Autorii articolelor din acest volum pot valorifica parțial sau integral
propriile contribuții, fără a cere acordul editorului, doar prin indicarea
corectă a sursei.
ISTORIA ADEVĂRATĂ ȘI RELEVANTĂ ESTE DESCRISĂ DE CEI CARE AU TRĂIT-O
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
A c a d e m i a R o m â nă
MARIN VLADA
(editor coordonator)
VOLUMUL II
Capitolul 2
Contextul național privind fondarea informaticii românești
004
ISBN 978-606-25-0494-6
ISBN VOL. II 978-606-25-0498-4
MOTTO
Mediile din natură sunt guvernate de Limbaje. Omul a inventat calculatorul, limbajele şi
ştiinţele pentru cunoaştere. Prin intermediul calculatorului se prelucrează informaţiile şi
cunoştinţele. Pentru reprezentarea şi prelucrarea informaţiilor calculatorul utilizează limbajele
artificiale. Acest fapt dovedeşte că limbajele au fost inventate nu numai pentru comunicarea
informaţiilor, ci mai ales pentru prelucrarea lor. Prin urmare, Limbajele sunt instrumente ale
gândirii, iar ştiințele sunt modele şi reprezentări virtuale ale cunoaşterii.
Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizează metode, tehnici şi instrumente proprii pentru
investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care operează. Tezaurul ştiinţific al
Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi cercetări provenite şi de la alte ştiinţe
(matematică, cibernetică, microelectronică, fizică, chimie etc.), şi care prin metode şi tehnici
proprii, şi utilizînd echipamente speciale (sisteme de calcul, dispozitive input/output) prelucrează
informaţii şi cunoştinţe pe care trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice.
CAPITOLUL 2
• „Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama” (Solomon Marcus) ....... 167
• Un discipol care mi-a devenit mentor: Vasile Ene (1957-1998) (Solomon Marcus) ..... 172
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești (Marin Vlada, Galina
Toma, Gheorghe Samoilă) ............................................................................................................. 174
• Academicianul Victor Toma, părintele calculatoarelor electronice în România
(Institutului de Fizică Atomică – IFA) .............................................................................. 174
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România (Emil Cătinaş,
Ion Păvăloiu).................................................................................................................................................. 178
• Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România (Emil Cătinaş) ....... 178
• Amintiri despre cum au contribuit acad. Tiberiu Popoviciu şi Institutul de Calcul la
fondarea informaticii din România (Ion Păvăloiu) ......................................................... 190
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale (M. Vlada) ........................ 195
• Dan D. Farcaș – de la calculatorul MECIPT-1 (Timișoara) la gândirea pluralistă
(Marin Vlada) ..................................................................................................................... 195
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești (M. Vlada)........................................ 203
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970 (Gr. C. Moisil, I. Văduva, M. Vlada,
S. Niculescu, Constantin P. Popovici, I. Tomescu, Adrian Atanasiu, H. Georgescu, I. Popescu) ..... 225
• Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București (Gr. C. Moisil).............. 228
• Construirea unui calculator și utilizarea calculatoarelor la rezolvarea problemelor
(Gr. C. Moisil) ..................................................................................................................... 230
• Rezolvarea problemelor din economie și aplicațiile calculatoarelor (Gr. C. Moisil).... 231
• Cursuri organizate de Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) în
perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) .................................................................................... 235
• Seminarii științifice organizate de Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) în perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) ................................................................. 235
• Expoziții și cursuri de calculatoare organizate de Centrul de Calcul al Universității
din București (CCUB) în perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) ......................................... 236
• Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica
din România (I. Văduva) ................................................................................................... 237
• Anul 1968 – „Bucuria achiziționării sistemului de calcul IBM 360/30” (S. Niculescu) . 240
• Începuturile informaticii în România (Constantin P. Popovici)..................................... 245
• Secția de Informatică a Facultății de Matematică din București (Ioan Tomescu) ....... 248
• Sisteme informatice pentru unităţi economice (Adrian Atanasiu) ............................... 250
• Secția de Informatică este continuatoarea secției de Mașini de calcul (Horia
Georgescu) .......................................................................................................................... 253
• Am predat cu mare placere și dăruire, primind de la studenți energie și o minunată
„tinerețe” sufletească (Ileana Popescu) ............................................................................ 255
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în țara noastră
(Grigore C. Moisil) ........................................................................................................................................ 256
• Colocviul „Pregătirea cadrelor pentru informatică” (Gr. C. Moisil)............................... 256
• Construcția primelor calculatoare electronice din țara noastră la Institutul de
Fizică al Academiei (Victor Toma) ................................................................................... 258
• Contribuția adusă de Institutul de Matematică al Academiei (Gr. C. Moisil) .............. 264
• Contribuția Comisiei de Automatizări și Comisiei de Cibernetică în introducerea
informaticii în R.S.R. (Gr. C. Moisil)................................................................................. 272
• Contribuția adusă de Comisia de lingvistica matematică a Academiei R.S.R. (Gr. C.
Moisil, Alexandru Rosetti) ................................................................................................. 274
• Contribuția Centrului de cercetări fonetice și dialectale (Alexandru Rosetti,
Boris Cazacu) ...................................................................................................................... 282
• Colaborarea dintre Institutul de Matematică și Institutul de Arheologie
(Gr. C. Moisil) ..................................................................................................................... 285
12 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
PARTEA a II-a
Române
PARTEA a III-a
Este un efort lăudabil din partea prietenului Marin Vlada, un fost student și
doctorand eminent al meu, de a întreprinde această muncă notabilă și serioasă, de
a colecta date și a le intrepreta, despre Istoria Informaticii în România, care
cuprinde o perioadă de peste 60 ani. Sunt date despre instituții, unități de
cercetare, constructori de calculatoare românești, conferințe, colocvii și
simpozioane, și ce este mai important, despre oameni (oameni de știință, profesori,
cercetători, ingineri, economiști etc.) care și-au dăruit multă energie pentru
dezvoltarea informaticii și a învățământului de informatică în România. În acest
sens, figura centrală este Acad. Prof. Grigore C. Moisil, un adevărat vizionar, căruia
volumul de față îi dedică multe pagini și aprecieri binemeritate. În anii '50 Gr. C.
Moisil a ținut primele conferințe legate de apariția și dezvoltarea calculatoarelor, a
adunat în jurul său specialiști, ca ing. Victor Toma (primul constructor al
calculatoarelor românești din seria CIFA de la Institutul de Fizică Atomică – IFA),
profesori din București și din țară, care au devenit ulterior pionieri în învățământul
superior de calculatoare, sau cercetători în domeniul informaticii.
Printre realizările lui Moisil, care au demarat începuturile informaticii la
noi, remarcăm ca deosebite: contribuția românească în teoria algebrică a
automatelor (inițial prin logica matematică: 1933/1934, apoi prin teoria algebrică a
automatelor: 1949), înființarea Secției de Mașini de Calcul la Facultatea de
Matematică și Fizică din București (în anul 1959) și înființarea Centrului de Calcul
al Universității din București (CCUB), în anul 1962. În cadrul Catedrei de Algebră și
Logică de la Facultate și la Centrul de Calcul, ce funcționa în facultate, au crescut și
s-au format primele cadre didactice care au predat primele cunoștințe despre
1
Prof. Dr. Ion Văduva, promoția 1960, Facultatea de Matematică-Fizică, Universitatea din București,
succesorul acad. Gr. C. Moisil la conducerea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), cu
doctorat la acad. Gheorghe Mihoc și Master of Science în Automatic Computation la Institute of Science and
Technology, Universitatea din Manchester din Marea Britanie.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 17
mașinile de calcul, din care menționăm pe Prof. Leon Livovschi, Prof. Constantin
Popovici, Prof. Paul Constantinescu (primul Director adjunct al CCUB), apoi
asistenții (deveniți ulterior profesori) ca: Octavian Bâscă, Horia Georgescu,
Adrian Atanasiu, Nicolae Țăndăreanu, Virgil Cazănescu, Luminița State, precum și
primii cercetători ai CCUB ca: Stelian Niculescu, Maria Lovin, Sofonea Liviu,
Petre Preoteasa, Matei Bogdan și alții, pe care nu-i mai amintesc și care sunt bine
menționați în volumul de față.
Către sfârșitul anilor '60 s-au realizat progrese importante privind
dezvoltarea informaticii în țară prin dotarea cu tehnică modernă de calcul
(calculatoare SUA din seria IBM 360/30, la CCUB, la Întreprinderea „Tractorul
Brașov”, la ASE București) și un calculator englez ICT (International Computers
and Tabulators, devenit ulterior ICL - International Computers Limited) la Direcția
Centrală de Statistică, pentru prelucrarea Recensământului General, din anul 1966.
În iulie 1969, datorită unor neînțelegeri cu Comisia Guvernamentală de
informatică (dominată exclusiv de ingineri!), Acad. Gr. C. Moisil a demisionat de la
conducerea CCUB. Întrucât eu mă întorsesem din Anglia cu o diplomă de Master
of Science (by Research in Automatic Computation) obținută la Universitatea din
Manchester, am fost numit Director Tehnic la CCUB, în februarie 1970, Director
fiind Acad. Nicolae Teodorescu, Decanul Facultății de Matematică-Mecanică.
Urmând sfaturile înțelepte ale Acad. Gr. C. Moisil, am continuat planul de
dezvoltare pentru CCUB din toate punctele de vedere, urmărind în special
direcțiile moderne de cercetare și ideile lui Moisil privind utilizarea calculatoarelor
electronice în rezolvarea problemelor din întreaga economie.
Persoane vizionare, Acad. Gr. C. Moisil, împreună cu Prof. Mircea Malița,
pe atunci Ministru al Învățământului, și-au pus problema dezvoltării
învățământului universitar de informatică. La Institutele Politehnice erau secții de
Automatică, unde se învățau în special, probleme hardware despre calculatoare.
Întrucât, subsemnatul era Conferențiar la Facultatea de Matematică și deținea
(part time) funcția de Secretar științific la Ministerul Învățământului cu probleme de
informatică, am primit sarcina, împreună cu D-l Prof. Dragoș Vaida (Director în
Minister), să proiectăm și să elaborăm un program de învățământ de informatică.
Acad. Nicolae Teodorescu, Decanul facultății, a fost entuziasmat de această idee.
Împreună cu colegii din facultate și cu alți colaboratori am alcătuit un plan de
învățământ care cuprindea cursurile de bază ca: limbaje de programare, baze de
date, tehnici de compilare și compilatoare, tehnici de elaborare a algoritmilor,
metode numerice și cursuri de matematică necesare. Erau prevăzute ore de Curs,
Seminar și Laborator, scheletul disciplinelor de bază fiind păstrat și astăzi. Pentru a
fi pus în aplicare, acest program trebuia să aibă aprobarea Consiliului Profesoral al
Facultății de Matematică.
Un fapt puțin cunoscut este următorul: după expuneri ale conținutului
cursurilor, făcute de mine, câte o oră în cel puțin 5 ședințe lunare de Consiliu
Profesoral, planul nu a fost aprobat. Deși unii profesori influenți, în vârstă,
susțineau acest demers (de ex. Prof. Mihail Neculce), multe cadre didactice,
majoritatea tinere, ripostau că se „modifică profilul facultății”! Mai mult, vociferau
18 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
PARTEA a IV-a
2
Prof. Dr. Stelian Niculescu, promoția 1962, secția „Mașini de calcul”, Facultatea de Matematică-Fizică,
Universitatea din București, student al acad. Gr. C. Moisil și cu doctorat la acad. Solomon Marcus.
20 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
3
M. Vlada, http://studii.crifst.ro/doc/2018/2018_04_05.pdf, http://studii.crifst.ro/2018.php.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 21
***
2
Contextul național
privind fondarea și
evoluția informaticii
românești
MOTTO:
„Trebuia să descoperim o meserie nouă, să aflăm ce înseamnă „a programa la
calculator”. Știam că vom avea un calculator; la IFA, calculatorul CIFA 3,
care se construia pentru Centrul nostru de calcul. Ce trebuie să facă un
matematician la un Centru de calcul ? Centrul de calcul a căutat, încă din 1963,
să învețe pe alții Știința calculatoarelor.”
Gr. C. Moisil, extras din prefața la cartea Stelian Niculescu,
„Ïnițiere în FORTRAN”, Editura Tehnică, 1972
„Știinta calculatoarelor, în țara noastră își are originile în anume preocupări ale
matematicienilor. ... Matematicienii din țara noastră au înțeles că dintre
diferitele tipuri de automate finite, calculatoarele sunt fără îndoială cele mai
importante. La un moment dat într-o statistică făcută de alții (Gavrilov M.A.), se
vedea că Școala de la București era a treia din lume în acest domeniu de cercetare
după URSS și SUA și acest lucru a fost subliniat. … Plecând de la teorie, de la
logică pură, Centrul de calcul poate azi să fie folositor industriei. Aceasta e calea”
Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București
(CCUB), AMC nr. 13-14, 1970
Marin Vlada,
Universitatea din București
„Primul loc în care mi-am expus aceste rezultate a fost, în primăvara 1967, la „colectivul
de bionică”, în nu mai puţin de cinci şedinţe succesive. În martie 1967, aranjasem pentru
mine o lună de specializare la Bucureşti, desigur la Centrul de Calcul al Universităţii,
condus de Grigore Moisil şi de adjunctul său, Paul Constantinescu. Imediat după sosire,
profesorul Moisil a fost primul care mi-a arătat – cu vădită plăcere – exemplarul din
revista germană EIK în care apăruse articolul meu.”
Sursa: Dan D. Farcaş, Informatica de sănătate din România. 50 de ani de istorie trăită, 2014.
Bibliografie
1. M. Vlada, Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii”: Gh. Păun, D. Vaida, I. Văduva,
D. Farcaș, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/cifa-mecipt, 2018.
2. M. Vlada, Ciclul „Istoria Informaticii românești”: Prof. I. Văduva și prof. E. Căzănescu despre acad. Gr.
C. Moisil, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom.
3. Agora, Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii la Universitatea din Bucureşti”,
http://www.agora.ro/stire/conferinte-la-academia-romana-inceputurile-informaticii-la-universitatea-din-
bucuresti.
4. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Ed. Academiei, 2007.
30 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Anexă
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 31
ANUNȚ ȘI INVITAȚIE
1
Academicianul Grigore C. Moisil, omagiat la 60 de ani de la înființarea secției „Mașini de Calcul” la
Universitatea din București – https://www.unibuc.ro/2019/academicianul-grigore-c-moisil-omagiat-la-60-de-
ani-de-la-infiintarea-sectiei-masini-de-calcul-la-universitatea-din-bucuresti/.
32 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
COMUNICAT DE PRESĂ
BUCUREȘTI 15 IANUARIE 2019, CNIV România
Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din București, membru titular al Comitetului
Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST)/Divizia Istoria Științei (DIS),
Academia Română, membru în Comitetul de redacție al revistei „Studii și Comunicări”,
Academia Română, http://prof.unibuc.ro/vlada.
Grigore C. Moisil (10 ian. 1906-21 mai 1973), fondatorul informaticii
românești.
Acad. Grigore C. Moisil, vizionarul ce este fondatorul informaticii românești,
omagiat în Amf. S. Haret, Facultatea de Matematică și Informatică.
Contribuțiile acad. Grigore C. Moisil la construirea primului calculator
românesc CIFA 1 – de la Institutul de Fizică Atomică (IFA) – Măgurele,
București, și la apariția și dezvoltarea informaticii în România.
În prezența unui public numeros – profesori, cercetători, matematicieni,
informaticieni, fizicieni, chimiști, economiști, sociologi etc. (unii cunoscându-l direct pe
profesorul Moisil), miercuri 9 ianuarie 2019, în Amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de
Matematică și Informatică, s-a organizat o conferință de omagiere a academicianului
Grigore C. Moisil.
Evenimentul s-a desfășurat în cadrul proiectul ROINFO (Romanian Informatics,
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info) evidențiind în acest an 60 de ani de la înființarea secției
„Mașini de calcul” la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din
București. Cei prezenți au primit câte un steguleț cu imaginea lui Moisil și sloganul „60
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 33
Marin Vlada,
Universitatea din București
O foaie matricola: Examenul de stat la disciplina Mașini de calcul – anul V, anul absolvirii 1961
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 39
1. ALEXANDRESCU MIRA-ANCA
2. BACALU IOAN
3. CHIJIC CRISTINA-MARIANA
4. GNOIU GEORGETA
5. IONESCU CONSTANTIN-CRIȘAN
6. LULEA CONSTANTINA
7. NAE MARIA
8. NICULESCU STELIAN
9. PĂSAT EMILIA
10. POPESCU EMILIA
11. PREFAC ION
12. SCHATZ WERNER
13. TEODORESCU ALEXANDRU
Fotografie (mai jos) pe treptele clădirii din Str. Negustori 9, București, primul
sediu al Centrului de Calcul al Universității din Bucuresti (CCUB), înființat de acad.
Prof. Grigore C. Moisil, în anul 1962 (din fotografie lipsesc Profesorul Gr. C. Moisil,
director CCUB și Conf. Paul Constantinescu, dir. Adjunct). Absolvenții secției Mașini de
calcul (ani IV-V).
În fotografie apar: Anca Alexandrescu-Barsănescu, Constantina Lulea-Ioan,
Stelian Niculescu, Alexandru Teodorescu; Ingineri electroniști: Maria Roceric-Lovin, Ion
Filotti ; Tehnician electronist Dorin Rădulescu; Operator calculator Ina Barac-Niculescu;
Secretar Olga Vitu.
44 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
pentru informatică (mai-noiembrie 1970), cu bursă C.I.I. obținută prin concurs (pregătire
orientată pentru calculatoare franțuzești).
În perioada 1971-1991 a fost cercetător-informatician la Institut Central de Informatică
(I.C.I.), unde avea răspunderi privind instruirea cadrelor pentru domeniul Informaticii,
ocupând pe rând, prin concurs, posturile de cercetător științific III, II și I. A deținut și
funcții de conducere: Șef de Laborator cercetare – Biblioteca Națională de Programe, Șef
al Sectorului Formarea și perfecționarea cadrelor pentru informatică.
Anul 1980 – Doctor în științe matematice la Facultatea de Matematică-Mecanică,
Universitatea din București cu titlul „Drumuri în grafuri. Aspecte Computaționale”, cond.
Științific acad. Gr. C. Moisil și finalizare cu prof. dr. Solomon Marcus.
În perioada 1991-1994 a fost Inspector general pentru Informatică, prin concurs organizat
de Ministerul Învățământului.
În perioada 1994-2005 a fost cadru didactic universitar la Departamentul Științe
Inginerești (D.S.I.), Universitatea Politehnica din București, azi, Facultatea de Științe
Inginerești cu predare în limbi ștrăine (F.I.L.S.).
A obținut Premiul de Excelență IDG România (1998), pentru rezultatele obținute cu
echipele românești la Olimpiadele interne/internaționale de Informatică și pentru întreaga
activitate de instruire a multor generații de informaticieni și utilizatori de informatică.
Este inclus în „Dicționarul Specialiștilor” („WHO’S WHO”) în știința și tehnica
românească, Editura Tehnică, vol. I, 1996, pagina 254.
CĂRȚI PUBLICATE, CURSURI: Sistemul Felix C-256. Limbajul ASSIRIS, Al. Teodorescu,
I. Catona, C. Popescu, Editura Academiei, 1974; Programarea la Calculatoare Electronice,
M. Jitaru și Al. Teodorescu, Editura Didactică și Pedagogică, 1975; Sisteme de Prelucrare a
datelor, Cr. Mircescu, Al. Teodorescu, Mihai Jitaru și Eugen Diatcu, Editura Didactică și
Pedagogică, 1978; Limbaje de Programare: ASSIRIS, M. Jitaru, Al. Teodorescu, Editura Didactică
și Pedagogică, 1978; Lectii de ACCESS, Al. Teodorescu, Editura Albatros, 2002; Lectii de
ACCESS, Al. Teodorescu, Editura Albatros, 2005; Analiză Numerică, Al. Teodorescu, Iulian
Popovici, Centrul de documentare al Industriei Chimice și Petroliere; Analiză Numerică,
Al. Teodorescu, Analiză Numerică, Universitatea București, 1971; GBD-uri Relaționale, Sistemul
Dbase III PLUS, Al. Teodorescu, CPI, 1991; Limbajul Pascal, Al. Teodorescu, CPI, 1993; Foxpro
2.5, Al. Teodorescu, CPI, 1994; Baze de date și Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date,
Al. Teodorescu, E. Curigut, C. Macarie, ICI, 1982; ASSIRIS: Operații de Intrare/Ieșire la Nivel de
Bază și Fizic, Al. Teodorescu, M. Iach, M. Jitaru, ICI, 1983; Limbaj Macro, Al. Teodorescu,
M. Jitaru, A. Constantinescu, ICI, 1988.
Referințe
[1] M. Vlada, Pagini din istoria informaticii românești: Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni
români, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian.
[2] S. Niculescu „Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și exemple” –
https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019.
[3] S. Niculescu - youtube, https://youtu.be/UiGdukciohw.
[4] M. Vlada, Conferința „Copilăria informaticii românești” la Bacău, http://mvlada.blogspot.com/
2019/04/conferinta-copilaria-informaticii.html.
[5] M. Vlada, Pagini din istoria informaticii românești: Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni
români, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian.
[6] Marturiile Prof. Dr. Stelian Niculescu despre fondarea informaticii romanesti, 2018,
https://youtu.be/5_tJr_-z5_Y
Conferenţiar,
-Limbaje de
Universitatea
Bâscă programare - Doctorat în
din Bucuresti și
Octavian -Sisteme de matematici
Universitatea
operare
din Piteşti
Consiliul
- Aplicaţii
Ignat Naţional al
informatice
(Băjenaru) Audiovizualului,
- Limbaje de
Liliana Şef serviciu
programare
informatică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 53
Cherciu - Limbaje de
Mihail programare Lector Univ. - Doctorat în
Bogdan - Software Bucureşti matematici
Aureliu Engineering
- Cercetător
ştiinţific
Aplicaţii principal gr. I - Doctorat în
Ciucă Ion
informatice Institutul de matematici
Tehnică de
Calcul (ITC)
Răbâncă Centrul de
Analist
(Dragnea) Calcul, Direcţia
programator
Elena de Statistică
Profesor,
Filipoiu Universitatea - Doctorat în
Alexandru Politehnica matematici
Bucureşti
- Gavrilă
Nicolae
- Academia
Georgescu Analist
Militară
Mihai programator
Bucureşti
Centrul de
Hendoreanu Analist
Calcul, SIDEX
Emil Programator
Galaţi
54 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Popa
(Holban)
IROMA
Maria
Magdalena
Profesor
Vasilescu Colegiul
(Iorgulescu) Matematică Naţional I. L. - 1 brevet invenţie
Angela Caragiale
Bucureşti
Silvestre
AXA Paris, - Doctorat în
(Kivu)
Franţa matematici
Ileana
- Leu Nicolae
Adrian
Cercetător
- Criptografie
ştiinţific
- Sisteme de - 1 brevet invenţie
Măgureanu principal gr. I,
transmitere şi - 42 certificate
Iulian Institutul de
prelucrare inovaţie
Cercetări al
automată a datelor
Armatei.
Profesor
Murgulescu Transmisiunea Universitatea - Doctorat în
-
Mihai Informatiei Montreal, matematici
Canada
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 55
- Modele de
prognoză
Director Centrul
- Analiză
de Calcul - Doctorat în
Niţă Sorin economică la
Ministerul matematici
Centrul de Calcul
Economiei
al Min.
Economiei
-Sisteme de
operare
- Premiul “Traian
-Rețele de
Vuia” al
calculatoare LAN,
Academiei
WAN
INTRAROM Române (1984)
Păunescu -Sisteme cu
SA, Business - Doctorat în
Florin prelucrare
Development matematici
distribuită și
aplicate (Univ.
paralelă
“Pierre et Marie
-Sisteme
Currie”, Paris)
informatice
- Fiabilitate
- Economie
matematică Profesor
Popovici - Econometrie Universitatea - Doctorat în
Alexandru - Eseistică literară Româno- matematici
- Filosofie Americană
- Istorie
Dispeceratul
Popp Horia
Energetic
Liviu
Naţional
- Inteligenţă
artificială
- Metode statistice
Profesor Univ. - Doctorat în
în prelucrarea
State (Radu) din Piteşti matematici
semnalelor
Luminiţa
- Teoria
informaţiei
56 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
- Metode
numerice şi
variaţionale
Profesor, Univ. - Doctorat în
Roşca Ion - Modelare
din Bucureşti matematici
matematică
- Geometria
spaţiilor normate
- Roşculeţ
Dan Mihai
Centrul de
Rusu Analist calcul,
Aurelian Programator Ministerul
Economiei
Sturdza
Mihai
Programator
Petre (Susoi)
Programator gradul I,
Amalia
ICEMENERG
- Turdeanu
Lucian
- Baze de
cunoştinţe,
Ţăndăreanu Profesor Univ. - Doctorat în
abordări algebrice
Nicolae din Craiova matematici
- Limbaje
formale, automate
- Baze de date
Popescu Profesor,
- Simulare și - Doctorat în
(Ţârlea) Universitatea
metode Monte matematici
Elena din Bucureşti
Carlo
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 57
2
Absolvent al grupei 153 „Cercetări operaționale”, 1971
60 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 61
Mașini de Calcul
62 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
1. Azalov Pavel
2. Badea Lori
3. Bălănescu Tudor
- 6. Drăgan Andrei
9. Nicolescu Radu
Matematician – CN Pompieri
În anul 1971, a fost concurs de admitere pentru anul I la secția de Informatică – pentru
prima dată înființată la 5 universități din România. Au fost admiși 60 de studenți, din care
au absolvit un număr de 45 (Nota ed. Mulțumim pentru aceste informații d-lui Iancu Ilie,
promoția 1975 Informatică Iași, director Editura Matrix Rom).
Despre Facultatea de Informatică din Iași (unica facultate de Informatică din România)
„Interesul în informatică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi datează din perioada
1958-1960, când Profesorul Adolf Haimovici a iniţiat o serie de conferinţe pe „Matematici aplicate
şi Informatică”. În 1960, Profesorul Adolf Haimovici a ţinut primul curs de „Elemente de
informatică”, în timp ce în 1961 Profesorul Costică Cazacu introduce în cursul său de „Matematici
Complementare”, Elemente de Teorie a programării şi Teoria jocurilor. În 1962, cursul de „Maşini
Calculabile” a fost adăugat la curricula Facultăţii de Matematică. Prima carte românească în acest
domeniu a fost „Calculatoare Universale şi Teoria programării”, publicată în 1968.
Catedra de maşini calculabile a fost întemeiată în 1965, ca parte a Facultăţii de
Matematică; cu prima promoţie în 1970. În 1971 şi-a schimbat numele în Informatică, iar
în 1972 Profesorul Adolf Haimovici a devenit primul şef de catedră al acestui departament
nou.
În 1990, Catedra de Informatică a fost împărţită în două noi departamente: Catedra de
informatică şi Catedra de matematici aplicate. În 1991-1992 primul a devenit Facultatea
de Informatică, cu două catedre: Catedra de Informatică (cu durata studiilor de 4 ani) şi
Colegiul de Tehnologia Informaţiei (cu durata studiilor de 3 ani).
Din anul 1995, funcţionează cursurile de master în Sisteme Distribuite. Mai târziu, s-au adăugat
două noi programe de Master: Lingvistică Computaţională şi Optimizare Computaţională.
Acum, Facultatea de Informatică numără peste 1500 de studenţi şi are 50 de membri în personalul
academic” (Sursa: https://www.info.uaic.ro/prezentare/).
1. Sisteme Distribuite
2. Inginerie Software
3. Optimizare Computaţională
4. Lingvistică Computaţională
5. Securitatea Informației
6. Studii avansate în informatică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 67
Marin Vlada,
Universitatea din București
În prim plan: Prof. dr. Victor Mitrana, Prof. dr. Ioan Tomescu …
(Prof. dr. Denis Enăchescu citește referatul de doctorat, Sursa: Andrei Olariu, http://andrei.olariu.org/)
3
Promoțiile Facultății de Matematica și Informatică, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 73
Evenimente și acțiuni:
Anul 1978, luna iunie, Absolvirea, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Matematică, Specializarea INFORMATICĂ; Grupele de studiu (anul IV)
1977/1978: Informatică teoretică (gr. 131), Analiză numerică (gr.132), Cercetări
operaţionale (gr.133), Probabilităţi şi statistică (gr.134); Anul V – 2 grupe de
specializări 1978/1979: Limbaje specializate (Litman Irin, Macoviciuc Ioan,
Popescu Gabriel, Popescu Daniel, Stoleru Anca, Vlada Marin); Grupa Cercetări
operaţionale (Barasch Mariana, Butnăreanu Ariana, Ivănescu, Octav,
Radoslovescu Ion, Răbâea Adrian) – Despre Promoția INFORMATICĂ 1978:
Broșura 1978 informatică (PDF),
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/brosura1978info.pdf,
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/prezentare78.ppt,
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/pliant1978info.pdf;
Ref.:
http://fmi.unibuc.ro/ro/initiativa_promotiei_19
78_info/
Anul 2008, 6 – 7 septembrie,
Întâlnirea de 30 ani la Facultatea de
Matematică şi Informatică;
Anul 2013, 21 septembrie, Întâlnirea
de 35 ani la Facultatea de Matematică
şi Informatică;
Anul 2018, 7 septembrie. Întâlnirea de
40 de ani.
Mărturisiri
Astăzi, când îmi amintesc perioada petrecută în anii de liceu (1968-1973), unii din cei
mai frumoşi ani din viaţă, trebuie să evidenţiez emoţia şi nerăbdarea cu care aşteptam să
citesc tabletele lui Gr. C. Moisil din „Contemporanul”4, ce apăreau săptămânal sub
4
Revista Contemporanul, înfiinţată în 1881, este o publicaţie naţională de cultură, politică şi ştiinţă, în
paginile căreia se găsesc cele mai proaspete ştiri privind evenimentele culturale, sociale şi politice din
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 75
genericul «Ştiinţă şi Umanism». Aceste scrieri ale lui Moisil şi „căutările mele” prin
universul problemelor de matematică, m-au îndreptat, în acea perioada, către un
„necunoscut ce însemna calculator, matematică, informatică, roboţi”. În vara anului 1972
am primit scrisoare de la acad. Grigore C. Moisil (scrisă la Sinaia) ca răspuns al unei
scrisori primite de la mine, prin care îmi exprimasem dorinţa să scriu o culegere de
probleme de matematică. Îmi explica faptul că o astfel de culegere se poate elabora doar
de un profesor, după o vastă activitate didactică cu elevii săi. Nu am scris o astfel de
culegere de matematică, în schimb, după ce am căpătat experiență în domeniul
informaticii (activitate profesională îmbinată cu o activitate didactică), am scris cărți în
acest domeniu, prima carte într-un domeniu nou al programării automate pentru grafica
pe calculator „Grafică automată în limbajul FORTRAN 77 și aplicații”, TIPOGRAFIA
UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI, ediția I (1988), 245 pag. (în colaborare cu Adrian
Posea). Eram angajat – din anul 1983, ca cercetător-programator la Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB), de la Facultatea de Matematică – fondat de acad.
Grigore C. Moisil în anul 1962. Imaginea alăturată este coperta ediției a II-a din anul 1990.
În anii de liceu, la începutul anilor 1970 nu
știam nimic despre Informatică și nu văzusem un
calculator. Știam despre utilizarea calculatorului în
rezolvarea diverselor probleme din scrierilor lui Gr. C.
Moisil ce apăreau săptămânal în revista „Contemporanul”.
Într-adevăr, eram pasionat de matematică și eram un
rezolvitor al problemelor din Gazeta matematică,
activitate care mi-a consolidat formarea profesională
și pentru care am fost premiat de Gazeta matematică.
De asemenea, din anul 1972 am publicat probleme
propuse în Gazeta matematică. Nu numai eu, dar și
mulți alții – azi oameni de știință, profesori,
cercetatori, ingineri, economiști etc. – reconosc că
revista Gazeta matematică a avut un rol important în
cariera lor și care le-a schimbat viața. Din pasiune
pentru matematică, și pentru ca am fost influențat de
scrierile lui Moisil, fără să știu nimic despre
Informatică, am dat admitere la Facultatea de
Matematică din București, în vara anului 1973 (în mai 1973 aflam cu tristețe moartea
acad. Grigore C. Moisil, acesta a murit la 21 mai 1973, la Otawa, în Canada).
Anul 1973 a fost un an special pentru Facultatea de Matematica, deoarece au fost
scoase la concurs un număr record de locuri pentru Informatică: 100 sau 114 locuri.
Locurile de admitere erau în comun cu cele de la matematică. După concursul de
admitere, toți cei admiși au primit o scrisoare de la secretariatul Facultății de Matematică
prin care li se cereau să opteze pentru matematică sau informatică. Am optat pentru
informatică. A mai fost ceva în acea vară 1973. În acei ani, 1972-1973, autoritățile
române au luat diverse măsuri de informatizare (dotarea cu tehnică de calcul și pregatirea
de specialiști pentru aceste schimbări din economie). Surpriză: nu am început anul I de
România şi din străinătate. De asemenea, veţi fi la curent cu apariţiile editurii Contemporanul, care vă pune la
dispoziţie un protofoliu variat de cărţi de calitate, atât romane şi cărţi de beletristică, cât şi volume de
filosofie, eseu, poezie şi artă, https://www.contemporanul.ro/istoric.
76 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
facultate la 1 octombrie 1973, așa cum era obișnuit, ci ni s-a comunicat că vom merge 8
luni de zile (ulterior, în anul următor vor fi 9 luni) să satisfacem stagiu militar
obligatoriu. Prin Decretul 499/august 1973, s-a trecut la o formă de organizare unitară a
activităţii de informatică, ca instrument al dezvoltării economice; printr-un alt decret se
instituia stagiul militar termen redus 9 luni, după concursul de admitere în facultate.
Era obișnuit, până atunci, să se efectueze stagiu militar obligatoriu după obsolvirea
facultății (6 luni).
Îmi amintesc că printre lucrurile necesare la încorporare, am luat câteva numere
din Gazeta matematică și cursul Ion Colojoara de Analiză matematică. La armată,
unitatea militara era specializată în topografie și geodezie; unele activități mi-au fost utile.
De exemplu, am învățat unele lucruri privind ridicarea unei hărți topografice: rezolvarea
de sisteme de ecuații, reprezentarea curbelor de nivel, utilizarea unei mașini mecanice
pentru operații cu numere mari etc. În toamna anului 1974, am început anul universitar
alături de cei 115 colegi de la informatică, studenţi în cadrul seriei C Informatică
(4 grupe), având un program de studii special pentru Informatică. A fost prima serie de
informatică cu așa număr mare de studenți. Au urmat în anii urmatori o grupa sau 2 grupe.
Utilizarea sistemelor de calcul a schimbat lumea și continuă să influențeze
aproape fiecare aspect al vieții cotidiene, inclusiv în medicină și asistență medicală, în
afaceri și finanțe, în educație și formare continuă, în știință și tehnologie, în politică și
guvernare etc. Prin apariția calculatorului și a noilor tehnologii de prelucrare a
informațiilor și a cunoștințelor, științele au realizat salturi mari în acumularea de
descoperiri. Prin urmare, știința este un generator de cunoștințe obținute prin activitatea
domeniilor de știință ce adaugă, de fiecare dată, la fondul comun al științei, informații noi
și revizuiri ale unor cunoștințe vechi, realizând astfel o dezvoltare permanentă a științei.
Științele constituie un tezaur al umanității printr-un ansamblu sistematic de informații
despre natură, societate și gândire. E nevoie să cunoaștem evoluția în știință, pentru a
studia stadiul prezent și a face proiectare spre viitor. (M. Vlada, Informatică aplicată.
Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2012).
Promoția 1978,
Întâlnirea de 10
ani, anul 1988
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 77
Article.
Dinu Toiba, “Creating Rich Web-Based LIMS With Programmable XML Technologies”,
Reprinted from American Laboratory, STARLIMS Corp., Hollywood, FL, USA,
September 2005
„This article examines currently available Internet deployment options andillustrates the historical
development of LIMS software from standard client/server technology through Web-enabled solutions to the
arrival of rich, scalable Web-based LIMS applications. This technology is illustrated by the version 10 Web-
based LIMS application (STARLIMS Corp., Hollywood, FL). Conclusion: Impressive advances in the
technology continuum over the past few years have ushered in an era of demand for enterprise-wide LIMS
data availability. This data availability, coupled with the emergence of rich, fullfeatured Web-based LIMS, is
facilitating timely enterprise action, reducing the total cost of ownership, and enabling multisite
organizations to conform to best practices.”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 81
Referințe
1. http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/
2. http://mvlada.blogspot.ro/2008/06/promotia-1978-informatica.html
3. http://www.agora.ro/stire/intalnirea-promotiei-1978-informatica
4. http://www.agora.ro/stire/alumni-promotia-1978-informatica-martora-la-fondarea-informaticii-romanesti
5. Marin Vlada, ACAD. SOLOMON MARCUS ȘI PROMOȚIA 1978 INFORMATICĂ, MARTORI LA
FONDAREA INFORMATICII ROMÂNEȘTI, Studii și cercetări, Academia Romănă, 2016,
http://studii.crifst.ro/doc/2016/2016_03_01.pdf
6. Marin Vlada, Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești, Conferinţa
Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a XIV-a, 2016, http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/
documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lucrarea1.pdf
7. Vlada M., Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/
8. Vlada M., Informatica la Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf)
9. Vlada M. , Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești- http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon
10. Vlada M. , Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești-http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca
11. Vlada M., Prof. Dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești,http://mvlada.
blogspot.ro/2016/06/prof-dr-nicolae-tandareanu-un-pionier.html
12. Vlada M., Prof. Dr. Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/prof-dr-ileana-popescu-un-formator-al.html
2.2 Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii
Teoriile lui Odobleja sunt citate și astăzi. În anul 1995, s-a desfășurat în Spania,
la Palma de Mallorca, Congresul de Cibernetică Generală și Biocibernetică. Un autor
francez, George A. Pordea din Biarritz (fost deputat în Parlamentul European din partea
Franței), a prezentat comunicarea «Le nationalisme entant que concept moral et socio-
politique. Quelques données fondamentales d’une vision épurée en function de la théorie
générale des systèmes». Acesta se referă la teoria lui Odobleja și face observația că, pe
plan conceptual, naționalismul merge pe lanțul percepție, recepție, emoție, memorie, fiind
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 85
Referințe
1. M. Vlada, E. Otlăcan, A. Adăscăliței, Ciclul „Istoria Informaticii românești” : Românul Ștefan
Odobleja (13 oct. 1902 – 4 sept. 1978), precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale,
http ://www.c3.cniv.ro/?q=2018/odobleja , 2018.
2. Eufrosina Otlăcan, Despre naționalism și cibernetica lui Ștefan Odobleja,Curtea de la Arges , Anul IX,
Nr. 5(90), Mai 2018, pag. 16-17, 2018, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_5_90/IX_5_90.pdf
3. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and
Artificial Intelligence, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL
2017), Ed. Universității din București, 2017.
4. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal
machine and Horn clauses, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning
(ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017.
5. Marin Vlada, 2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul Turing la Inteligenţa
Artificială, Lucrările Cnferinței Naționale de Învățământ Virtual (CNIV 2012), Ed. Universității din
București, 2012.
Ştefan Odobleja:
A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence
The article describes the contribution of the Romanian scientist Dr. Ştefan Odobleja (1902-1978) to
the emergence, development and development of Cybernetics, whose ideas and concepts meant the
emergence and development of computer science. The scientific activity of Stefan Odobleja, a
military physician, makes his ideas, results and visions a precursor to Cybernetics and Artificial
Intelligence. His major work “Psychologie consonantiste”, first published in 1938 and 1939, in
Paris, established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and thinking
1
Proceeding of The 12th International Conference on Virtual Learning ICVL 2017, October 28, 2017,
pp. 27-43, online http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/pdf/section1/section1_paper2.pdf
86 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
systems ten years before the work of Norbert Wiener (1894-1964)-mathematician, published, in
1948. Odebleja’s contributions are all the more important if he is considered to be a physician,
because they have created ideas and concepts complementary to some ideas introduced by N.
Wiener. It can be appreciated that during 1920-1940 the ideas and studies on Cybernetics
appeared, the science that laid the system concept (for man and the car), the structure of the
systems (control and communication between the components of a system) and which led to the
construction of the systems computing (computer system). Dr. Stefan Odobleja was recognized as a
precursor of Cybernetics at the 4th International Cybernetics Congress, held in Amsterdam in
August 1978. His Communication “Diversity and Unity in Cybernetics” was presented at the
Congress by Dr. Stelian Bajureanu. After the presentation of Odobleja’s work, the participants
chanted “40 Years of Cybernetics,” although they were celebrating “30 Years of Cybernetics” and
mathematician Norbert Wiener.
Motto:
“The Art of Creation is a Global Art: The Art of Thinking”
Ștefan Odobleja (1902-1978).
“By trying to build machines that simulate and reproduce human brain activity,
and because the most important computational models were made
by simulating the activity of the nervous system,
it can be said that Informatics was born as a chapter
of the medical sciences”
Solomon Marcus (1925-2016) [17].
Human thinking has invented the sciences. Science is a model and philosophy of thought.
In 2014, Solomon Marcus describes “The 10 Human Needs” where the number 2 need is
expressed as: “The need for refreshment. As we daily need to refresh our body through
rest and movement and the use of water and soap, we need a refreshment of our mind,
our senses and our psyches.”[17]
Man’s adaptation to nature and his survival in nature, depending on the area and
time, forced man to organize not only survival, but rather to organize his experiences,
learn from the obstacles with which he confronted, and especially to plan their future
activities. All this is done through thought, as a manifestation and normal functioning of
the brain. For these reasons, there are no two “identical” people with the same thoughts,
primarily because there is no single criterion to compare two “thoughts”.
“The automated models of the 1940s, the Turing machine of the 1930s and the electronic
computer produced by John von Neumann and his team in 1948, looked at the nervous
system. ”In my book (Grammars and Finite Automats from 1964) there is a great chapter
about the neural system, as it is modeled by S. C. Kleene’s finite automata and grammar.
... Things continued through everything that followed in the disciplines cognitive and
Artificial Intelligence, so we published the article “The Human Brain, Many Hypotheses
– Few Clarifications” in the “Academica” journal of the Romanian Academy” S. Marcus [18].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 87
Today, it can be appreciated that there are three significant periods in the
emergence and evolution of Informatics, and in the construction of computers:
1. Period 1920-1940 (Fundamentals and Concepts), in which: the ideas and
concepts of calculus theory were grounded; recursive functions were studied;
formal systems have been defined and the limits of calculability have been
established; the concept of algorithm has been finalized as a support for a
computing machine (Turing machine or Post machine). During this period, the
ideas and studies on Cybernetics 2, the science that laid the concept of the
system (for Man and the Machinery), and the system science (control and
communication between the components of a system), science that led to the
construction of computing systems;
2. Period 1940-1960 (Design and Implementation), in which: ideas and concepts
of calculus theory were implemented; computer systems and peripheral
equipments (based on research and results in several areas: systems, data
structures, electronic circuits, memories and storage devices, algorithms and
programming languages) were built;
3. Period 1960-1980 (Hardware and Software Performance, Interactivity).
During this period: an explosive development of the computing equipment
occurred – due to the appearance of the microprocessor; high performance
operating systems 3 (UNIX, DOS, RSX-11M, etc.) have been obtained;
programming languages 4 have been developed (Algol, Fortran, Cobol, Simula,
Pascal, C, etc.); intelligent / expert systems, generated by the Artificial
Intelligence languages (List, Prolog, etc.) appeared.
Cybernetics has helped define a schematic scheme for a cybernetic system that applies to
all hardware and software components: INPUT PROCESSING OUTPUT (fig. 1).
PROCESSING
INPUT OUPUT
2
“Cybernetics is a transdisciplinary approach for exploring regulatory systems—their structures, constraints,
and possibilities.”, https://en.wikipedia.org/wiki/Cybernetics
3
On August 4, 2017, there were 611 operating systems (including versions) and 656 Linux distributions,
http://www.operating-system.org/betriebssystem/_english/os-liste.htm
4
On August 4, 2017, updated list https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_programming_languages
88 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Time has shown that this scheme of a cybernetic system shapes the structure and
functioning of the most important concepts in Informatics:
Computer system (computer) – where INPUT = input devices and input data,
OUTPUT = output devices and output data, and PROCESS = execution of
programs using operating system, microprocessor and memory;
Algorithm – where INPUT = input data, OUTPUT =
output data, and PROCESS = computation process
represented by pseudo-code;
Program – where INPUT = input data, OUTPUT =
output data, and PROCESS = computational
instructions represented in a programming language;
Information System (Problem Solving) – where
INPUT = input data, OUTPUT = output data, and
PROCESS = procedures and instructions represented
in a programming language.
5
The roots of the cybernetic theory: "Ştefan Odobleja (1902–1978) was a Romanian scientist, one of the
precursors of cybernetics. His major work, Psychologie consonantiste, first published in 1938 and 1939, in
Paris, established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and thinking systems ten
years before the work of Norbert Wiener(1894-1964) was published, in 1948." [12]
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 89
(“Design of Brain, 1952), mathematician Alan Turing and W. Gray Walter (one of the
first to build autonomous robots from animal behavior study).
“Cybernetics is a homogenous and coherent scientific complex, a science resulting from
the blending of at least two sciences – psychology and technology; it is a general and
integrative science, a crossroads of sciences, involving both animal and car psychology. It
is not just a discipline, circumscribed in a narrow and strictly defined field, but a complex
of disciplines born of psychology and centered on it, branched out as branches of a tree in
its stem. It is a stepwise synthesis, a suite of multiple, often reciprocal, modeling;
syntheses and modeling in which, as a priority, and as a great importance, the modeling
of psychology on the technique and then the modeling of the technique on psychology.
Cybernetics is an intellectual symphony, a symphony of ideas and sciences.” Stefan
Odobleja6, 1978 [11].
Fig. 2. The book’s cover: Ștefan Odobleja “Psychologie consonantiste“, Paris, 1938 [8]
6
https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Odobleja
90 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
The logic of resonance would have, after Odobleja, four subordinate disciplines:
geometry of logic, kinematics of logic, logic dynamics, and logic mechanics.
Thus, the forms of thinking, conceived in the act, in the process of their exercise
(logical-psychological), were to find a geometrical (spatialized) representation.
The ideas are extracted from “Psychology and Neurophysiology”, the works being a
world premiere. These thoughts were accomplished ten years before the publication of the
work of mathematician Norbert Wiener (1894-1964) [2, 23].
With an admirable scientific belief, in the two volumes of 1938, Ștefan Odobleja strongly
supports the reality of the concrete facts, crystallized around and with the consonant
theory: rigorous duality, symmetry, dichotomy, binarity, bivalence, bipolarity, correlation
with the opposition, alternation , circularity or reversibility, selectivity, specificity,
transformations and retreats, actions and reactions, attractions and repulsions, agreements
and disagreements, unions and deductions, etc. Odobleja comes to establish the essential
relationships between scientific concepts, expressed in the form of laws – known
resonance laws or consonant laws. These were, in short, the logical premises of consonant
psychology. The possibility of mechanizing the processes of thought, materialized in the
scientific-consonant fields, was a natural consequence of their logical-psychological
analysis [8,9].
Odobleja’s “The Logic of Resonance” project, a project with an impressive grandeur: “By
comparing it with traditional and mathematical logic, we find that Odobleja defines its
object of study in the traditional sense (the classical forms of thought: notion, judgment,
syllogism); but the method is conceived (geometric and physical modeling) in the sense
of physical-mathematical sciences. The logic of resonance would have, after Odobleja,
four subordinate disciplines: geometry of logic, kinematics of logic, logic dynamics, and
logic mechanics. Thus, the forms of thinking, conceived in the act, in the process of their
exercise (logical-psychological), were to find a geometrical (spatialized) representation.
This creates the premise of the corporalization of thought, its embodiment in the patterns
of geometrical sketches. If the geometry of logic or geometric logic, as Odobleja
sometimes called it, was the external, pictorial-schematic moment of thought, the
kinematic logic had to be the sculptural, rigid-bodied moment. The dynamics of logic
would represent the animation of this inert golem7, which would be nothing more than
artificial thinking, modeled on the image and the likeness of the natural one, except that it
could not be carried out by itself except in the last moment, that of automation . “Acad.
Alexandru Surdu [19].
7
In Jewish folklore, a golem is an animated anthropomorphic being that is magically created entirely from
inanimate matter (specifically clay or mud). The word was used to mean an amorphous, unformed material in
Psalms and medieval writing.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 91
“The ideas of the “Great lonely person” who was the Romanian scientist Stefan Odobleja, could
not impose themselves because – as we have previously shown – he was not lucky to enjoy any
scientific community, a strong enough institution and a favorable social context, as well.”
Nicolae Jurcău, 1998 [2]
At the time, Stefan Odobleja was aware that his ideas were advanced to contemporaries
and expected the latest technology to confirm. Ștefan Odobleja was aware of the
originality of his ideas and therefore addressed the international scientific world. In 1937,
the International Military Medicine Congress was held in Bucharest, where Dr. Stefan
Odobleja received the “General Dr. Alexandru Papiu, physician “ award, with the work
“La phonoscopie” published by Gaston Doin & Cie Publishing House, Paris. He also
launched a prospectus announcing that “Consonant Psychology” is in print in Paris. On
that occasion, being present at the Congress, William Seaman Bainbridge, chief medical
officer of the 7th American Mediterranean Fleet, announced this book appearance in the
United States, and a summary was published in the American Psychological Abstract.
“It is known that it is harder for you to convince yourself of a truth than to find it, because
truth has been found most often through intuition, if not through a hazard. While someone
else’s belief requires, in order to produce, the deductive way, with heavy and numerous
syllogisms. Moreover, for the one who found it, the truth seems to it to be simple and
manifest, while for others we have to erase their previous opinions, a process that is
always disagreeable, and which opposes opposition through a very natural reaction,
whose roots go beyond psychological and even biological, for physical phenomena are
already dominated by the conflict of action and inertia. “ Ştefan Odobleja from the
preface of the work “La Phonoscopie” published by Ed Gaston Doin & Cie, Paris (1935)
and translated into Romanian in 2011 [7].
After World War II, Romania was under the influence of the USSR and isolated
from the free world, and Cybernetics was considered a reactionary science that “the
imperialists used to destroy the revolutionary conquests of socialism.” For Romania, only
after 1968, began an international opening period. At the International Cybernetics and
Systems Congress, held in Bucharest in 1975, Odobleja participated with the work
“Consonancial Psychology”, which he was able to present, with the approval of the Chief
of the Cybernetics Department, Dr. Aldo Masturzo of Italy (Editor, Cybernetic Medicine,
International Society of Cybernetic Medicine), although some Romanian specialists have
been reserved under the influence of the politicians of the time –
https://www2.gwu.edu/~asc/key_journals.html.
In an interview in 2013, the son of the scientist, Mr. Stefan Odobleja Jr., says that
due to his illness, Stefan Odobleja did not attend the 4 th International Cybernetics
Congress, held in Amsterdam in August 1978. His communication “Diversity and Unity
in Cybernetics” was presented at the Congress by Dr. Eng. Stelian Bajureanu (in 1975, he
gave his doctorate in Cybernetics, being among the first doctoral theses in the world in
the field of Cybernetics). After the presentation of Odobleja’s work, the participants
chanted “40 Years of Cybernetics”, although in reality they only commemorated “30
Years of Cybernetics”. In addition, the mathematician Norbert Wiener was celebrated.
92 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
With this event of recognition of the Romanian priority on Cybernetics, who led the
Congress, J. Rosse came to Romania and awarded “Norbert Wiener” medal to Nicolae
Ceausescu, the political leader of Romania, for the special merits in Cybernetics of
Romanian Researchers. [13]
In 1979, the Romanian Academy Publishing House published the collective work
“Romanian Precursors of Cybernetics”, a book in which the merits of Stefan Odobleja
are acknowledged, and in 1981, the Romanian Academy consecrated the work “Odobleja
between Ampere and Wiener” has been distributed around the world [13] [4,5,9].
Fig. 3. Reviews, Handbook of Phonoscopy, pag 534 din British Medical J. 1936 Mar 14 [14]
Stephen Odobleja died in September 1978. As a sign of recognition of his entire opera, in
connection with Ştefan Odobleja, we recall:
he was elected post-mortem member of the Romanian Academy;
since 2005, the village of Valea Hoţului, from Izvorul Aneştilor, Mehedinţi
county, where he was born, is called “Ștefan Odobleja”;
In his memory there is the “Ștefan Odobleja” Memorial House in his native village;
The Foundation “Ştefan Odobleja” from Drobeta Turnu Severin was founded, led
by his son, eng. Ştefan Odobleja Jr.;
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 93
The Romanian Post edited an envelope in 1988 (when it was 50 years since the
publication of the book “Psychology Consonantiste”, Paris) and a stamp in 2011.
Fig. 4. Envelope 1988 edited by Poșta Română (50 years since 1938) and stamp 2011
Ștefan Odobleja’s ideas and thinking are today sources of insight for many researchers in
various fields of science.
For example, in an article published in the journal Laser Therapy (2014) by a
team of physicians, it shows [16]: “The Romanian scientist Odobleja Ştefan (1902–1978),
the founder of cybernetics, defined for the first time in the world the psyche as a system.
“The psyche is a system consisting of multiple elements: dynamic, reversible and
associated”. The reverse connection termed by Odobleja “vicious circle” or reversible
link is then identified in different psychic processes. Affectivity is a vicious circle, directly
subordinated to the great circle: the life. Knowledge is a small vicious circle, directly
subordinated to the affectivity, and through it, to the life”. Assoc. Prof. Dr. Dragos
Cârneci states that emotion is not a function of the brain, but a label that refers to a set of
its functions. The brain does not have a system that mediate emotion, but subsystems that
mediate fear, anger, disgust or pleasure. In the 1980s Le Doux, studying the adverse
conditioning to auditory stimuli, showed the existence of two neural pathways involved in
the mechanism of this conditioning, regarded as one of the phobias mechanisms in
psychiatric diseases. The two pathways are: a path that link the thalamus directly to the
amygdala (1) and another path leaving the thalamus to the primary auditory cortex (2)”.
Ștefan Odobleja (1902-1978) is the author of a remarkable work – Psyhologie
consonantiste, Librairie Maloine, vol.I, 1938; vol. II, 1939, considered to be one of the
forerunners of the present-day cybernetics and the founder of a general cybernetics as a
theory of the laws of consonance between the sciences. Essentially, this is an original
work of the foundations of a science consist of establishing its logical concepts, their
geometrical model, their definition and classification, establishing their common laws.
The consonantiste psyhology and the present-day cybernetics are different not only by
generality. The latter is the outcome of a neopositivist foundation of sciences, which is
algebrical, symbolical and logical – mathematical, while the consonantiste psychology is
geometrical, figurative an logical – classical. On the basis of the letters Odobleja tried to
develop a logic called “the logic of resonance”, that is a logic of the common substratum,
in resonance or consonance with the conceptual contest of sciences.
94 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Conclusions
The ideas of the “Great lonely person” who was the Romanian scientist Ștefan Odobleja
could not impose themselves because – as we have previously shown – he was not lucky
to enjoy any scientific community, a strong enough institution and a favorable social
context, as well [2]:
The reversibility law (feedback) is present at the interpretation of all the domains that
Stefan Odobleja approached.
References
[1] BDM Soft (2015): CHC61 Competition, Odobleja precursor al Ciberneticii IEEE Computer Society’s
Web Programming Competition Unsung Heroes,http://www.bdmsoft.com/ieeecontest/index1.php,
accessed 2017.
[2] Nicolae Jurcău (1998): “Two Specialists in Cybernetics: Stefan Odobleja and Norbert Weiner. Common
and Different Features”, Twentieth World Congress of Philosophy, in Boston, Massachusetts from
August 10-15, 1998, Boston University http://www.bu.edu/wcp/MainComp.htm, accessed 2017.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 95
[3] Ştefan Lăpădat (2003): „Ştefan Odobleja, întemeietorul ciberneticii teoretice generalizate”, Camera
Deputaţilor, http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5543&idm=1,41&idl=1(Romanian.
[4] Colectiv (1979) : „Precursori români ai ciberneticii“, Editura Academiei României (Romanian).
[5] Colectiv (1981): „Odobleja between Ampere and Wiener“, Editura Academiei Române.
[6] John von Neumann (1945): EDVAC Report 1945, The John von Neumann Architecture of Computer
Systems, http://www.wps.com/projects/EDVAC/, accsessed 2017.
[7] Ștefan Odobleja (1935) : „La Phonoscopie“ Ed. Gaston Doin & Cie, Paris.
[8] Ștefan Odobleja (1938, 1939): «Psychologie consonantiste», Paris: Publishing House Librairie Maloine.
[9] Ștefan Odobleja (1983): Cybernetique generale. Psychologie Consonantiste, Sciences des Sciences, St.
Odobleja – 1938 Editions Nagard, 875 p., Montreak-Paris-Lugoj-Roma-Pelham N.Y.
[10] Ștefan Odobleja (1982): Consonantist Psychology (first published in French), Scientific and
Encyclopaedic Publishing House (Romanian).
[11] Ștefan Odobleja (1978), Psihologia consonantista și cibernetică. Editura „Scrisul Românesc”, Craiova.
[12] Ștefan Odobleja (1984, 2003): Introducerea în logica rezonanţei, Scrisul Românesc Craiova, 1984 (ed.
I), 2003 (ed. II) (Romanian).
[13] Ștefan Odobleja Jr. (2013): „Tatăl meu era un vizionr, un om al viitorului” (Romanian),
http ://www.gds.ro/Actualitate/2012-07-14/Stefan+Odobleja+Jr.%3ATatal+meu+a+fost+un+vizionar%2
C+un+om+al+viitorului/, accessed 2017.
[14] British Medical Journal (1936) Mar 14; 1(3923): 531–534, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
articles/PMC2458113/pdf/brmedj06831-0019b.pdf, accessed 2017.
[15] Br Med J. (1936) Apr 25; 1(3929): S189–S248. Book of British Medical Association, https://www.ncbi.
nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2458392/pdf/brmedj06837-0049.pdf, accessed 2017.
[16] Dan G. Siposan, Octavian Florin Aliu (2014): “Adjusting the light in the limit conditions of
consciousness by the means of ascending reticular activating system (ARAS) and of subordinated systems
Part 1: Introduction and Aims”, Laser Therapy. 2014 Mar 27; 23(1): 31–40. Accessed 2017.
[17] Marcus Solomon (2014): “10 nevoi umane”, https://hyperliteratura.ro/10-nevoi-umane-solomon-marcus/,
accessed 2017 (Romanian).
[18] Marcus Solomon (2015): “Cît de greu e să fii om!”, Convorbiri Literare, Uniunea Scriitorilor,
http://convorbiri-literare.ro/?p=4911, accessed 2017 (Romanian).
[19] Alexandru Surdu (2013): “Ștefan Odobleja – logica rezonanţei”, http://www.art-emis.ro/stiinta/1568-
stefan-odobleja-logica-rezonantei.html , accessed 2017 (Romanian).
[20] Wobbe Vegter (2009): CyberHeroes, http://wvegter.hivemind.net/abacus/CyberHeroes/Odobleja.htm,
accessed 2017.
[21] Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei (2012): “2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul
Turing la Inteligenţa Artificială”, In Lucrările celei de-a X-a Conferinta de Invatamant Virtual, Editura
Universității din București, ISSN 1842-4708, 2012, pag. 41-51 (in romanian).
[22] Marin Vlada (2010): New Technologies in Education and Research. Models and Methodologies,
Technologies and Software Solutions, LAMBERT Academic Publishing, ISBN 978-3-8433-6391-4.
[23] Norbert Wiener (1948): “Cybernetics, or Control and Communication in the Animal and the Machine”
Cambridge: MIT Press.
[24] Norbert Wiener (1972): Sunt matematician. Editura Politica, București (Romanian).
[25] Norbert Wiener (1966): Cibernetica sau știința comenzii și conducerii la ființe și mașini, Editura
științifică, București (Romanian).
2.3 Contribuția românescă în teoria algebrică a automatelor
Motto:
„Pentru noi, o carte de matematică modernă va conține întotdeauna și
surâsul lui Moisil. Acel surâs de neuitat, a cărui absență e ca o cicatrice a
inteligenței. Una dintre acele cicatrici de pe chipul încercat al inteligenței
care ne aduc aminte că există oameni pe care iubindu-i, ne scutim de
tristețea de a orbecăi la întâmplare. Dragostea pentru ei ne luminează
drumul.”
Octavian Paler, România literară, 15 mai 1981.
1
Articol preluat din revista AMC-Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
Scanată și postată online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 97
98 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 99
100 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 101
102 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 103
104 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 105
106 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 107
108 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 109
110 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 111
112 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 113
114 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 115
116 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
2.4 Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești
Marin Vlada1
Motto:
„Matematica nu înseamnă calcul. Calculul este făcut de maşinile de calcul.
Matematicii îi aparţine fantezia, imaginaţia, demonstraţia.
Toate au un caracter pur uman şi nu pot fi făcute decât de oameni.”
Gr. C. Moisil (Inf. 15 Mai 1967)
„Avem nevoie însă de mult mai mulţi matematicieni –
unii pentru a pregăti munca la maşinile de calcul,
alţii pentru a elabora teoriile ce vor sta la baza aplicaţiilor viitoare.
Iată de ce îndemn pe toţi tinerii: Învăţaţi matematica pentru a înţelege
fizica, economia, biologia şi multe alte ştiinţe.”
Gr. C. Moisil (Scânteia Tineretului, 31 Decembrie 1965)
1
http://mvlada.blogspot.com/2016/06/grigore-c-moisil-1996-computer-pioneer.html
2
https://www.computer.org/web/awards/pioneer-grigore-moisil
118 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Grigore C. Moisil s-a născut la 10 ianuarie 1906 la Tulcea şi a murit la 21 mai 1973 la
Ottawa, Canada. Familia Moisil, pomenită în documente încă din anul 1758, este
originară din comunele Maieru şi Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Copilăria și educația:
Grigore C. Moisil, „Grigri”, cum îl alinta mama lui şi cum va rămâne toată viaţa
pentru rude şi prieteni, se dovedeşte foarte repede a fi un copil de o inteligenţă
neobişnuită, de o curiozitate niciodată satisfăcută. Era un copil precoce şi, în
anumite apucături, chiar matur. Era slăbuţ şi răcea foarte uşor.
În anul 1910, Constantin Moisil este transferat profesor de istorie la liceul „Matei
Basarab” din Bucureşti. Se mută cu familia în capitala ţării, unde va rămâne până
la sfârşitul vieţii. Peste 2 ani, Grigore Moisil, în vârstă de 7 ani, intra elev în clasa
întâi la Şcoala primară de băieţi nr. 19. În această şcoală va urma primele patru
clase.
Începând de la vârsta de 7 ani, Grigore Moisil începe să noteze fapte şi impresii
personale în caietele de clasă, în mici calendare universale sau în carnete speciale.
Primele însemnări sunt doar de câteva rânduri, dar pe măsură ce anii trec, ele
capătă forma unor adevărate jurnale.
În 1916 izbucneşte războiul şi familia Moisil se refugiază la Vaslui, unde
Constantin Moisil işi continuă munca de profesor la liceul „Mihai Kogălniceanu”
din localitate, timp de doi ani. Grigore Moisil este anti-german, filo-francez şi
foarte patriot.
În 1922, Constantin Moisil este numit directorul general al Arhivelor Statului.
Familia Moisil se mută în locuinţa din incinta Arhivelor de pe cheiul Dâmboviţei,
unde va locui timp de aproape două decenii. Grigore Moisil publică în „Gazeta
Matematică” primul său articol original de matematică: Teoreme asupra
triunghiului.
În vara anului 1923, Grigore Moisil dă examen particular de clasa a VIII-a la
Liceul Ortodox din Bucureşti. Este absolvent. Ce să urmeze? „Pe vremea mea,
cine era „bun la matematici”, trebuia să devină inginer. Eu am terminat liceul
cu un an mai devreme decât se obişnuia. Eram slab şi atunci mama nu m-a lăsat
să mă înscriu la Politehnică unde se zicea că „e mai greu”. M-am înscris la
facultate la matematici. În toamna următoare am dat examen la Politehnică, am
intrat, dar nu chiar cel dintâi, al patrulea.” (Alm. Ed. 1969).
În anul 1926, Grigore Moisil îşi dă licenţa în matematici şi rămâne student numai
la Şcoala Politehnică.
În 5 iunie 1929, Grigore Moisil îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Ştiinţe
din Bucureşti, cu lucrarea: „La mécanique analytique des systèmes continues”,
având în comisie pe profesorii Pompeiu, Ţiţeica şi Davidoglu. În 1930, încă
student la Politehnică, îşi face armata. „După ce mi-am luat doctoratul au trecut
doi ani şi jumătate până când am avut un post. Pe atunci nu exista „repartizare”.
… Am fost, după doi ani şi jumătate de încercări, numit conferenţiar la Iaşi, dar
totodată căpătasem o bursă a Fundaţiei Rockefeller pentru a studia cu profesorul
Volterra la Roma. Am fost numit la Iaşi şi am plecat la Roma.” (Sec. XX. 10,
1973).
„Eu am fost numit conferenţiar în 1931, toamna. Din 4 iunie 1929 până în
noiembrie 1931 am stat. Doctor. Adică am lucrat matematică, dar slujbă n-am
avut.” (Ind. Şi Cert., p. 181).
Prima pagina din teza de doctorat (1929). Sursa: dr. Ing. Viorel Gaftea
Din anul 1949 începe o nouă etapă în activitatea sa de cercetare. Un şir lung de
lucrări în domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale. Dar tot în aceeaşi epocă predă
un curs de Mecanica mediilor continue deformabile. Odată cu anii maturităţii
apar cu tărie calităţile lui de şef de şcoală. „Marea calitate a unui şef de şcoală
este de a fi bucuros atunci când este depăşit de elevii săi, spunea profesorul.”
(Tribuna, 22 Februarie 1968). Astfel, începând din 1949, ia naştere în jurul lui
şcoala de teoria algebrică a mecanismelor automate. Pentru că profesorul
constata cu intensă bucurie cum studiul algebrei logicii, teorie abstractă la care
lucrase ani de zile, îşi găseşte aplicare în practică, în circuitele cu contacte şi relee
care, la rândul lor, sunt întrebuinţate în automatică şi electronică. „Mi-am dat
seama că tot ce învăţasem şi gândisem în algebra logicii poate fi valorificat în
tehnică” (Magazin, 14 August 1965). „Logica matematică este o disciplină care
se aplică în inginerie” (A.M.C., 13-14, 1970).
În 1956 este numit preşedintele Comisiei de automatizare, până în anul 1965,
când odată cu scindarea ei trece ca preşedinte al Comisiei de Cibernetică. În
cadrul comisiei de automatizare, sprijină înfiinţarea Catedrei de Automatică şi
crearea secţiei de Automatică de la Institutul Politehnic.
În 1961, este ales membru în comitetul executiv al Federaţiei Internaţionale de
Control Automat „IFAC” şi în 1963, preşedinte al Comisiei pentru „Teoria
algebrică a sistemelor cu relee şi automate finite” a aceleiaşi federaţii. „Toată
matematica se aplică, dar nu pot să ştiu când se aplică şi nu pot s-o fac ca să se
aplice. Dacă voi face numai matematică care să se aplice, acea matematică se va
aplica poate azi, dar nu se va mai aplica mâine şi nu trebuie ca azi să omoare pe
mâine” (Viaţa Economică, 22 Noiembrie 1968).
Din 1955 călatoreşte mult. Ia parte la congrese de matematică pură, de
matematică aplicată, automatică, filozofia ştiinţei, în toate ţările Europei, în
America şi Japonia. Între anii 1953 şi 1973 ţine conferinţe sau participă la
congrese, cu comunicări, în Anglia (Cambridge, Londra, Edinbourg), Belgia
(Bruxelles, Louvain, Liège, Gand), Berlin Vest, Bulgaria (Sofia, Varna), Canada
(Montréal), Cehoslovacia (Praga, Bratislava, Brno, Liblice), Elveţia (Lausanne,
Bâle, Zürich), Franţa (Paris, Lyon, Toulouse, Poitiers, Clermont-Ferrant, Lille,
Saint-Avolt, Grenoble), Finlanda (Helsinki), RDG (Berlin, Dresda), RFG (Bonn),
Grecia (Atena), Italia (Milano, Varenna, Bologna, Padova, Torino, Parma, Roma,
Urbino, Bari, Napoli, Messina, Siracusa, Palermo), RSF Iugoslavia (Belgrad,
Sarajevo, Herceg-Novi, Dubrovnic, Novi-Sad), Japonia (Tokio), Olanda
(Amsterdam), Polonia (Varşovia, Cracovia, Gdansk, Gdynia, Wroclaw, Poznan,
Krynica, Torun), Suedia (Stockholm), Turcia (Ankara, Istambul), Ungaria
(Budapesta, Szeged, Tihany), URSS (Moscova, Leningrad, Novosibirsk, Kiev,
Riga, Minsk, Chişinău), SUA (New York, Stanford, Detroit, Michigan). „Dar
astăzi, pe lângă întâlnirea prin lucrări, se poate realiza mult mai eficient
întâlnirea la colocvii şi simpozione, şi e de prevăzut că popoarele care nu vor şti
să utilizeze turismul ştiinţific vor rămâne în urmă” (România Pitorească, Ianuarie
1973). Îi plăcea să călătorească. În ţările străine frecventa bibliotecile, muzeele,
spectacolele şi se plimba mult pe jos, ceea ce nu reuşea decât prea puţin să facă
acasă.
124 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Marea bucurie a vieţii lui a fost de a face matematică, ori de câte ori era amărât, şi
ori de câte ori era vesel. A scris nenumărate articole şi 17 cărţi.
***
faptul că, la un moment dat, Moisil a desfăşurat peste masa din faţa sa două
afişe, unul colorat frumos şi unul… complet alb. Din primul afiş ne privea un
tânăr, un ochelarist voios şi inteligent, se vedea asta şi de departe din sală,
despre care Moisil ne-a spus, cu vocea-i grrravă, ceva de genul următor:
<Credeţi că de frumos a ajuns tânărul ăsta pe afiş? Nu, domnilor, ci pentru că e
un mare informatician, a realizat cutare lucru, a demonstrat că etc., etc. Iar aici –
semn spre afişul-foaie-albă – e loc pentru fotografiile voastre. Pentru că
informatica vă aşteaptă, veţi face informatică mai mult decât credeţi etc., etc.
Afişul acesta e pregătit pentru voi, trebuie doar să faceţi ceva serios în
informatică>. Nu mai ştiu ce făcuse sau cine era tipul din primul afiş, nu
garantez exactitatea cuvintelor anterioare, îmi amintesc doar mesajul – şi cred
că atunci era pentru prima dată când auzeam cuvântul informatică. Patru ani
mai târziu, la facultate, prezenţa – directă şi indirectă – a lui Moisil era simţită
permanent şi pretutindeni în legătură cu informatica. Cred că începusem şi să-l
citesc, prin ziare, prin cărţi. Ne erau profesori şi asistenţi elevi şi colaboratori ai
săi (prof. Constantin Popovici – sub conducerea căruia am scris şi diploma din
anul IV, prof. Ileana Popescu), la seminarii mergeam la Centrul de calcul al
universităţii, cel creat de Moisil cu vreo şapte-opt ani mai devreme, în strada
Ştefan Furtună, un loc cu foarte mulţi tineri care semănau cu cel din afişul
amintit mai devreme, mai ales când îi vedeam – prin geam, că nu era voie
înăuntru – cu halate pe ei, manevrând discurile-bidoane, mari şi grele de date,
apăsând butoane, hrănind din când în când cititorul de cartele şi privind cu mare
înţelegere cearşafurile care ieşeau cu zgomot din imprimantă. În anul patru am
avut un curs de compilatoare cu prof. Dragoş Vaida, un alt elev-colaborator al
lui Moisil, şi un curs de lingvistică matematică, cu prof. Solomon Marcus. Atunci
am aflat de faimosul în epocă mariaj între lingvistică şi informatică, materializat,
de pildă, în primele încercări de traducere auto-mată, făcute de Erika Nistor sub
privirile lui Moisil, sau în revista Cahiers de Linguistique Théorique et
Appliquée, co-iniţiată de acelaşi Moisil”. Gheorghe Păun, Nevoia de Moisil
(reproducere după A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.): Grigore
C. Moisil şi continuatorii săi/Grigore C. Moisil and His Followers, Ed.
Academiei, Bucureşti, 2007).
„În ianuarie din acest an s-au împlinit 112 ani de la nașterea marelui nostru profesor,
profesor de matematică, apreciat în toată lumea, acad. Grigore C. Moisil. Pe 21 mai din
acest an se împlinesc 45 de ani de la decesul a cestuia. Profesorul Moisil a fost o
somitate în multe domenii ale matematicii, dar în ceea ce privește Informatica, nu cred că
4
Întregul interviu la adresele: https://youtu.be/ffAJSW4abzc, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom.
Sursa: http://www.agora.ro/stire/prof-i-vaduva-despre-acad-gr-c-moisil-10-ian1906-21-mai-1973-promotorul-
informaticii-romane-ti.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 129
a existat un alt om, un alt promotor al informaticii care să propage cu atât entuziasm și
atâta tenacitate, idei și rezultate legate de dezvoltarea informaticii.
El este acela care a simțit, încă din anii ’50, că Informatica, atunci la început pe plan
mondial, va avea un viitor de netăgăduit în dezvoltarea societății omenești. Încă din anii
’50 a organizat conferințe legate de creația calculatoarelor, care începuseră să apară și
la noi – la IFA (Institutul de Fizică Atomică), Magurele, calculatoarele CIFA 1 până la
CIFA 4, și tot atunci pe plan mondial, începuseră să apară firme de calculatoare, cum ar
fi firma KDF din Anglia, firma IBM din America. Firma KDF din Anglia a venit și la noi
în țară cu un calculator (KDF.9, English Electric- Very high speed data processing
system for Commerce, Industry, Science5, în anul 1966. Profesorul Moisil a ținut
conferințe, seminarii, și a adunat în jurul lui oameni din toate profesiile, ce puteau să
beneficieze de informatică.
A ținut multe conferințe, iar la Congresul matematicienilor români din anul 1956, a
cunoscut somități în multe domenii ale matematicii din toată lumea, și ca urmare a
acestui fapt, în anul 1959 a înființat o secție de «Mașini de calcul» la Facultatea de
Matematică, iar în anul 1962 a înființat Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB), ce avea atunci 4 sau 5 oameni, și pentru că nu exista calculator, aveau
obligația numai să se pregătească, să se documenteze, și atunci când vom putea avea un
calculator, să poată să progreseze.
În anul 1968, datorită prestigiului acad. Moisil impus în fața conducerii statului de
atunci, firma IBM a organizat o expoziție cu un calculator IBM 360/30. Acest calculator
a fost instalat în locația din str. Mircea Vulcănescu (atunci Ștefan Furtună). Cu această
ocazie, mulți oameni din București, de la diverse întreprinderi – doritori, urmau – cum le
numea Moisil, „cursuri libere”, cursuri libere la care venea oricine să învețe să
programeze și foarte mulți oameni au învățat să programeze...”.
Astăzi, acad. Gr. C. Moisil este considerat fondatorul informaticii romanești, fiind primul
român, recunoscut internațional în domeniul informaticii, premiat cu Computer Pioneer
Award of Computer Society (IEEE – 1996) – http://c3.icvl.eu/2018/gr-c-moisil.
Recent, la 10 ianuarie 2018, s-au împlinit 112 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil
(1906-1973), astăzi considerat fondatorul informaticii românești, cu contribuții majore la
dezvoltarea matematicii și informaticii, militant pentru utilizarea calculatoarelor în toate
domeniile societății românești.
5
http://s3data.computerhistory.org/brochures/englishelectric.kdf9.1961.102641284.pdf
130 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Acad. Prof. dr. Solomon Marcus (1925-2016) îşi aminteşte despre Grigore C. Moisil:
„Pentru Moisil, Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A fost un mod
de a vedea lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta gândire matematică în
orice fenomen pe care îl observa”.
De asemenea, Ion Ștefan Filotti (Paris) spune: „Moisil era un adevărat profesor, un
profesor înnăscut, căruia îi plăcea să fie profesor, dar care te învăța un stil de viață și nu
neapărat o materie anume. Moisil preda o metodă sau, mai bine zis, atitudinea lui față de
viață și de lucruri. Aceasta era o atitudine de matematician și de artist, care nu suporta
tehnicienii înguști, birocrații și dobitocii. Împotriva acestora era îndreptată arma
incendiară a umorului său, mai ales când încercau să se amestece în domeniile sacre în
care nu aveau ce face: știința, facultatea, Academia. Strategia lui Moisil era de a-și
învălui adversarul în ridicol. Moisil a obținut în felul acesta victorii aparent imposibile
asupra îngustimii de spirit și prostiei. Cum hazul lui Moisil nu era cu adevărat răutăcios,
prostii și puternicii aveau impresia că devin inteligenți în vecinãtatea lui și-i deveneau
aliați. Această metodă, pe care Moisil a practicat-o cu o mare măiestrie, a funcționat cu
o eficacitate rară. Uimitoarea inteligență a lui Moisil era recunoscută de toți.”
„Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca un
adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate. În acest sens, el a
subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia
calculatoarelor. În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor
români de la Bucureşti (din anul 1956), acad. Grigore Moisil (1906-1973), profesor de
algebră la Facultatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima
dată în ţară specializarea „Maşini de calcul”, în această facultate” afirmă prof. univ. dr.
Ion Văduva, Facultatea de Matematică și Informatică din București.
Grigore C. Moisil,
Computer Pioneer Award and the father of Romanian Computer Science
Motto:
“All what is correct thinking is either mathematics
or feasible to be transposed in a mathematical model.”
