Sunteți pe pagina 1din 488

ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI

APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT

OAMENI, INSTITUȚII, CONCEPTE, TEORII ȘI TEHNOLOGII

Lucrare dedicată Centenarului Marii Uniri din anul 1918

În memoria acad. GRIGORE C. MOISIL, fondatorul informaticii românești


Conținutul articolelor din acest volum nu reprezintă în mod necesar și
punctul de vedere al editorului. Interpretările și opiniile pe care le
conțin articolele aparțin exclusiv autorilor și nu angajează cu nimic
răspunderea editorului sau a editurii.

Reproducerea integrală sau parţială, cu scop comercial, precum și alte


fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deţinătorului
copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia
proprietăţii intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în
conformitate cu legile în vigoare.

Autorii articolelor din acest volum pot valorifica parțial sau integral
propriile contribuții, fără a cere acordul editorului, doar prin indicarea
corectă a sursei.
ISTORIA ADEVĂRATĂ ȘI RELEVANTĂ ESTE DESCRISĂ DE CEI CARE AU TRĂIT-O
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
A c a d e m i a R o m â nă

MARIN VLADA
(editor coordonator)

ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI


APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT
OAMENI, INSTITUȚII, CONCEPTE, TEORII ȘI TEHNOLOGII

VOLUMUL II
Capitolul 2
Contextul național privind fondarea informaticii românești

Editura Matrix Rom București


2019
REFERENȚI ȘTIINȚIFICI:
Acad. Prof. Dr. Mihail-Viorel Bădescu, Preşedinte Divizia Istoria Ştiinţei (DIS) –
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Academia Română

Prof. Dr. Eufrosina Otlăcan, Vicepreşedinte Divizia Istoria Ştiinţei (DIS) –


Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Academia Română

Copertă: Sigrid Iuhas, Bogdan Jugureanu; DTP: Marin Vlada

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Istoria informaticii româneşti: apariţie, dezvoltare şi impact: oameni,
instituţii, concepte, teorii şi tehnologii / ed. coord.: Marin Vlada. -
Bucureşti: Matrix Rom, 2019
2 vol.
ISBN 978-606-25-0494-6
Vol. 2. - 2019. - Conţine bibliografie. – ISBN 978-606-25-0498-4

I. Vlada, Marin (ed.)

004

ISBN 978-606-25-0494-6
ISBN VOL. II 978-606-25-0498-4
MOTTO

„Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii


concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii.
Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul
omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna împăcate, ci şi în filosofarea lor.”
„Aproape toate meseriile pe care cineva le va practica în viitor, de la inginerie la muzicologie,
de la fizică atomică la turism, de la istorie la medicină, vor folosi calculatoarele. Calculatoarele nu
merg singure, ca să meargă trebuie să aibă oameni pricepuţi să le mâie. Ca să ai oameni pricepuţi,
trebuie să îi înveţi: Ce?”
Gr. C. Moisil (1906-1973)
Fondatorul Informaticii din România,
Computer Pioneer Award of IEEE

Mediile din natură sunt guvernate de Limbaje. Omul a inventat calculatorul, limbajele şi
ştiinţele pentru cunoaştere. Prin intermediul calculatorului se prelucrează informaţiile şi
cunoştinţele. Pentru reprezentarea şi prelucrarea informaţiilor calculatorul utilizează limbajele
artificiale. Acest fapt dovedeşte că limbajele au fost inventate nu numai pentru comunicarea
informaţiilor, ci mai ales pentru prelucrarea lor. Prin urmare, Limbajele sunt instrumente ale
gândirii, iar ştiințele sunt modele şi reprezentări virtuale ale cunoaşterii.

M. Vlada, eLSE 2005, CNIV 2010

Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizează metode, tehnici şi instrumente proprii pentru
investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care operează. Tezaurul ştiinţific al
Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi cercetări provenite şi de la alte ştiinţe
(matematică, cibernetică, microelectronică, fizică, chimie etc.), şi care prin metode şi tehnici
proprii, şi utilizînd echipamente speciale (sisteme de calcul, dispozitive input/output) prelucrează
informaţii şi cunoştinţe pe care trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice.

M. Vlada, Informatică aplicată, 2012


AUTORI

1. Adrian Adăscăliței, 82, 85 22. Grigore C. Moisil, 96, 139, 228,


2. Grigore Albeanu, 447 230, 231, 235, 236, 237, 256, 264,
3. Adrian Atanasiu, 49, 250 272, 285
4. Vasile Baltac, 366 23. Ioana Moisil, 136
5. Tudor Bălănescu, 292 24. Radu Nicolescu, 292
6. Boris Cazacu, 282 25. Stelian Niculescu, 19, 43, 240
7. Emil Cătinaş, 178 26. Eufrosina Otlăcan, 82
8. Virgil Emil Căzănescu, 149 27. Constantin Ottescu, 137
9. Florin Diac, 377 28. Liviu Ornea, 167
10. Pham Gia Duc, 320 29. Ion Păvăloiu, 190
11. Dan D. Farcaș, 417 30. Marin Popa, 59
12. Șerban Gavrilă, 292 31. Ileana Popescu, 255
13. Horia Georgescu, 253 32. Constantin P. Popovici, 245
14. Marian Gheorghe, 292 33. Alexandru Rosetti 274, 285
15. Radu Homescu, 154 34. Gheorghe Samoilă, 175
16. Afrodita Iorgulescu, 119 35. Galina Toma, 175
17. Ion Ivan, 411 36. Victor Toma, 174, 258
18. Radu Jugureanu, 432, 447 37. Ioan Tomescu, 248
19. Cătălin Mamali, 166 38. Ferucio Laurențiu Țiplea, 455
20. Solomon Marcus, 166, 167, 172 39. Dragoș Vaida, 370
21. Gheorghe Mihoc, 137, 287 40. Ion Văduva, 16, 128, 237
41. Marin Vlada, 25, 28, 31, 38, 67,
82, 85, 117, 174, 195, 203, 303, 306,
438, 447
C U P R I N S G E N E R A L

Cuvânt introductiv .................................................................................................... 13

2. Contextul național privind fondarea și evoluția informaticii românești . 23


2.1 În anul centenar 2018-2019, întâlnirea generațiilor de informaticieni .............. 25
2.2 Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii ............................ 82
2.3 Contribuția românească în teoria algebrică a automatelor .............................. 96
2.4 Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești ........................................ 117
2.5 Solomon Marcus, matematicianul de frontieră și al interdisciplinarității ...... 158
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești .......................... 174
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii românești ........................ 178
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale ........................ 195
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești ......................................... 203
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970 ................................. 225
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în țara noastră ... 256
2.12 PLUB (Programming Language of the University of Bucharest) – un proiect
al anilor ’70 la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) ....... 292
2.13 Teze de doctorat românești de informatică, cibernetică și calculatoare ........ 306
2.14 Programe și strategii de informatizare în România ........................................... 366

Bibliografie generală .................................................................................................. 461


ANEXĂ. Articole Gr. C. Moisil – Cambridge Core.................................................. 469
Index autori.................................................................................................................... 487
SECȚIUNI ȘI AUTORI

CAPITOLUL 2

2.1 În anul centenar 2018/2019, întâlnirea generațiilor de informaticieni (M. Vlada,


S. Niculescu, A. Atanasiu, M. Popa) ............................................................................................ 25
• Nevoia de calculator, argumente și acțiuni actuale (M. Vlada) ..................................... 25
• Întâlnirea generațiilor de informaticieni (M.Vlada) ....................................................... 28
• Acad. Gr. C. Moisil, omagiat în Amf. S. Haret – 60 de ani de la înființarea secției
„Mașini de Calcul” la Universitatea din București (M. Vlada) ....................................... 31
• Promoțiile secției „MAȘINI DE CALCUL” (M. Vlada) .................................................... 38
• Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1962 (S. Niculescu) ..................................................... 43
• Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1970 (A. Atranasiu) .................................................... 49
• Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1971 (M. Popa) ............................................................ 59
• Promoția 1975, prima promoție a Secției de informatică a Facultății de Matematică
din Iași (Iancu Ilie) ............................................................................................................... 65
• Promoțiile secției „INFORMATICĂ” (M. Vlada) ............................................................. 67
2.2 Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii (M. Vlada, E. Otlăcan,
Adrian Adăscăliței)......................................................................................................................... 82
• Românul Ștefan Odobleja (13 oct. 1902 – 4 sept. 1978) (E. Otlăcan).............................. 82
• Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, Precursor of Cybernetics and Artificial
Intelligence (M. Vlada, Adrian Adăscăliței) ..................................................................... 85
2.3 Contribuția românească în teoria algebrică a automatelor (Gr. C. Moisil) ........................ 96
• Elemente de logică ............................................................................................................. 98
• Teoria automatelor abstracte ............................................................................................ 101
• Metode................................................................................................................................. 102
• Bibliografia literaturii românești în teoria algebrică a automatelor.............................. 105
2.4 Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești (M. Vlada) ...................................... 117
• Grigore C. Moisil (10.01.1906 – 21.05.1973) – 1996 Computer Pioneer Award (M.
Vlada) .................................................................................................................................. 117
• „A fost odată … Grigore Moisil” (Afrodita Iorgulescu) .................................................... 119
• Acad. Gr. C. Moisil (10 ian.1906 – 21 mai 1973), promotorul informaticii românești
(Ion Văduva) ....................................................................................................................... 128
• Grigore C. Moisil, Computer Pioneer Award and the father of Romanian Computer
Science (M. Vlada) ............................................................................................................. 131
• The Wonderful Adventures of the Mathematician in Logic-Land: From
Lukasiewicz-Moisil Logic to Computers, ICCCC 2016 (Ioana Moisil) .......................... 136
• Necrolog Grigore C. Moisil, Gazeta Matematică, seria B, Nr. 7, 1973 (Gheorghe
Mihoc, Constantin Ottescu) .............................................................................................. 137
• „Învățământul informaticii în Facultatea de Matematică” Raport acad. Grigore C.
Moisil, 27.01.1973 ................................................................................................................. 139
• Din istoria informaticii la Universitatea din București. Perioada Grigore C. Moisil
(Virgil Emil Căzănescu) ..................................................................................................... 149
• Academicianul Grigore C. Moisil și revista „Cibernetica” – Speranțe spulberate
(Radu Homescu) ................................................................................................................. 154
2.5 Solomon Marcus, matematicianul de frontieră și al interdisciplinarității (M. Vlada) ...... 158
• Solomon Marcus (01.03.1925 – 17.03.2016), Biography and General Data (M. Vlada) .. 158
• Interdisciplinaritatea gândită și practicată (Cătălin Mamali) ........................................ 166
• Solomon Marcus – o singularitate nerezolvabilă (Liviu Ornea)..................................... 167
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 11

• „Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama” (Solomon Marcus) ....... 167
• Un discipol care mi-a devenit mentor: Vasile Ene (1957-1998) (Solomon Marcus) ..... 172
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești (Marin Vlada, Galina
Toma, Gheorghe Samoilă) ............................................................................................................. 174
• Academicianul Victor Toma, părintele calculatoarelor electronice în România
(Institutului de Fizică Atomică – IFA) .............................................................................. 174
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România (Emil Cătinaş,
Ion Păvăloiu).................................................................................................................................................. 178
• Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România (Emil Cătinaş) ....... 178
• Amintiri despre cum au contribuit acad. Tiberiu Popoviciu şi Institutul de Calcul la
fondarea informaticii din România (Ion Păvăloiu) ......................................................... 190
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale (M. Vlada) ........................ 195
• Dan D. Farcaș – de la calculatorul MECIPT-1 (Timișoara) la gândirea pluralistă
(Marin Vlada) ..................................................................................................................... 195
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești (M. Vlada)........................................ 203
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970 (Gr. C. Moisil, I. Văduva, M. Vlada,
S. Niculescu, Constantin P. Popovici, I. Tomescu, Adrian Atanasiu, H. Georgescu, I. Popescu) ..... 225
• Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București (Gr. C. Moisil).............. 228
• Construirea unui calculator și utilizarea calculatoarelor la rezolvarea problemelor
(Gr. C. Moisil) ..................................................................................................................... 230
• Rezolvarea problemelor din economie și aplicațiile calculatoarelor (Gr. C. Moisil).... 231
• Cursuri organizate de Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) în
perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) .................................................................................... 235
• Seminarii științifice organizate de Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) în perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) ................................................................. 235
• Expoziții și cursuri de calculatoare organizate de Centrul de Calcul al Universității
din București (CCUB) în perioada 1963-1969 (Gr. C. Moisil) ......................................... 236
• Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica
din România (I. Văduva) ................................................................................................... 237
• Anul 1968 – „Bucuria achiziționării sistemului de calcul IBM 360/30” (S. Niculescu) . 240
• Începuturile informaticii în România (Constantin P. Popovici)..................................... 245
• Secția de Informatică a Facultății de Matematică din București (Ioan Tomescu) ....... 248
• Sisteme informatice pentru unităţi economice (Adrian Atanasiu) ............................... 250
• Secția de Informatică este continuatoarea secției de Mașini de calcul (Horia
Georgescu) .......................................................................................................................... 253
• Am predat cu mare placere și dăruire, primind de la studenți energie și o minunată
„tinerețe” sufletească (Ileana Popescu) ............................................................................ 255
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în țara noastră
(Grigore C. Moisil) ........................................................................................................................................ 256
• Colocviul „Pregătirea cadrelor pentru informatică” (Gr. C. Moisil)............................... 256
• Construcția primelor calculatoare electronice din țara noastră la Institutul de
Fizică al Academiei (Victor Toma) ................................................................................... 258
• Contribuția adusă de Institutul de Matematică al Academiei (Gr. C. Moisil) .............. 264
• Contribuția Comisiei de Automatizări și Comisiei de Cibernetică în introducerea
informaticii în R.S.R. (Gr. C. Moisil)................................................................................. 272
• Contribuția adusă de Comisia de lingvistica matematică a Academiei R.S.R. (Gr. C.
Moisil, Alexandru Rosetti) ................................................................................................. 274
• Contribuția Centrului de cercetări fonetice și dialectale (Alexandru Rosetti,
Boris Cazacu) ...................................................................................................................... 282
• Colaborarea dintre Institutul de Matematică și Institutul de Arheologie
(Gr. C. Moisil) ..................................................................................................................... 285
12 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

• Contribuția Centrului de statistică matematică (Gheorghe Mihoc) .............................. 287


2.12 PLUB (Programming Language of the University of Bucharest) – un proiect al anilor
’70 la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) (T. Bălănescu, Ș. Gavrilă,
M. Gheorghe, R. Nicolescu) ........................................................................................................... 292
• In memoriam, Liviu Sofonea ............................................................................................. 292
• PLUB – Programming Language of the University of Bucharest ................................... 293
• Generarea automată a compilatoarelor............................................................................ 297
• Ada18N ................................................................................................................................. 300
• Prof. Liviu Sofonea (M. Vlada) .......................................................................................... 303
2.13 Teze de doctorat românești de informatică, cibernetică și calculatoare (M. Vlada) ....... 306
• Teze de doctorat – volumul din anul 1973, perioada 1948-1970 ..................................... 307
• Teze de doctorat – volumul din anul 1975, perioada 1971-1973 ...................................... 314
• Rezumatul tezei de doctorat a lui PHAM GIA DUC, 1972 .............................................. 320
• Teze de doctorat – volumul din anul 1979, perioada 1974-1976 ..................................... 325
• Teze de doctorat – volumul din anul 1982, perioada 1977-1979 ..................................... 330
• Teze de doctorat – volumul din anul 1991, perioada1980-1983....................................... 337
• Teze de doctorat – volumul din anul 1996, perioada 1984-1987 .................................... 347
• Teze de doctorat – volumul din anul 1996, perioada 1988-1991 ..................................... 356
• Teze de doctorat – Universitatea din București, perioada 1990-1999............................ 361
2.14 Programe și strategii de informatizare în România (Vasile Baltac, Dragoș Vaida,
Florin Diac, Ion Ivan, Dan D. Farcaș, Radu Jugureanu, Marin Vlada, Grigore Albeanu) ......... 366
• Despre acordarea acad. Gr. C. Moisil a medaliei „Computer Pioneer”, 1996 (Vasile
Baltac) ................................................................................................................................. 366
• Informatica în România a început la Institutul de Fizicã Atomicã (IFA) –
Laboratorul de maşini electronice de calcul (Dragoș Vaida) ........................................ 370
• Procesul de informatizare a economiei românești și a învățământului (Florin Diac) . 377
• Exemple privind promovarea Ciberneticii în România .................................................. 399
• Strategii ale informatizării în România (Ion Ivan) .......................................................... 411
• Tehnici de calcul utilizate în domeniul sănătății – Informatica în domeniul
sănătății (Dan D. Farcaș)................................................................................................... 417
• Programul național SEI (Sistem Educațional Informatizat) și utilizarea
calculatoarele în educație (Radu Jugureanu)................................................................... 432
• Manuale digitale, o premieră în România – despre confuzii și clarificări
(Marin Vlada) ..................................................................................................................... 438
• Noi paradigme pentru TIC și STEM (Science, Technology, Engineering şi
Mathematics) în învățământul românesc (Grigore Albeanu, Marin Vlada,
Radu Jugureanu) ................................................................................................................. 447
• Atitudini actuale privind Informatica în România - C.N.A.T.D.C.U. și promovarea
academică (Ferucio Laurențiu Țiplea) ............................................................................. 455
CUVÂNT INTRODUCTIV
PARTEA I

În anul 2018, Academia Română a inițiat „Programul Academiei Române de


sărbătorire a Centenarului Marii Uniri”. De asemenea, Academia Română, prin
Divizia de Istoria Științei a Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și
Tehnicii (DIS/CRIFST), a organizat Ciclul de conferințe „Istoria matematicii şi a
informaticii în România”, în perioada ianuarie-noiembrie 2018.

Alăturându-ne acestor inițiative și programe, Proiectul național ROINFO


„Realizări românești în domeniul Informaticii” (web: http://www.c3.cniv.ro/
?q=2018/ro-info), coord. de MARIN VLADA, și-a propus să elaboreze studii și
cercetări pentru a descrie și explica „fenomenul” apariției, evoluției și dezvoltării
informaticii în România. „Acest demers nu poate fi complet și cuprinzător, fiind un
început, decât dacă avem în vedere diversitatea de variabile în timp și spațiu.
Suntem conștienți de faptul că studiile vor fi caracterizate de subiectivism, fiind
vorba de oameni, evenimente, instituții, procese, teorii și aplicații, metode și
tehnologii, evoluții și schimbări etc. De asemenea, demersul nostru este cu atât
mai oportun și major, având în vedere faptul că încă mai există în viață oameni de
știință, profesori, cercetători, ingineri, economiști etc., ce au trăit în deceniile ’50-
’60, când se consolida informatica pe plan mondial și când s-au construit primele
calculatoare electronice din generațiile I-III”, se arată în obiectivele acestui proiect
de o mare complexitate.
Pentru elaborarea volumelor acestui proiect s-a lansat un apel la
contribuții, în luna mai 2018. S-a așteptat de la un public larg aceste contribuții ce
au putut fi: articole și opinii, studii ale unor concepte și teorii, evoluția și
14 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

dezvoltarea unor programe pentru dezvoltarea învățământului de informatică,


evoluția și dezvoltarea industriei de calculatoare din România, descrierea unor
evenimente prin poze, scheme etc. A rezultat un cuprins de teme și subiecte
structurate în 12 capitole, discutate cu autorii de articole: http://www.c3.cniv.ro/
?q=2018/iir.
VOLUMUL I, intitulat „Contextul internațional la apariția și evoluția
calculatoarelor”, abordează următoarele teme: Conceptul de Computing - istoric și
evoluție; Cronologia tehnicii de calcul – istoric și evoluție; Raport al ACM
Curriculum Committee on Computer Science, USA, 1968 (Gr. C. Moisil); Raport
„Situația și perspectivele evoluției calculatoarelor”, Europa, 1966 (W. K. De Bruijn);
Apariția și evoluția: sistemelor de calcul, societății informaționale, limbajelor de
programare, sistemelor de operare, bazelor de date, rețelelor de calculatoare; Ideile
inovatoare ale apariției sistemului Internet; From recursivity to the Turing
universal machine and Horn clauses.
VOLUMUL II, intitulat „Contextul național privind fondarea și evoluția
informaticii românești”, abordează următoarele teme: În anul centenar 2018/2019,
întâlnirea generațiilor de informaticieni; Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii
și al Informaticii; Contribuția românească în teoria algebrică a automatelor (Gr. C.
Moisil); Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești; Solomon Marcus,
matematicianul de frontieră și al interdisciplinarității; Victor Toma, pionierul
construirii calculatoarelor românești; Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii
informaticii din România; Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor
neuronale; Etape în fondarea și evoluția informaticii românești; Instruirea în știința
calculatoarelor, perioada 1955-1970; Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea
informaticii în țara noastră (Grigore C. Moisil); PLUB (Programming Language of
the University of Bucharest) – un proiect al anilor ’70 la Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB); Teze de doctorat românești de informatică,
cibernetică și calculatoare; Programe și strategii de informatizare în România.
Volumele sunt bine structurate, redactate îngrijit și oferă un tablou general
privind apariția, consolidarea și dezvoltarea informaticii din Romania, abordarea
realizându-se conform conceptului de Computing, ce astăzi caracterizează mașinile
de calcul (calculatoare) prin componeta hardware și componenta software. În
concluzie, sunt de acord cu publicarea volumelor în forma actuală.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 15

PARTEA a II-a

REFERAT privind lucrarea

„ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEŞTI. APARIŢIE, DEZVOLTARE ŞI IMPACT.


Oameni, instituţii, concepte şi tehnologii”, Editor coordonator Dr. Marin Vlada

Aceasta se prezintă ca o lucrare amplă, o carte în două volume: primul


volum este intitulat „Contextul internaţional la apariţia şi evoluţia calculatoarelor”,
al doilea referindu-se la „Contextul naţional privind fondarea și evoluția informaticii
româneşti”. Vom găsi aici: o istorie a ştiinţei calculatoarelor în lume; o istorie a
introducerii informaticii în şcoala românească; mărturisirile celor care au creat
istoria domeniului, prin implicarea în dezvoltarea informaticii româneşti, a celei
teoretice, dar şi a construcţiei de calculatoare.
În decursul anului 2018, un seminar de Istoria Matematicii şi Informaticii,
dedicat Centenarului Marii Uniri, organizat de Divizia de Istoria Ştiinţei a
Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei
Române (DIS/CRIFST), a dat ocazia unor specialişti să prezinte activitatea
desfăşurată de-a lungul anilor, ca informaticieni la Facultatea de Matematică –
Informatică, la Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), sau la
Institutul de Fizică Atomică, (IFA), prin care au contribuit la formarea generaţiilor
de matematicieni – informaticieni şi de ingineri. Acest seminar de la Academia
Română a fost şi un impuls pentru alcătuirea prezentelor volume.
Ceea ce prezicea Profesorul Grigore C. Moisil cu peste 60 de ani în urmă,
spunându-ne că „toate meseriile […] de la inginerie la muzicologie, de la fizica
atomică la turism, de la istorie la medicină (vor folosi) calculatoarele”, se realizează
astăzi şi în România. Facultăţile de matematică şi cele inginereşti au pregătit
specialişti, atât pentru utilizarea şi construcţia calculatoărelor, cât şi pentru
dezvoltarea teoriei informaticii.
Cu programul de învăţământ pentru disciplina numită Informatică, pentru
care a militat profesorul Moisil, reuşind să-l impună în facultăţi şi în Centrul de
Calcul al UB, iniţial condus de marele profesor, s-a ajuns în situaţia că „astăzi, în
România, industria software şi tehnologia informației sunt considerate ca fiind
dintre cele mai dezvoltate şi performante sectoare” (citat din carte, vol. I, capitolul
„Prefaţă şi Argumente”).
Performanţele şi importanţa informaticii pentru economia românească au
la bază un mare număr de cercetări, din care au rezultat concepte şi teorii
ştiinţifice originale, reflectate în cele 144 de titluri date în bibliografie şi în cele
peste 400 de cărţi de specialitate, publicate până în anul 2000 şi amintite la
sfârşitul cărţii.
Editorul, Dr. Marin Vlada, cu peste 40 de ani de activitate în domeniul
dezvoltării software-ului şi cel al învăţământului superior de informatică, fiind şi
autorul majorităţii capitolelor, a studiat şi cercetat peste 15 ani „fenomenul”
informaticii mondiale şi pe cel al informaticii româneşti.
16 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Istoria Informaticii româneşti şi a eforturilor celor care s-au implicat în dezvoltarea


ştiinţei de care beneficiază întreaga societate merită a fi cunoscută. În plus,
parcurgerea paginilor celor 2 volume este o lectură cuceritoare, nu doar pentru
specialişti ai domeniului, reprezentând şi un act de cultură generală. Editorul
promite și alte volume. Recomand publicarea celor două volume în forma actuală.

Prof. univ. dr. Eufrosina Otlăcan,


Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei al Academiei

Române
PARTEA a III-a

Prof. Dr. Ion Văduva1,


25 aprilie 2019, București

Este un efort lăudabil din partea prietenului Marin Vlada, un fost student și
doctorand eminent al meu, de a întreprinde această muncă notabilă și serioasă, de
a colecta date și a le intrepreta, despre Istoria Informaticii în România, care
cuprinde o perioadă de peste 60 ani. Sunt date despre instituții, unități de
cercetare, constructori de calculatoare românești, conferințe, colocvii și
simpozioane, și ce este mai important, despre oameni (oameni de știință, profesori,
cercetători, ingineri, economiști etc.) care și-au dăruit multă energie pentru
dezvoltarea informaticii și a învățământului de informatică în România. În acest
sens, figura centrală este Acad. Prof. Grigore C. Moisil, un adevărat vizionar, căruia
volumul de față îi dedică multe pagini și aprecieri binemeritate. În anii '50 Gr. C.
Moisil a ținut primele conferințe legate de apariția și dezvoltarea calculatoarelor, a
adunat în jurul său specialiști, ca ing. Victor Toma (primul constructor al
calculatoarelor românești din seria CIFA de la Institutul de Fizică Atomică – IFA),
profesori din București și din țară, care au devenit ulterior pionieri în învățământul
superior de calculatoare, sau cercetători în domeniul informaticii.
Printre realizările lui Moisil, care au demarat începuturile informaticii la
noi, remarcăm ca deosebite: contribuția românească în teoria algebrică a
automatelor (inițial prin logica matematică: 1933/1934, apoi prin teoria algebrică a
automatelor: 1949), înființarea Secției de Mașini de Calcul la Facultatea de
Matematică și Fizică din București (în anul 1959) și înființarea Centrului de Calcul
al Universității din București (CCUB), în anul 1962. În cadrul Catedrei de Algebră și
Logică de la Facultate și la Centrul de Calcul, ce funcționa în facultate, au crescut și
s-au format primele cadre didactice care au predat primele cunoștințe despre

1
Prof. Dr. Ion Văduva, promoția 1960, Facultatea de Matematică-Fizică, Universitatea din București,
succesorul acad. Gr. C. Moisil la conducerea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), cu
doctorat la acad. Gheorghe Mihoc și Master of Science în Automatic Computation la Institute of Science and
Technology, Universitatea din Manchester din Marea Britanie.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 17

mașinile de calcul, din care menționăm pe Prof. Leon Livovschi, Prof. Constantin
Popovici, Prof. Paul Constantinescu (primul Director adjunct al CCUB), apoi
asistenții (deveniți ulterior profesori) ca: Octavian Bâscă, Horia Georgescu,
Adrian Atanasiu, Nicolae Țăndăreanu, Virgil Cazănescu, Luminița State, precum și
primii cercetători ai CCUB ca: Stelian Niculescu, Maria Lovin, Sofonea Liviu,
Petre Preoteasa, Matei Bogdan și alții, pe care nu-i mai amintesc și care sunt bine
menționați în volumul de față.
Către sfârșitul anilor '60 s-au realizat progrese importante privind
dezvoltarea informaticii în țară prin dotarea cu tehnică modernă de calcul
(calculatoare SUA din seria IBM 360/30, la CCUB, la Întreprinderea „Tractorul
Brașov”, la ASE București) și un calculator englez ICT (International Computers
and Tabulators, devenit ulterior ICL - International Computers Limited) la Direcția
Centrală de Statistică, pentru prelucrarea Recensământului General, din anul 1966.
În iulie 1969, datorită unor neînțelegeri cu Comisia Guvernamentală de
informatică (dominată exclusiv de ingineri!), Acad. Gr. C. Moisil a demisionat de la
conducerea CCUB. Întrucât eu mă întorsesem din Anglia cu o diplomă de Master
of Science (by Research in Automatic Computation) obținută la Universitatea din
Manchester, am fost numit Director Tehnic la CCUB, în februarie 1970, Director
fiind Acad. Nicolae Teodorescu, Decanul Facultății de Matematică-Mecanică.
Urmând sfaturile înțelepte ale Acad. Gr. C. Moisil, am continuat planul de
dezvoltare pentru CCUB din toate punctele de vedere, urmărind în special
direcțiile moderne de cercetare și ideile lui Moisil privind utilizarea calculatoarelor
electronice în rezolvarea problemelor din întreaga economie.
Persoane vizionare, Acad. Gr. C. Moisil, împreună cu Prof. Mircea Malița,
pe atunci Ministru al Învățământului, și-au pus problema dezvoltării
învățământului universitar de informatică. La Institutele Politehnice erau secții de
Automatică, unde se învățau în special, probleme hardware despre calculatoare.
Întrucât, subsemnatul era Conferențiar la Facultatea de Matematică și deținea
(part time) funcția de Secretar științific la Ministerul Învățământului cu probleme de
informatică, am primit sarcina, împreună cu D-l Prof. Dragoș Vaida (Director în
Minister), să proiectăm și să elaborăm un program de învățământ de informatică.
Acad. Nicolae Teodorescu, Decanul facultății, a fost entuziasmat de această idee.
Împreună cu colegii din facultate și cu alți colaboratori am alcătuit un plan de
învățământ care cuprindea cursurile de bază ca: limbaje de programare, baze de
date, tehnici de compilare și compilatoare, tehnici de elaborare a algoritmilor,
metode numerice și cursuri de matematică necesare. Erau prevăzute ore de Curs,
Seminar și Laborator, scheletul disciplinelor de bază fiind păstrat și astăzi. Pentru a
fi pus în aplicare, acest program trebuia să aibă aprobarea Consiliului Profesoral al
Facultății de Matematică.
Un fapt puțin cunoscut este următorul: după expuneri ale conținutului
cursurilor, făcute de mine, câte o oră în cel puțin 5 ședințe lunare de Consiliu
Profesoral, planul nu a fost aprobat. Deși unii profesori influenți, în vârstă,
susțineau acest demers (de ex. Prof. Mihail Neculce), multe cadre didactice,
majoritatea tinere, ripostau că se „modifică profilul facultății”! Mai mult, vociferau
18 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

că ne amestecăm cu inginerii! (ca fiind un lucru rău). Deși, argumentam că


Informatica, pe lângă conținutul practic, are un fundament matematic deosebit,
majoritatea cadrelor didactice manifestau repulsie față de acestă idee. Printre
cadrele didactice existau unele slogane ca: „informatică=trombomatică”. Supus la
vot, în toate ședințele de Consiliu Profesoral, planul a fost respins. La ultima
ședință de Consiliu Profesoral, din luna iunie 1972, cînd s-a supus din nou la vot,
foarte mulți membri ai Consiliului Profesoral au ieșit din sală, cvorumul fiind
asigurat de o singură persoană, regretatul Acad. Prof. Gheorghe Marinescu, care s-a
abținut și, astfel, planul a căzut la vot. Întrebat de Decanul Acad. Nicolae
Teodorescu de ce se abține, Prof. Marinescu a răspuns calm: „nu am înțeles”.
Cu toate acestea, Planul de învățământ a fost transmis prin D-l Dragoș
Vaida la Ministrul M. Malița, care a emis Ordinul de înființare a Secțiilor de
Informatică la Facultățile de Matematică din cele 5 Universități din țară, începând
cu vara anului 1972. După acest episod, Ministrul Mircea Malița a fost schimbat din
funcție. Conform acestui plan de învățământ, prima serie de studenți a absolvit
informatica. Apoi, în anul 1973, planul a fost reformat, în sensul că primii 2 ani de
facultate formau un trunchi comun, care prevedea în primii doi ani un singur curs
comasat de Bazele informaticii cu 6 ore pe săptămână de Curs, Seminar și
Laborator. Mai mult, durata studiilor de 4 ani a făcut ca ultimul semestru din anul
IV să fie mai scurt cu o lună, necesar pregătirii de către studenți a lucrării de
diplomă/licență. Cifrele de școlarizare la informatică au scăzut în cinci ani, de la 60
la 25. Prin anii 1976 s-a introdus un an de specializare (anul V), dar care funcționa
numai cu 10 studenți. Totuși, Sectia de Informatică a funcționat anual cu 25 dintre
cei mai buni studenți, deoarece absolvenții acestei secții erau cei mai căutați pe
piața muncii, la Centrele de Calcul, Institutele de Cercetări etc. În perioada 1972-
1992 s-au elaborat cursuri consistente pentru disciplina „Bazele informaticii” de
către toți titularii, din care se remarcă manualele publicate în edituri de prestigiu,
de către Prof. Leon Livovschi și Horia Georgescu, cursul lui Nicolae Țăndăreanu,
precum și manualele de exerciții scrise de O. Bâscă și Petre Preoteasa. Pentru
disciplinele predate în anii III și IV, titularii cursurilor au elaborat manuale
consistente pentru toate disciplinele de informatică. Situația aceasta s-a menținut
până după anii '90. Până la urmă, Consiliului Facultății (format majoritar din
matematicieni puri), a ajuns la o concluzie, și în anul 1992 a schimbat denumirea
Facultății în „Facultatea de Matematică și Informatică”.
Azi, în facultate s-a micșorat mult volumul Secției de Matematică. Secția de
Informatică are un plan de învățământ modern și, în plus, funcționează și o Secție
de Tehnologia Informației (domeniul de licență Calculatoare și Tehnologia
Informației – inginerie de 4 ani), înființată de departamentul CREDIS-IDD
(învățământ deschis la distanță) al Universității, în anul 2005. În anul 2011, această
secție a fost transferată la Facultatea de Matematică și Informatică, ca urmare a
noii Legi a Educației Naționale – apărută în anul 2011, și prin pensionarea
conducătorului acesteia, Prof. Dr. Marin Popa.
Prin urmare, astăzi funcționează în facultate cele 2 secții cu profil de
Informatică, foarte căutate de studenți, și anume: Secția de Informatică (Licență
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 19

Informatică – 3 ani) și Secția de Tehnologia Informației (Licență Calculatoare și


Tehnologia Informației – inginerie de 4 ani). Cea de-a treia Secție este cea de
Matematică-Informatică, mai puțin căutată, deoarece în cei 3 ani de studii, nu se
poate asigura o pregătire solidă, iar la modulele de MASTER (de 1-2 ani), cifrele de
școlarizare sunt mult reduse.
Fiind onorat de participarea ca autor la acest proiect național, alături de alți
pioneri ai informaticii românești, mulțumim tuturor autorilor ce au raspuns
inițiativei prof. Marin Vlada privind elaborarea unei Istorii a informaticii românești.

PARTEA a IV-a

Prof. Dr. Stelian Niculescu2,


15 aprilie 2019, București

În anul 1968, acad. Grigore C. Moisil – atunci, Director al Centrului de


Calcul al Universității din București – a acordat un interviu pentru Radio România,
în sala calculatorului IBM 360/30, ce era în expoziție la Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB) și care urma să fie achiziționat de țara noastră.
La acest interviu am fost prezent și eu, în calitatea de angajat al CCUB. „Acum vreo
37 de ani (adică în anul 1931) am început să învăț matematica de la început.
Începutul înseamnă Logica matematică. De Logica matematică, am aflat acu’ vreo 19
ani (adică în anul 1949, de la ing. Leon Livovschi, devenit ulterior Profesor la
Facultatea de matematică a Universității București), se aplica la automate și
automatele cele mai importante, cele care joacă un rol mai viu în lumea noastră de
astăzi, sunt calculatoarele electronice. Iată de ce m-ai găsit astăzi aici” (lângă
calculatorul IBM 360/30)” spunea profesorul Gr. C. Moisil.
Anul trecut, în primăvara anului 2018, când am aflat de la prof. Marin
Vlada, că a demarat proiectul ROINFO (Romanian Informatics) privind „Istoria
informaticii românești”, imediat mi-am amintit de activitatea mea de la Centrul de
Calcul al Universității din București (CCUB) și că am avut șansa vieții mele de a fi
în preajma acad. Gr. C. Moisil, chiar în perioada de pionierat a informaticii
românești. De asemenea, i-am mulțumit prof. M. Vlada pentru inițiativa sa,
deoarece era mare nevoie să se descrie și să se explice „fenomenul informaticii
românești” așa cum îi place lui să definească această perioadă de pionierat în
domeniul informaticii din România.
Proiectul național ROINFO (2018-2020) „Realizări românești în domeniul
Informaticii”, un proiect complex și ambițios, își propune să elaboreze studii și
cercetări pentru a descrie și explica „fenomenul” apariției, evoluției și dezvoltării
informaticii în România. Personal, ne-am întâlnit de mai multe ori pentru a discuta
despre obictivele volumelor „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și

2
Prof. Dr. Stelian Niculescu, promoția 1962, secția „Mașini de calcul”, Facultatea de Matematică-Fizică,
Universitatea din București, student al acad. Gr. C. Moisil și cu doctorat la acad. Solomon Marcus.
20 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

impact. Oameni, organizații, evenimente, rezultate și tehnologii”. A reușit, în urma


apelului de pe pagina Web a proiectului ROINFO (http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-
info), să organizeze „Intâlnirea generațiilor de informaticieni”, în ziua de 23 august
2018, la o locație din apropierea Casei Universitarilor. De asemenea, pe 9 ianuarie
2019, cu ocazia zilei de naștere a lui Gr. C. Moisil, la Facultatea de Matematică și
Informatică din Bucuresti – amf. S. Haret, a reușit să organizeze „Omagierea lui Gr.
C. Moisil” (http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/gen-info) prin evidențierea contribuțiilor
acad. Grigore C. Moisil la construirea primului calculator românesc CIFA 1 – de la
Institutul de Fizică Atomică (IFA) – Măgurele, București, și la apariția și
dezvoltarea informaticii în România. Cu această ocazie, mulțumim prof. M. Vlada
pentru că, în prezența unui numeros public – profesori, cercetători, matematicieni,
informaticieni, fizicieni, chimiști, economiști, sociologi etc. (unii cunoscându-l
direct pe profesorul Moisil), miercuri, 9 ianuarie 2019, în Amfiteatrul „Spiru Haret”
al Facultății de Matematică și Informatică, s-a organizat o conferință de omagiere a
academicianului Grigore C. Moisil.
La acea conferință, am relatat că ,la începutul anului II (1958), am remarcat
un afiș la avizierul din holul facultății care anunța reluarea Seminarului „Teoria
algebrica a mecanismelor automate”, coordonat de Profesorul Gr. C. Moisil. În
cadrul Seminarului se dezbăteau teme precum elemente logice ale calculatoarelor,
dispozitive de memorie, echipamente periferice etc. La seminarii a fost prezentat
Proiectul CIFA (Calculator al Institutului de Fizică Atomică București) Ing. Victor
Toma. Proiectul a fost prezentat de Profesor la Congresul matematicienilor de la
Dresda în 1957. A fost bine apreciat și în plan internațional (G. R. Stibiz: Toma
Victor, «Proiectul calculatorului CIFA»), Math. Review, Junne, 1958, pag. 698).
Mi-a făcut o mare plăcere sa întâlnesc colegi cu care am lucrat în anii de pionierat
în informatica din România.
România a fost prima țară din Europa de Est (după fosta URSS) și în
primele 10 din lume care și-a construit cu forțe proprii un calculator electronic,
primul calculator fiind CIFA 1, în anul 1957 (anul acesta – 2019 se aniversează 70 de
ani de la crearea IFA, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) – Măgurele, București).
Menționăm că, recent, a apărut articolul M. Vlada, Proiectul ROINFO3 2018/2019 –
60 de ani de informatică românească, STUDII ŞI COMUNICĂRI / DIS, vol. XI, 2018,
Academia Romănă.
În încheiere, remarcăm structura volumelor I-II: cap. 1. „Contextul
internațional la apariția și evoluția calculatoarelor”, cap. 2 „Contextul național
privind fondarea informaticii românești”. De menționat este faptul că autorul, încă
de la început, a declarat că abordează subiectele din punctul de vedere al
conceptului de Computing – istoric și evoluție (hardware și software).
Lucrare este dedicată Centenarului Marii Uniri din anul 1918 și este
elaborată în memoria acad. Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești.
Sloganul proiectului RONFO: „Istoria adevărată și relevantă este descrisă de cei care
au trăit-o”.

3
M. Vlada, http://studii.crifst.ro/doc/2018/2018_04_05.pdf, http://studii.crifst.ro/2018.php.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 21

Fiind onorat de participarea ca autor la acest proiect național, alături de alți


pioneri ai informaticii românești, mulțumim prof. M. Vlada pentru inițiativa
elaborării unei Istorii a informaticii românești, și pentru utilizarea diverselor
metode și evenimente în a atrage câți mai mulți autori, care să descrie evenimente,
oameni, apariția unor instituții de informatică, rezultate obținute în utilizarea
calculatorului, schimbări și progrese în instituțiile de învățământ, introducerea
utilizării calculatoarelor în toate domeniile economice etc.
Toate aceste descrieri și explicații sub sloganul „fenomenul informaticii
românești” vor fi, în viitor, un reper important pentru generațiile viitoare privind
înțelegerea apariției și dezvoltării informaticii din România.

***
2
Contextul național
privind fondarea și
evoluția informaticii
românești
MOTTO:
„Trebuia să descoperim o meserie nouă, să aflăm ce înseamnă „a programa la
calculator”. Știam că vom avea un calculator; la IFA, calculatorul CIFA 3,
care se construia pentru Centrul nostru de calcul. Ce trebuie să facă un
matematician la un Centru de calcul ? Centrul de calcul a căutat, încă din 1963,
să învețe pe alții Știința calculatoarelor.”
Gr. C. Moisil, extras din prefața la cartea Stelian Niculescu,
„Ïnițiere în FORTRAN”, Editura Tehnică, 1972

„Știinta calculatoarelor, în țara noastră își are originile în anume preocupări ale
matematicienilor. ... Matematicienii din țara noastră au înțeles că dintre
diferitele tipuri de automate finite, calculatoarele sunt fără îndoială cele mai
importante. La un moment dat într-o statistică făcută de alții (Gavrilov M.A.), se
vedea că Școala de la București era a treia din lume în acest domeniu de cercetare
după URSS și SUA și acest lucru a fost subliniat. … Plecând de la teorie, de la
logică pură, Centrul de calcul poate azi să fie folositor industriei. Aceasta e calea”
Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București
(CCUB), AMC nr. 13-14, 1970

„Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii.


Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate.
Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins”
Grigore Moisil
CUPRINS

2.1 În anul centenar 2018/2019, întâlnirea generațiilor de informaticieni


(M. Vlada, S. Niculescu, A. Atanasiu, M. Popa) ............................................ 25
2.2 Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii (M. Vlada,
E. Otlăcan, Adrian Adăscăliței) ..................................................................... 82
2.3 Contribuția românească în teoria algebrică a automatelor (Gr. C. Moisil)... 96
2.4 Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești (M. Vlada, Afrodita
Iorgulescu, Ion Văduva, Ioana Moisil, Gheorghe Mihoc, Constantin
Ottescu, Grigore C. Moisil, Virgil Emil Căzănescu, Radu Homescu) ........... 117
2.5 Solomon Marcus, matematicianul de frontieră și al interdisciplinarității
(M. Vlada, Cătălin Mamali, Liviu Ornea, Solomon Marcus) ........................ 158
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești
(Marin Vlada, Galina Toma, Gheorghe Samoilă) .......................................... 174
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România (Emil
Cătinaş, Ion Păvăloiu) ................................................................................... 178
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale (M. Vlada) .. 195
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești (M. Vlada).................. 203
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970 (Gr. C. Moisil,
I. Văduva, M. Vlada, S. Niculescu, Constantin P. Popovici, I. Tomescu,
Adrian Atanasiu, H. Georgescu, I. Popescu) ................................................. 225
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în țara noastră
(Grigore C. Moisil, Victor Toma, Alexandru Rosetti, Boris Cazacu,
Gheorghe Mihoc) ........................................................................................... 256
2.12 PLUB (Programming Language of the University of Bucharest) – un
proiect al anilor ’70 la Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) (T. Bălănescu, Ș. Gavrilă, M. Gheorghe, R. Nicolescu) .................... 292
2.13 Teze de doctorat românești de informatică, cibernetică și calculatoare
(M. Vlada) ...................................................................................................... 306
2.14 Programe și strategii de informatizare în România (Vasile Baltac,
Dragoș Vaida, Florin Diac, Ion Ivan, Dan D. Farcaș, Radu Jugureanu,
Marin Vlada, Grigore Albeanu) ..................................................................... 366
2.1 În an centenar 2018/2019,
întâlnirea generațiilor de informaticieni

Nevoia de calculator, argumente și acțiuni actuale

Marin Vlada,
Universitatea din București

În primăvara anului 2018, la Academia Română au avut loc Conferinţele


„Începuturile Informaticii” – Universitatea din Bucureşti, prin Divizia de Istoria Ştiinţei
(DIS) a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST).
În cadrul Ciclului de Conferinţe dedicat Centenarului Marii Uniri „Istoria
Matematicii şi a Informaticii în România” Divizia de Istoria Ştiinţei (DIS) a Comitetului
Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Luni 7 mai 2018 și Luni
4 iunie 2018, orele 15-18, în Sala de Consiliu a Academiei Române (Calea Victoriei, nr.
125) au avut loc conferinţele:
 „Începuturile informaticii la Universitatea din Bucureşti” de Prof. Dr. Virgil
Căzănescu, Universitatea din Bucureşti
 „Grigore C. Moisil – Profesorul nostru” de Prof. Dr. Eufrosina Otlăcan,
Academia Română, DIS/CRIFST
 „Pionieratul nostru în informatică” – IFA,Uuniversitate, ASE, 1957-1973” de
Prof. D. Vaida.
Comitetul de organizare al CRIFST (Academia Română): Prof. univ. dr. Eufrosina
Otlăcan, DIS/CRIFST, Conf. univ. dr. Cătălin Ioniţă, DLMFS/CRIFST.

Grigore C. Moisil a prevăzut viitorul calculatoarelor în societate şi, de aceea, în


februarie 1962 – după ce, în anul univ. 1959/1960 înființase secția de „Mașini de calcul”
la Facultatea de Matematică și Fizică, a înfiinţat Centrul de Calcul al Universităţii din
Bucureşti (CCUB), primul cu acest profil din ţară. Obiectivele acestuia erau: stimularea
cercetării în domeniul calculatoarelor, pregătirea profesorilor şi cercetătorilor pentru
utilizarea calculatorului în activitatea lor, colaborarea specialiştilor din toate domeniile
de activitate pentru dezvoltarea, implementarea şi utilizarea metodelor de calcul oferite
de calculator, intensificarea colaborării internaţionale pentru introducerea
calculatorului în ştiinţă, tehnică, economie etc.
În cadrul conferințelor au avut loc discuții despre Istoria Informaticii românești:
 Acad. Gheorghe Păun, Întrebare: Există „preistoria” informaticii românești
dincolo de matematicianul Gabriel Sudan (1927)?
Răspunsul acad. Gh. Păun: „Certificatul de naștere” al calculatoarelor este teza de
doctorat (1936) a lui Alain Turing, prin ideea mașinii universale (deci, programabile, date
+ programe scrise în același loc, pe bandă) și teorema de existență a unei asemenea
mașini. John von Neumann a declarat explicit că a fost influențat de ideile lui Turing.
26 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Dar, nu e nicio contradicție cu matematicianul român Gabriel Sudan, ce și-a dat


doctoratul cu David Hilbert. Eu vorbesc despre „preistoria” informaticii (românești),
căutând rezultate care astăzi pot fi citite ca fiind de informatică. De pildă, Teoria
limbajelor formale este parte a informaticii teoretice; șirurile Thue și extensii ale lor sunt
studiate mult în Teoria limbajelor formale, iar șirurile Thue au fost introduse la începutul
secolului 20 (ca rezultat al iterării de morfisme pe V^*).
Asta înseamnă că Teoria limbajelor formale are
începuturile acum 120 de ani, fără ca asta să extindă
informatica însăși până acolo (chiar dacă, la 1900, Hilbert
vorbea despre rezolvarea „mecanică”, deci algoritmică, a
ecuațiilor diofantice, apoi a întrebat explicit „ce înseamnă
a calcula mecanic?”).
Prezentare de carte: ROMANIAN CIVILIZATION. Supp.
1 – „One Hundred Romanian in Theoretical Computer
Scientists”, Editura Academiei Române, 2018, Edited by
Svetlana COJOCARU, Chişinău, Corresponding Member
of the Academy of Sciences of Moldova, Acad. Gheorghe
PĂUN, Curtea de Argeş, Prof. Univ. Dr. Dragoş VAIDA,
Bucharest.

