃionează în
alte medii economice şi instituŃionale.

119
• În al patrulea rând, tendinŃa spre monopol absolut a unui producător
se loveşte adesea de reacŃiile consumatorilor organizaŃi, ca şi de măsurile
antimonopoliste ale guvernelor.
Din cele de mai sus rezultă că tendinŃele spre monopol absolut există, dar
piaŃa de monopol are un conŃinut economic mult diferit de acesta.
Monopolul reprezintă acea situaŃie de piaŃă pe care se oferă şi se vinde un
bun care nu poate fi substituit rapid şi în măsură mare, respectiv a cărui cerere are
o elasticitate încrucişată foarte slabă în raport cu preŃurile celorlalte bunuri.
Spre deosebire de piaŃa concurenŃială, în condiŃiile pieŃei de monopol, firma
are posibilitatea de a alege atât preŃul, cât şi cantitatea de bunuri ce urmează
a fi produse şi vândute (R. Barre). Se ştie că, pe piaŃa cu concurenŃă perfectă,
preŃul este un factor exogen, firma căutând doar cantitatea optimă. Deci, preŃul
practicat de firma monopolistă este un preŃ fixat, cerut şi controlat.
Deoarece monopolul este singurul furnizor al unui bun, analiza
formării preŃului se face doar la nivelul ramurii (firma acaparează toată
ramura). Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egală cu
cererea pieŃei. Acest aspect are o importanŃă principială. Controlând atât
oferta cât şi cererea bunului, monopolul acŃionează în interesul său egoist şi
în detrimentul consumatorului.
În acest caz, elasticitatea cererii în raport de preŃ este imperfectă,
iar curba cererii normale are pantă negativă. Venitul marginal este mai
mic decât preŃul de vânzare fixat de monopol (invers, preŃul de monopol
este mai mare decât venitul marginal). În funcŃie de elasticitatea cererii se
face alegerea monopolului.
PreŃ de monopol, profit de monopol, costuri sociale. Monopolul
fixează preŃul în funcŃie de mărimea venitului marginal şi de evoluŃia
costului marginal. Ca urmare, firma stabileşte, mai întâi, nivelul optim al
producŃiei, nivel care îi asigură fie maximum de profit, fie minimum de
pierdere. Decizia este luată de monopol pe baza a două principii:
• diferenŃa dintre venitul total şi costul total să fie maximă (dacă se
urmăreşte maximizarea profitului) sau diferenŃa dintre costul total şi venitul
total să fie minimă (când în atenŃie este minimizarea pierderii);
• venitul marginal să fie egal cu costul marginal, acesta din urmă
aflându-se la nivelul său minim, respectiv cu tentă de creştere.
Principiile arătate sunt surprinse prin datele din tabelul de mai jos,
privind: preŃul de vânzare (în funcŃie de evoluŃia cererii); venitul total;
costul total; profitul; venitul marginal; costul marginal; raportul dintre
venitul marginal şi costul marginal.

120
Tabel 12.1
PreŃul de monopol
- în mii u.m. -
PreŃul Venitul
Cantit. Costul Profitul Venitul Costul
(Venit total Raportul
(Q) total (Vt - Ct) marginal marginal
mediu) (P • Q) Vmg/Cmg
mii buc. Ct π Vmg Cmg
P Vt
0 0 0 105 -105 - - -
Vmg >
1 100 100 95 5 100 -10
Cmg
2 90 180 120 60 80 25
3 80 240 170 70 60 50
Vmg =
4 70 280 210 70 40 40
Cmg
5 60 300 240 60 20 30
6 50 300 275 25 0 35
Vmg <
7 40 280 320 -40 -20 45
Cmg

Din exemplul numeric apare mai clar faptul că monopolul poate alege
una din variantele:
a) fixarea unui preŃ, de regulă, mai mare, cantitatea vândută fiind
determinată de cererea totală a pieŃei; numai că un preŃ prea ridicat
îndepărtează pe unii cumpărători de bunul scumpit, ceea ce va conduce la
reducerea producŃiei;
b) stabilirea cantităŃilor ce urmează a fi produse şi vândute; producŃia
are însă ca limită superioară cererea pieŃei şi nivelul preŃului. Or, de regulă,
sporirea producŃiei şi a ofertei presupune reducerea preŃului.
La acest nivel al analizei, se pune problema găsirii acelor condiŃii
fundamentale necesare şi suficiente pentru: a maximiza profitul şi a realiza
preŃul de echilibru pe o piaŃă de monopol.
Maximizarea profitului înseamnă a alege acel volum de producŃie care
să asigure diferenŃa maximă între venitul total şi costul total. Pe baza
baremurilor cifrice se pot spune următoarele:
• cantitatea optimă oferită este de 4.000 de bucăŃi, iar preŃul de
echilibru este de 70 u.m.;
• aceste mărimi asigură profitul maxim de 70.000 u.m., reprezentând
diferenŃa dintre venitul total (280.000 u.m.) şi costul total (210.000 u.m.);
• situaŃia arătată s-a obŃinut pe baza principiului general al egalităŃii
venitului marginal cu costul marginal (40 = 40 u.m.), egalitate ce indică
nivelul optim al producŃiei;

121
• venitul marginal poate fi pozitiv, negativ sau egal cu zero, în
dependenŃă de intensitatea elasticităŃii cererii în raport de preŃ;
• dacă s-ar vinde cantităŃi mai mici de 4.000 de bucăŃi, atunci venitul
marginal ar fi mai mare decât costul marginal (Vmg > Cmg); dimpotrivă, dacă se
vor oferi cantităŃi mai mari de 4.000 de bucăŃi, venitul marginal va fi mai mic decât
costul marginal (Vmg < Cmg). În ambele situaŃii profitul nu este cel maxim.
• găsirea acelui cuplu preŃ - cantitate (70 u.m. şi 4.000 de bucăŃi) care
asigură profitul maxim al monopolului se realizează prin operaŃiunea de
apropiere a curbei venitului marginal de curba costului marginal şi invers;
• la nivelul optim al producŃiei, preŃul este mai mare decât costul mediu total
(70 > 52,5 u.m.), firma obŃinând un profit de monopol pe produs de 17,5 u.m.
Pe o perioadă scurtă de timp, producŃia optimă este aceea la care:
Venitul marginal = Costul marginal; PreŃul pieŃei ≥ Costul variabil mediu
Pe o perioadă lungă de timp, optimizarea producŃiei implică
respectarea restricŃiei:
Venitul marginal = Costul marginal mediu; PreŃul pieŃei ≥ Costul total minim
Deci, însemnătatea costurilor medii şi marginale în fundamentarea
deciziilor monopolului privind maximizarea profitului joacă un rol
capital,.echilibrul monopolului asigurându-se la acel volum al producŃiei pentru
care Venitul marginal = Costul marginal, rezultând Profitul total maxim.
InformaŃia corectă obŃinută la timp este o premisă esenŃială pentru o
alegere bună. În unele situaŃii informaŃia se prezintă ca şi alte bunuri şi
servicii. Astfel că firmele şi indivizii sunt dispuşi să cumpere informaŃii, iar
multe institute specializate în producerea de informaŃii se dezvoltă în ultimul
timp în mod vertiginos. Există însă unele aspecte fundamentale prin care
informaŃia se deosebeşte de celelalte bunuri. De pildă, cel care vinde o
informaŃie nu oferă potenŃialului cumpărător posibilitatea de o cunoaşte
înainte de a o cumpăra. Pe de altă parte, informaŃia poate fi împărŃită liber.
În domeniile cheie ale economiei rolul informaŃiei este atât de important
încât aceasta poate schimba natura pieŃei. În genere, informaŃiile sunt
imperfecte. Unele dintre informaŃiile oferite de participanŃi pot fi false. Ca
urmare, guvernele pot interveni şi, adesea, intensiv pentru ca firmele să nu
recurgă la astfel de mijloace pentru a obŃine profituri nemeritate de monopol.
InformaŃia sau lipsa informaŃiei joacă, deci, un rol cheie în
determinarea tipurilor de pieŃe şi în abilitatea pieŃelor private de a asigura
folosirea cât mai eficientă a resurselor limitate.
Aşa cum s-a arătat mai sus, economia de piaŃă dă răspuns şi la întrebarea
privitoare la beneficiarii bunurilor produse în societate. DistribuŃia (repartiŃia)
este conceptul prin care se exprimă procesul de alocare a bunurilor şi serviciilor