Grigore C. Moisil
”The Informatics/Computer Science restores not only the unity between the pure and the
applied mathematical sciences, the concrete technique and the abstract mathematics, but
also that between the natural sciences, the human being and the society. It restores the
concepts of the abstract and the formal and makes peace between arts and science not
only in the scientist’ conscience, but in their philosophy as well.” Grigore C. Moisil
In 1962 Gr. C. Moisil founded the Computing Center of the University of Bucharest
(CCUB) at the Faculty of Mathematics.
In 1968 CCUB, with Moisil’s major efforts acquired an American computing system
IBM 360/30 and was used to train many generations of computer scientists, contributing
to the IT program in Romania.
During 1970/1971, computer science departments (mathematical profile), computer
and automation sections (engineering profile) and economic informatics (economics)
sections were set up in Bucharest, Cluj, Iaşi and Timişoara.
Images:
- Left: acad. Grigore C. Moisil together with the students of „Computing Machines” at
a demonstration in front of the CCUB analog computer from 1965 (explanations prof. N.
Popoviciu, Source: prof. A. Atanasiu, http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/
No1Art73.pdf);
- Midle: Grigore C. Moisil in the IBM 360 computer room (in front of the computer)
at CCUB (TVR archive),
- Right: Grigore C. Moisil together with collaborators in the IBM 360 computer room
in the building on Ştefan Furtună str., where is the Computer Center of the University of
Bucharest). From left to right: Maria Lovin, Constantin Popovici, Popoviciu Nicolae,
Petre Preoteasa, Stelian Niculescu, acad. Grigore C. Moisil.
Grigore C. Moisil was born in Tulcea, Romania, in 1906 and died in 1973. His life
dedicated to mathematics and computer sciences, consecrated him as an outstanding
scientist and professor. He created a school of thought with students and colleagues who
continued his work, developing computer science and technology in Romania.
He was a member of the Romanian Academy, of the Academy of Bologna, and of the
International Institute of Philosophy. Moisil was a professor of mathematical logic and
computer science at the University of Bucharest, and taught in various universities in
Europe and America. His early contributions were in mathematics and later he devoted
his scientific activity to mathematical logic and computer science. He pioneered the
application of mathematical logic to computer science.
In the 1950s, Prof. Moisil developed a new structural theory of finite automata and
proposed what he called “the trivalent Lukaszewiczian algebra applied to the logic of
switching circuits”, an important contribution to the development of computer science in
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 133
those early years. Some of his books were translated in several languages. At a time when
cybernetics was thought of as ”reactionary bourgeois science directed against working
class” Prof. Moisil used his scientific authority to personally encourage the Romanian
scientists to build the first computer, that appeared in 1957.
In 1941, a position of professor at the University of Bucharest opened up, and Moisil
applied for it. However, Gheorghe Vrânceanu, Dan Barbilian, and Miron Nicolescu also
applied for the position, and Vrânceanu got it. Moisil approached the Ministry of
Education, arguing that it would be a great opportunity for mathematics in Romania if all
four could be appointed.
As a result of his appeal, all four mathematicians were hired. Moisil moved to
Bucharest, where he became a Professor in the School of Mathematics (later the School
of Mathematics and Computer Science) at the University of Bucharest, on 30 December
1941. From 1946 to 1948, Moisil took a leave of absence, being named plenipotentiary
envoy to Ankara. While in Turkey, he gave several series of mathematics lectures at
Istanbul University and Istanbul Technical University.
In 1959 Gr. C. Moisil founded the specialization/section ”Computing Machines” (later
the Department of Informatics) at the Faculty of Mathematics at University of Bucharest,
and in 1962 founded the Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) at the
Faculty of Mathematics.
In 1929 he defended his Ph.D. thesis, La mécanique analytique des systemes continus
(Analytical mechanics of continuous systems), before a commission led by Gheorghe
Ţiţeica, with Dimitrie Pompeiu and Anton Davidoglu as members. The thesis was
published the same year by the Gauthier-Villars publishing house in Paris, and received
favourable comments from Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, and Paul Lévy.
Professor Moisil published papers on mechanics, mathematical analysis, geometry,
algebra and mathematical logic. He developed a multi-dimensional extension of
Pompeiu’s areolar derivative, and studied monogenic functions of one hypercomplex
variable with applications to mechanics.
Moisil also introduced some many-valued algebras, which he called Łukasiewicz
algebras (now also named Łukasiewicz–Moisil algebras), and used them in logic and the
study of automata theory. He created new methods to analyze finite automata, and had
many contributions to the field of automata theory in algebra.
Moisil had important contributions in the creation of the first Romanian computers.
He played a fundamental role in the development of computer science in Romania, and in
raising the first generations of Romanian computer scientists. In 1996, he was awarded by
exception posthumously the Computer Pioneer Award by the Institute of Electrical and
Electronics Engineers Computer Society.
Main publications
“The most powerful explosive is not the toluene, neither the atomic bomb, but the
human idea.”
“Science takes its revenge like a woman, not when you attack it, but when you neglect it.”
“Unlike the wine, science shouldn’t be let to age.”
“What’s a pessimist? An optimist well informed.”
“Nobody should be afraid of abstract things and very abstract things, especially in
mathematics; mathematics, precisely because it’s mathematics, is abstract. More abstract
a thing is, it includes larger fields and so it is aplicable on more concrete situations.”
“I don’t have a good opinion about children who follow only their parents advice. To
have his own personality, the child – and this is valid for student and teacher, too –
should part company with his parents and he should act as he wants.”
“I believe that one can have professional success only if he is a modest man with
daring ideas. We mustn’t be misled when we notice that „people who meddle” have
success. This apparent success is the one which will bring after a while failure.”
“But of course that you need to have in your ideas a great daring and perseverance
for the achievement of the purposes for which you aspire through work.”
“Mediocrity doesn’t forgive the intelligent people for being superficial in appearance
and profound in reality.”
“The double historical role of foolishness:
1) The foolishness turns the revolution into evolution.
2) the foolishness allows the communications between two intelligence.”
1. M. Abad, L. Monteiro, On three-valued Moisil algebras, Logique et Analyse, 27, 1984, 407-414.
2. L. Beznea, q –valued Moisil algebras and dual categories (Romanian), Master Thesis, University of
Bucarest, 1981.
3. Jonathan S. Golan, Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, AMC 13-14
(1970), 9-20, în J. S. Golan, Semirings and their Applications, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/
Boston/London, 1999.
4. J. J O’ Connor, E. F Robertson, MacTutor History of Mathematics archive, School of Mathematics and
Statistics – University of St Andrews, Scotland, http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/
Moisil.html.
5. Ioan Dzitac, Florin Gheorghe Filip, Misu-Jan Manolescu, Fuzzy Logic Is Not Fuzzy: World-renowned
Computer Scientist Lotfi A. Zadeh, In International Journal of Computers Communications & Control,
vol. 12 no 6 (2017), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/article/view/3111.
6. Oana Lucia N. DIMITRIU, “Academicianul Grigore C. Moisil, intemeietorul şcolii de matematicieni
informaticieni din Romania”, Biblioteca Academiei Române, Studii și comunicări, Comitetul Român
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 135
Department, “Carol I” National Defense University, (ISSN: 2066 – 026X print 2066 – 8821 online), pp.
360-367, 2016, www.elseconference.eu , http://adl.unap.ro.
29. Marin Vlada, Grigore C. Moisil – restituiri (2016), http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/grigore-c-moisil-
restituiri.html.
30. Marin Vlada, 110 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil, întemeietorul Informaticii din România –
Restituiri (2016), http://c3.cniv.ro/?q=2016/moisil-110ani.
31. Marin Vlada, Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești (2016), CNIV 2016,
http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lu...
32. Marin Vlada, Discipolii acad. Gr. C. Moisil și pionieri ai informaticii românești (2016),
http://mvlada.blogspot.ro/2016/10/discipolii-acad-gr-c-moisil-si-pionier...
33. Marin Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti (2015),
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii....
34. Marin Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti : 1960-1974-2004-2014 , (2014),
http ://c3.cniv.ro/?q=2014/info-ub, http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-
din.html.
35. Lotfi A. Zadeh, Fuzzy Sets, Inform. And Control, 8, 1965, 338-353, http://dx.doi.org/10.1016/S0019-
9958(65)90241-X.
36. Lotfi A. Zadeh (1975), Fuzzy Logic and Approximate Reasoning (In Memory of Grigore Moisil),
Synthese, 30, 407-428, 1975, https://doi.org/10.1007/BF00485052.
Ref.: Ioan Dzitac, Florin Gheorghe Filip, Misu-Jan Manolescu, Fuzzy Logic Is Not
Fuzzy: World-renowned Computer Scientist Lotfi A. Zadeh, In International Journal of
Computers Communications & Control, vol. 12 no 6 (2017), http://univagora.ro/
jour/index.php/ijccc/article/view/3111
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 137
“In 1965 Lotfi A. Zadeh published “Fuzzy Sets”, his pioneering and controversial paper,
that now reaches almost 100,000 citations. All Zadeh’s papers were cited over 185,000
times. Starting from the ideas presented in that paper, Zadeh founded later the Fuzzy
Logic theory, that proved to have useful applications, from consumer to industrial
intelligent products. We are presenting general aspects of Zadeh’s contributions to the
development of Soft Computing (SC) and Artificial Intelligence (AI), and also his
important and early influence in the world and in Romania. Several early contributions in
fuzzy sets theory were published by Romanian scientists, such as: Grigore C. Moisil
(1968), Constantin V. Negoita & Dan A. Ralescu (1974), Dan Butnariu (1978). In this
review we refer the papers published in “From Natural Language to Soft Computing:
New Paradigms in Artificial Intelligence” (2008, Eds.: L.A. Zadeh, D. Tufis, F.G. Filip, I.
Dzitac), and also from the two special issues (SI) of the International Journal of
Computers Communications & Control (IJCCC, founded in 2006 by I. Dzitac, F.G. Filip
& M.J. Manolescu; L.A. Zadeh joined in 2008 to editorial board). In these two SI,
dedicated to the 90th birthday of Lotfi A. Zadeh (2011), and to the 50th anniversary of
“Fuzzy Sets” (2015), were published some papers authored by scientists from Algeria,
Belgium, Canada, Chile, China, Hungary, Greece, Germany, Japan, Lithuania, Mexico,
Pakistan, Romania, Saudi Arabia, Serbia, Spain, Taiwan, UK and USA.”
«Gr. Moisil a fost întotdeauna partizanul ideilor noi. Este vie în amintirea
noastră tenacitatea cu care a luptat pentru înființarea unui Centru de Calcul al
Universității din București, a cărui existență se poate spune că i se datorează. El
a fost mulți ani director al acestui centru, la a cărui conducere era indicat în
mod natural prin contribuția importantă pe care a adus-o în logica matematică și
în studiul proceselor de automatizare. Cu o intuiție de adevărat vizionar, el a
întrevăzut multiplele aplicații ale matematicii în multe domenii. A încurajat
activitatea matematicienilor români în domeniul lingvisticii matematice, în
domeniul aplicației matematicii în istorie și arheologie, a ținut cursuri de
matematică la facultățile umaniste» [5].
«Îi datorăm învățarea pasiunii cu care a putut sluji o idee, fie că ea se numește
logică, fie că se numește calculatoare, fie lingvistică matematică».
Referințe
1. Vlada, Marin, Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești
– 110 ani de la naștere, 2016, http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/mihoc, accesat 2019.
2. Vlada, Marin, Acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) – 110 ani de la naștere, 2016, http://mvlada.
blogspot.ro/2016/04/acad-gheorghe-mihoc-1906-1981-110-ani.html, accesat 2019.
138 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Sursa: https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=105937
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 139
1. Raport acad. Grigore C. Moisil, 27.01.1973. Reproducere după Viorica Moisil, A fost
odată ... Grigore Moisil, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2000.
Grigore C. Moisil
Către,
Tov. Prof. I. Bucur
Decanul Facultăţii de Matematică
Stimate tovarăşe Decan,
Nu sunt multe zile de când, în cursul unei convorbiri telefonice, mi-aţi comunicat
că aţi fi bucuros dacă v-aş spune părerile mele relativ la învăţământul informaticii
în Facultatea de Matematici. Mă grăbesc să o fac.
I. Este fără îndoială că poporul român, în dezvoltarea sa rapidă sub
conducerea Partidului Comunist Român, a intrat în era folosirii
calculatoarelor electronice şi a metodelor matematice în domenii în care
până nu de mult nimeni nu-şi închipuia că matematica va pătrunde. Însă,
ca să poată folosi calculatoarele, omul trebuie să ştie lucra cu ele.
Numărul celor care trebuie pregătiţi ca specialişti care să lucreze la
calculator sau să predea lecţii asupra felului cum se lucrează la calculator
în acest domeniu e foarte mare. Centrul de Calcul al Universităţii din
Bucureşti vă poate comunica estimaţiile făcute în alte ţări. Problema care
se ridică este următoarea: cine va îngriji de formarea acestor specialişti şi
mai ales a specialiştilor de foarte mare calificare?
Evident, fiecare facultate: de matematică, de fizică, de chimie, Institutul de
construcţii, Institutul de petrol, gaze şi geologie, de agronomie, de biologie, de
medicină, de drept, de limba română sau de limbi străine, de istorie, de psihologie,
de sociologie, de arte plastice, de arhitectură, de muzică, de filosofie, de pedagogie
140 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Rog Decanul Facultăţii de Matematici să-şi procure datele pe care le are Ministerul
Educaţiei şi Învăţământului, privind numărul de absolvenţi–matematicieni de care
are nevoie pentru învăţământ.
Trebuie însă să ţină seama că în învăţământul liceal se vor introduce ore de
informatică. Dacă facultatea de matematici nu va instrui în informatică pe studenţii
săi, aceste ore de informatică pentru licee vor fi repartizate profesorilor de
învăţământ mediu cu altă calificare. Încă de pe acum, absolvenţii ASE-ul revendică
astfel de ore la liceele economice. E evident că orele de informatică pentru licee
vor fi scăzute din orele de matematici, această disciplină fiind considerată (după
părerea mea, pe bună dreptate) foarte apropiată de informatică.
În rezumat: singurele debuşeuri pentru absolvenţii facultăţii de matematici ce nu
vor şti informatica, despre care putem spune că încă pentru un timp destul de lung
nu se vor închide, sunt cele de cercetători ai institutelor de matematici ale
Academiei.
Lipsa de debuşeuri duce în mod fatal la scăderea cifrei de şcolarizare. Dar, cu
excepţia cazurilor când se creează un regim cu totul special pentru studenţii şi
diplomaţii unei facultăţi (cum e cazul şcolilor École Normale Supérieure din Paris
şi École Polytechnique din Paris), care cere condiţii istorice ce sunt legate de
structura socială şi economică a acelei ţări, se observă că scăderea cifrei de
şcolarizare ea singură aduce scăderea în mod catastrofal a nivelului de dezvoltare al
respectivei specialităţi. Regimul excepţional de şcolarizare al absolvenţilor École
Polytechnique din Paris şi regimul special de şcolarizare al École Normale
Supérieure din Paris nu trebuie să ne facă să ne iluzionăm că vom putea crea o
facultate de matematici pentru un număr mic de studenţi, al cărei rol să nu fie altul
decât de a menţine prestigiul ştiinţific al poporului nostru. Din contră, e probabil că
şi regimul de salarizare al celor ce vor lucra în informatică şi siguranţa de a lucra în
centre mari, prestigiul pe care calculatoarele îl au în lumea tinerilor, precum şi
libertatea ce le-o dă de a-şi alege şi schimba obiectivul preocupărilor pe o gamă
foarte largă, vor face ca, dintre tinerii de valoare, foarte puţini să se îndrepte către o
facultate de matematici fără informatică. Din contră, foarte mulţi îşi vor realiza,
sau vor crede că îşi realizează, dragostea pentru matematici în studiul, la o facultate
de informatică, a problemelor foarte moderne de logică matematică şi teoria
mulţimilor, de teoria algoritmilor şi a funcţiilor recursive, de matematici discrete,
de limbi formale, de combinatorică şi altele.
Trebuie să amintesc că un fenomen analog s-a mai întâmplat în privinţa
matematicilor în ţara noastră între cele două războaie.
Iată de ce cred că, pentru progresele matematicilor în ţara noastră, e periculoasă
predarea informaticii altundeva decât la facultatea de matematică.
27 ianuarie 1973
6
Text prezentat în Sala de Consiliu a Academiei Române „Începuturile informaticii la Universitatea din
Bucureşti”, Divizia de istoria ştiinţei (DIS) a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
(CRIFST), Luni 7 mai 2018, http://mvlada.blogspot.com/2018/05/pagini-din-istoria-informaticii.html
150 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
sediul inițial în strada Negustori, nr. 9, s-a mutat în toamna anului 1963 în strada Mircea
Vulcănescu (fostă Ștefan Furtună), nr. 125.
„În fiecare an, se repartizau la Centrul de calcul cei cu media mai mare dintre
absolvenții secției de Mașini de calcul. Aceștia aveau ca sarcină pricipală să învețe. Să
învețe, ca să invețe și pe alții.” Faptul este reflectat în numeroasele lecții despre
calculatoare și programare pe care colectivul condus de Grigore Moisil le-a făcut pentru
diverse instituții bucureștene și chiar și pentru profesorii de matematică din învățământul
preuniversitar. Aceste cursuri aveau două scopuri: popularizarea informaticii și
înzestrarea celor interesați cu elementele necesare pentru utilizarea calculatoarelor.
Menționez că, în perioada aceea, în București, aproape că nu existau calculatoare care să
aibă compilatoare pentru cele mai evoluate limbaje ale epocii.
În octombrie 1962, Facultatea de Matematică și Fizică se divide dând naștere
Facultății de Matematică și Facultății de Fizică. Informatica rămâne la Facultatea de
matematică. În anul 1963 apare primul articol de Teoria limbajelor formale publicat de
Solomon Marcus, „Automates finis, progressions arithmétiques et grammaires à un
nombre fini d’etats”. Un an mai târziu (1964), tot S. Marcus publică prima monografie de
teoria limbajelor formale din lume: Gramatici și automate finite.
În anul 1964, este instalat în clădirea Centrului de calcul al Universității
București calculatorul CIFA-3 construit cu lămpi electronice, la Institutul de Fizică
Atomică (IFA), de colectivul condus de inginerul Victor Toma. Calculatorul putea fi
programat numai în cod mașină.
Tot în clădirea Centrului de calcul se țineau săptamânal cele două seminarii
științifice ale profesorului Moisil. Începând cu anul universitar 1965/1966, am participat
la aceste seminarii științifice.
152 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
absolvenți ai secției de mașini de calcul. În anul 1967, a venit în catedră Horia Ion
Georgescu. În anul 1968, a venit în catedră conferențiarul Sergiu Rudeanu. Profesorul
Solomon Marcus a introdus în anul 1968, conceptul de gramatică contextuală.
Anul 1970 a fost unul deosebit, deoarece au fost angajați șase tineri: Adrian
Atanasiu, Octavian Bâscă, Ileana Popescu, Liliana Popescu, Nicolae Țăndăreanu și
Luminița State. În anul 1970 au venit în catedră conferențiarii Dragoș Alexandru Vaida
și Ion Văduva. În același an, Ion Văduva devine directorul adjunct al CCUB, după ce
prof. Grigore C. Moisil își dăduse demisia din funcția de director. Dragoș A. Vaida
publică în anul 1971 cartea „Algoritmi de compilare”. În anul 1971 a venit la catedră
Marin Popa.
Doresc să subliniez că în perioada Moisil exista o viață științifică normală:
Seminarii științifice cu ședințe regulate, vizite în facultate a multor oameni de
știință străini care făceau conferințe sau chiar cursuri concentrate, organizarea
de Conferințe științifice internaționale cu o participare externă remarcabilă 7 și
participarea la manifestări științifice din alte țări.
În al doilea rând remarc, acum după zeci de ani, corectitudinea îndrumării
științifice pe care am primit-o, fapt care ne-a permis să nu ne irosim energia cu
direcții de studiu lăturalnice. Grigore Moisil privea Centrul de Calcul ca o
pepinieră de cadre didactice de informatică pentru învățământul superior, iar
pregătirea în această direcție a angajaților cu studii superioare era una din
preocupările pricipale.
La Centrul de calcul a avut loc o expoziție unde a fost prezentat calculatorul
polonez ODRA. Acesta putea fi programat într-un limbaj de asamblare.
Prin anul 1968 Centrul de Calcul al Universității a fost dotat cu un calculator
IBM 360, model 30 (memoria era de 64 kilo – nu e nici o greșeală!). În același timp,
firma IBM a organizat cursuri de programare și de utilizare a calculatoarelor. Ele durau
câteva luni pentru fiecare serie de cursanți. Toți tinerii din colectivul lui Grigore Moisil
au urmat aceste cursuri. Ei au învățat să programeze în limbajele evoluate ale vremii, să
utilizeze sistemul de operare DOS al calculatorului IBM și apoi au predat aceste
cunoștiințe studenților secției/specializării de Mașini de calcul. Din cauză că nu exista un
compilator de ALGOL în biblioteca calculatorului IBM, în procesul de învățământ s-a
înlocuit limbajul ALGOL cu limbajul FORTRAN.
În perioada Moisil, deoarece Informatica teoretică era în epoca pionieratului,
studiile de informatică ale cercetătorilor de formație matematică erau foarte aproape de
cele întreprinse de ingineri. Erau studiate diferite tipuri de circuite fiind abordate
problemele analizei, sintezei și simplificării. Noua catedră s-a dezvoltat, dar această
dezvoltare a fost, ceva mai tarziu, încetinită prin înlăturarea lui Grigore Moisil de la
conducerea Centrului de Calcul și plecarea acestuia, în anul 1971 din Facultate și implicit
de la conducerea Informaticii. Mai mult, fapt tragic, în anul 1973 profesorul ne-a părăsit
pentru totdeauna. Cu excepția preocupărilor privind Teoria limbajelor, formale sau
naturale, sprijinite și de academicianul Solomon Marcus, restul creațiilor științifice
privind diverse capitole de informatică sunt rezultatul muncii colaboratorilor sau elevilor
lui Grigore Moisil.
7
Dana Scott și Donald E. Knuth au fost la București pentru a participa la al 8-lea Congres de logica,
metodologia și filozofia științei; Lofti A. Zadeh a conferențiat la București.
154 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
cumnată-mea mi-a zis că e bine dotată – te duci și la IFA, căci și acolo găsești, apoi la
Biblioteca Academiei ș.a... și vei încropi primul număr al revistei. După asta vei vedea
cum se ordonează articolele, cum se corectează, avizează, tipăresc. Pe chestia asta te
invit de ziua mea, pe 10 ianuarie, la Cantina Universității, la Drept, la orele 18:00”.
Travaliul alcătuirii primului număr al revistei a fost cumplit. Dimineața făceam
spectre în laborator, cu program prelungit, deoarece colegii chimiști nu pridideau cu
reacțiile chimice eșuate și cu reluarea lor. Printre etapele de reacție descindeam la
bibliotecă, căutând articolele de biologie și medicină cibernetică. Nu mai pomenesc de
efortul depus, pe timpul nopții, privind traducerea articolelor depistate. Sâmbăta după
amiază și duminica dimineața eram la Biblioteca Academiei, care atunci era cam săracă
în materie de cibernetică. La IFA am apucat să descind de vreo două ori, cu impedimente
în căutările mele bibliografice. În schimb, aici șansele erau mai mari, găsind o serie de
materiale pe profilul investigat. Când am reușit să realizez colecția de articole, l-am
informat pe academicianul Grigore C. Moisil, spunându-i că mai am de tradus o serie de
articole. Atunci, cu un oftat prelungit mi-a spus apăsat: „Revista nu s-a aprobat! Punct!”.
Despre Prof. dr. Fiz. Radu Homescu (Sinteză. Nota ed.). Radu Homescu s-a născut la 16 ianuarie
1941 în Arad. A absolvit Liceul „Ioan Slavici” (fostul și actualul Liceu „Moise Nicoară”) din Arad, 1957 și
Facultatea de fizică, Secția: Fizica macromoleculelor, cu doctoratul „Proprietățile fotoelastice ale
polimerilor”.
Specializări/Stagii de documentare:
Informatică – Programarea calculatoarelor electronice (limbajele ALGOL, FORTRAN, COBOL),
CEPECA, București, 6 noiembrie –16 decembrie 1967; Specialiști-instructori în sisteme automate
de prelucrare a datelor (limbajele FORTRAN, COBOL, ASSEMBLER; hardware IBM-360,
sisteme de operare, sisteme de teleprelucrare), CEPECA, București, 12 ianuarie – 3 octombrie
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 157
1970); Computer science și management games, bursă „Ford Foundation Management Education
Exchange Programs”, IREX, New York University, SUA, 16 aprilie – 15 iulie 1976.
Fizică / biofizică – Metode de separare a acizilor nucleici prin microelectroforeză și determinarea
greutăților moleculare ale ADN și ARN prin fotografiere în ultraviolet, Institutul de Cancerologie
din Belgrad, Iugoslavia, 16 ianuarie –15 februarie 1968; Spectroscopie în i.r. a citostaticelor și în
u.v. a biopolimerilor; Dozimetrie nucleară; Fondation Curie, Paris, Franța, 29 august –30
septembrie 1968.
Domenii diverse – Metode matematice de aproximare și optimizare, Systems Research Institute,
Polish Academy of Sciences, Varșovia, Polonia, august 1979; Holografie Fourier, frecventarea
cursului lui George W. Stroke, Ph.D, Visiting Professor, New York University, SUA, mai 1976;
Memorii optice, University of Tel Aviv, Israel, 1993.
Activitatea profesională.
1964–1969: fizician, Institutul Oncologic București, Laboratorul de spectroscopie ( i.r., u.v., vizibil)
al Secției de sinteze de citostatice; cercetări în domeniile biociberneticii, biofizicii moleculare și
informaticii medicale;
1969 –1990: cercetător stagiar (1969-1970), cercetător (1970-1972), cercetător științific principal
III (1972-1990), asistent și lector universitar (1971-1990), șef atelier și șef de laborator (1972
și1973-1990) la Laboratoarele Catedrei de Cibernetică economică, Facultatea de Cibernetică
economică, Academia de Studii Economice (ASE) București. Domenii de activitate: analiza și
proiectarea sistemelor informatice; sisteme de calcul; memorii optice; prelucrarea optică a
informației; activitate didactică (seminarii, proiecte de an, cursuri, conducător proiecte de diplomă);
activitate de cercetare științifică (46 contracte cu ministere, institute de cercetare, întreprinderi
industriale, centre de calcul, universități ); contribuții la organizarea, dotarea și conducerea celui
mai puternic centru de calcul universitar și centru de calcul coordonator al Ministerului
Învațământului; contribuții la realizarea bibliotecii de specialitate din domeniul ciberneticii și
informaticii; contribuții la introducerea instruirii programate în învățământul superior;
1990-1991: conferențiar universitar, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (universitate de stat),
titular al cursurilor de „Fizică” și „Fizică și Biofizică”; 1990-1991: primul rector al Universității
„Aurel Vlaicu” din Arad;
Realizări științifice.
Sistem informatic pentru studiul cauzalității, prin corelatii multiple, a cancerogenezei tiroidiene pe
un lot de 7.000 pacienți (prioritate absolută în domeniul informaticii medicale din România, 1967);
Metodă de aproximare și liniarizare optimală, pe porțiuni, prin utilizarea funcțiilor spline, a
caracteristicii de transfer a materialelor fotosensibile (halogenuri de argint) utilizate în holografie
(1979);
Definirea în cea mai bună aproximare a noțiunilor de densitate de transmitanță, transmitanță
mediată, densitate a zgomotului și zgomot mediat, în cazul materialelor fotosensibile (înregistrate
holografic), utilizând funcții spline (1982);
Model teoretic pentru restaurarea degradărilor neinvariante spațial ale imaginilor formate în sisteme
optice neliniare, prin utilizarea criteriului normei minime (1983);
Restaurarea cu ajutorul calculatorului electronic a imaginilor optice blurate prin utilizarea
pseudoinversei de tip Moor-Penrose a matricei de degradare (prioritate la nivel național, 1982);
Brevet de invenție (în colaborare) privind stocarea / regăsirea ultrarapidă într-o bază de date, cu
aplicații la evidențele Ministerului Învățământului (primul brevet de invenție în informatica din
România, 1978);
Demersuri diplomatice de interes pentru cercetarea științifică, negocierea acordurilor de colaborare între:
Universitatea „A.Vlaicu” din Arad și Tel Aviv University (1992); Universitatea din Oradea și „Santo Tomas”
University din Manila, facultățile de medicină (noiembrie 2003); „Adamson” University din Manila și
Universitatea „A.Vlaicu” din Arad (iunie 2004); Ateneo de Manila University și Universitatea din București
(octombrie 2006); Ateneo de Manila University și Universitatea „Transilvania” din Brașov (oct.2006);
sprijinirea realizării Acordului între IFIN – „Horia Hulubei” și Technion-Israel Institute of Technology,
Haifa, Department of Nuclear Physics (semnat în 1993).
2.5 Solomon Marcus, matematicianul de frontieră
și al interdisciplinarității
Marin Vlada,
Universitatea din București
Motto:
„Toate modelele importante de calcul au venit din simularea activităţii sistemului nervos.
Modelele de automate din anii ’40, maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs
de John von Neumann şi echipa sa în 1948 aveau în atenţie sistemul nervos superior.
În cartea mea Gramatici şi automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal,
aşa cum este modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene”
Solomon Marcus, Cît de greu e să fii om!
Conferință la Universitatea Apollonia, Iași, 10 sept. 2015
„Un finlandez, mare prieten al românilor: Arto Salomaa. Tot în iunie am fost în Finlanda, la
celebrarea unui mare matematician-informatician Arto Salomaa. Şi nu am fost numai eu.
Au fost mai mulţi români. Arto Salomaa, pe lîngă faptul că este un nume mare în informatica
teoretică, în toată perioada de după 1989 a acordat un sprijin esenţial tinerei generaţii de
informaticieni români, care au venit şi s-au specializat la Universitatea din Turku sub bagheta sa,
printre ei actualul academician Gheorghe Păun şi profesorul Cristian Calude, de la
Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă. Acolo am comparat două proiecte majore din
secolul XX, proiectul computaţional, care începe cu Kleene şi cu Turing şi continuă în tot secolul
trecut şi un alt proiect, care se înscrie ca un mare eveniment al secolului al XX-lea, proiectul
Bourbaki, care a marcat puternic matematica secolului trecut.. Am arătat prin ce aceste două
proiecte se aseamănă şi prin ce anume contrastează.”
Solomon Marcus, Cît de greu e să fii om!
Conferință la Universitatea Apollonia, Iași, 10 sept. 2015
Faculty of Science, Mathematics, University of Bucuresti, Romania 1945-1949,
Diploma of Merit.
Assistant professor 1950, Lecturer 1955, Associate Professor 1964, Professor 1966,
Professor Emeritus 1991 Faculty of Mathematics, University of Bucuresti, Romania.
PhD in Mathematics 1956 (Monotonous functions of two variables), State Doctor in
Sciences 1968, University of Bucuresti, Romania,
Corresponding Member of Romanian Academy, April 1993. Research and teaching
in the fields of mathematical analysis, theoretical computer science, measure theory,
general topology, linguistics, history of mathematics, mathematical poetics,
semiotics, applications of mathematics to natural and social sciences.
Sursa: http://www.imar.ro/~smarcus/1
1
https://www.univapollonia.ro/congres-2018/c-solomon-marcus-contemporanul-nostru/,
https://scholar.google.com/citations?user=Inhwf4YAAAAJ&hl=en
160 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
își asuma ceva din rolul personajului Harley Quin din Agatha Christie căutând
să dezvolte în noi capacitatea de rezolvare. Nu pot fi uitate acele ore și
conversații matematice. Mi-am amintit de ele când am fost doctorand la Moscova
și mă plimbam, necunoscut de nimeni, într-un fel de a fi sau a nu fi, pe coridorul
pustiu, din fața cabinetului lui I. G. Petrovski, rectorul de atunci al imensei
Universități de Stat din Moscova MGU unde îmi pregăteam teza de doctorat cu
prof. Alexander Gennadyevich Kurosh (1908-1971) (domeniul de cercetare al
profesorului Marcus era înrudit cu cel al lui Petrovski). Kurosh a fost un
algebrist ilustru, în tradiția/linia celor considerate, fundamente pentru
Informatica Teoretică din România. Am avut deci șansa excepțională a unei
întâlniri timpurii cu o personalitate de mare și aleasă cultură ca profesorul
Marcus, cu care comunic și azi, pe teme atât de diverse”. Dragoș Vaida, „Acad.
Solomon Marcus la 90 de ani sau despre trăirea culturii.” Libertas Mathematica,
vol. 35, no. 2, 2015.
Viața și activitatea
(în martie 1962, Solomon Marcus relata autorităților despre familia sa, despre sărăcia în
care a crescut, despre discriminările rasiale de care a avut parte și despre înscrierea sa în
Uniunea Tineretului Socialist)
Solomon Marcus s-a născut la Bacău, la 1 martie 1925. Părinții săi, Sima (născută
Herșcovici) și Alter Gherșin Marcus, au fost croitori.
„Din primele clase de liceu am fost nevoit să dau meditații, pentru a-mi putea
completa cele strict necesare. Începând cu clasa a IV-a de liceu și terminând cu
facultatea, mi-am plătit singur taxele școlare. Am urmat școala primară la
Bacău, la școala nr. 2, între anii 1931-1935‟.
„Apoi am urmat primele patru clase ale fostului liceu teoretic de băieți din
Bacău, între anii 1935-1940 (în clasa a doua am fost lăsat repetent și a trebuit să
repet anul). În 1940, din cauza discriminărilor rasiale, nu am mai putut urma
cursurile liceului pe care-l începusem și m-am înscris în clasa a V-a a fostului
liceu evreiesc din Bacău‟.
„Între anii 1940-1943, am urmat clasele V, VI și VII. În 1943, fiind luat la muncă
obligatorie, ca săpător la poligonul din Bacău, n-am mai putut urma cursurile
liceului și am dat în particular examenele clasei a 8-a‟.
„În tot timpul războiului, m-am întreținut singur din meditații și din unele lucrări
de contabilitate pe care le efectuam pentru o fabrică de mezeluri din Bacău. În
toamna anului 1944 am trecut examenul de bacalaureat, fiind clasat întâiul din
peste 150 de candidați‟, scria S. Marcus, în încercarea de a-i convinge pe
comuniști să-i permită să-și urmeze cariera universitară.
„Încă de mic, a trebuit să învăț să conviețuiesc cu dictaturi de tot felul, cu anii
grei ai războiului, cu restricții în modul de exprimare, cu încălcări ale libertății
de gândire. Vă dați seama cum e ca la vârsta de 7 ani să te vezi fugărit de un alt
copil, care-ți strigă din urmă: «Mă, jidane, de ce l-ai omorât pe Iisus Hristos?».
Erau vremuri cu interdicții care te puneau în situații foarte umilitoare, te simțeai
că nu ești o ființă umană autentică‟.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 163
Deși trece examenul de capacitate, datorită legilor rasiale, urmează ultimii patru
ani ai liceului la o școală particulară, constituită ad-hoc pentru etnicii evrei. La
examenul de bacalureat reușește primul din cei 156 de concurenți.
După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat începând cu toamna
anului 1944 cursurile Facultății de Matematică din cadrul Universității București.
În perioada studenției a continuat meditațiile: „Erau ani de sărăcie și trebuia să
mă întrețin. Eram mereu înfometat! Până la vârsta de 20 de ani, eu n-am avut
niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mei mai mari”.
Urrmează cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti pe
care o absolvă cu diplomă de merit şi, ulterior a obţinut titlurile ştiinţifice de
164 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
„Nu m-am speriat, eram de multă vreme conştient că multe din activităţile mele încă din
anii ’60 încoace erau în legătură cu activitatea creierului, pentru că ştim cum a demarat
informatica; a demarat cu o problemă medicală. Cum s-a născut calculatorul electronic?
Prin încercarea de a construi maşini care simulează, reproduc activitatea creierului
uman. Deci am putea spune că informatica s-a născut ca un capitol al ştiinţelor medicale.
Şi nu mă mai refer la faptul că, din momentul în care am pariat pe mariajul dintre
lingvistică şi matematică, am realizat foarte repede că acest mariaj comportă un
concubinaj inevitabil cu informatica şi cu biologia; toate modelele importante de calcul
au venit din simularea activităţii sistemului nervos. Modelele de automate din anii ’40,
maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs de John von Neumann şi
echipa sa în 1948, aveau în atenţie sistemul nervos superior. În cartea mea Gramatici şi
automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal, aşa cum este
modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene. Deci, eram la
mine acasă şi lucrurile au continuat prin tot ceea ce a urmat în cadrul disciplinelor
cognitive şi al Inteligenţei artificiale. Aşa am ajuns să public articolul Creierul uman,
multe ipoteze puţine clarificări, în revista Academica a Academiei Române”.
„O privire proaspătă asupra lumii“ Solomon Marcus „Am învăţat să găsesc deplină
satisfacţie şi sens în viaţă în simplul fapt că pot să mă mişc, că pot privi cerul şi oamenii
din apropierea mea, că pot schimba un zîmbet cu un copil, că pot contempla spectacolul
vieţii, că pot vorbi acum, că pot interacţiona cu oamenii ca tine. Sînt într-o permanentă
mirare. Mă trezesc în fiecare dimineaţă gata să arunc o privire proaspătă asupra lumii.
Sînt fericit să citesc şi să scriu. Este fantastic.”
Acesta este răspunsul dat, la vîrsta de 89 de ani, de profesorul Solomon Marcus,
la întrebarea „Ce vă oferă cea mai mare satisfacţie în viaţă?”, pusă de Cristian Calude
(The Human Face of Computing, 2016, editor C. S. Calude, London, Imperial College,
pp. 308-309). „Trista veste m-a aflat pe cînd tocmai terminasem de citit excelentul volum
de interviuri cu 26 de influenţi cercetători care au marcat semnificativ evoluţia
informaticii (computer science), care a devenit omniprezentă în viaţa omenirii. Printre
aceste interviuri de adîncime şi deschidere realizate de Calude, care au avantajul
participării creative din interiorul domeniului, este şi cel cu Marcus („Mathematical
analysis, languages and fractals”). Matematicianul Marcus a vrut să fie şi a rămas”[…].
Observatorul Cultural, 25 martie 2016.