Contents (Name page)


1. Alhazov, Artiom 13 34. Grigoraş, Gheorghe 115 67. Pătraşcu, Mihai 217
2. Aman, Bogdan 16 35. Grigorescu, Elena 118 68. Păun, Paul Andrei 220
3. Andrei, Neculai 18 36. Iftene, Adrian 120 69. Păun, Gheorghe 223
4. Atanasiu, Adrian Constantin B. 37. Ilie, Lucian 123 70. Pârv, Bazil 227
5. Balcan, Nina-Florina 26 38. Ionescu, Armand-Mihai 125 71. Petcu, Dana 231
6. Bălănescu, Tudor 29 39. Iorgulescu, Afrodita 127 72. Petre, Ion 233
7. Băutu, Elena 32 40. Ipate, Florentin Eugen 130 73. Pop, Horia Florin 237
8. Boian, Florian Mircea 34 41. Istrail, Sorin 133 74. Popa, Alexandru 241
9. Bonchiş, Cosmin 37 42. Istrate, Gabriel 138 75. Popescu, Andrei 243
10. Calude, Cristian Sorin 39 43. Ivanov, Sergiu 140 76. Rezuş, Adrian 246
11. Calude, Elena 44 44. Jebelean, Tudor 142 77. Rogojin, Iurie 249
12. Cărăuşu, Alexandru 47 45. Kari, Lila 145 78. Rogojin, Vladimir 253
13. Câmpeanu, Cezar 50 46. Lefticaru, Raluca-Elena 148 79. Rudeanu, Sergiu 255
14. Ceterchi, Rodica 53 47. Leuştean, Ioana Gabriela 151 80. Sburlan, Dragoş-Florin 257
15. Chira, Camelia 56 48. Leuştean, Laurenţiu 153 81. Simovici, Dan 259
16. Ciobanu, Gabriel 58 49. Lucanu, Dorel 156 82. State, Luminiţa-Doina 261
17. Cojocaru, Svetlana 62 50. Luchian, Henri 159 83. Stoean, Cătălin-Liviu 264
18. Curticăpean, Radu Cristian 65 51. Manea, Florin-Silviu 162 84. Stoean, Ruxandra 268
19. Czeizler, Eugen 67 52. Marcu, Daniel 166 85. Streinu, Ileana 271
20. Czibula, Gabriela 70 53. Marcus, Solomon 169 86. Şerbănuţă, Traian Florin 274
21. Czibula, István-Gergely 73 54. Masalagiu, Cristian-Dumitru 87. Ştefănescu, Alin 276
22. Diaconescu, Răzvan 76 55. Mateescu, Alexandru 176 88. Ştefănescu, Doru 279
23. Dinu, Petrişor Liviu 79 56. Măruşter, Ştefan 179 89. Ştefănescu, Gheorghe 282
24. Dobrescu, Radu Nicolae 81 57. Mercaş, Robert 182 90. Tîrnăucă, Cristina 286
25. Dumitrescu, Sorina 85 58. Mihalcea, Rada Flavia 185 91. Tomescu, Ioan 289
26. Dziţac, Ioan 88 59. Mitrana, Victor 189 92. Trăuşan-Matu, Ştefan 293
27. Enea, Constantin 92 60. Moisil, Grigore C. 193 93. Ţâmbulea, Leon 297
29. Farcaş, Dezideriu Dan 96 61. Moisil, Ioana I. 197 94. Ţiplea, Ferucio Laurenţiu 300
29. Frenţiu, Militon 99 62. Moldovan, Grigor 200 95. Ţuţu, Ionuţ 303
30. Gaindric, Constantin 102 63. Negru, Viorel 204 96. Vaida, Dragoş Alexandru 305
31. Georgescu, George 107 64. Nicolescu, Radu 207 97. Văduva, Ion 309
32. Gheorghe, Marian 109 65. Orman, Gabriel V. 210 98. Verlan, Sergey 313
33. Gramatovici, Radu Valer 113 66. Pavel, Ana Brânduşa 213 99. Zaharie, Daniela 316
100. Zimand, Marius 319
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 27

 „Pionieratul nostru în informatică – IFA,


Universitate, ASE, 1957-1973” de Prof. D.
Vaida:
- Primii pași. Istoria științei – matematică sau
informatică – ca știință propriu-zisă
- Istoria informaticii, primele dezvoltări.
Articolul prof. Gr. C. Moisil (1970)
- Informatica a început în România la IFA –
Laboratorul de mașini electronice de calcul (1957)
- Universitatea din București, prima Școală de
informatică din România (1960)
- Pionieratul românesc în informatică, termeni și
precizări.
„În anul univ. 1933-1934, Gr. C. Moisil a început la
Universitatea din Iași primele cursuri de Logică si
teoria demonstrației. Primele idei privind
aplicațiile au apărut în anul 1949 și primele cicluri
de lecții în București privind modelele și metodele
descoperite, s-au desfășurat în anii 1953 și 1954.
Teoria algebrică a circuitelor de comutație a
început să fie predatăționând Seminarul de Logica
Matematică (1955). În acest cadru s-au format
primii matematicieni, repartizați la Institutul de
Fizică Atomică (IFA) al Academiei, Laboratorul de Mașini de calcul. Centrul de calcul al
Universității din București (CCUB) a fost înființat în februarie 1962. Localul Centrului
de Calcul a fost luat în primire în toamna anului 1963, iar calculatorul CIFA-2 a fost
instalat în anul 1964. În primăvara lui 1957, Gr. C. Moisil a organizat la facultate, în
sala 1, două cicluri de lecții. Primul se referea la calculatoarele digitale și era prezentat
de ing. Victor Toma, care pe atunci construia la IFA calculatorul CIFA (Calculatorul
Institutului de Fizică Atomică al Academiei). Ciclul al doilea se referea la calculatoarele
analogice, prezentate de prof. Ing. Edmond Nicolau.” Prof. Dr. Dragoș Vaida.

 MECIPT de la Timișoara, MECIPT-1, „Maşina Electronică de Calcul a


Institutului Politehnic din Timişoara” (azi Universitatea Politehnica Timişoara) –
Dan Farcaș
„Am avut privilegiul să lucrez la acest calculator între anii 1962 şi 1967. Calculatorul
MECIPT-1 avea un singur tip de memorie – cea operativă (azi i-am spune RAM). Numai
că această memorie se găsea pe un tambur magnetic, precursorul discului. Ea a fost
obţinută de la un institut din Ungaria care dispunea în acel moment de mai multe astfel
de echipamente, fabricate pe baza licenţei calculatorului sovietic M-3. Operaţia s-a
realizat în cadrul colaborării dintre Academiile de ştiinţă din România şi Ungaria, prin
intervenţia academicianului Grigore C. Moisil.”
„În fiecare an, între 1963 şi 1966, în luna iulie, la iniţiativa profesorului Moisil, la
MECIPT-1 s-a efectuat şi practica a circa 30 de studenţi care terminaseră anul 4 al
facultăţilor de matematici. În primul an au venit studenţi de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, în
anul următor de la Bucureşti şi Cluj, apoi numai de la Bucureşti.”
28 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

„Primul loc în care mi-am expus aceste rezultate a fost, în primăvara 1967, la „colectivul
de bionică”, în nu mai puţin de cinci şedinţe succesive. În martie 1967, aranjasem pentru
mine o lună de specializare la Bucureşti, desigur la Centrul de Calcul al Universităţii,
condus de Grigore Moisil şi de adjunctul său, Paul Constantinescu. Imediat după sosire,
profesorul Moisil a fost primul care mi-a arătat – cu vădită plăcere – exemplarul din
revista germană EIK în care apăruse articolul meu.”
Sursa: Dan D. Farcaş, Informatica de sănătate din România. 50 de ani de istorie trăită, 2014.

 Prof. Univ. Dr. Ion Văduva


„În anul 1966, Profesorul Moisil a ținut conferințe,
seminarii și a adunat în jurul lui oameni din toate
profesiile ce puteau să beneficieze de informatică. A
ținut multe conferințe, iar la Congresul
matematicienilor români din anul 1956, a cunoscut
somități în multe domenii ale matematicii din toată
lumea și, ca urmare a acestui fapt, în anul 1959 a
înființat o secție de „Mașini de calcul” la
Facultatea de Matematică, iar în anul 1962 a
înființat Centrul de Calcul al Universității din
București (CCUB), ce avea atunci 4 sau 5 oameni,
și pentru că nu exista calculator, aveau obligația numai să se pregătească, să se
documenteze, și atunci când vom putea avea un calculator, să poată să progreseze.”
Sursa: M. Vlada, Ciclul „Istoria Informaticii românești”: Prof. I. Văduva și prof. Emil Virgil
Căzănescu despre acad. Prof. Gr. C. Moisil, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom, 2018, video
– https://youtu.be/srNY67Pj8sE

 Ciclul „Istoria Informaticii românești”:


Prof. E. Căzănescu despre acad. Grigore
C. Moisil (10 ianuarie 1906 – 21 mai
1973)
„Începuturile informaticii la Universitatea din
Bucureşti” de Prof. Dr. Virgil Căzănescu,
Universitatea din Bucureşti. Divizia de Istoria
Ştiinţei (DIS) a Comitetului Român pentru Istoria
şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Luni 7
mai 2018, orele 15-18, în Sala de Consiliu a
Academiei Române (REF. – http://www.agora.ro/) Video, https://youtu.be/mlpAl31-ewo.

Întâlnirea generațiilor de informaticieni

 Anul 2018, 6 iulie. La Casa Universitarilor, Stelian Niculescu cu Marin Vlada,


lucrând la „Informatica în Romania”. Proiectul ROINFO dedicat Centenarului
Marii Uniri: „Istoria informaticii românești” (etapa I (Istoria informaticii)
2018/2019, etapa II (Informaticieni români, CV-uri) 2019/2020) –
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info (următoarea imagine).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 29

 Contributori la volumul „ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI” – Proiectul național


ROINFO dedicat Centenarului Marii Uniri: „Realizări românești în domeniul Informaticii” –
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info (întâlnirea de lucru de la Casa universitarilor, JOI, 23 August
2018, ora 18.00):
Prof. dr. Stelian NICULESCU, Dr. Mat. Dan FARCAȘ, Prof. dr. Ion VĂDUVA, Prof. dr. Virgil
CĂZĂNESCU, Prof. dr. Adrian ATANASIU, Prof. dr. Nicolae POPOVICIU, Prof. dr. Marin
POPA, Prof. dr. Eduard RĂDĂCEANU, Dr. Fiz. Radu HOMESCU, Dr. Mat. Lucian SPIRIDON,
Dr. Mat. Gheorghe RADU, Conf. dr. Eugen ZAHARESCU, Prof. Mat. Radu JUGUREANU,
Conf. dr. Marin VLADA.

Bibliografie
1. M. Vlada, Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii”: Gh. Păun, D. Vaida, I. Văduva,
D. Farcaș, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/cifa-mecipt, 2018.
2. M. Vlada, Ciclul „Istoria Informaticii românești”: Prof. I. Văduva și prof. E. Căzănescu despre acad. Gr.
C. Moisil, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom.
3. Agora, Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii la Universitatea din Bucureşti”,
http://www.agora.ro/stire/conferinte-la-academia-romana-inceputurile-informaticii-la-universitatea-din-
bucuresti.
4. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Ed. Academiei, 2007.
30 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

5. Gh. Păun (ed.), Moisil – 110, Editura Tiparg, Pitești, 2016.


6. M. Vlada, Grigore C. Moisil, Computer Pioneer Award and the father of Romanian Computer Science,
http://c3.icvl.eu/2018/gr-c-moisil, 2018.
7. M. Vlada, Alumni – Promoţia 1978 Informatică, martoră la fondarea informaticii româneşti,
http://prof.unibuc.ro/mateinfo78/.

Anexă
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 31

Acad. Gr. C. Moisil1, omagiat în Amf. S. Haret – 60 de ani de la înființarea secției


„Mașini de Calcul” la Universitatea din București

ANUNȚ ȘI INVITAȚIE

Miercuri, 9 ianuarie 2019, Facultatea de Matematică și Informatică organizează,


la 60 de ani de la înființarea secției „Mașini de calcul”, o conferință de omagiere a
academicianului Grigore C. Moisil. Evenimentul va avea loc începând cu ora 12:00 în
Amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de Matematică și Informatică (str. Academiei, nr. 14).
În cadrul conferinței vor fi prezentate secvențe audio-video care să reflecte
personalitatea profesorului Grigore C. Moisil, va fi făcută o prezentare a lucrării „Istoria
informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact. Oameni, instituții, concepte, teorii
și tehnologii”, ce este în curs de elaborare pentru publicare, iar participanții la eveniment
pot afla mai multe detalii cu privire la cariera și la viața academicianului Grigore C. Moisil.
Printre participanții la conferință se regăsesc persoane care l-au cunoscut pe
vizionarul ce a introdus informatica în România: prof. univ. dr. Ioana Moisil, prof. univ.
dr. Stelian Niculescu, dr. Dan Farcaș, prof. univ. dr. Vasile Baltac, prof. univ. dr.
Afrodita Iorgulescu, prof. univ. dr. Eufrosina Otlăcan, prof. univ. dr. Nicolae Popoviciu,
prof. univ. dr. Radu Homescu, prof. univ. dr. Eduard Rădăceanu.
De asemenea, la eveniment vor lua parte și prof. univ. dr. Dragoș Vaida, prof.
univ. dr. Ion Văduva, prof. univ. dr. Constantin P. Popovici, acad. Gheorghe Păun, prof.
uni. Dr. Ioan Tomescu, prof. univ. dr. Sergiu Rudeanu, prof. univ. dr. Ioan Cuculescu,
prof. univ. dr. George Dincă, prof. univ. dr. Virgil Căzănescu, prof. univ. dr. Adrian
Atanasiu, prof. univ. dr. Horia Georgescu, prof. univ dr. Ileana Popescu, prof. univ. dr.
Denis Enăchescu, prof. univ. dr. Tudor Bălănescu, prof. univ. dr. Liliana Popescu, prof.
univ. dr. Marin Popa, Mihail Cherciu, Matei Bogdan și Maria Lovin.
În anul universitar 1959-1960, acad. Grigore C. Moisil a înființat secția „Mașini
de Calcul” la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din București.
Specializarea „Mașini de Calcul” era urmată de studenți în ultimii doi ani de studii (în
acea vreme studiilor la matematică durau 5 ani).
„Trebuia să descoperim o meserie nouă, să aflăm ce înseamnă «a programa la
calculator». Știam că vom avea un calculator; la IFA, calculatorul CIFA 3, care se
construia pentru Centrul nostru de calcul. Ce trebuie să facă un matematician la un
Centru de calcul? Centrul de calcul a căutat, încă din 1963, să învețe pe alții Știința
calculatoarelor”, nota Grigore. C. Moisil în prefața cărții lui Stelian Niculescu, „Inițiere
în FORTRAN”, Editura Tehnică, 1972.
Mai multe informații cu privire la începuturile informaticii românești pot fi
accesate la adresa web: http://c3.cniv.ro/?q=2018/moisil2019.

1
Academicianul Grigore C. Moisil, omagiat la 60 de ani de la înființarea secției „Mașini de Calcul” la
Universitatea din București – https://www.unibuc.ro/2019/academicianul-grigore-c-moisil-omagiat-la-60-de-
ani-de-la-infiintarea-sectiei-masini-de-calcul-la-universitatea-din-bucuresti/.
32 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

COMUNICAT DE PRESĂ
BUCUREȘTI 15 IANUARIE 2019, CNIV România

Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din București, membru titular al Comitetului
Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST)/Divizia Istoria Științei (DIS),
Academia Română, membru în Comitetul de redacție al revistei „Studii și Comunicări”,
Academia Română, http://prof.unibuc.ro/vlada.
 Grigore C. Moisil (10 ian. 1906-21 mai 1973), fondatorul informaticii
românești.
 Acad. Grigore C. Moisil, vizionarul ce este fondatorul informaticii românești,
omagiat în Amf. S. Haret, Facultatea de Matematică și Informatică.
 Contribuțiile acad. Grigore C. Moisil la construirea primului calculator
românesc CIFA 1 – de la Institutul de Fizică Atomică (IFA) – Măgurele,
București, și la apariția și dezvoltarea informaticii în România.
În prezența unui public numeros – profesori, cercetători, matematicieni,
informaticieni, fizicieni, chimiști, economiști, sociologi etc. (unii cunoscându-l direct pe
profesorul Moisil), miercuri 9 ianuarie 2019, în Amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de
Matematică și Informatică, s-a organizat o conferință de omagiere a academicianului
Grigore C. Moisil.
Evenimentul s-a desfășurat în cadrul proiectul ROINFO (Romanian Informatics,
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info) evidențiind în acest an 60 de ani de la înființarea secției
„Mașini de calcul” la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din
București. Cei prezenți au primit câte un steguleț cu imaginea lui Moisil și sloganul „60
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 33

de ani de informatică românească”, precum și o foaie privind „Începuturile informaticii


românești”.
În deschiderea conferinței, în cuvântul său conf. dr. Marin Vlada, coord.
Proiectului ROINFO a scos în evidență contribuțiile acad. Grigore C. Moisil la
construirea primului calculator românesc CIFA 1 – de la Institutul de Fizică Atomică
(IFA) – Măgurele, București, și la apariția și dezvoltarea informaticii în România. În
articolul „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB)”, AMC
nr. 13-14, 1970 Gr. C. Moisil afirma „La un moment dat într-o statistică făcută de alții,
se vedea că Școala de la București era a treia din lume în acest domeniu de cercetare
după URSS și SUA și acest lucru a fost subliniat”.
„Prin ideile, direcțiile și acțiunile lui Moisil, sintetizate prin: colaborarea cu ing. Leon
Livovschi în utilizarea algebelor Booleene la studiul automatelor cu contacte și relee
(anul 1949); publicarea cărții „Teoria algebrică a mecasnismelor automate” (1959);
înființarea secției Mașini de Calcul la Universitatea din București (1959); înființarea
Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB) (1962); dotarea cu un
calculator american IBM 360/30 la CCUB (1968); înființarea de secții de informatică la
unele universități din România și apariția liceelor de informatică (1970), profesorul
Moisil și-a capătat statutul de fondator al informaticii românești”, afirmă Marin Vlada în
alocuțiunea sa.
În mesajul său, conf. dr. Radu Gramatovici – Decan, a scos în evidență
personalitatea acad. Grigore C. Moisil și rezultatele remarcabile în domeniile matematicii
și ale informaticii. „Vă mulțumim că participați la acest eveniment dedicat lui Moisil.
Mulțumesc prof. Vlada pentru organizarea de amploare a acestei întâlniri pentru
omagierea acad. Gr. C. Moisil. De asemenea, să-i mulțumim pentru inițiativa de a scrie o
carte despre istoiria informaticii românești, deoarece această istorie trebuie cunoscută și
recuperată. Anual, la 10 ianuarie –ziua de naștere a acad. Gr. C. Moisil, la Casa
Universitarilor se întâlnește „grupul Moisil”, discipoli ai lui Moisil și unele persoane ce
vor să-l cinstească în acest fel pe marele savant, care în anul 1996, post mortem, a fost
decorat cu medalia „Computer Pioneer Award of IEEE Computer Society”. Avem
datoria și răspunderea de a cinsti cum se cuvine memoria acad. Gr. C. Moisil, creator de
școli cu care România se mândrește. Vă invit ca în fiecare an, la 10 ianuarie, să cinstim
memoria acad. Moisil”.
Au fost prezentate secvențe audio-video care să reflecte personalitatea
profesorului Grigore C. Moisil:
 prezentarea de la RADIO IAȘI, Grigore C. Moisil – vizionarul care a
introdus informatica în România –
https://www.youtube.com/watch?v=ciG9PUjsSIs&t=54s,
http://www.radioiasi.ro/eu-aleg-romania/personalitatea-zilei/grigore-moisil-
vizionarul-care-a-introdus-informatica-in-romania/ (5 min.)
 Ascultă Vocea lui Grigore Moisil la Radio România Cultural –
https://www.youtube.com/watch?v=ZB4SpaWntPU (1,45 min.)
 TVR Cultural, Imagini si prezentare Gr. Moisil –
https://www.youtube.com/watch?v=NcRwsQyz4L0 (5,28 min.)
 TVR, Interviu cu Grigore C. Moisil,
https://www.youtube.com/watch?v=BJgv9WeqiTM la care a fost de față
Prof. Stelian Niculescu (8,26 minute).
34 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Video – partea de început (30 min.) – Ref.: https://youtu.be/SEav0F5WES0: M. Vlada, R.


Gramatovici, prezentare participanți (parțial) – înregistări de ing. Dănuț Șerban, Comitetul
Român de Filosofia și Istoria Științei și Tehnicii (CRIFST), Academia Română,
http://www.acad.ro/crifst/crifst_cond.htm.

În continuare, fiecare participant s-a prezentat prin numele, promoția și instituția


absolvită, după care s-au prezentat secvențe audio-video care au reflectat personalitatea
profesorului Grigore C. Moisil.
 Conf. dr. Marin Vlada a prezentat lucrarea “Fenomenul” informaticii
românești – secvențe cu explicații, IDEILE ȘI DIRECȚIILE LUI MOISIL
(forma pdf a prezentarii) – https://www.slideshare.net/MarinVlada/grigore-c-
moisil-omagiat-n-amf-s-haret-2019 ,
 Prof. dr. Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni români – student al
acad. Gr. C. Moisil (promoția 1962 la secția Mașini de Calcul) a prezentat
lucrarea „Cinstim memoria Profesorului Moisil” (forma pdf a prezentării) –
https://www.slideshare.net/MarinVlada/cinstim-memoria-profesorului-
moisil-by-prof-dr-stelian-nuculescu-2019 .

De asemenea, coord. Proiectului ROINFO (http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info),


conf. dr. Marin Vlada – ca editor, a realizat o prezentare a lucrării „Istoria informaticii
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 35

românești. Apariție, dezvoltare și impact. Oameni, instituții, concepte, teorii și


tehnologii”, ce este în curs de elaborare pentru publicare. Evenimentul s-a încheiat prin
invitarea la discuții a celor prezenți.
Printre participanții la acest eveniment s-a aflat și ing. Dănuț Șerban, membru
CRIFST, Academia Română (http://www.acad.ro/crifst/crifst_cond.htm) ce a venit cu
broșura „Expoziția omagială Grigore C. Moisil, 1906-1973, 70 de ani de la naștere”
Muzeul „Deltei Dunării”, Tulcea. 1976. Aceasta apoate fi accesată aici (cu amabilitatea
ing. Dănuț Șerban): Despre începuturile informaticii românești la adresa: http://
c3.cniv.ro/?q=2018/moisil2019.
36 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 37

Primele rezultate în cadrul proiectului ROINFO 2018-2020


38 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Promoțiile secției „MAȘINI DE CALCUL”

Marin Vlada,
Universitatea din București

Reconstituirea promoțiile începând cu anul 1960 și continuând cu anul 1970.

Promoțiile secției „MAȘINI DE CALCUL”


Secția „MAȘINI DE CALCUL” (specializare de 2 ani, în ultimii 2 din cei 5 ani de studii),
1959-1970:
 1959 – Grigore C. Moisil înființează secția „MAȘINI DE CALCUL”.
 1960, 1961, 1962, 1963, 1964, 1965, 1966, 1967, 1968, 1969, 1970.
Cei care au avut admitere în anul 1970, după 3 ani, au mai avut opțiunea pentru secția
„MAȘINI DE CALCUL”? Probabil că da.
 Promoția 1970 (absolvire, anul I în 1965) – Luminița State, Bâscă Octavian,
Adrian Atanasiu, Nicolae Țăndareanu, Ileana Popescu, Cherciu Mihail, Ioan
Roșca, Liliana Popescu (de la algebră).
 Promoția 1971 (absolvire, anul I în 1966) – Tudor Bălănescu, Radu Nicolescu,
Ștefan Ștefănescu – Mașini de calcul; Ioana Moisil – Elasticitate, Popa Marin –
Cercetări operaționale.
 Promoția 1972 (absolvire, anul I în 1967) – probabil ultima promoție cu 5 ani de
facultate (a fost și ultima promoție de liceu cu 11 clase) – secția MAȘINI DE
CALCUL: Șerban Gavrilă, Irina Zamfirescu, Vasile Bontaș, Dan Ralescu.

GRUPELE secției „MAȘINI DE CALCUL”. FACULTATE DE MATEMATICĂ,


UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI (perioada 1959-1970)

O foaie matricola: Examenul de stat la disciplina Mașini de calcul – anul V, anul absolvirii 1961
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 39

Exemplu: Examenul de stat la disciplina Mașini de calcul, anul absolvirii 1961,


îndrumător Grigore C. Moisil, sesiunea iunie 1961, materia de bază: Mașini de calcul,
materia facultativă: Analiză matematică, Lucrare de diplomă (Nota ed.: Mulțumim
conducerii Facultății de Matematică și Informatică – Decan, Conf. Dr. Radu Gramatovici,
pentru informațiile din arhiva facultății privind grupele secției de Mașini de calcul) .

O foaie matricolă: disciplinele din anul IV (1959-1960)


40 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Grupa Mașini de calcul 1959-1961 Grupa Mașini de calcul 1960-1962

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. ALEXANDRESCU MIRA-ANCA
1. ALĂMOREANU GABRIELA-ZOIȚA 2. BACALU IOAN
2. BĂDESCU DOINA 3. CHIJIC CRISTINA-MARIANA
3. GHEORGHE GHEORGHIȚĂ 4. GNOIU GEORGETA
4. GRECU RODICA 5. IONESCU CONSTANTIN-CRIȘAN
5. ISTRATE ION 6. LULEA CONSTANTINA
6. MARTIN GABRIEL 7. NAE MARIA
7. PETRU MIRCEA-VALERIU 8. NICULESCU STELIAN
8. ZVERCA MARIANA-ZOE 9. PĂSAT EMILIA
10. POPESCU EMILIA
11. PREFAC ION
12. SCHATZ WERNER
13. TEODORESCU ALEXANDRU

Grupa Mașini de calcul 1961-1963 Grupa Mașini de calcul 1962-1964

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. BANU S. ȘTEFAN
1. CĂCIULESCU JEAN 2. BURLACU P. GALINA
2. CĂRUȚAȘU 3. CHIRICĂ I. LAURIAN-MIRCEA
3. CIUPITU EUGENIU 4. CIOCHINĂ CONSTANTIN
4. DAMIAN NICOLAE 5. DRĂGUȘIN M. CONSTANTIN
5. DUMITRESCU NICULAE 6. DUȚĂ P. LUCIAN DOREL
6. ICHIM ION 7. EFTIMIE Z. RADU-ANTON
7. MARTA RALUCA 8. GEORGESCU G. VIORICA-MIOARA
8. MEDINȚU RADU 9. GRIGORE M. FLORICA
9. PAU VERONICA 10. IOSIFESCU V. MARIA ADELA
10. ROȘCA IULIA-IOANA-ZOE-ANTONIA ALEXANDRA VICTORIA
11. SANDU IULIAN 11. MACARIE G. PETRE
12. SOFONEA LIVIU 12. MATEESCU N. MARGARETA-DINA
13. STOIAN MARIA 13. MATEI A. DIDINA
14. TÂRNĂCOP MARGARETA 14. MIHĂILESCU I. VIOREL
15. ȚUȚUIANU LUISA AURELIA 15. MITITELU M. ȘTEFAN
16. PREPELIȚĂ A. VALERIU-GHEORGHE
17. RADU N. RADU
18. ȘCHIOP I. ALEXANDRA
19. STEMATE I. IULIAN
20. TEODOR G. DOINA

Grupa Mașini de calcul 1963-1965 Grupa Mașini de calcul 1964-1966

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. AMZUICĂ A. DAN-EMILIAN 1. BĂLĂȘOIU G. VERONICA
2. BUDILEANU I. ILIE 2. BUCUR V. VASILICA
3. BURGHEL A. MARIA 3. CĂZĂNESCU V. VIRGIL-EMIL
4. CARAGEA C. CĂLINA 4. CHIRCA Ș. NATALIA-ȘTEFANIA
5. CIOBANU I. GHEORGHE 5. COSOR G. MARIA
6. COCORA D. DAN 6. COSTAN I. DĂNUȚ-RADU-DUMITRU
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 41

7. DAFINA G. ANGHEL 7. DRĂGHICI P. MARIN


8. DRĂGAN I. PETRE 8. GÎDIUȚĂ D. AURELIA
9. ENE T. DUMITRU 9. JUNESCH W. GERHARD
10. GEORGESCU G. VIRGINIA 10. MARINESCU L. LIVIU-SORIN
11. IANCU I. MATEI 11. MEMET A. HELA
12. LAZĂR M. ION 12. MOJA I. AURELIA-EUGENIA
13. MĂRGĂRITESCU N. VASILE 13. MOJEA I. VICTORIA
14. MASGRAS V. VASILE 14. MORARU I. MARGARETA
15. MIRICĂ N. ȘTEFAN 15. NEACȘU D. ION
16. MIRICESCU G. STELIANA 16. POPOVICIU I. NICOLAE
17. NICOLAE I. PETRE 17. RIGANUI C.I MIHAI-ALEX-FLORIN
18. OTLĂCAN P. PETRE 18. ȘCHIOPU V. ECATERINA
19. PLEȘ I. EUGENIA-CORNELIA 19. ȘTEFAN C. DUMITRU
20. POPESCU O. RADU
21. PREDA G. MARGARETA
22. RAICEA C. LIANA-ALEXANDRA
23. RUSU M. GHEORGHE
24. SANDU N. DUMITRU
25. SICOIE I. CORNELIU
26. ȚITIMEAUA I. NICOLAE
27. TOMESCU I. ION
28. TOMESCU T. LILIANA-CONSTANȚA
29. VACALIUC V.F. IOSIF

Grupa Mașini de calcul 1965-1967 Grupa Mașini de calcul 1966-1968

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. ALCEA I. TRAIAN 1. BĂDULESCU G. GRIGORE
2. ALEXANDRU G. NICULINA 2. BÂȘCU D. ANA-MARIA
3. BUTACIU V. NICOLAE 3. CONSTANTINESCU V. MARIANA-
4. COCAN M. MOISE MIHAELA
5. DIACONESCU C. RADU 4. DĂRĂMUȘ G. ELEONORA
6. FIAMBOLI T. GABRIEL 5. DOBRIN G. GABRIELA-RODICA
7. GANEA G. EMILIA 6. DODESCU A. GHEORGHE
8. GEORGESCU A. HORIA IOAN 7. DUMA S. MARIN
9. HRISTU VASILE NICOLAI 8. GĂLĂȚEANU S. BETTY-NORA
10. IGNAT V. ION 9. GEORGESCU P. ANA
11. IOSUB M. ILEANA 10. HRIN A. MIRCEA
12. MARINESCU C. ION-MIRCEA 11. IORGOVICI Ș. ANCA-SABINA
13. PHLEPS G. DIETER GERHARD 12. ISER D. LILIANA
14. PODARU M. VASILE 13. LEPĂDATU C. NICULAIE-CORNEL
15. PREOTEASA N. PETRE 14. MARCUS I. FELICIA
16. PURCĂREAȚĂ M. ELIZA 15. MARINCOVICI G. RUXANDRA
17. STANCU M. IOAN 16. OERIU I. ANCA
18. STĂNCULESCU R. IRINA 17. PETRESCU D. MARGARETA
19. VASILE F. DUMITRU 18. POPESCU-BREASTA G. MARIA-EUGENIA
19. RÂȘNOVEANU N. MARIANA
20. RÎMBU N. REVIȘOARA
21. ȘTEFAN F. ELENA
22. VÂLCEANU V. ELENA
42 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Grupa Mașini de calcul 1967-1969 Grupa Mașini de calcul 1968-1970

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. BOICESCU G. VLAD-NICOLAE 1. ASTRAHANȚEV P. DIMITRIE
2. CERNAT V. ADRIANA 2. BARDAN I. VIRGIL-ION
3. CIBIAN F. DORU-RADU 3. BÂSCĂ C. OCTAVIAN
4. CREȚU I. SILVIU 4. BEJENARU I. ELENA
5. CRIȘAN V. VICTOR 5. CHERCIU A. MIHAIL-BOGDAN-AURELIU
6. DANCIU Ș. ȘTEFAN 6. CIUCĂ G. ION
7. DRĂGAN A. ANDREI 7. DINCĂ G. IOAN
8. FANCKENFLUG E. MARIANA 8. DRAGNEA I. ELENA
9. FORSCHMIDT W. MARGARETA 9. DRANGA M. MIHAI
10. HENDOREANU G. EMIL 10. FILIPOIU Ș. ALEXANDRU
11. IORGULESCU A. AFRODITA 11. GAVRILĂ V. NICULAI
12. LAMBERT L. MAGDALENA 12. GEORGESCU G. MIHAI-EMILIAN
13. NAPOTESCU I. LIANA-ANCA 13. HOLBAN E. MARIA-MAGDALENA
14. OLTEANU O. DOINA 14. IONIȚĂ I. MARIA
15. PETRESCU P. IOANA-MARIA 15. IORGULESCU A. ECATERINA-ANGELA
16. PETRONIUA DOINA-MARIA-RAINA 16. KIVU M. ILEANA
17. POPOVICI A. ALEXANDRU 17. LEU I. NICOLAE-ADRIAN
18. RIZEA G. CONSTANTIN-VASILE- 18. MĂGUREANU C. IULIAN
MĂRGĂRIT 19. MURGULESCU N. MIHAI-CORNELIU
19. SĂNDULESCU A. ALICE-DOINA 20. NIȚĂ I. SORIN-CRISTIAN
20. SCFARȚ I. LYANA 21. PĂUNESCU C. FLORIN
21. STREMTAN F. NICOLAE 22. POPP V. HORIA-LIVIU
22. STURDZA G. MIHAI 23. RADU I. LUMINIȚA-DOINA
23. VASILESCU S. NICOLAE-EUGEN 24. ROȘCA G. IOAN
25. ROȘCULEȚ V. DAN-MIHAIL
26. RUSU V. AURELIAN
27. SUSOI A. AMALIA-GABRIELA
28. ȚĂNDĂREANU I. NICOLAE
29. ȚÎRLEA N. ILEANA
30. TURDEANU L. LUCIAN

Grupa Mașini de calcul 1969-1971 Grupa Mașini de calcul 1970-1972

Numele și prenumele Numele și prenumele


1. AZILOV K. PAVEL 1. ADNAN M. SIUFI
2. BADEA D. LORI 2. AMIN D. SABBOURA
3. BĂLĂNESCU D. TUDOR 3. BADEA D. GEORGETA-ECATERINA
4. BREABĂN T. ANCUȚA-NATALIȚA 4. BĂDUȚ C. GHEORGHE
5. CHIȚU-MILITARU G. PETRE 5. BANTAȘ T. VASILE
6. DINCĂ M. GHEORGHE 6. BEHAREH ASFANROȘI
7. DOBOȘ C. GHEORGHE 7. DAVID D. DUMITRU
8. GEORGESCU M. IULIAN 8. DIMA D. DUMITRACHE
9. GHERGHINĂ I. GRAȚIA-STELIANA- 9. GAVRILĂ C. ȘERBAN-ILIE
MIHAELA 10. HERESCU C. ȘTEFAN
10. NICOLESCU I. RADU 11. IVO DUMITROV JELEZOV
11. PAIUC P. FLORENTIN 12. LĂZĂRESCU R. OANA
12. PAVEL G. EVA 13. MIHALASCU D. MARILENA-ADRIANA
13. SCÎNTEIA N. CONSTANTIN 14. MUSTAFA HARVAT
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 43

14. SIMION J. ANDREI 15. NEGRUȚIU T. RADU-IONEL


15. STAN A. EMIL 16. PAVELIU N. FLORICA-AURICA
16. ȘTEFĂNESCU V. ȘTEFAN-CORNELIU 17. PETRONE M. IOANA
17. VASILESCU I. NICOLAE 18. POPA T. CORNELIA-IOANA
18. VLAD M. NICOLAE 19. POPESCU-SPINENI I. SABINA-ILEANA
19. VOINESCU N. RODICA 20. RALESCU Ș. DAN-ANDREI
21. SĂNDULESCU D. MINERVA-ELENA
22. ȘERBĂNATI I. LUCA-DAN
23. ZAMFIRESCU M. IRINA

Observație. Pe site-ul Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea


din București sunt prezentate câteva promoții de absolvenți – http://fmi.unibuc.ro/ro/
prezentare/promotii/: 1966, 1967, 1970, 1971, 1978 Informatică, 1981, 1984, 1989
Matematică-Mecanică, 1994, 1995, 2008.

Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1962

Prof. dr. Stelian Niculescu,


Universitatea Politehnica București

Grupa de „Maşini de calcul”, promoţia 1962 (a II-a) – Facultatea de Matematică din


București [1, 2, 3].
Grupa Mașini de calcul 1960-1962.

1. ALEXANDRESCU MIRA-ANCA
2. BACALU IOAN
3. CHIJIC CRISTINA-MARIANA
4. GNOIU GEORGETA
5. IONESCU CONSTANTIN-CRIȘAN
6. LULEA CONSTANTINA
7. NAE MARIA
8. NICULESCU STELIAN
9. PĂSAT EMILIA
10. POPESCU EMILIA
11. PREFAC ION
12. SCHATZ WERNER
13. TEODORESCU ALEXANDRU

Fotografie (mai jos) pe treptele clădirii din Str. Negustori 9, București, primul
sediu al Centrului de Calcul al Universității din Bucuresti (CCUB), înființat de acad.
Prof. Grigore C. Moisil, în anul 1962 (din fotografie lipsesc Profesorul Gr. C. Moisil,
director CCUB și Conf. Paul Constantinescu, dir. Adjunct). Absolvenții secției Mașini de
calcul (ani IV-V).
În fotografie apar: Anca Alexandrescu-Barsănescu, Constantina Lulea-Ioan,
Stelian Niculescu, Alexandru Teodorescu; Ingineri electroniști: Maria Roceric-Lovin, Ion
Filotti ; Tehnician electronist Dorin Rădulescu; Operator calculator Ina Barac-Niculescu;
Secretar Olga Vitu.
44 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Selecție din CV despre Stelian Niculescu

Stelian Niculescu, student al acad. Grigore C. Moisil la


secția de „Mașini de calcul” – Universitatea din București, este unul
din primii informaticieni români. La absolvirea facultății, a fost unul
dintre primii patru cercetători matematicieni angajați la Centrul de
Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de Gr. C.
Moisil în februarie 1962.

Născut la 13 octombrie 1937, în comuna Stoenești, județul


Olt, a absolvit școala primară (cu 3 ani întârziere, din motive
medicale) și gimnaziu în satul natal, iar apoi Școala medie Nr.1 din
Caracal (azi, Colegiul Național „Ioniță Assan”), în anul 1957.

 În perioada 1957-1962 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității


din București, cu durata de 5 ani, ultimii doi ani la secția de Mașini de calcul, înființată de
Gr. C. Moisil, în anul 1959.
 În perioada 1962-1970 a fost cercetător la Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) ce funcționa la Facultatea de Matematica. În anul 1963, CCUB a fost dotat cu
calculatorul CIFA-3 – primul calculator de producție românească, special construit pentru
CCUB, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) Bucuresti. Profesorul Gr. C. Moisil dorea să
demonstreze că metodele și tehnicile folosite prin utilizarea calculatoarelor electronice
vor fi foarte utile în diverse domenii de activitate științifică, tehnică și economică:
matematică, fizică, inginerie, chimie, muzică etc.
 În perioada 1962-1970 a absolvit cursuri postuniversitare în străinătate: „Școala IBM” din
Sindelfingen, Germania Federală, destinată formării experților în pregătirea cadrelor
pentru informatică (mai-decembrie 1968), cu bursă IBM obținută prin concurs (pregătire
orientată pentru calculatoare IBM) și Școala „Compagnie International pour
l’Informatique” (C.I.I.) din Paris, destinată formării experților în pregătirea cadrelor
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 45

pentru informatică (mai-noiembrie 1970), cu bursă C.I.I. obținută prin concurs (pregătire
orientată pentru calculatoare franțuzești).
 În perioada 1971-1991 a fost cercetător-informatician la Institut Central de Informatică
(I.C.I.), unde avea răspunderi privind instruirea cadrelor pentru domeniul Informaticii,
ocupând pe rând, prin concurs, posturile de cercetător științific III, II și I. A deținut și
funcții de conducere: Șef de Laborator cercetare – Biblioteca Națională de Programe, Șef
al Sectorului Formarea și perfecționarea cadrelor pentru informatică.
 Anul 1980 – Doctor în științe matematice la Facultatea de Matematică-Mecanică,
Universitatea din București cu titlul „Drumuri în grafuri. Aspecte Computaționale”, cond.
Științific acad. Gr. C. Moisil și finalizare cu prof. dr. Solomon Marcus.
 În perioada 1991-1994 a fost Inspector general pentru Informatică, prin concurs organizat
de Ministerul Învățământului.
 În perioada 1994-2005 a fost cadru didactic universitar la Departamentul Științe
Inginerești (D.S.I.), Universitatea Politehnica din București, azi, Facultatea de Științe
Inginerești cu predare în limbi ștrăine (F.I.L.S.).
 A obținut Premiul de Excelență IDG România (1998), pentru rezultatele obținute cu
echipele românești la Olimpiadele interne/internaționale de Informatică și pentru întreaga
activitate de instruire a multor generații de informaticieni și utilizatori de informatică.
Este inclus în „Dicționarul Specialiștilor” („WHO’S WHO”) în știința și tehnica
românească, Editura Tehnică, vol. I, 1996, pagina 254.

Cărți publicate de Stelian Niculescu.


1. Stelian Niculescu, Noțiuni de informatică, Manual pentru școli profesionale, școli de
maiștri, licee industriale, Editura Didactică și Pedagogică, 1971 (primul manual de
informatică destinat învățământului preuniversitar).
2. Stelian Niculescu, Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, 1972.
3. Stelian Niculescu, Ileana Trandafir, Programarea la calculatoare electronice – COBOL,
Manual pentru Licee economice, Editura Didactică și Pedagogică,1974.
4. Stelian Niculescu, Noțiuni de prelucrare automata a datelor, Editura Didactică și
Pedagogică, 1975.
5. Stelian Niculescu, Ioana Moisil, Mihai Radu, Dumitrescu, Limbaje de programare,
Manual pentru licee industriale anul II, școli postliceale, Editura Didactică și
Pedagogică, 1977.
6. N. Nediță, Stelian Niculescu, C. Zidaroiu, Tematici aplicate în tehnica de calcul, Editura
Didactică și Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a XI-a, 1977.
7. N. Nediță, Stelian Niculescu, C. Zidaroiu, Tematici aplicate în tehnica de calcul, Editura
Didactică și Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a XII-a, 1977.
8. Stelian Niculescu, Mihai Radu Dumitrescu, Algoritmi și metode de reprezentare, Editura
Didactică și Pedagogică, Manual clasa a-IX-a, 1978.
9. M. Jitaru, St. Niculescu, C. Macarie, Îndrumator de limbaje de programare (16 Limbade
de programare), Editura Tehnică, 1978.
10. Stelian Niculescu, Algoritmi, Editura Tehnică ,1979.
11. Stelian Niculescu, FORTRAN – Inițiere în programarea structurată, Editura
Tehnică,1979.
12. Stelian Niculescu, Dan Petre Golesteanu, Macroprocesoare și Limbaje extensibile,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1982.
13. Marin Nicolae, Stelian Niculescu, Programare în mod text – Turbo – C, Editura Tehnică,
1995.
46 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

14. Stelian Niculescu, Sorin Eftene, Programarea calculatoarelor, Editura Didactică și


Pedagogică, Manual pentru Licee de informatică, clasa a X-a, 1997.
15. Stelian Niculescu, Rodica Pintea, Tehnologia informației, Editura Didactică și
Pedagogică, Manual pentru clasa IX-a, 1999.
16. Stelian Niculescu, Emanuela Cerchez, Dana Lica, Marinel Șerban, Dorin Manz, Doru
Popescu Anastasiu, Anca Voicu și Emil Onea, Bacalaureat și atestat, Editura L&S, 1999.
17. Stelian Niculescu, Lucian Butnaru, Vasile Butnaru, Informatică, Manual clasa a IX-a,
Editura Didactică și Pedagogică, 1999.
18. Stelian Niculescu, Vasile Butnaru, Marius Vlad, Informatică, Manual clasa a X-a,
Editura TEORA, 2000.

Selecție din CV despre Alexandru Teodorescu

Născut la 6 august 1940 în comuna Lăpusata, județul


Vâlcea. Școala primară și gimnazială absolvite în comuna natală.
Absolvent al liceului „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea.
Cursurile Facultații de Matematică – Fizică a Universității din
Bucuresti, Secția „Mașini de Calcul” – înființată în 1959 (a II-a
promoție 1962), în perioada 1957-1962. Împreună cu trei colegi
(Anca Alexandrescu, Constantina Lulea și Stelian Niculescu) a fost
repartizat la Catedra de Algebră condusă de Profesorul Gr. C. Moisil.
La început, a activat în sediul provizoriu al CCUB din Str.
Negustori, Nr. 9, de unde au început „căutările” de utilizatori din
diverse domenii de activitate: matematică, fizică, inginerie, chimie,
muzică și altele.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 47

DOCTORAT: Doctorand în disciplina „Lingvistică Matematică”. Desfașurarea doctoratului în


disciplina „LINGVISTICA MATEMATICĂ”, conducător stiințific prof. doctor docent Solomon
Marcus; Au fost susținute examenele „Limbaje Formale”, „Teoria Limbajelor de Programare” și
„Capitole speciale de Matematică”, cât și două referate privind unele aspecte teoretice asupra
Modelelor pentru Baze de Date. Nu a fost susținută lucrarea finală.

FORME DE INSTRUIRE ȘI FORMARE CONTINUĂ: Specializare în URSS la Universitatea


Lomonosov din Moscova, septembrie-decembrie 1968 (schimb de experiență, inițiere în Sisteme
de Operare, perfecționare în Analiză Numerică); Specializare în FRANȚA la firma
„COMPAGNIE INTERNATIONALE POUR ĽINFORMATIQUE”, mai-noiembrie 1970 (în
scopul pregătirii viitorilor instructori pentru calculatoarele FELIX); Calculatoare personale
(MS-DOS, Windows și WORD); Sistemul de operare Windows 98; Limbajul VISUAL BASIC;
Produsul Microsoft ACCESS; Operare cu WINDOWS, WORD, EXCEL, ACCESS în activitatea
de birotică; Produsul PARADOX nivelele 1 și 2; Limbajul PASCAL nivelele 1 și 2.

ÎNCADRĂRI PROFESIONALE, GRADE PROFESIONALE:


 În perioada 1962-1970: matematician în cadrul Centrului de Calcul al Universității din
București, participând la organizarea activității de informatică în universitate, având ca
principale atribuții: cercetare, organizarea activității la calculator, cursuri și seminarii de
informatică;
 În perioada 1970-1989: cercetător științific III, programator II și III, expert instructor
principal în cadrul Institutului Central de Informatică București (ICI), participând la
activitatea de instruire în informatică și activitatea de cercetare, având ca principale
atribuții: susținere de cursuri, teme de cercetare, realizare de produse program;
 În perioada 1990-2003: expert instructor și coordonator al Rețelei Naționale de
Pregătire în Informatică, în cadrul CPI S.A. București, participând la activitatea de
instruire, având ca principale atribuții: susținere cursuri, teme de cercetare, activitate de
coordonare a instruirii în cadrul Rețelei.
 Membru al Asociației Naționale a Experților Formatori în Informatică; Membru
consultant, asociat al Centrului Superior de Logică și Științe Comparate din Bologna,
Italia.

ACTIVITATEA ȘI EXPERIENȚA DE FORMATOR:


 Perioada 1962-1970: salariat la Centrul de Calcul al Universității București (CCUB) –
Curs general de programare la calculatoare tip CIFA, ținut la Institutul de Energetică
București în anul 1964; Seminar de calculatoare, ținut la Facultatea de Matematică-
Mecanică, în anii 1964 și 1965; Curs de programare, ținut la solicitarea Ministerului
Chimiei și Petrolului, în 1988; Curs de Analiză Numerică ținut la solicitarea
Ministerului Forțelor Armate în 1969, Curs de Sisteme de Operare ținut la Institutul
Politehnic Galați, în 1969.
 Perioada 1971-1991: salariat la ICI în cadrul Centrului de Pregătire în Informatică –
Cursuri de limbaj ASSIRIS și SGF ținute, între anii 1971-1988; Cursuri de Exploatarea
Echipamentelor de Calcul; Curs de Teoria limbajelor de programare în 1975; Cursuri și
seminarii de Scheme Logice și Sisteme de Prelucrare Automată a Datelor; Lecții de
FORTRAN la Liceul pentru Informatică București între 1971-1974; Cursuri și seminarii
de COBOL și FORTRAN pe FELIX; Lecții de Baze de Date la Institutul Politehnic
București; Cursuri și seminarii de SGBD SOCRATE; Cursuri și seminarii de Utilizare
Minicalculatoare; Cursuri de limbaj MACRO; Cursuri de dBASE III PLUS; Cursuri de
limbaj BASIC.
48 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

CĂRȚI PUBLICATE, CURSURI: Sistemul Felix C-256. Limbajul ASSIRIS, Al. Teodorescu,
I. Catona, C. Popescu, Editura Academiei, 1974; Programarea la Calculatoare Electronice,
M. Jitaru și Al. Teodorescu, Editura Didactică și Pedagogică, 1975; Sisteme de Prelucrare a
datelor, Cr. Mircescu, Al. Teodorescu, Mihai Jitaru și Eugen Diatcu, Editura Didactică și
Pedagogică, 1978; Limbaje de Programare: ASSIRIS, M. Jitaru, Al. Teodorescu, Editura Didactică
și Pedagogică, 1978; Lectii de ACCESS, Al. Teodorescu, Editura Albatros, 2002; Lectii de
ACCESS, Al. Teodorescu, Editura Albatros, 2005; Analiză Numerică, Al. Teodorescu, Iulian
Popovici, Centrul de documentare al Industriei Chimice și Petroliere; Analiză Numerică,
Al. Teodorescu, Analiză Numerică, Universitatea București, 1971; GBD-uri Relaționale, Sistemul
Dbase III PLUS, Al. Teodorescu, CPI, 1991; Limbajul Pascal, Al. Teodorescu, CPI, 1993; Foxpro
2.5, Al. Teodorescu, CPI, 1994; Baze de date și Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date,
Al. Teodorescu, E. Curigut, C. Macarie, ICI, 1982; ASSIRIS: Operații de Intrare/Ieșire la Nivel de
Bază și Fizic, Al. Teodorescu, M. Iach, M. Jitaru, ICI, 1983; Limbaj Macro, Al. Teodorescu,
M. Jitaru, A. Constantinescu, ICI, 1988.

Actualitate. Proiectul ROINFO la Cercul de Informatică „Programare cu răbdare” la Bacău

Actualitate, Anul 2019 – Proiectul ROINFO la Cercul


de Informatică „Programare cu răbdare” la Bacău, Amf. „S.
Marcus” de la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău.
Eveniment organizat de Asociația EduSoft, în cadrul proiectului
„Programare cu răbdare” (coord. Lect. Dr. Bogdan Pătruț) –
https://programarecurabdare.ro/. Sâmbătă, 6 aprilie 2019, ora 10,
Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău (amf. Solomon
Marcus). Toate grupele au participat la o întâlnire excepțională
cu domnii profesori:
 prof. univ. dr. Stelian Niculescu, fost profesor la
Universitatea Politehnica din București, pionier al
informaticii din România, fiind din a II-a promoție a
secției „Mașini de calcul” înființată de profesorul Gr.
C. Moisil, în anul 1960, discipol al academicianului
Grigore C. Moisil (http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian,
https://stelianniculescu.wordpress.com/ ) – Copilăria informaticii românești așa cum
cum am trait-o. Amintiri, descrieri și exemple.
 conf. univ. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti, coordonator al proiectelor de
e-Learning CNIV & ICVL,
Centrul de Cercetări în
Informatică, Facultatea de
Matematică şi Informatică
(www.c3.cniv.ro, www.c3.icvl.eu),
membru titular CRIFST
(Comitetul Român de Istoria și
Filosofia Științei și Tehnicii),
Academia Română (http://prof.
unibuc.ro/vlada/) – Algoritmică
& Programare. Rezolvarea
problemelor: de la enunțuri și
idei, la concepte și soluții.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 49

Referințe

[1] M. Vlada, Pagini din istoria informaticii românești: Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni
români, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian.
[2] S. Niculescu „Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și exemple” –
https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019.
[3] S. Niculescu - youtube, https://youtu.be/UiGdukciohw.
[4] M. Vlada, Conferința „Copilăria informaticii românești” la Bacău, http://mvlada.blogspot.com/
2019/04/conferinta-copilaria-informaticii.html.
[5] M. Vlada, Pagini din istoria informaticii românești: Stelian Niculescu, unul din primii informaticieni
români, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian.
[6] Marturiile Prof. Dr. Stelian Niculescu despre fondarea informaticii romanesti, 2018,
https://youtu.be/5_tJr_-z5_Y

Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1970

Prof. dr. Emeritus Adrian Atanasiu,


Universitatea din București

Promoţia 1970 a Facultăţii de Matematică, Universitatea din Bucureşti, secţia


Maşini de Calcul a fost una din cele mai bune promoţii de profil. Conform carierelor
urmate de absolvenţi, peste 50% sunt doctori în matematici (în ţară sau străinătate). Din
datele pe care le avem la dispoziţie:
 42% din promoţie a lucrat în cercetare, fiind 9 profesori universitari,
2 cercetători ştiinţifici principali (echivalent profesor), un conferenţiar şi un
lector.
 S-au primit pentru cercetare 4 premii ale Academiei Române.
 S-au obţinut două brevete de invenţie şi 42 certificate de inovaţie.
Pagina Web: http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html.
50 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Profesorii de specialitate ai promoţiei 1970 „Maşini de calcul”:


Grigore C. Moisil – profesor, academician, Constantin P. Popovici – conferenţiar, Sergiu
Rudeanu – conferenţiar, Ion Filloti – cercetător ştiinţific, Anca Bârsănescu – asistent,
Virgil Căzănescu – asistent, Marigena Eftimie – asistent, Horia Georgescu – asistent,
Maria Lovin – analist de sisteme, Stelian Niculescu – analist de sisteme, Nicolae
Popoviciu – analist de sisteme, Liviu Sofonea – analist de sisteme.

