Sunteți pe pagina 1din 7

Lucrarea practică 3

GENUL PICEA DIETR.


Caractere generale de diagnoză
Arbori cu port piramidal sau conic. RamificaŃia regulat verticilată.
Lujerii sunt prevăzuŃi cu numeroşi umeraşi proeminenŃi, decurenŃi, inseraŃi în spirală, pe care stau
acele. Frunzele sunt persistente, aciculare, cu vârful de obicei ascuŃit, rombice în secŃiune transversală la
speciile din secŃia Eupicea, turtite ca la brazi şi cu dungi de stomate pe dos, la secŃia Omorika. Florile
sunt unisexuat-monoice: cele mascule în amenŃi dezvoltaŃi pe lujerii din anul precedent, ovoizi, cele
femele terminale, erecte, cu numeroase carpele dispuse în spirală. Conurile la început erecte, apoi
pendente, cu solzi lignificaŃi la maturitate, persistenŃi şi cu bractee mici, ascunse între solzi. MaturaŃia
anuală. SeminŃele aripate, mici, stau într-o concavitate de la baza aripioarei, de unde se desprind uşor;
sunt nerăşinoase. Plantula are 5-10 cotiledoane aciculare, dispuse în rozetă, oblic-ascendente. GerminaŃia
epigee.

SECłIA EUPICEA
Picea abies [P. excelsa (Lam.) Link.]
- Molid, Molift, Brad roşu -

Morfologie (planşa 7). Arbore de mărimea I, frecvent până la 30-40 m înălŃime, uneori până la 50-60
m.
Înrădăcinarea trasantă, ceea ce-l face foarte vulnerabil la vânturi cu caracter de vijelie.
Tulpina cilindrică, cu scoarŃa în tinereŃe netedă, brună-deschis, formează ritidom brun-roşcat ("brad
roşu"), dar uneori chiar cenuşiu sau violaceu; solzii ritidomului poligonali sau rotunjiŃi, uneori cu
marginile desprinse de trunchi.
Coroana îngust piramidală până la columnară, cu vârful ascuŃit şi, la vârste înaintate, cu verticile
evidente, dar apar ramuri şi între verticile. Elagajul este greoi, mai ales în arboretele de la mare altitudine,
de orice vârstă, precum şi în cele tinere de la orice nivel altitudinal.
Lujerii adeseori bruni-roşcaŃi, uneori însă gălbui-bruni, glabri sau slab păroşi, zgrăbunŃoşi şi brăzdaŃi
longitudinal, după căderea acelor; mugurii ovoizi sau conici, nerăşinoşi, bruni-roşcaŃi, cu solzii de la vârf
lacşi.
Frunzele aciculare, de 1-2(2,5) cm lungime, verzi-închis, cu vârful brusc îngustat şi terminat într-un
mucron; sunt rigide, înŃepătoare, dispuse spiralat şi stau în perie pe faŃa superioară a lujerului. Cad repede
după tăierea arborilor. Au stomate pe toate feŃele, dar nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Florile mascule în amenŃi roşii-purpurii sau gălbui-roşcaŃi, de circa 1,5-2 cm lungime, dispuşi în toată
coroana; cele femele galbene-verzui până la roşii-purpurii, alungit cilindrice, de circa 4-5,5 cm lungime,
preponderent formate pe ramurile de la vârful coroanei; pot să apară însă şi în restul coroanei, pe ramuri
expuse la lumină.
Conurile sunt cilindrice, de 10-15 cm lungime (mai scurte la altitudini mari) şi 4-5 cm diametru,
pendente; până în luna august sunt verzi până la roşii-violacee, la maturitate brune-gălbui, cu solzi rigizi,
persistenŃi, rombici, acuminaŃi sau rotunjiŃi la partea superioară, cu vârful trunchiat, denticulat sau ştirbit.
Bracteele sunt mici, ascunse între solzi, alungite, alipite de aceştia. După diseminarea seminŃelor conurile
rămân în coroană până în anul următor.
SeminŃele sunt de 4-5 mm lungime, brune-închis, cu aripa brună-deschis, de circa 10 mm lungime,
rotunjită la marginea superioară.
Plantula are 5-10 cotiledoane fin dinŃate, dispuse în rozetă.
UnităŃi morfologice intraspecifice
a) După caracterele conurilor (considerate ca rase geografice):
• Picea abies var. carpatica (Loud.) Willk. (var. montana (Schur) Neck.; var. apiculata Beck.), la care conurile
sunt cu solzii acuminat-îngustaŃi, cu vârful emarginat sau denticulat, bruni-gălbui, maŃi sau slab lucitori.
• P. a. var. europaea (Teplouchoff) Schröter, la care solzii sunt rotunjiŃi sau scurt acuminaŃi, emarginaŃi sau
dinŃaŃi, bruni-roşcaŃi, lucitori.
b) După forma coroanei:
• P. a. var. pyramidalis Carr., cu coroana piramidală;
• P. a. var. columnaris (Jacques) Rehd., cu coroana îngustă, columnară;
• P. a. var. inversa Beiss., cu ramurile de ordinul I pendente;
• P. a. var. virgata (Jacques) Th. Fries., care are ramuri lungi, şerpuitoare;
• P. a. var. viminalis (Alstroem) Th. Fries., la care ramurile principale sunt orizontale, iar cele de ordin superior
pendente, lungi.
c) După tipul de ramificaŃie (fig. 10) s-au diferenŃiat tipurile de molid:
• plat, cu coroane relativ înguste, ramuri elastice (datorită subŃierii treptate spre vârf). Ramurile de ordinele II şi
III se ramifică aproape în acelaşi plan;
• perie, cu coroana relativ largă şi ramurile de ordinele II şi III scurte, cu multe ramificaŃii, îngrămădite sub
ramura de ordinul I;
• pieptene, cu coroane largi, ramurile de ordinul I orizontale, iar cele de ordine superioare lungi, pendente, ca
nişte draperii.