2
Sursa: http://convorbiri-literare.ro/?p=4911, Conferinţă prezentată la Universitatea Apollonia, 1 martie
2015)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 167
„Prin tot ce a făcut şi face, prin tot ce a scris şi scrie, profesorul Marcus e un scandal, o
palmă dată tuturor celor care cred că, de la o anumită vîrstă, omul trebuie să fie
morocănos şi ciufut, indiferent la toate şi preocupat numai de bolile lui. O palmă dată
celor care văd cultura umanistă drept un obstacol în calea specializării ştiinţifice şi
cultura, în general, drept ceva inutil şi chiar dăunător. O palmă dată tuturor inginerilor
care nu ştiu unde se pune o cratimă şi tuturor matematicienilor care n-au mai citit o
carte din liceu. Dar e şi un bobîrnac (tăricel) dat en passant literaţilor care n-au habar
nici de cele mai elementare noţiuni de ştiinţă. Nu în ultimul rînd, profesorul Marcus îi
aruncă într-o cumplită aporie pe mulţi colegi ai lui, ai mei, informaticieni. Profesorul
Marcus se consideră matematician, şi aşa îl priveşte, mai toată lumea deşi de multă
vreme s-a ocupat mai ales de informatică teoretică şi a condus doctorate în acest
domeniu. Cum ies, oare, din impas colegii informaticieni care nu se definesc ca
matematicieni, ba, mai mult, se străduiesc să elimine cît mai mult matematica din
planurile de învăţămînt ale secţiilor şi facultăţilor de Informatică? E un paradox pe care
sper că profesorul îl va dezlega într-o viitoare intervenţie”. Observatorul cultural3 , 2010.
Solomon Marcus
3
Sursa: https://www.observatorcultural.ro/articol/murit-profesorul-si-academicianul-solomon-marcus/
168 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
omenesc. Dar reflecția respectivă continuă prin a condamna perseverarea în greșeală. Aici
este nevoie de o precizare. De exemplu, să repeți mereu traversarea străzii pe culoarea roșie
a semaforului este într-adevăr de condamnat și de sancționat; în general, nerespectarea
deliberată a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sancționat și aici intră în
funcție justiția și morala; dar să comiți mereu greșeli, alte greșeli, în încercările în care te
aventurezi pentru a străpunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil. Istoria
abundă în exemple de greșeli și eșecuri ale unor oameni de seamă, în tentativa de a spori
cunoașterea umană. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrată pe greșeli și pe eșecuri. O
mare parte, poate cea mai mare, a acțiunilor de pionierat, a lucrărilor care au deschis
drumuri noi în cunoaștere și în acțiunea socială au inclus greșeli, ca un produs secundar al
noutății ideilor lansate. Mai mult, mergând pe urmele unor greșeli comise în lucrări sau
acțiuni temerare, s-a ajuns la apariția unor noi idei, noi domenii de cercetare. «Greșeala
matematică, sursa de creativitate» a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile
mele. Pentru a da un singur exemplu: noua știință a haosului a fost inițiată de Henri
Poincare în tentativa să de a înlătura o greșeală dintr-un memoriu al sau de mecanică
cerească. Am putut verifica personal și bănui că e adevărat în general faptul că drumul spre
multe (poate cele mai multe) idei și teoreme matematice a urmat o cale sinuoasă, de
tatonări, rătăciri, confuzii, greșeli de tot felul, până s-a cristalizat varianta sub care ele sunt
acreditate. A cunoaște, măcar în unele cazuri, această istorie zbuciumată mi se pare esențial,
dacă vrem să înțelegem natura profunda a creației umane. Personal, am făcut aceasta
experiență pe unele situații din matematică, din informatică, din lingvistică, din domeniul
literar-artistic, dar cred că este valabil în general. Ținând seama de inevitabilitatea
eșecurilor, este esențial să educăm rezistența la eșec, înțelegerea faptului că eșecul este
normal; mai mult: dintr-un eșec este totdeauna ceva de învățat.
6. Nevoia de joc – Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal și tenis la șah și
go. Ele au un rol important și merită atenția tinerilor. Dar nu în primul rând la ele mă
gândesc acum. Am în vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a
înțelege cele percepute prin simțuri și prin observație directă, nevoia și dreptul la greșeală și
eșec, fără a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum învățăm
să ne ținem pe picioare și să mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafața Pământului
trece prin această experiență. Acum mă voi referi la un alt joc, și el practicat, pe cât mi-am
putut da seama, de toți copiii lumii: jocul de-a v-ați ascunselea. Eu mă ascund, iar tu mă
cauți și, dacă mă găsești, ai câștigat. Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care
natura, lumea îl practica față de noi, la orice vârstă și de la începuturile omenirii. În
tentativa noastră fireasca de a înțelege lumea, totul se întâmplă ca și cum lumea ne spune:
«cauți să mă înțelegi, dar eu mă ascund; și cu cât lucrul pe care-l cauți este mai interesant,
mai semnificativ, cu atât îl ascund mai bine și îl fac mai greu de găsit. Dar merită să-l
cauți. Chiar fără rezultatul așteptat, căutarea îți va da satisfacții, care însă ar putea fi
altele decât cele la care te-ai gândit inițial. Cauți ceva, nu-l găsești, dar găsești altceva;
uneori mai interesant decât ceea ce căutai inițial». Învață să savurezi acest spectacol al
omenescului, să te îmbeți de el – și din nou să simți că viața merită să fie trăită. Căutarea se
dovedește de multe ori mai importanta decât găsirea. Plăcerea de a urca un munte stă în
primul rând în a savura fiecare moment al parcursului, chiar dacă nu ajungi în vârf. Mai e și
un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauți ceea ce deja ai găsit. Găsești
ceva ca o bănuială, o intuiție, o extrapolare a unor observații empirice. Dar ai nevoie de o
confirmare mai convingătoare. Așa se întâmplă, de exemplu, că în matematică multe
teoreme sunt „găsite” mult înainte de a fi demonstrate; cazul teoremei lui Pitagora, găsită
empiric mult înainte de Pitagora. Dar toată căutarea la care ne referim ce este altceva decât
învățarea, descoperirea, invenția? Nevoia noastră de a înțelege lumea, de a ne înțelege pe
noi. O căutare care trebuie să valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar și pe
cele care urmează.
170 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
duioșie. Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul în
întreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câștigi în dauna altora,
care pierd; omenescul poate fi universal câștigător. La animale, o pornire instinctivă vede în
diferență o adversitate. Pentru ca oamenii să nu reproducă și ei acest comportament, este
nevoie de o educație corespunzătoare, altfel se întâmplă ceea ce vedem mereu: băieței de
clasa a treia primară care se iau la bătaie pentru că «eu am spus într-un fel, iar el a spus
altfel». De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a
dărui, de a-i contamina pe alții de bucuria vieţii. De a adopta în comportamentul tău
prezumția de solidaritate cu ceilalți oameni. Copiii care se formează în acest fel (iar
Internetul ar putea avea aici un rol esențial) vor putea fi mai greu antrenați în războaie de
tot felul.
9. Nevoia de cultură – Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură științifică, literar-artistică,
tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualității umane, în matematică,
astronomie, fizică, chimie, biologie, filosofie, literatură, muzică, arte vizuale, teatru, științe
juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice și, mai recent, în film și în
disciplinele informației și ale comunicării stau mărturie pentru splendoarea omenescului,
pentru puterea sa de pătrundere, de imaginație, de descoperire și de invenție. Dar cine
beneficiază de ele, câți sunt cei care au acces la aceste piscuri, le înțeleg, își pot umple
sufletul și mintea de înțelepciunea și frumusețea lor, se pot astfel înălța spiritual mult peste
starea de animalitate? Câți sunt cei care ajung să trăiască fiorul unui vers, al unei povești, al
unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei
ecuații, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al
geometriilor neeuclidiene, al relativității einsteiniene, al lumii cuantice, al dualității
Watson-Crick a acizilor nucleici? Oare pe la urechile câtor copii, adolescenți, trece adierea
unor acorduri din Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin? Câte priviri aflate în dimineața
vieţii ajung să se desfete în prezența unui tablou de Rembrandt, a unei sculpturi de
Brâncuși? Va fi în stare educația publica să preia acest mesaj? Mai avem timp de așa ceva?
Un timp de contemplare, de supremă emoție. Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă diplome
de diverse grade, fără acoperire culturală? Și dacă nu au acoperire culturală, ce sunt
posesorii acestor diplome altceva decât, în cel mai bun caz, furnizori de servicii? Și dacă nu
prea au nevoi culturale, ce motivație mai profundă pot da vieţii lor? Cohorte de oameni,
unii cu o stare de prosperitate materială, au totuși un statut de sclavi culturali. Să nu-ți fie
milă de ei? Să nu-i compătimești? Nu cumva se află aici sursa principală a derapajelor de
ordin civic, moral, juridic, a violenței verbale, psihice, fizice? Care este nivelul de cultură al
celor ce ne conduc, ce repere umane au ei? Ce anume dă un sens vieții lor?
10. Nevoia de transcendență – Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate,
pe care o poate căpăta nevoia de a da un sens vieții. Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar
verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te cățăra. Obiceiul copiilor de a se cățăra în
copaci, pe garduri, pe stâlpi exprimă nevoia, tentația de a se înălța, de a se depărta de sol.
Așa începe transcendența. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce ți-au fost impuse prin
naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale și empirice, să încerci să le depășești. Așa
au apărut geometria neeuclidiană, care sfidează percepția senzorială a spațiului; fizica
relativistă, care transgresează percepția empirică a timpului, energiei și mișcării;
conștientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situațiilor în care nu mai există o
diferență clară între subiect și obiect și dincolo de care urmează tăcerea sau compromisul de
toate felurile; logicile neclasice, care încalcă una sau mai multe din cele trei principii ale
logicii aristotelice: identitate, necontradicție, terț exclus; imaginarea unui calcul care
depășește frontiera Turing dată de ideea obișnuită, elementară de calcul etc. Transcendența
este atât la destinație, cât și la origini. Distincția kantiană dintre transcendent (dincolo de
posibilitățile cunoașterii umane) și transcendental (relativ la achiziții ale cognitivului uman
172 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Desigur, nu sunt acestea singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai importante și dintre cele
mai neglijate. Trăim acum un moment al unui nou început. Voi, oameni ai școlii și ai universității,
voi elevi și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce ar
fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus și să ne împrospătăm?
Solomon Marcus
vechii greci, o teoremă este un spectacol, dar trebuie ca cineva să-i asigure regia; o
teoremă poate fi un sentiment, cum observa Moisil, dar pentru a-l trăi este nevoie și de
expresia sa verbală.
Despre Vasile Ene pot spune cu certitudine că, din momentul în care a cunoscut
adevărata matematică, nu a mai putut trăi fără ea. Această pasiune a dat vieții sale un
sens superior, de o valoare intelectuală și morală exemplară. A murit la vârsta de 41 de
ani, răpus de o boală careia nu i s-a putut stabili natura. Pentru cercetările sale
profunde de analiză matematică, revista Real Analysis Exchange l-a omagiat prin
înființarea a ceea ce se numește Vasile Ene Memorial Fund, anunțat în fiecare număr al
revistei și destinat finanțării participării unui tânăr matematician român la o conferință
internațională de profil. Prin omagiul pe care-l aduc lui Vasile Ene, îmi exprim
recunoștința față de toți cei care m-au însoțit, în vreun fel sau altul, în calătoria
neverosimilă care, probabil, se apropie de sfârșit.” Solomon Marcus (1925-2016),
Solomon Marcus, Singurătatea matematicianului4.
4
Sursa: http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3540 , http://c3.cniv.ro/?q=2018/proces-edu
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești
1
Sursa: http://www.ifa-mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 175
Reputaţia lui Victor Toma a depăşit graniţele ţării, fiind cel ce a condus la
realizarea calculatorului Vitosha (1963), primul calculator electronic realizat în Bulgaria,
o replică a calculatorului CIFA-3. În semn de recunoştinţă, Academia Bulgară înscrie
numele său în istoria tehnicii de calcul din această ţară.
Din anul 1968, odată cu înfiinţarea ITC (Institutul de Tehnică de Calcul), Victor
Toma îşi desfăşoară activitatea în acest institut, conducând o serie de proiecte
materializate prin numeroase patente şi publicaţii.
Prin academicianul Victor Toma s-a scris una din paginile de aur ale istoriei
Institutului de Fizică Atomică şi ale tehnicii româneşti, istorie care consemnează priorităţi
în domeniul construcţiei de calculatoare, dezvoltarea IT şi a comunicaţiilor, precum şi
crearea unei şcoli româneşti de analiză numerică şi programare.
2
Text preluat din http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm.
176 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
suficient de popularizat. Cei care au văzut primul calculator lucrând l-au primit cu
sentimente amestecate, între admiraţie şi invidie. La vremea aceea, nu erau
disponibilizate sume pentru cercetare, se considera că o asemenea lucrare nu ar avea o
valoare ştiinţifică, ci ar constitui mai degrabă o manifestare de „practicism îngust”. Nu
existau deci planuri clare în aceste direcţii, nu se putea şti nimic cu precizie despre ce se
va dori să facem pe viitor. Am avut însă în tot acest timp sprijinul conducerii IFA, în
special al profesorului Hulubei care obişnuia să spună cu accentul lui moldovenesc, în
sens de încurajare:
„Lăsaţi-l pe Toma să se ocupe de tinichelele lui”. Poate că în sinea lui nici el nu credea,
dar în orice caz ne-a sprijinit. Din sprijinul acesta a rezultat primul calculator românesc.
Treptat, a fost lărgită şi componenţa Laboratorului de calculatoare. Pe lângă inginerul
Armand Segal cu care am lucrat de la început, au venit tehnicieni foarte buni, care au
realizat părţile mecanice ale calculatorului. După doi ani a urmat CIFA 2, cu 36 de biţi,
mai perfecţionat în special în privinţa siguranţei în funcţionare, pentru că avea numai 800
de tuburi electronice.
Pe de altă parte, nu existau încă analişti care să identifice problemele de rezolvat
la calculator, trebuiau făcute programe. Treptat, matematicienii au început să ţină cursuri
de programare prin care au învăţat beneficiarii să-şi facă programele singuri, în codul
maşinii. În anul următor ne-au fost repartizaţi trei absolvenţi de la Facultatea de
Matematică: Zamfirescu, Vaida şi Moldovan. Acesta a fost primul val de stagiari, dar au
mai urmat şi alţii. Am avut noroc de colegi tineri foarte dotaţi, care s-au pus pe treabă şi
au făcut lucruri foarte bune. După încă doi ani am pus în funcţiune calculatorul CIFA 3 pe
care l-am realizat împreună cu Mihaela Ionescu şi alţii, având acum deja un colectiv de
10-12 oameni foarte buni, care au muncit mult. CIFA 3 a avut o istorie mai aparte. El a
fost comandat de Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna, un institut puternic, dar
lipsit de un sistem de calcul. De fapt, a existat o comandă de două calculatoare, CIFA 3 şi
CIFA 4 pentru Dubna. Dar, când s-a terminat construirea CIFA 3, deja interesul
Institutului Dubna pentru aceste calculatoare cu performanţe mai modeste nu mai exista.
De aceea, CIFA 3, după ce a funcţionat în IFA un an şi jumătate a fost (re)cumpărat de
Centrul de Calcul al Facultății de Matematică din Bucureşti, unde director era profesorul
Moisil, foarte ahtiat după tehnică nouă. În cadrul Acordului de Colaborare dintre
Academia Română şi Academia Bulgară de Ştiinţe, s-a realizat în Bulgaria, între 1962-
1962, calculatorul Vitoşa, după modelul CIFA-3. CIFA 4 a însemnat o nouă creştere a
fiabilităţii şi siguranţei în funcţionare şi, implicit, o lărgire a spectrului utilizării acestui
model de calculatoare. Dacă CIFA 1 a funcţionat două ore pe zi timp de doi ani, CIFA 4 a
lucrat 12000 de ore pe an, până prin ’61-’62, când au apărut tranzistorii.
La apariţia tranzistorilor am continuat cu seria CET 500, un calculator de 10 ori mai rapid
decât CIFA 4 şi mult mai fiabil, care putea funcţiona practic fără oprire. Gândiţi-vă că
maşinile din seria CIFA nu „mergeau” mai mult de patru ore pe zi.
Este de menţionat faptul că aceste maşini erau compatibile între ele, în sensul că un
program gândit pe un calculator era utilizabil şi pe altul. Astfel că puteai să te duci cu un
program creat pentru CIFA 3 să-l rulezi pe o maşină CET 500, mult mai rapidă, pentru un
cost de 200 lei/oră. La creşterea vitezei de calcul a avut o contribuţie colaborarea cu
Polonia pentru realizarea memoriilor pe bază de „ferite”. Astfel, s-a mărit viteza la 4-500
de operaţii pe secundă, deci de 10 ori mai mare faţă de calculatoarele pe cilindri.
„Feritele” au fost folosite prima oară pe CET 500, un calculator cu 1000 de adrese şi CET
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 177
501 cu 4000 de adrese. Fiecare mic pas făcut pentru creşterea fiabilităţii şi vitezei
calculatoarelor a dus la sporirea încrederii în acestea.
Noi, la IFA, lucram pentru beneficiari pe bază de contract. De exemplu, am avut
contract 12 ani cu Institutul de Meteorologie care prevedea ca în fiecare zi să lucrăm o
oră pentru ei, datele prelucrate pe computer fiindu-le transmise prin telefon. Mai târziu,
au apărut în mai toate judeţele Centre de calcul, de exemplu, salariile fiind procesate
astfel. Aşa a fost în perioada de început. Mai departe, conducerea de atunci a ţării şi-a dat
seama că România nu se poate dezvolta fără calculatoare şi au fost demarate mai multe
investiţii mari. Deveneau tot mai clare pentru toată lumea avantajele sistemelor de calcul
electronic. Poate că succesele noastre de până atunci, calculatoarele realizate la IFA, au
determinat conducerea ţării să dezvolte acest sector. În ’67 s-a creat Consiliul Naţional
pentru Ştiinţă şi Tehnologie (CNST), aflat sub direcţia lui Gheorghe Maurer, Prim
Ministru la acea vreme. Această comisie a coordonat tot programul de dezvoltare a noii
industrii de calculatoare din România. Atunci a fost creat Institutul pentru Tehnica de
Calcul (ITC) şi celelalte întreprinderi de pe platforma Pipera. În acest Consiliu, din care
am făcut parte şi eu, mai erau Roman Moldovan, Ştefan Bârlea, ambii preşedinţi ai
acestui Consiliu în diferite etape, fiind şi Acad. Mihai Drăgănescu. S-au făcut atunci mai
multe vizite în străinătate (America, Japonia, Anglia, Franţa) pentru a se studia direcţiile
de dezvoltare a sistemelor de calcul de la acea vreme. Pentru noi aceste vizite erau
experienţe fantastice, inclusiv ca să vedem cum este organizată munca la ei. Turneul din
SUA a fost condus de Bârlădeanu, care a primit de la mine, la întoarcerea în ţară, un
raport prin care recomandam calculatoarele IBM, care erau cele mai bune. Raportul meu
a fost transmis de Bârlădeanu mai departe lui Ceauşescu, dar vizita la Bucureşti a
preşedintelui De Gaulle a constituit o influenţă decisivă în decizia şefului statului român.
Din nefericire, cumpărarea licenţei de la francezi, în 1967, de altfel extrem de
costisitoare, nu a fost soluţia cea mai inspirată. Dar, se poate spune că investiţiile
demarate atunci, chiar dacă nu toate eficiente, au dus clar la dezvoltarea ireversibilă a
industriei informatice de la noi.
(Redacţia mulţumeşte doamnei Galina Toma şi domnului Gheorghe Samoilă pentru
sprijinul acordat realizării acestui material).
Bibliografie
1. Academician Victor Toma (1922-2008), Insitutul de Fizică Atomică (IFA), București, http://www.ifa-
mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf.
2. SAS Sibiu, http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm.
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii
din România
1
Articolul este preluat și adaptat de la adresa: Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca,
https://ictp.acad.ro/ro/tiberiu-popoviciu-unul-din-fondatorii-informaticii-din-romania/
2
George St. Andonie, Istoria matematicii în România, Volumul 2, Ed. Științifică, București, 1968,
pp. 176-193., https://www.scribd.com/document/387489488/tiberiu [ref. http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri]
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 179
2. Descrierea etape-argumente
Aceste șase jaloane se constituie ca argumente solide în considerarea acad. Tiberiu
Popoviciu ca unul dintre fondatorii informaticii românești. Prezentăm în continuare, mai
în detaliu, fiecare din aceste contribuții.
Etapa A. Probabil, contribuțiile matematice ale lui Tiberiu Popoviciu sunt mai
cunoscute decât aportul domniei sale în domeniul informaticii.
Acad. Caius Iacob aprecia în anul 1975 că „Tiberiu Popoviciu va rămâne în
istoria matematicii româneşti ca întâiul matematician dat de Transilvania după Ianos
Bolyai” [C. Iacob, 1975], iar acad. Miron Niculescu (președinte al Academiei Române
între anii 1966-1975) concluziona în anul 1956 că „Tiberiu Popoviciu a pus bazele
Analizei Numerice din țara noastră” [M. Nicolescu, 1956].
180 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Ca savant vizionar, Tiberiu Popoviciu a avut preocupări mai largi decât cele din
sfera matematicii. El a intuit importanța și utilitatea calculatoarelor, care au început să fie
construite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
După ce a susţinut, în 1933, doctoratul la Sorbona, Popoviciu predă la mai multe
universităţi din ţară, avansând în carieră. În 1946 revine la Cluj, unde este numit profesor
la Universitatea din Cluj, şi unde va preda până la sfârşitul vieţii (în anul 1975).
În anul 1951 se înființează, sub conducerea sa, Secția de Matematică a Filialei
din Cluj a Academiei Române, cu sediul pe strada Republicii nr. 37. În primii şase ani,
activitatea se axează doar pe matematică (mai exact pe analiză numerică şi teoria
aproximării – domenii aflate într-o dezvoltare explozivă în lume, după apariţia
calculatoarelor electronice). Rezultatele importante obţinute aici fac posibilă trecerea la
următoarea etapă.
În anul 1957, Secția capătă numele de Institutul de Calcul și se începe angajarea
de ingineri electroniști, fizicieni și tehnicieni. Scopul Institutului se lărgeşte, vizând un
proiect ambițios, de construire (de la zero) a unor calculatoare electronice, în vederea
rezolvării concrete a unor probleme practice din industrie.
Viziunea lui Popoviciu, care s-a și realizat, a fost de creare a unui Institut în care
calculul se manifestă prin trei valențe ale sale:
Calculatorul MARICA
Proiectul DACICC-1 a fost coordonat iniţial de Manfred Rosman, iar apoi ing.
Gheorghe Farkas a preluat coordonarea, finalizând construirea. Echipa a fost alcătuită în
principal din inginerii Bruno Azzola, Mircea Bocu, Iolanda Iuhasz, şi tehnicienii Robert
Kaiser, Zoltan Pikethy şi Ecaterina Oprea.
Calculatorul opera doar în limbaj mașină, şi avea lungimea cuvântului de 36 biţi.
Mai multe caracteristici sunt prezentate în materialul întocmit de ing. M. Bocu, în
volumul de faţă [M. Bocu, 2018], iar modul de operare este descris de mat. Liviu
Negrescu [L. Negrescu, 2018].
Etapa E. La începutul anilor 1960, prestigiul Institutului în domeniul
calculatoarelor crescuse odată cu construirea calculatorului DACICC-1.
În anul 1966, Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară (ICEA) Bucureşti,
din cadrul Institutului Central pentru Cercetări Agricole (ICCA), comandă construirea
unui calculator la ICTP, care să aibă performanţe notabile. Acesta se va proiecta şi
construi între anii 1966-1968. Între timp, în anul 1967, se înfiinţează Institutul pentru
Tehnică Calcul (ITC) Filiala Cluj, prin transferul unui număr însemnat de hardişti şi
softişti de la ICTP. Ei vor finaliza în anul 1968 construirea calculatorului DACICC-200,
tot în clădirea Institutului de Calcul. Calculatorul se instalează în anul 1969 la beneficiar,
la Bucureşti.
Calculatorul DACCIC-200 constituie un reper deosebit de important al
informaticii româneşti:
din perspectiva software, a fost primul calculator românesc cu sistem de
operare și compilator (aspecte reprezentative pentru generaţia a doua de
calculatoare); aspecte mai detaliate sunt prezentate în materialele întocmite de
L. Negrescu şi W. Schuster din acest volum;
din perspectiva hardware, a avut caracteristici care l-au făcut să rămână
consemnat în cărţile de istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti ca fiind «cel mai
puternic calculator» conceput şi construit în România [Bălan, 1985, p. 385].
Caracteristicile sale sunt prezentate mai în detaliu de ing. M. Bocu în
materialul din acest volum.
184 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Etapa F. În anul 1971, se înființează primele patru licee de informatică din țară.
La Cluj, trei personalităţi s-au remarcat în acest demers: Tiberiu Popoviciu, Emil
Muntean (directorul Institutului pentru Tehnică de Calcul – ITC Cluj) şi Vasile Petean
(directorul Centrului Teritorial de Calcul Electronic – CTCE Cluj). Softiştii formaţi la
Institutul de Calcul scriu unele din primele manuale de informatică pentru liceu, predând
elevilor câţiva ani:
E. Muntean, Limbajul COBOL. Manual pentru elevii liceelor pentru
prelucrarea automată a datelor, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi
Tehnologie, Bucureşti, 1972.
E. Muntean, L. Negrescu, A. Prodan, T. Vușcan, Introducere în informatică,
Consiliul Organizării Economico-Sociale, Bucureşti, 1973.
În prezent, liceul poartă numele lui Tiberiu Popoviciu, ca recunoaştere a
eforturile domniei sale.
ICTP a suferit o mare lovitură în anul 1975, alături de celelalte două institute de
matematică ale Academiei Române, de la Bucureşti şi Iaşi, fiind desfiinţat de cuplul
Ceauşescu. Tiberiu Popoviciu3 şi Miron Nicolescu (președintele Academiei) au fost
răpuşi de durere în acel an. ICTP şi-a continuat activitatea în cadrul universităţii clujene
cu doar 6 angajaţi (din totalul de 48), reluându-şi dezvoltarea în 1990, sub tutela
Academiei Române.
3
„Şcoala întemeiată de Tiberiu Popoviciu a devenit cunoscută şi dincolo de hotarele României, nu numai
prin numeroasele lucrări publicate de el şi de elevii săi şi prin cele 6 colocvii şi două seminarii cu
participare internaţională organizate între anii 1957-1975 în cadrul Institutului de Calcul din Cluj al
Academiei Române al cărui fondator a fost.” Prof. Dr. Wolfgang Breckner, http://www.cs.ubbcluj.ro/
profesor-tiberiu-popoviciu/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 187
Concluzii
1. Prin aplicarea teoriei la problemele practice s-au încheiat numeroase
contracte cu întreprinderi economice (peste 100 contracte cu agenţi
economici). Menţionăm cele mai importante, după cum apar în rapoartele
Institutului:
Calculul săgeţilor conductorilor activi şi de protecţie pentru linia aeriană
de 110 Kv Suplac-Zalău;
Calculul verificatoarelor şi al sculelor pentru pompele elicoidale de ulei
(contract cu Uzinele Mecanice Cugir);
Obţinerea procedeelor de debitare a profilelor pentru Cargoul Pr. 450B
(contract cu Şantierul Naval Galaţi);
Întocmirea planului optim de transport la piatra cioplită şi criblură;
Calcule necesare compensării triangulaţiei oraşului Cluj-Napoca
(contract cu Consiliul Popular al municipiului Cluj-Napoca);
Studiul aplicării programării liniare la repartizarea sarcinilor de producţie
agricole pe zone agricole (planificarea recoltării, transportului, a
depozitării şi a prelucrării producţiei de sfeclă de zahăr din întreaga ţară;
contract cu Institutul Central pentru Cercetări Agricole, Bucureşti);
Metodologia optimizării orarului autobuzelor şi troleibuzelor în oraşul
Cluj-Napoca;
Calculul analitic al fazelor din masele de porţelan.
Calculatorul DACICC-1 a fost folosit la întreaga sa capacitate mai bine de 10 ani.
Ref.: T. Popoviciu4, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea
matematicii în economie, Ses. St. Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320,
2. La Institut au fost întocmite şi publicate primele cărţi din ţară în domeniile:
nomografie, cuadraturi numerice, rezolvarea numerică a sistemelor de
ecuaţii liniare. Cărţile au fost redactate urmând una dintre regulile de bază
din prezent a analizei numerice: metodele şi algoritmii sunt ilustrate prin
exemple numerice concrete. Lista (parţială) a cărţilor publicate înainte de
anul 1990:
T. Popoviciu, Redactarea lecțiilor ținute de Paul Montel despre funcțiile
periodice și aproape periodice. Monografii matematice, Cluj-Napoca,
1937;
T. Popoviciu, Analiză Numerică şi Teoria Aproximării, 1937.
L. Bal şi F. Rado, Lecţii de nomografie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1956.
D.V. Ionescu, Cuadraturi numerice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957.
B. Janko, Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuaţii liniare, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1961.
4
https://ictp.acad.ro/popoviciu/papers/1971%20e%20-Popoviciu-%20Ses.%20St.%20Acad.%20RSR%
201969-1970%20-%20Contribu%C5%A3ii%20ale%20Institutului%20de%20Calcul%20din%20Cluj%20la%
20aplicarea%20matematicii%20%C3%AEn%20economie.pdf
188 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
5
I. Păvăloiu, coordonator institut (1975-1990), director (1990-2008); premiul „Gheorghe Lazăr” al
Academiei Române (1974). Articolul este preluat și adaptat de la adresa: Institutul de Calcul „Tiberiu
Popoviciu” Cluj-Napoca, https://ictp.acad.ro/ro/tiberiu-popoviciu-unul-din-fondatorii-informaticii-din-romania/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 191
modalităţi pentru a construi un calculator mult mai performant. Astfel, în anul 1963, a
fost definitivat calculatorul DACICC-1, numele calculatorului provenind de la acronimul
la Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj. La vremea respectivă, el
constituia o premieră pe plan naţional, prin înlocuirea lămpilor electronice cu tranzistori
(fabricaţi la IPRS Băneasa) și prin construirea, pe lângă memoria externă pe tambur
magnetic, a unei memorii rapide, pe inele de ferită: DACICC-1 a fost primul calculator
românesc cu tranzistori şi memorie RAM. De altfel, după unele calcule, România era în
acei ani printre primele 11 ţări din lume care construiseră calculatoare electronice cu
tranzistori. Programele și datele de intrare se introduceau în acest calculator cu ajutorul
unei benzi perforate, iar programarea se făcea în cod mașină, ceea ce însemna că fiecare
operație aritmetică sau logică avea un cod separat, scris în baza 2. Pentru acest calculator
a fost elaborată o bibliotecă de programe privind calculul aproximativ al valorilor
funcțiilor elementare, ele fiind aproximate prin polinoame.
Aceste şase contracte se încadrează în lista celor peste 100 de contracte ale
institutului cu alte institute și întreprinderi productive din țară, realizate în perioada
1952-1975.
Trebuie să remarcăm că acad. Tiberiu Popoviciu, larg
recunoscut ca părintele Analizei Numerice din România, a fost
un savant vizionar. El a privit acest domeniu al matematicii,
aflat în plină dezvoltare, nu numai ca pe o teorie cu latura ei
abstractă, ci a pus o mare bază pe aplicațiile practice ale ei,
încurajând încheierea de contracte cu producția, în care o mare
parte din cercetările de institut să poată fi aplicate în practică.
Colaboratorii şi elevii săi au constituit Școala Clujeană de
Analiză Numerică și Teoria Aproximării.
Experiența acumulată prin construcția calculatorului
DACICC-1 a oferit posibilitatea cercetătorilor din Secţia de
Maşini de Calcul să înceapă construcția unui alt calculator cu
performanțe net superioare. Cu o finanțare de la Institutul
Central de Cercetări Agricole s-a început în 1966 construcția calculatorului DACICC-
200, cu o memorie mult mai mare și cu o viteză de calcul de până la 200.000 de operații
pe secundă. Performanțele acestui calculator erau comparabile cu performanțele
calculatoarelor din acea vreme construite în țări cu tradiție în domeniu. Acest calculator,
pe lângă o bibliotecă bogată de subprograme, a adus alte premiere naţionale, DACICC-
200 fiind primul calculator românesc cu sistem de operare și compilator.
Experiența acumulată la Institutul de Calcul în domeniul calculului electronic a
dat posibilitatea ca în anul 1967 să se înființeze Filiala din Cluj-Napoca a Institutul de
Tehnică de Calcul (ITC), având la bază iniţial o bună parte a Secţiei de Maşini de Calcul
de la Institut. La ITC au fost apoi angajați o serie de absolvenți ai facultăților de
Matematică și Electrotehnică din Cluj-Napoca și din alte centre universitare, aceştia
continuând tradiția cercetărilor în domeniul informaticii începută la Institutul de Calcul.
Pe lângă temele curente, au fost abordate teme noi de cercetare, izvorâte din dezvoltarea
rapidă pe plan internațional a informaticii, atât în ceea ce privește latura hardware, cât și
cea software, contribuind astfel esenţial la fondarea şi dezvoltarea informaticii din Cluj şi
din ţară.
În anul 1969, a fost înfiinţat Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, care
prin calculatoarele şi specialiştii săi a deservit întreprinderile din întreaga Transilvanie.
Directorul acestui centru a fost matematicianul Vasile Peteanu, angajat încă din 1960 şi
format la Institutul de Calcul.
Viziunea genială a lui Tiberiu Popoviciu asupra numelui şi a menirii Institutului
de Calcul pe care l-a înfiinţat în 1951 şi l-a condus până în 1975, a fost exprimată prin
cele trei valenţe ale calculului:
calculul teoretic (calculul numeric=analiza numerică, ca domeniu al
matematicii);
calculul practic (rezolvarea efectivă a unor probleme din practică, prin
modelare matematică, elaborare de algoritmi şi implementare la calculator,
cu obţinere de rezultate concrete);
calculul electronic (prin construire de la zero a unor calculatoare electronice –
aceasta necesitând specialişti atât în hardware cât şi în software).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 193
Astăzi, desigur că pare normal să fie alăturate cele trei interpretări, însă la
începutul anilor ’50, oamenii de ştiinţă din majoritatea ţărilor din lagărul comunist, chiar
dacă auziseră de calculatoare, puteau doar visa la ele.
Bibliografie
1. Istoria informaticii în România, Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_informaticii_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
2. M. Bocu, Calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200 de la Cluj, primele calculatoare românești cu
tranzistori și RAM, respectiv cu sistem de operare și compilator, în M. Vlada (ed.), "Istoria informaticii
românești. Apariție, dezvoltare și impact", vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO -
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info , accesat feb. 2019
3. E. Cătinaş, Istoricul Institutului de Calcul: fondarea analizei numerice din România, contribuţii la
fondarea informaticii din România, http://ictp.acad.ro/ro/istoric, accesat la data de 15.12.2018
4. E. Cătinaş, Tiberiu Popoviciu (website), http://ictp.acad.ro/tiberiu-popoviciu, accessed on Dec. 15, 2018
5. O. Ghitta (coord.), Istoria Universităţii Babeş-Bolyai, Editura Mega, 2012.
6. L. Negrescu, Despre programarea si executarea programelor la calculatoarele DACICC-1 şi DACICC-
200, în M. Vlada (ed.), „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact”, vol. I, Editura
MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info, accesat feb. 2019.
7. I.Păvăloiu, Amintiri despre contribuţiile lui Tiberiu Popoviciu şi ale Institutului de Calcul la fondarea
informaticii din România, în M. Vlada (ed.), "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și
impact", vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info,
accesat feb. 2019.
8. I.Păvăloiu, https://ictp.acad.ro/pavaloiu/
9. T. Popoviciu, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea matematicii în economie, Ses. Şt.
Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320.
10. W. Schuster, Despre sistemul de operare şi software-ul dezvoltat la calculatorul DACICC-200, în M.
Vlada (ed.), "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact", vol. III, Editura MATRIX
ROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info, accesat feb. 2019.
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale
Marin Vlada1,
Universitatea din Bucureşti
Articolul descrie unele aspecte privind evoluţia şi dezvoltarea învațământului de Informatică legate de
Timișoara: MECIPT („Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara”) construit în
anul 1961, fiind al doilea din țară după calculatorul electronic CIFA-1 de la IFA (Institutul de Fizică
Atomică)-Măgurele, construit în anul 1957 sub îndrumarea lui Victor Toma; Dan Farcaș a fost, cronologic,
primul matematician din colectiv. Una dintre preocupările sale din acea perioadă, de început, a fost legată
de modelarea matematică a rețelelor neuronale, domeniu în care a obținut rezultate frumoase, primele în
acest domeniu din țara noastră iar, ulterior, a publicat o carte cu acest subiect la Editura Științifică și
Enciclopedică. În anul 2014 a publicat cartea „Gândirea pluralistă”, editura TIPARG - Pitești, în care
autorul deduce ca Mintea umană este, de fapt, o „societate” de agenți, între care există relații de competiție,
cooperare și conducere ierarhică.
Motto:
„Am rămas din școală cu convingerea că realitatea nu poate fi înțeleasă
cu adevărat decât prin prisma cuvântului, logicii și matematicii.
Ulterior, însă, practica m-a învățat că fiecare dintre acești „piloni” ai cunoașterii, dincolo de
meritele incontestabile, are și limite inerente.
Din fericire, mintea umană posedă și alte instrumente, care pot compensa într-o oarecare măsură
aceste limitări.”
Dan D. Farcaș, 2014
1
M. Vlada, http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/farcas, M. Vlada, CNIV 2015,
http://c3.icvl.eu/papers2015/cniv/documente/pdf/sectiuneaB/sectiuneaB_lucrarea11.pdf
196 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
„Dan Farcaș a fost, cronologic, primul matematician din colectiv. Una din preocupările
sale din acea perioadă, de început, a fost legată de modelarea matematică a rețelelor
neuronale, domeniu în care a obținut rezultate frumoase, primele în acest domeniu din
țara noastră iar, ulterior, a publicat o carte cu acest subiect la Editura Științifică și
Enciclopedică. Este de înțeles că a abordat apoi și literatura SF și a devenit, alături de I.
Hobana, unul din cei mai recunoscuși și apreciați OZN-iști de la noi. ... Ceea ce aveam
de făcut noi, matematicienii (în termenii de astăzi, programatorii), putea fi sintetizat într-
o singură propoziție, „exploatarea calculatorului MECIPT”. Această exploatare
includea însă o serie de activități foarte precise, precum proiectarea și realizarea
software-lui de bază, deservirea beneficiarilor, participarea la depanarea calculatorului
(care nu era deloc simplă) și altele. Privind retroactiv, cred că ceea ce făceau
matematicienii în acea perioadă pică destul de bine peste activitățile care astăzi
constituie specializări distincte, programator, analist, inginer de sistem, etc.” pag. 2 [5].
ȘTIAȚI CĂ?
„Într-o iarnă, la începutul anilor ‘60, cupola pavilionului central al expoziției naționale
(azi „Romexpo”, din Piața Presei Libere) s-a turtit sub greutatea zăpezii. Refacerea
cupolei (care de atunci rezistă) a fost încredințată unui colectiv de la Politehnica
timișoreană, sub conducerea academicianului Mateescu, iar calculele aferente s-au
executat pe MECIPT-1, programator fiind Vasile Baltac. Tot aici s-au elaborat, în detaliu,
planurile după care a fost turnat betonul în barajul de la Vidraru. Un articol din presa
vremii aprecia că aceste calcule ar fi necesitat, manual, 9 luni, iar pe calculator s-au
terminat în 18 zile, inclusiv cu transcrierea sub formă finală a tabelelor, care puteau fi
trimise direct pe șantier. S-au mai făcut simulări pentru o posibilă hidrocentrală pe
Dunare, cu bulgarii, în zona Izlaz-Somovit, s-a dimensionat rețeaua de apă a municipiului
Arad, s-au făcut calculele de rezistență la mai multe clădiri înalte etc.” [2].