Conducerea Facultăţii (1965-1970) – DECAN: Acad. Prof. Nicolae Teodorescu;


PRODECANI: Prof. Romulus Cristescu; Prof. Viorica Ionescu; Lector Valter Olaru;
SECRETARIAT: Secretar şef: Nelu Prodan, Marcel Bottescu, Secretar an: Anca Mateescu.
RECTORUL UNIVERSITAŢII BUCUREŞTI: Acad. Gheorghe Mihoc.
DASCĂLII NOŞTRI (1965-1970)

ALGEBRĂ ANALIZĂ NUMERICĂ


Ionel Bucur – profesor Bernard Bereanu – conferenţiar
Gheorghe Galbură – profesor Liviu Todor – conferenţiar
Ion Ion – conferenţiar Gabriela Licea – asistent
Nicolae Radu – conferenţiar Anton Ştefănescu – asistent
Alexandru Solian – conferenţiar
Viorica Ionescu – conferențiar ARITMETICĂ ŞI FUNDAMENTE
Nicolae Popescu – cercetător ştiinţific Mihai Neculcea – profesor
Vasile Anghel – asistent Abraham Hollinger – conferenţiar
Mircea Becheanu – asistent Dragomira Postolache-Baz – asistent
Constantin Năstăsescu – asistent
Maria Zamfir – asistent ASTRONOMIE
Nicolae Dinulescu – profesor
ANALIZĂ MATEMATICĂ Constantin Drâmbă – profesor
Miron Nicolescu – acad. Profesor Gheorghe Călin Popovici – profesor
Marinescu – acad.profesor George Stănilă – cercetător ştiintific
Cabiria Andreian Cazacu – profesor Ieronim Mihăilă – lector
Romulus Cristescu – profesor Petre Chirtop – asistent
Nicolae Dinculeanu – profesor Camelia Ciudin-Podlovski – asistent
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 51

Ciprian Foiaş – profesor Nicolae Marinescu – asistent


Solomon Marcus – profesor Elena Piticu – asistent
Nicu Boboc – conferenţiar
Ion Colojoară – conferenţiar ECUAŢII
Lia Aramă – asistent Nicolae Teodorescu – acad. Profesor
Gheorghe Bucur – asistent Aristide Halanay – profesor
Eugen Câmpu – asistent Veronica Teodorescu – conferenţiar
Constantin Crăciun – asistent Valter Olariu – lector
Stelian Găină – asistent Gunther Bach – asistent
Gheorghe Grigore – asistent Viorel Iftimie – asistent
Gheorghe Mocanu – asistent Ştefan Mirică – asistent
Grigore Arsene – asistent Eliferie Rogai – asistent
Liliana Soos-Vărban – asistent Gheorghe Tudor – asistent
Mihai Şabac – asistent
Ecaterina Vişinescu. – asistent FIZICĂ
Aurel T. Nicolau – profesor
MAŞINI DE CALCUL Petre Rădulescu – profesor
Grigore C. Moisil – acad, profesor Achim Marinescu – conferenţiar
Constantin Popovici – conferenţiar Elena Georgescu – lector
Sergiu Rudeanu – conferenţiar Elena Decu – asistent
Ion Filloti – cercetător ştiinţific Ion Licea – asistent
Anca Bârsănescu – asistent Nicolae Secăreanu – asistent
Virgil Căzănescu – asistent Nicolae Topliceanu – asistent
Marigena Eftimie – asistent MECANICĂ
Horia Georgescu – asistent Caius Iacob – acad. Profesor
Maria Lovin – analist de sisteme Nicolae Cristescu – profesor
Stelian Niculescu – analist de sisteme Stefan Gheorghiţă – profesor
Nicolae Popoviciu – analist de sisteme Lazăr Dragoş – conferenţiar
Liviu Sofonea – analist de sisteme Simona Popp – conferenţiar
Liviu Solomon – conferenţiar
EDUCAŢIE FIZICĂ Petre P. Teodorescu – conferenţiar
Victor Ionescu – conferenţiar George Dincă – lector
Nicolae Bălan – asistent Iulian Beju – asistent
Veronica Pădureanu – asistent Galina Camenschi – asistent
Teodor Petrescu – asistent Ana Draga-Ducaru – asistent
Ion Tudoran – asistent Nicolae Marcov – asistent
Nicolae Şandru – asistent
GEOMETRIE
Gheorghe Vrănceanu – acad.profesor ŞTIINŢE SOCIALE
Nicolae Mihăileanu – profesor Nicolae Dima – conferenţiar
Teodor Hanganu – conferenţiar Ionel Iancu – conferenţiar
Kostache Teleman – conferenţiar Constanţa Oprescu-Alexe – lector
Petre Mocanu – conferenţiar Marin Călin – asistent
Dumitru Smaranda – lector Marin Dobre – asistent
Eugenia Cosma – asistent Gheorghe Lupaş – asistent
Ioana Drăghici – asistent Dan Marţian – asistent
Lupu Leţ – asistent Vasile Tonoiu – asistent
Adriana Turtoi – asistent Marin Ţurlea – asistent

PROBABILITĂŢI LIMBI STRĂINE


Gheorghe Mihoc – acad. Profesor Ana Antoniu-Pieret – lector
Octav Onicescu – acad.profesor Alexandru Bolintineanu – lector
George Ciucu – profesor Romulus Căplescu – lector
Ion Cuculescu – conferenţiar Ivan Petrescu – lector
Silviu Guiaşu – conferenţiar Aurel Tita – lector
Traian Lişcu – conferenţiar
Virgil Craiu – lector
Nicolae Micu – lector
52 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Grupele de la Facultatea de Matematică București, anul absolvirii 1970: Grupa 501 –


Analiză, Grupa 502 – Algebră, Grupa 503 – Geometrie (Nota ed. Perjeriu N. Emil,
absolvent la această grupă), Grupa 504 – Ecuaţii, Grupa 505 – Probabilităţi, Grupa 506 –
Maşini de calcul, Grupa 507 – Mecanica fluidelor, Grupa 508 – Elasticitate, Grupa 509 –
Astronomie.

Grupa de „Maşini de calcul”, promoţia 1970

Domenii de Titluri ştiinţifice


Poză Nume Ultima funcţie
interes şi onoruri
- Premiul Grigore
Moisil al
- Limbaje formale
Academiei
Atanasiu - Securitatea Profesor,
Române (2010)
Adrian informaţiei Universitatea
- Profesor
Constantin - Combinatorică din Bucureşti
Emeritus
pe cuvinte
- Doctorat în
matematici
- Premiul Gh.
Murgoci al
Analist
Academiei
programator I la
Române (1982)
Prelucrare Prospecţiuni SA
- Membru de
Bardan de date în Bucureşti şi
Onoare EAGE
Virgil prospecțiuni consultant la
- Membru de
Geofizice Western
Onoare SEG
Geophysical
- Doctorate în
London
inginerie şi
matematici

Conferenţiar,
-Limbaje de
Universitatea
Bâscă programare - Doctorat în
din Bucuresti și
Octavian -Sisteme de matematici
Universitatea
operare
din Piteşti

Consiliul
- Aplicaţii
Ignat Naţional al
informatice
(Băjenaru) Audiovizualului,
- Limbaje de
Liliana Şef serviciu
programare
informatică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 53

Cherciu - Limbaje de
Mihail programare Lector Univ. - Doctorat în
Bogdan - Software Bucureşti matematici
Aureliu Engineering

- Cercetător
ştiinţific
Aplicaţii principal gr. I - Doctorat în
Ciucă Ion
informatice Institutul de matematici
Tehnică de
Calcul (ITC)

Răbâncă Centrul de
Analist
(Dragnea) Calcul, Direcţia
programator
Elena de Statistică

Profesor,
Filipoiu Universitatea - Doctorat în
Alexandru Politehnica matematici
Bucureşti

- Gavrilă
Nicolae
- Academia
Georgescu Analist
Militară
Mihai programator
Bucureşti

Centrul de
Hendoreanu Analist
Calcul, SIDEX
Emil Programator
Galaţi
54 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Popa
(Holban)
IROMA
Maria
Magdalena

Enăchescu Profesor ASE,


- Doctorat în
(Ioniţă) Matematică Catedra de
matematici
Maria Matematică

Profesor
Vasilescu Colegiul
(Iorgulescu) Matematică Naţional I. L. - 1 brevet invenţie
Angela Caragiale
Bucureşti

Silvestre
AXA Paris, - Doctorat în
(Kivu)
Franţa matematici
Ileana

- Leu Nicolae
Adrian

Cercetător
- Criptografie
ştiinţific
- Sisteme de - 1 brevet invenţie
Măgureanu principal gr. I,
transmitere şi - 42 certificate
Iulian Institutul de
prelucrare inovaţie
Cercetări al
automată a datelor
Armatei.

Profesor
Murgulescu Transmisiunea Universitatea - Doctorat în
-
Mihai Informatiei Montreal, matematici
Canada
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 55

- Modele de
prognoză
Director Centrul
- Analiză
de Calcul - Doctorat în
Niţă Sorin economică la
Ministerul matematici
Centrul de Calcul
Economiei
al Min.
Economiei

-Sisteme de
operare
- Premiul “Traian
-Rețele de
Vuia” al
calculatoare LAN,
Academiei
WAN
INTRAROM Române (1984)
Păunescu -Sisteme cu
SA, Business - Doctorat în
Florin prelucrare
Development matematici
distribuită și
aplicate (Univ.
paralelă
“Pierre et Marie
-Sisteme
Currie”, Paris)
informatice

- Fiabilitate
- Economie
matematică Profesor
Popovici - Econometrie Universitatea - Doctorat în
Alexandru - Eseistică literară Româno- matematici
- Filosofie Americană
- Istorie

Dispeceratul
Popp Horia
Energetic
Liviu
Naţional

- Inteligenţă
artificială
- Metode statistice
Profesor Univ. - Doctorat în
în prelucrarea
State (Radu) din Piteşti matematici
semnalelor
Luminiţa
- Teoria
informaţiei
56 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

- Metode
numerice şi
variaţionale
Profesor, Univ. - Doctorat în
Roşca Ion - Modelare
din Bucureşti matematici
matematică
- Geometria
spaţiilor normate
- Roşculeţ
Dan Mihai

Centrul de
Rusu Analist calcul,
Aurelian Programator Ministerul
Economiei

Sturdza
Mihai

Programator
Petre (Susoi)
Programator gradul I,
Amalia
ICEMENERG

- Turdeanu
Lucian

- Baze de
cunoştinţe,
Ţăndăreanu Profesor Univ. - Doctorat în
abordări algebrice
Nicolae din Craiova matematici
- Limbaje
formale, automate

- Baze de date
Popescu Profesor,
- Simulare și - Doctorat în
(Ţârlea) Universitatea
metode Monte matematici
Elena din Bucureşti
Carlo
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 57

Disciplinele la Facultatea de Matematică-Mecanică 1965-1970

În primii 3 ani disciplinele au fost identice pentru toți studenții.

Anul I: Anul II:


1. Aritmetică și elemente de teoria 1. Analiză matematică
numerelor 2. Fizică generală (electricitate, optica,
2. Analiză matematică I, II fizica nucleara) I, II
3. Socialism științific 3. Teoria curbelor și suprafețelor
4. Geometrie analitică și elemente de 4. Ecuații diferențiale și integrale I, II
algebră liniară 5. Algebră liniară
5. Fizică generală (mecanică, caldură) 6. Teoria funcțiilor de variabilă complexă
6. Algebră 7. Mecanică
7. Limba straină 8. Materialism dialectic și istoric
8. Educație fizică 9. Limba straină
Anul III: Disciplinele la grupa de „Mașini de Calcul”
1. Introducere în astronomie Anul IV:
2. Ecuațiile fizicii matematice I, II 1. Analiză numerică
3. Mecanică 2. Analiză funcțională și aplicații
4. Pedagogie 3. Mașini de calcul și teoria programării
5. Geometrie diferențială 4. Calculul probabilităților
6. Teoria funcțiilor de variabila reala și 5. Programare liniară și aplicații
topologie generală 6. Practică în producție
7. Limba straină Ultimii 2 ani au fost de specializare, pe 9 directii.

Anul V (un semestru; sem. 2 a fost dedicat lucrării de licență):


1. Istoria matematicii
2. Teoria algebrică a mecanismelor automate (cu prof. Moisil)
3. Teoria algoritmilor (curs special)
4. Algebra logicii (curs special) (cu prof. Moisil)
5. Capitol special de mașini și teoria programării (curs special)
6. Practica pedagogică.

Întâlniri ale promoţiei 1970


58 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 59

Promoția „MAȘINI DE CALCUL” 1971

Prof. dr. Marin Popa2


Universitatea din București

Absolvenții acestei promoții de la Facultatea de Matematică din București au


avut concurs de admitere în anul 1966 (prof. Tudor Bălănescu afirmă că încă din anul I ar
fi fost admitere pe grupe de specializări. Nota ed.), iar după 3 ani de studii au optat
pentru următorii 2 ani de specializare (durata studiilor era de 5 ani) pentru următoarele
grupe: Gr. 144 Analiză matematică, Gr. 145 Algebră, Gr. 146 Geometrie, Gr. 147 Ecuații
funcționale, Gr. 148 Astronomie, Gr. 149 Teoria probabilităților și statisică, Gr. 150
Mașini de calcul, gr. 151 Mecanica fluidelor, Gr. 152 Elasticitate, Gr. 153 Cercetări
operaționale.
Pagina Web site FMI: http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia_1971/ .

2
Absolvent al grupei 153 „Cercetări operaționale”, 1971
60 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 61

Mașini de Calcul
62 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Poză Nume și prenume / Informații

1. Azalov Pavel

Dr. Associate Professor of Computer Science,


Engineering - Penn State - Hazleton
http://www.hn.psu.edu/

2. Badea Lori

Programator, Institutul de studii şi proiectări


energetice (ISPE) Bucureşti, CS I –
Institutul de matematică Academia Română

3. Bălănescu Tudor

Universitatea din Pitești,


Facultatea de Matematică și Informatică,
Departamentul de informatică
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 63

4. Breabăn Ancuţa (Pourtier)

Cercetător, Informatique-productique imagerie


medicale, Univ. Blasé Pascal, Clermont-Ferrad.
Manager, Ets. Pourtier Section Informatique France

5. Chiţu Militaru Petre

Cercetător științific principal I, Doctor în științe


inginerești

- 6. Drăgan Andrei

Analist programator – Academia Militară


- 7. Dranga Mihai

Profesor Univ., Institutul Politehnic București

8. Gherghina Graţia (Scînteie)

Analist programator – Manager CONEX

9. Nicolescu Radu

Senior Lecturer Dr., Department of Computer Science,


University of Auckland, Campus Tamaki, New
Zealand

10. Paiuc Florentin

Analist programator, Istitutul de cercetări pentru


inginerie tehnologică, Profesor Bucureşti
64 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

11. Pavel Eva (Peană)

Analist Programator – Bursa de valori Bucureşti

12. Scînteie Constantin

Analist programator – Manager TRANSELECTRICA,


Bucuresti

13. Simion Andrei

Matematician – CN Pompieri

14. Stan Emil

Profesor, Academia de Poliţie Bucureşti

15. Ştefănescu Ştefan

Conf. universitar Dr., Facultatea de Matematică,


Universitatea Bucureşti
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 65

16. Văetuş Anca-Cristina (Pascu)

Maître de Conférences, Département Pluridisciplinaire


d’Informatique, Universite de Bretagne Occidentale,
Brest, France

17. Vasilescu Nicolae

Analist programator – Registrul Auto Român

- 18. Vlad Nicolae

Analist programator – Academia Militară

19. Voinescu Rodica (Cherciu)

Profesor – Liceul Teoretic Naţional din Bucureşti

Promoția 1975, prima promoție a Secției de informatică a Facultății de Matematică,


Universitatea Al. I. Cuza din Iași

În anul 1971, a fost concurs de admitere pentru anul I la secția de Informatică – pentru
prima dată înființată la 5 universități din România. Au fost admiși 60 de studenți, din care
au absolvit un număr de 45 (Nota ed. Mulțumim pentru aceste informații d-lui Iancu Ilie,
promoția 1975 Informatică Iași, director Editura Matrix Rom).

GRUPA 205 GRUPA 206 GRUPA 207


1. Barcov Nina 1. Antohe (Lepădatu) Anica 1. Andrieş Mircea-Călin
2. Başcău (Filipov) Maria 2. Armencia Rodica 2. Boroleanu Janeta
3. Croitoru Cornelius 3. Budeliţă (Relea) Domnica 3. Carp (Timohe-Tumac)
Roxana
4. Gâlea Iuliana Eliza 4. Burlacu Călin Dan 4. Cichi Marilena
5. Ghioc (Constantin) 5. Caşu Gheorghe 5. Corhan Ioan Gheorghe
Ecaterina Eugenia
66 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

6. Istrail Sorin 6. Chiriac (Pupăză) Valeria 6. Ilie Iancu


7. Lăcătuşu Sorin 7. Ciobâcă Gheorghe 7. Nedelcu George
8. Pantelimon Cornel 8. Cozlovschi (Tălâmbă) 8. Petrariu Maria
Camelia Doina
9. Pintilie Constantin 9. Crulicovschi (Pletea) Ariadna 9. Pleşu Mitică
Lucia
10. Pînzaru (Schneider) 10. Hatneanu Dumitru 10. Scrighin Igor Modest
Mariana
11. Răducanu Gheorghe 11. Onica Pavel Costel 11. Sichitiu Rodica
12. Rotaru Gheorghe 12. Pîrcălabu Aurica 12. Statache Costică
13. Timişescu Ilie 13. Poroch (Creţu) Viorica 13. Tălâmbă Vasile
14. Ursu Ilie Marian 14. Sorici Severian 14. Tiliciu (Ilie) Victoria
15. Todiruţ (Balan) Maria Draga 15. Zamfir (Rusti) Corina
16. Zbanţ Marionela

Despre Facultatea de Informatică din Iași (unica facultate de Informatică din România)

„Interesul în informatică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi datează din perioada
1958-1960, când Profesorul Adolf Haimovici a iniţiat o serie de conferinţe pe „Matematici aplicate
şi Informatică”. În 1960, Profesorul Adolf Haimovici a ţinut primul curs de „Elemente de
informatică”, în timp ce în 1961 Profesorul Costică Cazacu introduce în cursul său de „Matematici
Complementare”, Elemente de Teorie a programării şi Teoria jocurilor. În 1962, cursul de „Maşini
Calculabile” a fost adăugat la curricula Facultăţii de Matematică. Prima carte românească în acest
domeniu a fost „Calculatoare Universale şi Teoria programării”, publicată în 1968.
 Catedra de maşini calculabile a fost întemeiată în 1965, ca parte a Facultăţii de
Matematică; cu prima promoţie în 1970. În 1971 şi-a schimbat numele în Informatică, iar
în 1972 Profesorul Adolf Haimovici a devenit primul şef de catedră al acestui departament
nou.
 În 1990, Catedra de Informatică a fost împărţită în două noi departamente: Catedra de
informatică şi Catedra de matematici aplicate. În 1991-1992 primul a devenit Facultatea
de Informatică, cu două catedre: Catedra de Informatică (cu durata studiilor de 4 ani) şi
Colegiul de Tehnologia Informaţiei (cu durata studiilor de 3 ani).
Din anul 1995, funcţionează cursurile de master în Sisteme Distribuite. Mai târziu, s-au adăugat
două noi programe de Master: Lingvistică Computaţională şi Optimizare Computaţională.
Acum, Facultatea de Informatică numără peste 1500 de studenţi şi are 50 de membri în personalul
academic” (Sursa: https://www.info.uaic.ro/prezentare/).

Prezentare generală –Facultatea oferă specializare în Informatică, studii de 3 ani pentru


licenţiere. La nivel de master, sunt disponibile sase programe de tip Master:

1. Sisteme Distribuite
2. Inginerie Software
3. Optimizare Computaţională
4. Lingvistică Computaţională
5. Securitatea Informației
6. Studii avansate în informatică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 67

Site-ul Facultății de Informatică din Iași, https://www.info.uaic.ro/prezentare/

Promoțiile secției de „INFORMATICĂ”

Marin Vlada,
Universitatea din București

Apariția secției de Informatică la Facultatea de Matematică este rezultatul unor


acțiuni și schimbări privind utilizarea mașinilor de calcul (calculatoarelor) în rezolvarea
problemelor din știință și tehnică, precum și din toate domeniile economiei naționale:
 Informatica în Romania își are izvoarele, mai înainte, prin anul 1954, când
s-au pus bazele secției de “Mașini de Calcul”, prin cursul liber „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” ținut de acad. Grigore C. Moisil la Facultatea de
Matematică (sala 1). De asemenea, în anul 1956 Grigore C. Moisil devine
președintele Comisiei de Automatizări a Academiei Române, iar ulterior, în anul
1965 devine președintele Comisiei de Cibernetică a Academiei Române (acad.
Solomon Marcus (1925-2016) a făcut aceste observații în anul 2013, în amf.
Spiru Haret de la Facultatea de Matematică și Informatică, la întâlnirea aniversară
a promoției 1978 – Informatică).
 Acad. Grigore C. Moisil a înființat secția „Mașini de Calcul” în anul univ.
1959/1960 la Facultatea de Matematică și Fizică – Universitatea din București,
care era urmată de studenți în ultimii doi ani de studii (în acea vreme studiilor la
matematică durau 5 ani). Această secție a funcționat în perioada 1959-1971, 12
ani până în anul 1971, când s-a înființat secția de Informatică, cu admitere din
anul I.
68 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 1962, Grigore C. Moisil înființează, la Facultatea de Matematică, Centrul


de Calcul, cu statut de Laborator pe lângă Catedra de Algebră condusă de Gr. C.
Moisil, ce va deveni Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB),
primul cu acest profil din ţară și care va avea un rol important în formarea de
informaticieni în România. Acesta va funcționa la Facultatea de Matematică
aproape 31 de ani, până în anul 1993, când s-a desființat.
În România anilor 1965-1975 (după ce la conducerea țării a venit Nicolae
Ceaușescu, secretar general al PCR), în domeniul utilizarii de „echipamente moderne de
calcul și de automatizarea prelucrării datelor” s-au adoptat următoarele programe și
strategii (Programe naționale de pionierat privind utilizarea tehnicii de calcul, Strategia
privind informatizarea României):
1. Anii 1966-1970 – S-au creat Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente
de calcul şi automatizarea prelucrării datelor, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi
Tehnologie (CNST), Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC), „Primul program de
informatizare în România” (1967) ; Anul 1968, s-a înființat Fabrica de calculatoare
București, licenţă franceză IRIS 50 – Felix 256/512, calculator de generația a III-a;
Anul 1970, s-a înfiinţat Institutul Central de Informatică (ICI).
2. Anul 1967 – „Programul de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne
de calcul și de automatizarea prelucrării datelor”, primul program de informatizare a
României elaborat de colectivul de specialiști: profesorul Mihai Drăgănescu,
profesorul Mircea Petrescu, Nicolae Costake, Vlad Iancovici, Ștefan Bârlea, Emil
Mitescu, Cornel Mihulecea, Edmond Nicolau, Radu Sipoș, Simion Florea și Nicolae
Sucitulescu.
3. Anul 1971 – „Programul cu privire la sistemul național de informatică și conducere”,
program dezbătut și aprobat în ședința Comitetului Politic Executiv al PCR, din
octombrie 1971. La vremea respectivă programul era în concordanță cu ceea ce se
prefigura pentru dotarea județelor cu tehnică de calcul, și când datele de intrare erau
introduse cu cartele perforate, iar teleprelucrarea avea caracter de pionierat.
Centralizările se efectuau prin metodele convenționale, destul de greoaie în acea
vreme, prin transportul/ deplasarea cartelelor perforate sau a benzilor magnetice, iar în
cazuri excepționale prin folosire telexului sau a telefonului. Menționăm că unele
echipamente de calcul și cartelele perforate erau din import.
4. Anul 1972 – „Hotărârea CC al PCR cu privire la perfecționarea sistemului
informațional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de
prelucrare automată a datelor și dotarea economiei naționale cu tehnică de calcul în
perioada 1971-1980”, adoptată în aprilie 1972, un program revoluționar privind
informatizarea în România.

Secția de „INFORMATICĂ” (secție/specializare


de 4 ani, începând cu anul I):
 Anul 1971 – se înființează secția
INFORMATICĂ (admitere în anul I) –
Exemplu: Prof. dr. Denis Enachescu (în
imaginea alaturată), promoția 1975
(absolvire 4 ani) – a se vedea foaia
matricolă de mai jos,
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 69

Prof. dr. Cristian Calude


(https://www.cs.auckland.ac.nz/%7Ecristian/cris.public/criscvA.pdf). După absolvire
era un an de specializare cu admitere.

Anul 2015. Susținerea unei teze de doctorat,


Școala doctorală, Facultatea de Matematică și
Informatică (Sala 1): drd. Andrei Olariu.

În prim plan: Prof. dr. Victor Mitrana, Prof. dr. Ioan Tomescu …
(Prof. dr. Denis Enăchescu citește referatul de doctorat, Sursa: Andrei Olariu, http://andrei.olariu.org/)

Discipline de informatică: Anul I – Bazele programării calculatoarelor I–II, Tehnici


numerice de calcul, Algebra logicii și teoria numerelor, Algebră liniară și aplicații,
Structuri și sisteme de calcul automat, Practică productivă; Anul II – Algoritmi numerici
I–II, Organizarea, planificarea si conducerea unităților economice, Limbaje de
programare, Structuri de date și sisteme de programare, Practică productivă; Anul III –
Analiză numerică I–II, Teoria simulării discrete, Teoria sistemelor, Practică productivă;
Anul IV – Funcții recursive și mașini Turing I-II, Programare matematică, Sisteme
informaționale I-II, Limbaje formale și tehnici de complilare, Logică și metodologie,
Procese stochastice, Practică productivă.

 Anul 1972 – Concurs de admitere comun pentru MATEMATICĂ și


INFORMATICĂ; anii I și II au fost comuni, apoi în anul al 3-lea s-au separat 4
grupe de informatică + cele de matematică + mecanică; specializare informatică
1976/1977.
 Anul 1973 – Concurs de admitere pentru INFORMATICĂ; băieții merg 8 luni în
armată (pentru prima dată s-a început perioada ca stagiul militar să nu se mai
efectueze după absolvirea facultății, ci după concursul de admitere) și vor intra în
anul I, în anul 1974, seria C: 115 studenți; promoția INFORMATICĂ 1978 (după
absolvire a fost și anul V de specializare, doar 2 grupe; în anul univ. 1978/1979;
au fost 2 grupe de 6 studenți). Colegi promoția 1977 – Rodica Ceterchi, Mihaela
Malița, Ileana Streinu, Marian Gheorghe.
70 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 1974 – Concurs de admitere 2 grupe de INFORMATICĂ; băieții au mers în


armată (9 luni), după concursul de admitere – încorporabili; de aceea, numărul de
locuri la concursul de admitere erau separate: locuri pentru cei încorporabili și
locuri pentru cei neîncorporabili. Băieții ce au avut concurs de admitere în anul
1973, au efectuat stagiul militar și au început anul I în anul univ. 1974/1975.
Grupele de studiu (anul IV, 110 studenți) anul univ. 1977/1978: Informatică
teoretică (gr.131), Analiză numerică (gr.132), Cercetări operaționale (gr.133),
Probabilități și statistică (gr.134). După absolvirea celor 4 ani, în anul univ.
1978/1979, s-au organizat 2 grupe (câte 6 locuri) pentru anul V de specializare:
“Limbaje specializate”, “Cercetări operaționale”.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 71

 Anul 1975 – Concurs de admitere 2 grupe de INFORMATICĂ; fetele au


concurat pe circa 15 locuri; au început anul I cu băieții veniți din armată si care
au avut admiterea în anul 1974 (Exemplu Prof. dr. Gheorghe Ștefănescu). După
absolvirea celor 4 ani, în anul univ. 1979/1980, s-a organizat o grupa (7 locuri)
pentru anul V, numită „Limbaje specializate”
 Anul 1982 – „Un moment dificil din istoria învățământului informaticii, In
memoriam, Doamna Profesor CABIRIA ANDREIAN CAZACU (19 februarie 1928
– 22 mai 2018)” Prof. dr. Dragoș Vaida (22.05 2018, mesaj e-mail, mai jos).

Îmi amintesc de un moment dificil din istoria învățământului informaticii, în


cadrul celui de matematică, și de o luptă comună pentru supraviețuire. În timpul
mandatului de Decan al Doamnei Profesor la Facultatea de Matematică, deci în intervalul
(1976–1984), probabil între 1979 și 1981, au sosit la facultate cifrele de școlarizare
pentru anul care urma, în care informatica nu mai apărea. Această eliminare însemna
„stingerea” informaticii la Matematică, cu consecințe grave pentru întregul domeniu. Era
necesară o reacție de ordinul a trei zile, altfel planul de școlarizare era adoptat prin
Hotărâre de Guvern și nu se mai putea îndrepta nimic. Doamna Decan m-a chemat și pe
loc a hotărât să facă o intervenție la Ministrul Învățământului, fără ședințe de catedră sau
de Consiliu profersoral prealabile.
72 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Am redactat intervenția pentru semnătura Directorului General al Institutului


Central de Matematică. S-a semnat așa cum trebuia și am plecat cu intervenția pentru
avizare la Ministerul Învățământului și la Institutul Central de Informatică. Profesorul
Mihai Drăgănescu se afla la Academia de Științe Sociale și Politice (str. Onești), într-o
consfătuire. La sfârșitul reuniunii, m-am aflat în ușa pe care ieșea Angelo Miculescu,
viceprim-ministru. În cuvinte de om speriat, i-am spus ce urgență am și dânsul,
înțelegător și politicos, s-a dat înapoi. Dacă ieșea urma șirul participanților și devenea
nesigură interceptarea și, deci, obținerea semnăturii. Era o participare numeroasă, printre
cei prezenți l-am remarcat pe Valter Roman. Nu înțeleg ce puteau avea în comun
persoanele menționate și de ce consfătuirea fusese la subsol. La minister, Doamna Decan
și-a exprimat poziția, în puține cuvinte, zâmbind dar fără echivoc sau ezitare. Se vedea o
trăsătură de caracter pe care o observ și în natura unitară, coerentă, neabătuta a operei, un
exemplu de urmat oricînd dar mai ales azi (când asistăm la incoerență, exemplu, regiunile
cu mai multe capitale, în care vom circula cu o hârtie între capitalele de diferite sorturi și
culori – Nota ed.: în România se discuta o propunere despre configurarea de regiuni).
Ministrul a aprobat demersul cu o concluzie neașteptată: „Înțeleg că trebuie să
tranformăm ceea ce este rău în ceva mai puțin rău”, atitudine surprinzătoare la un
membru al Comitetului Politic Executiv PCR. Răul a fost evitat dar premizele aveau să
rămână.

 Anul 2005 – Introducerea în România a procesului Bologna (Domeniul de licență


Informatică, 3 ani specializarea Informatică, 2 ani Master, 3 ani Doctorat).

Promoția „INFORMATICĂ” 1978, martoră la fondarea informaticii românești 3

La Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, în toamna anului 1974, 115


studenţi au început anul universitar în cadrul seriei C Informatică (4 grupe), având un
program de studii special pentru Informatică. Anul IV a avut următoarele grupe de
specializări: Informatică teoretică (131), Analiză
numerică (133), Cercetări operaţionale (132),
Probabilităţi şi statistică (134). După absolvire,
aceştia au fost angajaţi la diverse locuri de activitate:
Centre Teritoriale de Calcul, Institute de Cercetări,
Ministere, Învăţamânt şi Cercetare, Centre de Calcul
ale diverselor uzine, fabrici etc. Astăzi, absolvenţii
din anul 1978 îşi desfăşoară activitatea atât în ţară, cât
şi în străinătate (SUA, Canada, Germania, Austria,
Grecia, Israel), în următoarele domenii: IT, cercetare,
învăţământ superior, finanţe, bănci, administraţie,
telecomunicaţii. Un număr de 9 absolvenţi sunt
doctori în matematică/informatică (Catargiu Dumitru,
Crăciunean Vasile, Dima Nelu, Ioniţă Angela,
Marinoiu Cristian, Răbâea Adrian, Stoleru Anca,
Vianu Victor, Vlada Marin).

3
Promoțiile Facultății de Matematica și Informatică, http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 73

Profesorii universitari ai acestei generaţii de informaticieni au fost: Solomon Marcus,


Livovschi Leon, Mircea Maliţa, Popovici Constantin, Văduva Ion, Tomescu Ioan,
Cuculescu Ion, Vaida Dragoş, Andreian Cazacu Cabiria (Decan), Dincă George
(Prodecan), Nicolae Radu (Prodecan), Viorel Iftimie, Petre P. Teodorescu, Mocanu
Petre, Gavril Sâmboan, Liviu Nicolescu, Niţă Constantin, Vraciu Constantin, Mocanu
Petre, Ichim Ion, Craiu Virgil, Florea Dorel, Mihnea Georgeta, Sireţchi Gheorghe, Anton
Ştefănescu, Constantin Tudor, Gabriela Licea, Dumitrecu Monica, Sergiu Rudeanu,
Virgil Căzănescu, Georgescu Horia, Bâscă Octavian, Atanasiu Adrian, State Luminiţa,
Ion Roşca, Popescu Ileana, Popescu Liliana.

Evenimente și acțiuni:
 Anul 1978, luna iunie, Absolvirea, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Matematică, Specializarea INFORMATICĂ; Grupele de studiu (anul IV)
1977/1978: Informatică teoretică (gr. 131), Analiză numerică (gr.132), Cercetări
operaţionale (gr.133), Probabilităţi şi statistică (gr.134); Anul V – 2 grupe de
specializări 1978/1979: Limbaje specializate (Litman Irin, Macoviciuc Ioan,
Popescu Gabriel, Popescu Daniel, Stoleru Anca, Vlada Marin); Grupa Cercetări
operaţionale (Barasch Mariana, Butnăreanu Ariana, Ivănescu, Octav,
Radoslovescu Ion, Răbâea Adrian) – Despre Promoția INFORMATICĂ 1978:
Broșura 1978 informatică (PDF),
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/brosura1978info.pdf,
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/prezentare78.ppt,
http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/pliant1978info.pdf;

 Anul 1988, 29-30 octombrie, Întâlnirea de 10 ani la


Facultatea de Matematică;
 Anul 2003, 6-7 septembrie, Întâlnirea de 25 ani la
Facultatea de Matematică şi Informatică;
 Anul 2004, Iniţiativa Promoţiei 1978 „Sprijin pentru
învăţământul de informatică la Facultatea de
Matematică şi Informatică, Universitatea din
Bucureşti”: 2 (două) Burse de studiu: Croitoru Elena
9,27 (anul IV, informatică) şi Neacşu Valeriu Ioan 9.56
(anul I, matemematică-informatică), 1 (una) Bursă
socială: Varzariu Darie-Vasile (anul I, informatică).
74 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Ref.:
http://fmi.unibuc.ro/ro/initiativa_promotiei_19
78_info/
 Anul 2008, 6 – 7 septembrie,
Întâlnirea de 30 ani la Facultatea de
Matematică şi Informatică;
 Anul 2013, 21 septembrie, Întâlnirea
de 35 ani la Facultatea de Matematică
şi Informatică;
 Anul 2018, 7 septembrie. Întâlnirea de
40 de ani.

Mărturisiri
Astăzi, când îmi amintesc perioada petrecută în anii de liceu (1968-1973), unii din cei
mai frumoşi ani din viaţă, trebuie să evidenţiez emoţia şi nerăbdarea cu care aşteptam să
citesc tabletele lui Gr. C. Moisil din „Contemporanul”4, ce apăreau săptămânal sub

4
Revista Contemporanul, înfiinţată în 1881, este o publicaţie naţională de cultură, politică şi ştiinţă, în
paginile căreia se găsesc cele mai proaspete ştiri privind evenimentele culturale, sociale şi politice din
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 75

genericul «Ştiinţă şi Umanism». Aceste scrieri ale lui Moisil şi „căutările mele” prin
universul problemelor de matematică, m-au îndreptat, în acea perioada, către un
„necunoscut ce însemna calculator, matematică, informatică, roboţi”. În vara anului 1972
am primit scrisoare de la acad. Grigore C. Moisil (scrisă la Sinaia) ca răspuns al unei
scrisori primite de la mine, prin care îmi exprimasem dorinţa să scriu o culegere de
probleme de matematică. Îmi explica faptul că o astfel de culegere se poate elabora doar
de un profesor, după o vastă activitate didactică cu elevii săi. Nu am scris o astfel de
culegere de matematică, în schimb, după ce am căpătat experiență în domeniul
informaticii (activitate profesională îmbinată cu o activitate didactică), am scris cărți în
acest domeniu, prima carte într-un domeniu nou al programării automate pentru grafica
pe calculator „Grafică automată în limbajul FORTRAN 77 și aplicații”, TIPOGRAFIA
UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI, ediția I (1988), 245 pag. (în colaborare cu Adrian
Posea). Eram angajat – din anul 1983, ca cercetător-programator la Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB), de la Facultatea de Matematică – fondat de acad.
Grigore C. Moisil în anul 1962. Imaginea alăturată este coperta ediției a II-a din anul 1990.
În anii de liceu, la începutul anilor 1970 nu
știam nimic despre Informatică și nu văzusem un
calculator. Știam despre utilizarea calculatorului în
rezolvarea diverselor probleme din scrierilor lui Gr. C.
Moisil ce apăreau săptămânal în revista „Contemporanul”.
Într-adevăr, eram pasionat de matematică și eram un
rezolvitor al problemelor din Gazeta matematică,
activitate care mi-a consolidat formarea profesională
și pentru care am fost premiat de Gazeta matematică.
De asemenea, din anul 1972 am publicat probleme
propuse în Gazeta matematică. Nu numai eu, dar și
mulți alții – azi oameni de știință, profesori,
cercetatori, ingineri, economiști etc. – reconosc că
revista Gazeta matematică a avut un rol important în
cariera lor și care le-a schimbat viața. Din pasiune
pentru matematică, și pentru ca am fost influențat de
scrierile lui Moisil, fără să știu nimic despre
Informatică, am dat admitere la Facultatea de
Matematică din București, în vara anului 1973 (în mai 1973 aflam cu tristețe moartea
acad. Grigore C. Moisil, acesta a murit la 21 mai 1973, la Otawa, în Canada).
Anul 1973 a fost un an special pentru Facultatea de Matematica, deoarece au fost
scoase la concurs un număr record de locuri pentru Informatică: 100 sau 114 locuri.
Locurile de admitere erau în comun cu cele de la matematică. După concursul de
admitere, toți cei admiși au primit o scrisoare de la secretariatul Facultății de Matematică
prin care li se cereau să opteze pentru matematică sau informatică. Am optat pentru
informatică. A mai fost ceva în acea vară 1973. În acei ani, 1972-1973, autoritățile
române au luat diverse măsuri de informatizare (dotarea cu tehnică de calcul și pregatirea
de specialiști pentru aceste schimbări din economie). Surpriză: nu am început anul I de

România şi din străinătate. De asemenea, veţi fi la curent cu apariţiile editurii Contemporanul, care vă pune la
dispoziţie un protofoliu variat de cărţi de calitate, atât romane şi cărţi de beletristică, cât şi volume de
filosofie, eseu, poezie şi artă, https://www.contemporanul.ro/istoric.
76 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

facultate la 1 octombrie 1973, așa cum era obișnuit, ci ni s-a comunicat că vom merge 8
luni de zile (ulterior, în anul următor vor fi 9 luni) să satisfacem stagiu militar
obligatoriu. Prin Decretul 499/august 1973, s-a trecut la o formă de organizare unitară a
activităţii de informatică, ca instrument al dezvoltării economice; printr-un alt decret se
instituia stagiul militar termen redus 9 luni, după concursul de admitere în facultate.
Era obișnuit, până atunci, să se efectueze stagiu militar obligatoriu după obsolvirea
facultății (6 luni).
Îmi amintesc că printre lucrurile necesare la încorporare, am luat câteva numere
din Gazeta matematică și cursul Ion Colojoara de Analiză matematică. La armată,
unitatea militara era specializată în topografie și geodezie; unele activități mi-au fost utile.
De exemplu, am învățat unele lucruri privind ridicarea unei hărți topografice: rezolvarea
de sisteme de ecuații, reprezentarea curbelor de nivel, utilizarea unei mașini mecanice
pentru operații cu numere mari etc. În toamna anului 1974, am început anul universitar
alături de cei 115 colegi de la informatică, studenţi în cadrul seriei C Informatică
(4 grupe), având un program de studii special pentru Informatică. A fost prima serie de
informatică cu așa număr mare de studenți. Au urmat în anii urmatori o grupa sau 2 grupe.
Utilizarea sistemelor de calcul a schimbat lumea și continuă să influențeze
aproape fiecare aspect al vieții cotidiene, inclusiv în medicină și asistență medicală, în
afaceri și finanțe, în educație și formare continuă, în știință și tehnologie, în politică și
guvernare etc. Prin apariția calculatorului și a noilor tehnologii de prelucrare a
informațiilor și a cunoștințelor, științele au realizat salturi mari în acumularea de
descoperiri. Prin urmare, știința este un generator de cunoștințe obținute prin activitatea
domeniilor de știință ce adaugă, de fiecare dată, la fondul comun al științei, informații noi
și revizuiri ale unor cunoștințe vechi, realizând astfel o dezvoltare permanentă a științei.
Științele constituie un tezaur al umanității printr-un ansamblu sistematic de informații
despre natură, societate și gândire. E nevoie să cunoaștem evoluția în știință, pentru a
studia stadiul prezent și a face proiectare spre viitor. (M. Vlada, Informatică aplicată.
Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2012).

Promoția 1978,
Întâlnirea de 10
ani, anul 1988
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 77

Întâlnirile din anii 1988, 2003, 2008, 2013 și 2018.


78 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Acad. Solomon Marcus (1925-2016), prezent la întâlnirile Promoției Informatică 1978


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 79

In memoriam, Dinu Toiba

Dinu Toiba (26 oct. 1954 – 4 feb. 2011)

Curriculum Vitae – de la absolvirea facultății:


 1974-1978, secția de Informatică, Facultatea de Matematică a Universității din
București (promoția 1978 Informatică)
 1978-1982, Analist, programator, inginer de sistem, Centrul de Calcul al
Ministerului Turismului, București
 1983-1984, Inginer de sistem, programator, Automotive Industries, Nazareth, Israel
 1984-1985, Programator de sistem, Kontahal, Tel Aviv, Israel
 1985-1986, Antreprenor, Inginer de sistem, analist, programator, Lee Raz, Tel
Aviv, Israel
 1986-1989, Proprietar, analist,
programator, suport tehnic, Universal
Micro Systems (UMS), Ramat Gan,
Israel
 1986-1989, Programator,
analist, LIMS Ltd, Tel Aviv, Israel (în
paralel cu UMS)
 1989-1990, Asociat, director,
programator, analist, LIMS Ltd, Tel
Aviv, Israel
 1990-2011, Vice CEO, Director,
Major Share Holder, LIMS Ltd, Tel
Aviv Israel
80 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 1990-2011 Vicepresedinte, sef departament R&D, analist, programator, LIMS


(USA) Inc, Hollywood, Florida, USA (societate controlată de LIMS Ltd)
- Purtător de cuvânt, lector și prezentator la mai multe conferințe și seminarii
internaționale legate de lumea laboratoarelor (SUA, FRANȚA, GERMANIA,
OLANDA, BELGIA)
- Autor al mai multor articole tehnice și pachete de programe legate de
implementarea sistemelor informatice în laboratoare.
- Stare civilă până în anul 2011: Căsătorit, 2 fete (17 și 14 ani, în anul 2003)

Article.
Dinu Toiba, “Creating Rich Web-Based LIMS With Programmable XML Technologies”,
Reprinted from American Laboratory, STARLIMS Corp., Hollywood, FL, USA,
September 2005
„This article examines currently available Internet deployment options andillustrates the historical
development of LIMS software from standard client/server technology through Web-enabled solutions to the
arrival of rich, scalable Web-based LIMS applications. This technology is illustrated by the version 10 Web-
based LIMS application (STARLIMS Corp., Hollywood, FL). Conclusion: Impressive advances in the
technology continuum over the past few years have ushered in an era of demand for enterprise-wide LIMS
data availability. This data availability, coupled with the emergence of rich, fullfeatured Web-based LIMS, is
facilitating timely enterprise action, reducing the total cost of ownership, and enabling multisite
organizations to conform to best practices.”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 81

Referințe
1. http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/
2. http://mvlada.blogspot.ro/2008/06/promotia-1978-informatica.html
3. http://www.agora.ro/stire/intalnirea-promotiei-1978-informatica
4. http://www.agora.ro/stire/alumni-promotia-1978-informatica-martora-la-fondarea-informaticii-romanesti
5. Marin Vlada, ACAD. SOLOMON MARCUS ȘI PROMOȚIA 1978 INFORMATICĂ, MARTORI LA
FONDAREA INFORMATICII ROMÂNEȘTI, Studii și cercetări, Academia Romănă, 2016,
http://studii.crifst.ro/doc/2016/2016_03_01.pdf
6. Marin Vlada, Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești, Conferinţa
Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a XIV-a, 2016, http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/
documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lucrarea1.pdf
7. Vlada M., Începuturile informaticii româneşti, http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/
8. Vlada M., Informatica la Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf)
9. Vlada M. , Leon Livovschi, un pionier al informaticii românești- http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/leon
10. Vlada M. , Octavian Bâscă, un pionier al informaticii românești-http://www.c3.cniv.ro/?q=2015/obasca
11. Vlada M., Prof. Dr. Nicolae Țăndăreanu, un pionier al informaticii românești,http://mvlada.
blogspot.ro/2016/06/prof-dr-nicolae-tandareanu-un-pionier.html
12. Vlada M., Prof. Dr. Ileana Popescu, un formator al generațiilor de informaticieni,
http://mvlada.blogspot.ro/2016/06/prof-dr-ileana-popescu-un-formator-al.html
2.2 Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii

Românul Ștefan Odobleja (13 oct. 1902 – 4 sept. 1978)

Marin Vlada, Universitatea din București,


Eufrosina Otlăcan, CRIFST – Academia Română,
Adrian Adăscăliței, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași

În acest an – 2018, se împlinesc 40 de ani de


la moartea lui Ştefan Odobleja (13 oct. 1902 –
4 sept. 1978), medic militar și filosof, membru
post-mortem al Academiei Române, și 80 de
ani de la publicarea la Paris, de către Librairie
Malonie, a cărții sale, „Psichologie
consonantiste”, 1938, 1939 (The Consonantist
Psychology) [1].
În imaginea alăturată : Ștefan Odobleja
(dreapta), în curtea Mănăstirii Argeșului.
Cartea în două volume – un tratat de
înalt nivel ştiinţific privind concepţia
sistemică şi cibernetică asupra lumii vii şi nevii, de 900 de pagini și 300 de desene
realizate de autor – este o lucrare de pionierat în știința ciberneticii, fapt pentru care
românul Odobleja este considerat părintele ciberneticii generalizate. Noua știință a fost
numită Cibernetică, în anul 1948, după ce, 10 ani de la apariția cărții lui Odobleja,
matematicianul american Norbert Wiener publică „Cybernetics or Control and
Communication in the Animal and the Machine”, carte apărută în același timp la Paris și
New York. Cibernetica a contribuit la apariția primelor calculatoare electronice, după
anul 1945, și la dezvoltarea Informaticii (Computer Science) și a Inteligenței artificiale.
Cele două imagini de mai jos sunt capturi ale articolului [1].
Pe plan mondial, matematicianul american de origine maghiară, John von
Neumann (1903 – 1957), este autorul structurii calculatorului modern prin „Von Neumann
architecture”, din raportul tehnic „First Draft of a Report on the EDVAC” din anul 1945,
arhitectură ce s-a bazat pe lucrările matematicianului britanic Alan Mathison Turing
(1912-1954). Acest lucru a fost recunoscut de către Neumann, ce a descris așa-numita
mașină abstractă Turing (Computing Machine) astfel: „On Computable Numbers, with an
Application to the Entscheidungsproblem”, Proceedings of the London Mathematical
Society, 2 42: 230–65, 1936. În anul 1943, Turing a construit, pentru benefiiciile armatei
britanice, Colossus: primul calculator electronic digital pentru decriptarea codurilor
germane, iar în perioada 1945-1946 contribuie la prototipul maşinii de calcul „Automatic
Computing Engine”, realizată fizic mai târziu, în anul 1950. În anul 1946, Turing a
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 83

prezentat o lucrare ce reprezintă primul proiect detaliat al unui calculator cu program


stocat. În prezent, această arhitectură este recunoscută şi valabilă.
84 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Alan Turing a fost extrem de influent în dezvoltarea ştiinţei calculatorului,


oferind o formalizare a conceptelor de „Algoritm” şi „Computing” prin definirea maşinii
Turing, ce a jucat un rol important în crearea calculatorului modern. În anul 1930, a
definit conceptul de maşină universală ce stă la baza revoluţiei științei calculatorului
(Computer Science). În anul 1945, Turing a fost un pionier al construirii unui calculator
electronic, în paralel cu proiectul lui John von Neumann (EDVAC Report 1945). Dar,
adevăratul rol important al lui Turing a fost în înțelegerea ştiinţifică a funcţionării minţii
omului, ce a condus la celebrul «Test Turing» pentru a defini inteligenţa maşinilor de
calcul (calculatorului) şi la previziuni pentru secolul XXI.
De asemenea, celebrul matematician Alan Turing a făcut istorie, deoarece astăzi
este considerat a fi unul din precursorii Informaticii şi al Inteligenţei Artificiale. Pe plan
mondial, este recunoscută contribuţia lui Turing asupra dezvoltării diverselor ştiinţe şi
discipline: matematică, ştiinţa calculatorului (computer science), informatică,
bioinformatică, calculatoare şi tehnologia informaţiei, morfogeneza (morphogenesis,
mathematical biology), inteligenţa artificială, filozofia şi restul lumii ştiinţfice.
România acelor ani, înainte și după cel de-Al II-lea Război Mondial, era
conectată la activitatea științifică și tehnică privind apariția noilor științe: Cibernetica și
Informatica, prin eforturile științifice ale comunității mondiale, la construirea sistemelor
de calcul (computer systems). În deceniul ’60, România era considerată între primele țări
din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania, Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia,
Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea calculatorului electronic.
Școala românească de matematică s-a dezvoltat sub influența matematicienilor români ce
și-au susținut doctoratele cu prestigioși matematicieni din Franța, Germania, Italia. De
exemplu, matematicianul Gabriel Sudan (1899-1977) a publicat în anul 1927 (înaintea lui
W. Ackermann, 1928), prima funcție recursivă ce nu este primitiv recursivă. „The
Romanian School of Mathematics developed under the influence of the Romanian
mathematicians [32, 37] who took their doctorates in the following countries (in 1860 the
University of Iasi was founded, and in 1864, the University of Bucharest):
 France – the first doctors in mathematics in Paris: Spiru Haret (1878), David
Emmanuel (1879), Constantin Gogu (1882) and Nicolae Coculescu (1895),
followed by Gheorghe Țițeica (1899), Dimitrie Pompeiu (1905), Traian Lalescu
(1908), Constantin Popovici (1908), Simion Stoilow (1916), Miron Nicolescu
(1928), Alexandru Ghika (1929), Alexandru Froda (1929), Nicolae Teodorescu
(1931), Tiberiu Popoviciu 1935), Caius Iacob (1935);
 Germany – Alexander Myller (1906), Victor Vâlcovici (1913), Gabriel Sudan
(1925), Dan Barbilian (1929);
 Italy – Octav Onicescu (1920), Gheorghe Vrănceanu (1924), Gheorghe Mihoc
(1930), Ion Creangă (1930), Mendel Haimovici (1932)” [3,4].