122
produse de către o economie către (spre) membrii societăŃii, indiferent care este
statutul social al acestora şi sursa venitului lor.
MulŃi oameni găsesc că modul în care piaŃa distribuie avuŃia şi produsele
are deficienŃe, care pot genera mari perturbări sociale. De aceea, guvernul
trebuie să intervină pentru a furniza asistenŃă acelor indivizi şi grupări de
indivizi cu venituri atât de mici încât nu-şi pot întreŃine familia la standardul
minim necesar fără ajutor din partea societăŃii. Unii economişti consideră că
transferurile sociale spre cei cu venituri mici ar putea descuraja pe oameni să
muncească şi să economisească în aşteptarea ajutoarelor sociale.
Totuşi, există un anume consens între economişti şi oamenii politici cu
privire la necesitatea simplificării guvernelor pentru asigurarea unui anume
echilibru între sectoarele private şi cele publice, pentru compatibilizarea
criteriului de echitate socială şi a principiului eficienŃei economice. Şi în acest
caz, s-a recurs şi va trebui să se recurgă la compromisurile cele mai nuanŃate, cu
efecte benefice pentru întreaga societate.
În spiritul celor cinci concepte definitorii ale activităŃii economice
contemporane, problemele principale ale microeconomiei, ca realitate, sunt
următoarele:
• cererea, comportamentul consumatorului şi utilitatea resimŃită de acesta;
• oferta, comportamentul producătorului şi profitul aşteptat de
producător (productivitatea şi costurile pe termen scurt; productivitatea şi
costurile pe termen lung);
• pieŃe şi preŃuri: pieŃele concurenŃiale perfecte şi preŃul de echilibru; pieŃele
imperfecte, externalităŃile şi politicile guvernelor faŃă de acestea;
• sectorul public şi microeconomia; cu privire la relaŃia dintre
echitatea socială şi eficienŃa economică la nivelul firmelor.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1. Dacă venitul marginal este egal cu costul marginal, atunci venitul total va fi:
a) pozitiv;
b) nul;
c) negativ;
d) egal cu preŃul unitar.
2. PiaŃa de oligopol este atunci când:
a) există un singur producător;
b) există câŃiva cumpărători;
c) există un singur vânzător;
d) există câŃiva vânzători.

123
3. Pe piaŃa de monopol există:
a) cel mai bun raport calitate-preŃ;
b) un singur cumpărător;
c) o concurenŃă viciată;
d) doar în Ńările cu economie centralizată.
4. PiaŃa monopolistică este acel tip de piaŃă:
a) în care statul fixează preŃul;
b) care se apropie cel mai bine de piaŃă cu concurenŃă pură şi perfectă;
c) în care monopolul fixează preŃul;
d) cererea este egală cu oferta.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Pe piaŃa de oligopol se asigură omogenitatea produselor.
b) Forma de piaŃă reală care se apropie cel mai mult de piaŃa cu
concurenŃă pură şi perfectă este Bursa.
c) Fixarea concertată a preŃurilor de vînzare/cumpărare, denaturează
concurenŃa.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta
a) PiaŃa de oligopol din România.
b) Rolul intervenŃiei statului în România.
c) Monopol vs. Oligopol.
7. Un monopol se confruntă cu următoarea funcŃie a
1
cererii: P = 50 − Q . El produce cu următoarea funcŃie a costurilor medii:
2
20 1
CM = − 10 + Q. DeterminaŃi preŃul devânzare al monopolului în
Q 2
vederea maximizării profitului.
8. O firmă aflată în concurenŃă monopolistică are funcŃia costului dată de
relaŃia CT = 9+ Q, iar funcŃia cererii pe termen lung, dată de relaŃia P = 7 – Q.
În condiŃiile maximizării profitului, calculaŃi producŃia şi profitul.
9.ComentaŃi textul următor:
„Mediul economic este considerat normal, corect, favorizând
progresul economic atunci când, prin pârghiile şi structurile sale, elimină
discriminările şi abuzurile dintre agenŃii pieŃei, asigură exercitarea în bune
condiŃii a funcŃiilor pieŃei, iar consumatorii sunt protejaŃi” (Michael Porter)
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie:
În cazul comportamentului necooperant, firmele concurează deschis prin
intermediul ......................, o singură firmă oligopolistă oferind cea mai mare
parte a unui bun ............................ .

124
Răspunsuri: 1) a ; 2) d ; 3) c; 4) b; 5) a Fals; 5) b Adevărat; 5) c
Adevărat; 7) P = 35; 8) Q = 3, Pr = 0.

LecŃia 13. Veniturile fundamentale I


13.1 Salariul. Concept. Forme de salarizare
13.2 Profitul. Concept. Măsurare. Factori. FuncŃii

ProducŃia este obŃinută prin combinarea factorilor de producŃie, iar apoi


fiecare factor utilizat este recompensat cu o parte din veniturile create. Această
recompensare este de fapt motivaŃia economică a participării factorilor de producŃie
la crearea de bunuri necesare satisfacerii nevoilor. DistribuŃia (repartiŃia) veniturilor
este o activitate economică intermediară între producŃie şi consum.
ReprtiŃia în sens larg cuprinde atât activităŃile prin care bunurile
şi serviciile sunt dirijate, orientate spre domenii pentru care au fost
produse, cât şi modalităŃile prin care veniturile rezultate ajung la
participanŃii la viaŃa economică (distribuirea) şi la ceilalŃi membri ai
societăŃii (redistribuirea).
În economia de piaŃă bunurile şi serviciile produse ajung la consumator
prin intermediul pieŃei, prin cumpărare, folosind veniturilor obŃinute. Modul în
care aceste venituri ajung la membrii societăŃii (persoane fizice sau juridice)
face obiectul repartiŃiei veniturilor adică repartiŃiei în sens restrâns.
RepartiŃia în sens restrâns reprezintă procesul prin care venitul
naŃional este repartizat între posesorii factorilor de producŃie şi între
ceilalŃi participanŃi la viaŃa economică.
RepartiŃia veniturilor presupune două aspecte distincte:
- repartiŃia primară (distribuirea) presupune ca valoarea nou creată sau
venitul naŃional sa fie împărŃit între posesorii factorilor de producŃie participanŃi
la producerea de bunuri şi servicii într-o perioadă de timp. Cei trei factori de
producŃie fundamentali sunt: munca, natura şi capitalul, iar veniturile aferente
sunt: salariul, renta şi profitul (inclusiv dobânda);
- repartiŃia secundară (redistribuirea) completează repartiŃia primară
prin utilizarea prelevărilor şi transferurilor. Acestea sunt venituri secundare
obŃinute, de regulă, prin intermediul administraŃiei publice, în care
principalul instrument este bugetul.
Datorită importanŃei lor, problemele formării, naturii şi dinamicii veniturilor,
ca şi a modului cum sunt repartizate, acestea au preocupat de economişti, chiar
înainte de apariŃia ştiinŃei economice (mercantilişti, fiziocraŃi). Principala teorie
care s-a afirmat cu privire la repartiŃia primară (distribuirea) a fost cea a lui J. B.
Say – teoria celor trei factori de producŃie – conform căreia fiecărui factor

125
fundamental îi corespunde un venit pentru serviciile aduse (factorului muncă îi
revine salariul, capitalului – profitul iar factorului natural – renta).
Formarea veniturilor fundamentale, mărimea lor în diferite perioade de
timp şi în diferite Ńări, ca şi dinamica acestora decurg în primul rând, din
mecanismele specifice ale pieŃei factorilor de producŃie; iar în al doilea rând, ele
se află sub incidenŃa confruntărilor dintre participanŃii la activitatea economică:
salariaŃi, proprietari de capital, întreprinzători, bancheri, proprietari funciari.