„Newton și adepții săi, atunci când explorau un anumit aspect al lumii fizice, construiau,
de fapt, o lume ideală care dubla lumea reală. Lumea ideală permitea calcule matematice
198 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
precise, la capătul cărora se obțineau adevăruri care se verificau apoi prin confruntarea cu
realitatea. ... Triumful definitiv al viziunii newtoniene a venit prin descoperirea, în anul
1846, a planetei Neptun. Astronomul francez Urbain Le Verrier a calculat, plecând de la
mișcările planetei Uranus, pe baza legilor din lumea ideală a mecanicii newtoniene,
poziția pe cer a unei planete noi, până atunci de nimeni observată”, pag. 52 [3].
„Mintea umană este, de fapt, o „societate” de agenți, între care există relații de
competiție, cooperare și conducere ierarhică. Sinergia multitudinii și diversității
componentelor dă naștere unui metaagent și, implicit, fenomenelor voluntare
(imprevizibile în eveniment și repartiție) între care intuiția, creația și decizia
responsabilă, adică liberul arbitru. Grație gândirii pluraliste care le cuprinde, omul este
superior altor ființe vii, ca și calculatoarelor, chiar dacă acestea lucrează cu mii de
miliarde de operatii pe secundă. Creativitatea, în schimb, este o activitate voluntară”,
pag. 212 [3].
Concluzii
„Cele de mai sus, ca și alte argumente, mai sugerează și faptul că există o singură
realitate (deci nu una materială și alta spirituală, ori transcendentă, una a neschimbării
și alta a surprinderii sau a sinelui ș.a.m.d), ca și faptul că există o singură cunoaștere
umană. Dacă am întâlni totuși, atât în realitate cât și în cunoaștere, nenumărate
compartimente diferite (întrepătrunse și suprapuse parțial), aceste divizări nu sunt
intriseci realității, ci se datorează limitelor biologice și culturale ale conoașterii umane”,
pag. 212 [3].
Bibliografie
[1] Vasile Baltac, MECIPT–Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara,
http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/MECIPT-IPT.pdf (pdf), 2005, accesat 2015
[2] Dan D. Farcaș, MECIPT - o istorie subiectivă, http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Farcas.Mecipt.
Memorii.aprilie.2005.pdf (pdf), București, aprilie 2005, accesat 2015
[3] Dan D. Farcaș, Gandirea pluralistă, editura TIPARG - Pitești, ISBN 978-973-735-783-0, 2014
[4] Dan D. Farcaș, Matematica, lumile ideale şi realitatea, http://www.slideserve.com/ (ppt), nov. 2015,
accesat 2015
[5] Ștefan Mărușter, Povestea unei lucrări, http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Stefan_maruster.pdf
(pdf), accesat 2015
[6] Marin Vlada, Dan D. Farcaș – destinul informaticianului între MECIPT și gândirea pluralistă,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/farcas, accesat 2015
Membru în organizații profesionale: Membru titular al Academiei Române de Științe Medicale (din 1993;
membru corespondent 1991-1993), președinte al Comisiei de informatică al Academiei de Științe
Medicale (1991-2002). Vicepreședinte al Societății Române de Informatică Medicală (1991-2010).
Membru al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei, al Academiei Române
(din anul 2013).
Participare/rezultate în proiecte reprezentative: Șef de proiect pentru Sistemul informatic al Ministerului
Sănătății (1971-1977). Șef de proiect pentru Sistemul Informatic Știință și Tehnologie (SISTEH) (1981-
82); șef de subsistem la acest proiect (1978-1982). Șef de subsistem la mai multe sisteme informatice de
întreprindere (Policolor, Mașini-unelte Bacău, Relon Săvinești, Danubiana etc., 1969-1982). Șef pentru
mai mai multe proiecte de informatizare în sănătate (1983-2010). Participant în proiecte internaționale
ale Organizației Mondiale a Sănătății (Health for All, Highlights in Health, 1997-2001). Expert în grupul
de lucru privind interoperabilitatea e-sănătății al Direcției Generale Societatea Informațională și Mass.-
Media a Comisiei Europene și autorul a două rapoarte de țară despre informatica de sănătate din
România, pentru Comisia Europeană (2006-2010)
Autor de sisteme/produse software:
G. Creța, N. Lemneanu, D. Farcaș, Calculul transformărilor aburului cu calculatoare electronice cifrice,
Acad RPR, Baza de cerc.șt. Timișoara, Studii și cercetări științe tehnice, 2 Tom X, 1963 (p.355-365)
Bâlă M., Popa Gh., David I., Farcaș D. Diagrame pentru dimensionarea arcelor încastrate cu momente de
inerție variabile, pentru încărcări uniform distribuite radial, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic
Timişoara, 9(23), 1, 1964 (p.236-244)
B. Oprendeck, D. Farcaș, Programul de lucru și programarea calculatorului numeric MACIPT-1 pentru
controlul statistic de serie al mașinilor asincrone, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic Timişoara, 11(25),
1, 1966 (p.287-295)
D. Farcaş, G.Gavrilescu, Şt.Măruşter Autocod şi translator, Bul.şt.şi tehn.IPT, 12(26), 2, 1967 (12 p.)
Z.Simon and D.Farcas, Computer Study of Competition Situations Within a Cell Model, Studia
Biophysica, Berlin, Band 6, 1968, Heft 2, (p. 143-147).
A.Grecescu, D.Farcaş Subsistem informatic pentru calculul salariilor la "Policolor" Bucureşti,
Rev.CEPECA 2, 1970 (10p.)
D. Farcaş (coautor) Utilizarea prelucrării automate a datelor pentru fundamentarea deciziilor organelor
Ministerului Sănătăţii, în „Probleme actuale de informatică şi conducere”, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1977 pp.
496-501
D. Farcaş, V. Dobrescu, M. Băluţă Model pentru planificarea tehnico-economică a unor întreprinderi
industriale, în Caiet de lucrări C.S.P., anul VII, nr.15, mai 1978, pp.78-87
D. Farcaş (coautor) Sistem de planificare, programare şi urmărire a producţiei la întreprinderea
„Danubiana”, în vol. „Cibernetica aplicată”, Ed.Academiei R.S.R., pp.428-431
Cărți reprezentative:
Dan D. Farcaș Ce limbaje cunosc calculatoarele electronice? (Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1971)
Dan D. Farcaș Calculatorul electronic și gândirea umana (Ed. Albatros, București, 1978)
D. Farcaș (coautor) Autoinstruire în programare (Ed. Tehnică, 1982)
Dan D. Farcaș Automate aleatoare cu utilități (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987)
Dan D. Farcaș Cui i-e frica de calculatorul electronic? (Ed. Albatros, București, l987)
Dan D. Farcaș (coautor) Informatica medicală (Ed. Medicală, București, 1988)
Dan D. Farcaș Sinergetica gândirii (Ed. All, București, 1994)
Dan D. Farcaș Labirintul Cunoașterii (Ed. Paideia, București, 2009)
Dan D. Farcaș Gândirea pluralistă (Ed. Tiparg, Pitești,2014)
Dan D. Farcaș Informatica de sănătate din România, 50 de ani de istorie trăită (Ed. Universitară "Carol
Davila", București, 2014)
Capitole în multe alte lucrări.
Articole reprezentative:
Dan Farcaş, Experiences of Modeling the Activity of Neuronal Networks by Means of Electronic Digital
Computers, Elektronische Informationsverarbeitung und Kybernetik (E.I.K.), Akademie Verlag Berlin,
2(4), 1966 (p. 213-221);
Dan Farcaş, The Mnemon, a new Hypothesis in Neuronal Network Modelling, E.I.K., Berlin, 4, 1968 (p. 7-
24);
D. Farcaş and Z.Simon, Behavior of a Cell-cycle-model Studied on an Electronic Digital Computer, Studia
Biophysica, Berlin, 2(5), 1967; (p. 339-347);
202 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Z.Simon and D.Farcas, Computer Study of Competition Situations Within a Cell Model, Studia Biophysica,
Berlin, Band 6, 1968, Heft 2, (p. 143-147).
Z.Simon, D.Farcaş and A.Cristea, Functioning of a Cell Model, în vol. Quantitative Biology of Metabolism -
"Third Intern.Symp.on Quantitative Biology, Helgoland, 1967", Ed.Springer, 1968, (p.71-74);
Z.Simon, D. Farcaș and A. Cristea, Threshold Concentration Model for the Mitotic Cycle, Studia Biophysica,
Berlin, Band 14, 1969, (p. 227-232)
Dan Farcaş, Simulation of Elektroelcephalographic Waves, în vol. „Modern Trends in Cybernetics and
Systems”, Springer & Ed.Tehnică, vol.III, 1977 (p. 1073-1077).
Dan D. Farcaş - Metaagent, as an interdisciplinary approach, in Cybernetics, Models and Technics; 10-th
International Congres in Cybernetics and Systems,1976, vol.III, pp.688-693;
D. Farcaş Asupra unei clase de automate aleatoare finite instruibile, în vol. "Seminarul de teoria sistemelor şi
aplicaţii", O.I.D.S.P., 1974
D. Farcaş Model stochastic pentru sisteme de conducere, în vol.„Studii şi dezbateri”, Acad. „Şt.Gheorghiu” 1,
1975 (21p.)
D.D.Farcaş Algoritm pentru găsirea unor strategii optime, în A.M.C. vol.23 Ed.Tehnică, Bucureşti, 1976, pp.123-
132
D. Farcaş Strategii nepermanente în programarea dinamică, în Probl.act.de inf.şi cond., Ed.Dacia, Cluj-Napoca,
1977, pp.289-294
D.D. Farcaş Simularea unei conduceri având două niveluri, utilizând programarea dinamică markoviană cu
strategii nepermanente, A.M.C., vol.29, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1979, pp.39-54
Dan D. Farcaş Asupra decompozabilităţii unor automate aleatoare cu utilităţi, Studii şi cerc. matematice, tom 34,
nr.1, 1982, pp.9-18
D.D. Farcaş Automatul aleator cu utilităţi - o abordare în robotică, psihologie şi ştiinţa conducerii, în vol.
"inteligenţa artificială şi robotica", Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983, 105-110
Dan D.Farcaş Random automata with utilities. Multi and Meta-automata, în vol. "Studies in Probability and
Related Topics" Ed.Nagard, Roma, 1983, pp.203-208;
Dan D.Farcaş Calculul eficienţei acţiunilor sanitare, în "Studii de Statistică", D.C.S., 1987, pp.271-272
D.Farcaş, C.Popescu, I.M.Copil Simulation of the Social and Economic Effects of Decreasing the Aged
Population's Mortality and Morbidity due to Various Causes, în "Proceedings of the National Congress
of Gerontology and Geriatrics", vol.I, Bucureşti, 1988, pp.317-323;
Dan D. Farcaş Computer Simulation in Biology - Some Remarks, Timişoara Medicală - Supplement, tom
XXXIV, 1989, pp.51-52;
Dan D.Farcaş Despre o posibilă metodologie de evaluare a eficienţei acţiunilor sanitare, Rev.de Econ. şi
Administraţie Sanitară, nr.2, 1992, pp.33-35
Dan Farcaş - Measuring national interest in funding healthcare IT projects Current Perspectives in
Healthcare Computing Conference Harrogate 1998, part II, pp.227-232;
Dan Farcaş - Romanian health informatics - an insight Current Perspectives in Healthcare Computing
Conference Harrogate 1998, part II, pp.251-253;
Dan D. Farcaş Some remarks concerning the Health Information Systems after the Health Reform in
Romania, Sarajevo Colloquia, 4-6 octombrie 2001,
Dan D. Farcaş Some remarks concerning the Health Information Strategy in Romania, a 25-a Conferinţa
Naţională de Informatică Medicală – MEDINF, Timişoara, 13-15 iunie 2002
Dan D. Farcaş Computer modeling of neural networks in Romania 40 years ago - some open ideas, MEDINF
International Conference on Medical Informatics & Engineering, Craiova, Romania, October 9-11, 2003
Dan Farcaş, Mariana Bazavan, Razvan Stroe, Claudia Cioaca, Cristian Simionescu Standards and settlement
for developing IT products for health, MEDINF International Conference on Medical Informatics &
Engineering, Craiova, Romania, October 9 - 11, 2003
Dezideriu Dan Farcaș, eHealth strategy and implementation activities in Romania, 2007, 25p.
(http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_eHealth-
ERA_country_report_final.pdf)
D. Farcaş, J. Artmann, J. Heywood and Jos Dumortier, eHealth strategies: Country Brief: Romania, 2010; 36
p. (http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_CountryBrief_eHStrategies.pdf
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești
Marin Vlada,
Universitatea din București
1
„Știinta calculatoarelor, în țara noastră își are originile în anume preocupări ale matematicienilor.
Matematicienii din țara noastră au înțeles că dintre diferitele tipuri de automate finite, calculatoarele sunt fără
îndoială cele mai importante” Gr. C. Moisil, 1970
2
„Certificatul de naștere” al calculatoarelor este teza de doctorat (1936) a lui Alain Turing, prin ideea mașinii
universale (deci, programabile, date + programe scrise în același loc, pe bandă) și teorema de existență a unei
asemenea mașini. John von Neumann a declarat explicit că a fost influențat de ideile lui Turing. Dar, nu e
nicio contradicție cu matematicianul român Gabriel Sudan, ce și-a dat doctoratul cu David Hilbert. Eu
vorbesc despre „pre-istoria” informaticii (românești), căutând rezultate care astăzi pot fi citite ca fiind de
informatică” acad. Gh. Păun, iunie 2018
204 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Ștefan Odobleja, iar în 1981, Academia Română a publicat lucrarea „Odobleja între
Ampere și Wiener”.
Perioada 1948-1953 – Grigore C. Moisil participă la Cursuri de Ştiinţă şi Tehnică,
Cursuri de Matematică ţinute la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Piaţa Lahovary Nr. 9.
Anul 1948-1949 – Ciclul 2: Metode matematice în tehnică Hidrodinamica lichidelor
vâscoase (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1949-1950 – Ciclul 1: Calculul aplicat la tehnică, Matrici şi ecuaţii cu derivate
parţiale (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 3: Metode matematice în tehnică; Cercetările
savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor mecanismelor automate.
(Prof. Gr. Moisil); Ciclul 5. Procedee moderne de calcul apropiat Metodele lui Ritz
Galekin în teoria elasticităţii (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 7: Fizica modernă în serviciul
matematicii Calculul schemelor mecanismelor automate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1950-1951 – Ciclul 3: Ecuaţii cu derivate parţiale în fizică şi tehnică
Elasticitate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1952 – Ciclul 1: Ecuaţiile fizicii. Principii variaţionale (Prof. Gr. Moisil) ;
Despre Potenţial (Prof. Gr. Moisil).
Perioada 1949-1953 – În anul 1949, Grigore C. Moisil află de la ing. Leon Livovschi
(1921 -2012) că algebrele lui Boole sunt întrebuițate de V.I. Șestakov și M.A.
Gavrilov (articole din revista sovietică „Electricestvo"), ca instrument matematic al
studiului automatelor cu contacte și relee. Entuziaști, în același an, cei doi au ținut 3
conferințe: la Institutul româno-sovietic, la București, apoi la Cluj și la Iași, unde au
anunțat marea noutate: „logica matematică3 este o disciplină care se aplică în
inginerie”. După rusul Victor Ivanovich Shestakov4 (1907-1987) – în 1935, el a
descoperit posibila interpretare a algebrei booleene, a logicii în circuitele releu
electromecanice, şi americanul Claude Shannon (1916-2001) (IEEE Medal of Honor
-1966, Claude E. Shannon a introdus utilizarea algebrei booleană în analiza şi
proiectarea circuitelor cu comutaţie, 1937). Shestakov și Shannon au susținut tezele
în același an (1938). De asemenea, în Japonia, Nakasima și Handzava din Tokyo,
mai mult sau mai puțin simultan, dar independent, au furnizat probe riguroase de
posibilitatea de a folosi calculul din algebra logicii în circuitele cu comutaţie.
La mijlocul anilor 1950, în URSS, Mikhail Alexandrovich Gavrilov (Creator of the
world famous “Gavrilov’s school of technical logic”, http://www.computer-
museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov.htm) a creat metode de minimizare optimă
a circuitelor de punte de comutare și de comutare a supapelor, precum și metoda de
minimizare a funcțiilor booleene, acum cunoscute ca „Metoda lui Gavrilov”. Aceste
cercetari a fost precedate de dezvoltarea unor cercetări pentru a crea o teorie bine
echilibrată de analiză și sinteză a circuitelor de comutare a releelor cu unul sau mai
multe contacte, ceea ce a condus la teza de doctorat susținută în anul 1946. Dat fiind
3
Anatoly A. Shalyto, Radomir S. Stankovi ́c, Jaakko T. Astola, Alexander V. Strukov, ”Early work in
Switching Theory and Logic Design of Gavrilov School in former Soviet Union”
Shannon, C.E., ”A symbolic analysis of relay and switching circuits”, Transactions of the American Institute
of Electrical Engineers, Vol. 57,1938
Shestakov, V. I., ”A symbolic calculus applied to the theory of electrical relay networks”, Ucenye Zapiski
Moskowskog Gosudarstvenog Universiteta, Vol. 73, No. 5, 1944
Ref.: http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov_school_new.pdf
4
Shestakov, V.I. Algebra of Two Poles Schemata (Algebra of A-Schemata). In: Automatics and
Telemechanics, 1941, N 2, p. 15 – 24 (Russian)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 205
5
„La un moment dat într-o statistică facută de alții, se vedea că Școala din București era a treia din lume în
acest domeniu de cercetare, imediat după URSS și SUA, și acest lucru a fost subliniat (revista Engineering, 3
mai 1957)” Gr. C. Moisil, revista AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
6
„În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania,
Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia, Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea
calculatorului electronic.” Gr. C. Moisil, AMC nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 207
care a fost funcțional din toamna anului 1957. În toamna anul 1957, imediat după
absolvirea Facultății de Matematică și Fizică de la Universitatea din București, un grup de
3 matematicieni (N. Moldovan, Dragoș Vaida și I. Zamfirescu), au fost numiți în calitate
de matematicieni la Laboratorul de Calcul al I.F.A. de la Măgurele. În anul 2019 s-au
implinit 70 de ani de la înființarea Institutului de Fizică Atomică (anul 1949, 27 Mai) prin
contribuția lui Horia Hulubei. Inițial, a luat ființă Institutului de Fizică al Academiei
R.P.R., în anul 1949 și apoi, în anul 1955 Institutului de Fizică Atomică. Prin Nr. 84 din
anul 2019 Curierul de fizică dedică aniversării a 70 de ani de la înființare7.
2. A urmat, la Politehnica
din Timișoara, construcția
calculatorului MECIPT-1 (Mașina
Electronică de Clacul a Institutului
Politehnic din Timișoara) începută
în anul 1959 și terminată în anul
1962, calculator construit de
electronistul ing. Löwenfed și
matematicianul A. Kaufman.
„Barajul de la Vidraru a fost
proiectat pe acest calculator în vreo
șase luni. De asemenea,
reproiectarea cupolei de la
Romexpo din Bucuresti s-a realizat
cu ajutorul calculelor executate pe acest calculator. Toată luna iulie din 1963 am stat de
dimineața până seara pentru a face calculele astea.” Vasile Baltac, 2016.
7
http://curieruldefizica.nipne.ro/docs/CdF_84.pdf
208 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
8
Sursa: Vivat Academia! – Cuvânt de deschidere al profesorului Cornelius Croitoru, în Aula „Mihai
Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, în ziua de 23 februarie 2002, cu ocazia sărbătoririi a 10 ani
de existență -- www.bcu-iasi.ro/docs/biblos/biblos13/vivat.pdf
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 209
11
Sursa: http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez.
212 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Anul 1972 – Cu sprijinul prof. Mircea Malița, Solomon Marcus înființează secția
„Studiul Sistemelor” la Facultatea de Matematică-Mecanică, ce inițial a funcționat pe
strada Mihai Moxa (într-o casă boierească), iar apoi imediat după cutemurul din anul
1977, s-a mutat la etajul IV în clădirea Facultății de Matematică-Mecanică.
Colectivul de „Studiul Sistemelor” avea posturi de cercetători și a funcționa până în
anul 1987, când personalul a fost inclus în CCUB (în anul 1984 erau 6 cercetători:
Gheorghe Păun, Mihail Horia Botez, Monica Tătărâm, Rodica Ceterchi, Marius
Pop, Vasile Dragan).
Perioada 1972-1975 – În perioada 1972-1975 funcționează Catedra de „Logică
matematică”, având ca șef de catedră pe prof. dr. Constantin P. Popovici. Ulterior, în
perioada 1975-1979, se va numi catedra de „Informatică și analiză aplicată”,
condusă de acad. Nicolae Victor Teodorescu, fiind și Director al CCUB după
moartea lui Gr. C. Moisil.
Anul 1972 – Vietnamezul Pham Gia Duc elaborează și susține Teza de doctorat12 la
Facultatea de Matematică-Mecanică – Universitatea din București, cu titlul „Istoria
înființării și a dezvoltării științei calculatoarelor în R.S.R.”, conducător științific
Prof. dr. Mihail Neculcea. Rezumatul tezei de doctorat, Centrul de multiplicare al
Universității din București se află la Biblioteca Facultății de Matematică și Informatică.
Anul 1972 – Se aprobă (Hotărâre a CC al PCR, aprilie 1972) „Programul privind
perfecţionarea sistemului informaţional economico - social, introducerea sistemelor
de conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor şi dotarea economiei
naţionale cu tehnică de calcul în perioada 1971 – 1980” prin care se dizolvă
Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea
prelucrării datelor, şi transferarea atribuţiilor ei la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă
şi Tehnologie, creat în anul 1967.
Anul 1972 – Disciplina „Programarea calculatoarelor” apare în planul de
învățământ al mai multor facultăți de la Universitatea din București și de la Institutul
Politehnic din București (azi, Universitatea Politehnica din București -UPB).
Anul 1973 – Grigore C. Moisil pleacă într‑o călătorie pentru a susţine o serie de
conferinţe în Canada şi S.U.A. La 21 mai 1973 se stinge din viaţă la Ottawa, Canada.
Perioada 1973-1982 – Sub egida UNESCO, în perioada 1973-1982, la CCUB s-au
desfășurat „Cursurile internaționale postuniversitare de informatică și matematici
aplicate” la care au participat cursanți din țările în curs de dezvoltare [Sursa:
Lucrările Sesiunii științifice CCUB, Aniversarea a 25 de ani CCUB, 20-21 feb. 1987,
Tipografia Universității din București, 504 pag.].
Anul 1973 – Au fost înființate13 un număr de 18 Centre teritoriale de calcul
electronic (CTCE, Obiectul activității: cercetare, elaborare de programe și
implementare de sisteme informatice; prelucrare date pe echipamente de calcul;
formare și perfecționare de cadre pentru informatică) – unități economice (în orașele
reședință de municipiu: Timișoara, Cluj, Iași, Ploiești, Brăila, Brașov, Pitești,
Constanța, Bacău, Sibiu, Craiova, Arad, Suceava, Târgu Mureș, Baia Mare,
Oradea, Galați, Piatra Neamț) și 5 Licee pentru informatică (formare de cadre cu
studii medii pentru informatică) – unități bugetare (București, Timișoara, Cluj, Iași
12
Sursa: http://c3.cniv.ro/?q=2018/duc
13
Unităţi (CTCE și Licee de Informatică) subordonate Institutului Central pentru Conducere şi Informatică
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 213
Estras din HOTĂRÂREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973
Anul 1973 – Prin Decretul 499/august 1973 s-a trecut la o formă de organizare unitară a
activităţii de informatică, ca instrument al dezvoltării economice şi având ca obiectiv
principal creşterea eficienţei economice în toate domeniile de activitate; printr-un alt
decret se instituia Stagiul militar termen redus 9 luni, după concursul de admitere în
facultate, până atunci stagiul militar de 6 luni se efectua după absolvirea facultății.
Anul 1974 – Admitere la secția Informatică; seria C avea 115 studenți (grupele 107-
110) la Informatică. A funcționat Catedra de informatică și analiză aplicată (1975-
1979);
214 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
14
http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez
15
http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 215
de date şi algoritmi, Limbaje de programare (C, C++, Java, C#, limbaje non-
procedurale), Baze de date (SQL, PL/SQL, Oracle), Dezvoltare de aplicaţii Web
(HTML, CSS, Java Script, XML, JSP, ASP.NET), Administrare de reţele (Unix,
Windows), Activitate de realizare de proiecte individuale sau în echipă. În această
perioadă au avut loc modernizări evidente privind baza materială pentru învăţământ
şi cercetare: modernizarea amfiteatrelor şi sălilor de curs, dotarea laboratoarelor cu
calculatoare performante. De fapt, acesta este impactul aderării României la Uniunea
Europeană, la 1 ianuarie 2007. Se poate spune că este perioada în care apar primele
iniţiative şi rezultate privind noile tehnologii în educaţie şi cercetare: metode noi de
predare, tehnologii e-Leaning, platforme CMS, activităţi IAC (Instruire Asistată de
Calculator) etc.
Anul 2004 – La Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi
Informatică (FMI), Programul de studii Informatică, înainte de procesul Bologna:
Anul I: Structuri algebrice, Geometrie analitică, Algoritmică şi programare, Bazele
aritmetice şi logice ale calculatoarelor, Analiză matematică, Algebră liniară, Curbe şi
suprafeţe, Proiectare şi programare orientate obiect.
Anul II: Tehnici de programare, Limbaje formale şi automate, Arhitectura
calculatoarelor, Introducere în informatică teoretică, Baze de date, Probabilităţi,
Sisteme de operare, Programare WEB şi multimedia; Opţionale: Algoritmica
grafurilor, Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date, Sisteme logice în informatică,
Informatică algebrică.
Anul III: Ecuaţii diferenţiale şi sisteme dinamice, Statistică, Programare paralelă şi
concurentă, Programare sub interfeţe grafice, Optimizări, Inteligenţă artificială;
Opţionale: Dezvoltarea aplicaţiilor Web, Introducere în teoria compilării, Limbaje de
specificaţie, Algoritmica secvenţelor, Criptografie şi securizarea informaţiei,
Algebra reţelelor.
Anul IV: Baze de date, Metode matematice pentru limbaje de programere I şi II,
Modele de simulare, Optimizare, 3 Cursuri opţionale.
Anul 2005 – Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi Informatică
(FMI), Programul de studii Informatică, procesul Bologna. Trecerea la sistemul
Bologna (3 ani Licenţă, 2 ani Master şi 3 ani Doctorat) a avut loc în anul 2005:
Anul I: Algebră, Analiză, Logică matematică şi computaţională, Programare
procedurală, Arhitectura sistemelor de calcul, Algoritmi şi structuri de date,
Geometrie, Limbaje formale şi automate, Programare orientată pe obiecte,
Algoritmica grafurilor.
Anul II: Geometrie computaţională, Calculabilitate şi complexitate, Tehnici avansate
de programare, Probabilităţi, Tehnici Web, Sisteme de operare, Statistică, Inteligenţă
artificială, Baze de date, Reţele de calculatoare, Programare logică, Metode de
dezvoltare software.
Anul III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale, Sisteme de Gestiune a Bazelor de
Date, Dezvoltarea aplicaţiilor Web, Tehnici de simulare, Programare declarativă,
Calcul numeric, Tehnici de optimizare, Ingineria programării, Criptografie şi
securitate, Tehnici de compilare, 1 curs optional.
Anul 2012 – Până în anul 2012, admiterea la Facultatea de Matematică şi
Informatică București se realiza pentru domeniile de licenţă Matematică, respectiv
220 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
În imagine, Promoția 1978 Informatică și profesorii: Ioan Roşca, Solomon Marcus, Constantin Popovici
Constantin, George Dincă, Marin Vlada (rândul din față), Ion Văduva (rândul doi)
222 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Anul 2015 – Prof. Dr. Constantin P. Popovici la 85 de ani, unul dintre promotorii
informaticii românești. Vineri, 22 mai 2015, ora 12:00, în amfiteatrul „Spiru Haret”
al Facultății de Matematică și Informatică al Universității din București a avut loc
simpozionul „Profesorul Constantin P. Popovici la 85 de ani”. Lista vorbitorilor la
sărbătorirea domnului profesor Constantin Popovici la 85 de ani, 22 mai 2015, ora
12, Amf. Spiru Haret: 1. Victor Ţigoiu (decan) și Denis Enăchescu (prodecan); 2.
Afrodita Iorgulescu: „Activitatea profesorului Constantin P. Popovici”; 3. Ion
Cuculescu; 4. Ioan Tomescu; 5. Virgil Căzănescu; 6. Dragoş Vaida: „Profesorul
Constantin P. Popovici şi Bazele informaticii”; 7. Sergiu Rudeanu; 8. Alexandru
Zorica; 9. Marin Vlada: „Prof. Dr. Constantin P. Popovici, unul dintre promotorii
informaticii românești”.
16
https://academiaromana.ro/com2015/doc/d0304-Program90SMarcus.pdf, http://stiri.tvr.ro/matematicianul-
solomon-marcus-a-implinit-90-de-ani_57223_video.html#view.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 223
17
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_V%C4%83duva
224 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Bibliografie
1. Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), 1970, AMC nr. 13-
14, articol preluat din A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.), Grigore C. Moisil şi
continuatorii săi în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of 2.
2. Theoretical Computer Science, Ed. Academiei, 2007, online https://www.scribd.com/document/
385123178/Gr-C-Moisil-Activitatea-CCUB-1970#from_embed.
3. M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti, http://mvlada.blogspot.
com/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html).
4. Sabin Buraga, 25 de ani de Web, https://www.slideshare.net/busaco/25-de-ani-de-web.
5. Sabin Buraga, FII printre primii … și după 25 de ani, https://www.slideshare.net/busaco/fii-printre-
primii-i-dup-25-de-ani, 2017.
6. Stelian Niculescu, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian, 2018.
7. Marin Vlada, https://mvlada.blogspot.com/2018/07/stelian-niculescu-unul-din-primii.html, 2018.
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970
După doi ani de căutări pentru a găsi și studia revista AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică,
1970, unde se găsea articolul „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din
București” (pag. 9-20), am găsit și recuperat revista AMC, nr. 13-14, 1970 la care se
refereau multe citări (acest articol a fost reprodus în cartea „Gr. C. Moisil și
2
continuatorii ”, Editura Academiei, 2007. Întreaga revistă a fost scanată și postată online
la adresa Web (126 pag.): http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri (Nota ed.).
1
Articole preluate din revista AMC-Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970
(numere apărute la recomandarea lui Moisil). Scanată și postată online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
2
Iorgulescu, A., Marcus, S., Rudeanu, S., Vaida, D. (eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi în domeniul
Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical Computer Science, Ed.
Academiei, 2007
226 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
„În lumea matematică, sunt relativ rare cazurile în care un matematician descrie evoluția
ideilor sale. Într-un asemenea caz ne aflăm cu articolul de față, cu referiri la
bibliografia intelectuală a autorului” Dragoș Vaida, Gr. C. Moisil și continuatorii, Ed.
Academiei, 2007.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 227
228 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
În Anexele I (15 cursuri) și II (30 cursuri) ale articolului „Activitatea Centrului de Calcul
al Universității din București”, ce sunt prezentate în continuare, se poate observa
diversitatea de cursuri și de instituții privind activitatea de utilizare a calculatoarelor
electonice. De exemplu, cursurile s-au desfășurat la sediul următoarelor instituții, în
perioada 1963-1969, când Gr. C. Moisil era director al CCUB: Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB), Institutul de Matematică al Academiei, Institutul
Energetic al Academiei, Observatorul Astronomic al Academiei, Institutul de Mecanica
fluidelor al Academiei, Centrul de Cercetări Aerodinamice, Ministerul Petrolului și
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 229
Grigole C. Moisil
Credem că într-o țară ca a noastră lipsa unor matematicieni care să îmbine cercetarea pur
teoretică cu utilizarea calculatoarelor în aceste domenii (cristalografie, istorie și
arheologie, sociologie, chimie, recunoașterea formelor cu aplicații în medicină, muzică,
literatură etc. Nota ed.) este de neiertat.
232 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Grigore C. Moisil
234 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 235
Grigore C. Moisil
La Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) s-au ținut multe „Seminarii
de învățare și cercetare”:
1. Seminarul de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” condus de Gr. C.
Moisil (din anul 1954). „În 1949 logica matematică în țara noastră avea un
trecut. Aceasta a făcut posibilă abordarea aplicațiilor ei în studiul circuitelor de
comutație. Publicasem în 1949 un articol în care arătam cum nu se poate separa
cercetarea matematică în două, unele capitole prezentând interes pentru
întrebuințarea lor în fizică și tehnică, altele nu. Puțin timp după apariția acestui
articol un tânăr inginer, Leon Livovschi, a venit să-mi arate câteva articole din
revista sovietică <Electicestvo> și să mă întrebe dacă instrumentul matematic
utilizat în acele articole nu era tocmai algebra logicii. Astfel, am venit în contact
cu cercetările sovietice asupra utilizării logicii matematice în studiul circuitelor
de comutație. Matematica românească era pregătită să abordeze această
problemă” Gr. C. Moisil;
2. Seminarul de „Logică matematică” (din anul 1966) condus de Gr. C. Moisil. „Mă
întorc la cercetările mele mai vechi, de logică matematică, fiindcă recăpătasem
încredere în interesul logicilor cu mai multe valori și al algebrelor
lukasiewicziene, pe care le aplicam în teoria funcționării reale și a funcționării
pas cu pas a schemelor cu contacte și relee. Găsisem în aceste teorii, exemple de
algebre polivalente. Mi-am dat mai bine seama că logica matematică, sub forma
ei <logistică>, intervine și în teoria automatelor (cum o arătase, de altfel A.
Church) și în studiul limbajelor informaționale” Gr. C. Moisil;
3. Seminarul de „Biologie matematică” (din anul 1959) condus de Paul
Constantinescu. „Am îndemnat pe Paul Constantinescu să ajute pe dr. C. Iota în
munca sa. Paul Constantinescu a publicat mai multe lucrări în domeniul
aplicațiilor matematice în biologie și studiul la calculatorul ATLAS, taxonomia
matematică a aplicat-o în biologie. Iar atunci, când un grup de tineri
matematicieni, biologi, medici au vrut să se întâlnească pentru a se informa
reciproc asupra unor probleme de matematici, de biologie și de biologie
matematică, ei au făcut-o într-una din sălile Centrului de Calcul, animator fiind
dr. Mircea Dumitrescu” Gr. C. Moisil;
4. Seminarul de „ALGOL” (din anul 1966) condus de Paul Constantinescu. Lecțiile
au fos publicate în cartea „Introducere în programarea automată”, Editura
Tehnică, 1967.
Grigore C. Moisil
3
Sursa: Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din
România, http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub.
238 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
4
Moisil, Gr. C. (1970), „Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate”,
AMC – Automatică, Metrologie, Calculatoare, 13-14, pp.81-100.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 239
la sediul Centrului. Timp de şase luni, firma IBM a organizat cursuri de două sau trei
săptămâni pentru a instrui personalul Centrului în programarea şi utilizarea calculatorului:
limbajele Fortran, COBOL şi ASSEMBLER, în sistemul de operare DOS 5 (Disk
Operating System), bazat pe folosirea discurilor magnetice, utilizate şi astăzi. DOS este
alternativa la TOS=Tape Operating System, bazat pe benzi magnetice, un sistem
dezvoltat în anii '60 de firma britanică ICT=International Computers and Tabulators. Un
astfel de computer a fost adus în România în anul 1966, pentru prelucrarea
recensământului general efectuat atunci (acest computer ICT nu era accesibil publicului
cum era IBM 360/30 de la Universitate).
În afară de personalul CCUB, multe alte persoane interesate din București și din
țară au participat la cursurile firmei IBM, astfel încât experiența (și atracția) folosirii
calculatorului de generația a treia a fost difuzată printre utilizatorii români.
Firma IBM a adus și o serie de pachete de programe aplicative și documentații. Profesorul
Moisil a încurajat apoi organizarea de cursuri pentru diverși utilizatori de către Centrul de
calcul, pe care le-a numit cursuri libere.
În trimestrul al treilea al anului 1968, Guvernul României a hotărât să cumpere
sistemul IBM 360/30, care a fost atribuit următorilor 3 proprietari:
1. CCUB (Ministerul învăţământului);
2. Comisia Naţională de Informatica (forul guvernamental care coordona
informatica în ţară) şi
3. Ministerul Agriculturii.
Costul întregii instalaţii (sistemul IBM 360/30) a fost de 638.000 USD. Aceasta
era o sumă mare, deoarece calculatoarele erau considerate tehnologii înalte prohibite a fi
accesate de către ţările de după Cortina de fier, cum era România. Suma a fost achitată în
proporţie de 2/3 de către Comisia Guvernamentală şi 1/3 de către Ministerul
Învăţământului, urmănd ca ulterior Ministerul Agriculturii să cumpere cu cota sa
echipamente hardware pentru extinderea configuraţiei (adică discuri magnetice,
imprimante, maşini de perforat cartele şi altele). Administrarea sistemului IBM a fost
atribuită CCUB. Un raport detaliat asupra activităţii de atunci a Centrului se găseşte în
[1,2]6. Remarcăm, faptul că într-un singur an Centrul a organizat numeroase cursuri libere
pentru diverşi utilizatori potenţiali. Să notăm, totodată, că în anul 1969 Moisil a înfiinţat
în Facultatea de Matematică, Catedra de Informatică, de asemenea prima din ţară.
În anul 1968, Guvernul României a început să dezvolte industria proprie de
calculatoare. La începutul anului 1969, s-au cumpărat câteva calculatoare IRIS-50
împreună cu tehnologia corespunzătoare de la firma franceză CII=Companie
Internationale d'Informatique. Atunci s-au fost înfiinţat multe Centre de calcul şi a
început o activitate intensă de pregatire de cadre prin cursuri de informatică. Deşi CCUB
nu avea suficient personal, totuşi a organizat multe astfel de cursuri [1]. În vara anului
1969, Comisia Guvernamentală de Informatică (de fapt un organism politic!) a organizat
o întâlnire cu toţi managerii Centrelor de calcul din ţară. La ședinţă (cred că pe nedrept)
5
Pe atunci, programarea se realiza în limbaje apropiate de codul mașină.
6
[1] Gr. C. Moisil, „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București” (pag.9-20), revista AMC –
Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, 1970.
[2] Iorgulescu, A., Marcus, S., Rudeanu, S., Vaida, D. (eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi în
domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical Computer
Science, Ed. Academiei, 2007.
240 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Moisil a fost aspru criticat pentru că nu folosea eficient calculatorul IBM. Cum Moisil era
un om mândru, s-a supărat şi şi-a anunțat demisia de la CCUB.