Teoriile lui Odobleja sunt citate și astăzi. În anul 1995, s-a desfășurat în Spania,
la Palma de Mallorca, Congresul de Cibernetică Generală și Biocibernetică. Un autor
francez, George A. Pordea din Biarritz (fost deputat în Parlamentul European din partea
Franței), a prezentat comunicarea «Le nationalisme entant que concept moral et socio-
politique. Quelques données fondamentales d’une vision épurée en function de la théorie
générale des systèmes». Acesta se referă la teoria lui Odobleja și face observația că, pe
plan conceptual, naționalismul merge pe lanțul percepție, recepție, emoție, memorie, fiind
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 85

întărit de experiență și educație, la care se adaugă imaginația, raționamentul, fixația și


comunicarea. Autorul afirmă: „Ca identificare a ființei cu națiunea din care face parte,
naționalismul se înscrie – în perspectiva mecanismelor de comunicare și control – în seria
de legi psihice, mai ales ale senzațiilor, afectivităilor și fixațiilor; fiind caracterizat prin
legile funcțiilor gnoseologice, el se manifestă în dreptul public și, de aceea, în morala
economico-socialã și politicã. Patriotismul se definește ca dragostea de patrie, aceasta
fiind o entitate complexă, care cuprinde solul pe care trăiește o comunitate umanã unitã
de originile, trecutul istoric, cultura, valorile și aspirațiile sale. Naționalismul și
patriotismul reprezintă, în consecință, concepții apropiate, mai exact, juxtapuse.
Revoluționarii francezi de la 1789 au fost primii numiți patrioți.” [1].
România se poate mândri cu contribuția oamenilor de știință romăni, matematicieni și
ingineri, în câteva domenii ale cercetării științifice privind fundamentele teoriei
calculabilității, fundamentele ciberneticii, teoria algebrică a mecanismelor automate,
logica matematică aplicată la construirea și utilizarea primelor calculatoare electronice
din România, un rol primordial având acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), considerat
fondatorul informaticii românești, împreună cu inginerii ce au construit și dezvoltat
industira de calculatoare românești.

Referințe
1. M. Vlada, E. Otlăcan, A. Adăscăliței, Ciclul „Istoria Informaticii românești” : Românul Ștefan
Odobleja (13 oct. 1902 – 4 sept. 1978), precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale,
http ://www.c3.cniv.ro/?q=2018/odobleja , 2018.
2. Eufrosina Otlăcan, Despre naționalism și cibernetica lui Ștefan Odobleja,Curtea de la Arges , Anul IX,
Nr. 5(90), Mai 2018, pag. 16-17, 2018, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_5_90/IX_5_90.pdf
3. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and
Artificial Intelligence, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL
2017), Ed. Universității din București, 2017.
4. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal
machine and Horn clauses, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning
(ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017.
5. Marin Vlada, 2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul Turing la Inteligenţa
Artificială, Lucrările Cnferinței Naționale de Învățământ Virtual (CNIV 2012), Ed. Universității din
București, 2012.

Ştefan Odobleja:
A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence

Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei 1

The article describes the contribution of the Romanian scientist Dr. Ştefan Odobleja (1902-1978) to
the emergence, development and development of Cybernetics, whose ideas and concepts meant the
emergence and development of computer science. The scientific activity of Stefan Odobleja, a
military physician, makes his ideas, results and visions a precursor to Cybernetics and Artificial
Intelligence. His major work “Psychologie consonantiste”, first published in 1938 and 1939, in
Paris, established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and thinking

1
Proceeding of The 12th International Conference on Virtual Learning ICVL 2017, October 28, 2017,
pp. 27-43, online http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/pdf/section1/section1_paper2.pdf
86 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

systems ten years before the work of Norbert Wiener (1894-1964)-mathematician, published, in
1948. Odebleja’s contributions are all the more important if he is considered to be a physician,
because they have created ideas and concepts complementary to some ideas introduced by N.
Wiener. It can be appreciated that during 1920-1940 the ideas and studies on Cybernetics
appeared, the science that laid the system concept (for man and the car), the structure of the
systems (control and communication between the components of a system) and which led to the
construction of the systems computing (computer system). Dr. Stefan Odobleja was recognized as a
precursor of Cybernetics at the 4th International Cybernetics Congress, held in Amsterdam in
August 1978. His Communication “Diversity and Unity in Cybernetics” was presented at the
Congress by Dr. Stelian Bajureanu. After the presentation of Odobleja’s work, the participants
chanted “40 Years of Cybernetics,” although they were celebrating “30 Years of Cybernetics” and
mathematician Norbert Wiener.

1. Cybernetics, Science of systems, Structures and Models

Motto:
“The Art of Creation is a Global Art: The Art of Thinking”
Ștefan Odobleja (1902-1978).

“Thanks to the psycho-physical reversibility,


we can materialize the act of creation. Undoubtedly,
the inventive machine has not yet been created,
but we can see its creation soon.”
Stefan Odobleja, “Consonant Psychology”, Paris [8]

“By trying to build machines that simulate and reproduce human brain activity,
and because the most important computational models were made
by simulating the activity of the nervous system,
it can be said that Informatics was born as a chapter
of the medical sciences”
Solomon Marcus (1925-2016) [17].

Human thinking has invented the sciences. Science is a model and philosophy of thought.
In 2014, Solomon Marcus describes “The 10 Human Needs” where the number 2 need is
expressed as: “The need for refreshment. As we daily need to refresh our body through
rest and movement and the use of water and soap, we need a refreshment of our mind,
our senses and our psyches.”[17]
Man’s adaptation to nature and his survival in nature, depending on the area and
time, forced man to organize not only survival, but rather to organize his experiences,
learn from the obstacles with which he confronted, and especially to plan their future
activities. All this is done through thought, as a manifestation and normal functioning of
the brain. For these reasons, there are no two “identical” people with the same thoughts,
primarily because there is no single criterion to compare two “thoughts”.
“The automated models of the 1940s, the Turing machine of the 1930s and the electronic
computer produced by John von Neumann and his team in 1948, looked at the nervous
system. ”In my book (Grammars and Finite Automats from 1964) there is a great chapter
about the neural system, as it is modeled by S. C. Kleene’s finite automata and grammar.
... Things continued through everything that followed in the disciplines cognitive and
Artificial Intelligence, so we published the article “The Human Brain, Many Hypotheses
– Few Clarifications” in the “Academica” journal of the Romanian Academy” S. Marcus [18].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 87

Today, it can be appreciated that there are three significant periods in the
emergence and evolution of Informatics, and in the construction of computers:
1. Period 1920-1940 (Fundamentals and Concepts), in which: the ideas and
concepts of calculus theory were grounded; recursive functions were studied;
formal systems have been defined and the limits of calculability have been
established; the concept of algorithm has been finalized as a support for a
computing machine (Turing machine or Post machine). During this period, the
ideas and studies on Cybernetics 2, the science that laid the concept of the
system (for Man and the Machinery), and the system science (control and
communication between the components of a system), science that led to the
construction of computing systems;
2. Period 1940-1960 (Design and Implementation), in which: ideas and concepts
of calculus theory were implemented; computer systems and peripheral
equipments (based on research and results in several areas: systems, data
structures, electronic circuits, memories and storage devices, algorithms and
programming languages) were built;
3. Period 1960-1980 (Hardware and Software Performance, Interactivity).
During this period: an explosive development of the computing equipment
occurred – due to the appearance of the microprocessor; high performance
operating systems 3 (UNIX, DOS, RSX-11M, etc.) have been obtained;
programming languages 4 have been developed (Algol, Fortran, Cobol, Simula,
Pascal, C, etc.); intelligent / expert systems, generated by the Artificial
Intelligence languages (List, Prolog, etc.) appeared.

Analyzing the development of ideas, theories, concepts, and building of computing


systems, one can assert that there are two important directions in computer evolution:
 Hardware Component – represented by systems (computing units –
microprocessor, storage units – memory, communication units-bus), electronic
circuits (equipments), Input / Output devices;
 Software Component – represented by algorithms, languages and programs
(operating systems, programming languages, computer systems and applications).

Cybernetics has helped define a schematic scheme for a cybernetic system that applies to
all hardware and software components: INPUT  PROCESSING  OUTPUT (fig. 1).

PROCESSING
INPUT OUPUT

Fig. 1. The unified / general scheme of a cybernetic system

2
“Cybernetics is a transdisciplinary approach for exploring regulatory systems—their structures, constraints,
and possibilities.”, https://en.wikipedia.org/wiki/Cybernetics
3
On August 4, 2017, there were 611 operating systems (including versions) and 656 Linux distributions,
http://www.operating-system.org/betriebssystem/_english/os-liste.htm
4
On August 4, 2017, updated list https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_programming_languages
88 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Time has shown that this scheme of a cybernetic system shapes the structure and
functioning of the most important concepts in Informatics:
 Computer system (computer) – where INPUT = input devices and input data,
OUTPUT = output devices and output data, and PROCESS = execution of
programs using operating system, microprocessor and memory;
 Algorithm – where INPUT = input data, OUTPUT =
output data, and PROCESS = computation process
represented by pseudo-code;
 Program – where INPUT = input data, OUTPUT =
output data, and PROCESS = computational
instructions represented in a programming language;
 Information System (Problem Solving) – where
INPUT = input data, OUTPUT = output data, and
PROCESS = procedures and instructions represented
in a programming language.

These aspects were not realized if calculability problems


(calculus theory) and problems related to the development of computer systems
(cybernetic systems) of the electronic computer were not elucidated [12].
In this context, the invention and construction of the modern / digital computer was
possible through the emergence of new sciences and new products:
 Computer Science and Cybernetics5;
 Languages and Algorithms;
 Input/Output Devices;
 Memory and storage environments.
In the field of Cybernetics, Romania is represented by the
scientist Ştefan Odobleja (1902-1978) – a military medical
professional, being one of the precursors of the Generalized
Theoretical Cybernetics and Artificial Intelligence, the author of
the 2 volume „Consonant Psychology” published in Paris for the
first time date in 1938 (volume I) and then in 1939 (volume II).
The paper has set out many of the major themes on cybernetics
and thinking systems (introduced the concept of feedback, with
the meaning of reversible links or reverse links, provided the
telecommunication model, as well as the ideas on automation of thinking – which
underlies Artificial Intelligence). From this point of view, Stefan Odobleja was a real
visionary for a new thinking – algorithmic thinking, which led to the emergence of
computers. An important role in the two volumes is that, for the world premiere, the
concepts of System and Model are introduced. As a discipline, Cybernetics (the name
comes from the Greek “cybernetos” meaning “stormy”) was established by Norbert
Wiener, Warren McCulloch and Walter Pitts (“A Logical Calculus of the Ideas Immanent
in Nervous Activity”, 1943), Arturo Rosenblueth and others such as W. Ross Ashby

5
The roots of the cybernetic theory: "Ştefan Odobleja (1902–1978) was a Romanian scientist, one of the
precursors of cybernetics. His major work, Psychologie consonantiste, first published in 1938 and 1939, in
Paris, established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and thinking systems ten
years before the work of Norbert Wiener(1894-1964) was published, in 1948." [12]
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 89

(“Design of Brain, 1952), mathematician Alan Turing and W. Gray Walter (one of the
first to build autonomous robots from animal behavior study).
“Cybernetics is a homogenous and coherent scientific complex, a science resulting from
the blending of at least two sciences – psychology and technology; it is a general and
integrative science, a crossroads of sciences, involving both animal and car psychology. It
is not just a discipline, circumscribed in a narrow and strictly defined field, but a complex
of disciplines born of psychology and centered on it, branched out as branches of a tree in
its stem. It is a stepwise synthesis, a suite of multiple, often reciprocal, modeling;
syntheses and modeling in which, as a priority, and as a great importance, the modeling
of psychology on the technique and then the modeling of the technique on psychology.
Cybernetics is an intellectual symphony, a symphony of ideas and sciences.” Stefan
Odobleja6, 1978 [11].

Fig. 2. The book’s cover: Ștefan Odobleja “Psychologie consonantiste“, Paris, 1938 [8]

Below are some of Stefan Odobleja’s ideas:


 The first thought that Thinking has, Thought is to meet.
 The law of reversibility is fundamental and defines life by reversibility: life is a
vicious circle of actions and reciprocal reactions. A complex reversibility of
physicochemical phenomena, a reversible couple of actions and reactions. A
complex phenomenon where each partial phenomenon is, successively, either a
cause or an effect.
 The possibility of automating the human thinking process and developing
mechanisms to transfer this process to a machine are precursor ideas of Artificial
Intelligence.

6
https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Odobleja
90 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 The logic of resonance would have, after Odobleja, four subordinate disciplines:
geometry of logic, kinematics of logic, logic dynamics, and logic mechanics.
Thus, the forms of thinking, conceived in the act, in the process of their exercise
(logical-psychological), were to find a geometrical (spatialized) representation.

The ideas are extracted from “Psychology and Neurophysiology”, the works being a
world premiere. These thoughts were accomplished ten years before the publication of the
work of mathematician Norbert Wiener (1894-1964) [2, 23].
With an admirable scientific belief, in the two volumes of 1938, Ștefan Odobleja strongly
supports the reality of the concrete facts, crystallized around and with the consonant
theory: rigorous duality, symmetry, dichotomy, binarity, bivalence, bipolarity, correlation
with the opposition, alternation , circularity or reversibility, selectivity, specificity,
transformations and retreats, actions and reactions, attractions and repulsions, agreements
and disagreements, unions and deductions, etc. Odobleja comes to establish the essential
relationships between scientific concepts, expressed in the form of laws – known
resonance laws or consonant laws. These were, in short, the logical premises of consonant
psychology. The possibility of mechanizing the processes of thought, materialized in the
scientific-consonant fields, was a natural consequence of their logical-psychological
analysis [8,9].
Odobleja’s “The Logic of Resonance” project, a project with an impressive grandeur: “By
comparing it with traditional and mathematical logic, we find that Odobleja defines its
object of study in the traditional sense (the classical forms of thought: notion, judgment,
syllogism); but the method is conceived (geometric and physical modeling) in the sense
of physical-mathematical sciences. The logic of resonance would have, after Odobleja,
four subordinate disciplines: geometry of logic, kinematics of logic, logic dynamics, and
logic mechanics. Thus, the forms of thinking, conceived in the act, in the process of their
exercise (logical-psychological), were to find a geometrical (spatialized) representation.
This creates the premise of the corporalization of thought, its embodiment in the patterns
of geometrical sketches. If the geometry of logic or geometric logic, as Odobleja
sometimes called it, was the external, pictorial-schematic moment of thought, the
kinematic logic had to be the sculptural, rigid-bodied moment. The dynamics of logic
would represent the animation of this inert golem7, which would be nothing more than
artificial thinking, modeled on the image and the likeness of the natural one, except that it
could not be carried out by itself except in the last moment, that of automation . “Acad.
Alexandru Surdu [19].

7
In Jewish folklore, a golem is an animated anthropomorphic being that is magically created entirely from
inanimate matter (specifically clay or mud). The word was used to mean an amorphous, unformed material in
Psalms and medieval writing.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 91

2. Odobleja’s Contribution to the Fundamentals of Cybernetics and Artificial


Intelligence

“The ideas of the “Great lonely person” who was the Romanian scientist Stefan Odobleja, could
not impose themselves because – as we have previously shown – he was not lucky to enjoy any
scientific community, a strong enough institution and a favorable social context, as well.”
Nicolae Jurcău, 1998 [2]

At the time, Stefan Odobleja was aware that his ideas were advanced to contemporaries
and expected the latest technology to confirm. Ștefan Odobleja was aware of the
originality of his ideas and therefore addressed the international scientific world. In 1937,
the International Military Medicine Congress was held in Bucharest, where Dr. Stefan
Odobleja received the “General Dr. Alexandru Papiu, physician “ award, with the work
“La phonoscopie” published by Gaston Doin & Cie Publishing House, Paris. He also
launched a prospectus announcing that “Consonant Psychology” is in print in Paris. On
that occasion, being present at the Congress, William Seaman Bainbridge, chief medical
officer of the 7th American Mediterranean Fleet, announced this book appearance in the
United States, and a summary was published in the American Psychological Abstract.
“It is known that it is harder for you to convince yourself of a truth than to find it, because
truth has been found most often through intuition, if not through a hazard. While someone
else’s belief requires, in order to produce, the deductive way, with heavy and numerous
syllogisms. Moreover, for the one who found it, the truth seems to it to be simple and
manifest, while for others we have to erase their previous opinions, a process that is
always disagreeable, and which opposes opposition through a very natural reaction,
whose roots go beyond psychological and even biological, for physical phenomena are
already dominated by the conflict of action and inertia. “ Ştefan Odobleja from the
preface of the work “La Phonoscopie” published by Ed Gaston Doin & Cie, Paris (1935)
and translated into Romanian in 2011 [7].
After World War II, Romania was under the influence of the USSR and isolated
from the free world, and Cybernetics was considered a reactionary science that “the
imperialists used to destroy the revolutionary conquests of socialism.” For Romania, only
after 1968, began an international opening period. At the International Cybernetics and
Systems Congress, held in Bucharest in 1975, Odobleja participated with the work
“Consonancial Psychology”, which he was able to present, with the approval of the Chief
of the Cybernetics Department, Dr. Aldo Masturzo of Italy (Editor, Cybernetic Medicine,
International Society of Cybernetic Medicine), although some Romanian specialists have
been reserved under the influence of the politicians of the time –
https://www2.gwu.edu/~asc/key_journals.html.
In an interview in 2013, the son of the scientist, Mr. Stefan Odobleja Jr., says that
due to his illness, Stefan Odobleja did not attend the 4 th International Cybernetics
Congress, held in Amsterdam in August 1978. His communication “Diversity and Unity
in Cybernetics” was presented at the Congress by Dr. Eng. Stelian Bajureanu (in 1975, he
gave his doctorate in Cybernetics, being among the first doctoral theses in the world in
the field of Cybernetics). After the presentation of Odobleja’s work, the participants
chanted “40 Years of Cybernetics”, although in reality they only commemorated “30
Years of Cybernetics”. In addition, the mathematician Norbert Wiener was celebrated.
92 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

With this event of recognition of the Romanian priority on Cybernetics, who led the
Congress, J. Rosse came to Romania and awarded “Norbert Wiener” medal to Nicolae
Ceausescu, the political leader of Romania, for the special merits in Cybernetics of
Romanian Researchers. [13]
In 1979, the Romanian Academy Publishing House published the collective work
“Romanian Precursors of Cybernetics”, a book in which the merits of Stefan Odobleja
are acknowledged, and in 1981, the Romanian Academy consecrated the work “Odobleja
between Ampere and Wiener” has been distributed around the world [13] [4,5,9].

Fig. 3. Reviews, Handbook of Phonoscopy, pag 534 din British Medical J. 1936 Mar 14 [14]

Stephen Odobleja died in September 1978. As a sign of recognition of his entire opera, in
connection with Ştefan Odobleja, we recall:
 he was elected post-mortem member of the Romanian Academy;
 since 2005, the village of Valea Hoţului, from Izvorul Aneştilor, Mehedinţi
county, where he was born, is called “Ștefan Odobleja”;
 In his memory there is the “Ștefan Odobleja” Memorial House in his native village;
 The Foundation “Ştefan Odobleja” from Drobeta Turnu Severin was founded, led
by his son, eng. Ştefan Odobleja Jr.;
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 93

 The Romanian Post edited an envelope in 1988 (when it was 50 years since the
publication of the book “Psychology Consonantiste”, Paris) and a stamp in 2011.

Fig. 4. Envelope 1988 edited by Poșta Română (50 years since 1938) and stamp 2011

Ștefan Odobleja’s ideas and thinking are today sources of insight for many researchers in
various fields of science.
For example, in an article published in the journal Laser Therapy (2014) by a
team of physicians, it shows [16]: “The Romanian scientist Odobleja Ştefan (1902–1978),
the founder of cybernetics, defined for the first time in the world the psyche as a system.
“The psyche is a system consisting of multiple elements: dynamic, reversible and
associated”. The reverse connection termed by Odobleja “vicious circle” or reversible
link is then identified in different psychic processes. Affectivity is a vicious circle, directly
subordinated to the great circle: the life. Knowledge is a small vicious circle, directly
subordinated to the affectivity, and through it, to the life”. Assoc. Prof. Dr. Dragos
Cârneci states that emotion is not a function of the brain, but a label that refers to a set of
its functions. The brain does not have a system that mediate emotion, but subsystems that
mediate fear, anger, disgust or pleasure. In the 1980s Le Doux, studying the adverse
conditioning to auditory stimuli, showed the existence of two neural pathways involved in
the mechanism of this conditioning, regarded as one of the phobias mechanisms in
psychiatric diseases. The two pathways are: a path that link the thalamus directly to the
amygdala (1) and another path leaving the thalamus to the primary auditory cortex (2)”.
Ștefan Odobleja (1902-1978) is the author of a remarkable work – Psyhologie
consonantiste, Librairie Maloine, vol.I, 1938; vol. II, 1939, considered to be one of the
forerunners of the present-day cybernetics and the founder of a general cybernetics as a
theory of the laws of consonance between the sciences. Essentially, this is an original
work of the foundations of a science consist of establishing its logical concepts, their
geometrical model, their definition and classification, establishing their common laws.
The consonantiste psyhology and the present-day cybernetics are different not only by
generality. The latter is the outcome of a neopositivist foundation of sciences, which is
algebrical, symbolical and logical – mathematical, while the consonantiste psychology is
geometrical, figurative an logical – classical. On the basis of the letters Odobleja tried to
develop a logic called “the logic of resonance”, that is a logic of the common substratum,
in resonance or consonance with the conceptual contest of sciences.
94 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Unlike the formalist-symbolic orientation of the contemporary logicians,


Odobleja considers thinking in development, as a psychological process belonging to
human’s activity in general and to the scientifically one in particular. His logic does not
apply to the forms of thinking already set, but to their becoming. Thus in Odobleja’s
opinion, the mechanization of thinking does not imply a device for reproduction thought
already conceived but a device for effective reasoning, for producing thought. According
to Odobleja, there is a creative artificial thinking which implies, similarly to the
consonance laws of sciences, a geometrical positioning in space of the results of thinking,
their physical (kinematical and dynamical) model, and finally a mechanization of these
processes. Each of these phases has its own counterpart in the real of logic, i.e.:
geometrical logic, kinematical logic, dynamical logic and mechanical logic.
This was a vast project, which Odobleja had no time to accomplish. But he left us a bulky
manuscript, about 15.000 pages, with a lot of notes, drawings, sketches and a few pages
to be published [13].

Conclusions
The ideas of the “Great lonely person” who was the Romanian scientist Ștefan Odobleja
could not impose themselves because – as we have previously shown – he was not lucky
to enjoy any scientific community, a strong enough institution and a favorable social
context, as well [2]:
The reversibility law (feedback) is present at the interpretation of all the domains that
Stefan Odobleja approached.

Examples (The examples might continue):

● Psycho-physiology: “The intellectual exercise develops the brain and its


development incites to the development of the intelligence”;
● Psycho-pathology: “Between the cerebral structure and the cerebral function,
between the cerebral pressure and mental disorder there is reversibility and
reciprocity of determination, The lesion produces disorder and the mental
disorder produces lesion”;
● Language: “The image evokes the spoken word; in its turn, the spoken word
evokes the image”;
● Sociology: “The functioning of a society determines its structure but (the
structure) influences, in its turn, upon the functioning”; philosophy: “Any
philosophy is the crop of the past experience, in its turn any philosophy
determines the experiments and behaviors in future”;
● Aesthetics: “Art is the product and the expression of the individual and society
which comprises him; in is turn, art influences the individual and the society”.

References
[1] BDM Soft (2015): CHC61 Competition, Odobleja precursor al Ciberneticii IEEE Computer Society’s
Web Programming Competition Unsung Heroes,http://www.bdmsoft.com/ieeecontest/index1.php,
accessed 2017.
[2] Nicolae Jurcău (1998): “Two Specialists in Cybernetics: Stefan Odobleja and Norbert Weiner. Common
and Different Features”, Twentieth World Congress of Philosophy, in Boston, Massachusetts from
August 10-15, 1998, Boston University http://www.bu.edu/wcp/MainComp.htm, accessed 2017.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 95

[3] Ştefan Lăpădat (2003): „Ştefan Odobleja, întemeietorul ciberneticii teoretice generalizate”, Camera
Deputaţilor, http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5543&idm=1,41&idl=1(Romanian.
[4] Colectiv (1979) : „Precursori români ai ciberneticii“, Editura Academiei României (Romanian).
[5] Colectiv (1981): „Odobleja between Ampere and Wiener“, Editura Academiei Române.
[6] John von Neumann (1945): EDVAC Report 1945, The John von Neumann Architecture of Computer
Systems, http://www.wps.com/projects/EDVAC/, accsessed 2017.
[7] Ștefan Odobleja (1935) : „La Phonoscopie“ Ed. Gaston Doin & Cie, Paris.
[8] Ștefan Odobleja (1938, 1939): «Psychologie consonantiste», Paris: Publishing House Librairie Maloine.
[9] Ștefan Odobleja (1983): Cybernetique generale. Psychologie Consonantiste, Sciences des Sciences, St.
Odobleja – 1938 Editions Nagard, 875 p., Montreak-Paris-Lugoj-Roma-Pelham N.Y.
[10] Ștefan Odobleja (1982): Consonantist Psychology (first published in French), Scientific and
Encyclopaedic Publishing House (Romanian).
[11] Ștefan Odobleja (1978), Psihologia consonantista și cibernetică. Editura „Scrisul Românesc”, Craiova.
[12] Ștefan Odobleja (1984, 2003): Introducerea în logica rezonanţei, Scrisul Românesc Craiova, 1984 (ed.
I), 2003 (ed. II) (Romanian).
[13] Ștefan Odobleja Jr. (2013): „Tatăl meu era un vizionr, un om al viitorului” (Romanian),
http ://www.gds.ro/Actualitate/2012-07-14/Stefan+Odobleja+Jr.%3ATatal+meu+a+fost+un+vizionar%2
C+un+om+al+viitorului/, accessed 2017.
[14] British Medical Journal (1936) Mar 14; 1(3923): 531–534, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
articles/PMC2458113/pdf/brmedj06831-0019b.pdf, accessed 2017.
[15] Br Med J. (1936) Apr 25; 1(3929): S189–S248. Book of British Medical Association, https://www.ncbi.
nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2458392/pdf/brmedj06837-0049.pdf, accessed 2017.
[16] Dan G. Siposan, Octavian Florin Aliu (2014): “Adjusting the light in the limit conditions of
consciousness by the means of ascending reticular activating system (ARAS) and of subordinated systems
Part 1: Introduction and Aims”, Laser Therapy. 2014 Mar 27; 23(1): 31–40. Accessed 2017.
[17] Marcus Solomon (2014): “10 nevoi umane”, https://hyperliteratura.ro/10-nevoi-umane-solomon-marcus/,
accessed 2017 (Romanian).
[18] Marcus Solomon (2015): “Cît de greu e să fii om!”, Convorbiri Literare, Uniunea Scriitorilor,
http://convorbiri-literare.ro/?p=4911, accessed 2017 (Romanian).
[19] Alexandru Surdu (2013): “Ștefan Odobleja – logica rezonanţei”, http://www.art-emis.ro/stiinta/1568-
stefan-odobleja-logica-rezonantei.html , accessed 2017 (Romanian).
[20] Wobbe Vegter (2009): CyberHeroes, http://wvegter.hivemind.net/abacus/CyberHeroes/Odobleja.htm,
accessed 2017.
[21] Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei (2012): “2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul
Turing la Inteligenţa Artificială”, In Lucrările celei de-a X-a Conferinta de Invatamant Virtual, Editura
Universității din București, ISSN 1842-4708, 2012, pag. 41-51 (in romanian).
[22] Marin Vlada (2010): New Technologies in Education and Research. Models and Methodologies,
Technologies and Software Solutions, LAMBERT Academic Publishing, ISBN 978-3-8433-6391-4.
[23] Norbert Wiener (1948): “Cybernetics, or Control and Communication in the Animal and the Machine”
Cambridge: MIT Press.
[24] Norbert Wiener (1972): Sunt matematician. Editura Politica, București (Romanian).
[25] Norbert Wiener (1966): Cibernetica sau știința comenzii și conducerii la ființe și mașini, Editura
științifică, București (Romanian).
2.3 Contribuția românescă în teoria algebrică a automatelor

Acad. Grigore C. Moisil1

Motto:
„Pentru noi, o carte de matematică modernă va conține întotdeauna și
surâsul lui Moisil. Acel surâs de neuitat, a cărui absență e ca o cicatrice a
inteligenței. Una dintre acele cicatrici de pe chipul încercat al inteligenței
care ne aduc aminte că există oameni pe care iubindu-i, ne scutim de
tristețea de a orbecăi la întâmplare. Dragostea pentru ei ne luminează
drumul.”
Octavian Paler, România literară, 15 mai 1981.

1
Articol preluat din revista AMC-Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
Scanată și postată online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 97
98 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 99
100 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 101
102 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 103
104 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 105
106 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 107
108 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 109
110 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 111
112 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 113
114 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 115
116 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
2.4 Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești

Marin Vlada1

Motto:
„Matematica nu înseamnă calcul. Calculul este făcut de maşinile de calcul.
Matematicii îi aparţine fantezia, imaginaţia, demonstraţia.
Toate au un caracter pur uman şi nu pot fi făcute decât de oameni.”
Gr. C. Moisil (Inf. 15 Mai 1967)
„Avem nevoie însă de mult mai mulţi matematicieni –
unii pentru a pregăti munca la maşinile de calcul,
alţii pentru a elabora teoriile ce vor sta la baza aplicaţiilor viitoare.
Iată de ce îndemn pe toţi tinerii: Învăţaţi matematica pentru a înţelege
fizica, economia, biologia şi multe alte ştiinţe.”
Gr. C. Moisil (Scânteia Tineretului, 31 Decembrie 1965)

Grigore C. Moisil (10.01.1906 – 21.05.1973) – 1996 Computer Pioneer Award


“For the development of polyvalent logic switching circuits, the Romanian School of
Computing, and support of the first Romanian computers2”.

“Grigore C. Moisil pioneered the application of mathematical logic to computer science.


In the 1950s, Moisil developed a new structural theory of finite automata and proposed
what he called “The trivalent Lukasziewiczian algebras applied to the logic of switching
circuits,” an important contribution to the development of computer science in those
early years. Moisil was a professor of mathematical logic and computer science in the
University of Bucharest, and taught in various universities of Europe and North America.
His early contributions were in mathematics, and later he devoted his scientific activity to
mathematical logic and computer science. Some of Moisil’s books had a great impact on
the beginning of computer science development: Încercări Vechi și Noi în Logica
Neoclasică [New and Old Approaches in Neoclassic Logic], 1953; Teoria Algebrica a
Mecanismelor Automate [Algebraic Theory of Automata], 1959; and Circuite cu
Tranzistori [Transistorized Circuits], 1961. These books were translated into several
languages, including Russian and Czech. In 1950, Moisil was the key figure in promoting
computer science and cybernetics in Romanian academic, university, and high school
circles. This was at a time when Romania was heavily influenced by Soviet political
dominance. At that time, the official Philosophical Dictionary, translated from Russian

1
http://mvlada.blogspot.com/2016/06/grigore-c-moisil-1996-computer-pioneer.html
2
https://www.computer.org/web/awards/pioneer-grigore-moisil
118 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

and published in 1953, still described cybernetics as a “reactionary bourgeois science


directed against working class.” Despite this, he used his scientific authority to
personally encourage Romanian scientists to build the first computers that appeared in
1957 and 1961.
He was a member of the Academy of Romania, of the Academy of Bologna, and of the
International Institute of Philosophy. Moisil died in 1973”.
 Grigore C. Moisil pioneered the application of mathematical logic to computer science. In
the 1950s, Moisil developed a new structural theory of finite automata and proposed what
he called “The trivalent Lukasziewiczian algebras applied to the logic of switching
circuits” an important contribution to the development of computer science in those early
years.
 “In 1996, the IEEE Computer Society granted him posthumously the Computer Pioneer
Award, in recognition of his merits as founder of computer science, along with other
thirty-two scientists among whom E.W.Dijkstra, H.H. Aitken, J.F.Forester, K.Zuse and
D.A.Huffman.[24] Solomon Marcus (1925-2016), one of the outstanding personalities of
the Romanian culture and mathematical world, wrote: Moisil’s heritage belongs to the
Romanian culture and the new generations deserve to know this unusual personality.”
Ioana I. Moisil, ICCCC 2016
Source: ICCCC 2016 – dedicated to the 110th anniversary of Grigore C. Moisil, 6th
International Conference on Computers Communications and Control – IEEE & Agora
University of Oradea http://dzitac.ro/files/icccc/PreprintProcICCCC2016.pdf.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 119

A fost odată… Grigore Moisil

Selecție de Prof. Dr. Afrodita Iorgulescu3,


Academia de Sudii Economice, 10 ianuarie, 2016

Grigore C. Moisil s-a născut la 10 ianuarie 1906 la Tulcea şi a murit la 21 mai 1973 la
Ottawa, Canada. Familia Moisil, pomenită în documente încă din anul 1758, este
originară din comunele Maieru şi Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Originile lui Moisil:


 Străbunicul lui Gr. C. Moisil, bunicul tatălui, pe nume tot Grigore Moisil (1816-
1891), paroh la Năsăud şi vicar „episcopesc” pentru districtul Rodnei, a fost unul
din aprigii susţinători ai drepturilor românilor.
 Constantin Moisil (1867-1958), tatăl, cărturar şi erudit în domeniul arheologiei şi
numismaticii, este şi un iniţiator, în ţara noastră, în discipline auxiliare ale
istoriei: paleografie, heraldică, medalistică, sigilografie. Constantin Moisil se
căsătoreşte la Tulcea, în anul 1901, cu Elena, institutoare, fiica învăţătorului
Hristofor şi a Caterinei Nicolescu. La Tulcea se nasc primii trei copii ai familiei
Moisil: Grigore în 1906, Florica în 1909, Ioan în 1910. Ultimul băiat, Gheorghe,
se naşte în 1917, la Vaslui. Toţi cei trei fraţi au intrat în învăţământul universitar;
sora lor a fost cercetătoare la Biblioteca Academiei şi s-a căsătorit cu arheologul
Emil Condurachi, academician.
 „Tatăl meu (cu care am intrat în Academie în aceeaşi săptămână a anului 1948 –
însă ca membru corespondent din 1912), spune Grigore Moisil, arheologul şi
numismatul Moisil, a fost dintre aceia care voiau să practice o istorie mai
precisă decât istoria poetică din vremea lui. Îi datorez, poate, nu numai că am
devenit matematician, dar şi că am încercat să fac o matematică mai puţin aridă
decât se obişnuieşte.” (Viaţa Studenţească, 15 Februarie 1967).
 „Mama era profesoară, dar n-avea încredere în pedagogie, aşa cum o învăţase la
şcoala de institutori. Inventase pentru mine o altă pedagogie. N-a început prin a
mă învăţa să scriu şi să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie
teamă de matematică.” (Femeia, 1964, nr. 5, p. 9).
 „Exista pe atunci (nu ştiu de nu cumva mai există şi azi) o reţinere faţă de
matematică, a foarte multor elevi. Mama, mai ales, a început să mă facă să
înţeleg mai întâi matematica, gândirea matematică, raţiunea matematică, şi să
mă facă să cred că matematica nu e grea.” (Almanahul Educaţiei, 1969).
 În jurul anilor 1958, numărul academicienilor din familia Moisil era atât de
numeros, încât fuseseră porecliţi „clanul Moisililor”: Constantin Moisil, tatăl,
istoric; Gr. C. Moisil, fiul, matematician; Constantin Daicoviciu, nepot (căsătorit
cu Lucia Bugnariu, nepoata lui Constantin Moisil), istoric; Virgil Vătăşanu,
nepot (căsătorit cu Elena Bugnariu, nepoata lui Constantin Moisil, sora celei
dintâi), istoric de artă; Tudor Bugnariu, nepot, sociolog; Emil Condurachi,
ginere, arheolog.
3
Textul a fost selectat din cartea doamnei Viorica Moisil (8 iulie 1913 – 14 august 2010), soţia lui Grigore
C. Moisil, intitulată “A fost odată … Grigore Moisil”, apărută la Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002.
120 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Copilăria și educația:
 Grigore C. Moisil, „Grigri”, cum îl alinta mama lui şi cum va rămâne toată viaţa
pentru rude şi prieteni, se dovedeşte foarte repede a fi un copil de o inteligenţă
neobişnuită, de o curiozitate niciodată satisfăcută. Era un copil precoce şi, în
anumite apucături, chiar matur. Era slăbuţ şi răcea foarte uşor.
 În anul 1910, Constantin Moisil este transferat profesor de istorie la liceul „Matei
Basarab” din Bucureşti. Se mută cu familia în capitala ţării, unde va rămâne până
la sfârşitul vieţii. Peste 2 ani, Grigore Moisil, în vârstă de 7 ani, intra elev în clasa
întâi la Şcoala primară de băieţi nr. 19. În această şcoală va urma primele patru
clase.
 Începând de la vârsta de 7 ani, Grigore Moisil începe să noteze fapte şi impresii
personale în caietele de clasă, în mici calendare universale sau în carnete speciale.
Primele însemnări sunt doar de câteva rânduri, dar pe măsură ce anii trec, ele
capătă forma unor adevărate jurnale.
 În 1916 izbucneşte războiul şi familia Moisil se refugiază la Vaslui, unde
Constantin Moisil işi continuă munca de profesor la liceul „Mihai Kogălniceanu”
din localitate, timp de doi ani. Grigore Moisil este anti-german, filo-francez şi
foarte patriot.
 În 1922, Constantin Moisil este numit directorul general al Arhivelor Statului.
Familia Moisil se mută în locuinţa din incinta Arhivelor de pe cheiul Dâmboviţei,
unde va locui timp de aproape două decenii. Grigore Moisil publică în „Gazeta
Matematică” primul său articol original de matematică: Teoreme asupra
triunghiului.
 În vara anului 1923, Grigore Moisil dă examen particular de clasa a VIII-a la
Liceul Ortodox din Bucureşti. Este absolvent. Ce să urmeze? „Pe vremea mea,
cine era „bun la matematici”, trebuia să devină inginer. Eu am terminat liceul
cu un an mai devreme decât se obişnuia. Eram slab şi atunci mama nu m-a lăsat
să mă înscriu la Politehnică unde se zicea că „e mai greu”. M-am înscris la
facultate la matematici. În toamna următoare am dat examen la Politehnică, am
intrat, dar nu chiar cel dintâi, al patrulea.” (Alm. Ed. 1969).

Absolvirea învățământului superior și activitatea de matematician:


 În toamna anului 1924, Grigore Moisil dă examen de intrare şi la Şcoala
Politehnică din București. Va urma cursurile şcolii numai câţiva ani şi n-o va
termina niciodată.
 La Facultatea de Matematică, studentul Moisil a avut ca profesori pe D. Pompeiu,
G. Ţiţeica, A. Davidoglu şi Tr. Lalescu. „Profesorii noştri erau cunoscuţi în toată
lumea şi noi ne mândream cu faptul că Pompeiu şi Ţiţeica ţineau cursuri în
străinătate. … Pe scurt, exista o viaţă matematică pe care o trăiam. Pornind de
aici, datoria noastră era să mergem mai departe.” (Contemporanul, 17 Iunie
1955). Profesorul D. Pompeiu este însă cel care i-a fost cu adevărat mentor nu
numai în ale matematicii, ci şi în anumite reguli de viaţă.
 În toţi anii de facultate, Grigore Moisil îşi completează cultura generală audiind
nu numai cursuri de istoria artei la actuala Bibliotecă Centrală Universitară din
Calea Victoriei, ci şi pe cele ale lui Iorga, Gusti, Vianu.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 121

 În anul 1926, Grigore Moisil îşi dă licenţa în matematici şi rămâne student numai
la Şcoala Politehnică.
 În 5 iunie 1929, Grigore Moisil îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Ştiinţe
din Bucureşti, cu lucrarea: „La mécanique analytique des systèmes continues”,
având în comisie pe profesorii Pompeiu, Ţiţeica şi Davidoglu. În 1930, încă
student la Politehnică, îşi face armata. „După ce mi-am luat doctoratul au trecut
doi ani şi jumătate până când am avut un post. Pe atunci nu exista „repartizare”.
… Am fost, după doi ani şi jumătate de încercări, numit conferenţiar la Iaşi, dar
totodată căpătasem o bursă a Fundaţiei Rockefeller pentru a studia cu profesorul
Volterra la Roma. Am fost numit la Iaşi şi am plecat la Roma.” (Sec. XX. 10,
1973).
 „Eu am fost numit conferenţiar în 1931, toamna. Din 4 iunie 1929 până în
noiembrie 1931 am stat. Doctor. Adică am lucrat matematică, dar slujbă n-am
avut.” (Ind. Şi Cert., p. 181).

Prima pagina din teza de doctorat (1929). Sursa: dr. Ing. Viorel Gaftea

 La 13 iunie 1931, Grigore Moisil se reîntoarce la Bucureşti pentru a-şi ţine


examenul de docenţă, cu lucrarea: „Sur une classe de systèmes d’équations aux
derives partielles”. Luarea docenţei îi asigură plecarea la Roma.
 „În toamna lui 31 – povesteşte Grigore Moisil în 1967 – am fost numit
conferenţiar la Universitatea din Iaşi. Însă primul an – şi asta cred că ar fi bine
să o facă toţi noii numiţi, profesori, conferenţiari etc. – primul an eu am avut
concediu. Meseria mea de profesor, eu am început-o cu un an de concediu. Cu un
concediu pe care l-am petrecut la Roma cu o bursă Rockefeller.” (Înregistrare
Studioul Sahia).
122 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Întors de la Roma, în toamna anului 1932, Grigore C. Moisil se mută definitiv la


Iaşi, unde-şi ia postul de conferenţiar în primire. Profesorul Myller fiind
împotriva „navetiştilor”, stabilirea în acest oraş fusese o condiţie pusă
candidatului la postul de conferenţiar. La Iaşi, Grigore Moisil a trăit 10 ani.
Această perioadă a vieţii lui a fost de mare importanţă pentru creaţia sa ştiinţifică
şi pentru desăvârşirea personalităţii sale. „La Iaşi era o extraordinară densitate
de oameni deştepţi pe metru pătrat”, spunea el.
 În 1935, Gr. C. Moisil este titularizat ca profesor şi începe primul curs de algebră
abstractă modernă nu numai din Iaşi, ci din ţară, cursul de Logică şi teoria
demonstraţiei. Anii petrecuţi la Iaşi au fost 10 ani buni, cum îi plăcea să spună.
Atunci s-a căsătorit cu Lucia Partenie, s-a despărţit de ea şi s-a căsătorit cu
Viorica Constante.
 Gr. C. Moisil a fost timp de 41 de ani profesor. De-a lungul atâtor ani a ţinut
multe cursuri, multor serii de studenţi. Pe toţi i-a învăţat matematica pe care o vor
preda, pe unii i-a învăţat şi cum s-o predea: „Nu te bâlbâi în faţa studenţilor, dacă
nu eşti sigură de ceva. Mai bine spune că nu ştii, că vei cerceta, că te vei
documenta, decât să încerci să încropeşti ceva. Tineretul nu se lasă înşelat.”
 Declararea războiului, la 22 iunie 1941, îi găseşte la Breaza, unde se află cu
familia. Este concentrat dar nu este trimis pe front.
 În acei ani de război, Gr. Moisil şi-a dat seama că începe să se angajeze politic.
Nu fusese până atunci înscris în nici un partid. Prietenii lui din Iaşi, în frunte cu
Al. Myller, erau toţi oameni „de stânga”, aveau vederi liberale, şi priveau cu
simpatie şi speranţă ideile noi susţinute de clasa muncitoare. Încetul cu încetul
Grigore C. Moisil avea să se îndrepte spre partidul comunist.
 În 1942, se crează la Bucureşti prima catedră de analiză superioară şi logică
matematică, la care este încadrat Grigore C. Mosil. Se mută la Bucureşti, unde va
rămâne până la sfârşitul vieţii. La vârsta de 30 ani, puterea sa de muncă era
enormă. Putea lucra 30 de ore în şir fără să doarmă, doar cu scurte pauze pentru
mese. Îi plăcea să lucreze noaptea: „Eu lucram noaptea, numai noaptea. Am sa
vă spun de ce. Noaptea are perspective. Noaptea nu se termină. Ziua te cheamă
la o şedinţă etc. Ziua se termină, e întreruptă.” (Înregistrare de la o şedinţă a
Academiei, aprilie 1973).
 În 1945, se instaurează guvernul dr. Petru Groza. Partidul Comunist susţine ideea
de a se trimite ca reprezentanţi în străinătate profesori de universitate, puternice
personalităţi, oameni de încredere. Astfel, Simion Stoilow pleacă la Paris, Tudor
Vianu la Belgrad, Mihai Ralea la Washington, Iorgu Iordan la Moscova, Grigore
C. Moisil la Ankara. Grigore Moisil pleacă în martie 1946 ambasador în Turcia.
Este membru al P.C.R. Va rămîne acolo doi ani şi jumătate.
 În 1948 se întoarce în ţară, la catedra lui de la Universitate. Este anul în care se
organizează Academia în noua ei formă. Este ales membru activ. În acelaşi an se
înfiinţează Institutul de matematică al Academiei. Grigore C. Moisil este numit
şef de secţie pentru algebră aplicată.
 În anul 1949 este ales şi preşedinte al Societăţii de matematică din ţară, post
onorific pe care-l va ocupa toată viaţa. În perioada 1948-1952 este profesor şi la
Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră, unde are de furcă cu rectorul, speriat
de spiritul său original şi neconformist.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 123

 Din anul 1949 începe o nouă etapă în activitatea sa de cercetare. Un şir lung de
lucrări în domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale. Dar tot în aceeaşi epocă predă
un curs de Mecanica mediilor continue deformabile. Odată cu anii maturităţii
apar cu tărie calităţile lui de şef de şcoală. „Marea calitate a unui şef de şcoală
este de a fi bucuros atunci când este depăşit de elevii săi, spunea profesorul.”
(Tribuna, 22 Februarie 1968). Astfel, începând din 1949, ia naştere în jurul lui
şcoala de teoria algebrică a mecanismelor automate. Pentru că profesorul
constata cu intensă bucurie cum studiul algebrei logicii, teorie abstractă la care
lucrase ani de zile, îşi găseşte aplicare în practică, în circuitele cu contacte şi relee
care, la rândul lor, sunt întrebuinţate în automatică şi electronică. „Mi-am dat
seama că tot ce învăţasem şi gândisem în algebra logicii poate fi valorificat în
tehnică” (Magazin, 14 August 1965). „Logica matematică este o disciplină care
se aplică în inginerie” (A.M.C., 13-14, 1970).
 În 1956 este numit preşedintele Comisiei de automatizare, până în anul 1965,
când odată cu scindarea ei trece ca preşedinte al Comisiei de Cibernetică. În
cadrul comisiei de automatizare, sprijină înfiinţarea Catedrei de Automatică şi
crearea secţiei de Automatică de la Institutul Politehnic.
 În 1961, este ales membru în comitetul executiv al Federaţiei Internaţionale de
Control Automat „IFAC” şi în 1963, preşedinte al Comisiei pentru „Teoria
algebrică a sistemelor cu relee şi automate finite” a aceleiaşi federaţii. „Toată
matematica se aplică, dar nu pot să ştiu când se aplică şi nu pot s-o fac ca să se
aplice. Dacă voi face numai matematică care să se aplice, acea matematică se va
aplica poate azi, dar nu se va mai aplica mâine şi nu trebuie ca azi să omoare pe
mâine” (Viaţa Economică, 22 Noiembrie 1968).
 Din 1955 călatoreşte mult. Ia parte la congrese de matematică pură, de
matematică aplicată, automatică, filozofia ştiinţei, în toate ţările Europei, în
America şi Japonia. Între anii 1953 şi 1973 ţine conferinţe sau participă la
congrese, cu comunicări, în Anglia (Cambridge, Londra, Edinbourg), Belgia
(Bruxelles, Louvain, Liège, Gand), Berlin Vest, Bulgaria (Sofia, Varna), Canada
(Montréal), Cehoslovacia (Praga, Bratislava, Brno, Liblice), Elveţia (Lausanne,
Bâle, Zürich), Franţa (Paris, Lyon, Toulouse, Poitiers, Clermont-Ferrant, Lille,
Saint-Avolt, Grenoble), Finlanda (Helsinki), RDG (Berlin, Dresda), RFG (Bonn),
Grecia (Atena), Italia (Milano, Varenna, Bologna, Padova, Torino, Parma, Roma,
Urbino, Bari, Napoli, Messina, Siracusa, Palermo), RSF Iugoslavia (Belgrad,
Sarajevo, Herceg-Novi, Dubrovnic, Novi-Sad), Japonia (Tokio), Olanda
(Amsterdam), Polonia (Varşovia, Cracovia, Gdansk, Gdynia, Wroclaw, Poznan,
Krynica, Torun), Suedia (Stockholm), Turcia (Ankara, Istambul), Ungaria
(Budapesta, Szeged, Tihany), URSS (Moscova, Leningrad, Novosibirsk, Kiev,
Riga, Minsk, Chişinău), SUA (New York, Stanford, Detroit, Michigan). „Dar
astăzi, pe lângă întâlnirea prin lucrări, se poate realiza mult mai eficient
întâlnirea la colocvii şi simpozione, şi e de prevăzut că popoarele care nu vor şti
să utilizeze turismul ştiinţific vor rămâne în urmă” (România Pitorească, Ianuarie
1973). Îi plăcea să călătorească. În ţările străine frecventa bibliotecile, muzeele,
spectacolele şi se plimba mult pe jos, ceea ce nu reuşea decât prea puţin să facă
acasă.
124 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Promovarea matematicii și a utilizării calculatoarelor. Preocupările științifice,


didactice și ințiativele lui Grigore C. Moisil
 În anul 1962, Grigore C. Moisil înfiinţează Centrul de Calcul al Universităţii
(CCUB), unde este director onorofic până în 1969, eminenţa cenuşie, cum se
amuza intitulându-se. Prima maşină folosită a fost cea digitală a ing. Victor I.
Toma „CIFA 1”, înlocuită în 1968 de un calculator IBM/360. Aici a învăţat
limbajele de programare şi disciplinele ce le stau la bază, algebra abstractă, logica
matematică, algebrele booleene, prima echipă de învăţământ care predă astăzi
informatica la Facultatea de matematici din Bucureşti, sau la alte centre de
învăţământ: prof. Constantin P. Popovici, Sergiu Rudeanu, Leon Livovschi, Paul
Constantinescu, Dragoş Vaida, Mariana Coroi-Nedelcu, Gh. Ionin etc.
 Interesul lui Grigore Moisil pentru filologie revine odată cu apariţia
calculatoarelor şi a limbajelor de programare. Îl preocupă economia matematică.
Încă din 1960, elevii săi lucrează la aplicaţiile matematicii în problema
transporturilor. Dar şi aplicaţiile matematicii în ştiinţele umaniste, în istorie,
arheologie, muzică, grafică, ca şi în medicină şi pedagogie stârnesc imaginaţia sa
creatoare. „Matematica nu înseamnă calcul. Calculul este făcut de maşinile de
calcul. Matematicii îi aparţine fantezia, imaginaţia, demonstraţia. Toate au un
caracter pur uman şi nu pot fi făcute decât de oameni.” (Inf. 15 Mai 1967). Ca
urmare a interesului crescând al nematematicienilor pentru matematică, Grigore
Moisil începe în anul 1970 un şir de lecţii Matematica pentru ştiinţele umaniste la
laboratorul de semiotică al Facultăţii de filologie din Bucureşti.
 În anul 1971 părăseşte Catedra de Teoria algebrică a mecanismelor automate pe
care o deţinea din 1967 la Facultatea de matematici şi trece profesor la Facultatea
de Filozofie şi Drept. La vârsta de 65 de ani, începe o serie de cursuri cu totul noi
şi originale de Fundamentele matematicii, Logica propoziţiilor, Cercetare
operaţională. Căci, din 1966 se reîntorsese la studiile de logică. El este cel care a
introdus învăţământul informaticii la Facultatea de matematică din Bucureşti.
 Nici învăţământul mediu nu a rămas în afara sferei lui de interese. Ca preşedinte
al Societăţii de ştiinţe matematice din România este în contact cu profesorii de
liceu. În 1965 propune înfiinţarea unor clase speciale de matematică, în 1968 ţine
el însuşi un curs experimental de logică matematică la liceul „Petru Groza” din
Bucureşti; tot în 1968 deschide primele cursuri post-universitare de informatică.
Cere înfiinţarea unor cursuri post-liceale de programatori. Se duce prin licee să
dezbare pe copii de teama matematicii, să le arate importanţa informaticii,
ciberneticii, să le explice noile meserii legate de apariţia calculatorului. Îi iubea
pe aceşti copii. Socotea întrebările lor mult mai judicioase decât ale multor
oameni mari, închistaţi în vechile lor concepţii şi incapabili de adaptare. „Avem
nevoie însă de mult mai mulţi matematicieni – unii pentru a pregăti munca la
maşinile de calcul, alţii pentru a elabora teoriile ce vor sta la baza aplicaţiilor
viitoare. Iată de ce îndemn pe toţi tinerii: Învăţaţi matematica pentru a înţelege
fizica, economia, biologia şi multe alte ştiinţe.“ (Scânteia Tineretului, 31
Decembrie 1965).
 În 1970 Gr. Moisil deschide rubrica „Ştiinţă şi umanism” la Contemporanul,
rubrică pe care o continuă până la moarte. Tirajul Contemporanului creşte odată
cu apariţia eseurilor sale.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 125

 Viaţa de toate zilele a profesorului Moisil se desfăşura în mijlocul cărţilor. Casa


din Strada Armenescă, nr. 14, locuită de el timp de 28 de ani, de la întoarcerea sa
din Ankara, era înţesată de ele, dar şi de dosare, manuscrise, extrase, fişe, reviste,
împrăştiate pe toate mesele, uneori pe scaunele şi canapelele casei. Nimeni n-
avea voie să se atingă de ele. Cel mai adesea lucra întins pe pat, în pijama şi
halat. Iubea cărţile, dar nu ca bibliofil sau colecţionar. Pentru conţinutul lor de
idei şi spirit. Cărțile sunt făcute să circule şi le împrumuta cu uşurinţă. Topuri
întregi de hârtie erau folosite la elaborarea lucrărilor lui matematice. A scris toata
viaţa cu creionul, în afara ultimilor ani, când folosea pixuri. Avea deci nevoie de
gume şi ascuţitori.
 A fost un om dezinteresat. Învăţa tineretul să nu muncească pentru bani.
Pretindea că munca făcută cu plăcere e mai rentabilă decât cea în scopuri
materiale. „Eu cred că omul trebuie să caute să găseasca plăcere în munca lui“
(Inf., 19 Martie 1970). În anul 1963 a încasat cea mai mare sumă de bani din viaţa
lui. Premiul de stat, 50.000 lei. Cu aceşti bani a cumpărat la Breaza o casă unde
şi-a petrecut până la sfârşitul vieţii lunile de vară. Lucra pe veranda casei sau la o
masă în grădină. Pe cât era de vesel şi de optimist în viaţa de toate zilele, pe atât
devenea de irascibil şi violent în faţa prostiei omeneşti şi încăpăţânării în prostie.
Spunea adevărul în faţă şi se mărginea la acesta. Era de o cinste fundamentală: nu
minţea, nu făgăduia în zadar, nu admitea compromisuri, nu era linguşitor. Din
contră.
 La 23 aprilie 1973 a plecat într-o călătorie de o lună şi jumătate în Canada şi
Statele Unite cu asentimentul medicului său (suferea de astm cardiac). A murit la
Ottawa, în seara zilei de 21 mai, în fotoliu.