13.1 Salariul. Concept. Forme de salarizare


A. Concepte
Termenul „salariu” este de origine latină, provine din cuvântul „salarium”,
care însemna o plată făcută soldaŃilor romani pentru cumpărarea sării.
Salariul este venitul ce revine factorului muncă, adică persoanei care
munceşte, care-şi foloseşte cunoştinŃele, abilităŃile şi împreună cu ceilalŃi factori
de producŃie realizează bunuri şi servicii. Este obŃinut după ce munca a fost
consumată, fiind considerat în mai multe teorii ca venit însuşit prin muncă.
Salariul reprezintă în condiŃiile contemporane venitul însuşit
pentru munca utilizată pe bază de contract. Acest venit recompensează
factorul de producŃie muncă, închiriată de un întreprinzător, sau de
orice alt agent economic, condiŃia fiind folosirea acesteia pe bază
contractuală şi care se regăseşte ulterior sub forma de bunuri şi servicii
necesare existenŃei salariatului şi familiei sale.
În prezent, salariul este este forma cea mai des întâlnită de venit. În
mod greşit se consideră ca toate veniturile obŃinute prin muncă reprezintă
salariu, fiind confundat cu veniturile obŃinute de către producători sau de
către liber profesionişti (nesalariaŃi).
Mărimea salariului este strâns legată de interesele diferite ale celor două
forŃe existente pe piaŃa muncii: angajaŃii şi angajatorii. AngajaŃii au interesul ca
pentru munca prestată să primească o sumă cât mai mare de bani. Astfel, pentru
persoanele care participă la producerea de bunuri şi servicii salariul este privit
ca un venit obŃinut pentru munca depusă, acesta apare ca salariu – venit.
Angajatorii, dimpotrivă, urmăresc să plătească salariaŃilor o sumă cât mai
mică. Pentru ei munca angajată în orice activitate economică plătită ca salariu,
devine un cost încorporat în costul total de producŃie.
Salariul se clasifică după mai multe criterii:
a) După forma în care se exprimă (bănească sau materială) există :
a1) Salariul nominal reprezintă suma încasată de salariat pentru
munca prestată. Valoarea salariului nominal este condiŃionată de:
• preŃul forŃei de muncă pe piaŃă, care se determină pe piaŃa muncii
prin intermediul cererii şi al ofertei;

126
• situaŃia economică a statului, care determină creşteri salariale în
perioadele de boom economic şi reduceri salariale în perioadele de recesiune;
• relaŃiile dintre sindicate şi patronate; capacitatea sindicatelor de a
apăra interesele salariaŃilor;
• politicile active ale guvernului cu privire la forŃa de muncă;
La rândul său, salariul nominal este structurat în brut şi net.
Salariul brut reprezintă toate veniturile brute din muncă, formate din
salariul de bază şi toate adaosurile salariale (indemnizaŃii, sporuri etc.).
Salariul net reprezintă salariul brut din care s-au scăzut reŃinerile
obligatorii conform legii în vigoare (CAS, contribuŃie şomaj, sănătate,
impozit). Acesta este suma primită efectiv de salariat pentru munca prestată.
a2) Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii ce se poate
cumpăra cu salariul nominal. Salariul real reprezintă, de fapt, puterea de
cumpărare a salariaŃilor, aceasta fiind influenŃată de:
- mărimea salariului nominal are o influenŃă directă asupra salariului real;
- nivelul mediu al preŃurilor (indicele general al preŃurilor) cu
influenŃă invers proporŃională.
Salariul real (SR) se calculează ca raport între salariul nominal (SN) şi preŃ
(P) după formula: SR = (SN:P)100, iar în dinamică sub formă de indice: ISR =
(SR1:) SR0100 sau ISR = (ISN:IP)100 unde SR1 = salariul real din perioada
curentă; SR0 = salariul real din perioada de bază; IP = indicele preŃurilor
b) Din punct de vedere al stimulării şi al ajutorării salariaŃilor
întâlnim: salariul colectiv, salariul social şi salariul minim.
Salariul colectiv reprezintă venitul care se acordă tuturor salariaŃilor
pentru participarea acestora la rezultatele financiare ale firmei sau ca
facilităŃi la obŃinerea unor servicii pentru familiile angajaŃilor.
Salariul social reprezintă venitul pe care societatea îl acordă anumitor
categorii de angajaŃi care se confruntă cu dificultăŃi deosebite (pentru
accidente de muncă, boli profesionale, şomaj, alienare involuntară etc.).
Salariul minim reprezintă acel nivel al venitului fixat pe bază legală
pentru a asigura salariaŃilor din categoriile cu calificări reduse un venit care
să le asigure minimul de subzistenŃă în raport cu stadiul dezvoltării
economice şi cu politica socială promovată în Ńară.
Adoptarea salariului minim a fost abordată în Ńările lumii diferit, astfel:
• Ńări care au adoptat salariul minim în toate unităŃile sau în marea lor
majoritate (ex. Olanda, Australia, Belgia, Spania);
• Ńări care au introdus salariul minim doar în anumite ramuri (ex.
SUA, Anglia, Irlanda);
• Ńări care nu au adoptata salariul minim sau l-au utilizat foarte puŃin
(ex. Germania, ElveŃia, Suedia, Austria).

127
Salariul minim a fost criticat de o serie de economişti, deoarece în
viziunea acestora el nu face altceva decât să dezavantajeze chiar pe cei pe
care trebuie să-i ajute, adică pe cei care se găsesc pe cea mai de jos treaptă
având în vedere mărimea salariilor.
În legislaŃia actuală a României se prevede că mărimea salariului stabilit
pe baza contractului de muncă între angajator şi angajat nu poate să fie mai
mic decât salariul de bază minim brut pe Ńară.
La nivelul economiei se calculează salariul mediu, fie în forma sa
brută, fie în cea netă. La stabilirea salariului mediu se au în vedere mărimea
tuturor salariilor existente în economie. Media obŃinută va fi întotdeauna
apropiată de salariile mai scăzute deoarece se calculează ca medie
ponderată, iar numărul persoanelor cu salarii reduse va fi mereu mai mare
decât numărul celor care vor avea salarii mari.
Mărimea salariilor diferă de la Ńară la Ńară, de la un domeniu de activitate la
altul, de la o profesie la alta etc., pe baza a numeroase cauze şi circumstanŃe.
Aceste diferenŃe sunt determinate atât de variaŃia preŃul forŃei de muncă, cât şi de
variaŃia productivităŃii muncii. Dincolo de aceste multiple diferenŃieri, nivelul
concret al salariului se găseşte între o limită minimă şi una maximă.
Limita minimă a salariului este reprezentată de nivelul costului forŃei
de muncă, diferit de la o perioadă la alta, de la o Ńară la alta. Interesul
angajatorului este ca salariul să se găsească cât mai aproape de această
limită, dar nu mai puŃin decât nivelul minim stabilit.
Limita maximă a salariului este reprezentată de întreaga valoare
creată de salariaŃi. De această limită este interesat salariatul, încercând să
obŃină un salariu cât mai apropiat de această valoare. Limita maximă este
atinsă atunci când salariul este egal cu productivitatea marginală a muncii,
dar indicele de creştere al salariului este mai mic decât indicele de creştere a
productivităŃii muncii (Iw > Is ).
Mărimea salariului se află între cele două limite, dar ea este
influenŃată de o serie de factori: economici, tehnici, sociali, culturali,
comportamentali etc.
Pentru stabilirea salariului trebuie luate în considerare două tendinŃe:
• efectul de subtituire presupune înlocuirea unei părŃi din timpul liber
cu timp de muncă, pentru obŃinerea unui salariu mai mare
• efectul de venit presupune înlocuirea timpului de muncă (suplimentar sau
program normal) cu timp liber odată cu atingerea nivelului dorit de venit.
Efectul de substituire imprimă salariului tendinŃă de creştere, în timp
ce efectul de venit îi dă tendinŃă de stagnare. Rezultă că mărimea efectivă a
salariului trebuie să genereze cointeresarea salariatului.