Probabil, el a sperat ca Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o
viaţă, Acad. Nicolae Teodorescu nu-i va accepta demisia. Dar, datorită presiunilor
politice, demisia i-a fost aprobată. După demisie, Moisil a fost foarte afectat.
La conducerea Centrului a rămas în mod onorific Acad. Nicolae Teodorescu până
în februarie 1970, când Comisia Guvernamentală mi-a cerut să preiau funcţia de Director
Tehnic, obligându-mă, deoarece eu fusesem bursier al Guvernului la Universitatea din
Manchester (Anglia), unde obţinusem titlul de Master of Science in Automatic
Computation. Înainte de a mă propune pe mine, Comisia Guvernamentală, dominată de
ingineri, a propus un inginer din afara Facultăţii, dar Consiliul profesoral nu a acceptat,
preferând un matematician. Primul lucru pe care l-am facut atunci a fost să cer o audienţă
la Acad. Moisil. Într-o discuţie ce s-a încheiat târziu din noapte la el acasă (Moisil
obişnuia să lucreze noaptea şi după amiază), am căpătat de la el multe sfaturi privind
organizarea și dezvoltarea Centrului.
Bibliografie
[1] MOISIL, Gr. C. (1970). „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București”, AMC nr. 13,
pp. 9-20.
[2] MOISIL, Gr. C. (2007). „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București”, în volumul
„Grigore C. Moisil și continuatorii săi”, Ed. Academiei Române, 2007, pp. 133-155.
[3] MOISIL, Gr. C. (1970). „Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate”, AMC,
13-14, pp. 82-88.
[4] MOISIL, Gr. C. (1971). „Propuneri privind învățământul informaticii la Facultatea de Matematică a
Universitații din București”, Raport prezentat conducerii Universitaţii, Nr. 259/11.02.1971, 8 p.
[5] MARCUS, SOLOMON (1987). „Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti”, Lucrările
Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21 februarie 1987, pp. 23-26.
[6] VĂDUVA, ION. (1987). „Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din
București”, Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21
februarie 1987, v. pp. 6-14.
[7] VĂDUVA, ION. (2007). „Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C.
Moisil”, în volumul postum „Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române”, 2007
pp. 515-519.
[8] VLADA, MARIN. (2014). Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960 2014, http://mvlada.
blogspot.ro/.
[9] CNIV, Gr. C. Moisil, http://www.cniv.ro/2006/grcmoisil.
Mărturia prof. Dr. Stelian Niculescu (secția de „Mașini de Calcul”, absolvent 1962 –
promoția II-a):
„Bucuria a fost mare: când, exact în ultim zi a anului (1968, adică la limita
epuizării termenului de expunere, după care Sistemul de calcul IBM urma sa fie
retras, dacă nu se achiziționa), s-a reușit, grație insistenței și efortului depuse de
Profesorul Gr. C. Moisil, ca IBM 360/30 să fie cumpărat și să rămână în dotarea
Centrului de Calcul al Universității din București.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 241
A fost utilizat cu eficientă mulți ani, pentru multe generații de utilizatori și pentru
multe generații de studenți de la Facultatea de Matematică (până în anul 1975,
când a venit FELIX C 256). Trebuie să menționez că, deoarece era sfârșit de an
financiar, dacă nu se cumpăra calculatorul, se pierdeau niște fonduri financiare
considerabile,
Iată de ce Profesorul a făcut eforturi deosebite pentru ca Sistemul IBM să treacă
din regim de expoziție în regim de proprietate a Centrului de Calcul. S-au dus
lupte grele, mai ales cu factorii financiari ai vremii. Împreună cu Profesorul G. C.
Moisil am avut bucuria nemăsurată a obținerii documentelor de a rămâne
proprietari ai Sistemului IBM, chiar în ultima zi a anului 1968”.
„… Stelian Niculescu, unul dintre primii studenți ai Secției Mașini de calcul, la absolvire
a fost unul dintre primii patru cercetători matematicieni ai Centrului de Calcul al
Universității din București. Sunt zece ani de atunci; îmi aduc aminte de munca dusă în
odăitțle din Str. Negustori 9 …” Gr. C. Moisil.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 243
Anul 1968 – Interviu acordat Gr. C. Moisil pentru Radio România Cultural
Locația: Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), în sala calculatorului
IBM 360/30
- Calculatorul american IBM 360/30 prezentat în expozitie la CCUB, până la sfârșitul
anului 1968, urmând ca la sfârșit de an să fie cumpărat de Centrul de Calcul al
Universității, în caz contrar va fi vândut altei instituții bucureștene.
- Prezent în timpul interviului: mat. Stelian Niculescu.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=BJgv9WeqiTM
Interviul a constat în 13 intrebări.
Sursa: S. Niculescu, „Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și
exemple” – https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019, http://www.c3.cniv.ro/
?q=2018/stelian.
Concluzii
„Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca
un adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate. În acest sens, el a
subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia
calculatoarelor. În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 245
români de la Bucureşti (din anul 1956), Acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), profesor
de algebră la Facultatea de Matematica şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima
dată în ţară specializarea „Maşini de calcul”, în această facultate. Programul acestei
specializări era extins pe ultimii doi ani de studii (din cei cinci!). Disciplinele specializării
au fost la început mai degrabă teoretice, dar pe parcurs profesorii au folosit şi experienţa
Institutului de Fizică Atomică (IFA) care a construit primele maşini de calcul CIFA (de
prima, spre a doua generaţie!), începând cu anul 1956.” Ion Văduva, 2013
7
Articol preluat din Gazeta de informatică Nr. 2/1991(cu sprijinul prof. Adrian Atanasiu)
246 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
naștere al unei științe este complicat, presupunând determinarea unui obiect și formarea
unei zestre de cunoștințe, delimitarea domeniului ei de domeniile altor științe,
constituirea unui instrumentar de tehnici și metode specifice. Un aspect singular al
științei informaticii este că dezvoltarea și importanța ei în viața socială este strâns legată
de inventarea și dezvoltarea calculatoarelor electronice. ... Importanța tot mai mare a
informaticii și a aplicatțiilor ei în știință, în domeniul economic-administrativ (aplicațiile
în cosmonautică fiind printre cele mai spectaculoase) se poate măsura urmărind invazia
uluitoare, de-a dreptul revoluționară, a instrumentului ei principal, calculatorul, în toate
domeniile vieții sociale. Acest succes extraordinar se explică prin faptul că prelucrarea
automată a informațiilor (adică informatica + calculatorul) și mai recent teleprelucrarea
automată (adică informatica + calculatorul + o rețea adecvată de telecomunicații)
corespunde unei stringente cerințe sociale, devenind o condiție de menținerea a
progresului în știință și economie, ba în unele cazuri chiar de supraviețuire a unor
organisme sau activități. ... Până în anul 1975 urmează să funcționeze peste 80 de centre
de calcul. Aproximativ 60 la sută din capacitatea de calcul instalată va servi
întreprinderilor și centralelor” din Prefața la cartea „Informatica” de I. Arsac, Editura
Enciclopedica Română, București, 1973 (traducere de Constantin P. Popovici și Petru
Năvodaru, Note și glosar de Constantin P. Popovici).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 247
Bibliografie
[1] Ioan Tomescu, Secția de Informatică a Facultății de Matematică, Gazeta de Informatică, nr. 1, 1992.
Despre prof. dr. Ioan Tomescu (Nota ed.): Născut la 5 noiembrie, 1942, la Ploiești, a
absolvit Secția „Masini de calcul” în anul 1965, prin studiile universitare (1960-1965), la
Facultatea de Matematică, Universitatea din București. Doctor în Matematica (1971) cu
teza „Metode combinatorii în teoria automatelor finite” sub conducerea Acad. Prof.
Gr. C. Moisil. Poziții academice: Profesor, Catedra de Informatică, Universitatea din
București (din octombrie 1990); Visiting professor, School of Mathematical Sciences,
GCU University, Lahore, Pakistan (martie 2006 și 2007, noiembrie-decembrie 2005 și
2006); Visiting Senior Research Fellow, National University of Singapore, School of
8
Articol preluat din Gazeta de informatică Nr. 1/1991(cu sprijinul prof. Adrian Atanasiu).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 249
sunt mulţimi finite nevide, A={(Γ1,L1),..,( Γp,Lp)} sunt cupluri graf-vector, T={T1,..,Tp}
sunt vectori cu componente numere naturale, iar S este o mulţime nevidă de matrice cu
două linii”.
Pe baza acestei definiţii se construieşte procesul de fabricaţie şi se analizează
mulţimea acestor procese, arătând că nu este independentă de context – deci de o
complexitate relativ ridicată. Drept studiu de caz este considerată Problema Zilinskaia, un
model cunoscut de triaj (oraşul ceh Ziline fiind un nod important de cale ferată), arătând
că mulţimea garniturilor ce se formează astfel ca să se optimizeze timpul şi spaţiul de
lucru, formează un limbaj dependent de context.
Ultima prelegere a cursului este dedicată analizei procesului de agregare şi
defalcare pentru un sistem de conducere în sisteme ierarhice. Se demonstrează că
agregarea – temporală sau geografică – conduce în mod inevitabil la pierdere de
informaţie, deci – în mod natural – procesul de agregare este mai uşor de realizat decât
unul de defalcare (consumator de informaţie). Ca parte finală este propusă o măsură a
eficacităţii unui sistem de conducere şi sunt demonstrate rezultate teoretice privind gradul
de abatere în timp a traiectoriei unui proces de conducere în absenţa deciziilor. Uneori nu
mă puteam abţine şi completam rezultatele formale demonstrate cu comentarii arătând
punctele slabe ale planurilor cincinale.
***
Prof. Dr. Adrian Atanasiu9 s-a născut la Târgovişte, pe 21 Decembrie 1946, bunicul spre
mamă, Gheorghe M. Ionescu, a fost învăţător şi revizor şcolar al judeţului Dîmboviţa în anii ’30,
iar sora sa, Emanuela Crăciun, a fost profesoară de muzică în Târgovişte. Devine student al
Facultăţii de Matematică – Mecanică, Universitatea din Bucureşti. În ultimii doi ani de studii
urmează specializarea la secţia „Maşini de calcul”, iar în iunie 1970 obţine licenţa cu
lucrarea „Coduri BCH”, sub conducerea Prof. Dr. Constantin P. Popovici. În facultate este
remarcat de Prof. Dr. Grigore C. Moisil, care îl reţine ca asistent în cadrul Catedrei de Algebră.
Obţine titlul de doctor în Matematici, specializarea „Teoria codurilor”, cu teza „C – Gramatici şi
codificatori arborescenţi”, în iunie 1978, având conducător pe Conf. Dr. Docent Silviu Guiaşu.
Toată cariera didactică şi-o desfăşoară la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti, unde
ocupă pe rând poziţiile de asistent (1970-1980), lector (1980-1990), conferenţiar (1990-2000) şi
profesor (2001-2012). Între anii 1992–1996, ocupă funcţia de Prodecan al Facultăţii. Este angajat,
prin concurs, în martie 2000. A predat cursurile Fundamentele algebrice ale informaticii,
Algoritmică, Limbaje de programare, Limbaje formale şi tehnici de compilare etc. De asemenea, a
ţinut la Bucureşti cursuri de Master: Teoria Codurilor detectoare şi corectoare de erori la
SNSB, Criptografie computaţională, la Academia Tehnică Militară, Univ. Titu Maiorescu, ASE,
Advanced Topics in Computer and Network Security, la Universitatea Politehnică (în limba
engleză), prelegeri cu tematica „Securitatea Informaţiei” la Institutul de Tehnologii Avansate, şi
de Curbe eliptice și Comerţ electronic la Facultatea de Informatică Iaşi.
A publicat 88 articole științifice și 18 monografii, manuale universitare și capitole de
monografii. Domenii de interes: Limbaje formale, Combinatorică pe cuvinte, Criptografie,
Prelucrarea limbajului natural. Stagii de cercetare: Hamburg University (dec. 1992), Turku
University (June 1994). Fellowship Research Stage, Tarragona University, May-Oct. 2000, Jan -
March 2001). Visiting Professor: University of Texas, Dallas, (Sept.-Dec. 2002); Paris 12
(Creteuil) (June 2004, 2005, 2006); Abo Academy, Turku, (May 2005, June 2006, 2007).
9
Text preluat din Ioan N. Radu – Oamenii de azi ai Târgoviştei: Adrian Constantin Atanasiu,
https://culturadesambata.ro/ioan-n-radu-oamenii-de-azi-ai-targovistei-adrian-constantin-atanasiu/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 253
10
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/georgescu_horia/.
254 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
11
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/popescu_ileana/.
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în
țara noastră
Acad. Grigore C. Moisil1
1
Articole preluate din referatul prezentat de Gr. C. Moisl la Colocviul „Pregătirea cadrelor pentru
informatică”, 17-19 feb. 1971. Scanat și postat online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 257
258 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Victor Toma
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 259
260 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 261
262 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 263
264 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Grigore C. Moisil
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 265
266 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 267
268 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 269
270 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 271
272 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 273
274 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 275
276 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 277
278 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 279
280 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 281
282 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 283
284 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 285
286 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 287
288 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 289
290 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 291
2.12 PLUB (Programming Language
of the University of Bucharest) – un proiect al anilor ’70
la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)
Dedicăm aceste rânduri celui care a contribuit decisiv la constituirea și evoluția colectivului de
cercetare de la CCUB implicat în studiul și dezvoltarea metodologiilor de translatare a limbajelor
de programare. De curând revenit în țară din Statele Unite ale Americii, la începutul anilor ’70,
unde urmase un stagiu de specializare, tânărul pe atunci, Liviu Sofonea, a atras către
preocupările sale științifice legate de teoria și metodologiile de automatizare a procesului de
compilare/ interpretare a limbajelor de programare un grup de tineri absolvenți ai Facultății de
Matematică (specializarea Mașini de Calcul/ Informatică) a Universității din București, alături de
care a activat, în nenumărate proiecte științifice și de proiectare, timp de aproape două decenii. A
fost un prieten onest și deopotrivă un autentic lider, care se remarca printr-o delicatețe aparte în
relațiile interumane și care a promovat, încurajat și apărat, atunci când era cazul, inițiativele
noastre. Putem afirma că am fost, „by delegate” (cum se spune în programare), beneficiarii unei
experiențe de studiu și cercetare acumulată în laboratoarele prestigioaselor universități
americane unde lucrase, împărtășită de Liviu cu generozitate și tact. A plecat prematur dintre noi:
alături de colegi și de nenumărate generații de studenți de la Facultatea de Matematică și de la
Facultatea de Chimie a Universității din București, ne vom aminti cu prețuire de cercetătorul și
cadrul didactic Liviu Sofonea.
Introducere
unui sistem unitar de scriere de software pentru microcalculatoarele românești din gama
M18-M118, pentru calculatoarele Felix și pentru calculatoarele IBM.
În realizarea acestui proiect de dimensiuni mari au fost fructificate abordările
privind modelarea matematică a limbajelor și tehnicile de compilare existente la
Facultatea de Matematică ([Marcus 63], [Marcus 64], [Vaida 71]). O vreme, la facultate
s-a desfășurat un seminar științific dedicat acestor tehnici, condus de profesorul Dragoș
Vaida, unde se discutau algoritmi de compilare specifici limbajelor de programare
imperative ([Cyber 70] unde „Vaida has a paper on ALGOL 60 implementation and
translation which is not be out of place in The Computer Journal”, dupa cum se exprimă
un recenzent al cărții) și la care participau cercetători și de la alte instituții (Luca Dan
Șerbănați, de exemplu, cadru didactic la Institutul Politehnic din București). În acest
cadru erau prezentate periodic rezultatele colectivului de cercetare. La proiectare și
implementare s-au aplicat integral principiile proiectării și programării structurate,
aceasta fiind paradigma informatică dominantă a acelui deceniu. Programele au fost
codificate în principal în PL/I, Assembler, Assiris etc. iar tehnicile de programare induse
de abordarea structurată au asigurat quasi-absența erorilor de proiectare, siguranța în
funcționare și au faciltat intervențiile ulterioare pentru întreținere/modificare.
Sistemul era orientat spre prelucrarea automată a componentelor sistemelor de operare,
specificate prin gramatici independente de context și a avut ca obiective principale:
Crearea unui sistem de prelucrare preliminară a gramaticilor: eliminarea
simbolurilor parazite (neproductive sau inaccesibile), a celor anulabile, reducere
la forme normale etc., urmând în principal monografia [AhoUllman 73], „cartea
de căpătâi” pentru proiectanții de compilatoare ai acelor ani;
Construirea unor structuri de date specifice principalelor tipuri de gramatici
utilizate în definirea sintaxei limbajelor (LL(k), SLR(k), precedence grammars
etc.);
Definirea și implementarea unui limbaj de programare de nivel înalt (a fost
numit PLUB, propunerea acceptată se datorează lui Radu Nicolescu), care să
asigure în același timp accesul eficient la resursele sistemului de calcul; definiția
limbajului și implementarea compilatorului s-a realizat inițial în cadrul unui
contract cu Institutul Central de Informatică (colaborare cu Adrian Leu pentru
calculatoare IBM, 1975; pentru calculatoare FELIX C-256,1976). O extensie a
limbajului a fost realizată în 1977, proiect finanțat de Academia R.S. Romania;
Proiectarea și implementarea unor generatoare automate de componente de
compilare (urmând în principal ideile din [Tofte 84]).
Una dintre preocupările acelor ani era realizarea unor programe a căror corectitudine
să poată fi ușor demonstrată; calea către acest obiectiv era utilizarea unor structuri de control
adecvate atât programatorilor, cât și principalelor tipuri de probleme și algoritmi. În această
privință, opiniile erau divergente iar dezbaterile aprinse. Se distingea, pe de o parte, direcția
susținută de Dijkstra și Mills, care susțineau eliminarea instrucțiunii de transfer necondiționat
goto și utilizarea strictă a structurilor de control if...then... else... și while...do, plus eventual
alte variante (Ledgard, 1960). Pe de altă parte, Knuth prezenta argumente interesante asupra
utilizării instrucțiunii controversate goto; erau formulate și păreri mai extravagante, care
propuneau utilizarea unei instrucțiuni comefrom, cu efect invers decât goto (Clark, Slater,
Modell). Între aceste extreme exista o poziție moderată (Zahn, Bochmann, Wulf, Russel,
Habermann,Wirth, Horning), prin care se susținea necesitatea eliminării complete a
instrucțiunilor de transfer însoțită de înlocuirea structurilor propuse de Dijkstra cu altele mai
puternice. Pe această linie se înscriau limbajele Modula și Euclid, iar echipa Centrului de
Calcul al Universității din București a decis să o urmeze în proiectarea limbajului PLUB.
Aceste abordări erau de fapt implicații ale Teoremei programelor structurate (structured
program theorem) a lui Bӧhm și Jacopini [BJ 66] prin care se arăta că programe cu structură
arbitrară pot fi reduse la forme echivalente (Fig. 1) folosind doar trei structuri de control
(compunerea secvențială, instrucțiunea de decizie și iterația).
Pentru a înțelege mai bine lucrurile, facem în continuare o prezentare comparativă a
structurilor de control din Modula, Euclid și respectviv PLUB.
if p1 then s1
elsif p2 then s2
...
elsif pn then sn
[else s]
end
loop s1
when p1 do s1 exit
...
when pn do sn exit
s
end
while p do s end
și
repeat s until p
precum și o structură
case e of
c11,...c1n: begin s1 end
...
Modula prin prezența unor opțiuni otherwise și prin faptul că această instrucțiune poate fi
folosită și la definirea datelor de tip înregistrare (record) cu variante. Instrucțiunea loop
are mai multe posibilități de exprimare, ca urmare a faptului că ieșirile (exit) pot apărea
liber în interiorul buclei, ca în exemplul:
loop
if p1 then s1
elseif p2 then s2
else s3
exit
end if
end loop
este transformat în program obiect. Traducerea din LP în LC, deși bine fundamentată
teoretic la începutul anilor 1970, era la acel moment o problemă de mare complexitate.
Dificultatea apărea din cauza tendinței firești de a da limbajului LP caracteristici de
limbaj natural, pentru a simplifica subprocesul T1. Existau două moduri de abordare:
unul, prin care se încerca definirea de limbaje de programare cu caracteristici
„universale” și altul prin care erau proliferate limbaje specializate corespunzând unor
domenii particulare (științifice, tehnice, sociale etc.). În acest ultim mod de tratare,
subprocesul T1 se simplifică, devenind practic o exprimare în limbaj profesional
(matematic, medical etc.), dar pentru T2 trebuiau produse compilatoare/interpretoare
adecvate, câte unul pentru fiecare pereche (LP, LC), lucru greu de realizat fără
automatizarea procesului de construcție a compilatoarelor și interpretoarelor. La
Universitatea din București, în anul 1978, pe baza unui proiect cu Academia R.S.
România, au fost obținute rezultate semnificative în această direcție prin realizarea unui
sistem de generare automata a compilatoarelor, numit SIGAT (Fig.2). Realizat la
Centrul de Calcul (CCUB) al acestei universități, sistemul prelucra o reprezentare
convențională a definiției formale a unui limbaj oarecare LP dintr-o clasă de limbaje
determinată și producea componente pentru un compilator care traducea LP în ASSIRIS
(limbajul de asamblare al calculatoarelor românești FELIX C-256). SIGAT era alcătuit
dintr-un subsistem pentru prelucrarea preliminară a definiției limbajului de programare și
din subsisteme pentru elaborarea diverselor variante de constructori ce corespundeau
caracteristicilor identificate în prelucrarea preliminară.
Ada18N
apăreau frecvent subiecte în care prelucrarea unor șiruri de caractere conducea la abordări
ce vizau algoritmi specifici de analiză sintactică sau semantică, inspirate din activitățile
proiectului.
Concluzii
Proiectul PLUB s-a desfășurat permanent sub preocuparea pentru modelarea
matematică a aspectelor sintactice și semantice ale limbajelor de programare. Această
abordare a deschis calea spre alte direcții de interes, precum metodologiile formalizate de
proiectare a sistemelor de programe, tehnicile de verificare și validare a programelor,
procesarea limbajelor naturale etc. Acestea au cunoscut ulterior dezvoltări semnificative
în care au fost implicate colective mai largi de informaticieni de la Universitatea din
București și de la Universitatea din Pitești.
Bibliografie
[Marcus 63] Marcus, S: Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1963.
[Marcus 64] Marcus, S: Gramatici si automate finite, Editura Academiei, București, 1964.
[BJ 66] Bӧhm, C., Jacopini, G. and G.: Flow diagrams, Turing machines and languages with only two
formation rules. Communications of the ACM, pages 366–371, May 1966.
[Cyber 70] J. Rose (ed.), Progress of Cybernetics, Gordon & Breach, 1970.
[Vaida 71] Vaida, D: Algoritmi de compilare, București, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1971.
[AhoUllman 73] Aho, A. V., Ullman,J. D.: The Theory of Parsing, Translation, and Compiling,Prentice
Hall, (Vol. 1 Parsing, 1972; Vol. 2 Compiling, 1973).
[SIGAT 78] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Sistem pentru Generarea Automată a
Translatoarelor, Editura Universității din București, 1978.
[GramPrec 79] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Constructori pentru gramatici de
precedență, Editura Universității din București, 1979.
[Ada18N 81] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.:ADA-18, specificații de
definire a subsetului și nucleului, Universitatea din București, 1981.
[ProgStruct 81] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Proiectarea și
programarea structurată, În Metodologii moderne de proiectare și scriere a programelor, Universitatea
din București, 1981, 141-213.
[Tofte 84] Tofte, M.: Compiler generators — what they can do, what they might do and what they will
probably never do. Technical Report 84/8, Datalogisk Institut, Københavns Universitet, 1984.
[Interp 86] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Interpretarea codului
intermediar în cazul limbajelor de tip ALGOL. În Aplicații ale ciberneticii și informaticii în producție și
în gestiunea economică, Academia de Studii Economice, Buletin de sinteze nr. 2-3, 1986, 467-472.
[TBMG 86] Bălănescu, T., Gheorghe, M.: On parsing the sequence syntax diagram according to Hartmann's
method, Foundations of Control Engineering, vol 11, no 1, 1986, 25-32.
[Hart 86] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: On Hartmann's Error
Recovery Scheme, ACM Sigplan Notices, vol 12, 1986.
[LCD 87] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, D.,Nicolescu, R., Sofonea, L.: LCD- Limbaj pentru
Culegerea Datelor, În Lucrările celui de al VI-lea Colocviu de Informatică- INFO Iași 87, 353-364.
[TraDet 89] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Implementarea tehnicilor
de analiză sintactică descendentă și a traductoarelor deterministe.În Lucrările Sesiunii Științifice a
Academiei și ITCI, 23-24 iunie, 1989, Editura Academiei Române.
[PFk 91] Bălănescu, T., Gheorghe, M.: A Note on PF(k) Parsable Languages, Fundamenta Informaticae, Vol.
XIV, 3, 1991, 283-286.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 303
Marin Vlada
Nota editorului
Profesorul Liviu Sofonea (13.07.1940-15.02.2008) s-a născut în
localitatea Drăguș de lângă Mănăstirea Sâmbăta de sus, jud.
Brașov. În perioada 1947-1954 a absolvit Școala generală din
localitate, iar în perioada 1954-1957 a absolvit Liceul din orașul
Victoria (în acea vreme durata liceului era de 3 ani). În toți anii
de școală a fost premiat, iar la liceu a fost șef de promoție.
Părinții lui erau agricultori și acasă erau 4 frați. Din cauza
greutăților de trai, nu a reușit să meargă imediat la facultate, ci
în anul următor, 1958 („la admiterea de la facultate a mers în
opinci și în ițari” mărturia soției Elena Sofonea). În perioada
1958-1963 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică
de la Universitatea din București (durata de 5 ani în acea
vreme). A absolvit Facultatea de Matematică și Mecaniccă,
secția Mașini de calcul, înființată de Gr. C. Moisil în anul 1959.
Fig. 5 Diploma de onoare primită de elevul Liviu Sofonea în ultimul an de liceu 1956/1957
După absolvire, în anul 1963 a fost repartizat, prin hotărâre guvernamentală, așa cum se
proceda atunci, la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de Moisil în
anul 1962. Ca angajat la CCUB, se află printre profesorii care predau ore la Facultatea de
Matematică, secția Mașini de calcul. Profesori în perioada 1968-1970 la secția Mașini de calcul –
promoția 1965-1970: Anca Bârsănescu (as.), Virgil Căzănescu (as.), Marigena Eftimie (as.), Ion
Filloti (cerc. st.), Horia Georgescu (as.), Maria Lovin (analist de sisteme), Grigore C. Moisil (acad.
prof.), Stelian Niculescu (analist de sisteme), Constantin P. Popovoci (conf.), Nicolae Popoviciu
(analist de sisteme), Sergiu Rudeanu (conf.), Liviu Sofonea (analist de sisteme) –
Sursa: http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html.
În perioada 1970-1973, printr-o bursă, Liviu Sofoneaa fost la o specializare la Ohio State
University din USA, obținând diploma de M.Sc (the degree of Master Science). Venind în țară, a
aflat că i s-a prelungit perioada pentru doctorat. Deoarece aveau copii mici, împreună cu soția sa a
hotărât să nu se mai întoarcă în USA pentru a continua programul de doctorat. „Începând cu anul
1976, colectivele de lucru din CCUB sunt conduse de Liviu Sofonea – șef atelier, Maria Lovin –
șef laborator, și de Dumitru Drăghici – șeful colectivului de exploatare a echipamentelor de
calcul.” Ion Văduva, 25 de ani de activitate a CCUB, în Lucrările Sesiunii Științifice a Centrului
de Calcul al Universității din București, 20-21 feb. 1987, Tip. Universității din București, 1987.
Începând cu anul 1975, CCUB a funcționat ca unitate cu autofinanțare în cadrul Facultății de
Matematică, fiind implicat în diverse contracte de cercetare cu unități economice pentru elaborarea
de sisteme informatice, asigurând în același timp predarea de cursuri, seminarii și laboratoare de
informatică pentru studenții Facultății de Matematică. După anul 1989, evoluția evenimentelor a
condus la deteriorarea activității de bază a CCUB, practic, în anul 1993 personalul s-a redus la
cateva persoane, fiind astfel desființat.
În anul 1992, prin concurs, Liviu Sofonea s-a angajat Lector la Catedra de matematici
aplicate și informatică, nou înființată la Facultatea de Chimie a Universității din București. La
Catedra de matematici aplicate și informatică a predat cursuri de „Programarea calculatoarelor”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 305
***
Marin Vlada
Un prim volum a apărut în anul 1966, urmat de un altul publicat în anul 1973,
pentru perioada 1948-1970. Au urmat următoarele volume pe care le-am consultat:
Volumul din anul 1973 – perioada 1948-1970 (4227 titluri de teze de
doctorat);
Volumul din anul 1975 – perioada 1971-1973 (3323 titluri de teze de
doctorat);
Volumul din anul 1979 – perioada 1974-1976 (2733 titluri de teze de
doctorat);
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 307
În volumul din anul 1973 sunt prezentate 27 de domenii numerotate I-XXVII, următorul
nivel numerotat 1,2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind ultimul nivel. Volumul studiat
conține un număr de 4227 titluri de teze de doctorat.
Subdomeniul Informatică este inexistent în această perioadă, în schimb există
Mașini de calcul la Matematică.
La domeniul VI Matematică, se găsesc subdomeniile:
1. Istoria matematicii; 2. Aritmetică; Teoria numerelor; 3. Algebra; 4. Geometrie;
5. Analiză matematică; 6. Analiza numerică; 7. Mașini de calcul; 8. Calculul probabilităților.
Statistică matematică. Teoria grupurilor.
308 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 309
Cazacu Costică
Popovici C. Constantin
310 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Solomon Marcus
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 311
Mașini de calcul
312 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Botez Mihai
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 313
Ion Văduva
314 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
1
Rezumatul (formatul print) al tezei de doctorat (25. pag) s-a aflat printre documentele primite de la domnul
prof. univ. dr. Ion Văduva – august 2018. Acesta se afla și la Bibiloteca Facultății de Matematică și
Informatică, în schimb, teza (185 pag.), nu se află decât la Biblioteca Națională a României și care nu se
poate consulta decât pe ecranul calculatorului, neputând fi fotografiată sau copiată. O regulă ciudată!
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 315
Orman Gabriel
Davidoviciu Adrian
316 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 317
Baltac Vasile
Filotti Andrei
318 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Rădăceanu E.
320 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
2
De origine din Vietnam, probabil refugiat in Romania din cauza războiul din Vietnam (1 noiembrie 1961-
30 aprilie 1975), acesta s-a intors și a activat ca profesor de matematică. Războiul a fost purtat între
Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica
Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului
de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind
considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane – https://ro.wikipedia.org/
wiki/R%C4%83zboiul_din_Vietnam.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 321
Bibliografie selectivă
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 323
324 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Dr. Pham Gia Duc, Istoria înființării și a dezvoltării științei calculatoarelor în R.S.R.,
Rezumatul tezei de doctorat, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1972
(Teza de doctorat are 185 de pagini și are cota IV 40230 în catalogul Bibliotecii
Naționale a României, dar nu se poate consulta).
Ref.: http://luanan.nlv.gov.vn/luanan?a=cl&cl=CL1&sp=TTiFlGuvzuNS
Anul 1972, 27 martie, Amf. Spiru Haret, Facultatea de Matematică. După susținerea
publică a tezei de doctorat a domnului Pham Gia Duc. De la stânga - Leon Livovschi,
Dragoș Vaida, Constantin P. Popovici, Cabiria Andreian-Cazacu, Pham Gia Duc +
coleg vietnamez, Solomon Marcus, amf. Spiru Haret, Facultatea de Matematică,
Universitatea din București (fotografie personală prof. dr. Dragoș Vaida) -
http://mvlada.blogspot.com/2018/12/istoria-infiintarii-stiintei.html
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 325
Informatică
328 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 329
330 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
În volumul din anul 1982 sunt prezentate 30 de domenii numerotate I-XXIX, următorul
nivel numerotat fiind 1,2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind ultimul nivel. Volumul
studiat conține un număr de 3150 titluri de teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la II.3.B.c. Cibernetica economică, Informatică,
Modelare economică:
II Științe și probleme economice
3 Probleme ale economiei R. S. România
B. Economie industrială
c. Cibernetica economică, Informatică, Modelare economică
La domeniul VII Matematică se găsesc subdomeniile:
1. Algebră; 2. Geometrie. Topologie; 3. Analiză matematică. Analiză funcțională;
4. Analiză numerică; 5. Calculul probabilităților. Statistică matematică. Modele
matematice; 6. Informatică; 7. Mecanică. Teoria elasticității.
De asemenea, se află domeniul XXIII Calculatoare.
Calude Cristian
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 331
Jalobeanu Mihai
332 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Georgescu Horia
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 333
Farcaș Dan
State Luminița
334 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Bâscă Octavian
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 335
Istrail Sorin
Păun Gheorghe
336 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
În volumul din anul 1981 sunt prezentate 29 de domenii numerotate asfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 3517 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 6. Științe și probleme economice,
6.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 21 Matematică unde se găsesc
subdomeniile:
21.5 Analiză numerică; 21.6. Logică matematică și
fundamentele matematicii; 21.8 Informatică; 21.10
Lingvistică matematică.
De asemenea, există domeniul 26 Tehnică.
Inginerie, unde se află 26.9 Automatică. Tehnică de
calcul.
338 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 339
340 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 341
Enăchescu Denis
342 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 343
Grigoraș Gheorghe
344 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Athanasiu Irina
Șerbănați Luca
Țăpuș Nicolae
346 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Homescu Radu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 347
În volumul din anul 1979 sunt prezentate 29 de domenii numerotate astfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 2584 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 5. Științe și probleme economice,
5.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 19 Matematica unde se găsesc subdomeniile:
19.5 Analiză numerică; 19.6. Logică matematică și fundamentele matematicii; 19.8
Informatică; 19.10 Lingvistică matematică.
De asemenea, există domeniul 24 Inginerie, unde se află 24.11 Calculatoare cu
subdomeniile 24.11.1 Hardware, 24.11.2 Software.
348 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 349
350 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Bălănescu Tudor
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 351
352 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Țămbulea Leon
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 353
354 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 355
356 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
În volumul din anul 1979 sunt prezentate 29 de domenii numerotate astfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 1715 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 5. Științe și probleme economice,
5.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 19 Matematică unde se găsesc subdomeniile:
19.5 Analiză numerică; 19.6. Logică matematică și fundamentele matematicii; 19.7
Informatică 19.10 Lingvistica matematică.
De asemenea, există domeniul 24 Inginerie, unde se află 24.11 Calculatoare cu
subdomeniile 24.11.1 Hardware, 24.11.2 Software.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 357
358 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Drăghici Margareta
Gheorghe Marian
Malița Mihaela
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 359
360 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 361
Observații.
1. În articolul Gr. C. Moisil, „Contribuția românescă în teoria algebrică a
automatelor”, AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică, pp. 81-100, 1970, găsim o listă
de teze de doctorat asociate de Gr. C. Moisil domeniului Teoriei algebrice a
automatelor:
Paul Constantinescu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 363
Leon Livovschi
Mihai Botez, iar diploma de doctor în matematici s-a eliberat pe 31 mai 1979.
Teza, lărgită, am publicat-o cu titlul „Automate aleatoare cu utilități”, Ed.
Științifică și Enciclopedică, 1987”. Despre Dan D. Farcaș (Poziții/funcții
administative-afilierea): Matematician la Centrul de Calcul (MECIPT) al
Institutului Politehnic din Timișoara (1962-1967); Expert instructor la sectorul de
informatică de la CEPECA (1967-1982); Șeful Biroului pentru modele
matematice și cercetări operaționale în domeniul sănătății, la Centrul de Calcul și
Statistică Sanitară (CCSS) al Ministerului Sănătății din România (1983-1990,
1991-1992); Director la Institutul de Management (IROMA) (1990); Director
CCSS (1997-1998); director adjunct pentru IT (1991-1994, 2001-2002) și șef de
serviciu pentru cercetare și strategii (1994-1996, 1998-2001, 2003-2010) la
CCSS; Expert la Comisia Națională de Informatică (part time, pentru audituri și
proiecte) (1991-1999); Expert și consultant (part-time) la Ministerul Cercetării și
Tehnologiei, pentru strategii de cercetare-dezvoltare în România (1994-2000).
5. Teza de doctorat a prof. Adrian Atanasiu nu a fost găsită nici în volumul pentru
perioada 1977-1979, nici în volumul pentru perioada 1980-1983. După ce a fost
informat de această situație, am primit copia tezei de doctorat din imaginea de
mai jos. Teza de doctorat „C-gramatici, codificatori arborescenți" – coordonator
științific prof. dr. Silviu Guiașu, a fost susținută în anul 1978, iar diploma de
doctor a fost eliberată în anul 1980. Din imagine se vede ca în acea perioadă
Rector era prof. dr. George Ciucu, iar Decan prof. dr. Cabiria Andreian-Cazacu.
Printr-un mesaj e-mail prof. Adrian Atanasiu a dat următoarele explicații: „Deși
aveam teza gata la sfârșitul lui 1975, nu am avut aprobare de la partid să o
susțin (chestii legate de rude în străinătate). Tergiversarea a ținut 2 ani și a fost
extrem de stresantă. Așa că, în final eu am susținut teza în iunie 1978, având pe
Silviu Guiașu drept coordonator, Solomon Marcus, Dragoș Vaida și Sergiu
Rudeanu în comisie (domana Cabiria a fost președinte)”.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 365
Bibliografie
1. BCU, „Teze de doctorat românești 1948-1970”, Biblioteca Centrală Universitară, 627 pag., 1973.
2. BCU, „Teze de doctorat românești 1971-1973”, Biblioteca Centrală Universitară, 507 pag., 1975.
3. BCU, „Teze de doctorat românești 1974-1976”, Biblioteca Centrală Universitară, 451 pag., 1979.
4. BCU, „Teze de doctorat românești 1977-1979”, Biblioteca Centrală Universitară, 560 pag., 1982.
5. BCU, „Teze de doctorat românești 1980-1983”, Biblioteca Centrală Universitară, 491 pag., 1991.
6. BCU, „Teze de doctorat românesti 1984-1987, 1988-1991”, Biblioteca Centrală Universitară, 728 pag.,
1996.
7. Corneliu Zidăroiu, Universitatea din București. Teze de doctorat 1990-1999, Editura Universității din
București, 2000.
8. Grigore C. Moisil, „Contribuția românescă în teoria algebrică a automatelor”, AMC, nr. 13-14,
Editura Tehnică, pp. 81-100, 1970.
2.14 Programe și strategii de informatizare în România
Despre acordarea academicianului Gr. C. Moisil a medaliei
„Computer Pioneer”, 1996
Motto:
În societatea modernă este necesar să interacționezi online,
să folosești dispozitive digitale diverse, să comunici prin mijloace din ce în ce mai variate,
să practici forme noi de comerț și banking, să partajezi informație.
Este o lume nouă, lumea digitală, apărută pe parcursul unei singure generații umane
și care ne confruntă cu oportunități și pericole, ne împarte în nativi digitali și non-nativi,
ne obligă să ne adaptăm la schimbări radicale în comunicare și relaționare interumană.