Marea bucurie a vieţii lui a fost de a face matematică, ori de câte ori era amărât, şi
ori de câte ori era vesel. A scris nenumărate articole şi 17 cărţi.

***

 În anul 1996, I.E.E.E. (Institutul de Electrică şi Electronică din Baltimore,


Maryland U.S.A.) i-a atribuit premiul de pionier în informatică (Computer
Pioneer). Medalia de bronz comemorativă a fost înmânată doamnei Viorica
Moisil de directorul Institului la o ceremonie ce a avut loc la palatul Victoria în
15 aprilie 1998.
 În anul 1999, la A.S.E. Bucureşti, Asociaţia pentru Promovarea Învăţământului
de Informatică Economică a instituit Premiul Gr. C. Moisil, însoţit de o medalie
aurită cu chipul lui Moisil, care se atribuie anual unei personalităţi ştiinţifice care
a sprijinit învăţământul de informatică economică; primul premiu a fost atribuit în
1999 pentru anul 1998.
 Există licee purtând numele „Grigore C. Moisil” în următoarele 12 oraşe din ţară:
Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oneşti, Bacău, Deva, Tulcea, Bistriţa, Satu-Mare,
Galaţi, Drobeta Turnu Severin, Giurgiu. Există o stradă în Bucureşti cu numele
„Grigore C. Moisil” (fostă „prelungirea Maicii Domnului”).
126 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Despre Grigore C. Moisil


 „Alături de Simion Stoilow, Miron Nicolescu şi Gheorghe Vrănceanu,
Gr.C. Moisil făcea parte din pleiada de mari profesori matematicieni de care
Universitatea din Bucureşti s-a bucurat începând cu deceniul al cincilea al
secolului nostru; acei distinşi profesori care, împreună cu unii străluciţi
predecesori, aveau să devină marii şefi de şcoală ai matematicii româneşti.
Gr. C. Moisil a format nu o şcoală, ci câteva şcoli (printre care una de mecanică,
una de logică matematică şi una de teoria algebrică a mecanismelor automate).
Acest lucru se explică prin fecunditatea ideilor sale, prin măiestria cu care ştia
să prezinte nu o matematică „gata făcută”, ci una care se construia în prezenţa
auditoriului şi în care problemele deschise, aspectele susceptibile de a fi
ameliorate erau totdeauna sublini-ate. Gândirea sa era esenţialmente deschisă,
în conformitate cu observaţia pe care atât de pregnant a formulat-o undeva:
<Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe>”. Solomon Marcus,
Din gândirea matematică românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975.
 „Gr. C. Moisil a militat pentru introducerea calculatoarelor în învăţământ şi în
viaţa socială. Lui i se datorează înfiinţarea, în 1957, a catedrei de teoria
algebrică a mecanismelor automate; din catedra de algebră, al cărei şef era
Gr. C. Moisil, s-a desprins noua catedră, în frunte cu Gr. C. Moisil însuşi. Această
catedră avea să devină apoi catedra de informatică. Tot lui Gr. C. Moisil i se
datorează crearea în 1962 a Centrului de calcul al Universităţii din Bucureşti,
unul din primele centre de calcul din ţara noastră (astăzi, din păcate, dispărut).
Şef de catedră, director al Centrului de calcul, Gr. C. Moisil a depus peste tot o
muncă neobosită şi eficientă. Cei care l-au cunoscut îşi amintesc că Gr. C. Moisil
a fost şi un om de o rară, am putea spune uimitoare generozitate, care nu a
precupeţit nimic pentru a ajuta nu numai pe numeroşii săi elevi, ci şi pe oricine
venea la el şi avea dreptate.” Sergiu Rudeanu, 1996 (Text reprodus după articolul
(format print): Sergiu Rudeanu, 90 de ani de la naşterea matematicianului
Grigore C. Moisil, Gazeta Matematică, nr. 1, 1996 și forma online (html)).
 „Grigore C. Moisil, un matematician cu o mare forţă de creaţie, a ales pentru
lucrările şi cursurile sale subiecte din cele mai diferite domenii: mecanică,
automatică, fizică, informatică. Dar ceea ce se situează în centrul preocupărilor
sale este logica; în timpul său, aceasta respinge atât principiul contradicţiei:
nicio propoziţie nu poate fi şi adevărată şi falsă, cât şi principiul terţului exclus:
orice propoziţie este adevărată sau falsă. La începutul anilor ’50, Moisil se simte
ofensat şi insultat de o campanie ideologică a partidului împotriva
„formalismului” ce ar domina în universităţi, în care este citat nominal şi
acuzator numele său. Formalismul era condamnat ca o abatere de la ştiinţa
„sănătoasă”, orientată spre realizări în folosul poporului. Moisil nu s-a antrenat
în discuţie şi, consecvent propriului său dicton, „eu nu conving, ci demonstrez”,
a pus la cale o replică intelectuală de proporţii pe care am numit-o „răzbunarea
lui Moisil”. Într-o suită de comunicări ştiinţifice, intitulată Întrebuinţarea
logicilor trivalente în teoria mecanismelor automate, care apare în 15 lucrări,
între 1955 şi 1959, el demonstrează cum o logică formală, şi neclasică pe
deasupra, rezolvă probleme esenţiale pentru industrie, iar în 1959, le
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 127

încununează cu o carte Teoria algebrică a mecanismelor automate, tradusă la


Moscova, New York şi Praga. Urmează seria monografiilor Academiei şi, apoi,
volumele de sinteză cum este „Teoria algebrică a schemelor de contacte şi
relee”. Discuţia s-a stins prin anii ’60, atacanţii au dispărut şi logica formală şi-
a demonstrat, fără replică, resursele pentru tehnică, economie şi industrie.
Moisil a continuat însă să-şi reverse energia într-o sferă mai largă. În
Contemporanul, apărea cronica sa săptămânală, nelipsită de umorul care
delecta un public numeros, ştergându-i prejudecăţile ce le-ar fi putut nutri
împotriva matematicii şi calculatoarelor. Dar ecoul era mai larg: se dovedea în
secţiile şi catedrele de informatică nou create în universităţi. Au apărut liceele şi
concursurile de informatică pentru elevi. În acei ani, Universitatea din Bucureşti
se număra printre primele zece din lume înfiinţate în învăţământul superior.
Numele lui Moisil era de notorietate globală. În 1957, fusesem prezent la New
York, când profesorul Moisil acceptase invitaţia IBM-ului, firma dominantă în
materie de calculatoare, de a conferenţia în faţa specialiştilor săi despre
noutăţile aduse de dezvoltarea logicii”. Mircea Malița, Opuşi inseparabili în
gândirea românească. Grigore C. Moisil, Discurs de Recepţie în Academia
Română, rostit la 30 octombrie 2009 (reproducere după A. Iorgulescu, S. Marcus,
S. Rudeanu, D. Vaida (eds.) : Grigore C. Moisil şi continuatorii săi/Grigore C. Moisil
and His Followers, Ed. Academiei, Bucureşti, 2007).
 „L-am cunoscut pe prof. Moisil în toamna anului 1952, cu ocazia unei reuniuni
organizate de Academie la casa de odihnă de la Căciulaţi. […] Proiectul logic al
mult discutatei maşini CIFA-1, calculatorul electronic al Institutului de Fizică
Atomică, a fost prezentat la Simpozionul internaţional de tehnică de calcul care a
avut loc la Dresda, în noiembrie 1955. Era primul calculator electronic realizat
în ţările foste socialiste. Delegaţia română la simpozion era formată din prof.
Moisil şi subsemnatul, în calitate de autor al comunicării. La Dresda a ajuns
însă numai prof. Moisil, eu fiind probabil considerat prea tânăr pentru a primi o
viză pentru R.D.G., într-o perioadă în care comunicaţia între R.D.G. şi R.F.G.
era practic nestingherită. La întoarcerea sa, prof. Moisil mi-a relatat:
<Comunicarea era lungă, avea şi multe proiecţii şi în plus era în limba engleză.
A citit-o un localnic intonând rar fiecare cuvânt. Bineînţeles că a depăşit durata
celor 30 de minute acordate. După acest timp lectorul a consultat sala dacă
doreşte să continue prezentarea sau să se oprească, având în vedere că mai sunt
n pagini. Şi toată lumea a răspuns la unison că să continue prezentarea>. Iar
prof. Moisil a comentat: <Aceasta a fost un semn că lucrarea a fost interesantă
şi că a fost apreciată de specialiştii prezenţi>. Victor Toma (reproducere după A.
Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.) : Grigore C. Moisil şi continuatorii
săi/Grigore C. Moisil and His Followers, Ed. Academiei, Bucureşti, 2007).
 „L-am văzut şi ascultat pentru prima dată – nici măcar la televizor nu aveam cum
să-l văd mai devreme, din lipsă de televizor – pe la sfârşitul anului şcolar 1965-
66, la finala Olimpiadei naţionale de matematică, în sala de festivităţi a unui
liceu bucureştean, nu mai ştiu care, unul central, înaaalt, cu o sală maaare,
impresionantă, cu podium şi cu o masă lungă pe podium, cu mulţi profesori
importanţi la masă şi cu Moisil la mijloc. A trecut o eternitate de atunci, eram în
primul an de liceu, îmi amintesc doar că nu-mi mai amintesc nimic în afară de
128 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

faptul că, la un moment dat, Moisil a desfăşurat peste masa din faţa sa două
afişe, unul colorat frumos şi unul… complet alb. Din primul afiş ne privea un
tânăr, un ochelarist voios şi inteligent, se vedea asta şi de departe din sală,
despre care Moisil ne-a spus, cu vocea-i grrravă, ceva de genul următor:
<Credeţi că de frumos a ajuns tânărul ăsta pe afiş? Nu, domnilor, ci pentru că e
un mare informatician, a realizat cutare lucru, a demonstrat că etc., etc. Iar aici –
semn spre afişul-foaie-albă – e loc pentru fotografiile voastre. Pentru că
informatica vă aşteaptă, veţi face informatică mai mult decât credeţi etc., etc.
Afişul acesta e pregătit pentru voi, trebuie doar să faceţi ceva serios în
informatică>. Nu mai ştiu ce făcuse sau cine era tipul din primul afiş, nu
garantez exactitatea cuvintelor anterioare, îmi amintesc doar mesajul – şi cred
că atunci era pentru prima dată când auzeam cuvântul informatică. Patru ani
mai târziu, la facultate, prezenţa – directă şi indirectă – a lui Moisil era simţită
permanent şi pretutindeni în legătură cu informatica. Cred că începusem şi să-l
citesc, prin ziare, prin cărţi. Ne erau profesori şi asistenţi elevi şi colaboratori ai
săi (prof. Constantin Popovici – sub conducerea căruia am scris şi diploma din
anul IV, prof. Ileana Popescu), la seminarii mergeam la Centrul de calcul al
universităţii, cel creat de Moisil cu vreo şapte-opt ani mai devreme, în strada
Ştefan Furtună, un loc cu foarte mulţi tineri care semănau cu cel din afişul
amintit mai devreme, mai ales când îi vedeam – prin geam, că nu era voie
înăuntru – cu halate pe ei, manevrând discurile-bidoane, mari şi grele de date,
apăsând butoane, hrănind din când în când cititorul de cartele şi privind cu mare
înţelegere cearşafurile care ieşeau cu zgomot din imprimantă. În anul patru am
avut un curs de compilatoare cu prof. Dragoş Vaida, un alt elev-colaborator al
lui Moisil, şi un curs de lingvistică matematică, cu prof. Solomon Marcus. Atunci
am aflat de faimosul în epocă mariaj între lingvistică şi informatică, materializat,
de pildă, în primele încercări de traducere auto-mată, făcute de Erika Nistor sub
privirile lui Moisil, sau în revista Cahiers de Linguistique Théorique et
Appliquée, co-iniţiată de acelaşi Moisil”. Gheorghe Păun, Nevoia de Moisil
(reproducere după A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.): Grigore
C. Moisil şi continuatorii săi/Grigore C. Moisil and His Followers, Ed.
Academiei, Bucureşti, 2007).

Acad. Gr. C. Moisil (10 ian.1906 – 21 mai 1973), promotorul informaticii


românești
Prof. univ. dr. Ion Văduva4,
Interviu despre acad. Gr. C. Moisil, 7 mai 2018, Academia Română

„În ianuarie din acest an s-au împlinit 112 ani de la nașterea marelui nostru profesor,
profesor de matematică, apreciat în toată lumea, acad. Grigore C. Moisil. Pe 21 mai din
acest an se împlinesc 45 de ani de la decesul a cestuia. Profesorul Moisil a fost o
somitate în multe domenii ale matematicii, dar în ceea ce privește Informatica, nu cred că

4
Întregul interviu la adresele: https://youtu.be/ffAJSW4abzc, http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/info-rom.
Sursa: http://www.agora.ro/stire/prof-i-vaduva-despre-acad-gr-c-moisil-10-ian1906-21-mai-1973-promotorul-
informaticii-romane-ti.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 129

a existat un alt om, un alt promotor al informaticii care să propage cu atât entuziasm și
atâta tenacitate, idei și rezultate legate de dezvoltarea informaticii.
El este acela care a simțit, încă din anii ’50, că Informatica, atunci la început pe plan
mondial, va avea un viitor de netăgăduit în dezvoltarea societății omenești. Încă din anii
’50 a organizat conferințe legate de creația calculatoarelor, care începuseră să apară și
la noi – la IFA (Institutul de Fizică Atomică), Magurele, calculatoarele CIFA 1 până la
CIFA 4, și tot atunci pe plan mondial, începuseră să apară firme de calculatoare, cum ar
fi firma KDF din Anglia, firma IBM din America. Firma KDF din Anglia a venit și la noi
în țară cu un calculator (KDF.9, English Electric- Very high speed data processing
system for Commerce, Industry, Science5, în anul 1966. Profesorul Moisil a ținut
conferințe, seminarii, și a adunat în jurul lui oameni din toate profesiile, ce puteau să
beneficieze de informatică.
A ținut multe conferințe, iar la Congresul matematicienilor români din anul 1956, a
cunoscut somități în multe domenii ale matematicii din toată lumea, și ca urmare a
acestui fapt, în anul 1959 a înființat o secție de «Mașini de calcul» la Facultatea de
Matematică, iar în anul 1962 a înființat Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB), ce avea atunci 4 sau 5 oameni, și pentru că nu exista calculator, aveau
obligația numai să se pregătească, să se documenteze, și atunci când vom putea avea un
calculator, să poată să progreseze.
În anul 1968, datorită prestigiului acad. Moisil impus în fața conducerii statului de
atunci, firma IBM a organizat o expoziție cu un calculator IBM 360/30. Acest calculator
a fost instalat în locația din str. Mircea Vulcănescu (atunci Ștefan Furtună). Cu această
ocazie, mulți oameni din București, de la diverse întreprinderi – doritori, urmau – cum le
numea Moisil, „cursuri libere”, cursuri libere la care venea oricine să învețe să
programeze și foarte mulți oameni au învățat să programeze...”.
Astăzi, acad. Gr. C. Moisil este considerat fondatorul informaticii romanești, fiind primul
român, recunoscut internațional în domeniul informaticii, premiat cu Computer Pioneer
Award of Computer Society (IEEE – 1996) – http://c3.icvl.eu/2018/gr-c-moisil.

Grigore C. Moisil, fondatorul informaticii românești – 112 ani de la naștere

Recent, la 10 ianuarie 2018, s-au împlinit 112 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil
(1906-1973), astăzi considerat fondatorul informaticii românești, cu contribuții majore la
dezvoltarea matematicii și informaticii, militant pentru utilizarea calculatoarelor în toate
domeniile societății românești.

Savant de renume mondial, matematicianul Grigore C. Moisil a prevăzut viitorul


computerelor în societate şi de aceea, în februarie 1962-după ce înființase secția de
„Mașini de calcul” la Facultatea de Matematică și Fizică, a înfiinţat Centrul de Calcul al
Universităţii din Bucureşti (CCUB), primul cu acest profil din ţară. Obiectivele acestuia
erau: stimularea cercetării în domeniul calculatoarelor, pregătirea profesorilor şi
cercetătorilor pentru utilizarea calculatorului în activitatea lor, colaborarea specialiştilor

5
http://s3data.computerhistory.org/brochures/englishelectric.kdf9.1961.102641284.pdf
130 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

din toate domeniile de activitate pentru dezvoltarea, implementarea şi utilizarea


metodelor de calcul oferite de calculator, intensificarea colaborării internaţionale pentru
introducerea calculatorului în ştiinţă, tehnică, economie etc.

Acad. Prof. dr. Solomon Marcus (1925-2016) îşi aminteşte despre Grigore C. Moisil:
„Pentru Moisil, Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A fost un mod
de a vedea lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta gândire matematică în
orice fenomen pe care îl observa”.

„Asocierea domeniilor Logică – Automatică – Informatică: Profesorul Gr. C. Moisil mi-a


spus că această asociere îi exprimă viziunea asupra informaticii.” Afirmă prof. univ. dr.
Dragoș Vaida, Facultatea de Matematică și Informatică din București.

De asemenea, Ion Ștefan Filotti (Paris) spune: „Moisil era un adevărat profesor, un
profesor înnăscut, căruia îi plăcea să fie profesor, dar care te învăța un stil de viață și nu
neapărat o materie anume. Moisil preda o metodă sau, mai bine zis, atitudinea lui față de
viață și de lucruri. Aceasta era o atitudine de matematician și de artist, care nu suporta
tehnicienii înguști, birocrații și dobitocii. Împotriva acestora era îndreptată arma
incendiară a umorului său, mai ales când încercau să se amestece în domeniile sacre în
care nu aveau ce face: știința, facultatea, Academia. Strategia lui Moisil era de a-și
învălui adversarul în ridicol. Moisil a obținut în felul acesta victorii aparent imposibile
asupra îngustimii de spirit și prostiei. Cum hazul lui Moisil nu era cu adevărat răutăcios,
prostii și puternicii aveau impresia că devin inteligenți în vecinãtatea lui și-i deveneau
aliați. Această metodă, pe care Moisil a practicat-o cu o mare măiestrie, a funcționat cu
o eficacitate rară. Uimitoarea inteligență a lui Moisil era recunoscută de toți.”

„Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca un
adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate. În acest sens, el a
subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia
calculatoarelor. În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor
români de la Bucureşti (din anul 1956), acad. Grigore Moisil (1906-1973), profesor de
algebră la Facultatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima
dată în ţară specializarea „Maşini de calcul”, în această facultate” afirmă prof. univ. dr.
Ion Văduva, Facultatea de Matematică și Informatică din București.

„Astăzi, Gr. C. Moisil este cunoscut prin activitatea sa științifică transdisciplinară,


contribuțiile sale la fondarea și dezvoltarea unor școli pentru dezvoltarea științelor,
promovarea teoriilor și metodelor matematice în rezolvarea problemelor pentru
societate, și mai ales pr„omovarea apariției unei noi științe – Informatica, prin utilizarea
calculatorului în multe domenii ale științei, tehnicii și societății, încurajarea elevilor,
studenților și tinerilor cercetători pentru a milita și a înțelege că matematica face parte
integrantă din cultură, iar valorile umaniste sunt indispensabile oricărui om” spune conf.
univ. dr. Marin Vlada de la Universitatea din București.
Selecție de cărți și articole despre activitatea științifică a acad. Grigore C. Moisil (Sursa:
http://c3.icvl.eu/2018/gr-c-moisil).
(Sursa: http://www.agora.ro/stire/grigore-c-moisil-fondatorul-informaticii-romane-ti-112-ani-de-la-na-tere).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 131

Grigore C. Moisil,
Computer Pioneer Award and the father of Romanian Computer Science

Dr. Marin Vlada, University of Bucharest


Bucharest, Romania, 2018 January 10

Motto:
“All what is correct thinking is either mathematics
or feasible to be transposed in a mathematical model.”
Grigore C. Moisil

Grigore C. Moisil (January 10, 1906 –


May 21, 1973), The father of Romanian
Informatics and Computer Pioneer
Award of Computer Society (IEEE –
1996)

 Romanian mathematician, Professor


at the University of Bucharest – Faculty
of Mathematics and Computer Science,
member of the Romanian Academy,
member of the Academy of Sciences in
Bologna and of the International Institute of Philosophy
 Grigore C. Moisil, 1996 Computer Pioneer Award “For the development of
polyvalent logic switching circuits, the Romanian School of Computing, and
support of the first Romanian computers.”

Grigore C. Moisil pioneered the application of mathematical logic to computer science. In


the 1950s, Moisil developed a new structural theory of finite automata and proposed what
he called ”The trivalent Lukasziewiczian algebras applied to the logic of switching
circuits” an important contribution to the development of computer science in those early
years. Ref.: http://www.computer.org/.

Grigore C. Moisil, 1959-1971 the founding of the Romanian Informatics

”The Informatics/Computer Science restores not only the unity between the pure and the
applied mathematical sciences, the concrete technique and the abstract mathematics, but
also that between the natural sciences, the human being and the society. It restores the
concepts of the abstract and the formal and makes peace between arts and science not
only in the scientist’ conscience, but in their philosophy as well.” Grigore C. Moisil

In 1959 Gr. C. Moisil founded the specialization/section ”Computing Machines” (later


the Department of Informatics) at the Faculty of Mathematics at University of Bucharest.
132 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

In 1962 Gr. C. Moisil founded the Computing Center of the University of Bucharest
(CCUB) at the Faculty of Mathematics.
In 1968 CCUB, with Moisil’s major efforts acquired an American computing system
IBM 360/30 and was used to train many generations of computer scientists, contributing
to the IT program in Romania.
During 1970/1971, computer science departments (mathematical profile), computer
and automation sections (engineering profile) and economic informatics (economics)
sections were set up in Bucharest, Cluj, Iaşi and Timişoara.

Images:
- Left: acad. Grigore C. Moisil together with the students of „Computing Machines” at
a demonstration in front of the CCUB analog computer from 1965 (explanations prof. N.
Popoviciu, Source: prof. A. Atanasiu, http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/
No1Art73.pdf);
- Midle: Grigore C. Moisil in the IBM 360 computer room (in front of the computer)
at CCUB (TVR archive),
- Right: Grigore C. Moisil together with collaborators in the IBM 360 computer room
in the building on Ştefan Furtună str., where is the Computer Center of the University of
Bucharest). From left to right: Maria Lovin, Constantin Popovici, Popoviciu Nicolae,
Petre Preoteasa, Stelian Niculescu, acad. Grigore C. Moisil.

“The greatest regret of my life is to haven’t had any” Grigore C. Moisil

Grigore C. Moisil was born in Tulcea, Romania, in 1906 and died in 1973. His life
dedicated to mathematics and computer sciences, consecrated him as an outstanding
scientist and professor. He created a school of thought with students and colleagues who
continued his work, developing computer science and technology in Romania.
He was a member of the Romanian Academy, of the Academy of Bologna, and of the
International Institute of Philosophy. Moisil was a professor of mathematical logic and
computer science at the University of Bucharest, and taught in various universities in
Europe and America. His early contributions were in mathematics and later he devoted
his scientific activity to mathematical logic and computer science. He pioneered the
application of mathematical logic to computer science.
In the 1950s, Prof. Moisil developed a new structural theory of finite automata and
proposed what he called “the trivalent Lukaszewiczian algebra applied to the logic of
switching circuits”, an important contribution to the development of computer science in
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 133

those early years. Some of his books were translated in several languages. At a time when
cybernetics was thought of as ”reactionary bourgeois science directed against working
class” Prof. Moisil used his scientific authority to personally encourage the Romanian
scientists to build the first computer, that appeared in 1957.
In 1941, a position of professor at the University of Bucharest opened up, and Moisil
applied for it. However, Gheorghe Vrânceanu, Dan Barbilian, and Miron Nicolescu also
applied for the position, and Vrânceanu got it. Moisil approached the Ministry of
Education, arguing that it would be a great opportunity for mathematics in Romania if all
four could be appointed.
As a result of his appeal, all four mathematicians were hired. Moisil moved to
Bucharest, where he became a Professor in the School of Mathematics (later the School
of Mathematics and Computer Science) at the University of Bucharest, on 30 December
1941. From 1946 to 1948, Moisil took a leave of absence, being named plenipotentiary
envoy to Ankara. While in Turkey, he gave several series of mathematics lectures at
Istanbul University and Istanbul Technical University.
In 1959 Gr. C. Moisil founded the specialization/section ”Computing Machines” (later
the Department of Informatics) at the Faculty of Mathematics at University of Bucharest,
and in 1962 founded the Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) at the
Faculty of Mathematics.

Main Work by Grigore C. Moisil

In 1929 he defended his Ph.D. thesis, La mécanique analytique des systemes continus
(Analytical mechanics of continuous systems), before a commission led by Gheorghe
Ţiţeica, with Dimitrie Pompeiu and Anton Davidoglu as members. The thesis was
published the same year by the Gauthier-Villars publishing house in Paris, and received
favourable comments from Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, and Paul Lévy.
Professor Moisil published papers on mechanics, mathematical analysis, geometry,
algebra and mathematical logic. He developed a multi-dimensional extension of
Pompeiu’s areolar derivative, and studied monogenic functions of one hypercomplex
variable with applications to mechanics.
Moisil also introduced some many-valued algebras, which he called Łukasiewicz
algebras (now also named Łukasiewicz–Moisil algebras), and used them in logic and the
study of automata theory. He created new methods to analyze finite automata, and had
many contributions to the field of automata theory in algebra.
Moisil had important contributions in the creation of the first Romanian computers.
He played a fundamental role in the development of computer science in Romania, and in
raising the first generations of Romanian computer scientists. In 1996, he was awarded by
exception posthumously the Computer Pioneer Award by the Institute of Electrical and
Electronics Engineers Computer Society.

Main publications

 Logique modale, Disquisit. Math. Phys. 2 (1942), 3–98. MR0020524;


 Introducere in algebră. I. Inele şi ideale [Introduction to algebra. I. Rings and ideals],
Editura Academiei Republicii Popular Române, Bucharest, 1954. MR0069136;
134 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Teoria algebrică a mecanismelor automate [Algebraic theory of automatic


machines], Academia Republicii Populare Romane, Editura Tehnică, Bucharest,
1959. MR0120120;
 Circuite cu tranzistori [Transistor Circuits], Editura Academiei Republicii
Populare Romane, Bucharest, 1961–62. OCLC 15371418;
 Théorie structurelle des automates finis, Gauthier-Villars, Paris, 1967. OCLC
9049760;
 The algebraic theory of switching circuits, Pergamon Press, Oxford, New York,
1969. ISBN 0-08-010148-8.

Professor Moisil – Famous quotations:

“The most powerful explosive is not the toluene, neither the atomic bomb, but the
human idea.”
“Science takes its revenge like a woman, not when you attack it, but when you neglect it.”
“Unlike the wine, science shouldn’t be let to age.”
“What’s a pessimist? An optimist well informed.”
“Nobody should be afraid of abstract things and very abstract things, especially in
mathematics; mathematics, precisely because it’s mathematics, is abstract. More abstract
a thing is, it includes larger fields and so it is aplicable on more concrete situations.”
“I don’t have a good opinion about children who follow only their parents advice. To
have his own personality, the child – and this is valid for student and teacher, too –
should part company with his parents and he should act as he wants.”
“I believe that one can have professional success only if he is a modest man with
daring ideas. We mustn’t be misled when we notice that „people who meddle” have
success. This apparent success is the one which will bring after a while failure.”
“But of course that you need to have in your ideas a great daring and perseverance
for the achievement of the purposes for which you aspire through work.”
“Mediocrity doesn’t forgive the intelligent people for being superficial in appearance
and profound in reality.”
“The double historical role of foolishness:
1) The foolishness turns the revolution into evolution.
2) the foolishness allows the communications between two intelligence.”

Books and articles on Moisil (Selection)

1. M. Abad, L. Monteiro, On three-valued Moisil algebras, Logique et Analyse, 27, 1984, 407-414.
2. L. Beznea, q –valued Moisil algebras and dual categories (Romanian), Master Thesis, University of
Bucarest, 1981.
3. Jonathan S. Golan, Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, AMC 13-14
(1970), 9-20, în J. S. Golan, Semirings and their Applications, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/
Boston/London, 1999.
4. J. J O’ Connor, E. F Robertson, MacTutor History of Mathematics archive, School of Mathematics and
Statistics – University of St Andrews, Scotland, http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/
Moisil.html.
5. Ioan Dzitac, Florin Gheorghe Filip, Misu-Jan Manolescu, Fuzzy Logic Is Not Fuzzy: World-renowned
Computer Scientist Lotfi A. Zadeh, In International Journal of Computers Communications & Control,
vol. 12 no 6 (2017), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/article/view/3111.
6. Oana Lucia N. DIMITRIU, “Academicianul Grigore C. Moisil, intemeietorul şcolii de matematicieni
informaticieni din Romania”, Biblioteca Academiei Române, Studii și comunicări, Comitetul Român
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 135

pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii, Volumul VII / 2014, http://studii.crifst.ro/


doc/2014/2014_4_06.pdf (pdf).
7. George Georgescu, Afrodita Iorgulescu, Sergiu Rudeanu, Grigore C. Moisil (1906 – 1973) and his School
in Algebraic Logic, In International Journal of Computers Communications & Control, vol. 1 no 1
(2016), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/article/view/2276.
8. G. Georgescu, I. Leuștean, Probabilities on Łukasiewicz-Moisil algebras, International Journal of
Approximate Reasoning, 1998, 18, No.3-4, 201-215. http://dx.doi.org/10.1016/S0888-613X(98)00006-1.
A. Iorgulescu, Functors between categories of three-valued Łukasiewicz-Moisil algebras, Discrete Math., 49,
1984, 121-131., http://dx.doi.org/10.1016/0012-365X(84)90109-2.
9. Solomon Marcus, “Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti”, Lucrările Sesiunii Știinţifice
a Centrului de Calcul al Universităţii din București (1987), 20-21 februarie 1987, pp. 23-26.
10. Solomon Marcus, Grigore C. Moisil: A Life Becoming a Myth, In International Journal of Computers
Communications & Control, vol. 1 no 1 (2016), http://univagora.ro/jour/index.php/ijccc/article/view/2275
11. Grigore C. Moisil, « Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București », în volumul « Grigore
C. Moisil și continuatorii săi » (2007), Ed. Academiei Române, pp. 133-155.
12. Viorica Moisil, “Once upon a time... Grigore Moisil » (A fost odată… Grigore Moisil), Bucharest: Curtea
Veche, 2002. ISBN 973-8356-09-1.
13. Ioana Moisil, The wonderful adventures of the mathematician in logic-land: From Lukasiewicz-Moisil
logic to computers, Computers Communications and Control (ICCCC) (2016), 2016 6 th International
Conference on, 1-9, DOI: 10.1109/ICCCC.2016.7496730, https://doi.org/10.1109/ICCCC.2016.7496730.
14. Gheorghe Păun, Moisil -110, In revista Curtea de la Arges, anul VII, Nr. 3 (64), martie 2016,
http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VII_3_64/VII_3_64.pdf.
15. Sergiu Rudeanu, On Łukasiewicz-Moisil algebras of fuzzy sets, Studia Logica, 52, 1993, 95-111,
http://dx.doi.org/10.1007/BF01053066.
16. Sergiu Rudeanu, Afrodita Iorgulescu, George Georgescu and Cătălin Ioniţă, “G. C. Moisil memorial
issue”, Multiple-Valued Logic 6 (2001), no. 1-2. Gordon and Breach, Yverdon, 2001. MR1817431.
17. E. Radu, L’oeuvre de Gr. C. Moisil en logique mathématique, I., II., Rev. Roumaine Math. Pures Appl.,
23, 1978, 463-477, 605-610.
18. W. Suchon, On defining Moisil’s functors in n-valued Łukasiewicz propositional logic, Polish Acad. Sci.
Inst. Philos. Sociol. Bull. Sect. Logic, 2, 1973, 195-196.
19. Teodorescu H.-N.L. (2011); On the meaning of approximate reasoning: An unassuming subsidiary to
Lotfi Zadeh’s paper dedicated to the memory of Grigore Moisil, International Journal of Computers
Communications & Control, 6(3), 577-580, 2011, https://doi.org/10.15837/ijccc.2011.3.2136
20. Dragoș Vaida, Informatica în România – primii ani, REVISTA DE POLITICA ŞTIINŢEI ŞI
SCIENTOMETRIE – SERIE NOUĂ, Vol.4, Nr. 1/2015, pag. 29-33, http://rpss.inoe.ro/articles/
informatica-in-romania-primii-ani.
21. Dragoș Vaida, Gr. C. Moisil, un mod de a privi matematica și cultura, În revista Curtea de la Argeș, anul
VIII, nr. 10(83), oct. 2017, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VIII_10_83/VIII_10_83.pdf
22. Ion Văduva, « Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din București »,
Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucurșţti (1987), 20-21 februarie
1987, pp.6-14
23. Ion Văduva, «Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C. Moisil», în volumul
postum „Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române” (2007), pp. 515-519
24. Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din
România, CNIV România, 29 SEPTEMBRIE 2014 – http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub.
25. Ion Văduva, Computing Center of the University of Bucharest, an Important Step in the History of
Computer Science in Romania(2014), In Proceedings of International Conference on Virtual Learning,
ICVL 2014, https://www.scribd.com/doc/243333879/Proceedings-of-ICVL-2014-ISSN-1844-...
26. Ion Văduva, History of Computer Science in Romania by Prof. Ion Văduva, In Proceedings of
International Conference on Virtual Learning, ICVL 2014, http://www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub.
27. Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal
machine and Horn clauses (2017), In Proceedings of International Conference on Virtual Learning, ICVL
2017, http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/pdf/section1/section1_paper1...
28. Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei, ROMANIAN EXPERIENCE AND DEVELOPMENT OF COURSES.
SOCIETY DEVELOPMENT: VISION ON LEARNING – GRIGORE C. MOISIL, 110 YEARS AFTER
BIRTH, In the 12th International Scientific Conference on eLearning and Software for Education (eLSE)
Location: Bucharest, ROMANIA Date: APR 21-22, 2016, ELEARNING VISION 2020!, VOL III Book
Series: eLearning and Software for Education Pages: 578-585, Bucharest, Advanced Distributed Learning
136 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Department, “Carol I” National Defense University, (ISSN: 2066 – 026X print 2066 – 8821 online), pp.
360-367, 2016, www.elseconference.eu , http://adl.unap.ro.
29. Marin Vlada, Grigore C. Moisil – restituiri (2016), http://mvlada.blogspot.ro/2016/01/grigore-c-moisil-
restituiri.html.
30. Marin Vlada, 110 ani de la nașterea acad. Grigore C. Moisil, întemeietorul Informaticii din România –
Restituiri (2016), http://c3.cniv.ro/?q=2016/moisil-110ani.
31. Marin Vlada, Discipolii acad. Grigore C. Moisil și pionieri ai informaticii românești (2016), CNIV 2016,
http://c3.icvl.eu/papers2016/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lu...
32. Marin Vlada, Discipolii acad. Gr. C. Moisil și pionieri ai informaticii românești (2016),
http://mvlada.blogspot.ro/2016/10/discipolii-acad-gr-c-moisil-si-pionier...
33. Marin Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti (2015),
http://mvlada.blogspot.ro/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii....
34. Marin Vlada, Informatica la Universitatea din Bucureşti : 1960-1974-2004-2014 , (2014),
http ://c3.cniv.ro/?q=2014/info-ub, http://mvlada.blogspot.ro/2014/04/informatica-la-universitatea-
din.html.
35. Lotfi A. Zadeh, Fuzzy Sets, Inform. And Control, 8, 1965, 338-353, http://dx.doi.org/10.1016/S0019-
9958(65)90241-X.
36. Lotfi A. Zadeh (1975), Fuzzy Logic and Approximate Reasoning (In Memory of Grigore Moisil),
Synthese, 30, 407-428, 1975, https://doi.org/10.1007/BF00485052.

The Wonderful Adventures of the Mathematician in Logic-Land: From


Lukasiewicz-Moisil Logic to Computers, ICCCC 2016
Ioana Moisil
Recent article:
Ioana Moisil, The Wonderful Adventures of the Mathematician in Logic-Land: From
Lukasiewicz-Moisil Logic to Computers, ICCCC 2016, http://dzitac.ro/files/icccc/
PreprintProcICCCC2016.pdf
From Łukasiewicz-Moisil Logic to Computers by Ioana Moisil

Ref.: Ioan Dzitac, Florin Gheorghe Filip, Misu-Jan Manolescu, Fuzzy Logic Is Not
Fuzzy: World-renowned Computer Scientist Lotfi A. Zadeh, In International Journal of
Computers Communications & Control, vol. 12 no 6 (2017), http://univagora.ro/
jour/index.php/ijccc/article/view/3111
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 137

“In 1965 Lotfi A. Zadeh published “Fuzzy Sets”, his pioneering and controversial paper,
that now reaches almost 100,000 citations. All Zadeh’s papers were cited over 185,000
times. Starting from the ideas presented in that paper, Zadeh founded later the Fuzzy
Logic theory, that proved to have useful applications, from consumer to industrial
intelligent products. We are presenting general aspects of Zadeh’s contributions to the
development of Soft Computing (SC) and Artificial Intelligence (AI), and also his
important and early influence in the world and in Romania. Several early contributions in
fuzzy sets theory were published by Romanian scientists, such as: Grigore C. Moisil
(1968), Constantin V. Negoita & Dan A. Ralescu (1974), Dan Butnariu (1978). In this
review we refer the papers published in “From Natural Language to Soft Computing:
New Paradigms in Artificial Intelligence” (2008, Eds.: L.A. Zadeh, D. Tufis, F.G. Filip, I.
Dzitac), and also from the two special issues (SI) of the International Journal of
Computers Communications & Control (IJCCC, founded in 2006 by I. Dzitac, F.G. Filip
& M.J. Manolescu; L.A. Zadeh joined in 2008 to editorial board). In these two SI,
dedicated to the 90th birthday of Lotfi A. Zadeh (2011), and to the 50th anniversary of
“Fuzzy Sets” (2015), were published some papers authored by scientists from Algeria,
Belgium, Canada, Chile, China, Hungary, Greece, Germany, Japan, Lithuania, Mexico,
Pakistan, Romania, Saudi Arabia, Serbia, Spain, Taiwan, UK and USA.”

Necrolog Grigore C. Moisil, Gazeta Matematică, seria B, Nr. 7, 1973

Gheorghe Mihoc, Constantin Ottescu

Gheorghe Mihoc și Constantin Ottescu, Necrolog Grigore C. Moisil, Gazeta Matematică,


seria B, Nr. 7, 1973:

 «Gr. Moisil a fost întotdeauna partizanul ideilor noi. Este vie în amintirea
noastră tenacitatea cu care a luptat pentru înființarea unui Centru de Calcul al
Universității din București, a cărui existență se poate spune că i se datorează. El
a fost mulți ani director al acestui centru, la a cărui conducere era indicat în
mod natural prin contribuția importantă pe care a adus-o în logica matematică și
în studiul proceselor de automatizare. Cu o intuiție de adevărat vizionar, el a
întrevăzut multiplele aplicații ale matematicii în multe domenii. A încurajat
activitatea matematicienilor români în domeniul lingvisticii matematice, în
domeniul aplicației matematicii în istorie și arheologie, a ținut cursuri de
matematică la facultățile umaniste» [5].
 «Îi datorăm învățarea pasiunii cu care a putut sluji o idee, fie că ea se numește
logică, fie că se numește calculatoare, fie lingvistică matematică».

Referințe
1. Vlada, Marin, Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești
– 110 ani de la naștere, 2016, http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/mihoc, accesat 2019.
2. Vlada, Marin, Acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) – 110 ani de la naștere, 2016, http://mvlada.
blogspot.ro/2016/04/acad-gheorghe-mihoc-1906-1981-110-ani.html, accesat 2019.
138 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Sursa: https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=105937
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 139

„Învățământul informaticii în Facultatea de Matematică” – acad. Gr. C. Moisil

1. Raport acad. Grigore C. Moisil, 27.01.1973. Reproducere după Viorica Moisil, A fost
odată ... Grigore Moisil, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2000.

Despre învăţământul de informatică

Grigore C. Moisil

Către,
Tov. Prof. I. Bucur
Decanul Facultăţii de Matematică
Stimate tovarăşe Decan,

Nu sunt multe zile de când, în cursul unei convorbiri telefonice, mi-aţi comunicat
că aţi fi bucuros dacă v-aş spune părerile mele relativ la învăţământul informaticii
în Facultatea de Matematici. Mă grăbesc să o fac.
I. Este fără îndoială că poporul român, în dezvoltarea sa rapidă sub
conducerea Partidului Comunist Român, a intrat în era folosirii
calculatoarelor electronice şi a metodelor matematice în domenii în care
până nu de mult nimeni nu-şi închipuia că matematica va pătrunde. Însă,
ca să poată folosi calculatoarele, omul trebuie să ştie lucra cu ele.
Numărul celor care trebuie pregătiţi ca specialişti care să lucreze la
calculator sau să predea lecţii asupra felului cum se lucrează la calculator
în acest domeniu e foarte mare. Centrul de Calcul al Universităţii din
Bucureşti vă poate comunica estimaţiile făcute în alte ţări. Problema care
se ridică este următoarea: cine va îngriji de formarea acestor specialişti şi
mai ales a specialiştilor de foarte mare calificare?
Evident, fiecare facultate: de matematică, de fizică, de chimie, Institutul de
construcţii, Institutul de petrol, gaze şi geologie, de agronomie, de biologie, de
medicină, de drept, de limba română sau de limbi străine, de istorie, de psihologie,
de sociologie, de arte plastice, de arhitectură, de muzică, de filosofie, de pedagogie
140 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

ş.a. trebuie să îngrijească de învăţarea lucrului de calculatoare pentru studenţii


săi. De asemenea, ASE-ul şi Institutul Politehnic, dar acestea mai au şi sarcini
speciale. ASE-ul trebuie să formeze masele de economişti, să introducă informatica
în întreprinderi, Institutul Politehnic trebuie să formeze un număr de ingineri care
să ştie construi şi repara, peste câtva timp şi proiecta, calculatoare.
Toate aceste instituţii au nevoie de profesori şi de asistenţă informatică.
Problema care se pune: cine va forma acest număr mare de specialişti de foarte
înaltă calificare, i se pot da trei soluţii:
1. sarcina îi revine Facultăţii de Matematici,
2. sarcina îi revine Institutului Politehnic,
3. sarcina trebuie dată unei noi facultăţi: Facultatea de Informatică.
Această soluţie, bineînţeles, se poate nuanţa. Facultatea de Informatică poate
funcţiona în cadrele Universităţii, dar poate funcţiona şi în cadrele Institutului
Politehnic.
Am arătat în diferite ocazii de ce, în ţara noastră, în aceşti ani, în mod normal,
sarcina îi revine Facultăţii de Matematici. Stau la dispoziţia Consiliului Facultăţii
de Matematici şi a D-voastră personal pentru a repeta argumentele, de multe ori
expuse de mine, în favoarea tezei: numai Facultatea de Matematici poate asigura
învăţământul informaticii la cel mai înalt nivel pe care îl putem obţine azi în ţara
noastră.
Dacă Facultatea de Matematici va accepta această sarcină, sunt la dispoziţia D-
voastră şi a Consiliului Facultăţii, pentru a vă comunica părerea mea în această
privinţă.
Dacă Facultatea de Matematici nu şi-ar asuma această sarcină, atunci fără îndoială
se va aplica una din celelalte două soluţii. Consecinţele acestei alegeri vreau să le
supun meditaţiei D-voastră şi a colegilor mei de la Facultatea de Matematici.