128
B. Forme de salarizare
Sistemele (formele) de salarizare reprezintă acele principii, metode cu
ajutorul cărora se determină mărimea şi dinamica salariului individual
făcând legătura între rezultatele obŃinute de entitatea utilizatoare şi partea
ce revine fiecărui salariat pentru aportul adus la realizarea acestora.
Aceste sisteme de salarizare au fost instituŃionalizate, prin contractele
de muncă. În contractele de muncă sunt stabilite toate drepturile şi
obligaŃiile angajaŃilor şi angajatorilor.
În realitatea economică se utilizează în principal trei forme de
salarizare: salarizarea în regie, salarizarea în acord şi salarizarea mixtă.
a) Salarizarea în regie presupune stabilirea cuantumului salariului în
funcŃie de timpul lucrat, fără a preciza în contractul de muncă, volumul de
muncă ce ar trebui efectuat în timpul stabilit.
Această modalitate de stabilire a salariului este folosită în domeniile
de activitate în care cu greu se pot stabili contribuŃiile fiecărui angajat în
parte (administraŃie, la producŃia în flux, pază, învăŃământ etc.).
Avantajele salarizării în regie: siguranŃa venitului obŃinut; reduce
cheltuielile cu evidenŃa muncii; absenŃa constrângerii şi flexibilitatea muncii.
Dezavantajele salarizării în regie: nu motivează salariatul; reduce
calitatea muncii prestate; reduce randamentul.
b) Salarizarea în acord presupune stabilirea cuantumului salariului în
funcŃie de numărul operaŃiunilor sau cantitatea bunurilor care trebuie
realizate. Acest tip de salarizare se poate stabili individual sau colectiv.
Salarizarea în acord sau cu bucata pune accent pe creşterea
productivităŃii muncii, fiind apreciată de angajatori deoarece astfel salariaŃii
sunt stimulaŃi să producă mai mult.
Avantajele salarizării în acord: stimulează randamentul muncii;
salariul platit este strâns legat de rezultatele obŃinute; diminuarea
cheltuielilor prin renunŃarea la supraveghetori.
Dezavantajele salarizării în acord: duce la intensificarea muncii şi la
extenuare; reduce calitatea muncii prestate prin intenŃia de a produce mai
mult; necesită o evidenŃă a rezultatului muncii prestate.
Salarizarea în acord are următoarele forme:
- în acord direct, când mărimea salariului este direct proporŃională cu
numărul de produse sau operaŃii făcute;
- în acord progresiv (regresiv) când peste/sub un nivel al rezultatelor
tariful se majorează (se micşorează);
- în acord global, care priveşte o anumită echipă, ce se angajează ca
într-o unitate de timp să execute o lucrare în comun, imposibil de realizat
individual, având condiŃiile asigurate.

129
c) Salarizarea mixtă presupune stabilirea cuantumului salariului
printr-o sumă fixă pentru unitatea de timp lucrat, dar care se acordă numai
dacă au fost îndeplinite unele condiŃii tehnice, organizatorice, manageriale etc.
Această formă de salarizare încearcă să îmbine punctele pozitive,
adică avantajele ale celor două sisteme de salarizare prezentate anterior.
Schimbările din activitatea social - economică sunt foarte frecvente şi
astfel este necesar ca aceste sisteme să fie perfecŃionate Ńinând cont de ceea
ce se întâmplă în economie. Ca modalităŃi de perfecŃionare a sistemelor de
salarizare întâlnim: corectarea sau rectificarea, participarea sau implicarea
şi socializarea sau interdependenŃa.
Corectarea presupune măruri în vederea creşterii siguranŃei
posesorului forŃei de muncă în disputa sa cu patronatele.
Participarea asigură posibilitatea ca salariaŃii să participe şi la
împărŃirea beneficiilor obŃinute de firmă.
Socializarea presupune existenŃa unor criterii pe baza cărora salariaŃii
pot primi sporuri peste drepturile băneşti cuvenite pentru munca depusă.

13.2 Profitul. Concept. Măsurare. Factori. FuncŃii


A. Concept
Profitul este unul din veniturile importante în economia de piaŃă.
Etimologia cuvântului este latină, „proficere”, adică rezultatul pozitiv al
unei activităŃi lucrative.
Profitul reprezintă venitul obŃinut de factorul capital, în urma
combinării factorilor de producŃie într-o activitate economică.
Profitul este câştigul obŃinut de cei care iniŃiază şi organizează o
activitate economică ce implică un anumit risc. Acest venit recompensează
cunoştinŃele, abilităŃile şi riscurile pe care un întreprinzător şi le asumă.
Profitul nu trebuie confundat cu celelalte venituri fundamentale, în
special cu salariul. Trăsăturile prin care se delimitează de alte venituri sunt:
• Profitul nu este stabilit pe bază contractuală. łinând cont de evoluŃia
economiei nu există posibilitatea să stabileşti dacă vei obŃine sau nu profit şi nici
mărimea sa. Se poate previziona numai mărimea profitului ce se doreşte a se realiza.
• Profitul nu trebuie confundat cu celelalte venituri fundamentale
(salariul, dobânda sau renta). Profitul este obŃinut de o firmă, de o persoana
care utilizează capitalul deŃinut într-o activitate productivă.
• Profitul este venitul ce rămâne după formarea celorlalte venituri.
Putem să cunoaştem care este mărimea profitului doar după ce s-au
constituit salariile, dobânzile şi rentele.
• Profitul are drept alternativă pierderea. Nu se cunoaşte care va fi
mărimea profitului sau dacă se reuşeşte să se obŃină. Pentru firmele care nu