Și mai presus de orice ne confruntăm cu un viitor greu de prezis.
1
Despre V. Baltac: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Baltac, www.vasilebaltac.ro.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 367
semnătura (la cererea mea, deoarece mă menționa și pe mine) în IEEE Annals of the
History of Computing, Vol. 21, No. 3, 1999. Îl atașez pentru ca are multe date utile.
Acad. Grigore C. Moisil este singurul om de știință român care a primit o
recunoaștere internațională în domeniul Computer Science, prin medalia „Computer
Pioneer Award” of IEEE Computer Society (1996) pentru „For polyvalent logic
switching circuits”. Medalia i-a fost înmânată doamnei Viorica Moisil, soția lui Mosil,
la 15 aprilie 1998, cu ocazia ceremoniei ce a avut loc la Palatul Elisabeta - București.
Dintre cei prezenți au fost Barry Johnson, președinte în acel an al IEEE Computer
Society, Michael Elliott secretar general IEEE, Mihai Drăgănescu, Solomon Marcus,
Vasile Baltac și un numeros public (a se vedea imaginea de mai jos-sursa imaginii
prof. V. Baltac).
2
Text pregătit și apărut în Curierul de fizică, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi
Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) şi Societatea Română de Fizică, Nr. 84/27 mai (număr
omagial – 70 ani IFA), 2019, http://curieruldefizica.nipne.ro/docs/CdF_84.pdf; în anul 2019 IFA aniversează
70 de ani de la înființare (1949)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 371
Sarcina istoricului – istorie istorie sau istoria științei – este să arate că anumite
întâmplări sau idei, la prima vedere, eventual fără prea mare legătură între ele, înțelese
însă, pot dezvălui legături, pot să-și arate coerența constituind o temă, un domeniu. Primii
noştri paşi în informatică constituie un exemplu.
Introducere
3
Delegația română la simpozion era formată din prof. Gr. C. Moisil și ing. V. Toma, autor al comunicării. La
Dresda a ajuns însă numai prof. Moisil, deoarece autorul comunicării nu a primit viza de ieșire, în acea
perioadă comunicația dintre R.D.G. și R.F.G. fiind practic nestingherită (vezi articolul [16] al lui V. Toma din [6]).
372 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
relativ mai puțin pe Structuri Continue; vezi [29], [30]. Metoda de programare a
calculatoarelor CIFA era apropiată de sistemul de lucru din [2]. Constrângerile din epocă
privind accesul la documentație și la publicarea în străinătate ne-au prejudiciat activitatea.
La propunerea acad. Gr. C. Moisil am urmat un doctorat fără frecvență la Universitatea
de Stat M. V. Lomonosov din Moscova (MGU), Facultatea de Matematică-Mecanică,
conducător științific A. G. Kuros, ilustrul algebrist (Notă. Nu a existat o cerere din partea mea
pentru o înscriere la doctorat deși îmi doream să fac studii. Am susţinut doctoratul, fără să fi fost membru de
partid, în condițiile schițate în continuare. Rezum primii paşi pentru a ilustra sprijinul de care m-am bucurat la
IFA, în ciuda limitărilor severe din epocă. După propunerea profesorului Gr. C. Moisil, am fost chemat la
Politehnică (IPB) pentru a susține un colocviu, cu doi profesori de la IPB. Nu cunoșteam pe nimeni la
Moscova, și nu mă aștepta nimeni. Am fost la ministerul lor și mi s-a propus o repartiție la Institutul de
Energetică pe care am refuzat-o din cauza profilului neadecvat. Din acel moment, a trebuit deci să-mi găsesc
un loc și un conducător științific, în singura lună pe care mi-a putut-o oferi IFA. Știindu-mă într-o permanentă
criză de timp, Gr. C. Moisil mi-a spus că pleacă la Moscova și s-a oferit să-mi ducă un rezumat preliminar și
să-l dea lui A. G. Kuros. Am pus formulele cu soția, în ultimul moment, și am alergat la gară. Nu eram
complet gata, așa că am plecat cu profesorul cu trenul și am mai pus formule şi în tren. Am coborât pe
parcurs, cred că la Ploiești, după ce am terminat. Deveneam doctorand fără frecvență, cu sprijin de la IFA și
de la Gr. C. Moisil. Mă duceam, susțineam comunicări (Moscova, Petrograd şi o universitate din Urali) și
examene de specialitate de matematică (Teoria inelelor) și informatică (Limbaje de programare cu prof. M.
R. Sura-Bura, autorul primului translator din URSS, pentru ALGOL Revizuit) și mă întorceam reluându-mi
munca la IFA. Era o epocă în care relația cu Rușii se strica. Nu mă duceam în lumea liberă. A fost o
experiență cu tensiuni, cu câștig exclusiv strict în plan profesional). Deși nu eram fizician, datorită
acad. H. Hulubei, IFA mi-a asigurat venitul în țară pentru soție, pe perioada absențelor
pentru examene și susțineri. Era IFA obligată să-mi susțină studierea matematicilor?
După caz, îi prezentam o situație acad. H. Hulubei și atât.
Lucrările [17], [18] (1959-1961) reprezintă, după câte știu, primele comunicări de
la noi privind rezolvarea de probleme la calculatoarele CIFA. Articolele [21]-[23] (1963,
1964) sunt printre primele dedicate rezolvării unor probleme din economia planificată.
Articolul [20] (1960-1962) era de analiză matematică aplicată la calculul numeric,
domeniu în care pe atunci nu exista suficientă experienţă la UB. Profesorul H. Hulubei
mi-a salvat lucrarea, s-a implicat și a prezentat-o la Acad. Sci. Paris [20]. Trimis de IFA
pentru documentare la Budapesta, Central Research Institute for Physics, in anii 60`, am
fost primit de renumitul fizician Lajos Jánossy (2 Martie 1912, Budapest – 2 Martie 1978,
Budapest), membru al Academiei de Ştiinţe, atenţie în raport cu mine nejustificată, dar se
considera că vin din partea acad. H. Hulubei.
Cu doctoratul luat la finele lui 1965, ulterior recunoscut în ţară, reprezentând
Academia Română în problemele ştiinţifice ale tehnicii de calcul, împreună cu acad. D.
D. Stancu (Cluj), am participat la elaborarea și implementarea limbajului de programare
ALGAMS pentru calculatoare medii, într-o echipă coordonată de prof. A. Mazurkiewicz
(Polonia) și acad. Bl. Sendov, vezi Wikipedia (GAMS = Grupa Avtomatizatii
programirovaniia dlia Masini Srednevo tipa). Debutul lucrărilor de programare automată
la noi este reprezentat de lucrarea [4] (1964), în colaborare matematicieni-ingineri,
referitoare la prima realizare la noi a unor rutine interpretative efectiv folosite, scrise
pentru calculul automat cerut de proiectarea unor scheme din electrotehnică și energetică.
teoretice de la noi [13] au fost acad. Gr. C. Moisil şi acad. S. Marcus, prin monografia lor
de pionierat din 1964 Gramatici și automate finite [7], probabil prima în domeniu pe plan
mondial. Şcolii noastre în domeniu i s-a consacrat numărul dublu 3-4 din volumul
131/2014 din Fundamenta Informaticae, editori profesorii Cristian S. Calude (Auckland)
și Marian Gheorghe (Sheffield); pentru dezvoltarea tehnicilor de compilare și a teoriei
limbajelor de programare, vezi [27] (1969) (citată de P. B. Fellgett în The Computer
Journal, vol.14, no.4, p. 403), și [28] (1973). Interesul nostru pentru teoria limbajelor s-a
dezvoltat grație lucrărilor acad. Solomon Marcus, Gabriel Orman, Alexandru Cărăușu,
Dan Simovici, Virgil Căzănescu, Sorin Istrail, acad. Gheorghe Păun, Alexandru
Mateescu, Adrian Atanasiu sau Victor Mitrana.
După instalarea unui calculator CIFA la ASE, s-a reușit aducerea la ASE a calculatorului
NEAC 1240, primul de la noi cu circuite integrate. Astfel, Centrul de Calcul Economic și
Cibernetică Economică de la ASE s-a putut afirma în domeniul aplicațiilor economice și de
gestiune. S-a cristalizat domeniul nou al modelelor matematice în economie care au inovat analiza
economică, exemple prof. Gheorghe Boldur, Moise Altar, Radu Homescu. Trecerea la o altă etapă,
cu tehnica de calcul de import, a fost înfăptuită de conducerea din epocă - Manea Mănescu, Ștefan
Bârlea, Mircea Petrescu, membru de onoare al Academiei, de Comisia Guvernamentală prezidată
de acad. Mihai Drăgănescu, de Institutul Central de Informatică (ICI), condus de acad. M.
Drăgănescu şi de dr. ing. Marius Guran, membru de onoare al Academiei. S-a trecut la preluarea
unei licențe IRIS (CII, Franța) pentru producerea modelului FELIX și la importul de calculatoare,
ICT – ICL (Direcția Centrală de Statistică), IBM 360/30 (UB) și IBM 360/40 (ASE).
Anexă.
1. Foto (stânga) - la o Sesiune de comunicări științifice de la Facultatea de Matematică; în prim plan
Dragoș Vaida, și apoi Șerban Buzețeanu, Alexandru Mateescu, Radu Nicolescu, Monica Dumitrescu
etc.
2. Foto (dreapta) – la Conferința „Știința viitorului” de la Piatra Neamț.
Bibliografie
1. J. Arsac, La Science Informatique, Dunod, 1970.
2. A. W. Burks, H. H. Goldstine, J. von Neumann, Preliminary discussion of the logical design of an
electronic computing instrument, I, Princeton N.J., Institute for Advanced Study, 1946.
3. C. S. Calude, M. Gheorghe: Formal Models-Computability, Complexity, Applications Preface,
Fundamenta Informaticae 131(2014), i-iv (Despre Școala noastră de informatică).
4. I. Cavadia, G. Meiltz, N. Moldovan, D. Vaida, I. Zamfirescu: [1964] Metode de programare automată.
Rutine interpretative, Bucureşti, Institutul de Fizică Atomică al Academiei R.P.R.
5. Sv. Cojocaru, Gh. Păun, D. Vaida (editors), One Hundred Romanian Authors în Theoretical Computer
Science, V. Spinei (general editor), Romanian Academy, The Information Science and Technology
Section, Romanian Civilization, supp. 1, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
376 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
6. A Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/ eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007.
7. S. Marcus, Gramatici şi automate finite, Editura Academiei Române, 1964.
8. S. Marcus, Gr. C. Moisil, A Life Becoming a Myth International Journal of Computers, Communications
& Control Vol. I (2006), No. 1, pp. 73-79.
9. Gr. C. Moisil: [1960] Asupra unor reprezentări ale grafurilor ce intervin în probleme de economia transporturilor,
Com. Academiei, X (1960), 8, 647-652 (MR0136445 (24#B2479)) (Reviewer: J. Douglas, Jr.).
10. Gr. C. Moisil, Applicazioni dell’algebra alle calcolatrici moderne, Atti della 2-a Riunione del Groupement
de Mathématiciens d’expression latine, Firenze, 26-30 settembre 1961- Bologna, 1-3 ottobre 1961, Roma,
Edizioni Cremonese, p. 259-284, 1963.
11. Gr. C. Moisil, The Algebraic Theory of Switching Circuits, Oxford, Pergamon Press/Bucharest, Editura
Tehnică, 1969 (First English Edition) (International Series of Monographs în Pure and Applied
Matematics) (Vol. 41).
12. Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universităţii din Bucureşti, AMC 13-14 (1970), 9-20, în [6].
13. Gh. Păun, Din istoria informaticii teoretice româneşti, F. Filip (editor coordonator), Ştiinţa și tehnologia
informaţiei în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
14. V. Toma, CIFA-1, The Electronic Computer of the Institute of Physics, Internat. Koll. Prbl.
Rechentechnik, Dresden, p.27- 41, 1955.
15. V. Toma: Calculatorul electronic al Institutului de Fizică Atomică al Academiei R.P.R., CIFA-1, Bul. St.
Științe Matematice și Fizice, IX, 1, 209-213 (1957).
16. V. Toma, Clipe de neuitat, Academica, VI 5 (65), martie 1996, reprodus în [10], p. 77-85.
17. D. Vaida, Calculul polinoamelor ireductibile modulo 2 cu mașina electronică de calcul CIFA-1, St.
Cercet. Matematice, X, 3, 447 (1959) (Lucrare prezentată la Institutul de Matematică, 4 iunie 1959).
18. D. Vaida: Utilizări ale calculatoarelor electronice de la Institutul de Fizică Atomică, Editura Academiei
Române, București, 1961.
19. D. Vaida: Rezolvarea unor probleme de transport cu calculatorul electronic CIFA-2, Com. Academiei, XI,
10, 1147 (1961), (Comunicare prezentată de acad. Gr. C. Moisil, 8 aprilie 1961).
20. D. Vaida, Le cas limite du critère de Wittmeyer pour la mèthode de Gauss-Seidel, C.R. Acad. Sci. Paris,
255, 2, 1962, 235--237, Notă transmisă Academiei Sc. Paris de Horia Hulubei şi Bull. Math. Soc. Sci.
Math. Phys. RPR, 4 (52), 3-4, 1960, 3--18 (cu I. Barbălat).
21. D. Vaida, Întocmirea planului de formare a trenurilor de marfă cu ajutorul maşinilor electronice de
calculat, Editura Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1963, 50 p. (cu C. Tomescu, A.
Cristache, V. Zinca, Gh. Lalescu).
22. D. Vaida, Solving transport problems în the railways field with digital computers, Buc. Inst. At. Phys.,
EC/1, 1963, 17 p. (preprint) (cu V. Toma).
23. D. Vaida, Metode de calcul programate la calculatoarele CIFA pentru rezolvarea unor probleme de
economia transporturilor, în M. Mănescu (ed.), Calcule economice, Bucureşti, Editura Academiei, 1964,
859-861 (cu G. Meiltz, I. Zamfirescu).
24. D. Vaida, Limbajul de programare automată elaborat de GAMS, Buc. Inst. Fiz. At. al Acad. RSR,
Limbajul algoritmic elaborat de GAMS, Aut. Elec., 10, 3, 1966, 133-136.
25. D. Vaida, Programarea calculatoarelor electronice, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1967, 384p.
26. D. Vaida, Elemente de informatică aplicată, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, 191 p.
27. D. Vaida, Implementing a software translation, Proc. Internat. Congress Cyb. (J. Rose, ed.) London Sept.
1969, Gordon and Breach, 1970, 833--840.
28. D. Vaida, Elemente de Teoria limbajelor de programare Caietul Formalizarea sintaxei şi semanticii
limbajelor, Suport de curs, cu referate şi aplicații de V. Bontaş, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Matematică-Mecanică, Catedra de Informatică, 1973, 91p.
29. D. Vaida, Profesorul Gr. C. Moisil – pionierul informaticii româneşti (în două părţi), în [6].
30. D. Vaida, Viitorul din începuturi – gândurile unui matematician privind unitatea culturii, Biblioteca
Revistei Curtea de Argeş, Editura Tiparg, 2014; vezi articolele Retrospective informatice româneşti.
Galley, LeDoyen, Felix p. 59, După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa (I) p. 106, După 40 de
ani, despre Gr.C. Moisil şi vremea sa (II) p. 111, Primii noştri ani de informatică (Universitatea Bucureşti,
1954-1970) p.
137, Informatica la noi – Primele dezvoltări p. 143.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 377
Florin Diac4
Motto:
„Informatica apare și se cristalizează ca disciplină științifică în a doua jumătate
a secolului XX, având ca obiect principiile, metodele și mijloacele de colectare,
prelucrare, înmagazinare, regăsire și difuzare a oricărui tip de informație.
În scurt timp această disciplină se impune ca domeniu de activitate științifică și tehnică,
având ca scop realizarea de sisteme informatice, ceea ce presupune analiză,
programe, exploatare și chiar realizarea suportului material pentru aceasta –
adică sistemul de calcul. Astfel, s-a ajuns la una din definițiile condensate ale informaticii
ca fiind <Știința care se ocupă cu prelucrarea automată și logică a datelor (informațiilor)
folosind în acest scop în special calculatoarele electronice>”
Petre Vasilescu, Discrepanța generațiilor în informatică,
Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985
(apund Florin Diac, O isorie a învățământului românesc modern, perioada 1944-1989,
vol. II, Ed. OSCAR PRINT, București, 2004)
Scurt istoric privind unele etape privind învățământul românesc modern după anul 1948
(adresat generațiilor ce s-au născut după anul 1989, când s-a schimbat regimul politic în
țara noastră):
În România, la recensământul populației din ianuarie 1948, mai existau 3.497.278
neștiutori de carte, adică 23,1% din pupulația țării. Campania de alfabetizare a
fost un proces continuu, început în decembrie 1945 (la câteva luni de la
terminarea celui de-Al II-lea Război Mondial – 9 mai 1945), prin programul
prezentat la o conferiță de la radio, de ministrul Învățământului Ștefan Voitec.
Apoi, a continuat prin Decretul Nr. 175 din 2 August 1948, pentru „Reforma
învățământului”. Conform datelor UNESCO, în anul 1970, analfabetismul a fost
declarat lichidat ca fenomen de masă, iar pe plan mondial numărul analfabeților
era în scădere (în anul 1970 acesta era 34,2%, în timp ce în anul 1950 acesta era
de 44,3% din totalul populației mondiale).
După 6 martie 1946, când s-a schimbat regimul politic (s-a format guvernul dr.
Petru Groza, ce a rezistat până în 2 iunie 1952; impus în funcția de prim-ministru
de către Uniunea Sovietică, care a amenințat, în caz contrar, cu neretrocedarea
Transilvaniei către România) – venirea la conducerea țării a PCR, a început
procesul de eliminare a adversarilor politici, prin diverse metode: eliminarea
persoanelor considerate criminali de război sau fasciști, eliminarea celor ce aveau
o formație burgheză, incompatibilă cu educația comunistă definită de PCR
(Partidul Comunist Român). Lumea universitară nu a fost ocolită. Sunt cunoscute
cazurile de eliminare și înlocuire a unor cadre didactice de prestigiu din
4
Texte preluate din Florin Diac, O isorie a învățământului românesc modern, perioada 1944-1989, vol. II, Ed.
OSCAR PRINT, 2004.
378 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
5
„În primavara anului 1944, fiind licean la Baca, am fost arestat din cauza partizanilor geometriei
neeuclidiene“; „Până la 20 de ani, am purtat numai hainele fraţilor mei“ S. Marcus – https://adevarul.ro/
educatie/universitar/interviu-solomon-marcus-academician-pana-20-ani-purtat-numai-hainele-fratilor-mei-
1_5603d97ef5eaafab2cf2c0d4/index.html
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 379
6
https://academiaromana.ro/mediaAR/com2018/c0522-InMemoriamMirceaMalita.htm.
382 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
7
https://en.wikipedia.org/wiki/International_Congress_of_Mathematicians, https://www.mathunion.org/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 383
8
Sursa: http://mvlada.blogspot.com/2015/06/dr-emil-n-perjeriu-destinul-unui.html.
384 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 385
386 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 387
9
Material pus la dispoziție de ing. Dănuț Șerban, vicepreședinte Divizia de Istoria Tehnicii - CRIFST,
Academia Română
10
Azi, Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” descendentă directă a Universităţii Populare înfiinţată de
Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, în anul 1908. La 16 mai 1918, cu puţin timp înainte de moarte, Elena
Dalles, ultima moştenitoare a familiei Dalles, lasă prin testament o parte de avere în vederea înfiinţării unei
fundaţii culturale care să poarte numele fiului ei Ioan I. Dalles. Astfel, s-a construit o clădire frumoasă, cu săli
speciale pentru cursurile Universităţii Populare din Bucureşti. În anul 1932, s-a inaugurat clădirea Fundaţiei
“Ioan I. Dalles”, construită de E. Prager, după planurile arhitectului Horia Teodoru, Detalii-
http://www.updalles.ro/despre-noi/istoric/
400 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 401
402 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
11
Material pus la dispoziție de prof. dr. fiz.. Radu Homescu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 403
404 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 405
406 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 407
408 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 409
410 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 411
Dezvoltarea informaticii românești până în anul 1989 (perioada socialistă, politica PCR)
s-a realizat pe baza unor „documente programatice” realizate de specialiști de înaltă clasă
(oameni de știință, academicieni, cercetători, profesori, ingineri, economiști etc.) și
însușite de Partidul Comunist Român, devenind în acest fel „sarcini” ce trebuiau
„transpuse în viață”.
Până în anul 1985 toate activitățile în domeniul informaticii din țara noastra s-au
desfășurat conform celor înscrise în programele stabilite, cu unele corecții datorate
evoluției în domeniul hardware și software, pentru a ține pasul cu tot ce se întâmpla în
informatica mondială. Apariția Centrelor de Calcul Teritoriale (CTCE), apariția și
dezvoltarea de facultăți cu profil de informatică și construirea Fabricii de calculatoare de
la Pipera, toate acestea s-au efectuat într-o viziune unitară, având semnificația acelor „roți
dințate” ale unui angrenaj perfect, care ar fi trebuit să fie sistemul informatic național,
care să fie util 100% pentru conducerea unitară, centralizată și cu maximă eficiență pentru
economiea socialistă, având un punct de comandă unic.
A existat și o schiță de plan pentru informatizare pe durata 1980-2010, cu o
viziune centrată pe tot ceea ce presupunea „Societatea socialistă multilateral dezvoltată”,
văzută de conducerea partidului, care era cam ruptă de realitate în raport cu progresele din
informatică. Mult mai târziu, după anul 2000 s-a pus problema constituirii unei strategii
de informatizare a societății românești, lucru ambițios, cu obiective ambițioase, ușor
fanteziste, deoarece am aflat că instutuția avizată ICI (Institutul Central de informatică)
fusese ocolită de la elaborarea respectivei strategii.
414 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Anexă.
HOTĂRÂRE Nr. 1312 din 6 octombrie 1973 Ivan14
privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitară a activităţii de
informatică şi unele măsuri pentru îmbunătăţirea elaborării sistemelor de conducere economică
Articolul 1
Institutul central pentru conducere şi informatică, cu sediul în municipiul Bucureşti, este unitate cu
gestiune economică şi personalitate juridică. Institutul central pentru conducere şi informatica se
finanţează potrivit prevederilor stabilite pentru centrale industriale prin Legea nr. 11/1971 cu
privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat. Cheltuielile pentru realizarea
temelor de cercetare privind sisteme informatice la nivelul economiei naţionale aprobate de
Consiliul Organizării Economico-Sociale, precum şi cele aferente funcţionarii direcţiilor tehnica
de calcul, sisteme de conducere economică şi cabinetelor teritoriale de organizare, se acoperă de la
bugetul de stat.
Articolul 2
Unităţile direct subordonate Institutului central pentru conducere şi informatică, obiectul lor de
activitate, sediul şi forma de finanţare sînt prevăzute în anexa.
Articolul 3
Institutul central pentru conducere şi informatică este titular direct al planului de stat în domeniul
tehnicii de calcul pentru indicatorii de investiţii şi import corespunzatori dotării cu utilaje de calcul
a economiei naţionale, inclusiv indicatorii aferenţi activităţii proprii în acest domeniu. De
asemenea, este titular de plan pentru ceilalţi indicatori privind activitatea proprie. Indicatorii de
plan muncă şi salarii, investiţii şi plan valutar, precum şi creditele bugetare aferente activităţilor
trecute la Institutul central pentru conducere şi informatică de la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă
şi Tehnologie, Ministerul Muncii şi comitetele executive ale consiliilor populare pentru trimestrul
IV 1973, se preiau de către Institutul central pentru conducere şi informatică pe bază de protocol.
De asemenea mobilierul şi celelalte mijloace fixe şi bunuri corespunzătoare acestor activităţi se
transferă, în condiţiile legii, Institutului central pentru conducere şi informatică.
Articolul 4
Începînd cu data de 1 octombrie 1973, se transfera Institutului central pentru conducere şi
informatică:
a) spaţiile deţinute de fostul Institut central pentru sisteme de conducere cu mijloace de
automatizare;
b) spaţiul ocupat de Inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al municipiului Bucureşti, unitate
direct subordonata Ministerului Muncii. Inspectoratul urmează să-şi desfăşoare activitatea în
imobilul Ministerului Muncii;
c) spaţiile ocupate de cabinetele teritoriale de organizare situate în afară sediilor comitetelor
judeţene, municipale şi orăşeneşti de partid. Spaţiile ocupate în prezent de cabinetele teritoriale de
organizare în sediile comitetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti de partid, vor rămîne în
continuare în folosinţă cabinetelor.
14
Sursa: http://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G01L7HBN3A99DH23PFIL5Y418TB.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 415
Articolul 5
Salariile tarifare pentru funcţiile de conducere şi execuţie din cadrul cabinetelor teritoriale de
organizare, se vor stabili de către Institutul central pentru conducere şi informatica, cu avizul
Ministerului Muncii, pe baza nomenclatorului de funcţii şi salarii tarifare ale personalului din
centrele de calcul prevăzute în Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 209/1970.
Articolul 6
Se autorizează Comitetul de Stat la Planificării şi Ministerul Finanţelor să introducă în planurile
economice şi financiare, modificările determinate de aplicarea prevederilor prezentei hotărîri, pe
baza documentaţiei prezentate de Institutul central pentru conducere şi informatică.
Anexa.
LISTA unităţilor subordonate Institutului central pentru conducere şi informatică
NOTĂ:
-----
În subordinea Institutului central pentru conducere şi informatică funcţionează, potrivit legii,
cabinete teritoriale de organizare, unităţi bugetare fără personalitate juridică.
-----
Preliminarii
În România, precursoarea informaticii de sănătate a constituit-o statistica de sănătate,
efectuată parțial pe echipamente mecanografice, cu cartele perforate. După cel de
Al Doilea Război Mondial, această acivitate se reducea la două componente: evidenţa
mortalităţii, urmărită de Institutul Central de Statistică, respectiv depistarea cazurilor de
boli transmisibile (febră tifoidă, tifos, malarie etc.), ca şi a unora netransmisibile, cum ar
fi guşa, de care se ocupa, la nivel central, un departament medical al Ministerului de
15
Despre Dan D. Farcaș, https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Farca%C8%99.
418 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Interne. În iulie 1948, s-a înfiinţat, în cadrul Ministerului Sănătăţii (MS), Direcţia
Evidenţei şi Statisticii Sanitare, care a preluat aceste activități, având ca director pe Dr.
Petru Mureşan (1917-2012). În1949, Direcția a primit echipamente mecanografice,
pentru a prelucra volumul mare de date raportate, mai ales de la spitale. Din anul 1952, în
întregul sistem sanitar, s-a adoptat Clasificaţia Internaţională a Maladiilor recomandată
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
În anul 1953 s-au primit noi echipamente moderne cu cartele: de perforare,
verificare, sortare şi tabulare. Echipamentele au fost instalate în câteva încăperi de la
parterul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică (IISP). Din 1957 până în 1970, activitatea
de statistică, tot sub conducerea Dr. Mureşan, s-a desfășurat în cadrul IISP, în cadrul unei
secţii de statistică şi morbiditate, folosind această „stație de mașini statistice” [1].
Ministerul Sănătăţii de Dr. Petru Mureşan, şeful de proiect din partea CEPECA fiind eu.
Contractul includea activităţi de analiză, programare şi ore de prelucrare pe calculator şi a
fost reînnoit şi în anii următori, până în 1977. În toamna anului 1971, personalul
CEPECA a fost înglobat în Academia „Ștefan Gheorghiu”, ceea ce nu a afectat prea mult
activitățile și colaborările din domeniul informaticii.
Prin contractele menționate, s-au realizat numeroase aplicaţii, toate în limbajul
COBOL. Între acestea cea mai importantă a fost evidenţa personalului superior medical
din România (începută în 1971 şi complet operaţională în 1974). Implementarea ei a
impus o serie de schimbări în sistemul de evidenţă existent. De pildă, atunci s-a definit și
impus modalitatea de identificare unică a medicilor, printr-un cod numeric de şase cifre
care să fie specificat pe cartea de muncă în momentul primei angajări (codificare valabilă
şi azi, utilizată pe parafa medicilor) [2, pp.131-137]. Fişierul, pus la punct la nivelul
întregii ţări, conţinea inclusiv traiectoria profesională şi specializările periodice ale
fiecărui medic. Aplicaţia producea State de funcţiuni (posturi ocupate, întrucât cele libere
erau secrete), anuarul medicilor, ca şi numeroase statistici, în principal de personal,
folosind un program parametrizat. Se putea determina şi necesarul de specialişti, sau
prioritatea trimiterii medicilor la forme de instruire periodică, pe domenii de specialitate,
pentru fiecare judeţ. În anul 1974, aplicaţia era complet funcţională şi niciun medic nu-şi
putea lua salariul dacă datele sale din calculator nu erau la zi. Evident, în spatele acestei
reuşite a stat determinarea Ministerului Sănătăţii, în primul rând a ministrului adjunct
Mihai Aldea şi a lui Petru Mureşan. Cu ambii am avut o colaborare excelentă, ei
propunând multe elemente ale soluţiilor adoptate.
Am fost ajutat, din CCSS, pentru analiză şi proiectare, mai ales de Dr. Petru
Mureşan şi Maria Bilegan, iar pentru programare, în primul rând, de Marga Teodorescu
şi Maria Bilegan. În plus, în sezonul 1971-72 am ţinut, chiar la sediul CCSS, şi un curs
de programare COBOL, pentru circa 30 de salariaţi ai Centrului. De regulă, cei care
participau la elaborarea programelor deveneau ulterior și utilizatorii lor, atât pentru ținere
la zi, cât și pentru exploatarea curentă, ceea ce a ajutat mult în faza de implementare a
aplicațiilor, dar și ulterior.
În afara evidenţei personalului sanitar, s-au realizat, în acelaşi mod şi în cadrul
aceloraşi contracte, prelucrările pe calculator pentru:
ancheta fertilităţii populaţiei feminine (1970, 1974, Maria Bilegan),
evidenţa unităţilor sanitare (1972, cu Gheorghe Marchiş),
evidenţa donatorilor de sânge (1973, cu Ileana Paraschivescu),
evidenţa bolnavilor de silicoză, urmată de registre naţionale similare pentru alte
boli cronice: cancer, hepatită etc. (1974, Doina Iancu, Ecaterina Scorţan),
evidenţa aparaturii medicale (1977, Gheorghe Marchiş) etc.
În toate aceste lucrări, ca şi în altele, am folosit un „program general de tabele
statistice”, scris în limbajul COBOL (un fel de precursor primitiv al popularului „Excel”),
cu un grad înalt de parametrizare, program pe care-l elaborasem încă în 1970 şi care a fost
dezvoltat în anii următori, în cadrul CCSS, şi de Dan Schwartz. Cu acest program, până la
sfârșitul anilor optzeci, foarte mulţi salariaţi ai CCSS îşi vor rezolva, mult mai ușor,
sarcinile de serviciu.
s-a mutat, în decembrie 1976, şi a rămas, până în 2016, grosul personalului CCSS,
respectiv al instituţiilor care i-au succedat. Aici s-a instalat, la scurt timp, și un calculator
electronic românesc „Felix C 256”. Programele care până atunci se rulaseră pe IBM-360
au fost adaptate noului calculator, care a rămas în funcție până în 1992. Din acest
moment, Centrul nu a mai reînnoit contractul cu CEPECA/„Ștefan Gheorghiu” [1][3]. În
CCSS se realizau, în fiecare an, un mare număr de studii şi lucrări, parțial informatizate,
cum ar fi:
elaborarea indicatorilor de evaluare a stării de sănătate şi a eficienţei reţelei
sanitare;
anchete privind abuzul de tutun şi alcool, consumul de droguri, handicapuri etc.;
studii naţionale sau comparative cu ţările europene, privind starea de sănătate a
populaţiei;
anchete de autoevaluare a stării de sănătate;
sondaje de opinie privind carenţele socio-medicale ale familiei şi colectivităţilor;
sondaje privind calitatea asistenţei medicale, evaluarea eficienţei şi eficacităţii
activităţii reţelei sanitare;
evaluarea necesarului de unităti de sănătate, paturi, personal;
evaluarea necesarului de medicamente pe grupe de boli, ţinând seama de
prevalenţa morbidităţii, stadiul afecţiunilor etc.;
prognoze privind dinamica mortalităţii generale, materno-infantile, în context
european şi în profil judeţean;
prognoze demografice;
prognoze de morbiditate;
prognoza necesarului de unităţi sanitare, paturi, personal sanitar, evaluarea
dinamicii stării de sănătate în profil judeţean etc.
Până la sfârşitul anilor optzeci, la acestea s-au adăugat multe alte lucrări, realizate
prin forţele proprii ale personalului CCSS: simulări, evaluări ale eficienţei economice etc,
mai ales în sănătate publică, demografie ori gestiunea resurselor. Calculatorul de la
CCSS a fost utilizat un timp de mai multe instituţii din reţeaua sanitară care nu aveau
calculator propriu. Unele dispuneau de informaticieni proprii, altele apelau la cei ai
Centrului. De exemplu, CCSS a realizat mulţi ani la rând (prin Alexandra Pavel-
Dumitriu) prelucrări de date privind igiena mediului, pentru Institutul de Igienă şi
Sănătate Publică (IISP). În tot acest timp, CCSS s-a sprijinit pe Birourile de statistică şi
informatică sanitară (numite anterior laboratoare judeţene) organizate în cadrul Direcţiilor
de Sănătate Publică Judeţene şi ale Municipiului Bucureşti. CCSS colabora permanent cu
Institutul Naţional de Statistică (INS), cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ca şi
cu alte organisme naţionale sau internaţionale de profil.
Prin ordinul Ministrului Sănătăţii 558, din 8 noiembrie 1977, CCSS a fost
desemnat „Centru de calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control
ale activităţilor de informatică în domeniul sanitar” la nivel naţional, între atribuţii fiind
menţionată şi aceea că CCSS „avizează aplicaţiile de informatică în domeniul sanitar,
recomandând măsuri şi soluţii în vederea introducerii şi generalizării în exploatare a
acestora, pentru realizarea de sisteme informatice unitare”, atribuţie exercitată în special
pe parcursul anilor optzeci, dar care nu a mai putut fi aplicată în contextul descentralizării
și dezorganizării sistemului sanitar care a urmat după 1990.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 421
era semnată de acad. Constantin Arseni. Prin complexitatea aspectelor abordate şi prin
volumul de informaţii, lucrarea nu a fost depăşită, din păcate, până la ora actuală. În
această monografie, distinsă în 1991 cu premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei
Române, a fost inclusă şi o listă actualizată a aplicaţiilor de informatică de sănătate
cunoscute din România. Domeniile abordate dar mai ales numărul de aplicaţii în cadrul
fiecăruia sunt edificatoare pentru nivelul atins în acel moment. Cele 467 de aplicaţii aflate
în evidență la CCSS erau distribuite astfel:
baze de date, indicatori, resurse materiale şi umane, statistici, eficienţă, prognoză
(120) ;
sănătate publică, epidemiologie, anchete, noxe (75),
registre de bolnavi cronici (16),
activităţi profilactice (22),
dispensarizare bolnavi, asistenţă ambulatorie (30),
evidenţa pacienţilor din spital (16),
laborator, explorări, investigaţii, imagistică, analiza semnalelor (72),
asistarea diagnosticului (35),
asistarea tratamentului (37),
monitorizare on-line (5),
cercetare bio-medicală (39).
potrivite pentru România, ale unui sistem informatic de spital. Se dorea definirea unei
structuri pe subsisteme, cu conţinutul minimal al foii de observaţie, codificări
recomandate etc. Concluziile au fost sintetizate într-un ghid metodologic redactat şi
multiplicat de CCSS în 1986 [16].
Primul spital care a beneficiat de un sistem informatic integrat (la nivelul de
atunci, pe baza unui minicalculator central) şi care a utilizat şi recomandările din acest
ghid metodologic, a fost realizat în 1988 de un colectiv, condus de Alexandru Trică, de la
Institutul Central pentru Conducere şi Informatică (ICI), la spitalul de recuperare din
Borşa (jud. Maramureş), unde director era inimosul Dr. Daniel Bărcan. Succesul
proiectului a depins de câţiva factori esenţiali: implicarea hotărâtă a directorului,
respectul pentru competenţa profesioniştilor în informatică şi, nu în ultimul rând,
susţinerea materială, primită, în acest caz, din partea întreprinderii miniere din localitate.
Au existat şi alte tentative similare, la alte spitale, care aveau unele dintre aceste premise
dar, din păcate, nu pe toate. Rezultatele acestora au fost mult mai slabe, dacă nu cumva
inexistente.
După 1990, numărul spitalelor informatizate a crescut continuu. Câteva firme de
informatică şi-au propus realizarea unor sisteme informatice de spital reutilizabile. Printre
primele de succes a fost, la începutul anilor nouăzeci, firma Sintec din Baia Mare.
Informatizarea spitalelor din România, mai ales a celor mari, şi-a urmat apoi propria
istorie. Compartimentul de care răspundeam în CCSS făcuse câteva anchete în acest sens
şi, de pildă, ancheta din 2008 [25] arăta că în acel an, în România, practic nu mai exista
niciun spital public fără un anumit grad de informatizare, iar 8 spitale mari dispuneau de
peste 200 de calculatoare fiecare. Majoritatea aplicaţiilor informatice vizau zona
financiar-contabil-administrativă, ca şi evidenţa bolnavilor, evidenţa hotelieră, ori pe cea
privind diagnosticele, în măsura în care acestea erau necesare pentru decontarea
serviciilor prin asigurările de sănătate. În medie pe ţară, 30% din calculatoare se utilizau
în secţiile clinice, 12% în cele paraclinice, 7% în ambulatoriul de specialitate, 16% în
sectorul financiar-contabil etc. Cele mai multe implementări (55) le avea, în anul
anchetei, firma InfoWorld, cu aplicaţia Hospital Manager, urmată de Romanian Soft
Company cu aplicaţia Hipocrate. Aceste aplicaţii dădeau rezultate pe care beneficiarii le
considerau mulţumitoare.
Un alt şoc l-a produs reforma sectorului sanitar. Până în 1990 sistemul de ocrotire
a sănătății folosea aceleași codificări și fonduri de date și avea o formă riguros
piramidală, în conducere și raportare, cât și ca finanțare. Acum, cabinetele medicale și
farmaciile s-au privatizat treptat. S-au modificat şi modalităţile de plată. Pe lângă
Ministerul Sănătăţii cu unităţile subordonate, sau administrația locală, au apărut
Asigurările de Sănătate, care au preluat majoritatea fondurilor destinate ramurii. Au
apărut spitale și policlinici private etc. Fiecare dintre aceste structuri și-a construit un
sistem informatic propriu, mai mult sau mai puţin complex, asupra căruia îşi exercita
proprietatea şi controlul. Ca urmare, unele linii de raportare au pierdut din rigoare, altele
ocoleau complet Ministerul Sănătăţii. Anumite informaţii primare se raportau duplicat,
uneori cu date diferite (de pildă, numărul de proceduri efectuate era raportat diferit către
Ministerul Sănătăţii şi către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), existând pericolul
apariţiei unor incoerenţe în date, dar şi al pierderii sau inaccesibilităţii unor informaţii. În
încercarea de a evita aceste ameninţări, s-au emis, din timp, mai multe reglementări. De
pildă, Ordinul 1200 din 26.08.1991 al Ministrului Sănătăţii, reconfirma caracterul CCSS
de centru coordonator, la nivel naţional, al activităţilor de informatică medicală. Dar
aceste reglementări au avut doar un impact limitat asupra proliferării necontrolate a
aplicațiilor.