II. În momentul de faţă, după câte ştiu, repartizarea absolvenţilor


facultăţilor de matematici se face în următoarele tipuri de posturi:
1. în cercetare la Institutele Academiei;
2. ca asistenţi la Facultatea de Matematici;
3. ca asistenţi la institutele tehnice superioare şi la ASE;
4. ca cercetători la institutele de cercetare departamentale;
5. la Centrele de Calcul teritoriale şi la alte Centre de calcul;
6. la diferitele întreprinderi şi instituţii;
7. în învăţământul mediu de diferite tipuri.
Evident că numărul total al celor repartizaţi la institutele de matematici ale
Academiei şi la facultăţile de matematici e mic.
Faptul că din ce în ce mai mult calculatoarele sunt şi vor fi folosite şi în proiectarea
inginerească şi în întreprinderile economice va face ca celor repartizaţi ca asistenţi
la ASE sau la institutele tehnice superioare, sau ca cercetători la institutele de
cercetare sau de proiectare departamentale, sau la alte diferite instituţii şi
întreprinderi, să li se ceară să cunoască munca la calculator.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 141

Rog Decanul Facultăţii de Matematici să-şi procure datele pe care le are Ministerul
Educaţiei şi Învăţământului, privind numărul de absolvenţi–matematicieni de care
are nevoie pentru învăţământ.
Trebuie însă să ţină seama că în învăţământul liceal se vor introduce ore de
informatică. Dacă facultatea de matematici nu va instrui în informatică pe studenţii
săi, aceste ore de informatică pentru licee vor fi repartizate profesorilor de
învăţământ mediu cu altă calificare. Încă de pe acum, absolvenţii ASE-ul revendică
astfel de ore la liceele economice. E evident că orele de informatică pentru licee
vor fi scăzute din orele de matematici, această disciplină fiind considerată (după
părerea mea, pe bună dreptate) foarte apropiată de informatică.
În rezumat: singurele debuşeuri pentru absolvenţii facultăţii de matematici ce nu
vor şti informatica, despre care putem spune că încă pentru un timp destul de lung
nu se vor închide, sunt cele de cercetători ai institutelor de matematici ale
Academiei.
Lipsa de debuşeuri duce în mod fatal la scăderea cifrei de şcolarizare. Dar, cu
excepţia cazurilor când se creează un regim cu totul special pentru studenţii şi
diplomaţii unei facultăţi (cum e cazul şcolilor École Normale Supérieure din Paris
şi École Polytechnique din Paris), care cere condiţii istorice ce sunt legate de
structura socială şi economică a acelei ţări, se observă că scăderea cifrei de
şcolarizare ea singură aduce scăderea în mod catastrofal a nivelului de dezvoltare al
respectivei specialităţi. Regimul excepţional de şcolarizare al absolvenţilor École
Polytechnique din Paris şi regimul special de şcolarizare al École Normale
Supérieure din Paris nu trebuie să ne facă să ne iluzionăm că vom putea crea o
facultate de matematici pentru un număr mic de studenţi, al cărei rol să nu fie altul
decât de a menţine prestigiul ştiinţific al poporului nostru. Din contră, e probabil că
şi regimul de salarizare al celor ce vor lucra în informatică şi siguranţa de a lucra în
centre mari, prestigiul pe care calculatoarele îl au în lumea tinerilor, precum şi
libertatea ce le-o dă de a-şi alege şi schimba obiectivul preocupărilor pe o gamă
foarte largă, vor face ca, dintre tinerii de valoare, foarte puţini să se îndrepte către o
facultate de matematici fără informatică. Din contră, foarte mulţi îşi vor realiza,
sau vor crede că îşi realizează, dragostea pentru matematici în studiul, la o facultate
de informatică, a problemelor foarte moderne de logică matematică şi teoria
mulţimilor, de teoria algoritmilor şi a funcţiilor recursive, de matematici discrete,
de limbi formale, de combinatorică şi altele.
Trebuie să amintesc că un fenomen analog s-a mai întâmplat în privinţa
matematicilor în ţara noastră între cele două războaie.
Iată de ce cred că, pentru progresele matematicilor în ţara noastră, e periculoasă
predarea informaticii altundeva decât la facultatea de matematică.
27 ianuarie 1973

2. Raport redactat (la mașina de scris) de acad. Grigore C. Moisil, 11.02.1971.


Reproducere după M. Guran, Monografia informaticii din România. Repere istorice,
Editura AGIR, 2012.
142 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 143
144 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 145
146 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 147
148 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 149

Din istoria informaticii la Universitatea din București.


Perioada Grigore C. Moisil
6
Prof. dr. Virgil Emil Căzănescu ,
Universitatea din București,
Facultatea de Matematică și Informatică ,30 Iunie, 2018

Intrarea mea în lumea universitară a avut loc după ce


Informatica a fost introdusă în învățământul universitar la
Facultatea de Matematică și Fizică din Universitatea București.
Am selectat pentru perioada de pionierat – perioadă în care eram
în afara fenomenului, informații din articolul academicianului
Gr. C. Moisil „Activitatea Centrului de calcul al Universității
București” preluat în cartea „Grigore C. Moisil și continuatorii
săi” din revista Automatica (A.M.C. – Automatică-Metrologie-
Calculatoare), Nr. 13-14, 1970. Prezentul articol descrie etape,
evenimente, decizii și momente din activitatea desfășurată la
Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din
București, așa cum am simțit și am trăit în vremurile trecute.

Perioada Grigore C. Moisil


Informatica românească își are originea în unele preocupări ale matematicienilor.
Istoria începe în anul 1949, când Grigore C. Moisil a aflat de la ing. Leon Livovschi că
algebrele lui Boole erau întrebuințate de V.I. Șestacov și M.A. Gavrilov, ca instrument
matematic al studiului automatelor cu contacte și relee. Introducerea învățământului de
informatică a fost precedată de o perioadă de documentare și cercetare desfășurată în mai
multe seminarii, dintre care un rol primordial l-a jucat cel de „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” condus de Grigore C. Moisil. În anul 1959 Gr. C. Moisil publică
cartea cu același titlu. Învățământul de informatică a fost introdus prin strădaniile
profesorului Grigore C. Moisil. Profesorul Moisil a direcționat învățământul de
informatică spre acele ramuri puternic matematizate dând astfel învățământului
universitar de informatică un statut diferit de cel dezvoltat în alte institute de învățământ
superior. Primul scop al acestuia era de a forma cadre didactice pentru învățământul
superior de informatică.
Primele cursuri de informatică sunt introduse la Universitatea București, în anul
1954 de Grigore C. Moisil, șeful Catedrei de Algebră. Acestea erau cursuri speciale care
se adresau studenților de la matematică. Ceilalți pionieri ai învățământului de informatică
au fost profesorii Constantin Popovici, Paul Constantinescu și Mariana Coroi. În anul
universitar 1959-60 este predat primul curs de „Mașini de calcul”. Cuvântul
«Informatică» încă nu apăruse în limba româna.

6
Text prezentat în Sala de Consiliu a Academiei Române „Începuturile informaticii la Universitatea din
Bucureşti”, Divizia de istoria ştiinţei (DIS) a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii
(CRIFST), Luni 7 mai 2018, http://mvlada.blogspot.com/2018/05/pagini-din-istoria-informaticii.html
150 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Citez câteva dintre ideile pionierilor informaticii.


 „Am observat că necesitățile de a utiliza calculatoarele erau mult mai mari
decât posibilitățile pe care le aveam atunci de a le construi. Pe de altă parte,
starea matematicii era destul de înaintată pentru a putea permite crearea de
matematicieni care să știe să utilizeze calculatoarele. De aceea am crezut
atunci că trebuie separată problema construcției de problema utilizării.”
 „S-a întrevăzut necesitatea de a avea matematicieni pregătiți pentru utilizarea
calculatoarelor.”
 „Matematicienii întrebuințează calculatoarele și toată știința lor matematică
pentru a rezolva problemele altora.”
 „Nu putem socoti că este profesor de universitate cel ce nu are o producție
științifică originală.”
În anul universitar 1959-1960 este înființată secția/specializarea de „Mașini de
calcul”. Secția avea o durată de doi ani și se adresa studenților care absolviseră trei ani de
matematică. Se urmărea formarea de matematicieni care să cunoască calculatoarele, să
știe să lucreze cu ele și să-i învețe și pe alții să lucreze cu ele. „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” a fost primul curs de informatică pe care l-a predat Grigore C.
Moisil. Cursul includea un capitol cu Teoria circuitelor de comutație bazat pe algebrele
booleene și un capitol cu Studiul circuitelor cu contacte și relee. Profesorul Moisil preda
și un curs de Logică care includea algebrele Lukasiewicz-Moisil și aplicarea acestora la
studiul circuitelor cu relee eșalonate. Algebrizarea logicii a fost una dintre pricipalele
direcții de cercetare ale lui Grigore C. Moisil.
Logica matematică are istoria ei, chiar mai veche decât cea a Informaticii, dar
învățământul de logică s-a dezvoltat la Facultatea de Matematică grație profesorului
Moisil și a elevilor acestuia, chiar dacă era neglijat de matematicieni. Chiar și eu, fără a fi
specializat în Logică am predat lecții de Logică clasică. Faptul că lecțiile de Logică au
fost permanent incluse în planul de învățământ al viitorilor informaticieni, a constituit un
mare avantaj pentru aceștia, deoarece mai multe ramuri din Informatică apelează la
această disciplină ca unealtă pentru cercetare. Aș afirma chiar mai mult, spunând că
Logica este pentru un informatician una dintre cele mai utile ramuri ale matematicii. Cu
toate acestea, a existat uneori o tendință destul de puternică a mediocrităților care reduc
informatica la activitatea de programare și utilizare a calculatoarelor, de a elimina
logica din învățământul de informatică.
Profesorul Constantin Popovici a predat începând din anul universitar 1960-1961
cursul de „Mașini de calcul și teoria programării”. Cursul includea studiul unor
componente ale calculatoarelor, spre exemplu sumatorul, studiul codului complementar
pentru numere întregi, neperimat nici în zilele noastre, precum și programarea la nivelul
codului mașină. Paul Constantinescu a predat începând din anul 1963 un curs de
programare în limbajul ALGOL, care fusese inventat în anul 1960. Menționez că
studenții nu aveau unde să execute programele scrise în ALGOL-60. Profesorul de
algebră Radu Nicolae a predat un curs de Programare liniară care includea lecții privind
simplexul. Profesorul Alexandru Solian a predat începând din anul 1962 un curs special
de Teoria algoritmilor lui Markov. Studenții din anul IV făceau practică de programare la
diferite calculatoare.
În februarie 1962, s-a înființat cu patru salariați (Anca Bârsănescu, Constanța
Lulea, Stelian Niculescu și Alexandru Teodorescu) Centrul de calcul al Universității
București (CCUB în continuare), având ca prim director pe Grigore C. Moisil. Centrul, cu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 151

sediul inițial în strada Negustori, nr. 9, s-a mutat în toamna anului 1963 în strada Mircea
Vulcănescu (fostă Ștefan Furtună), nr. 125.

„În fiecare an, se repartizau la Centrul de calcul cei cu media mai mare dintre
absolvenții secției de Mașini de calcul. Aceștia aveau ca sarcină pricipală să învețe. Să
învețe, ca să invețe și pe alții.” Faptul este reflectat în numeroasele lecții despre
calculatoare și programare pe care colectivul condus de Grigore Moisil le-a făcut pentru
diverse instituții bucureștene și chiar și pentru profesorii de matematică din învățământul
preuniversitar. Aceste cursuri aveau două scopuri: popularizarea informaticii și
înzestrarea celor interesați cu elementele necesare pentru utilizarea calculatoarelor.
Menționez că, în perioada aceea, în București, aproape că nu existau calculatoare care să
aibă compilatoare pentru cele mai evoluate limbaje ale epocii.
În octombrie 1962, Facultatea de Matematică și Fizică se divide dând naștere
Facultății de Matematică și Facultății de Fizică. Informatica rămâne la Facultatea de
matematică. În anul 1963 apare primul articol de Teoria limbajelor formale publicat de
Solomon Marcus, „Automates finis, progressions arithmétiques et grammaires à un
nombre fini d’etats”. Un an mai târziu (1964), tot S. Marcus publică prima monografie de
teoria limbajelor formale din lume: Gramatici și automate finite.
În anul 1964, este instalat în clădirea Centrului de calcul al Universității
București calculatorul CIFA-3 construit cu lămpi electronice, la Institutul de Fizică
Atomică (IFA), de colectivul condus de inginerul Victor Toma. Calculatorul putea fi
programat numai în cod mașină.
Tot în clădirea Centrului de calcul se țineau săptamânal cele două seminarii
științifice ale profesorului Moisil. Începând cu anul universitar 1965/1966, am participat
la aceste seminarii științifice.
152 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Acad. Gr. C. Moisil împreună cu studenții de la


„Mașini de Calcul” la o demonstrație în fața calculatorului CIFA 3 de la CCUB, anul 1965
(Sursa : prof. A. Atanasiu, http ://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art73.pdf).
V. E. Căzănescu este în stânga-sus, cel cu ochelari.

La aceste seminarii participau matematicieni, ingineri, fizicieni, lingviști etc. În


acest seminar mi-am făcut ucenicia pentru viitoarea activitate de cercetare si am expus
primele mele cercetări privind Automatele și Mașinile secvențiale. În decembrie 1965, a
venit Ioan Tomescu la Catedra de Algebră. În februarie 1967 a venit la Catedra de
Algebră Virgil Emil Căzănescu. Catedra de algebră se va diviza în octombrie 1967 și va
apărea Catedra de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” înființată de profesorul
Grigore C. Moisil. Catedra de Algebră urma să aibă șef de catedră pe profesorul
Gheorghe Galbură.
La Catedra de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” și la Centrul de
calcul, ambele conduse de Grigore Moisil, s-a format primul grup de tineri informaticieni
din Universitatea București:
 Menționez că prima îndatorire pentru acești tineri era să învețe să utilizeze
calculatoarele.
 O altă sarcină era cercetarea științifică, iar aceasta urma să se materializeze în
articole științifice. Conform politicii facultății, pentru a putea fi titularizat ca
asistent, era necesar ca în primii trei ani de activitate să fi publicat cel puțin un
articol.
Grigore C. Moisil a înființat Catedra de „Teoria algebrică a mecanismelor
automate”, formată din grupul de informaticieni care făcuseră parte din Catedra de
Algebră, dintre care menționăm pe C. Popovici și P. Constantinescu. Catedra s-a
dezvoltat prin angajarea unor cercetători valoroși și prin angajarea celor mai merituoși
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 153

absolvenți ai secției de mașini de calcul. În anul 1967, a venit în catedră Horia Ion
Georgescu. În anul 1968, a venit în catedră conferențiarul Sergiu Rudeanu. Profesorul
Solomon Marcus a introdus în anul 1968, conceptul de gramatică contextuală.
Anul 1970 a fost unul deosebit, deoarece au fost angajați șase tineri: Adrian
Atanasiu, Octavian Bâscă, Ileana Popescu, Liliana Popescu, Nicolae Țăndăreanu și
Luminița State. În anul 1970 au venit în catedră conferențiarii Dragoș Alexandru Vaida
și Ion Văduva. În același an, Ion Văduva devine directorul adjunct al CCUB, după ce
prof. Grigore C. Moisil își dăduse demisia din funcția de director. Dragoș A. Vaida
publică în anul 1971 cartea „Algoritmi de compilare”. În anul 1971 a venit la catedră
Marin Popa.
Doresc să subliniez că în perioada Moisil exista o viață științifică normală:
 Seminarii științifice cu ședințe regulate, vizite în facultate a multor oameni de
știință străini care făceau conferințe sau chiar cursuri concentrate, organizarea
de Conferințe științifice internaționale cu o participare externă remarcabilă 7 și
participarea la manifestări științifice din alte țări.
 În al doilea rând remarc, acum după zeci de ani, corectitudinea îndrumării
științifice pe care am primit-o, fapt care ne-a permis să nu ne irosim energia cu
direcții de studiu lăturalnice. Grigore Moisil privea Centrul de Calcul ca o
pepinieră de cadre didactice de informatică pentru învățământul superior, iar
pregătirea în această direcție a angajaților cu studii superioare era una din
preocupările pricipale.
La Centrul de calcul a avut loc o expoziție unde a fost prezentat calculatorul
polonez ODRA. Acesta putea fi programat într-un limbaj de asamblare.
Prin anul 1968 Centrul de Calcul al Universității a fost dotat cu un calculator
IBM 360, model 30 (memoria era de 64 kilo – nu e nici o greșeală!). În același timp,
firma IBM a organizat cursuri de programare și de utilizare a calculatoarelor. Ele durau
câteva luni pentru fiecare serie de cursanți. Toți tinerii din colectivul lui Grigore Moisil
au urmat aceste cursuri. Ei au învățat să programeze în limbajele evoluate ale vremii, să
utilizeze sistemul de operare DOS al calculatorului IBM și apoi au predat aceste
cunoștiințe studenților secției/specializării de Mașini de calcul. Din cauză că nu exista un
compilator de ALGOL în biblioteca calculatorului IBM, în procesul de învățământ s-a
înlocuit limbajul ALGOL cu limbajul FORTRAN.
În perioada Moisil, deoarece Informatica teoretică era în epoca pionieratului,
studiile de informatică ale cercetătorilor de formație matematică erau foarte aproape de
cele întreprinse de ingineri. Erau studiate diferite tipuri de circuite fiind abordate
problemele analizei, sintezei și simplificării. Noua catedră s-a dezvoltat, dar această
dezvoltare a fost, ceva mai tarziu, încetinită prin înlăturarea lui Grigore Moisil de la
conducerea Centrului de Calcul și plecarea acestuia, în anul 1971 din Facultate și implicit
de la conducerea Informaticii. Mai mult, fapt tragic, în anul 1973 profesorul ne-a părăsit
pentru totdeauna. Cu excepția preocupărilor privind Teoria limbajelor, formale sau
naturale, sprijinite și de academicianul Solomon Marcus, restul creațiilor științifice
privind diverse capitole de informatică sunt rezultatul muncii colaboratorilor sau elevilor
lui Grigore Moisil.

7
Dana Scott și Donald E. Knuth au fost la București pentru a participa la al 8-lea Congres de logica,
metodologia și filozofia științei; Lofti A. Zadeh a conferențiat la București.
154 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Grigore C. Moisil a fost un pionier al informaticii românești care, prin colectivul


pe care l-a format la Universitatea din București, a contribuit substanțial la dezvoltarea
informaticii românești.

Academicianul Grigore C. Moisil și revista „Cibernetica” – Speranțe


spulberate

Prof. univ. dr. Fiz. Radu Homescu,


Facultatea de Cibernetică economică,
ASE București, Centrul de calcul;
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

La sfârșitul anului 1965, eram cercetător la Institutul


Oncologic București. Fizician fiind, lucram în Laboratorul
de Sinteze, efectuând spectre în infraroșu, ultraviolet și
vizibil ale substanțelor chimice intermediare și finale ale
citostaticelor sintetizate. Aveam, însă, preocupări în
domeniul biofizicii fiind interesat în privința ADN-ului,
ARN-ului și sintezei de proteină celulară. Articolele unui
profesor japonez, Motoyosi Sugita, publicate în Journal of
Theoretical Biology între anii 1961-1963, tratau sinteza de
proteină celulară utilizând algebra booleană, întrucât
comportamentul circuitelor respective erau de tip flip-flop,
cu alte cuvinte închis-deschis, asociabil numeric cu 0 și 1.
Nefiind familiarizat cu această algebră, i-am abordat pe
prietenii mei, matematicienii Nae Popescu (doct în
algebră omologică) și pe Alexandru Șchiop, doctorandul
academicianului Grigore Moisil. Ambii m-au trimis la biblioteca de la parterul Facultății
de Matematică-Mecanică. Îndreptându-mă într-acolo, l-am întâlnit pe Stelian Niculescu,
cercetător la Centrul de Calcul al Facultății, căruia i-am explicat interesul meu științific.
Acesta mi-a replicat scurt: „Vino la seminariile de pe str. Ștefan Furtună,
intrarea e liberă și Moisil te va lămuri!”. Zis și făcut. Seminarul „Teoria algebrică a
mecanismelor automate” se ținea spre seară pentru a putea participa cei interesați cu
„activități cu condică”, inclusiv cei care predau după amiază la facultate. Acolo, am
întâlnit în primul rând matematicieni, precum și ingineri, biologi și geologi, unii din ei
frecventând de mai mult timp seminarul. Academicianul Gr. Moisil nu era prezent
permanent. Când m-a zărit, m-a întrebat cum mă cheamă, ce sunt de meserie și unde
lucrez. Spunându-i că sunt fizician la Institutul Oncologic, m-a rugat să-i transmit omagii
cumnatei domniei sale, domnișoara Elena Constante (52 de ani), care era translator de
limbă franceză și se afla în relații foarte bune cu mine. La următoarea întâlnire cu
academicianul am fost întrebat care era motivul prezenței mele acolo. I-am explicat, iar la
terminarea susținerii tematicii de seminar programate, mi-a relatat că dorește să înființeze
Revista „Cibernetica” și nu are pe cine să numească secretar de redacție. Aflând în ce ar
consta munca de secretar de redacție, mi-a spus așa: „Strânge toate articolele de
biocibernetică, medicină cibernetică etc., pe care le găsești în biblioteca voastră – căci
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 155

cumnată-mea mi-a zis că e bine dotată – te duci și la IFA, căci și acolo găsești, apoi la
Biblioteca Academiei ș.a... și vei încropi primul număr al revistei. După asta vei vedea
cum se ordonează articolele, cum se corectează, avizează, tipăresc. Pe chestia asta te
invit de ziua mea, pe 10 ianuarie, la Cantina Universității, la Drept, la orele 18:00”.
Travaliul alcătuirii primului număr al revistei a fost cumplit. Dimineața făceam
spectre în laborator, cu program prelungit, deoarece colegii chimiști nu pridideau cu
reacțiile chimice eșuate și cu reluarea lor. Printre etapele de reacție descindeam la
bibliotecă, căutând articolele de biologie și medicină cibernetică. Nu mai pomenesc de
efortul depus, pe timpul nopții, privind traducerea articolelor depistate. Sâmbăta după
amiază și duminica dimineața eram la Biblioteca Academiei, care atunci era cam săracă
în materie de cibernetică. La IFA am apucat să descind de vreo două ori, cu impedimente
în căutările mele bibliografice. În schimb, aici șansele erau mai mari, găsind o serie de
materiale pe profilul investigat. Când am reușit să realizez colecția de articole, l-am
informat pe academicianul Grigore C. Moisil, spunându-i că mai am de tradus o serie de
articole. Atunci, cu un oftat prelungit mi-a spus apăsat: „Revista nu s-a aprobat! Punct!”.

Am participat, însă, la sărbătorirea împlinirii vârstei de 60 de ani a distinsului


academician. Sala era cu mese aranjate special, ornate destul de modest. Era multă lume
universitară, în special matematicieni, atmosferă veselă, relaxată. Se toasta în sănătatea
domnului academician și se țineau speech-uri inflăcărate, adulatorii și cuviincioase la
adresa sărbătoritului. Alexandru Solian, doctor în matematici, un apreciat lector al
savantului, azi departe de țară, dispunând de talent actoricesc, l-a imitat ireproșabil pe
magistrul său, bucurându-se de aplauzele frenetice ale celor prezenți.
156 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Ridicâdu-se de la masă, academicianul


Moisil s-a îndreptat spre microfon și a spus, în
esență, următoarele: „Dintre toți cei de față care
m-au flatat, m-au măgulit, exprimând păreri
extrem de elogioase, cel care are cele mai bune
impresii despre mine, sunt eu! Se răcește
friptura, poftă bună!”.
Astăzi realizez că după aprobarea
înființării, de către Manea Mănescu, a revistei
„Studii și cercetări de calcul economic și
cibernetică economică” (aceasta există și astăzi:
ISSN print: 0585-7511 și ISSN on-line: 1843-
0112, http://www.revcib.ase.ro/) și varianta ei în
limba engleză, ”Economic Computation and
Economic Cybernetics Studies and Resarch”,
ambele editate la ASE în anul 1966, nu s-a mai
justificat posibilitatea apariției unei alte reviste
de profil cibernetic, condusă de savantul
matematician Grigore C. Moisil.
Academicianul Gr. C. Moisil dorea să conducă o revistă „Cibernetica”, cu teorii
și formalisme matematice, aplicații tehnice, cu computere, cercetări în biologice și
medicină etc. Revista „Cibernetica” pe care preconiza Profesorul Gr. Moisil s-o scoată,
din câte mi-a sugerat atunci și din câte îmi amintesc, trebuia să se apropie de ceea ce intra
în preocupările sale de până atunci, inclusiv noutățile pe plan mondial. Cu alte cuvinte
toate aspectele matematice ale cercetării cibernetice, cele din domeniul tehnologic
(apropos de calculatoare și aplicații), aplicațiile ciberneticii în cercetările biologice și
medicale, economice (aplicațiile programării matematice, în general: lineare, dinamice,
stochastice, fracționare etc., teoria optimizării, analiza numerică, statistica ș.a.). Nu mi-a
explicat, de fapt, răspicat sau în detaliu! Durata discuției atunci cu el a durat vreo 10-15
minute. Oricum, un secretar de redacție trebuia să execute ceea ce i se cerea în legătură cu
materialele ce urmau să apară în revistă. Mie mi-a cerut, cu claritate, să adun în primul
număr articolele deja publicate din domeniile biociberneticii și ciberneticii medicale ca
material de referință bibliografică pentru cercetători, spre a le arăta ce preocupări
științifice există pe plan mondial și ce aplicații oferă noua știință și utilizarea
clculatoarelor.
Cred că revista „Cibernetica” ar fi devenit o revistă științifică de înaltă ținută în
care în primul rând matematicienii ar fi dat orientarea revistei, rigoarea ei, importanța ei
prin articole originale. Un destin neîmplinit al unei publicații necesare!

Despre Prof. dr. Fiz. Radu Homescu (Sinteză. Nota ed.). Radu Homescu s-a născut la 16 ianuarie
1941 în Arad. A absolvit Liceul „Ioan Slavici” (fostul și actualul Liceu „Moise Nicoară”) din Arad, 1957 și
Facultatea de fizică, Secția: Fizica macromoleculelor, cu doctoratul „Proprietățile fotoelastice ale
polimerilor”.
Specializări/Stagii de documentare:
 Informatică – Programarea calculatoarelor electronice (limbajele ALGOL, FORTRAN, COBOL),
CEPECA, București, 6 noiembrie –16 decembrie 1967; Specialiști-instructori în sisteme automate
de prelucrare a datelor (limbajele FORTRAN, COBOL, ASSEMBLER; hardware IBM-360,
sisteme de operare, sisteme de teleprelucrare), CEPECA, București, 12 ianuarie – 3 octombrie
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 157

1970); Computer science și management games, bursă „Ford Foundation Management Education
Exchange Programs”, IREX, New York University, SUA, 16 aprilie – 15 iulie 1976.
 Fizică / biofizică – Metode de separare a acizilor nucleici prin microelectroforeză și determinarea
greutăților moleculare ale ADN și ARN prin fotografiere în ultraviolet, Institutul de Cancerologie
din Belgrad, Iugoslavia, 16 ianuarie –15 februarie 1968; Spectroscopie în i.r. a citostaticelor și în
u.v. a biopolimerilor; Dozimetrie nucleară; Fondation Curie, Paris, Franța, 29 august –30
septembrie 1968.
 Domenii diverse – Metode matematice de aproximare și optimizare, Systems Research Institute,
Polish Academy of Sciences, Varșovia, Polonia, august 1979; Holografie Fourier, frecventarea
cursului lui George W. Stroke, Ph.D, Visiting Professor, New York University, SUA, mai 1976;
Memorii optice, University of Tel Aviv, Israel, 1993.
Activitatea profesională.
 1964–1969: fizician, Institutul Oncologic București, Laboratorul de spectroscopie ( i.r., u.v., vizibil)
al Secției de sinteze de citostatice; cercetări în domeniile biociberneticii, biofizicii moleculare și
informaticii medicale;
 1969 –1990: cercetător stagiar (1969-1970), cercetător (1970-1972), cercetător științific principal
III (1972-1990), asistent și lector universitar (1971-1990), șef atelier și șef de laborator (1972
și1973-1990) la Laboratoarele Catedrei de Cibernetică economică, Facultatea de Cibernetică
economică, Academia de Studii Economice (ASE) București. Domenii de activitate: analiza și
proiectarea sistemelor informatice; sisteme de calcul; memorii optice; prelucrarea optică a
informației; activitate didactică (seminarii, proiecte de an, cursuri, conducător proiecte de diplomă);
activitate de cercetare științifică (46 contracte cu ministere, institute de cercetare, întreprinderi
industriale, centre de calcul, universități ); contribuții la organizarea, dotarea și conducerea celui
mai puternic centru de calcul universitar și centru de calcul coordonator al Ministerului
Învațământului; contribuții la realizarea bibliotecii de specialitate din domeniul ciberneticii și
informaticii; contribuții la introducerea instruirii programate în învățământul superior;
 1990-1991: conferențiar universitar, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (universitate de stat),
titular al cursurilor de „Fizică” și „Fizică și Biofizică”; 1990-1991: primul rector al Universității
„Aurel Vlaicu” din Arad;
Realizări științifice.
 Sistem informatic pentru studiul cauzalității, prin corelatii multiple, a cancerogenezei tiroidiene pe
un lot de 7.000 pacienți (prioritate absolută în domeniul informaticii medicale din România, 1967);
 Metodă de aproximare și liniarizare optimală, pe porțiuni, prin utilizarea funcțiilor spline, a
caracteristicii de transfer a materialelor fotosensibile (halogenuri de argint) utilizate în holografie
(1979);
 Definirea în cea mai bună aproximare a noțiunilor de densitate de transmitanță, transmitanță
mediată, densitate a zgomotului și zgomot mediat, în cazul materialelor fotosensibile (înregistrate
holografic), utilizând funcții spline (1982);
 Model teoretic pentru restaurarea degradărilor neinvariante spațial ale imaginilor formate în sisteme
optice neliniare, prin utilizarea criteriului normei minime (1983);
 Restaurarea cu ajutorul calculatorului electronic a imaginilor optice blurate prin utilizarea
pseudoinversei de tip Moor-Penrose a matricei de degradare (prioritate la nivel național, 1982);
 Brevet de invenție (în colaborare) privind stocarea / regăsirea ultrarapidă într-o bază de date, cu
aplicații la evidențele Ministerului Învățământului (primul brevet de invenție în informatica din
România, 1978);
Demersuri diplomatice de interes pentru cercetarea științifică, negocierea acordurilor de colaborare între:
Universitatea „A.Vlaicu” din Arad și Tel Aviv University (1992); Universitatea din Oradea și „Santo Tomas”
University din Manila, facultățile de medicină (noiembrie 2003); „Adamson” University din Manila și
Universitatea „A.Vlaicu” din Arad (iunie 2004); Ateneo de Manila University și Universitatea din București
(octombrie 2006); Ateneo de Manila University și Universitatea „Transilvania” din Brașov (oct.2006);
sprijinirea realizării Acordului între IFIN – „Horia Hulubei” și Technion-Israel Institute of Technology,
Haifa, Department of Nuclear Physics (semnat în 1993).
2.5 Solomon Marcus, matematicianul de frontieră
și al interdisciplinarității
Marin Vlada,
Universitatea din București

Motto:
„Toate modelele importante de calcul au venit din simularea activităţii sistemului nervos.
Modelele de automate din anii ’40, maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs
de John von Neumann şi echipa sa în 1948 aveau în atenţie sistemul nervos superior.
În cartea mea Gramatici şi automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal,
aşa cum este modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene”
Solomon Marcus, Cît de greu e să fii om!
Conferință la Universitatea Apollonia, Iași, 10 sept. 2015
„Un finlandez, mare prieten al românilor: Arto Salomaa. Tot în iunie am fost în Finlanda, la
celebrarea unui mare matematician-informatician Arto Salomaa. Şi nu am fost numai eu.
Au fost mai mulţi români. Arto Salomaa, pe lîngă faptul că este un nume mare în informatica
teoretică, în toată perioada de după 1989 a acordat un sprijin esenţial tinerei generaţii de
informaticieni români, care au venit şi s-au specializat la Universitatea din Turku sub bagheta sa,
printre ei actualul academician Gheorghe Păun şi profesorul Cristian Calude, de la
Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă. Acolo am comparat două proiecte majore din
secolul XX, proiectul computaţional, care începe cu Kleene şi cu Turing şi continuă în tot secolul
trecut şi un alt proiect, care se înscrie ca un mare eveniment al secolului al XX-lea, proiectul
Bourbaki, care a marcat puternic matematica secolului trecut.. Am arătat prin ce aceste două
proiecte se aseamănă şi prin ce anume contrastează.”
Solomon Marcus, Cît de greu e să fii om!
Conferință la Universitatea Apollonia, Iași, 10 sept. 2015

Probabil, acad. Grigore C. Moisil și acad. Solomon


Marcus sunt cei mai iubiți matematicieni români,
primul pentru că a fost un vizionar și a prevăzut rolul
calculatoarelor elctronice în rezolvarea problemelor
oamenilor din toate sferele de activitate, iar al doilea,
pentru că a fost un continuator al ideilor lui Moisil și,
care s-a implicat activ în promovarea matematicii și a
informaticii în rândul oamenilor, mai ales al tinerilor.

Solomon Marcus (01.03.1925–17.03.2016),


Biography and General Data
 Born 1 March 1925, Bacău, Romania.
 Elementary school and high school in Bacău,
Romania. First classified at „Bacalaureat”
(school-leaving examination) 1944.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 159


Faculty of Science, Mathematics, University of Bucuresti, Romania 1945-1949,
Diploma of Merit.
 Assistant professor 1950, Lecturer 1955, Associate Professor 1964, Professor 1966,
Professor Emeritus 1991 Faculty of Mathematics, University of Bucuresti, Romania.
 PhD in Mathematics 1956 (Monotonous functions of two variables), State Doctor in
Sciences 1968, University of Bucuresti, Romania,
 Corresponding Member of Romanian Academy, April 1993. Research and teaching
in the fields of mathematical analysis, theoretical computer science, measure theory,
general topology, linguistics, history of mathematics, mathematical poetics,
semiotics, applications of mathematics to natural and social sciences.
Sursa: http://www.imar.ro/~smarcus/1

Academicianul Solomon Marcus, reputat om de ştiinţă, cu o solidă carieră


internaţională, dezvoltată de-a lungul a peste 65 de ani, matematicianul și informaticianul
român al cărui nume este citat în marile enciclopedii internaţionale, a publicat peste 50 de
volume şi 400 de articole ştiinţifice, în domenii diverse: analiza matematică, lingvistica
matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotica, istoria şi filosofia
ştiinţei, modele matematice în ştiinţele naturii, istoria și filozofia științei şi în ştiinţele
socio-umane.

Solomon Marcus a fost autorul mai


multor studii interdisciplinare și al unor cărți
ce privesc utilizarea matematicii în
lingvistică, în analiza teatrală, în științele
naturale și sociale. A fost un permanent
animator în rândul studenţilor şi al
specialiştilor, pentru promovarea şi
răspândirea matematicii şi informaticii în
cele mai diferite domenii: literatură, istorie,
arheologie, economie, muzică,
cinematografie etc.

1
https://www.univapollonia.ro/congres-2018/c-solomon-marcus-contemporanul-nostru/,
https://scholar.google.com/citations?user=Inhwf4YAAAAJ&hl=en
160 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Mathematics Genealogy Project:


https://www.genealogy.math.ndsu.n
odak.edu/id.php?id=49018

„Fără idei, fără conexiuni între


fenomene, fără istorie nu se face
cultură”, Solomon Marcus

În întreaga sa viață de matematician și informatician a depus o muncă permanentă


pentru cunoașterea activității de creație a multor matematricieni români:
1. Dimitrie Pompeiu, Opera matematică. Editura Academiei, București, 1959
(editor și studiu introductiv).
2. Simion Stoilow. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, 315 p. (în
colab. cu Cabiria Andreian Cazacu)
3. Gr. C. Moisil, Opera matematică, vol.1, Editura Academiei, București, 1976
(editor și studiu introductiv).
4. Gr. C. Moisil, Opera matematică, vol.II, Editura Academiei, București, 1980
(editor și studiu introductiv).
5. Miron Nicolescu, Opera matematică. Funcții poliarmonice. Editura
Academiei, București, 1980 (editor și studiu introductiv).
6. Gr. C. Moisil, Opera matematică, vol.III, Editura Academiei, București, 1992
(editor și studiu introductiv).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 161

7. Miron Nicolescu, Opera matematică. Ecuatii eliptice si parabolice. Editura


Academiei, București, 1992 (editor și studiu introductiv).
8. Alexandru Froda, Opera matematică, vol.1. Editura Academiei Române,
București, 2003 (editor si studiu introductiv).
9. Alexandru Froda, Opera matematică, vol.II. Editura Academiei Române,
București, 2004 (editor și prefațator).
10. Moisil's Centennial. Fifty years of Computer Science in Romania. Publishing
House of the Romanian Academy, Bucharest, 2007 (colaborare cu Afrodita
Iorgulescu, Sergiu Rudeanu, Dragoș Vaida).

Despre acad. Solomon Marcus

 „Volumul Poetica matematică este


datorat unui matematician care s-a
facut cunoscut lumii ştiinţifice
internaţionale prin lucrările sale
adânci de matematici pure şi prin
contribuţia sa esenţială la constituirea
unei ştiinţe noi: lingvistica
matematică.” Grigore C. Moisil, 1970.
 „Este singurul matematician român cu numărul Erdös egal cu unu. Şi-a
desfăşurat activitatea de cercetare în analiză matematică, topologie, informatică
teoretică, lingvistică, poetică, semiotică,istoria şi filosofia ştiinţei şi aplicaţii ale
matematicii îndiferite ştiinţe ale naturii sau societăţii. Cartea sa Gramatici
şiautomate finite din 1964 este una dintre primele din lume în teoria limbajelor
formale, baza teoretică în studiul limbajelor deprogramare.” acad. prof. dr.
Marius Iosifescu în răspunsul la discursul de recepţie de la Academia Română,
Joi 27 martie 2008.
 „Ne lipseşte Moisil – din luna martie 2016, acest an, ne lipseşte şi marele său
prieten şi continuator, profesorul Solomon Marcus. Doi clasici ai matematicii şi
culturii româneşti, două personalităţi de mare anvergură, fondatori cu vocaţie,
creatori de şcoală, două conştiinţe, repere, modele. Irepetabili, dar tocmai de
aceea ne-ar folosi să încercăm să-i imităm. De uitat – cum spun şi unele dintre
textele din carte şi cum toate demonstrează – oricum nu pot fi uitaţi...”. acad.
Gheorghe Păun, Moisil 110, Editura Tiparg, Curtea de Argeş, mai 2016.
 „Întâlnirea intelectuală cu profesorul Solomon Marcus a avut loc la seminarul de
la cursul de Analiză Matematică al profesorului Miron Nicolescu din anii I și II
(1952-1953). Asistentul nostru beneficia de toată libertatea de inițiativă. Cursul
și seminarul se disociau de tratarea din cărțile de analiză ale lui N. Luzin din
epocă, care insistau pe calcule puțin semnificative, cărti care nici măcar nu ne
erau citate așa cum ar fi cerut moda perioadei. La tablă se desfășura o bătălie
matematica. Seminarul se transforma într-un thriller, problemele puse întrunind
caracteristicile genului, suspansul, tensiunea și soluția ca revelație. Profesorul
162 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

își asuma ceva din rolul personajului Harley Quin din Agatha Christie căutând
să dezvolte în noi capacitatea de rezolvare. Nu pot fi uitate acele ore și
conversații matematice. Mi-am amintit de ele când am fost doctorand la Moscova
și mă plimbam, necunoscut de nimeni, într-un fel de a fi sau a nu fi, pe coridorul
pustiu, din fața cabinetului lui I. G. Petrovski, rectorul de atunci al imensei
Universități de Stat din Moscova MGU unde îmi pregăteam teza de doctorat cu
prof. Alexander Gennadyevich Kurosh (1908-1971) (domeniul de cercetare al
profesorului Marcus era înrudit cu cel al lui Petrovski). Kurosh a fost un
algebrist ilustru, în tradiția/linia celor considerate, fundamente pentru
Informatica Teoretică din România. Am avut deci șansa excepțională a unei
întâlniri timpurii cu o personalitate de mare și aleasă cultură ca profesorul
Marcus, cu care comunic și azi, pe teme atât de diverse”. Dragoș Vaida, „Acad.
Solomon Marcus la 90 de ani sau despre trăirea culturii.” Libertas Mathematica,
vol. 35, no. 2, 2015.

Viața și activitatea
(în martie 1962, Solomon Marcus relata autorităților despre familia sa, despre sărăcia în
care a crescut, despre discriminările rasiale de care a avut parte și despre înscrierea sa în
Uniunea Tineretului Socialist)
 Solomon Marcus s-a născut la Bacău, la 1 martie 1925. Părinții săi, Sima (născută
Herșcovici) și Alter Gherșin Marcus, au fost croitori.
 „Din primele clase de liceu am fost nevoit să dau meditații, pentru a-mi putea
completa cele strict necesare. Începând cu clasa a IV-a de liceu și terminând cu
facultatea, mi-am plătit singur taxele școlare. Am urmat școala primară la
Bacău, la școala nr. 2, între anii 1931-1935‟.
 „Apoi am urmat primele patru clase ale fostului liceu teoretic de băieți din
Bacău, între anii 1935-1940 (în clasa a doua am fost lăsat repetent și a trebuit să
repet anul). În 1940, din cauza discriminărilor rasiale, nu am mai putut urma
cursurile liceului pe care-l începusem și m-am înscris în clasa a V-a a fostului
liceu evreiesc din Bacău‟.
 „Între anii 1940-1943, am urmat clasele V, VI și VII. În 1943, fiind luat la muncă
obligatorie, ca săpător la poligonul din Bacău, n-am mai putut urma cursurile
liceului și am dat în particular examenele clasei a 8-a‟.
 „În tot timpul războiului, m-am întreținut singur din meditații și din unele lucrări
de contabilitate pe care le efectuam pentru o fabrică de mezeluri din Bacău. În
toamna anului 1944 am trecut examenul de bacalaureat, fiind clasat întâiul din
peste 150 de candidați‟, scria S. Marcus, în încercarea de a-i convinge pe
comuniști să-i permită să-și urmeze cariera universitară.
 „Încă de mic, a trebuit să învăț să conviețuiesc cu dictaturi de tot felul, cu anii
grei ai războiului, cu restricții în modul de exprimare, cu încălcări ale libertății
de gândire. Vă dați seama cum e ca la vârsta de 7 ani să te vezi fugărit de un alt
copil, care-ți strigă din urmă: «Mă, jidane, de ce l-ai omorât pe Iisus Hristos?».
Erau vremuri cu interdicții care te puneau în situații foarte umilitoare, te simțeai
că nu ești o ființă umană autentică‟.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 163

Autobiografie cu scrisul lui Solomon Marcus

 Deși trece examenul de capacitate, datorită legilor rasiale, urmează ultimii patru
ani ai liceului la o școală particulară, constituită ad-hoc pentru etnicii evrei. La
examenul de bacalureat reușește primul din cei 156 de concurenți.
 După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat începând cu toamna
anului 1944 cursurile Facultății de Matematică din cadrul Universității București.
În perioada studenției a continuat meditațiile: „Erau ani de sărăcie și trebuia să
mă întrețin. Eram mereu înfometat! Până la vârsta de 20 de ani, eu n-am avut
niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mei mai mari”.
 Urrmează cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti pe
care o absolvă cu diplomă de merit şi, ulterior a obţinut titlurile ştiinţifice de
164 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

doctor în matematică şi doctor docent. Solomon Marcus şi-a început cariera


universitară foarte devreme, la numai 25 de ani, în 1950, în cadrul Facultăţii de
Matematică din Universitatea Bucureşti.
 A câștigat dreptul de a susține doctoratul fără a avea sarcini didactice. Din cauza
„dosarului” părinților săi, dosarul este respins (lucra doar tatăl, mama fiind
casnică, pentru a putea crește cei șase copii în viață din cei opt născuți, iar la acea
dată părinții aveau peste 60 de ani). În anul 1956, şase ani mai târziu, şi-a susţinut
doctoratul cu teza „Funcţii monotone de două variabile”, beneficiind și de sprijinul
marilor profesori, iar în anul 1968 a devenit doctor docent în ştiinţe.
 A predat la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti şi este
autor a numeroase studii interdisciplinare de cărţi privind utilizarea matematicii
în lingvistică, în analiza teatrală, în ştiinţele naturale şi sociale. A fost tradus în
mai multe limbi străine şi a publicat 50 de volume în România şi aproximativ 400
de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate.
 În 21 aprilie 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în
21 decembrie 2001 membru titular al Academiei Române.
 În discursul de recepţie de la Academia Română, susţinut joi, 27 martie 2008,
intitulat „Singurătatea Matematicianului”, Acad. Prof. Dr. Solomon Marcus îşi
aminteşte despre Grigore C. Moisil – întemeietorul informaticii româneşti,
„Pentru Moisil, Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A
fost un mod de a vedea lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta
gândire matematică în orice fenomen pe care îl observa”.
 A excelat deopotrivă în domenii clasice ale ştiinţei, dar şi în domenii noi,
avangardiste sau de frontieră, fiind unul dintre reprezentanţii de seamă ai
transdisciplinarităţii la nivel mondial. Cercetările sale abordează analiza
matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică,
semiotica, istoria şi filosofia ştiinţei, modele matematice în ştiinţele naturii şi în
ştiinţele socio-umane.
 Rezultatele pe care le-a obţinut în analiza matematică şi în analiza cantitativă, la
începutul carierei sale, continuă să fie de mare actualitate şi să fie citate în lucrări
ştiinţifice din lumea întreagă, la peste 40-50 de
ani de la publicarea lor. În lingvistica
matematică şi în poetica matematică a fost
recunoscut ca unul dintre iniţiatori, iar modelele
pe care le-a propus pentru categorii precum
fonemul, cazul şi genul gramatical, omonimia
morfologică, proiectivitatea sintactică, distincţia
între limbajul ştiinţific şi cel poetic, strategia
personajelor în teatru au reţinut atenţia şi sunt
utilizate de sute de autori lingvişti,
matematicieni, informaticieni, semioticieni,
filosofi, teoreticieni literari.
 A publicat zeci de cărţi, traduse în limbile engleză
germană, franceză, italiană, spaniolă, rusă, cehă,
maghiară etc.: Analiză matematică (1962-
1981,1966-1980), Lingvistică matematică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 165

Modele matematice în lingvistică (1963), Gramatici şi automate finite (1964,


distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române), Algebric
Linguistics. Analytical Models (1967), Introduction mathématique à la
linguistique structurale (1967, distinsă cu Premiul „Gh. Lazăr“ al Academiei
Române), Poetica matematică (1970), Semiotica folclorului (1975), Semiotica
matematică a artelor vizuale (1982, în colab.), Timpul (1985), Modele
matematice şi semiotice ale dezvoltării sociale (1986, în colab.), Controverse în
ştiinţă şi inginerie (1990), Întâlnirea extremelor (2005), Paradigme universale
(2005-2007), Words and languages everywhere (2007), Educaţia în spectacol
(2010).
 A scris peste 400 de articole ştiinţifice şi sute de articole culturale. Lucrările sale
au fost folosite şi continuate de peste o mie de autori, multe dintre ele
menţionându-i numele în titlu.
 Numele academicianului român Solomon Marcus este citat în mari enciclopedii
internaţionale, precum „Brockhaus”, „Enciclopedia Italiana”, „Enciclopedia
Universalis”, în enciclopedii internaţionale de matematică, informatică,
cibernetică, lingvistică, semiotică şi literatură literară.
 A fost invitat ca raportor în şedinţă plenară la peste 100 de întâlniri
internaţionale. Vreme de 10 ani a fost Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale
de Semiotică (1989-1999).
 Este Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova (1999), al Universității
„Vasile Alecsandri” din Bacău (2003), al Universității din Petroșani (2003), al
Universității „Ovidius” din Constanța (2005), al Universității de vest Timișoara
(2009), al Universității „Apollonia” din Iași (2013), al Universității „Agora” din
Oradea (2015).
 I s-a conferit Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000),
Ordinul Național Serviciul Credincios in grad de Mare Ofițer (2011). Ordinul
național „Steaua României” în grad de Cavaler (2015).

Matematicianul Solomon Marcus a fost îndrăgostit toată viaţa de poezie, teatru şi


filosofie, aşa cum declara, iar în 2007 „A te pretinde matematician este o cutezanţă pe
care puţine persoane în cunoştinţă de cauză şi-o pot permite”, cu ocazia primirii
Premiului revistei „Cuvântul” pentru eseu şi critică. Umanist şi fin cunoscător al
psihologiei umane, renumitul matematician român a fost o personalitate pluridisciplinară
şi a subliniat întotdeauna rolul educaţiei: „Educaţia şi învăţarea înseamnă spectacol.
Asocierea educaţiei cu ideea de spectacol are în vedere şi bucuria care trebuie să le
însoţească pe amândouă”, spunea Solomon Marcus.
Academicianul a fost şi un critic atent al sistemului românesc de învăţământ,
considerând că evoluţia acestuia din ultimii ani a fost dezamăgitoare: „Trebuie să
înţelegem bine relaţia dintre competiţie şi educaţie. Scopul în educaţie nu e să fii primul,
scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun. Asta nu se
întâmplă în şcoala românească. Latura competiţională strică lucrurile. Accentul nu mai
cade pe scopul suprem al educaţiei”, obişnuia să spună renumitul matematician. De
asemenea, S. Marcus a subliniat întotdeauna în discursurile sale rolul pe care îl are istoria
în capacitatea de relaţionare a evenimentelor.
166 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Cît de greu e să fii om!


Solomon Marcus2

Informatica s-a născut ca un capitol al ştiinţelor medicale

„Nu m-am speriat, eram de multă vreme conştient că multe din activităţile mele încă din
anii ’60 încoace erau în legătură cu activitatea creierului, pentru că ştim cum a demarat
informatica; a demarat cu o problemă medicală. Cum s-a născut calculatorul electronic?
Prin încercarea de a construi maşini care simulează, reproduc activitatea creierului
uman. Deci am putea spune că informatica s-a născut ca un capitol al ştiinţelor medicale.
Şi nu mă mai refer la faptul că, din momentul în care am pariat pe mariajul dintre
lingvistică şi matematică, am realizat foarte repede că acest mariaj comportă un
concubinaj inevitabil cu informatica şi cu biologia; toate modelele importante de calcul
au venit din simularea activităţii sistemului nervos. Modelele de automate din anii ’40,
maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs de John von Neumann şi
echipa sa în 1948, aveau în atenţie sistemul nervos superior. În cartea mea Gramatici şi
automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal, aşa cum este
modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene. Deci, eram la
mine acasă şi lucrurile au continuat prin tot ceea ce a urmat în cadrul disciplinelor
cognitive şi al Inteligenţei artificiale. Aşa am ajuns să public articolul Creierul uman,
multe ipoteze puţine clarificări, în revista Academica a Academiei Române”.

Interdisciplinaritatea gîndită și practicată


Cătălin Mamali

„O privire proaspătă asupra lumii“ Solomon Marcus „Am învăţat să găsesc deplină
satisfacţie şi sens în viaţă în simplul fapt că pot să mă mişc, că pot privi cerul şi oamenii
din apropierea mea, că pot schimba un zîmbet cu un copil, că pot contempla spectacolul
vieţii, că pot vorbi acum, că pot interacţiona cu oamenii ca tine. Sînt într-o permanentă
mirare. Mă trezesc în fiecare dimineaţă gata să arunc o privire proaspătă asupra lumii.
Sînt fericit să citesc şi să scriu. Este fantastic.”
Acesta este răspunsul dat, la vîrsta de 89 de ani, de profesorul Solomon Marcus,
la întrebarea „Ce vă oferă cea mai mare satisfacţie în viaţă?”, pusă de Cristian Calude
(The Human Face of Computing, 2016, editor C. S. Calude, London, Imperial College,
pp. 308-309). „Trista veste m-a aflat pe cînd tocmai terminasem de citit excelentul volum
de interviuri cu 26 de influenţi cercetători care au marcat semnificativ evoluţia
informaticii (computer science), care a devenit omniprezentă în viaţa omenirii. Printre
aceste interviuri de adîncime şi deschidere realizate de Calude, care au avantajul
participării creative din interiorul domeniului, este şi cel cu Marcus („Mathematical
analysis, languages and fractals”). Matematicianul Marcus a vrut să fie şi a rămas”[…].
Observatorul Cultural, 25 martie 2016.