130
reuşesc să recupereze, prin vânzarea bunurilor produse, costurile totale,
profitul aşteptat se transformă în pierdere.
Profitul este considerat, în viziunea diverselor doctrine şi şcoli economice,
pe de o parte valoarea muncii însuşite în mod gratuit de cei ce deŃin capitalul, iar
pe de altă parte venit ce revine ca recompensă pentru combinarea factorilor de
producŃie, sau care îşi asumă riscul utilizării propriului capital.
După modul cum se respectă legislaŃia în vigoare într-o Ńară profitul
poate fi legal sau ilegal:
a) Profitul poate să fie privit ca un venit obŃinut de o persoană fără a aduce
nici o contribuŃie la realizarea acestuia. În această situaŃie profitul primit este
considerat un profit ilegal, iar de cele mai multe ori profitul ilegal este obŃinut
datorită nerespectării legilor în vigoare.
b) Profitul poate să fie privit ca un venit obŃinut dintr-o activitate
economică de către cei care au un avantaj în faŃa concurenŃei, avantaj datorat
inovaŃiei şi progresului. În această accepŃiune profitul este considerat profit legal,
realizat datorită spiritului dinamic şi inovator al întreprinzătorului.
După modul de calcul profitul se clasifică în: profit contabil, profit
economic, profit normal, profit pur, profit brut, profit net.
Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul
contabil. Se calculează la sfârşitul anului fiscal prin scăderea costului
contabil din încasările totale obŃinute. Profitul contabil este identic cu
profitul legal sau legitim.
Profitul economic reprezintă diferenŃa dintre venitul total al
întreprinderii şi costul de oportunitate al factorilor de producŃie utilizaŃi într-
o anumită perioadă.
Ambele tipuri de profit pot fi prezentate ca profit normal sau ca profit
pur (supraprofit).
Profitul normal reprezintă acel nivel al profitului considerat suficient
pentru a permite desfăşurarea activităŃii economice.
Profitul pur sau supraprofitul reprezintă venitul obŃinut peste
costurile oportune, fiind venit în exces faŃă de profitul normal. Este sigur că
profitul pur va fi mai mare decât profitul normal şi este profitul care
stimulează pe întreprinzător să-şi continue activitatea.
În economia de piaŃă orice venit este impozitat. Din acest punct de
vedere profitul poate fi brut sau net:
a) Profitul brut reprezintă profitul obŃinut înainte ca acesta să fie impozitat.
b) Profitul net sau admis reprezintă profitul brut din care s-a scăzut
impozitul datorat statului. Acesta este profitul care va rămâne la dispoziŃia
firmei care l-a obŃinut.
În economia concurenŃială dinamică, viitorul firmei este totdeauna
nesigur, incert, cu multe riscuri imprevizibile şi neasigurabile. În acest
131
context, profitul economic (pur) poate fi explicat fie prin inovaŃii şi
investiŃii, fie prin risc şi incertitudine.
ObŃinerea profitului stimulează pe întreprinzător să facă inovaŃii şi
investiŃii. În acest scop el atrage noi resurse în circuitul economic şi introduce noi
tehnologii. InovaŃiile stimulează investiŃiile, care stau la baza sporirii generale a
producŃiei şi ocupării, la mai buna organizare a firmei.
Profitul economic poate fi considerat o remuneraŃie a
întreprinzătorului pentru preluarea asupra sa a riscului şi
incertitudinii. Dar, riscul este de două feluri: previzibil şi asigurabil;
imprevizibil şi neasigurabil. Izvor de profit este doar cel din urmă.
În genere, asemenea riscuri constau din schimbări necontrolabile în cerere şi
în veniturile disponibile, în oferta concurenŃei. Unele dintre aceste riscuri apar ca
rezultat al schimbărilor în desfăşurarea ciclului de afaceri. Înviorarea aduce
profituri substanŃiale majorităŃii întreprinderilor, în timp ce stagnarea şi recesiunea
antrenează diminuări de profit, ba chiar şi pierderi.
În concluzie, profiturile economice (pure) şi pierderile pot fi asociate
cu riscuri neasigurabile, care apar atât din cauza trecerilor bruşte de la o
stare la a economiei la alta, cât şi din cea a mutaŃiilor structurale generate de
inovaŃii şi investiŃii.

B. Măsurare
Mărimea profitului oferă o imagine clară asupra modului în care se
desfăşoară activităŃile într-o unitate economică şi dacă se reuşeşte acoperirea
cheltuielile în urma vânzării producŃiei. Mărimea profitului poate să fie
determinată atât ca mărime absolută, cât şi ca mărime relativă.
În mărime absolută se calculează masa profitului. Aceasta reprezintă
totalitatea profitului obŃinut într-o anumită perioadă de timp, prin scăderea
costului total de producŃie din încasările realizate în aceeaşi perioadă.
Pr = CA – Cp unde Pr = profit ;
CA = cifra de afaceri ; Cp = cost de producŃie.
În mărime relativă se calculează rata profitului ca raport procentual
între masa profitului şi un element de referinŃă (cifra de afaceri, activele
totale, activele proprii, cost de producŃie).
Pr
• rata comercială a profitului Pr ' = 100 ;
CA
Pr
• rata economică a profitului Pr ' = 100 ;
AT
Pr Pr
• rata financiară a profitului Pr ' = 100 ; sau Pr ' = 100
AP C

132
Pr
• rata rentabilităŃii Pr ' = 100
Cp
unde: Pr = profit; CA = cifra de afaceri; AT = active totale; AP =
active proprii sau capitalul propriu (C); Cp = cheltuieli (costuri).
În funcŃie de formula utilizată mărimea ratei profitului va fi diferită
deoarece depinde de mărimea numitorului. Pragul minim de rentabilitate
este atins atunci când volumul încasărilor din activitatea desfăşurată este
egal cu volumul cheltuielilor pentru obŃinerea producŃiei vândute.
Rata profitului se poate calcula pe produs, pe ramură economică sau
pentru întreaga economie a unei Ńări. Fiecare rată, indiferent de modul în
care a fost calculată prezintă informaŃii referitoare la gradul de rentabilitate
şi la eficienŃa activităŃii desfăşurate în întreprinderea respectivă.
Rentabilitatea şi eficienŃa întreprinderii sunt mai mari cu cât ratele calculate
vor fi mai mari, deoarece prezintă raportul dintre rezultatul obŃinut şi efortul
depus pentru stabilirea scopului dorit.
Valorile stabile prin calcularea ratei oferă informaŃii importante atât în
interiorul firmei, cât şi în exteriorul acesteia. Decizia de investire se va lua
cunoscând rata profitului în domeniul în care dorim să plasăm capitalul,
precum şi rata dobânzii. În funcŃie de mărimea acestor rate, se poate lua cea
mai bună hotărâre de plasare a capitalului deŃinut.
Între masa şi rata profitului există o relaŃie direct proporŃională, odată
cu creşterea masei profitului creşte şi rata, şi invers.

C. Factori
Factorii care influenŃează mărimea profitului sunt următorii:
• productivitatea factorilor de producŃie, influenŃează direct producŃia,
recomandându-se utilizarea acestora cu raŃionalitate de către întreprinzător;
• preŃul de vânzare influenŃează în mod direct profitul;
• costul, influenŃează invers proporŃional profitul;
• volumul, structura şi calitatea producŃiei, aceste variabile acŃionând
separat sau în totalitate asupra profitului;
• viteza de rotaŃie a factorilor de producŃie, influenŃa acesteia fiind directă.

D. FuncŃii
Locul şi rolul profitului în activitatea economică sunt stabilite şi din
prisma funcŃiilor acestuia:
• motivaŃie a progresului economic;
• stimulent al acceptării riscului în afaceri;
• factor incitant al sporirii efortului pentru eficienŃă şi calitate;
• mobil al cultivării spiritului de economie;
133
• sursă principală de autofinanŃare;
• sursă de venit pentru bugetul statului.
Modul de repartiŃie al profitului se realizează pe baza unor reguli şi
reglementări. Prima etapă este reprezentată de stabilirea impozitului pe
profit, calculat la profitul brut. După calcularea impozitului pe profit se
stabileşte mărimea profitului net, care urmează să fie repartizat în funcŃie de
forma juridică de organizare.
În cea mai mare parte a cazurilor profitul net se repartizează având în
vedere următoarele fonduri:
• constituirea rezervelor legale (provizioanele);
• fixarea cotei – părŃi de profit pentru remunerarea managerilor –
administratori;
• stabilirea fondurilor pentru autofinanŃare;
• stabilirea fondului pentru primele excepŃionale atribuite unor salariaŃi;
• determinarea părŃii din profitul net ce se transformă în dividende.
Modul în care este împărŃit profitul net ridică multe discuŃii. Pe de o parte
se doreşte ca suma stabilită pentru dividende să fie mai mare prin renunŃarea la
alte elemente, pe de altă parte fără o investiŃie în dezvoltare şi inovare nu se va
putea vorbi despre o evoluŃie mulŃumitoare a firmei în viitor.

Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1.Una din afirmaŃiile de mai jos este corectă:
a) salariul reprezintă remunerarea factorului capital;
b) salariul este un venit pentru firmă;
c) salariul reprezintă un cost pentru întreprindere;
2.Într-o economie unde salariul real nu corespunde aspiraŃiilor
muncitorilor:
a) guvernul interzice desfăşurarea de manifestaŃii cu caracter
revendicativ;
b) aceştia îşi schimbă locurile de muncă;
c) are loc o imigrare a forŃei de muncă;
3.În situaŃia în care masa profitului unui agent economic creşte:
a) gradul de rentabilitate nu se modifică;
b) salariaŃii sunt remuneraŃi mai bine;
c) întreprinzătorul va angaja mai mult personal direct productiv;
4.Obiectivul fundamental al producătorului este:
a) maximizarea profitului;
b) minimizarea consumului de bunuri economice;

134
c) minimizarea venitului disponibil.
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Motivul desfăşurării oricărei activităŃi de producŃie este
maximizarea profitului întreprinzătorului.
b) Indicele de creştere al salariului trebuie sa fie întotdeauna mai mare
decât indicele de creştere al productivităŃii muncii.
c) Pragul minim de rentabilitate nu este atins când se obŃine profit.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
• EvoluŃia salariului mediu net în România.
• ComparaŃii între salariul mediu din România şi nivelul mediu din
Uniunea Europeană.
• EvoluŃia profitului la firma X.
7. O firmă are o cifră de afaceri de 4 mil. lei. În condiŃiile în care
costul de producŃie reprezintă 3,5 mil. lei, să se calculeze rata rentabilităŃii.
8. O firmă foloseşte într-un an active proprii de 2 mil. lei şi are o cifră
de afaceri de 4 mld. lei. În condiŃiile în care costul de producŃie reprezintă
3,5 mld. lei, să se calculeze rata financiară a profitului.
9.ComentaŃi textul următor:
„Când firmele plătesc salarii mai mici femeilor sau minorităŃilor, acest
lucru înseamnă de asemenea discriminare salarială. În prezent, discriminarea
salarială este poate mai puŃin cunoscută decât discriminarea prin locul de
muncă, unde grupurile dezavantajate au un acces redus la locuri de muncă
mai bine plătite.” (Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh – Economie, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, pag. 84)
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: Mărimea salariului este strâns legată de interesele
diferite ale celor două forŃe existente pe piaŃa muncii: ....... şi .........
AngajaŃii au interesul ca pentru munca ....... să primească o sumă cât mai
........ de bani. Angajatorii, dimpotrivă, urmăresc să plătească salariaŃilor o
sumă cât mai .......

Răspunsuri: 1) c; 2) b; 3) b; 4) a; 5) a Adevărat; 5) b Fals; 5) c Fals; 7)


14,28; 8) 25

135
LecŃia 14. Veniturile fundamentale II
14.1 Dobânda. Concept. Măsurare. Factori
14.2 Renta. Concept. Forme. PreŃul pământului

14.1 Dobânda. Concept. Măsurare. Factori


A. Concept
Dobânda este un venit care are o importanŃă deosebită în economia
contemporană. Banii de care dispun agenŃii economici sunt de cele mai multe
ori păstraŃi pe anumite perioade în conturi bancare. Venitul obŃinut pentru
depozitarea sumelor deŃinute în conturi poartă numele de dobândă. În situaŃiile
în care nu există o cantitate suficientă de monedă, se poate apela la obŃinerea de
credite şi astfel venitul plătit pentru utilizarea acesteia se numeşte tot dobândă.
În unele teorii clasice dobânda este adesea confundată cu profitul. De
fapt, aceasta este o formă a profitului primită de persoana care a împrumutat
pentru o anumită perioadă altă persoană. Posesorul sumelor de bani primeşte
acest venit (dobânda) drept recompensă pentru economisire, dar şi pentru
faptul că nu utilizează capitalul deŃinut acordând acest drept altei persoane.
Dobânda este venitul care revine factorului capital de împrumut.
În sens restrâns, dobânda reprezintă venitul ce revine proprietarului
capitalului împrumutat pentru cedarea dreptului de folosinŃă a sumei respective pe
o perioadă determinată de timp şi pentru riscul asumat.
În sens larg, dobânda reprezintă venitul obŃinut de proprietarul
oricărui capital utilizat într-o activitate economică cu un risc normal.
Dobânda este o altă formă a venitului obŃinut de către posesorul
capitalului împrumutat pentru transferarea acestuia altei persoane. În această
situaŃie întreprinzătorii vor transforma capitalul împrumutat în capital factor de
producŃie pentru crearea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor.
PosibilităŃile de a genera capital pentru împrumut sunt următoarele:
• economiile populaŃiei din instituŃiile bancare;
• economiile firmelor;
• economiile Guvernului;
AgenŃii economici care într-un moment sau altul ar aveam nevoie de
capital în desfăşurarea activităŃii proprii pot fi structuraŃi astfel:
• întreprinderile;
• menajele;
• administraŃiile.
În aceste condiŃii, dobânda poate să fie privită ca: instrument de
influenŃare a activităŃii economice; modalitate ca băncile să-şi recupereze

136
sumele împrumutate şi să obŃină câştiguri; stimulent pentru economisire;
posibilitate de redistribuire a venitului nou creat.
Fie că privim dobânda în sens larg sau în sens restrâns, mărimea şi
dinamica acesteia sunt exprimate cu următorii indicatori:
• masa dobânzii sau suma absolută a acesteia (D);
• rata dobânzii sau valoarea relativă (d).
Masa dobânzii reprezintă suma primită anual exprimată în procente
pentru capitalul împrumutat. Există două moduri prin care calculăm dobânzii:
- dobânda simplă care reprezintă suma primită în fiecare an pentru
capitalul împrumutat, fără a capitaliza dobânda. Formula de calcul este:
D = C×d
unde: C = mărimea creditului; d = rata dobânzii
- dobânda compusă care reprezintă suma primită după un anumit număr de ani,
dar în această situaŃie capitalizând dobânda. Formula de calcul este:
D = Sn − C
n
S n = C (1 + d )
unde: Sn = suma primită după n ani; n = numărul de ani
Rata dobânzii reprezintă raportul exprimat în procente dintre masa
dobânzii şi capitalul utilizat în condiŃii normale.
D
d = × 100
C
Rata dobânzii se poate calcula în mai multe moduri: rata nominală a
dobânzii, care reprezintă venitul adus într-un an de o unitate monetară
investită; rata reală a dobânzii, care reprezintă rata nominală a dobânzii
corectată cu rata inflaŃiei. De asemenea, putem să calculăm: rata brută a
dobânzii sau rata netă a dobânzii, iar în funcŃie de timp: rata dobânzii pe termen
scurt, pe termen mediu sau pe termen lung.

B. Factori
Rata dobânzii este influenŃată de cererea şi de oferta de credit.
Astfel, în situaŃia în care dobânda este mare cererea de credit scade
deoarece în aceste condiŃii pentru cel care s-a împrumutat dobânda este
suma pe care trebuie să o restituie alături de credit. Dacă dobânda este
mare, atunci oferte de credit creşte, deoarece cel care împrumută sumele
deŃinute, va încasa la scadenŃă alături de sumele creditate şi dobânda
aferentă. În perioada în care dobânda este mică situaŃiile sunt invers, adică
cererea de credit creşte, iar oferta de credit se reduce.
Alături de oferta şi de cererea de credit mai sunt şi alŃi factori care
influenŃează rata dobânzii.