Informaţiei şi Media, în cadrul proiectului ERA (prin firma germană Empirica), două
rapoarte de ţară:
Strategia și implementarea informaticii de sănătate în România [27], în 2007,
Strategia informatizării în sănătate în România, o evaluare de țară [28], în 2010.
Conținutul acestor rapoarte nu a fost măgulitor la adresa situației existente.
ministru al sănătăţii nu s-a mai întâlnit cu specialiştii (cei ai CCSS/CNOASIIDS sau din
alte structuri) pentru a discuta vreun program de informatizare a sectorului sanitar. Nu se
poate spune că strategii nu s-au elaborat. În 1992-93, în CCSS, se realizase un „Proiect
director al informatizării sănătăţii în România” [18] [19]. A urmat, în 1995, un
„Automation Plan” cerut de Banca Mondială [19]. După anul 2000, când diversificarea
structurii sistemului sanitar s-a accentuat, CCSS a fost implicat aproape anual în
elaborarea unor astfel de strategii, permanent actualizate, inclusiv în colaborare cu
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (fost MCTI) [26]. În 2008, la
CNOASIIDS, compartimentul pe care-l conduceam atunci a primit chiar titulatura
oficială de „Birou pentru strategii şi proiecte de informatizare în sănătate”. Era de fapt
singurul organism, în subordinea Ministerului Sănătăţii, care avea un asemenea obiectiv,
dar pe care, din păcate, Ministerul nu l-a luat niciodată în considerare.
Pe lângă strategiile elaborate în CCSSDM, mai exista şi o propunere de strategie,
realizată în 2000 de o firmă germană, printr-un proiect „Phare”. A mai fost încropită o
strategie (nefinalizată dar utilizabilă), în toamna anului 2008, de un grup de lucru, numit
prin Ordin al Ministrului Sănătăţii, grup din care făceau parte reprezentanţi ai MS,
CNAS, CNOASIIDS, SNSPMS, Colegiului Medicilor, SRIM etc. O altă strategie a fost
oferită Ministerului Sănătăţii, pe bază de contract, de firma ICG 2000, în primăvara
anului 2009. Ar fi fost deci de unde alege. Totuşi, niciuna dintre aceste strategii nu a
intrat în atenția Ministerului Sănătăţii, necum să fi căpătat susţinerea sa. Nu s-a făcut
nicio tentativă ca vreuna dintre aceste strategii să fie adoptată ca document oficial (fie şi
printr-un ordin de ministru) şi, evident, nu a fost prezentată ca obligatorie în realizarea
coerentă a proiectelor publice de informatică medicală.
De fapt, trebuiau făcute trei lucruri:
1. Un colectiv de specialişti, având competenţa necesară și cu susținerea
principalilor jucători din sector (stakeholders), să elaboreze o strategie a
informatizării sănătăţii, care să fie recunoscută ca un document oficial,
preferabil printr-o Hotărâre de Guvern, având în vedere implicarea şi a altor
ministere. Strategia trebuia să fie armonizată cu aplicaţiile deja existente sau
aflate în derulare, ca şi cu strategiile şi proiectele similare din alte ţări
europene.
2. Să existe un cadru legislativ care să permită finanţarea din bani publici doar a
acelor proiecte de informatizare în sănătate care se încadrează în strategia
aprobată.
3. Să existe un organism permanent de specialişti, în care să fie reprezentate
principalele structuri şi instituţii interesate; acest organism să posede resursele
necesare pentru a ţine la zi strategia (în ediţii succesive, în funcţie de înnoirile
legilor, cerinţelor şi tehnologiilor) şi pentru a da un aviz că proiectele de
informatică de sănătate, finanţate din bani publici, sunt conforme strategiei.
Din păcate, aceste deziderate par deocamdată irealizabile. În plus, în iulie 2010,
guvernul de atunci a hotărât să desfiinţeze CNOASIIDS (fostul CCSS ş.a.m.d.),
transformându-l în aşa-numitul INSP-CNSISP (Centrul Naţional de Statistică şi
Informatică în Sănătate Publică), de fapt o anexă, fără drept de iniţiativă, a Institutului
Naţional de Sănătate Publică. Mai multe persoane cheie implicate în istoria proiectelor de
informatizare au părăsit atunci centrul. Dispărea astfel și organismul în jurul căruia se
putea focaliza eventual o strategie de informatizare a sănătății [2, p.31-37].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 431
Referințe
1. Dan D. Farcaș, Informatica de sănătate din România – 50 de ani de istorie trăită, Ed. Universitară „Carol
Davila”, București, 2014.
2. Guran, Marius, Monografia informaticii din România, Editura AGIR, Bucureşti, 2012.
3. D. Farcaş (coautor), Utilizarea prelucrării automate a datelor pentru fundamentarea deciziilor organelor
Ministerului Sănătăţii, în „Probleme actuale de informatică şi conducere”, Comunicările selective ale
celui de al treilea simpozion de informatică, 11-18 mai 1977, Cluj-Napoca şi Satu Mare, Ed.Dacia, Cluj-
Napoca, 1977, pp. 496-501.
4. ***, Sistemul informatic al ramurii ocrotirii sănătăţii – SIROS – Proiect de ansamblu, CCSS, martie 1979,
(119 p.).
5. Ovidiu Popescu, Diplomat pe trei continente, Ed. România în lume, 2007.
6. Dan D. Farcaş, Gabriela Roşca, Cecilia Cristea, Dr. Ioan Mogoş, Dr. Eugen Păunescu, Propunere de
metodologie pentru calcului eficienţei sociale în fundamentarea acţiunilor sanitare, CCSS, aprilie 1985,
(26 p.).
7. Dan D. Farcaş, Calculul eficienţei acţiunilor sanitare, în „Studii de Statistică”, D.C.S., 1987, pp. 271-272.
8. D. Farcaş, C. Popescu, I. M. Copil, Simulation of the Social and Economic Effects of Decreasing the Aged
Population's Mortality and Morbidity due to Various Causes, în "Proceedings of the National Congress of
Gerontology and Geriatrics", vol. I, Bucureşti, 1988, pp. 317-323.
9. Dan D. Farcaş, Despre o posibilă metodologie de evaluare a eficienţei acţiunilor sanitare, în „Rev. de
Econ. şi Administraţie Sanitară”, nr. 2, 1992, pp. 33-35.
10. Dan Farcas, Measuring national interest in funding healthcare IT projects Current Perspectives in
Healthcare Computing Conference Harrogate 1998, part II, pp. 227-232.
11. Dan Farcaş, Dr. Horia Moraru, Janina Mureşeanu, Gabriela Roşca, Eficienţa depistării active în cancerul
de col uterin, CCSS, iunie 1988, (38 p.).
12. Dan D. Farcaş, Dr. Horia Moraru, Mortalitatea evitabilă prin cancer de col uterin, CCSS, iunie 1992 (66 p.).
13. Dan D. Farcaş, Computer Simulation in Biology – Some Remarks, Timişoara Medicală - Supplement, tom
XXXIV, 1989, pp.51-52.
14. Mihai Florescu (sub red.), Istoria ştiinţelor în România, Cibernetica, Ed. Academiei RSR, Bucureşti
1981.
15. Ovidiu Popescu (coord.), Informatica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988.
16. Dan D. Farcaş, Alexandra Dumitriu, Sabina Ceanovici, Janina Mureşeanu, Dan Simionescu, Gabriela
Roşca, Cecilia Cristea, Ileana Paraschivescu, Dana Mihăescu, Eugen Mihăescu, Sistemul informatic al
spitalului, proiect cadru, CCSS, martie 1986, (71 p.).
17. Dan Farcaş, Sabina Ceanovici, Ileana Paraschivescu, Dan Simionescu, Alexandra Dumitriu, Cecilia
Cristea, Janina Mureşeanu, Gabriela Roşca, Produs program pentru sisteme informatice de spital
utilizând minicalculatorul, CCSS, februarie 1988, (65 p.).
18. ***, Proiect director al informatizării ocrotirii sănătăţii, CCSS, martie 1993, (81 p.).
19. Dan D. Farcaş (coord.), Direcţii ale informatizării activităţilor de ocrotire a sănătăţii în România,
CCSSDM, decembrie 1994, (27 p.);
20. Dan Farcaș, Romanian health informatics - an insight, în „Current Perspectives in Healthcare Computing
Conference Harrogate” 1998, part II, pp. 251-253.
21. Dan D. Farcaş (coord), Sistemul informatic pentru conducerea ocrotirii sănătăţii, prezentare, CCSSDM,
iulie 1999, (18 p.).
22. Dan D. Farcaş, Some remarks concerning the Health Information Systems after the Health Reform in
Romania, Sarajevo Colloquia, 4-6 octombrie 2001.
23. Dan D. Farcaş, Some remarks concerning the Health Information Strategy in Romania, a 25-a Conferinţa
Naţională de Informatică Medicală – MEDINF, Timişoara, 13-15 iunie 2002.
24. Dan Farcas, Mariana Bazavan, Razvan Stroe, Claudia Cioaca, Cristian Simionescu, Standards and
settlement for developing IT products for health, MEDINF International Conference on Medical
Informatics & Engineering, Craiova, Romania, October 9 - 11, 2003.
25. Dan D. Farcaş, Eugenia Crăciunescu, Situaţia informatizării spitalelor din România în 2008,
CNOASIIDS, 2009, (34 p.).
26. Dan D. Farcaş, Informatizarea sistemului de sănătate din România, analiză şi recomandări,
CNOASIIDS, 2010, (32 p.).
27. Dan D. Farcaș, eHealth strategy and implementation activities in Romania, 2007, 25 p.,
http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_eHealth-ERA_country_report_final.pdf).
28. D. Farcas, J. Artmann, J. Heywood and Jos Dumortier, eHealth strategies: Country Brief: Romania, 2010; 36
p., http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_CountryBrief_eHStrategies.pdf.
432 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
16
CV Radu Jugureanu, https://independent.academia.edu/RJugureanu/CurriculumVitae.
17
Nordul Africii, CIS, Orientul Mijlociu, Europa.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 433
cunoştinţe. Aceasta s-a realizat prin introducerea unor instrumente digitale (computerul,
software educaţional) cu scop pedagogic în procesul de predare, şi unor metode noi de
predare a materiilor şcolare.
Un alt obiectiv cheie al SEI a fost folosirea tehnologiei informaţiei ca suport în
sistemul de învăţământ, înlesnind o administrare mai bună şi transparenţă la nivelul
structurilor organizaţionale. Prin SEI, administraţia locală, regională şi centrală
beneficiază în prezent de un important sprijin în privinţa formelor de raportare statistică,
previzionare şi gestiune.
Programul guvernamental SEI (Sistem Educaţional Informatizat), lansat în anul
2001, ca o continuitate a iniţiativelor locale sau regionale dintre anii 1985 şi 2000
(prezenţa calculatoarelor în şcoli, programe ale Fundaţiei Soros, proiecte ale Băncii
Mondiale) reprezintă un demers la nivel naţional, având ca obiectiv informatizarea
sistemului de învăţământ prin dotarea unităţilor şcolare cu echipamentele necesare, prin
proiectarea unei game largi de softuri pentru asigurarea interacţiunii dintre elevi şi
conţinuturile disciplinare, prin reprofesionalizarea psihopedagogică a cadrelor didactice
într-o viziune a centrării pe elev şi prin constituirea premiselor unei reţele informatizate
ca suport al unui management modern18.
Complexitatea Programului Național de Informatizare a Învățământului
Preuniversitar Românesc (SEI) este sumarizată astfel:
1. Încă de la debutul său, SEI a intrat în atenţia opiniei publice europene apreciat
fiind ca un proiect ambiţios ce o să determine modificări structurale, de substanţă în
sistemul educaţional al uneia dintre ţările continentului.
2. Aprecierea generală: este unul din cele mai avansate proiecte de acest gen din
lume și are ca atuuri:
Metodologia de dezvoltare a lecţiilor multimedia;
Concentrarea pe predarea în clasă, cu profesorul, dar şi la distanţă;
Realismul în instruirea profesorilor;
Abordarea unitară la nivel naţional;
Lecţii plăcute, intuitive, corecte ştiinţific;
Metodologia riguroasă de implementare.
3. Elementele de viziune şi metodologiile create şi implementate în SEI sunt
preluate de către alte ţări, iar expertiza românească în domeniul e-learning este din ce în
ce mai căutată şi mai citată.
Sistem Educaţional Informatizat este un program complex iniţiat de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susţinerea procesului de
predare-învăţare în învăţământul preuniversitar, cu tehnologii de ultimă oră. Programul
sprijină obiectivele reformei educaţionale în conformitate cu planul de acţiune eEurope
2005, demarat de Uniunea Europeană ca parte a iniţiativei europene eLearning19.
18
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Programul SEI, Sistem Educaţional Informatizat – De la reformă la
dezvoltare 2001-2008. Bucureşti, 2006 ☼ ILIA, Florin. AeL – O tehnologie de vârf a Sistemului Educaţional
Românesc. În: CNIV, Noi tehnologii de eLearning. Buc.: Editura Universităţii Bucureşti, 2003.
19
http://europa.eu.int/information_society/eeurope/action_plan/index_en.htm.
434 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Dar, mai mult decât atât, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a impus un obiectiv
ambiţios, de a introduce tehnologiile moderne, mai precis, folosirea calculatorului direct
în procesul de predare, cu scop pedagogic. Ca element suplimentar, se prevede atât suport
pentru însuşirea de cunoştinţe şi aptitudini, cât şi pentru evaluarea acestui proces.
Prin SEI, se doreşte încurajarea învăţământului inovativ şi stimularea creativităţii
profesorilor şi elevilor, oferind un cadru general favorabil pentru dezvoltarea proiectelor
şi participarea beneficiarilor sistemului educaţional la dezvoltarea societăţii
informaţionale. SEI contribuie la modificarea programei şcolare prin integrarea noilor
metode de predare-învăţare.
Programul SEI pune la dispoziţia beneficiarilor săi noi instrumente bazate pe IT
pentru utilizarea în şcoli, crescând astfel calitatea procesului educaţional. Oferă un
substitut pentru instrumentele sau experimentele de laborator costisitoare sau periculoase
pentru cei care le manevrează.
Proiectul SEI urmează principiile fundamentale definite în 2001:
Abordare integrată, naţională – şi implementare modularizată;
Toate componentele proiectului au importanţă egală şi se implementează simultan;
Punctul focal al proiectului este activitatea didactică şi nu informatica/tehnologia;
Sprijinirea reformei în învăţământ – trecerea de la învăţarea prin memorare la
învăţarea prin aplicare; orientarea spre acumularea de competenţe şi nu de
informaţii (learn by memorizing / learn by doing);
Calculatoarele în sine nu aduc valoare didactică – este nevoie de software,
conţinut educaţional multimedia interactiv, formare, metodologie;
Acces nemijlocit la resursele educaţionale (inclusiv calculator) pentru beneficiari,
adică pentru elevii;
Principalii utilizatori ai sistemului sunt profesorii.
Aceste principii au reuşit să fundamenteze un proiect bine structurat, coerent şi
formativ, ce poate să stea la baza unei treceri către, sau a unei construcţii spre Societatea
cunoaşterii. Dimensiunea naţională a proiectului determină o democratizare, prin şanse
egale a accesului la educaţie. Elementele măsurabile, rezultate în urma acestui proiect, l-
au adus în centrul atenţiei comunităţilor profesionale europene.
Echipamente: 189.519 calculatoare, servere şi laptopuri, în 14.993 laboratoare
şcolare.
Software educaţional în fiecare laborator:
1. Predare, testare şi evaluare, managementul şcolii, managementul conţinutului
educaţional;
2. Conţinut educaţional multimedia în fiecare şcoală;
3. 3.578 lecţii multimedia pentru gimnaziu şi liceu pentru 21 de discipline;
4. +12.000 momente de lecţie pentru: biologie, matematică, informatică, istorie,
geografie, chimie, fizică, tehnologie etc.;
5. Enciclopedii, dicţionare, glosare de termeni.
Implementare şi instruirea profesorilor:
1. 140.000 profesori instruiţi;
2. Formare continuă: suport pentru instruirea prin CCD;
3. Programe complementare.
436 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Concluzii
I. Sistemul Educaţional Informatizat (SEI)
Lansat în anul 2001, Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) este un program complex
implementat de Ministerul Educaţiei Naționale, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă
susţinerea procesului de predare/ învăţare în învăţământul preuniversitar, cu ajutorul
sistemelor informatice. În cadrul acestui program, SIVECO Romania furnizează aplicaţii
software, conţinut educaţional multimedia şi servicii de instalare şi configurare software,
instruire şi suport tehnic.
Până în acest moment, proiectul de informatizare a învăţământului preuniversitar
a însemnat:
22
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei, TEHNE – Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie, Asociaţia pentru Ştiinţele Educaţiei
(ASTED): INFORMATIZAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT: PROGRAMUL S.E.I., Raport de cercetare
evaluativă – EVAL SEI 2008.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 437
23
Sursa: http://www.siveco.ro/ro/despre-siveco-romania/proiecte-majore.
438 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Marin Vlada24
Abstract: Articolul descrie aspecte, studii, inițiative și acțiuni prin care calculatorul şi noile tehnologii
(echipamente şi produse software) oferă modalităţi şi instrumente de formare a unei noi viziuni asupra
educaţiei, cercetării şi inovării. Conceptul manualului digital este rezultatul preocupărilor inovatoare şi
permanente ale diverşilor actori din procesul educaţional în vederea utilizării instrumentelor TIC în
educaţie. Acest lucru s-a întâmplat după anul 2000, când prin cercetări şi activităţi de pionierat s-au realizat
colaborări între profesori, specialişti în ştiinţele educaţiei şi specialişti IT de la diverse companii IT, pentru
promovarea şi dezvoltarea noilor tehnologii în educaţie: platforme e-Learning, lecţii interactive de Software
educaţional, Virtual Reality şi Augmented Reality. Proiectul CNIV de la Universitatea din Bucureşti şi-a adus
un aport important în acest demers, fiind un cadru de manifestare a iniţiativelor, a acţiunilor, a cercetărilor,
a proiectelor şi a aplicaţiilor prin promovarea noilor tehnologii în educaţie şi cercetare.
Motto:
Proiectul CNIV de la Universitatea din Bucureşti – învăţământ virtual şi-a demonstrat modalităţile
de inovare în educaţie şi cercetare. Acest lucru s-a validat în contextul implicării
şi colaborării dintre mediul universitar, mediul preuniversitar şi mediul IT.
CALCULATORUL şi noile tehnologii (echipamante şi produse software)
oferă modalităţi şi instrumente de formare a unei noi viziuni
asupra educaţiei, cercetării şi inovării. (M.V., CNIV 2012)
24
Articol preluat din M. Vlada, Manuale digitale, o premieră în România – despre confuzii şi clarificări, în
Lucrările celei de-a XII-a Conferință de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY,
MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 24-25 octombrie 2014,
Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 37-44, 2014, http://www.c3.cniv.ro.
25
Surse imagini: http://www.manualplusdigital.ro, http://www.litera.ro/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 439
works, but I spy an outfit which challenges this: 2Simple Software." Claire
Johnston – TES.
În România – „Noile manuale vor fi adaptate nevoilor elevilor şi ale societăţii
secolului al XXI-lea, pe baza unui proces demarat în premieră în România, şi vor
asigura creşterea calităţii procesului educaţional, prin respectarea standardelor
europene şi racordarea la exigenţele societăţii contemporane” MEN, 2014.
că interacţiunea va fi una firească. Avem în vedere crearea unor proiecte prin care aceste
manuale să ajungă la elevi” (Prof. Radu Jugureanu, AeL eContent Manager, SIVECO
Romania).
Toate acestea nu ar fi fost posibile în România anului 2014, dacă după anul 2000 nu ar fi
existat:
Programul SEI (Sistemul Educaţional Informatizat, 2001-2008) – proiect de
informatizare a sistemului educaţional din România constând în dotarea şcolilor cu
tehnică IT şi crearea de laboratoare virtuale cu peste 3.700 de lecţii multimedia
interactive pentru peste 20 de discipline ce acoperă întregul învăţământ (de la clasa I la
clasa a XII-a), lecţii ce se găsesc în toate unităţile de învăţământ din România; acest
proiect ( http://portal.edu.ro/) a fost un suport pentru crearea şi dezvoltarea domeniului
de e-Learning şi software educaţional în România. De asemenea, impactul este relevat
într-un studiu din anul 2008 ce arată că „89% dintre elevi transformă obligaţia în
motivaţie prin utilizarea lecţiilor AeL ca mijloc complementar de educaţie”
(E. Noveanu, D. Potolea şi colectiv, Evaluarea SEI, Universitatea din Bucureşti, ISE,
Centrul pentru Inovare în Educaţie – TEHNE, 2008).
Proiecte, programe, inițiative ale profesorilor, specialiştilor IT şi din ştiinţele educaţiei,
ale organizaţiilor educaţionale sau ale companiilor de IT – Portalul AeL şi Cupa
Siveco „Software Educaţional” (2003, www.advancedelearning.com) – dezvoltarea
lecţiilor interactive de Software educaţional, iniţiativă a firmei Siveco; Portalul
Didactic.ro (2003, http://www.didactic.ro) – platforma „Cancelaria Naţională”, iniţiativă
a firmei Softwin; Proiectul CNIV (2003, www.cniv.ro) – Conferinţa Naţională de
Învăţământ Virtual „Promovarea tehnologiilor moderne în educaţie şi cercetare”,
susţinută de Universitatea din Bucureşti şi ANCS (Autoritatea Naţională pentru
Cercetare Știinţifică), Siveco România şi Corporaţia Intel; Proiectul eLSE (2005,
http://adl.unap.ro) – Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „eLearning and Software for
Education”, susţinută de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti;
Proiectul ICVL (2006, www.icvl.eu) – Conferinţa Internaţională de Învăţământ Virtual
„News Technologies in Education and Research”, susţinută de Universitatea din
Bucureşti şi ANCS (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Știinţifică), Siveco România
şi Corporaţia Intel; Portalul Elearning.Romania (2006, www.elearning.ro) – platforma
de resurse educaţionale, iniţiativa TEHNE (Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în
Educaţie); Programul Intel®Teach (2007, www.intel.com) – curs internaţional de
formare la nivelul Caselor Corpului Didactic din ţară coordonat de Siveco România şi
Corporaţia Intel.
Proiectele europene POSDRU 2007-2013 – Programul eTwinning (2005,
http://etwinning.ro/), Parteneriate şcolare în Europa; Proiect 2008-2011 – Proiectul
„Profesorul – creator de soft educaţional” de formare continuă modernă şi de calitate,
finanţat prin fonduri structurale POSDRU 2007-2013, http://profesorulcreator.siveco.ro;
Proiect 2009-2011 – Proiectul „Dezvoltarea Profesională a Cadrelor Didactice prin
Activităţi de Mentorat” POSDRU 2007-2013, http://proiecte.pmu.ro, http://proiecte.
pmu.ro/web/mentorat; Proiect 2010-2012 – Proiectul „Formarea continuă de tip
„Blended Learning” pentru cadrele didactice universitare” POSDRU 2007-2013,
http://blu.cc.unibuc.ro, Proiect 2010-2013 – Proiectul „Formarea continuă a cadrelor
didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea eficientă a limbii
franceze şi evaluarea la nivel european a competenţelor lingvistice” POSDRU 2007-2013
implementat de Ministerul Educaţiei Naţionale; Proiect 2010-2013 – Proiectul „Formarea
continuă a cadrelor didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea
eficientă a limbii engleze şi evaluarea la nivel european a competenţelor lingvistice”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 445
Caietul de sarcini.
Criteriile de Evaluare ( PREȚ= 50%, CALITATE=50%):
1. Prețul ofertei: 50%
2. Corectitudinea conținutului științific (conținutul științific prezentat trebuie să
respecte recomandările programei școlare): 10%
3. Abordarea didactică a conținutului învățării: 10%
4. Organizarea conținutului proiectului de manual școlar în vederea
formarii/dezvoltării de competențe în conformitate cu programa școlară: 10%
5. Contribuția la optimizarea procesului de predare-învățare-evaluare (echilibrarea
conținutului disciplinei cu testele de evaluare): 5%
6. Calitatea și accesibilitatea limbajului: 5%
7. Calitatea tehnoredactării și facilitatea utilizării variantei digitale a proiectului de
manual școlar: 5%
8. Stilul, unitatea proiectului de manual școlar și calitatea pedagogică a activităților
multimedia de învățare interactivă: 5%
446 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Bibliografie
[1] M. Vlada (2013), http://www.elearning.ro/manuale-digitale-si-resurse-universitare-digitale
[2] O. Istrate (2013), http://www.elearning.ro/manuale-in-format-digital
[3] CNIV România (2013, 2014), http://c3.cniv.ro/index.php?q=2013/digital ,
http://c3.cniv.ro/index.php?q=2013/digital
[4] CNIV România (2014), http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/fundamente-proiecte
[5] CNIV România (2014), http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/dez-prof
[6] CNIV România , http://www.agora.ro/stire/cniv-romania-definitii-pentru-manuale-digitale...
[7] SIVECO România și editura LITERA (2014), http://www.manualplusdigital.ro
[8] R. Jugureanu (2014), http://science.hotnews.ro/stiri-esential-17892118-profesor-radu-jugurean...
[9] R. Jugureanu (2014), Manualele digitale: conținut atractiv, jocuri, animații pentru elevii digitali,
http://www.curentul.info/educatie/4258-manualele-digitale-continut-atrac...
- http://www.agora.ro/stire/noile-manuale-pentru-clasa-i-realizate-de-edit...
[10] Specificații Tehnice - Manuale Noi 2014 (inițiale), 07.03.2014, http://www.scribd.com,
http://adevarul.ro
[11] Licitația privind achiziția de manuale școlare, aprilie 2014, http://www.hotnews.ro
[12] Proiectele CNIV şi ICVL, http://www.c3.cniv.ro, http://www.c3.icvl.eu, accesat 10.201
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 447
1. Introducere
Dacă pentru şcolile americane a fost nevoie de mesajul preşedintelui Obama [1], pentru
România, introducerea Informaticii şi a Tehnologiei Informatiei şi a Comunicatiilor
(TIC) în gimnaziu, începând cu clasa a V-a a anului şcolar 2017-2018 este o urmare
firească a strategiei Europa 2020 pentru Educație şi formare. România introdusese
Informatica şi TIC la nivel liceal cu mulți ani în urmă [5], iar evaluarea competențelor
digitale, la examenul de bacalaureat din anul 2009, prin OUG 97/2009 [8].
La nivel mondial, cererea de specialişti STEM (în Stiințe, Tehnologie, Inginerie şi
Matematică [9, 10, 11]) a determinat actualizarea continuă a curriculumul la toate
nivelurile. Astfel, ACM şi partenerii [1] au elaborat un cadru general pentru introducerea
Informaticii şi TIC, la nivel preuniversitar, denumit K12-Computer Science Framework
(K12-CSF), ce conține recomandări curriculare începand cu gradinița, clasele 1-4 şamd.
Conform [2], standardele K12-CSF au fost elaborate de specialişti pentru a fi coerente și
comprehensibile pentru profesori, administratori și factori de decizie politică.
În secțiunea următoare vom realiza o privire de ansamblu, asupra viziunilor K12-
CSF și Info-TIC Romania având în vedere [2] şi noua programă de Informatică şi TIC [6]
pentru clasele V-VIII, care a intrat în vigoare începând cu anul 2017.
Din motive de spațiu vom folosi, în legătură cu vârsta elevilor, abrevierile:
K2 – 5/6 ani, A3 – 8/9 ani, A4 – 9/10 ani, A5 – 10/11 ani, A6 – 11/12 ani, A7 – 12/13
ani, A8 – 13/14 ani. Programa [6] se referă la nivelurile A5, A6, A7 şi A8. Vom omite, în
mod intenționat, analiza la nivelul claselor a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a.
Indicatorii CSTA K12-CSF pentru aria „Date şi Analiza datelor” se referă la următoarele
sarcini:
(1) Stocarea, copierea, căutarea, salvarea, modificarea și ștergerea informațiile
utilizând un dispozitiv de calcul și definirea acestor informații stocate ca date: K2;
(2) Colectarea și prezentarea datelor în diferite formate vizuale: K2;
(3) Identificarea si descrierea modelelor şi şabloanelor vizualizate pentru a realiza
predicții: K2;
(4) Organizarea și prezentarea vizuală a datelor colectate pentru a evidenția
relațiile și a susține o ipoteză: A3-5;
(5) Folosirea datelor pentru a evidenția sau a sugera relații cauză-efect, prezicerea
unor rezultate sau comunicarea unei idei: A3-5;
(6) Reprezentarea datele utilizând mai multe scheme de codificare: A6-8;
(7) Colectarea datelor utilizând instrumente de calcul și transformarea datelelor
pentru a le face mai utile și mai fiabile: A6-8;
(8) Rafinarea modelelor computationale pe baza datelor pe care le-au generat:
A6-8.
Indicatorii CSTA K12-CSF, pentru aria „Impactul INFO şi TIC asupra societății” se
referă la următoarele sarcini:
(1) Compararea modului în care oamenii trăiesc și muncesc înainte și după
implementarea sau adoptarea tehnicii de calcul: K2;
(2) Promovarea respectului și responsabilității în mediul online: K2;
(3) Păstrarea informațiilor de conectare private și deconectarea dispozitivele în
mod corespunzător: K2;
(4) Discutarea tehnologiilor informatice care au schimbat lumea și prezentarea
modului în care aceste tehnologii influențează și sunt influențate de practicile
culturale: A3-5;
(5) Propunerea de modalități de îmbunătățire a accesibilității și utilizabilității
produselor tehnologice pentru diversele nevoi și dorințe ale utilizatorilor: A3-5;
(6) Identificarea diverselor perspective în scopul îmbunătățirii artefactelor
computaționale: A3-5;
(7) Utilizarea programelor din domeniu public, respectarea legislatiei privind
drepturile de autor: A3-5;
(8) Compararea compromisurilor asociate cu tehnica de calcul care afectează
activitățile zilnice ale oamenilor și opțiunile privind cariera A6-8;
(9) Discutarea despre participarea deplină sau limitată a țărilor la proiectarea
tehnologiilor existente: A6-8;
(10) Colaborarea cu alte persoane prin strategii precum "crowdsourcing" sau
sondaje atunci când se elaborează un artefact de calcul: A6-8;
(11) Descrierea compromisurilor privind informația publică și păstrarea în
siguranță a informațiilor private: A6-8.
realizate în cei patru ani de studiu sunt prevăzute pentru formarea a trei competențe
generale: (1) Utilizarea responsabilă și eficientă a tehnicii de calcul și de comunicații; (2)
Rezolvarea unor probleme elementare prin construirea unor algoritmi de prelucrare a
informației; (3) Elaborarea creativă de produse informatice care să valorifice conexiunile
dintre disciplina Informatică și TIC și societate.
Conținuturile propuse pentru formarea competențelor menționate sunt:
Clasa a V-a
1. Norme de ergonomie și de siguranță
1.1 Normele de securitate și protecție a muncii în laboratorul de informatică
1.2 Poziția corectă a corpului la stația de lucru
2. Tipuri de sisteme de calcul și de comunicații
2.1 Momente principale în evoluția sistemelor de calcul
2.2 Sisteme de calcul și de comunicații întâlnite în viața cotidiană
3. Elemente de arhitectură a unui sistem de calcul
4. Tipuri de dispozitive: de intrare, de ieșire, de intrare-ieșire, de stocare a datelor
5. Sisteme de operare
6. Internet
7. Editoare grafice
8. Algoritmi. Date cu care lucrează algoritmii
8.1. Noțiunea de algoritm
8.2. Proprietăți ale algoritmilor
8.3. Clasificarea datelor cu care lucrează algoritmii în funcţie de rolul acestora (de
intrare, de ieșire, de manevră)
8.4. Constante
8.5 Variabile
8.6. Expresii (operatori aritmetici, relaționali, logici; evaluarea expresiilor)
9. Structura secvențială (liniară)
9.1. Noţiunea de structură secvenţială
9.2. Forme de reprezentare ale structurii secvențiale într-un mediu grafic interactiv
10. Structura alternativă (decizională)
10.1. Noţiunea de structură alternativă
10.2. Forme de reprezentare ale structurii alternative într-un mediu grafic interactiv
11. Medii grafice interactive pentru implementarea algoritmilor care conţin structura
secvenţială şişau alternativă
Clasa a VI-a
12. Prezentări
13. Animaţii grafice
14. Elemente de interfață ale unei aplicații de exersare a algoritmilor
14.1. Instrumente de bază utilizate în exersarea algoritmilor
14.2. Etapele unui exercițiu algoritmic utilizând aplicația aleasă
14.3. Structura repetitivă condiționată anterior
14.4. Structura repetitivă condiționată posterior
14.5. Structura repetitivă cu contor
14.6. Modalități de reprezentare a algoritmilor (schemă logică și pseudocod)
14.7. Reguli elementare de notare a variabilelor și de indentare a instrucțiunilor în
pseudocod
15. Comunicare prin Internet
452 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Clasa a VII-a
16. Editor de texte
17. Aplicații de prelucrare audio, respectiv audio-video
18. Aplicații colaborative
19. Limbaj de programare
19.1 Facilități ale mediului de dezvoltare pentru un limbaj de programare: editare,
rulare și depanare
19.2 Structura programelor
19.3 Vocabularul limbajului
19.4 Date numerice
19.5 Operații de citire și afișare a datelor
19.6 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurii liniare
19.7 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurii
alternative
19.8 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurilor
repetitive
Clasa a VIII-a
20. Calcul tabelar
21. Pagini web
22. Șiruri de valori numerice
22.1 Șir de valori (noțiuni introductive)
22.2 Operații cu șiruri de valori: citire, afişare, parcurgere
22.3 Algoritmi de bază pentru șiruri de valori: numărare, sumă /produs, minim/maxim,
verificare a unei proprietăți
Fig. 1. MEN, pagina principală – platforma manualelor, Centrul Național de Evaluare și Examinare
Concluzii
Lucrarea şi-a propus evaluarea programei „Informatică şi TIC” prin comparație cu [2].
K12-CSF permite şcolilor americane să-şi dezvolte propria programă şcolară. Programa
[6] lasă la alegerea cadrelor didactice doar tehnologiile informatice pentru parcurgerea
conținuturilor. Recomandările MEN şi materiale utile cadrelor didactice care predau la
clasa a V-a pot fi accesate folosind platforma [4]. Sunt disponibile manuale în format
electronic prin intermediul platformei https://www.manuale.edu.ro/ [12].
Bibliografie
[1] ACM, Why Computer Science Education in K-12 Settings Is Becoming Increasingly Essential, 2016
(updated 2017), https://www.huffingtonpost.com/acm-the-association-for-computing-machinery/why-
computer-science-educ_b_12010476.html, accesat 2017.
[2] CSTA K12-Computer Science Standards, https://www.csteachers.org/page/standards, accesat 2017.
[3] S. Dutta, Th. Geiger, B. Lanvin, The Global Information Technology Report 2015 -ICTs for Inclusive
Growth, WEF&INSEAD, 2015.
[4] ***, Informatica în școli, http://www.informaticainscoli.ro/doku.php, accesat 2017.
[5] ***, Integrarea "Tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC)" în curriculumul național, suport de
curs, POSDRU POSDRU/1/1.1/S/5,
https://programareliceu.files.wordpress.com/2014/07/suport_de_curs_integrare-tic-in-informatica.pdf,
accesat 2017.
[6] ***, ISE, Informatică şi TIC pentru clasele V-VIII, Programa școlară, http://www.ise.ro/wp-
content/uploads/2017/01/informatica-si-TIC.pdf, http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-
progr/117-INFORMATICA%20si%20TIC.pdf, accesat 2017.
[7] ***, K12-Computer Science Framework, https://k12cs.org/,
https://drive.google.com/file/d/0B0TlX1G3mywqXzNWMVdKX0lTSkU/view, accesat 2017,
[8] ***, OUG 97/2009, http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/10/1/oug411.pdf, accesat 2017
[9] ***, STEM Curriculum and Implementation Guidelines,
https://www.education.nh.gov/instruction/stemstandards.htm, accesat 2017.
[10] ***, STEM-MATH: http://www.corestandards.org/assets/CCSSI_Math%20Standards.pdf, accesat 2017.
[11] ***, STEM-NGCS, http://nextgenscience.org/get-to-know, accesat 2017.
[12] MEN, Centrul Național de Evaluare și Examinare, https://www.manuale.edu.ro/.
Atitudini actuale privind Informatica în România - C.N.A.T.D.C.U. și promovarea
academică
Dezvoltarea impetuoasă a
tehnologiei informației
(Information Technology -
IT) a condus la o cerință
crescândă de
informaticieni. Aceasta s-a
pliat cu necesitatea
facultăților ce predau
informatică de a avea
fonduri financiare cât mai
mari și în consecință de a
școlariza cât mai mulți
studenți. Până aici, nu este nimic rău. Vorbim în fapt de o colaborare reciproc avantajoasă
între companiile de IT și mediul academic informatic cu o rezultantă pozitivă majoră
către societatea românească. Din păcate, lăcomia facultăților de a școlariza cât mai mulți
studenți, lipsa de cadre didactice specializate, precum și a spațiului de școlarizare, actul
didactic de calitate are de suferit. Asistăm la o informatică academică de avarie ce
migrează din ce în ce mai mult spre informatica de consum specifică școlilor profesionale
de IT.
92
Articole preluate din revista Certitudinea Iași, nr. 42 (I-pag. 8), Nr. 44 (II), http://www.certitudinea.ro/
456 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
Parcuri de cercetare
Transferul tehnologic de la mediul academic către companii trebuie înțeles ca un
transfer de cunoștințe, metode și tehnici fundamentate teoretic către domeniul practic, ce
pot conduce la realizări practice importante societății. În America, implemetarea masivă a
acestui transfer tehnologic se face prin intermediul așa numitelor parcuri de cercetare
(research parks) cunoscute și ca parcuri de transfer tehnologic (technologic parks) sau
parcuri științifice (science parks). Un parc de cercetare este un domeniu în care activează
filiale ale unor companii ce mențin o strânsă legătură cu mediul academic, urmărind
printre altele transferul unor rezultate teoretice către practică. Un astfel de parc de
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 457
cercetare este de regulă arondat unei universități, fiind sub patronajul administrației locale
și/sau a unor instituții de cercetare (universități, de exemplu). Parcul de cerectare al
Universității Floridei Centrale, universitate la care am activat pentru 2 ani și jumătate ca
profesor invitat (visiting professor), este cel mai mare parc de cercetare din Florida și al
patrulea ca mărime (număr de companii) din America. Europa de Vest are și ea destul de<