2
Sursa: http://convorbiri-literare.ro/?p=4911, Conferinţă prezentată la Universitatea Apollonia, 1 martie
2015)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 167

Solomon Marcus – o singularitate nerezolvabilă


Liviu Ornea

„Prin tot ce a făcut şi face, prin tot ce a scris şi scrie, profesorul Marcus e un scandal, o
palmă dată tuturor celor care cred că, de la o anumită vîrstă, omul trebuie să fie
morocănos şi ciufut, indiferent la toate şi preocupat numai de bolile lui. O palmă dată
celor care văd cultura umanistă drept un obstacol în calea specializării ştiinţifice şi
cultura, în general, drept ceva inutil şi chiar dăunător. O palmă dată tuturor inginerilor
care nu ştiu unde se pune o cratimă şi tuturor matematicienilor care n-au mai citit o
carte din liceu. Dar e şi un bobîrnac (tăricel) dat en passant literaţilor care n-au habar
nici de cele mai elementare noţiuni de ştiinţă. Nu în ultimul rînd, profesorul Marcus îi
aruncă într-o cumplită aporie pe mulţi colegi ai lui, ai mei, informaticieni. Profesorul
Marcus se consideră matematician, şi aşa îl priveşte, mai toată lumea deşi de multă
vreme s-a ocupat mai ales de informatică teoretică şi a condus doctorate în acest
domeniu. Cum ies, oare, din impas colegii informaticieni care nu se definesc ca
matematicieni, ba, mai mult, se străduiesc să elimine cît mai mult matematica din
planurile de învăţămînt ale secţiilor şi facultăţilor de Informatică? E un paradox pe care
sper că profesorul îl va dezlega într-o viitoare intervenţie”. Observatorul cultural3 , 2010.

„Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama”

Solomon Marcus

1. Nevoia de a da un sens vieții, la nivel


elementar – Măcar o dată pe zi savurează
faptul că respiri; că privești cerul și
pământul; că te miști; trăiește-le ca mari
evenimente. Bucură-te că ai schimbat un
zâmbet cu un copil care a trecut pe lângă
tine. Toate acestea să-ți fie suficiente pentru
a simți că viața are un sens, că merită să fie
trăită, că este un dar pentru care cei care te-
au adus pe lume și te-au crescut au dreptul
la iubirea și recunoștința ta.
2. Nevoia de împrospătare – Dar respirația și mișcarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul,
tentația ca ele să devină rutină, să nu le acordăm nicio atenție, cum de fapt se și întâmplă în
general. Rutina nu poate și nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului
nostru urmează reguli precise, țin de civilizație. Problema este de a reduce rutina la
minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se întâmplă din păcate frecvent. Așa cum
avem grijă zilnic să ne împrospătam corpul prin odihnă, prin mișcare și prin folosirea apei
și săpunului, avem nevoie și de o împrospătare a minții, a simțurilor, a sufletului nostru. Să
ne trezim în fiecare dimineață capabili de a arunca o privire proaspătă asupra lumii, cu
dispoziția unui nou început, cu o limpezire a simțurilor și a gândurilor; într-un anume sens,
să recăpătăm, să recuperăm candoarea copilăriei.

3
Sursa: https://www.observatorcultural.ro/articol/murit-profesorul-si-academicianul-solomon-marcus/
168 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

3. Nevoia de întrebare și de mirare – Eram în copilărie într-o permanentă stare interogativă,


de curiozitate, de mirare, de extaz în fața spectacolului naturii și al lumii, al propriei mele
ființe. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de năzdrăvăniile creierului
meu, în materie de memorie și de imaginație. În fiecare seară, când mă las pradă somnului,
mă întreb ce călătorii neașteptate îmi vor oferi visele din noaptea respectivă. Starea de
mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viață, a fost mereu o sursă de energie.
Atunci când sunt întrebat: „de ce trăiești?”, răspund: pentru a mă mira. De prea multe ori,
școala, în loc să întrețină și să dezvolte această nevoie, o anihilează. Dar, dacă nu ne
menținem starea de curiozitate, de mirare, de dorința de a înțelege lumea, nu doar de a o
înregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a
aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea și natura ignoranței noastre.
4. Nevoia de îndoială și de suspiciune – Ce poate fi mai uman decât ezitarea, nehotărârea,
nedumerirea? Pentru Rene Descartes, starea de îndoială este semnul clar al naturii
gânditoare a ființei umane. Un același lucru poate fi considerat din mai multe puncte de
vedere și, în aceste condiții, spiritul critic ne obligă la o analiză comparativă, care uneori nu
conduce la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilități, fiecare fiind descrisă în
termeni de grad de plauzibilitate. În justiție se lucrează cu prezumția de nevinovăție. În
educație și în învățare, este recomandabil să adoptăm prezumpția de suspiciune. Ne naștem
criticând; plânsul nou-născutului este reacția sa critică față de o nemulțumire. Să privim cu
interes, dar cu suspiciune orice ni se livrează de la catedră, de la o tribună, de pe Internet,
din cărți, din orice fel de publicații, așa cum un polițist care caută pe autorul unei crime
suspectează totul. Educatorii, profesorii ar trebui să fie primii care să recomande, să
stimuleze această atitudine la elevi, la studenți, să le spună acestora: «Cel mai clar semn de
respect pe care mi-l puteți arăta este să-mi acordați atenție, dar să nu acceptați nimic din
ceea ce va spun înainte ca spiritul vostru critic să vă asigure de adevărul și de interesul
spuselor mele; dacă nu mă înțelegeți, să nu mă lăsați să trec mai departe, să-mi cereți să
fiu mai clar; dacă vi se pare că nu am dreptate, să vă manifestați argumentat dezacordul».
O atitudine similară se cuvine a fi adoptată față de litera tipărită, din manuale sau din orice
alt loc. Omul de la catedră nu trebuie să pozeze într-un a toate știutor, este normal ca uneori
să le spună celor pe care-i instruiește: «nu știu», «nu înțeleg nici eu»; iar atunci când cineva
din bancă îi corectează o scăpare, o greșeală, să-i mulțumească pentru atenția acordată.
Uneori introduceam deliberat o greșeală în prestația mea, pentru a testa vigilența
studenților. Nevoia de îndoială și de suspiciune funcționează concomitent cu o alta, opusă:
nevoia de complicitate la o convenție. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru. Ne
supunem prezumției de complicitate la convenția de ficțiune propusă de spectacol, o
acceptăm, îi acordăm credit. Dar spiritul nostru critic nu încetează să funcționeze și avem
dreptul, ulterior, să ne exprimăm eventuala insatisfacție, să pretindem că autorii
spectacolului au înșelat așteptările noastre, creditul pe care le-am acordat. La fel, în cazul
unei poezii, a unui roman etc.
5. Nevoia de greșeală și de eșec – De câte ori am eșuat până să deprindem să folosim
furculița, cuțitul și lingura! De câte ori am căzut, ne-am julit genunchii, până să învățăm să
ne ținem pe picioare și să mergem! Este clar că învățarea, drumul spre dobândirea unui nou
comportament trec prin greșeli și eșecuri; ele sunt prețul pe care-l plătim pentru a ne
îmbogăți înțelegerea și pentru a acumula noi capacități. Trebuie deci să distingem între
greșelile de acest fel, care au un rol pozitiv, benefic, și greșelile ordinare, făcute din
neatenție sau ca urmare a altor imperfecțiuni senzoriale sau psihice. A plasa greșeala și
eșecul, la modul general, în sfera infracțiunii sau/și păcatului denotă o confuzie gravă, pe
care totuși o comite mereu practica educațională. Auzim mereu: «cine a greșit, să
plătească». Dar exemplul copilului care cade înainte de a învăța să se țină pe picioare și
niciun părinte normal nu se gândește să-l pedepsească pentru acest eșec trebuie să ne stea
mereu în față. O veche vorba latinească de înțelepciune ne amintește că a greși este
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 169

omenesc. Dar reflecția respectivă continuă prin a condamna perseverarea în greșeală. Aici
este nevoie de o precizare. De exemplu, să repeți mereu traversarea străzii pe culoarea roșie
a semaforului este într-adevăr de condamnat și de sancționat; în general, nerespectarea
deliberată a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sancționat și aici intră în
funcție justiția și morala; dar să comiți mereu greșeli, alte greșeli, în încercările în care te
aventurezi pentru a străpunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil. Istoria
abundă în exemple de greșeli și eșecuri ale unor oameni de seamă, în tentativa de a spori
cunoașterea umană. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrată pe greșeli și pe eșecuri. O
mare parte, poate cea mai mare, a acțiunilor de pionierat, a lucrărilor care au deschis
drumuri noi în cunoaștere și în acțiunea socială au inclus greșeli, ca un produs secundar al
noutății ideilor lansate. Mai mult, mergând pe urmele unor greșeli comise în lucrări sau
acțiuni temerare, s-a ajuns la apariția unor noi idei, noi domenii de cercetare. «Greșeala
matematică, sursa de creativitate» a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile
mele. Pentru a da un singur exemplu: noua știință a haosului a fost inițiată de Henri
Poincare în tentativa să de a înlătura o greșeală dintr-un memoriu al sau de mecanică
cerească. Am putut verifica personal și bănui că e adevărat în general faptul că drumul spre
multe (poate cele mai multe) idei și teoreme matematice a urmat o cale sinuoasă, de
tatonări, rătăciri, confuzii, greșeli de tot felul, până s-a cristalizat varianta sub care ele sunt
acreditate. A cunoaște, măcar în unele cazuri, această istorie zbuciumată mi se pare esențial,
dacă vrem să înțelegem natura profunda a creației umane. Personal, am făcut aceasta
experiență pe unele situații din matematică, din informatică, din lingvistică, din domeniul
literar-artistic, dar cred că este valabil în general. Ținând seama de inevitabilitatea
eșecurilor, este esențial să educăm rezistența la eșec, înțelegerea faptului că eșecul este
normal; mai mult: dintr-un eșec este totdeauna ceva de învățat.
6. Nevoia de joc – Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal și tenis la șah și
go. Ele au un rol important și merită atenția tinerilor. Dar nu în primul rând la ele mă
gândesc acum. Am în vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a
înțelege cele percepute prin simțuri și prin observație directă, nevoia și dreptul la greșeală și
eșec, fără a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum învățăm
să ne ținem pe picioare și să mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafața Pământului
trece prin această experiență. Acum mă voi referi la un alt joc, și el practicat, pe cât mi-am
putut da seama, de toți copiii lumii: jocul de-a v-ați ascunselea. Eu mă ascund, iar tu mă
cauți și, dacă mă găsești, ai câștigat. Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care
natura, lumea îl practica față de noi, la orice vârstă și de la începuturile omenirii. În
tentativa noastră fireasca de a înțelege lumea, totul se întâmplă ca și cum lumea ne spune:
«cauți să mă înțelegi, dar eu mă ascund; și cu cât lucrul pe care-l cauți este mai interesant,
mai semnificativ, cu atât îl ascund mai bine și îl fac mai greu de găsit. Dar merită să-l
cauți. Chiar fără rezultatul așteptat, căutarea îți va da satisfacții, care însă ar putea fi
altele decât cele la care te-ai gândit inițial. Cauți ceva, nu-l găsești, dar găsești altceva;
uneori mai interesant decât ceea ce căutai inițial». Învață să savurezi acest spectacol al
omenescului, să te îmbeți de el – și din nou să simți că viața merită să fie trăită. Căutarea se
dovedește de multe ori mai importanta decât găsirea. Plăcerea de a urca un munte stă în
primul rând în a savura fiecare moment al parcursului, chiar dacă nu ajungi în vârf. Mai e și
un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauți ceea ce deja ai găsit. Găsești
ceva ca o bănuială, o intuiție, o extrapolare a unor observații empirice. Dar ai nevoie de o
confirmare mai convingătoare. Așa se întâmplă, de exemplu, că în matematică multe
teoreme sunt „găsite” mult înainte de a fi demonstrate; cazul teoremei lui Pitagora, găsită
empiric mult înainte de Pitagora. Dar toată căutarea la care ne referim ce este altceva decât
învățarea, descoperirea, invenția? Nevoia noastră de a înțelege lumea, de a ne înțelege pe
noi. O căutare care trebuie să valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar și pe
cele care urmează.
170 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

7. Nevoia de identitate – Aici se află o provocarea majoră, dramatică, și o șansă de a da vieții


noastre o motivație superioară. Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le
discutam. Biologic, avem o identitate individuală, prin faptul că fiecare ființă viețuitoare de
pe această planeta are un ADN specific. Acizii dezoxiribonucleici sunt „cuvinte” pe
alfabetul celor patru tipuri de baze nucleotide. Acest alfabet este același pentru toate ființele
trăitoare pe planeta Terra. Dar ordinea în care sunt așezate elementele alfabetului în
alcătuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare ființă umană are o
identitate biologică specifică. Ne naștem preluând o întreagă moștenire ăde la părinți și,
prin intermediul lor, de la bunici, străbunici etc. Preluăm o seamă de trăsături, deprinderi,
reprezentări, judecăți și prejudecăți determinate de contextul geografic și istoric în care ne
dezvoltăm. Toate acestea ne conferă o identitate genetică, de familie, de loc geografic și de
moment istoric, deci o identitate locală, una regională, una națională, de limbă, de credință.
Această identitate pe care natura și istoria ne-o imprimă, de multe ori fără a ne da seama,
rămâne pentru prea mulți oameni singura lor identitate. Prea mulți oameni nu simt nevoia
unei identități mai bogate decât aceea primită fără vreun efort personal. În perioada trecerii
de la copilărie la adolescență ar trebui să înceapă conștientizarea nevoii de construire a unei
identități mai bogate decât aceea cu care ne-a înzestrat natura. Cum să facem să educăm la
cât mai mulți tineri această nevoie (valorificând critic, selectiv, identitatea primită de la
natură)? Cum să-i facem pe tineri să conștientizeze faptul că în condițiile actuale ale
globalizării de toate felurile acționează asupra noastră, direct sau indirect, toate nivelurile
sociale, de la cele locale la cele regionale, naționale, europene, occidentale și planetare? Să
le explicăm tipologia identităților culturale: balcanică, dunăreană, a Mării Negre, sud-est
europeană, central europeană, mediteraneană, europeană, occidentală, planetară dar și
tipologia care rezultă din diversitatea lingvistică, de credințe, de civilizații. Se întâmplă un
lucru fără precedent în istoria omenirii: numeroasele identități ale ființei umane, aflate într-
o dinamică permanentă și o interacțiune continuă, nu mai pot fi înțelese decât concomitent,
formând un sistem. Sau le înțelegem pe toate sau pe niciuna. Globalizarea și Internetul au o
contribuție esențială la această nouă configurație a identităților. Educația nu reușește să facă
față acestor probleme, nici nu prea le are în atenție. Dar tensiunile existente între diferite
identități ale fiecărei persoane și între identitățile unor persoane diferite sunt, în ultimă
instanță, la rădăcina multor conflicte și războaie; aici își află rădăcinile și terorismul
existent la scară mondială. Posibilitatea unei dezvoltări armonioase a identităților rămâne
deocamdată doar un proiect.
8. Nevoia de omenesc și de omenie – Identitatea este primul termen al unui cuplu esențial, în
care al doilea termen este: alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifică în absența celuilalt.
La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. Diferența se
poate referi la vârstă, la sex, la naționalitate, la limbă, la culoarea pielii, la religie, la nivel
de cultură, la poziție socială, la apartenența politică, la filosofie a vieţii, la preferințe literare
sau de orice altă natură etc. Să fim pregătiți să înțelegem omenescul în diversele sale
ipostaze, să admitem că tocmai infinita sa diversitate îi dă farmec. Nu există două fețe
umane identice, nu există două voci umane identice, nu există două priviri umane identice.
Dar dincolo de această diversitate, toți copiii lumii au o prospețime cuceritoare, toți
alternează râsul cu plânsul, toți râd la soare, toți îndrăgesc mișcarea și jocul, toți ard de
curiozitate. Omenescul este o sursă nesfârșită de delectare, de minunare. Iată, pentru a alege
numai una din fermecătoarele manifestări umane: vorbirea, limba. Câtă subtilitate, câtă
finețe, cât joc al nuanțelor îți oferă cuvintele, frazele, discursul! Muzica lor, semnificația
lor. Cât de plăcut e să constați că reușești să spui ceea ce ai gândit, dar cât de ușor, pe
nesimțite, frazele derapează și nu mai exprimă ceea ce ai dorit! O continuă alternare a
găsirilor și a ascunderilor, a confirmărilor și a frustrărilor. Sau jocurile memoriei umane, ale
amintirilor și uitărilor; sau trecerile insesizabile de la zâmbet la lacrimă, de la gravitate la
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 171

duioșie. Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul în
întreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câștigi în dauna altora,
care pierd; omenescul poate fi universal câștigător. La animale, o pornire instinctivă vede în
diferență o adversitate. Pentru ca oamenii să nu reproducă și ei acest comportament, este
nevoie de o educație corespunzătoare, altfel se întâmplă ceea ce vedem mereu: băieței de
clasa a treia primară care se iau la bătaie pentru că «eu am spus într-un fel, iar el a spus
altfel». De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a
dărui, de a-i contamina pe alții de bucuria vieţii. De a adopta în comportamentul tău
prezumția de solidaritate cu ceilalți oameni. Copiii care se formează în acest fel (iar
Internetul ar putea avea aici un rol esențial) vor putea fi mai greu antrenați în războaie de
tot felul.
9. Nevoia de cultură – Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură științifică, literar-artistică,
tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualității umane, în matematică,
astronomie, fizică, chimie, biologie, filosofie, literatură, muzică, arte vizuale, teatru, științe
juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice și, mai recent, în film și în
disciplinele informației și ale comunicării stau mărturie pentru splendoarea omenescului,
pentru puterea sa de pătrundere, de imaginație, de descoperire și de invenție. Dar cine
beneficiază de ele, câți sunt cei care au acces la aceste piscuri, le înțeleg, își pot umple
sufletul și mintea de înțelepciunea și frumusețea lor, se pot astfel înălța spiritual mult peste
starea de animalitate? Câți sunt cei care ajung să trăiască fiorul unui vers, al unei povești, al
unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei
ecuații, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al
geometriilor neeuclidiene, al relativității einsteiniene, al lumii cuantice, al dualității
Watson-Crick a acizilor nucleici? Oare pe la urechile câtor copii, adolescenți, trece adierea
unor acorduri din Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin? Câte priviri aflate în dimineața
vieţii ajung să se desfete în prezența unui tablou de Rembrandt, a unei sculpturi de
Brâncuși? Va fi în stare educația publica să preia acest mesaj? Mai avem timp de așa ceva?
Un timp de contemplare, de supremă emoție. Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă diplome
de diverse grade, fără acoperire culturală? Și dacă nu au acoperire culturală, ce sunt
posesorii acestor diplome altceva decât, în cel mai bun caz, furnizori de servicii? Și dacă nu
prea au nevoi culturale, ce motivație mai profundă pot da vieţii lor? Cohorte de oameni,
unii cu o stare de prosperitate materială, au totuși un statut de sclavi culturali. Să nu-ți fie
milă de ei? Să nu-i compătimești? Nu cumva se află aici sursa principală a derapajelor de
ordin civic, moral, juridic, a violenței verbale, psihice, fizice? Care este nivelul de cultură al
celor ce ne conduc, ce repere umane au ei? Ce anume dă un sens vieții lor?
10. Nevoia de transcendență – Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate,
pe care o poate căpăta nevoia de a da un sens vieții. Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar
verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te cățăra. Obiceiul copiilor de a se cățăra în
copaci, pe garduri, pe stâlpi exprimă nevoia, tentația de a se înălța, de a se depărta de sol.
Așa începe transcendența. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce ți-au fost impuse prin
naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale și empirice, să încerci să le depășești. Așa
au apărut geometria neeuclidiană, care sfidează percepția senzorială a spațiului; fizica
relativistă, care transgresează percepția empirică a timpului, energiei și mișcării;
conștientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situațiilor în care nu mai există o
diferență clară între subiect și obiect și dincolo de care urmează tăcerea sau compromisul de
toate felurile; logicile neclasice, care încalcă una sau mai multe din cele trei principii ale
logicii aristotelice: identitate, necontradicție, terț exclus; imaginarea unui calcul care
depășește frontiera Turing dată de ideea obișnuită, elementară de calcul etc. Transcendența
este atât la destinație, cât și la origini. Distincția kantiană dintre transcendent (dincolo de
posibilitățile cunoașterii umane) și transcendental (relativ la achiziții ale cognitivului uman
172 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

care preced orice experiență; cunoașterea apriorică). Transcendența matematica se referă,


în acord cu Euler, la operații care nu se pot realiza prin repetarea de un număr finit de ori a
unor operații elementare, aplicate numerelor întregi și unei variabile x. De aici, nu-i decât
un pas până la distincțiile profan-sacru, imanent-transcendent. În aceeași ordine de idei, se
poate discuta despre transcendența în muzică, în viziunea fenomenologiei sunetului,
preconizate de Sergiu Celibidache.

Desigur, nu sunt acestea singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai importante și dintre cele
mai neglijate. Trăim acum un moment al unui nou început. Voi, oameni ai școlii și ai universității,
voi elevi și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce ar
fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus și să ne împrospătăm?

Un discipol care mi-a devenit mentor: Vasile Ene (1957-1998)

Solomon Marcus

„Mentor mi-a fost un student de-al meu, Vasile


Ene. Eu nu mai cunosc un al doilea exemplu de
astfel de român. Astfel că, de fiecare dată când
susţin discursuri la Academie, le închei
spunând că Vasile Ene este mentorul meu.
Venea dintr-o familie săracă, își trăise
copilăria într-o casă fără bibliotecă. Ca elev,
aflase dintr-o carte de popularizare că există
integrale mai bune decât aceea care se afla în
manualul școlar. Ardea de curiozitatea de a le cunoaște. A ales matematica. Nu era
studentul meu, predam la altă serie. Dar într-o zi, în sala de lectură a Bibliotecii
Facultății de Matematică, m-a abordat. După căutări haotice, fără rezultat, în rafturile
Bibliotecii, încercase pe cont propriu să imagineze o continuare la ceea ce se afla în
cursul universitar. I-am recomandat să consulte colecția revistei Real Analysis Exchange,
în care se publicau frecvent articole pe tema care-l obseda. A fost pentru el un moment de
revelație, care i-a schimbat viața.
A devenit, în scurt timp, un colaborator aproape permanent al acestei reviste de înaltă
exigență. Traia cu atâta intensitate problemele integralelor neabsolute, observa cu atâta
finețe punctele delicate și cotiturile periculoase cărora trebuia să le facă față, îmi vorbea
despre ele cu atâta pasiune, recurgând la reprezentări vizuale, gesturi, mirări, încât
aveam impresia că obiectele sale matematice erau niște ființe vii, cu care conviețuia într-
o armonie deplină. Mă simțeam un invitat privilegiat în laboratorul său de creație. Nu
mai trăisem momente de acest fel decât la cursurile Profesorului Dan Barbilian.
Întâlnirile mele periodice cu Vasile Ene erau zile de sărbatoare, prilejuite de câte un nou
articol care urma sa fie trimis la revista Real Analysis Exchange. Contrastul izbitor
dintre caracterul foarte tehnic al acestor texte și modul în care ele prindeau viață în
discuția directă cu autorul lor, avea pentru mine o valoare simbolică și suna ca un
avertisment privind felul greșit în care se face educația matematică: Da, aveau dreptate
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 173

vechii greci, o teoremă este un spectacol, dar trebuie ca cineva să-i asigure regia; o
teoremă poate fi un sentiment, cum observa Moisil, dar pentru a-l trăi este nevoie și de
expresia sa verbală.
Despre Vasile Ene pot spune cu certitudine că, din momentul în care a cunoscut
adevărata matematică, nu a mai putut trăi fără ea. Această pasiune a dat vieții sale un
sens superior, de o valoare intelectuală și morală exemplară. A murit la vârsta de 41 de
ani, răpus de o boală careia nu i s-a putut stabili natura. Pentru cercetările sale
profunde de analiză matematică, revista Real Analysis Exchange l-a omagiat prin
înființarea a ceea ce se numește Vasile Ene Memorial Fund, anunțat în fiecare număr al
revistei și destinat finanțării participării unui tânăr matematician român la o conferință
internațională de profil. Prin omagiul pe care-l aduc lui Vasile Ene, îmi exprim
recunoștința față de toți cei care m-au însoțit, în vreun fel sau altul, în calătoria
neverosimilă care, probabil, se apropie de sfârșit.” Solomon Marcus (1925-2016),
Solomon Marcus, Singurătatea matematicianului4.

4
Sursa: http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3540 , http://c3.cniv.ro/?q=2018/proces-edu
2.6 Victor Toma, pionierul construirii calculatoarelor românești

Academicianul Victor Toma, părintele calculatoarelor electronice în România

„În ziua de 26 noiembrie 2008 s-a stins din viaţă


Academicianul Victor Toma, părintele calculatoarelor
electronice în România. Victor Toma a înscris numele
Institutului de Fizică Atomică şi al României în istoria
tehnicii mondiale prin realizarea între primele zece ţări din
lume şi a două dintre ţările socialiste, a unui calculator
electronic. Se face remarcat încă de la începutul prestigioasei
sale cariere ştiinţifice printr-o serie de realizări de excepţie în
domeniul echipamenelor numerice de măsurare a
radioactivităţii şi măsurători de timp, lucrări certificate prin
brevete de invenţie şi răsplătite cu Premiul de Stat (1950) şi
Premiul Academiei Române1. În 1956 savantul francez André
Langevin, într-un articol din presa timpului scris după o vizită în Laboratorul de maşini
de calcul al I.F.A. – ocazie cu care l-a cunoscut pe inginerul Victor Toma, şeful unui mic
colectiv care se ocupa de construcţia primelor calculatoare electronice din ţară, relata:
„Am remarcat îndeosebi un tânăr cercetător format la Institutul Politehnic Bucureşti,
care după o muncă perseverentă de informare şi de concepţie a reuşit să obţină rezultate
remarcabile în tehnica atât de specială a maşinilor de calculat. Cu experienţa acumulată,
cu o răbdare şi un entuziasm demne de admirat, el a realizat etapă cu etapă o foarte
modernă maşina de calculat. Ea este, de altfel, prima maşină de acest fel realizată în
ţările de democraţie populară şi, se înţelege, va aduce deosebite foloase Institutului de
Fizică şi celorlalte institute de cercetări din România.”
În 1962, Profesorul Grigore Moisil vorbea şi el în cuvinte emoţionante despre
Victor Toma: „Este meritul incontestabil al conducerii Institutului de Fizică Atomică de a
fi înţeles importanţa construcţiei de calculatoare electronice şi de a fi sprijinit această
problemă”. Este un semn de deosebită apreciere şi recunoastere a meritelor incontestabile
ale celui care a fost marele Profesor Horia Hulubei, directorul I.F.A., cel ce cu dragoste
încuraja căutările de început spunând: „Lasaţi-l pe Toma să se ocupe de tinichelele
lui….”.
Datorită academicianului Victor Toma şi sub directa sa îndrumare au fost
realizate o serie de calculatoare electronice pe tuburi începând cu CIFA-1 (aprilie 1957),
CIFA-2 (1959), CIFA-3 (1960), CIFA-4 (1962), şi apoi pe tranzistori CET-500 (1964) şi
CET-501 (1966). În secţia condusă de Victor Toma au fost realizate şi calculatoarele
CIFA-101 (1962) şi CIFA-102 (1963).

1
Sursa: http://www.ifa-mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 175

Reputaţia lui Victor Toma a depăşit graniţele ţării, fiind cel ce a condus la
realizarea calculatorului Vitosha (1963), primul calculator electronic realizat în Bulgaria,
o replică a calculatorului CIFA-3. În semn de recunoştinţă, Academia Bulgară înscrie
numele său în istoria tehnicii de calcul din această ţară.
Din anul 1968, odată cu înfiinţarea ITC (Institutul de Tehnică de Calcul), Victor
Toma îşi desfăşoară activitatea în acest institut, conducând o serie de proiecte
materializate prin numeroase patente şi publicaţii.
Prin academicianul Victor Toma s-a scris una din paginile de aur ale istoriei
Institutului de Fizică Atomică şi ale tehnicii româneşti, istorie care consemnează priorităţi
în domeniul construcţiei de calculatoare, dezvoltarea IT şi a comunicaţiilor, precum şi
crearea unei şcoli româneşti de analiză numerică şi programare.

Acad. VICTOR TOMA2

Ideea unui calculator a crescut treptat, cu sprijinul Institutului de Fizică Atomică


(IFA); nu a fost nimic dintr-o dată. Iată de ce: IFA avea nevoie de tehnică digitală pentru
măsurarea radioactivităţii la unităţile mari: betatron, reactor şi alte unităţi. Aşa că, în
consecinţă, profesorul Hulubei, care era directorul Institutului de Fizică Atomică, a
înfiinţat un laborator de electronică, pentru că pe atunci nu se gândea nimeni la
calculatoare. Noi am început acolo să producem aparatură de măsură pentru diverse
ateliere IFA, aparatură competitivă, la concurenţă cu ce se producea în străinătate.
Aparatele de măsură la care am lucrat în acea perioadă, cu utilizare în activitatea de
cercetare nucleară, aveau numărător electronic cu precizie de 10 microsecunde şi
frecvenţă de până la 100Khz. Unele au fost brevetate şi premiate, fiind anunţate la vremea
aceea de revistele academice din România şi URSS. Tot atunci a apărut revista de
Electronică, o revistă care a promovat rezultatele cercetărilor noastre, constituind un
puternic imbold pentru noi.
Pot spune că eu şi ideea unui calculator electronic am crescut odată cu creşterea
numărului de astfel de aparate pe bază de numărător pe care le-am construit în acea
perioadă. Cu mijloacele modeste care ne stăteau la îndemână în laborator, ne-am gândit să
realizăm un model de calculator pentru cele patru operaţii fundamentale, ca să vedem
cum ar face faţă echipamentele numerice realizate până atunci. Astfel că în aprilie 1957,
după patru ani de muncă, am anunţat în publicaţiile Academiei Române primul calculator
electronic românesc CIFA 1. Acesta a fost un pas mare pentru că, acum, cei care veneau
la noi la IFA puteau să vadă ceva efectiv: 50 de operaţii pe secundă cu numere compuse
din 9 cifre plus semnul operaţiei şi 30 de biţi pe cilindru magnetic. Calculatorul avea
1500 de tuburi electronice şi o memorie de 512 cuvinte, limitată de viteza de rotaţie de
3000 de ture/min a cilindrului magnetic. Consumul de 5 KVA îl făcea să se
supraîncălzească şi-i scădea durata de funcţionare şi fiabilitatea. Acest monstru cu 1500
de tuburi electronice trebuia verificat de fiecare dată la pornire, ce lămpi s-au mai ars, ca
să fie înlocuite. În concluzie, CIFA 1 era un calculator mare ca dimensiuni, dar mic din
punct de vedere al performanţelor.
Cine s-ar fi gândit atunci ce dezvoltare va avea informatica în următorii 50 de
ani? Greutăţile proveneau şi din lipsa de încredere că va ieşi ceva, calculatorul nefiind

2
Text preluat din http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm.
176 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

suficient de popularizat. Cei care au văzut primul calculator lucrând l-au primit cu
sentimente amestecate, între admiraţie şi invidie. La vremea aceea, nu erau
disponibilizate sume pentru cercetare, se considera că o asemenea lucrare nu ar avea o
valoare ştiinţifică, ci ar constitui mai degrabă o manifestare de „practicism îngust”. Nu
existau deci planuri clare în aceste direcţii, nu se putea şti nimic cu precizie despre ce se
va dori să facem pe viitor. Am avut însă în tot acest timp sprijinul conducerii IFA, în
special al profesorului Hulubei care obişnuia să spună cu accentul lui moldovenesc, în
sens de încurajare:
„Lăsaţi-l pe Toma să se ocupe de tinichelele lui”. Poate că în sinea lui nici el nu credea,
dar în orice caz ne-a sprijinit. Din sprijinul acesta a rezultat primul calculator românesc.
Treptat, a fost lărgită şi componenţa Laboratorului de calculatoare. Pe lângă inginerul
Armand Segal cu care am lucrat de la început, au venit tehnicieni foarte buni, care au
realizat părţile mecanice ale calculatorului. După doi ani a urmat CIFA 2, cu 36 de biţi,
mai perfecţionat în special în privinţa siguranţei în funcţionare, pentru că avea numai 800
de tuburi electronice.
Pe de altă parte, nu existau încă analişti care să identifice problemele de rezolvat
la calculator, trebuiau făcute programe. Treptat, matematicienii au început să ţină cursuri
de programare prin care au învăţat beneficiarii să-şi facă programele singuri, în codul
maşinii. În anul următor ne-au fost repartizaţi trei absolvenţi de la Facultatea de
Matematică: Zamfirescu, Vaida şi Moldovan. Acesta a fost primul val de stagiari, dar au
mai urmat şi alţii. Am avut noroc de colegi tineri foarte dotaţi, care s-au pus pe treabă şi
au făcut lucruri foarte bune. După încă doi ani am pus în funcţiune calculatorul CIFA 3 pe
care l-am realizat împreună cu Mihaela Ionescu şi alţii, având acum deja un colectiv de
10-12 oameni foarte buni, care au muncit mult. CIFA 3 a avut o istorie mai aparte. El a
fost comandat de Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna, un institut puternic, dar
lipsit de un sistem de calcul. De fapt, a existat o comandă de două calculatoare, CIFA 3 şi
CIFA 4 pentru Dubna. Dar, când s-a terminat construirea CIFA 3, deja interesul
Institutului Dubna pentru aceste calculatoare cu performanţe mai modeste nu mai exista.
De aceea, CIFA 3, după ce a funcţionat în IFA un an şi jumătate a fost (re)cumpărat de
Centrul de Calcul al Facultății de Matematică din Bucureşti, unde director era profesorul
Moisil, foarte ahtiat după tehnică nouă. În cadrul Acordului de Colaborare dintre
Academia Română şi Academia Bulgară de Ştiinţe, s-a realizat în Bulgaria, între 1962-
1962, calculatorul Vitoşa, după modelul CIFA-3. CIFA 4 a însemnat o nouă creştere a
fiabilităţii şi siguranţei în funcţionare şi, implicit, o lărgire a spectrului utilizării acestui
model de calculatoare. Dacă CIFA 1 a funcţionat două ore pe zi timp de doi ani, CIFA 4 a
lucrat 12000 de ore pe an, până prin ’61-’62, când au apărut tranzistorii.
La apariţia tranzistorilor am continuat cu seria CET 500, un calculator de 10 ori mai rapid
decât CIFA 4 şi mult mai fiabil, care putea funcţiona practic fără oprire. Gândiţi-vă că
maşinile din seria CIFA nu „mergeau” mai mult de patru ore pe zi.
Este de menţionat faptul că aceste maşini erau compatibile între ele, în sensul că un
program gândit pe un calculator era utilizabil şi pe altul. Astfel că puteai să te duci cu un
program creat pentru CIFA 3 să-l rulezi pe o maşină CET 500, mult mai rapidă, pentru un
cost de 200 lei/oră. La creşterea vitezei de calcul a avut o contribuţie colaborarea cu
Polonia pentru realizarea memoriilor pe bază de „ferite”. Astfel, s-a mărit viteza la 4-500
de operaţii pe secundă, deci de 10 ori mai mare faţă de calculatoarele pe cilindri.
„Feritele” au fost folosite prima oară pe CET 500, un calculator cu 1000 de adrese şi CET
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 177

501 cu 4000 de adrese. Fiecare mic pas făcut pentru creşterea fiabilităţii şi vitezei
calculatoarelor a dus la sporirea încrederii în acestea.
Noi, la IFA, lucram pentru beneficiari pe bază de contract. De exemplu, am avut
contract 12 ani cu Institutul de Meteorologie care prevedea ca în fiecare zi să lucrăm o
oră pentru ei, datele prelucrate pe computer fiindu-le transmise prin telefon. Mai târziu,
au apărut în mai toate judeţele Centre de calcul, de exemplu, salariile fiind procesate
astfel. Aşa a fost în perioada de început. Mai departe, conducerea de atunci a ţării şi-a dat
seama că România nu se poate dezvolta fără calculatoare şi au fost demarate mai multe
investiţii mari. Deveneau tot mai clare pentru toată lumea avantajele sistemelor de calcul
electronic. Poate că succesele noastre de până atunci, calculatoarele realizate la IFA, au
determinat conducerea ţării să dezvolte acest sector. În ’67 s-a creat Consiliul Naţional
pentru Ştiinţă şi Tehnologie (CNST), aflat sub direcţia lui Gheorghe Maurer, Prim
Ministru la acea vreme. Această comisie a coordonat tot programul de dezvoltare a noii
industrii de calculatoare din România. Atunci a fost creat Institutul pentru Tehnica de
Calcul (ITC) şi celelalte întreprinderi de pe platforma Pipera. În acest Consiliu, din care
am făcut parte şi eu, mai erau Roman Moldovan, Ştefan Bârlea, ambii preşedinţi ai
acestui Consiliu în diferite etape, fiind şi Acad. Mihai Drăgănescu. S-au făcut atunci mai
multe vizite în străinătate (America, Japonia, Anglia, Franţa) pentru a se studia direcţiile
de dezvoltare a sistemelor de calcul de la acea vreme. Pentru noi aceste vizite erau
experienţe fantastice, inclusiv ca să vedem cum este organizată munca la ei. Turneul din
SUA a fost condus de Bârlădeanu, care a primit de la mine, la întoarcerea în ţară, un
raport prin care recomandam calculatoarele IBM, care erau cele mai bune. Raportul meu
a fost transmis de Bârlădeanu mai departe lui Ceauşescu, dar vizita la Bucureşti a
preşedintelui De Gaulle a constituit o influenţă decisivă în decizia şefului statului român.
Din nefericire, cumpărarea licenţei de la francezi, în 1967, de altfel extrem de
costisitoare, nu a fost soluţia cea mai inspirată. Dar, se poate spune că investiţiile
demarate atunci, chiar dacă nu toate eficiente, au dus clar la dezvoltarea ireversibilă a
industriei informatice de la noi.
(Redacţia mulţumeşte doamnei Galina Toma şi domnului Gheorghe Samoilă pentru
sprijinul acordat realizării acestui material).

Bibliografie
1. Academician Victor Toma (1922-2008), Insitutul de Fizică Atomică (IFA), București, http://www.ifa-
mg.ro/ifa-old/docs/Victor_Toma.pdf.
2. SAS Sibiu, http://www.sas-sibiu.ro/fisiere/victor%20toma.htm.
2.7 Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii
din România

Tiberiu Popoviciu, unul din fondatorii informaticii din România

Dr. Emil Cătinaş 1,


Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca, Academia Română

Scurt istoric al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca

În anul 1951, Academia Romȃnă înfiinṭează Secṭia de Matematică a Filialei din


Cluj-Napoca, formată din membrii ai Seminarului de Analiză Numerică,
conduṣi de savantul Tiberiu Popoviciu. Secṭia a primit sediul din str. Republicii
nr. 37. În anul 1957, Secṭia primeṣte numele de Institutul de Calcul căruia îi
este permis să angajeze ingineri, fizicieni ṣi tehnicieni în vederea construirii de
calculatoare electronice (aceasta fiind viziunea lui Tiberiu Popoviciu). Aici, în
perioada 1957-1968, au fost construite de la zero trei calculatoare: MARICA
(1959) – experimental; DACICC-1 (1963) – primul calculator romȃnesc cu
tranzistori ṣi cu memorie RAM (din ferite); DACICC-200 (1969) – primul
calculator romȃnesc cu sistem de operare ṣi cu compilator; acesta a rămas
consemnat ca fiind cel mai performant calculator conceput ṣi construit de
romȃni. În anul 1975, dictatorul N. Ceauṣescu desfiinṭează abuziv institutele de matematică ale Academiei
Romȃne (din Bucureṣti, Iaṣi ṣi Cluj-Napoca). Din 54 angajaṭi, ICTP rămȃne cu doar 6, încadraṭi în cadrul
Universităṭii Babeṣ-Bolyai. Tiberiu Popoviciu moare după cȃteva luni. În 1990, Institutul revine la Academia
Romȃnă ṣi începe o perioadă de dezvoltare. În 1995, Institutul primeṣte numele fondatorului său, Tiberiu
Popoviciu. În 2003, în urma unui proces, Institutul a fost evacuat din clădirea în care a funcṭionat 52 de ani,
de către Universitatea Babeṣ-Bolyai, de atunci desfăṣurȃndu-ṣi activitatea în două apartamente dintr-un bloc
de locuinṭe de la periferia oraṣului. În anul 2004, Institutul a stabilit un important protocol de colaborare cu
Forschungszentrum Jülich (Germania), prin care capătă acces la supercalculatoare, ṣi astfel la realizarea
unor aplicaṭii numerice relevante.

1. Contribuția acad. T. Popoviciu la fondarea informaticii românești

Matematicianul Tiberiu Popoviciu2 (1906-1975), savant vizionar,


a fost o personalitate cu realizări importante în fondarea
informaticii din România în anii '50, atât în ce priveşte partea de
hardware, cât și partea de software. De remarcat, Tiberiu
Popoviciu este autorul primei monografii din România privind

1
Articolul este preluat și adaptat de la adresa: Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca,
https://ictp.acad.ro/ro/tiberiu-popoviciu-unul-din-fondatorii-informaticii-din-romania/
2
George St. Andonie, Istoria matematicii în România, Volumul 2, Ed. Științifică, București, 1968,
pp. 176-193., https://www.scribd.com/document/387489488/tiberiu [ref. http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri]
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 179

analiza numerică şi teoria aproximării, anul 1937. Enumerăm pe scurt următoarele


etape/argumente, după care le vom dezvolta.
Etapa A. T. Popoviciu a înfiinţat, în anul 1951, Institutul de Calcul, în cadrul
Academiei Române, scopul acestuia extinzându-se în anul 1957 de la cercetări
matematice la construirea de calculatoare electronice. Viziunea lui Popoviciu era de a
îngloba trei valenţe ale noţiunii de calcul. Un prim calculator (MARICA, 1959), cu relee
electromagnetice, este realizat în doar doi ani, fiind unul experimental.
În prezent, Institutul de Calcul poartă numele savantului vizionar care l-a fondat
(pe parcursul acestei prezentări fiind abreviat prin ICTP - Institutul de Calcul Tiberiu
Popoviciu).

Etapa B. În anul 1958, din inițiativa acad. T. Popoviciu, la Institutul de Calcul


este organizată prima Conferință Națională de Cibernetică din România [O. Aramă,
1968, E. Popoviciu, 1999, E. Popoviciu, 2004].
Etapa C. În anul 1962 se înființează la Universitatea „Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca secția de Mașini de Calcul pentru studenții din anii IV-V, secție la care
începe predarea noţiunilor de informatică.
Etapa D. În anul 1963, la Institutul de Calcul se finalizează construirea
calculatorului electronic DACCIC-1 – primul calculator din țară cu tranzistori și cu
memorie internă (din ferite).
Etapa E. În anul 1968 se finalizează la Cluj construirea lui DACCIC-200, primul
calculator românesc cu sistem de operare și compilator, cel mai puternic calculator
conceput şi construit în România [Bălan, 1985].
Etapa F. În anul 1971 se înființează primele licee de informatică din țară, la
București, Cluj, Timișoara și Iași. Softiştii formaţi la ICTP, iar apoi la ITC, scriu unele
din primele manuale de informatică pentru liceu, predând în primii ani la clasă.

2. Descrierea etape-argumente
Aceste șase jaloane se constituie ca argumente solide în considerarea acad. Tiberiu
Popoviciu ca unul dintre fondatorii informaticii românești. Prezentăm în continuare, mai
în detaliu, fiecare din aceste contribuții.
Etapa A. Probabil, contribuțiile matematice ale lui Tiberiu Popoviciu sunt mai
cunoscute decât aportul domniei sale în domeniul informaticii.
Acad. Caius Iacob aprecia în anul 1975 că „Tiberiu Popoviciu va rămâne în
istoria matematicii româneşti ca întâiul matematician dat de Transilvania după Ianos
Bolyai” [C. Iacob, 1975], iar acad. Miron Niculescu (președinte al Academiei Române
între anii 1966-1975) concluziona în anul 1956 că „Tiberiu Popoviciu a pus bazele
Analizei Numerice din țara noastră” [M. Nicolescu, 1956].
180 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Ca savant vizionar, Tiberiu Popoviciu a avut preocupări mai largi decât cele din
sfera matematicii. El a intuit importanța și utilitatea calculatoarelor, care au început să fie
construite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
După ce a susţinut, în 1933, doctoratul la Sorbona, Popoviciu predă la mai multe
universităţi din ţară, avansând în carieră. În 1946 revine la Cluj, unde este numit profesor
la Universitatea din Cluj, şi unde va preda până la sfârşitul vieţii (în anul 1975).
În anul 1951 se înființează, sub conducerea sa, Secția de Matematică a Filialei
din Cluj a Academiei Române, cu sediul pe strada Republicii nr. 37. În primii şase ani,
activitatea se axează doar pe matematică (mai exact pe analiză numerică şi teoria
aproximării – domenii aflate într-o dezvoltare explozivă în lume, după apariţia
calculatoarelor electronice). Rezultatele importante obţinute aici fac posibilă trecerea la
următoarea etapă.
În anul 1957, Secția capătă numele de Institutul de Calcul și se începe angajarea
de ingineri electroniști, fizicieni și tehnicieni. Scopul Institutului se lărgeşte, vizând un
proiect ambițios, de construire (de la zero) a unor calculatoare electronice, în vederea
rezolvării concrete a unor probleme practice din industrie.
Viziunea lui Popoviciu, care s-a și realizat, a fost de creare a unui Institut în care
calculul se manifestă prin trei valențe ale sale:

Documentul scanat alăturat arată această viziune a lui Popoviciu. În document


sunt subliniate (în original) „teorie, practică şi tehnică a calculului”.
 Calcul teoretic: formarea de matematicieni specializaţi în analiză numerică şi teoria
aproximării - domenii ale matematicii aplicate, în plină dezvoltare; Școala Clujeană de
Analiză Numerică și Teoria Aproximării astfel formată la acest Institut este recunoscută
în ţară, precum şi în străinătate;
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 181

 Calcul practic: formarea de specialiști capabili de a rezolva probleme practice prin


modelarea lor ca probleme matematice, de a găsi algoritmi eficienți, de a programa la
calculator și a obține rezultate concrete, utile apoi beneficiarilor. În perioada 1952-1975,
la Institut au fost finalizate peste 100 de contracte cu agenți economici, din anul 1963
întocmindu-se și rulându-se programe la calculatorul DACCIC-1, construit la Institut
[T. Popoviciu, 1971].
 Calcul electronic: construirea de calculatoare electronice.

Etapa B. Este binecunoscut că, după instalarea comunismului în România,


Cibernetica era definită ca „pseudoștiința reacționară inventată de burghezie pentru a
abate atenția proletariatului de la lupta de clasă”. Cum s-a renunțat la această definiție
în România și cum a devenit cibernetica utilă? Este greu de răspuns exact și documentat.
Putem opina că statele comuniste au fost nevoite să renunțe la această atitudine când,
pentru a ține pasul cu țările din vest, s-au decis să construiască calculatoare electronice.
Cert este că, în România, prima Conferință Națională de Cibernetică a fost organizată în
anul 1958 [O. Aramă, 1968, E. Popoviciu, 1999, E. Popoviciu, 2004], iar rolul hotărâtor
al lui Tiberiu Popoviciu nu poate fi pus la îndoială.
Etapa C. În 1962 se înființează la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj secția
„Mașini de Calcul” pentru studenții din anul V, secție la care începe predarea noţiunilor
de informatică. Rolul lui Tiberiu Popoviciu este larg recunoscut [Ghitta, 2012, p. 278].
Unele din primele cursuri sunt predate, alături de Tiberiu Popoviciu, de specialişti formaţi
la Institutul de Calcul, cum ar fi acad. Dimitrie D. Stancu (curs privind limbajul Fortran),
precum şi matematicianul Liviu Negrescu (unele seminarii privind limbajul ALGOL).
Etapa D. În anul 1959 se construieşte la ICTP calculatorul experimental
MARICA (Mașina Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei). A fost un
calculator prin care inginerii, fizicienii, tehnicienii dar și matematicienii (care s-au ocupat
de latura software, neexistând atunci absolvenţi de informatică) au căpătat experiență şi
au verificat unele principii de funcţionare.

Sigla calculatorului MARICA


182 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Calculatorul MARICA

Dispozitivul de introducere a datelor la calculatorul MARICA

DACCIC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj),


finalizat în 1963, a fost al doilea calculator construit la Institut, şi a avut performanțe
notabile la acea vreme. El a fost folosit aici mai bine de 10 ani, pentru rezolvarea practică
a diferitor probleme din economie (în perioada 1951-1975 s-au realizat peste 100 de
contracte economice [T. Popoviciu, 1971], cele după 1963 fiind programate la DACICC-1).
Totodată, cu ajutorul lui, s-a format Școala Clujeană de Analiză Numerică și Teoria
Aproximării.
Acest calculator constituie un jalon important în istoria informaticii românești,
fiind primul calculator din România cu tranzistori și cu memorie internă (RAM), realizată
din ferite. Pentru acest calculator, matematicianul Liviu Negrescu a conceput și realizat
(în cod maşină) o bibliotecă de programe pentru evaluarea funcțiilor matematice
elementare (sinus, cosinus, exponenţială, logaritm, radical etc.).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 183

Calculatorul electronic DACICC-1

Proiectul DACICC-1 a fost coordonat iniţial de Manfred Rosman, iar apoi ing.
Gheorghe Farkas a preluat coordonarea, finalizând construirea. Echipa a fost alcătuită în
principal din inginerii Bruno Azzola, Mircea Bocu, Iolanda Iuhasz, şi tehnicienii Robert
Kaiser, Zoltan Pikethy şi Ecaterina Oprea.
Calculatorul opera doar în limbaj mașină, şi avea lungimea cuvântului de 36 biţi.
Mai multe caracteristici sunt prezentate în materialul întocmit de ing. M. Bocu, în
volumul de faţă [M. Bocu, 2018], iar modul de operare este descris de mat. Liviu
Negrescu [L. Negrescu, 2018].
Etapa E. La începutul anilor 1960, prestigiul Institutului în domeniul
calculatoarelor crescuse odată cu construirea calculatorului DACICC-1.
În anul 1966, Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară (ICEA) Bucureşti,
din cadrul Institutului Central pentru Cercetări Agricole (ICCA), comandă construirea
unui calculator la ICTP, care să aibă performanţe notabile. Acesta se va proiecta şi
construi între anii 1966-1968. Între timp, în anul 1967, se înfiinţează Institutul pentru
Tehnică Calcul (ITC) Filiala Cluj, prin transferul unui număr însemnat de hardişti şi
softişti de la ICTP. Ei vor finaliza în anul 1968 construirea calculatorului DACICC-200,
tot în clădirea Institutului de Calcul. Calculatorul se instalează în anul 1969 la beneficiar,
la Bucureşti.
Calculatorul DACCIC-200 constituie un reper deosebit de important al
informaticii româneşti:
 din perspectiva software, a fost primul calculator românesc cu sistem de
operare și compilator (aspecte reprezentative pentru generaţia a doua de
calculatoare); aspecte mai detaliate sunt prezentate în materialele întocmite de
L. Negrescu şi W. Schuster din acest volum;
 din perspectiva hardware, a avut caracteristici care l-au făcut să rămână
consemnat în cărţile de istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti ca fiind «cel mai
puternic calculator» conceput şi construit în România [Bălan, 1985, p. 385].
Caracteristicile sale sunt prezentate mai în detaliu de ing. M. Bocu în
materialul din acest volum.
184 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Calculatorul DACICC-200, instalat la ICEA Bucureşti,


operat de inginerii Gh. Farkas (centru),
M. Bocu (dreapta) şi P. Soreanu (stânga)

Constructorii calculatorului au fost inginerii Mircea Bocu şi Gheorghe Farkas.