137
Pe termen lung, scăderea ratei dobânzii este influenŃată de:
• dezvoltarea generală a economiilor;
• scăderea relativă a productivităŃii capitalului;
• politici antiinflaŃioniste stabilite de guvern;
• creşterea autofinanŃării întreprinderilor.
Pe termen lung, creşterea ratei dobânzii este determinată de:
• creşterea costurilor serviciilor, inclusiv cele bancare;
• emigrarea capitalurilor flotante şi speculative;
• creşterea înclinaŃiei spre investiŃii
• apariŃia războaielor sau a altor evenimente majore.
Stabilirea ratei dobânzii este influenŃată astfel de mai mulŃi factori,
care pot acŃiona în mod direct sau indirect, în acelaşi sens sau în sens diferit.
AgenŃii economici care obŃin împrumuturi au tendinŃa de a folosi
capitalul în domenii care să le permită recuperarea acestuia. Nici un agent
economic nu ar considera rentabilă o activitate ce determină o rată de
revenire a capitalul utilizat mai mică decât rata dobânzii. În concluzie,
profitul astfel obŃinut trebuie sa fie mai mare decât masa dobânzii, ca
utilizarea împrumutului sa fie rentabilă.

14.2 Renta. Concept. Forme. PreŃul pământului


A. Concept
Natura, ca factor de producŃie, este utilizată împreună cu munca şi
capitalul în activităŃile economice cu scopul de a produce bunuri economice
necesare satisfacerii nevoilor umane. De regulă, dintre elementele care
alcătuiesc natura, se face referire în cea mai mare parte la pământul cultivat de
agricultori. Astfel, venitul adus de pământ (considerat factor de producŃie)
poartă denumirea de rentă funciară. Există însă şi alte forme de rentă: de pe
terenurile miniere, de construcŃii, de abilitate, ale producătorilor etc.
Renta este deci venitul adus de factorul natural.
Renta poate să fie privită în sens restrâns sau în sens larg, în funcŃie de
modul de utilizare a factorilor de producŃie folosiŃi.
În sens restrâns, renta este venitul obŃinut pentru cedarea dreptului de
folosinŃă a unui factor de producŃie care are doar o singură utilizare posibilă.
În sens larg, renta este venitul obŃinut pentru cedarea dreptului de
folosinŃă a oricărui factor de producŃie care are mai multe utilizări posibile.
Renta nu poate să fie confundată cu celelalte venituri fundamentale, având
un conŃinut aparte, dar mai ales diferenŃiindu-se prin modul de formare.
Pentru a se evidenŃia modul de formare a rentei utilizăm factorul
pământ (renta funciară), acesta fiind cel mai reprezentativ dintre toŃi factorii
de producŃie generatori de rentă.

138
B. Forme
Renta funciară cunoaşte două forme: a) renta diferenŃială, care la
rândul ei se clasifică în funcŃie de factorii care o generează, în rentă de
gradul I şi rentă de intensitate sau de gradul II; b) rentă absolută.
Renta diferenŃială de gradul I este generată de productivitatea
muncii mai ridicată pe terenurile mai fertile, decât cele cu fertilitate scăzută,
dar care sunt totuşi cultivate, întrucât numai produsele obŃinute de pe
terenurile fertile nu satisfac cererea populaŃiei mondiale cu astfel de bunuri.
Pentru înŃelegerea acestui proces vom prezenta un model de formare a
rentei diferenŃiale luând în calcul terenuri care au fertilităŃi diferite. Astfel, renta
funciară este stabilită Ńinând cont de raritatea terenurilor fertile, precum şi de
cererea tot mai mare de produse agricole datorită creşterii populaŃie în condiŃiile
în care oferta de produse agricole este insuficientă (cerere inelastică).
Presupunem că avem trei terenuri agricole de aceeaşi mărime
prezentate în ordine descrescătoare a fertilităŃii solului, astfel primul va fi un
teren cu fertilitate ridicată, al doilea cu fertilitate medie, iar cel de-al treilea
cu fertilitate scăzută. Considerăm că factorii de producŃie utilizaŃi au aceeaşi
valoare pe cele trei terenuri, iar în valoarea prezentată pentru aceştia
includem şi profitul normal.
Tabelul nr. 14.1
Renta funciară în funcŃie de fertilitatea terenurilor
Tipuri de fertilitate
Indicatori
Ridicată Medie Scăzută
1 Consum de factori u.m./teren 1.200 1.200 1.200
2 ProducŃia obŃinută t/teren 20 15 10
3 Costul unitar u.m./t (1:2) 60 80 120
4 PreŃul de vânzare u.m./t 120 120 120
5 Renta pe unitatea de produs
60 40 0
u.m./t (4–3)

Datele folosite în tabel sunt ipotetice, dar pe baza lor putem exemplifica
modul de formare al rentei funciare. Utilizând aceeaşi cantitate de factori de
producŃie pe cele trei terenuri observăm că vom obŃine producŃii diferite, această
discrepanŃă fiind dată tocmai de fertilitatea pământului. Astfel pe pământurile cu
fertilitate ridicată vom obŃine cea mai mare producŃie, aceasta scăzând odată cu
scăderea fertilităŃii. Considerând că întreaga cantitate produsă se va vinde
(45 tone) preŃul de vânzare va fi determinat de condiŃiile existente pe terenul cu
fertilitate scăzută. Astfel, renta obŃinută de pe pământul cu fertilitate ridicată este
cea mai substanŃială faŃă de celelalte două (60 u.m./t).
139
Caseta nr. 14.3
David Ricardo consideră că apariŃia rentei funciare este strâns legată de
limitarea pământului, deoarece afirmă: ”nimeni nu plăteşte pentru
folosinŃa solului atunci când se găseşte o cantitate mare de pământ liber
şi, prin urmare, la dispoziŃia oricui ar dori să o cultive”.
Renta diferenŃială este explicată astfel: „dacă toate pământurile ar avea
aceleaşi proprietăŃi, dacă cantitatea ar fi nelimitată şi calitatea lor –
uniformă, nu s-ar putea cere nici o plată pentru dreptul de a le folosi, în
afară de cazul când prin o anumită situaŃie ele ar avea avantaje
speciale.[…] Când în decursul timpului, se ajunge a se cultiva pământuri
de fertilitate inferioară, imediat începe să se plătească rentă pentru
terenurile de calitate superioară”. („Principiile de economie politică şi
de impunere”, Editura Antet, pag. 50)

Un alt factor care poate genera rentă diferenŃială este poziŃia pe care
un teren cultivat o are faŃă de piaŃă sau de căile de comunicaŃie (gări, porturi,
distanŃă, apropiere faŃă de oraşe mari şi alte centre aglomerate etc.). În acest
caz terenurile favorizate vor produce cu costuri mai mici faŃă de cele
defavorizate, diferenŃa fiind încasată de proprietarul terenului (rentă
diferenŃială de poziŃie) ca şi cea creată pe terenurile fertile.
Renta diferenŃială de intensitate (de gradul II) se obŃine pe terenuri
lucrate intensiv, cu investiŃii suplimentare de capital.
La baza stabilirii rentei se găseşte legea randamentelor descrescânde,
care presupune că prin combinarea factorilor de producŃie se obŃine la început
un randament crescător, apoi un randament maxim, ca în final randamentul să
fie descrescător. Această lege a fost stabilită – aşa cum s-a arătat într-un capitol
anterior - pentru prima dată de Turgot, fiind analizată activitatea agricolă.
Renta absolută o încasează toŃi proprietarii, indiferent de fertilitatea şi
poziŃia terenurilor.