Fig. 10 - Tipuri de ramificaŃie la molid:


a - pieptene; b - perie; c - plat (Schimdt-Vogt, 1986)

d) După culoarea strobililor:


• P. a. f. erythrocarpa (Purkyne) Rehd., cu conurile înainte de coacere purpurii-violacee; se întâlneşte mai
frecvent la altitudini mari;
• P. a. f. (var.?) chlorocarpa (Purkyne) Th. Fries., cu conurile înainte de coacere verzi; se întâlneşte mai frecvent
în arboretele de mică altitudine.

Picea pungens Engelm.


- Molid înŃepător, Molid argintiu -

Morfologie (planşa 7). Arbore de mărimea I, obişnuit până la 30 m înălŃime, rar până la 50 m.
ScoarŃa cenuşie, solzoasă, crăpată.
Lujerii viguroşi, bruni-gălbui, cu muguri nerăşinoşi; solzii mugurelui răsfrânŃi.
Acele viguroase, de 2-3 cm lungime, rigide, foarte înŃepătoare, curbate, dispuse radiar, mai
îngrămădite pe faŃa superioară a lujerilor; sunt verzi-albăstrui sau albe-argintii.
Conurile cilindrice, de 6-10 cm lungime, brune-gălbui, cu solzi romboidali, ştirbiŃi la vârf, subŃiri,
flexibili (conurile strânse în mână sunt foarte elastice).

Picea engelmannii (Parry) Engelm.


- Molid de Arizona -

Morfologie (planşa 7). Ajunge în patria de origine (America de Nord) până la 50 m înălŃime. ScoarŃa
brună-deschis, subŃire. Coroana îngustă, piramidal-conică.
Lujerii, caracteristic, sunt glandulos pubescenŃi, gălbui deschis sau roşcaŃi, cu muguri răşinoşi, conici,
acuŃi, cu solzii strâns alipiŃi.
Acele dispuse radiar, îngrămădite în perie pe faŃa lujerului, îndreptate spre vârful lui, pe dos lasă o
cărare în lungul lujerului; sunt de 1,5-2,5 cm lungime, relativ greu mirositoare, flexibile sau puŃin
înŃepătoare, verzi sau albastre-verzui.
Conurile relativ mici, de 3,5-7,5 cm lungime, uşor falcate, brune lucitoare, cu solzii la vârf rotunjiŃi,
subŃiri, flexibili.

Picea orientalis (L.) Link.


- Molid de Caucaz -

Morfologie (planşa 7). Arbore de mărimea I, obişnuit până la 40 m înălŃime, ocazional până la 60 m.
Tulpina se elaghează greu; are ritidom solzos, brun. Coroana cu ramuri dese, în verticile neregulate; este
îngust piramidală şi ascuŃită la vârf.
Lujerii bruni-gălbui sau gălbui-albicioşi, lucitori, fin păroşi, cu muguri ovoizi, mici (circa 3 mm),
nerăşinoşi.
Acele foarte scurte, de 8-10 mm lungime, drepte, verzi-închis, lucitoare, îngrămădite pe faŃa
superioară a lujerului, culcate înspre vârful acestuia; pe dosul lujerului lasă o cărare; au vârful obtuz şi
sunt neînŃepătoare.
Conurile cilindrice, de 6-10 cm lungime, cu solzii rotunjiŃi la vârf, obovaŃi, adeseori încărcaŃi cu
răşină. Până la maturitate sunt violacee, apoi brune.
SeminŃele sunt negre, de circa 4 mm lungime, cu aripa de aproximativ 7 mm lungime.

SECłIA OMORIKA
Picea omorika (Pančič) Purk.
- Molid sârbesc -

Morfologie (planşa 7). Arbore de până la 30 m înălŃime, cu port caracteristic, columnar-piramidal.


Tulpina dreaptă, cu ritidom subŃire, crăpat în plăci.
Lujerii scurt păroşi, bruni-deschis, cu muguri nerăşinoşi, bruni-închis.
Acele, caracteristic, comprimate dorso-ventral, lenticulare, ca cele de la brazi, cu două dungi albe pe
dos; sunt de 1-2 cm lungime, cu vârful obtuz, scurt mucronat, neînŃepătoare; cele de pe partea superioară
a lujerului răsfirate, îndreptate înspre vârful lujerului, lucitoare.
Conurile sunt mici, de 3-6 cm lungime, ovoide, până la maturitate intens violacee, apoi brune; solzii
sunt rotunjiŃi la vârf, laŃi. Se desfac mai greu decât la ceilalŃi molizi, de obicei în primăvara anului
următor.

Picea sitchensis (Bong.) Carr.


- Molid de Sitka -

Morfologie (planşa 7). Arbore de până la 40(60) m înălŃime, cu port piramidal. Trunchiul cu ritidom
crăpat, solzos, brun-roşcat.
Lujerii glabri, bruni-gălbui, brăzdaŃi, cu muguri gălbui-bruni, nerăşinoşi.
Acele îngrămădite pe faŃa superioară a lujerului, îndreptate înainte; sunt subŃiri, turtite ca la brazi,
verzi-lucitoare pe faŃă, cu două dungi albe înguste pe dos, vârful acuminat, înŃepătoare.
Conurile adeseori curbate, lungi de 5-10 cm, brune-roşcate sau gălbui-pal, cu solzii subŃiri, cutaŃi
longitudinal, denticulat-ştirbiŃi la vârf.

PLANŞA 7

Picea abies
Picea pungens
Picea engelmannii

Picea orientalis

Picea omorika
Picea sitchensis