C. PreŃul pământului
Pământul indiferent de modul de utilizare este obiect al vânzării-
cumpărării, al schimbului. Aşa cum se întâmplă pe ori piaŃă obiectele supuse
schimbului trebuie să aibă un anumit preŃ. În această situaŃie rămâne să
vedem cum stabilim preŃul de vânzare al unui teren.
Dacă pământul este considerat factor de producŃie şi „dar al naturii”,
atunci preŃul acestuia va fi stabilit în funcŃie de venitul pe care-l aduce prin
folosire, adică de renta obŃinută ca urmare a renunŃării proprietarului
pământului la dreptul de folosire, iar venitul obŃinut din vânzare ar fi depus
la bancă au o anumită dobândă.

140
Formula de calcul este:
R × 100 35000 × 100
P= = = 500000
d 7
unde: P = preŃul pământului; R = renta anuală; D = rata dobânzii
În formula prezentată mai sus am introdus şi un exemplu, am
considerat că dacă renta anuală obŃinută este de 35.000 u.m., iar rata
dobânzii practicate pe piaŃa monetară este 7%, atunci preŃul pământului
supus tranzacŃionării este de 500.000 u.m.
Pământul folosit în activitatea economică nu mai este doar „dar al naturii”, din
contră prin lucrările la care este supus a ajuns să fie considerat „pământ capital”.
În această concepŃie, preŃul pământului va fi influenŃat alături de cei
doi factori prezentaŃi anterior, de o serie de alŃi factori. AcŃiunea acestor
factori asupra stabilirii preŃului va fi atât directă, cât şi indirectă.
Dintre aceşti factori amintim:
• Cererea şi oferta de terenuri agricole. Datorită faptului că pământul este
limitat oferta de terenuri are caracter rigid, nemodificându-se la o creştere a
preŃului. Oferta rămânând la acelaşi nivel, preŃul pământului va fi influenŃat doar de
cererea de terenuri, adică de numărul celor care doresc să achiziŃioneze pământ.
EvoluŃia preŃului va fi determinată de cei care cumpără şi de sumele de care dispun.
• Cererea şi oferta de produse agricole. Dacă cererea pentru produsele
agricole creşte, iar preŃul acestora devine mai mare, cererea pentru achiziŃionarea
de pământ va creşte conducând la o evoluŃia crescătoare a preŃului pământului,
deoarece acesta este limitat. În situaŃia în care cererea pentru produsele agricole
scade, preŃul acestora se va diminua, ceea ce va conduce la un interes mai mic
pentru achiziŃionarea de terenuri, iar preŃul acestora va scădea.
• Mărimea şi evoluŃia rentei. Dacă renta are o valoare mare atunci,
cererea pentru achiziŃionarea de terenuri va creşte, iar preŃul pământului
respectiv va fi ridicat şi invers.
• PosibilităŃile de folosire alternative ale pământului. Dacă terenul
poate să fie folosit pentru mai multe şi mai variate activităŃi, atunci preŃul
acestuia va fi ridicat.
• Rata dobânzii bancare. Între preŃul pământului şi rata dobânzii este
o relaŃie invers proporŃională, adică dacă rata dobânzii este ridicată preŃul
pământului va fi scăzut şi invers. Există această legătură deoarece o
alternativă la cumpărarea de terenuri este depozitul bancar.
• Ameliorarea poziŃiei terenurilor agricole. Dacă poziŃia terenurilor
se îmbunătăŃeşte şi calitatea acestuia creşte, ceea ce conduce la o creştere a
preŃului pământului. ÎmbunătăŃirea poziŃiei se poate realiza prin dezvoltare
zonei în care se află terenul, prin dezvoltarea reŃelei de drumuri, prin apariŃia
de diverse pieŃe etc.

141
Evaluare cu răspunsuri
FormulaŃi răspunsul corect la următoarele grile, apoi comparaŃi-l cu
cel pe care vi l-am oferit:
1.Care din factorii de mai jos favorizează scăderea ratei dobânzii?
a) oferta de credite mai mare decât cererea de credite;
b) cererea de credite mai mare decât oferta de credite;
c) creşterea investiŃiilor.
2. Care afirmaŃie este corectă?
a) dobânda reală este mai mare decât dobânda nominală;
b) dobânda compusă este suma obŃinută după nu anumit număr de ani;
c) masa dobânzii are acelaşi înŃeles cu rata dobânzii;
3. PreŃul pământului este influenŃat de:
a) veniturile obŃinute de arendaş;
b) rata dobânzii bancare;
c) profitul obŃinut după vânzarea produselor agricole;
4. PreŃul pământului este direct proporŃional cu:
a) renta;
b) rata dobânzii;
c) profitul;
5. Sunt adevărate sau false următoarele afirmaŃii?
a) Renta este determinată de cererea de produse agricole.
b) Creşterea ratei dobânzii reprezintă un factor de creştere a volumului
investiŃiilor.
c) Renta este venitul obŃinut prin utilizarea factorului de producŃie capital.
6. AlegeŃi unul din titlurile următoare şi realizaŃi un eseu pe care să-l
puteŃi prezenta:
a) InfluenŃa ratei dobânzii asupra investiŃiilor.
b) EvoluŃia preŃului pământului în judeŃul X.
c) Depozitul bancar vs investiŃii.
7. Care va fi preŃul unei suprafeŃe de teren ştiind că renta anuală
deŃinută de pe acel teren este de 10.000 lei, iar rata dobânzii este de 8%?
8. Rata dobânzii este de 10%. CalculaŃi ce sumă se primeşte pentru un
depozit de 3.000 lei deŃinut pe o perioadă de 6 luni.
9. ComentaŃi textul următor:
„Scăderea dobânzii printr-o politică monetară în expansiune nu este
deci o garanŃie asigurată de menŃinerea îndelungată a acestei scăderi. Se
poate ca aceasta, dacă nu se iau măsuri şi datorită situaŃiei economice, să
relanseze vâlvătaia preŃurilor şi să ducă în final la o nouă creştere a ratei
dobânzii.” (Andre Fourcans – Explicându-i fiicei mele ... economia, Editura
Eurosong & Book, 1998, pag. 52)

142
10. AşezaŃi cuvântul (cuvintele) potrivit(te) în spaŃiile libere din
următoarea afirmaŃie: În unele teorii clasice dobânda este adesea confundată
cu ........ De fapt, aceasta este o formă a ....... primită de persoana care a
împrumutat pentru o anumită perioadă altă ........ Posesorul sumelor de bani
primeşte acest ...... drept recompensă pentru economisire, dar şi pentru
faptul că nu utilizează ........ deŃinut acordând acest drept altei persoane.
Răspunsuri: 1) a; 2) b; 3) b; 4) a; 5) a Adevărat; 5) b Fals; 5) c Fals; 7)
125000 lei; 8) 120 lei

Rezumat
Mediul economic
ConcurenŃa
PiaŃa cu concurenŃă pură şi perfectă
PiaŃa monopolistică
Oligopolul
PiaŃa de monopol
RepartiŃia în sens restrâns
Salariul
Sistemele (formele) de salarizare: salarizarea în regie, salarizarea în
acord, salarizarea mixtă
Profitul, masa profitului
Pragul minim de rentabilitate
Dobânda: masa dobânzii, rata dobânzii
Renta: renta diferenŃială, rentă absolută.
Bibliografie
Dumitru C., Scurtu M. şi colab. – „Microeconomie”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – „Teorie economică generală.
Microeconomie”, ediŃia a II-a, Editura ASE, Bucureşti, 2007
Întrebări de autoevaluare:
- PrezentaŃi importanŃa cunoaşterii pieŃei cu concurenŃă pură şi perfectă.
- Care sunt caracteristicile pieŃei cu concurenŃă monopolistică?
- PrezentaŃi trăsăturile oligopolului.
- Care sunt diferenŃierile între oligopol şi monopol?
- Care sunt formele de salarizare?
- Care este importanŃa profitului în economia reală?
- Ce înŃelegeŃi prin dobândă?
- Care este conŃinutul rentei?

143