Contribuţii notabile au fost aduse de către ing. Bruno Azzola, precum şi de către inginerii
Daniel Beloiu şi Iolanda Juhasz. Mai pot fi menţionaţi Mircea Pătru, precum şi tinerii
absolvenţi Tudor Mureșan, Mihail Mușteanu, Dan Cigmăian, Petre Soreanu.
În ceea ce priveşte latura software, contribuţiile majore au fost aduse de către
Liviu Negrescu, care a realizat compilatorul de tip Fortran II (în limbajul de asamblare
MOL), şi de către Werner Schuster, care a reproiectat şi finalizat sistemul de operare
(precum şi asamblorul MOL - Machine Oriented Language). De menţionat Hannes Stein,
care a realizat asamblorul PAS (Programare în Adrese Simbolice). Matematicienii Ştefan
Niţchi şi Emil Muntean au realizat prima versiune a sistemului de operare, folosind
asamblorul PAS. Coordonarea echipei soft a fost făcută de Emil Muntean, secondat de
Teodor Rus. Matematicianul Stela Laslău-Popescu, în colaborare cu echipa hard, a
întocmit o serie de programe de test pentru verificarea funcţionării calculatorului.
Cum la sfârşitul anilor ’60 a început în ţară construirea calculatoarelor electronice
sub licenţă, preocupările de construire a celor artizanale s-au oprit atât la ICTP, cât şi în
alte centre. DACICC-200 se pare că rămâne singurul calculator românesc care a
îndeplinit toate caracteristicile specifice generaţiei a doua de calculatoare, inclusiv un
limbaj de programare de nivel înalt, care presupune un sistem de operare.
Trebuie menţionat că şi după transferul în anul 1967 a unor hardişti şi softişti,
care au fondat ITC Cluj, la ICTP s-au realizat în continuare studii avansate privind
tehnologii hardware. Realizările inginerului Bruno Azzola (alături de ing. Radu Morar)
s-au finalizat prin construirea unui tun de evaporare, a unui implantator ionic (în câmp
electrostatic) – primul de acest fel din ţară, şi care va fi modernizat după anul 1975 la ITC
(pentru câmp electromagnetic), cu caracteristici notabile. Aceste dispozitive au permis
obţinerea a trei brevete privind procedee pentru obţinerea de circuite integrate prin
difuzie, efectuarea unor experimente pentru proiectarea şi construirea de către IPRS a
diodelor Schottky de putere etc.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 185

Brevet de invenţie „Procedeu pentru obţinerea de circuite integrate prin difuzie”,


ing. Bruno Azzola (Institutul de Calcul)

Nota de apreciere de la IFA Bucureşti trimisă la adresa


Institutului de pe str. Republicii (în 1975
Institutul a trecut sub administrarea Universităţii din Cluj)
186 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Etapa F. În anul 1971, se înființează primele patru licee de informatică din țară.
La Cluj, trei personalităţi s-au remarcat în acest demers: Tiberiu Popoviciu, Emil
Muntean (directorul Institutului pentru Tehnică de Calcul – ITC Cluj) şi Vasile Petean
(directorul Centrului Teritorial de Calcul Electronic – CTCE Cluj). Softiştii formaţi la
Institutul de Calcul scriu unele din primele manuale de informatică pentru liceu, predând
elevilor câţiva ani:
 E. Muntean, Limbajul COBOL. Manual pentru elevii liceelor pentru
prelucrarea automată a datelor, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi
Tehnologie, Bucureşti, 1972.
 E. Muntean, L. Negrescu, A. Prodan, T. Vușcan, Introducere în informatică,
Consiliul Organizării Economico-Sociale, Bucureşti, 1973.
În prezent, liceul poartă numele lui Tiberiu Popoviciu, ca recunoaştere a
eforturile domniei sale.

ICTP a suferit o mare lovitură în anul 1975, alături de celelalte două institute de
matematică ale Academiei Române, de la Bucureşti şi Iaşi, fiind desfiinţat de cuplul
Ceauşescu. Tiberiu Popoviciu3 şi Miron Nicolescu (președintele Academiei) au fost
răpuşi de durere în acel an. ICTP şi-a continuat activitatea în cadrul universităţii clujene
cu doar 6 angajaţi (din totalul de 48), reluându-şi dezvoltarea în 1990, sub tutela
Academiei Române.

3
„Şcoala întemeiată de Tiberiu Popoviciu a devenit cunoscută şi dincolo de hotarele României, nu numai
prin numeroasele lucrări publicate de el şi de elevii săi şi prin cele 6 colocvii şi două seminarii cu
participare internaţională organizate între anii 1957-1975 în cadrul Institutului de Calcul din Cluj al
Academiei Române al cărui fondator a fost.” Prof. Dr. Wolfgang Breckner, http://www.cs.ubbcluj.ro/
profesor-tiberiu-popoviciu/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 187

EPILOG. În 1975, în necrologul despre Tiberiu Popoviciu, acad. Caius Iacob


scria: „Fie ca opera sa, brutal întreruptă, să fie reluată în viitor de elevii şcolii
matematice pe care a creat-o la Cluj”.

Concluzii
1. Prin aplicarea teoriei la problemele practice s-au încheiat numeroase
contracte cu întreprinderi economice (peste 100 contracte cu agenţi
economici). Menţionăm cele mai importante, după cum apar în rapoartele
Institutului:
 Calculul săgeţilor conductorilor activi şi de protecţie pentru linia aeriană
de 110 Kv Suplac-Zalău;
 Calculul verificatoarelor şi al sculelor pentru pompele elicoidale de ulei
(contract cu Uzinele Mecanice Cugir);
 Obţinerea procedeelor de debitare a profilelor pentru Cargoul Pr. 450B
(contract cu Şantierul Naval Galaţi);
 Întocmirea planului optim de transport la piatra cioplită şi criblură;
 Calcule necesare compensării triangulaţiei oraşului Cluj-Napoca
(contract cu Consiliul Popular al municipiului Cluj-Napoca);
 Studiul aplicării programării liniare la repartizarea sarcinilor de producţie
agricole pe zone agricole (planificarea recoltării, transportului, a
depozitării şi a prelucrării producţiei de sfeclă de zahăr din întreaga ţară;
contract cu Institutul Central pentru Cercetări Agricole, Bucureşti);
 Metodologia optimizării orarului autobuzelor şi troleibuzelor în oraşul
Cluj-Napoca;
 Calculul analitic al fazelor din masele de porţelan.
Calculatorul DACICC-1 a fost folosit la întreaga sa capacitate mai bine de 10 ani.
Ref.: T. Popoviciu4, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea
matematicii în economie, Ses. St. Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320,
2. La Institut au fost întocmite şi publicate primele cărţi din ţară în domeniile:
nomografie, cuadraturi numerice, rezolvarea numerică a sistemelor de
ecuaţii liniare. Cărţile au fost redactate urmând una dintre regulile de bază
din prezent a analizei numerice: metodele şi algoritmii sunt ilustrate prin
exemple numerice concrete. Lista (parţială) a cărţilor publicate înainte de
anul 1990:
 T. Popoviciu, Redactarea lecțiilor ținute de Paul Montel despre funcțiile
periodice și aproape periodice. Monografii matematice, Cluj-Napoca,
1937;
 T. Popoviciu, Analiză Numerică şi Teoria Aproximării, 1937.
 L. Bal şi F. Rado, Lecţii de nomografie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1956.
 D.V. Ionescu, Cuadraturi numerice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957.
 B. Janko, Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuaţii liniare, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1961.
4
https://ictp.acad.ro/popoviciu/papers/1971%20e%20-Popoviciu-%20Ses.%20St.%20Acad.%20RSR%
201969-1970%20-%20Contribu%C5%A3ii%20ale%20Institutului%20de%20Calcul%20din%20Cluj%20la%
20aplicarea%20matematicii%20%C3%AEn%20economie.pdf
188 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 T. Popoviciu, Analiză numerică. Noţiuni introductive de calcul


aproximativ, Editura Academiei RSR, 1975, 235 pp.
 T. Petrila, C.I. Gheorghiu, Metode element finit si aplicaţii, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1987, 299 pp.
 I. Păvăloiu, Rezolvarea ecuaţiilor prin interpolare, Ed. Dacia, 1981, 190 pp.
 I. Păvăloiu, Introducere în teoria aproximării soluţiilor ecuaţiilor, Ed.
Dacia, 1976, 208 pp.
 L. Nemeti, Programarea în timp a fabricaţiei, Ed. Dacia, 1975.
 D. Maros, Teoria mecanismelor şi a maşinilor, 1958, Editura Tehnică,
Bucureşti, 327 pp.
 E. Popoviciu, Teoreme de medie din analiza matematică şi legătura lor cu
teoria interpolării, Editura Dacia, Cluj, 1972.
 Şt. N. Berṭi, Aritmetica intervalelor, Editura Academiei RSR, 1977, 235 pp.
(publicată postum)
Bibliografie
1. Istoria informaticii în România, Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_informaticii_%C3%
AEn_Rom%C3%A2nia.
2. O. Aramă, Informare asupra cercetărilor în domeniul teoriei, practicii şi tehnicii calculului, la Institutul
de Calcul din Cluj, al Academiei RSR, 1968.
3. Şt. Bălan, N. Şt. Mihăilescu, Istoria ştiinţei şi tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei
RSR, 1985.
4. M. Bocu, Calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200 de la Cluj, primele calculatoare românești cu
tranzistori și RAM, respectiv cu sistem de operare și compilator, în M. Vlada (ed.), „Istoria informaticii
românești. Apariție, dezvoltare și impact”, vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO -
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info , accesat feb. 2019.
5. E. Cătinaş, Istoricul Institutului de Calcul: fondarea analizei numerice din România, contribuţii la
fondarea informaticii din România, http://ictp.acad.ro/ro/istoric, accesat la data de 15.12.2018.
6. E. Cătinaş, Tiberiu Popoviciu (website), http://ictp.acad.ro/tiberiu-popoviciu, accessed on Dec. 15, 2018.
7. O. Ghitta (coord.), Istoria Universităţii Babeş-Bolyai, Editura Mega, 2012.
8. C. Iacob, Academician Profesor Tiberiu Popoviciu (1906-1975), Gaz. Mat., 80 (1975) no. 12, 451-453.
9. L. Negrescu, Despre programarea si executarea programelor la calculatoarele DACICC-1 şi DACICC-
200, în M. Vlada (ed.), „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact”, vol. I, Editura
MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info,accesat feb. 2019.
10. M. Nicolescu, ş.a., Activitatea matematică a profesorului Tiberiu Popoviciu – la a 50-a aniversare a zilei
de naştere, Stud. Cerc. Mat. (Cluj), 8 (1957) nos. 1-2, pp. 7-19. https://ictp.acad.ro/scm/journal/
article/view/215 accesat în 11 noiembrie 2018.
11. I.Păvăloiu, Amintiri despre contribuţiile lui Tiberiu Popoviciu şi ale Institutului de Calcul la fondarea
informaticii din România, în M. Vlada (ed.), "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și
impact", vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info,
accesat feb. 2019.
12. E. Popoviciu, Viaţa este frumoasă dacă o înţelegi, dacă o trăieşti cu demnitate, dacă nu o trădezi,
Analysis, functional equations, approximation and convexity, L. Lupşa, M. Ivan (editori), Proceedings of
the conference held in honor of professor Elena Popoviciu on the occasion of her 75th anniversary,
Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1999, pp. xxix-xxxiv.
13. E. Popoviciu, După cinci ani, din nou, despre frumuseţea vieţii, în: Analysis, functional equations,
approximation and convexity, L. Lupşa, M. Ivan (editori), Proceedings of the conference held in honor of
professor Elena Popoviciu on the occasion of her 80th anniversary, Risoprint, Cluj-Napoca, 2004, pp. 31-37.
14. T. Popoviciu, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea matematicii în economie, Ses. Şt.
Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320.
15. W. Schuster, Despre sistemul de operare şi software-ul dezvoltat la calculatorul DACICC-200, în M.
Vlada (ed.), „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact”, vol. I, Editura
MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info , accesat feb. 2019.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 189

Anexă. Coperți de cărți și documente adresate ICTP.


190 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Amintiri despre cum au contribuit acad. Tiberiu Popoviciu şi Institutul de


Calcul la fondarea informaticii din România

Prof. Dr. Ion Păvăloiu 5,


Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca, Academia Română

1 Activitatea de început la Institutul de Calcul al Academiei Române


Când în anul 1962, la absolvirea Facultăţii de Matematică a
Universităţii Babeş-Bolyai, am fost repartizat la Institutul de
Calcul al Academiei Române, calculatorul MARICA (Maşina
Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei) era
deja construit. Institutul avea atunci, pe lângă colective de
matematicieni, două colective care lucrau în domeniul
informaticii: un colectiv de „hardware”, care se ocupa cu
construcția de calculatoare, și unul de „software”, care se
ocupa cu teoria limbajelor de programare. Cele două colective
formau Secţia de Maşini de Calcul a Institutului.
Colectivul de hardware lucra deja la construcția unui
nou calculator, folosind experiența dobândită la construcția lui MARICA, și căutând noi

5
I. Păvăloiu, coordonator institut (1975-1990), director (1990-2008); premiul „Gheorghe Lazăr” al
Academiei Române (1974). Articolul este preluat și adaptat de la adresa: Institutul de Calcul „Tiberiu
Popoviciu” Cluj-Napoca, https://ictp.acad.ro/ro/tiberiu-popoviciu-unul-din-fondatorii-informaticii-din-romania/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 191

modalităţi pentru a construi un calculator mult mai performant. Astfel, în anul 1963, a
fost definitivat calculatorul DACICC-1, numele calculatorului provenind de la acronimul
la Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj. La vremea respectivă, el
constituia o premieră pe plan naţional, prin înlocuirea lămpilor electronice cu tranzistori
(fabricaţi la IPRS Băneasa) și prin construirea, pe lângă memoria externă pe tambur
magnetic, a unei memorii rapide, pe inele de ferită: DACICC-1 a fost primul calculator
românesc cu tranzistori şi memorie RAM. De altfel, după unele calcule, România era în
acei ani printre primele 11 ţări din lume care construiseră calculatoare electronice cu
tranzistori. Programele și datele de intrare se introduceau în acest calculator cu ajutorul
unei benzi perforate, iar programarea se făcea în cod mașină, ceea ce însemna că fiecare
operație aritmetică sau logică avea un cod separat, scris în baza 2. Pentru acest calculator
a fost elaborată o bibliotecă de programe privind calculul aproximativ al valorilor
funcțiilor elementare, ele fiind aproximate prin polinoame.

2 Rezultate de pionierat la Institutul de Calcul Cluj-Napoca


La calculatorul DACICC-1 au fost rezolvate mai bine de 10 ani (până prin 1975) multe
probleme practice rezultate din contractele Institutului cu întreprinderi din țară. Iată lista
problemelor la a căror rezolvare am participat personal:
1. Determinarea parametrilor geometriei și
SDV-ului necesari pentru prelucrarea unei piese
speciale. Beneficiar: Uzinele Metalurgice Cugir;
2. Calculul compoziției produselor rezultate din
reacția de oxidare parțială a metanului cu oxigen și din
reacția de oxidare a metanului cu oxigen și vapori de
apă. Beneficiar: Combinatul de Ingrășăminte Azotoase
Târgu-Mureș;
3. Determinarea duratei optime a componentei
de recoltare a sfeclei de zahăr și fabricarea zahărului.
Beneficiar: Institutul de Cercetări Alimentare București;
4. Prelucrarea matematică a unor măsurători
necesare pentru studiul ionizării aerului. Beneficiar:
Institutul de Igienă Cluj;
5. Calcule numerice privind optimizarea
construcției sondelor. Beneficiar: Institutul de Cercetări,
Foraj, Extracție Câmpina;
6. Calculul valorilor proprii și al vectorilor proprii ai unei matrice de ordin 32
care intervin în studiul unor hidrocarburi. Beneficiar: Institutul Politehnic Iași (problemă
pusă de către acad. Cristofor Simionescu).
Prin natura lor, aceste probleme au condus la modele matematice ce necesitau
calcule laborioase și care nu puteau fi rezolvate fără ajutorul calculatorului.
Îmi amintesc şi acum că trebuia să modelăm matematic problemele din contract,
să concepem algoritmul de rezolvare, să facem schema logică, să scriem programul în cod
binar, iar în final să îl rulăm la calculator. Uneori banda de hârtie se îndoia şi trebuia să
introducem din nou programul. Fiecare din aceste contracte a necesitat ani întregi până la
finalizare.
192 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Aceste şase contracte se încadrează în lista celor peste 100 de contracte ale
institutului cu alte institute și întreprinderi productive din țară, realizate în perioada
1952-1975.
Trebuie să remarcăm că acad. Tiberiu Popoviciu, larg
recunoscut ca părintele Analizei Numerice din România, a fost
un savant vizionar. El a privit acest domeniu al matematicii,
aflat în plină dezvoltare, nu numai ca pe o teorie cu latura ei
abstractă, ci a pus o mare bază pe aplicațiile practice ale ei,
încurajând încheierea de contracte cu producția, în care o mare
parte din cercetările de institut să poată fi aplicate în practică.
Colaboratorii şi elevii săi au constituit Școala Clujeană de
Analiză Numerică și Teoria Aproximării.
Experiența acumulată prin construcția calculatorului
DACICC-1 a oferit posibilitatea cercetătorilor din Secţia de
Maşini de Calcul să înceapă construcția unui alt calculator cu
performanțe net superioare. Cu o finanțare de la Institutul
Central de Cercetări Agricole s-a început în 1966 construcția calculatorului DACICC-
200, cu o memorie mult mai mare și cu o viteză de calcul de până la 200.000 de operații
pe secundă. Performanțele acestui calculator erau comparabile cu performanțele
calculatoarelor din acea vreme construite în țări cu tradiție în domeniu. Acest calculator,
pe lângă o bibliotecă bogată de subprograme, a adus alte premiere naţionale, DACICC-
200 fiind primul calculator românesc cu sistem de operare și compilator.
Experiența acumulată la Institutul de Calcul în domeniul calculului electronic a
dat posibilitatea ca în anul 1967 să se înființeze Filiala din Cluj-Napoca a Institutul de
Tehnică de Calcul (ITC), având la bază iniţial o bună parte a Secţiei de Maşini de Calcul
de la Institut. La ITC au fost apoi angajați o serie de absolvenți ai facultăților de
Matematică și Electrotehnică din Cluj-Napoca și din alte centre universitare, aceştia
continuând tradiția cercetărilor în domeniul informaticii începută la Institutul de Calcul.
Pe lângă temele curente, au fost abordate teme noi de cercetare, izvorâte din dezvoltarea
rapidă pe plan internațional a informaticii, atât în ceea ce privește latura hardware, cât și
cea software, contribuind astfel esenţial la fondarea şi dezvoltarea informaticii din Cluj şi
din ţară.
În anul 1969, a fost înfiinţat Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, care
prin calculatoarele şi specialiştii săi a deservit întreprinderile din întreaga Transilvanie.
Directorul acestui centru a fost matematicianul Vasile Peteanu, angajat încă din 1960 şi
format la Institutul de Calcul.
Viziunea genială a lui Tiberiu Popoviciu asupra numelui şi a menirii Institutului
de Calcul pe care l-a înfiinţat în 1951 şi l-a condus până în 1975, a fost exprimată prin
cele trei valenţe ale calculului:
 calculul teoretic (calculul numeric=analiza numerică, ca domeniu al
matematicii);
 calculul practic (rezolvarea efectivă a unor probleme din practică, prin
modelare matematică, elaborare de algoritmi şi implementare la calculator,
cu obţinere de rezultate concrete);
 calculul electronic (prin construire de la zero a unor calculatoare electronice –
aceasta necesitând specialişti atât în hardware cât şi în software).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 193

Astăzi, desigur că pare normal să fie alăturate cele trei interpretări, însă la
începutul anilor ’50, oamenii de ştiinţă din majoritatea ţărilor din lagărul comunist, chiar
dacă auziseră de calculatoare, puteau doar visa la ele.

Atât preocupările pentru construcția de calculatoare, cât și problemele practice


rezolvate la Institut au dat posibilitatea formării unor cadre de cercetare cu rezultate
remarcabile în domeniul informaticii. În ceea ce privește cercetările şi realizările de
hardware desfășurate la Institut, amintim câțiva dintre cercetătorii institutului specializați
în acest domeniu: Gheorghe Farkas, Mircea Bocu, Bruno Azolla, Radu Morar și alții. În
domeniul cercetărilor de soft s-au format și au realizat produse software fie la institut, fie
ulterior la ITC, cercetători precum: Emil Muntean, Liviu Negrescu, Teodor Rus și alții.
Aceștia din urmă au avut rezultate remarcabile în teoria limbajelor de programare și
legătura acestora cu aplicațiile practice.
Rezultatele de pionierat obținute de către specialiştii IT pe care i-a selectat,
angajat şi coordonat, atât la Institutul de Calcul cât şi la Facultatea de Matematică a
Universității „Babeș-Bolyai”, îl recomandă, fără dubii, pe Academicianul Tiberiu
Popoviciu ca fiind unul dintre fondatorii Informaticii din țara noastră.
194 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Bibliografie
1. Istoria informaticii în România, Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_informaticii_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
2. M. Bocu, Calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200 de la Cluj, primele calculatoare românești cu
tranzistori și RAM, respectiv cu sistem de operare și compilator, în M. Vlada (ed.), "Istoria informaticii
românești. Apariție, dezvoltare și impact", vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO -
http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info , accesat feb. 2019
3. E. Cătinaş, Istoricul Institutului de Calcul: fondarea analizei numerice din România, contribuţii la
fondarea informaticii din România, http://ictp.acad.ro/ro/istoric, accesat la data de 15.12.2018
4. E. Cătinaş, Tiberiu Popoviciu (website), http://ictp.acad.ro/tiberiu-popoviciu, accessed on Dec. 15, 2018
5. O. Ghitta (coord.), Istoria Universităţii Babeş-Bolyai, Editura Mega, 2012.
6. L. Negrescu, Despre programarea si executarea programelor la calculatoarele DACICC-1 şi DACICC-
200, în M. Vlada (ed.), „Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact”, vol. I, Editura
MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info, accesat feb. 2019.
7. I.Păvăloiu, Amintiri despre contribuţiile lui Tiberiu Popoviciu şi ale Institutului de Calcul la fondarea
informaticii din România, în M. Vlada (ed.), "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și
impact", vol. I, Editura MATRIXROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info,
accesat feb. 2019.
8. I.Păvăloiu, https://ictp.acad.ro/pavaloiu/
9. T. Popoviciu, Contribuţii ale Institutului de Calcul din Cluj la aplicarea matematicii în economie, Ses. Şt.
Acad. RSR 1969-1970, 1971, pp. 305-320.
10. W. Schuster, Despre sistemul de operare şi software-ul dezvoltat la calculatorul DACICC-200, în M.
Vlada (ed.), "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact", vol. III, Editura MATRIX
ROM, 2019, proiectul ROINFO - http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info, accesat feb. 2019.
2.8 Dan D. Farcaș, matematicianul pionier al rețelelor neuronale

Dan D. Farcaș – de la calculatorul MECIPT-1 (Timișoara) la gândirea


pluralistă

Marin Vlada1,
Universitatea din Bucureşti

Articolul descrie unele aspecte privind evoluţia şi dezvoltarea învațământului de Informatică legate de
Timișoara: MECIPT („Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara”) construit în
anul 1961, fiind al doilea din țară după calculatorul electronic CIFA-1 de la IFA (Institutul de Fizică
Atomică)-Măgurele, construit în anul 1957 sub îndrumarea lui Victor Toma; Dan Farcaș a fost, cronologic,
primul matematician din colectiv. Una dintre preocupările sale din acea perioadă, de început, a fost legată
de modelarea matematică a rețelelor neuronale, domeniu în care a obținut rezultate frumoase, primele în
acest domeniu din țara noastră iar, ulterior, a publicat o carte cu acest subiect la Editura Științifică și
Enciclopedică. În anul 2014 a publicat cartea „Gândirea pluralistă”, editura TIPARG - Pitești, în care
autorul deduce ca Mintea umană este, de fapt, o „societate” de agenți, între care există relații de competiție,
cooperare și conducere ierarhică.

De la instrumentele gândirii la instrumentele calculatorului

Motto:
„Am rămas din școală cu convingerea că realitatea nu poate fi înțeleasă
cu adevărat decât prin prisma cuvântului, logicii și matematicii.
Ulterior, însă, practica m-a învățat că fiecare dintre acești „piloni” ai cunoașterii, dincolo de
meritele incontestabile, are și limite inerente.
Din fericire, mintea umană posedă și alte instrumente, care pot compensa într-o oarecare măsură
aceste limitări.”
Dan D. Farcaș, 2014

În anul 2014, la editura TIPARG – Pitești, în biblioteca revistei


lunare de cultură „Curtea de la Argeș”, a apărut cartea lui DAN
D. FARCAȘ cu titlul „Gândirea pluralistă”. Prefața „Un autor
de frontieră” este scrisă de acad. Gheorghe Păun, redactor-șef
(www.curteadelaarges.ro). Ințial, după o răsfoire grăbită a cărții,
am crezut că voi găsi o filosofie comună pentru diverse subiecte
ale evoluției cunoașterii și ale gândirii omenești. M-am înșelat,
rapid, mi-am schimbat părerea după ce am citit explicațiile
sugestive, chiar didactice. Mai mult, în multe explicații mi-am

1
M. Vlada, http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/farcas, M. Vlada, CNIV 2015,
http://c3.icvl.eu/papers2015/cniv/documente/pdf/sectiuneaB/sectiuneaB_lucrarea11.pdf
196 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

regăsit propria-mi evoluție profesională și propriile frământări în căutarea instrumentelor


de gândire și în demersul adaptării la evoluția realității. O explicație: „Mulți dintre noi
suntem prizonierii unor prejudecăți implantate adânc în mințile noastre, adesea de la o
vârstă fragedă pentru a le contesta, și am observat faptul că mulți comit, din această
cauză, aceleași greșeli pe care le-am făcut și eu la început, fiind pe cale să nimerească în
aceleași fundături, măcinându-și inutil timpul și energia.” pag. 11 [3]. O concluzie: „În
acest proces de „dezhipnotizare” de cele însușite în școală și familie, am ajuns treptat la
concluzia că mintea omenească posedă multe instrumente importante dincolo de cuvânt,
logică și matematică, ori faptul că acestea trei nu sunt nici chei universale și nu sunt nici
infailibile” pag. 12 [3]. Da, cartea trebuie citită și studiată!

„Dan Farcaș a fost, cronologic, primul matematician din colectiv. Una din preocupările
sale din acea perioadă, de început, a fost legată de modelarea matematică a rețelelor
neuronale, domeniu în care a obținut rezultate frumoase, primele în acest domeniu din
țara noastră iar, ulterior, a publicat o carte cu acest subiect la Editura Științifică și
Enciclopedică. Este de înțeles că a abordat apoi și literatura SF și a devenit, alături de I.
Hobana, unul din cei mai recunoscuși și apreciați OZN-iști de la noi. ... Ceea ce aveam
de făcut noi, matematicienii (în termenii de astăzi, programatorii), putea fi sintetizat într-
o singură propoziție, „exploatarea calculatorului MECIPT”. Această exploatare
includea însă o serie de activități foarte precise, precum proiectarea și realizarea
software-lui de bază, deservirea beneficiarilor, participarea la depanarea calculatorului
(care nu era deloc simplă) și altele. Privind retroactiv, cred că ceea ce făceau
matematicienii în acea perioadă pică destul de bine peste activitățile care astăzi
constituie specializări distincte, programator, analist, inginer de sistem, etc.” pag. 2 [5].

Studenți în practică la MECIPT-1: „Calculatorul MECIPT-1 era, în 1963, singurul din


toată rețeaua institutelor de învatamânt superior din România. Cred că a fost inițiativa
profesorului Moisil ca practica unei părți a studenților care terminau anul 4 al facultăților
de matematică să se facă la acest calculator. Practica s-a efectuat, între 1963 și 1966
inclusiv, în luna iulie, cu circa treizeci de studenți, conduși de câte un specialist de la
Centrul de Calcul al Universității București. În primul an au venit studenți de la
București, Cluj și Iași, în anul următor de la București și Cluj, apoi numai de la București.
Studenților li se țineau zilnic lecții, teoretice sau practice, despre MECIPT. La aceste
lecții mai asistau și alte persoane interesate în programare. După prezentarea principiilor
de funcționare a calculatorului, facută de constructori, în ultimele două săptamâni le
vorbeam eu de programare. La sfârșit se dădea și un colocviu, la care desigur nu cădea
nimeni, dar care nu era deloc formal” [2].

„Pe parcursul a peste 40 de ani de activitate, eu am obținut o serie de rezultate foarte


importante, sigur este însă că o bună parte din ce am realizat în întreaga mea activitate, o
datorez acelei perioade de început, din anii 65-70 și excepționalului colectiv numit
MECIPT.” Ștefan Măruster, pag. 8 [5].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 197

ȘTIAȚI CĂ?

„Într-o iarnă, la începutul anilor ‘60, cupola pavilionului central al expoziției naționale
(azi „Romexpo”, din Piața Presei Libere) s-a turtit sub greutatea zăpezii. Refacerea
cupolei (care de atunci rezistă) a fost încredințată unui colectiv de la Politehnica
timișoreană, sub conducerea academicianului Mateescu, iar calculele aferente s-au
executat pe MECIPT-1, programator fiind Vasile Baltac. Tot aici s-au elaborat, în detaliu,
planurile după care a fost turnat betonul în barajul de la Vidraru. Un articol din presa
vremii aprecia că aceste calcule ar fi necesitat, manual, 9 luni, iar pe calculator s-au
terminat în 18 zile, inclusiv cu transcrierea sub formă finală a tabelelor, care puteau fi
trimise direct pe șantier. S-au mai făcut simulări pentru o posibilă hidrocentrală pe
Dunare, cu bulgarii, în zona Izlaz-Somovit, s-a dimensionat rețeaua de apă a municipiului
Arad, s-au făcut calculele de rezistență la mai multe clădiri înalte etc.” [2].

Mintea omenească: cuvântul și necuvântul


„Am rămas din școală cu convingerea că realitatea nu poate fi înțeleasă cu adevărat
decât prin prisma cuvântului, logicii și matematicii. Ulterior, însă, practica m-a învățat
că fiecare dintre acești "piloni" ai cunoașterii, dincolo de meritele incontestabile, are și
limite inerente. Din fericire, mintea umană posedă și alte instrumente, care pot compensa
într-o oarecare măsură aceste limitări”, pag. 19 [3].
„Pentru oameni cuvântul este, deopotrivă, mijloc de comunicare și de cunoaștere.
Cuvântul caracterizează realitatea vag, imprecis și incomplet, iar comunicarea prin
cuvinte introduce inevitabil erori. Dar și necuvântătoarele au mijloacele lor de
comunicare și de cunoaștere, cu care rezolvă uneori probleme foarte complexe. Aceste
instrumente nu doar că nu au dispărut la om, ci chiar s-au dezvoltat. Înțelegem astfel că
mintea noastră lucrează tot timpul, în paralel, pe două paliere: verbal și nonverbal”,
pag. 21-23 [3].
„Cuvântul și necuvântul sunt instrumente în bună măsura complementare, fiecare având
avantaje și dezavantaje. Necuvintele posedă un plus de fidelitate în detalii, un plus de
suplețe și o mai mare capacitate de adaptare la schimbările de mediu, păstrând într-o mai
mare măsură integrabilitatea reprezentării realității. ... Așadar, prin însușirile lor diferite,
necuvântul și cuvântul luminează realitatea în moduri diferite și se controlează între ele.
Faptul că omul poate utiliza concomitent ambele aceste instrumente reprezintă unul dintre
marile sale avantaje în gândire și creativitate”, pag. 23 [3].

Cunoașterea și experiențele gândirii: lumea ideală și lumea reală


„Anii petrecuți încercând să modelez diverse fețe ale realității pe calculator au constituit
un lung exercițiu de „dezhipnotizare”, menit să mă elibereze de niște dogme însușite în
anii de școală. Iar răndurile de față sunt scrise în nădejdea că există oameni cărora
pățaniile mele le-ar putea fi de învățătura, mai ales în practica cercetării științifice, în
informatică, ori în domenii zise de frontieră”, pag. 30 [3].

„Newton și adepții săi, atunci când explorau un anumit aspect al lumii fizice, construiau,
de fapt, o lume ideală care dubla lumea reală. Lumea ideală permitea calcule matematice
198 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

precise, la capătul cărora se obțineau adevăruri care se verificau apoi prin confruntarea cu
realitatea. ... Triumful definitiv al viziunii newtoniene a venit prin descoperirea, în anul
1846, a planetei Neptun. Astronomul francez Urbain Le Verrier a calculat, plecând de la
mișcările planetei Uranus, pe baza legilor din lumea ideală a mecanicii newtoniene,
poziția pe cer a unei planete noi, până atunci de nimeni observată”, pag. 52 [3].

„Creația, gândirea, decizia responsabilă umană sunt rezultatul utilizării simultane, ca


printr-o opțiune pluralistă internă, a tuturor instrumentelor minții. Prin contrast,
inteligența acționează adesea monist, doar pe palierul logic al cunoașterii, putând fi, în
bună măsură, algoritmizată, transpusă în programe de calculator și încredințate mașinii.
Acesta este și motivul pentru care surprinzător de multe probleme pe care oamenii știu să
le rezolve, nu pot fi transferate informaticii. Gândirea creatoare, divergentă,
neconformistă, responsabile, este singură capabilă să spargă „hipnotismul cultural” și să
instituie noi modele, teorii, viziuni, deci, în ultimă instanță, progresul”, pag. 97 [3].

Societate deschisă, competiție și progres


„În mod normal, o societate cu adevărat deschisă va genera suficient de multe minți
creative, ori capabile să se organizeze în „colectivități pluraliste”, pentru a depăși o masă
„critică”. Reciproc, perpetuarea unei societăți deschise va depinde, ea însăși, de existența
acestei „mase critice” de minți creative și pluraliste. Motorul progresului unei societăți-
chit că ne place, chit că nu- rămâne, în ultimă instanță, competiția între agenții posedând
obiective și modele diferite. În astfel de cazuri, comunicarea și coordonarea între indivizi
și grupuri devin esențiale”, pag. 103 [3].

„Mintea umană este, de fapt, o „societate” de agenți, între care există relații de
competiție, cooperare și conducere ierarhică. Sinergia multitudinii și diversității
componentelor dă naștere unui metaagent și, implicit, fenomenelor voluntare
(imprevizibile în eveniment și repartiție) între care intuiția, creația și decizia
responsabilă, adică liberul arbitru. Grație gândirii pluraliste care le cuprinde, omul este
superior altor ființe vii, ca și calculatoarelor, chiar dacă acestea lucrează cu mii de
miliarde de operatii pe secundă. Creativitatea, în schimb, este o activitate voluntară”,
pag. 212 [3].

„Cunoașterea umană se realizează prin cinci căi. Există astfel:


1. o cunoaștere înnăscută, filogenetică,
2. o cunoaștere prin învățare din propria experiență,
3. o cunoaștere prin comunicarea unor elemente de model, primite dintr-o altă sursă,
4. o cunoaștere prin operații "raționale", de tip logic, matematic, etc.,
5. o cunoaștere prin adevăruri nou create. O parte din cunoaștere e conștientă, restul e
inconștientă”, pag. 208 [3].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 199

Tabelul 1. DOUĂ LUMI ALE CUNOAŞTERII [4]

LUMEA REALĂ LUMEA IDEALĂ

- independentă de noi - creaţie a minţii omeneşti


- inepuizabilă - număr finit de proprietăţi
- adevăruri cu erori - adevăruri ideale perfecte
- descrisă prin propoziţii metaforice, - propoziţii logice sau expresii
colocviale matematice
- generare riscantă de noi adevăruri - generare nelimitată de noi
- adecvare la realitate adevăruri
- valori şi implicare afectivă - coerenţă, regenerare
- „esprit de finesse” - neutralitate axiologică
- „esprit geometrique”

Tabelul 2. CALCULATORUL ŞI GÂNDIREA UMANĂ [4]

TREI TIPURI DE FENOMENE


CALCULATORUL OMUL
Deterministe
Probabiliste
Agent unic Pluriagent/metaagent
Voluntare / intenţionale
Doar palierul logic Trei paliere
- Matematica nu le poate descrie decât pe
Monism Pluralism
primele două.
Inteligenţă Creativitate
- Nu poate exista o ştiinţă a fenomenelor
Alegere raţională Decizie responsabilă
voluntare.

Fig. 1. Dan D. Farcaș, Palierele cunoașterii [4]


200 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Concluzii
„Cele de mai sus, ca și alte argumente, mai sugerează și faptul că există o singură
realitate (deci nu una materială și alta spirituală, ori transcendentă, una a neschimbării
și alta a surprinderii sau a sinelui ș.a.m.d), ca și faptul că există o singură cunoaștere
umană. Dacă am întâlni totuși, atât în realitate cât și în cunoaștere, nenumărate
compartimente diferite (întrepătrunse și suprapuse parțial), aceste divizări nu sunt
intriseci realității, ci se datorează limitelor biologice și culturale ale conoașterii umane”,
pag. 212 [3].

Bibliografie
[1] Vasile Baltac, MECIPT–Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara,
http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/MECIPT-IPT.pdf (pdf), 2005, accesat 2015
[2] Dan D. Farcaș, MECIPT - o istorie subiectivă, http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Farcas.Mecipt.
Memorii.aprilie.2005.pdf (pdf), București, aprilie 2005, accesat 2015
[3] Dan D. Farcaș, Gandirea pluralistă, editura TIPARG - Pitești, ISBN 978-973-735-783-0, 2014
[4] Dan D. Farcaș, Matematica, lumile ideale şi realitatea, http://www.slideserve.com/ (ppt), nov. 2015,
accesat 2015
[5] Ștefan Mărușter, Povestea unei lucrări, http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Stefan_maruster.pdf
(pdf), accesat 2015
[6] Marin Vlada, Dan D. Farcaș – destinul informaticianului între MECIPT și gândirea pluralistă,
http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/farcas, accesat 2015

Anexă. Despre Dan Dezideriu Farcaș

Nume și prenume: FARCAȘ Dezideriu Dan


Data și locul nașterii: 1 aprilie 1940, Reșița
Formare profesională, Forme de absolvire: Licențiat: Universitatea din Timișoara, Facultatea de
Matematică și Fizică, 1960; Doctorat: Universitatea din București, Doctor în Matematică, specialitatea
mașini de calcul, 1979; Stagii de specializare: Firma IBM: București, 1968, Paris, 1969, Bonn, 1971;
Sophia Antipolis (Franța), 1996; alte cursuri în programare, teleactivități, modelare matematică în
sănătate, economie de sănătate, demografie etc.
DOMENII (DOMAIN EXPERTISE)
• Applied computing~Health care information systems • Applied computing~Enterprise information systems
• Social and professional topics~Information system economics • Social and professional
topics~Information systems education • Social and professional topics~Medical records • Computing
methodologies~Neural networks • Computing methodologies~Partially-observable Markov decision
processes • Computing methodologies~Discrete-event simulation • Mathematics of computing~Linear
programming
Aria de competențe: Sisteme informatice de sănătate, dosare medicale, simularea rețelelor neuronale,
procese decizionale Markov parțial observabile, sisteme informatice pentru întreprinderi, economia
sistemelor informatice.
Poziții/funcții administative-afilierea: Matematician la Centrul de Calcul (MECIPT) al Institutului
Politehnic din Timișoara (1962-1967). Expert instructor la sectorul de informatică de la CEPECA
(1967-1982). Șeful Biroului pentru modele matematice și cercetări operaționale în domeniul sănătății, la
Centrul de Calcul și Statistică Sanitară (CCSS) al Ministerului Sănătății din România (1983-1990,
1991-1992). Director la Institutul de Management (IROMA) (1990). Director CCSS (1997-1998),
director adjunct pentru IT (1991-1994, 2001-2002) și șef de serviciu pentru cercetare și strategii (1994-
1996, 1998-2001, 2003-2010) la CCSS.
Expert la Comisia Națională de Informatică (part time, pentru audituri și proiecte) (1991-1999).
Expert și consultant (part-time) la Ministerul Cercetării și Tehnologiei, pentru strategii de cercetare-
dezvoltare în România (1994-2000).
Premii, disticții științifice/profesionale: Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române, acordată în
1991, pentru cartea Informatica medicală (1988) - coautor.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 201

Membru în organizații profesionale: Membru titular al Academiei Române de Științe Medicale (din 1993;
membru corespondent 1991-1993), președinte al Comisiei de informatică al Academiei de Științe
Medicale (1991-2002). Vicepreședinte al Societății Române de Informatică Medicală (1991-2010).
Membru al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei, al Academiei Române
(din anul 2013).
Participare/rezultate în proiecte reprezentative: Șef de proiect pentru Sistemul informatic al Ministerului
Sănătății (1971-1977). Șef de proiect pentru Sistemul Informatic Știință și Tehnologie (SISTEH) (1981-
82); șef de subsistem la acest proiect (1978-1982). Șef de subsistem la mai multe sisteme informatice de
întreprindere (Policolor, Mașini-unelte Bacău, Relon Săvinești, Danubiana etc., 1969-1982). Șef pentru
mai mai multe proiecte de informatizare în sănătate (1983-2010). Participant în proiecte internaționale
ale Organizației Mondiale a Sănătății (Health for All, Highlights in Health, 1997-2001). Expert în grupul
de lucru privind interoperabilitatea e-sănătății al Direcției Generale Societatea Informațională și Mass.-
Media a Comisiei Europene și autorul a două rapoarte de țară despre informatica de sănătate din
România, pentru Comisia Europeană (2006-2010)
Autor de sisteme/produse software:
G. Creța, N. Lemneanu, D. Farcaș, Calculul transformărilor aburului cu calculatoare electronice cifrice,
Acad RPR, Baza de cerc.șt. Timișoara, Studii și cercetări științe tehnice, 2 Tom X, 1963 (p.355-365)
Bâlă M., Popa Gh., David I., Farcaș D. Diagrame pentru dimensionarea arcelor încastrate cu momente de
inerție variabile, pentru încărcări uniform distribuite radial, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic
Timişoara, 9(23), 1, 1964 (p.236-244)
B. Oprendeck, D. Farcaș, Programul de lucru și programarea calculatorului numeric MACIPT-1 pentru
controlul statistic de serie al mașinilor asincrone, Bul.ştiinţific şi tehnic al Inst.politehnic Timişoara, 11(25),
1, 1966 (p.287-295)
D. Farcaş, G.Gavrilescu, Şt.Măruşter Autocod şi translator, Bul.şt.şi tehn.IPT, 12(26), 2, 1967 (12 p.)
Z.Simon and D.Farcas, Computer Study of Competition Situations Within a Cell Model, Studia
Biophysica, Berlin, Band 6, 1968, Heft 2, (p. 143-147).
A.Grecescu, D.Farcaş Subsistem informatic pentru calculul salariilor la "Policolor" Bucureşti,
Rev.CEPECA 2, 1970 (10p.)
D. Farcaş (coautor) Utilizarea prelucrării automate a datelor pentru fundamentarea deciziilor organelor
Ministerului Sănătăţii, în „Probleme actuale de informatică şi conducere”, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1977 pp.
496-501
D. Farcaş, V. Dobrescu, M. Băluţă Model pentru planificarea tehnico-economică a unor întreprinderi
industriale, în Caiet de lucrări C.S.P., anul VII, nr.15, mai 1978, pp.78-87
D. Farcaş (coautor) Sistem de planificare, programare şi urmărire a producţiei la întreprinderea
„Danubiana”, în vol. „Cibernetica aplicată”, Ed.Academiei R.S.R., pp.428-431
Cărți reprezentative:
Dan D. Farcaș Ce limbaje cunosc calculatoarele electronice? (Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1971)
Dan D. Farcaș Calculatorul electronic și gândirea umana (Ed. Albatros, București, 1978)
D. Farcaș (coautor) Autoinstruire în programare (Ed. Tehnică, 1982)
Dan D. Farcaș Automate aleatoare cu utilități (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987)
Dan D. Farcaș Cui i-e frica de calculatorul electronic? (Ed. Albatros, București, l987)
Dan D. Farcaș (coautor) Informatica medicală (Ed. Medicală, București, 1988)
Dan D. Farcaș Sinergetica gândirii (Ed. All, București, 1994)
Dan D. Farcaș Labirintul Cunoașterii (Ed. Paideia, București, 2009)
Dan D. Farcaș Gândirea pluralistă (Ed. Tiparg, Pitești,2014)
Dan D. Farcaș Informatica de sănătate din România, 50 de ani de istorie trăită (Ed. Universitară "Carol
Davila", București, 2014)
Capitole în multe alte lucrări.
Articole reprezentative:
Dan Farcaş, Experiences of Modeling the Activity of Neuronal Networks by Means of Electronic Digital
Computers, Elektronische Informationsverarbeitung und Kybernetik (E.I.K.), Akademie Verlag Berlin,
2(4), 1966 (p. 213-221);
Dan Farcaş, The Mnemon, a new Hypothesis in Neuronal Network Modelling, E.I.K., Berlin, 4, 1968 (p. 7-
24);
D. Farcaş and Z.Simon, Behavior of a Cell-cycle-model Studied on an Electronic Digital Computer, Studia
Biophysica, Berlin, 2(5), 1967; (p. 339-347);
202 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Z.Simon and D.Farcas, Computer Study of Competition Situations Within a Cell Model, Studia Biophysica,
Berlin, Band 6, 1968, Heft 2, (p. 143-147).
Z.Simon, D.Farcaş and A.Cristea, Functioning of a Cell Model, în vol. Quantitative Biology of Metabolism -
"Third Intern.Symp.on Quantitative Biology, Helgoland, 1967", Ed.Springer, 1968, (p.71-74);
Z.Simon, D. Farcaș and A. Cristea, Threshold Concentration Model for the Mitotic Cycle, Studia Biophysica,
Berlin, Band 14, 1969, (p. 227-232)
Dan Farcaş, Simulation of Elektroelcephalographic Waves, în vol. „Modern Trends in Cybernetics and
Systems”, Springer & Ed.Tehnică, vol.III, 1977 (p. 1073-1077).
Dan D. Farcaş - Metaagent, as an interdisciplinary approach, in Cybernetics, Models and Technics; 10-th
International Congres in Cybernetics and Systems,1976, vol.III, pp.688-693;
D. Farcaş Asupra unei clase de automate aleatoare finite instruibile, în vol. "Seminarul de teoria sistemelor şi
aplicaţii", O.I.D.S.P., 1974
D. Farcaş Model stochastic pentru sisteme de conducere, în vol.„Studii şi dezbateri”, Acad. „Şt.Gheorghiu” 1,
1975 (21p.)
D.D.Farcaş Algoritm pentru găsirea unor strategii optime, în A.M.C. vol.23 Ed.Tehnică, Bucureşti, 1976, pp.123-
132
D. Farcaş Strategii nepermanente în programarea dinamică, în Probl.act.de inf.şi cond., Ed.Dacia, Cluj-Napoca,
1977, pp.289-294
D.D. Farcaş Simularea unei conduceri având două niveluri, utilizând programarea dinamică markoviană cu
strategii nepermanente, A.M.C., vol.29, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1979, pp.39-54
Dan D. Farcaş Asupra decompozabilităţii unor automate aleatoare cu utilităţi, Studii şi cerc. matematice, tom 34,
nr.1, 1982, pp.9-18
D.D. Farcaş Automatul aleator cu utilităţi - o abordare în robotică, psihologie şi ştiinţa conducerii, în vol.
"inteligenţa artificială şi robotica", Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983, 105-110
Dan D.Farcaş Random automata with utilities. Multi and Meta-automata, în vol. "Studies in Probability and
Related Topics" Ed.Nagard, Roma, 1983, pp.203-208;
Dan D.Farcaş Calculul eficienţei acţiunilor sanitare, în "Studii de Statistică", D.C.S., 1987, pp.271-272
D.Farcaş, C.Popescu, I.M.Copil Simulation of the Social and Economic Effects of Decreasing the Aged
Population's Mortality and Morbidity due to Various Causes, în "Proceedings of the National Congress
of Gerontology and Geriatrics", vol.I, Bucureşti, 1988, pp.317-323;
Dan D. Farcaş Computer Simulation in Biology - Some Remarks, Timişoara Medicală - Supplement, tom
XXXIV, 1989, pp.51-52;
Dan D.Farcaş Despre o posibilă metodologie de evaluare a eficienţei acţiunilor sanitare, Rev.de Econ. şi
Administraţie Sanitară, nr.2, 1992, pp.33-35
Dan Farcaş - Measuring national interest in funding healthcare IT projects Current Perspectives in
Healthcare Computing Conference Harrogate 1998, part II, pp.227-232;
Dan Farcaş - Romanian health informatics - an insight Current Perspectives in Healthcare Computing
Conference Harrogate 1998, part II, pp.251-253;
Dan D. Farcaş Some remarks concerning the Health Information Systems after the Health Reform in
Romania, Sarajevo Colloquia, 4-6 octombrie 2001,
Dan D. Farcaş Some remarks concerning the Health Information Strategy in Romania, a 25-a Conferinţa
Naţională de Informatică Medicală – MEDINF, Timişoara, 13-15 iunie 2002
Dan D. Farcaş Computer modeling of neural networks in Romania 40 years ago - some open ideas, MEDINF
International Conference on Medical Informatics & Engineering, Craiova, Romania, October 9-11, 2003
Dan Farcaş, Mariana Bazavan, Razvan Stroe, Claudia Cioaca, Cristian Simionescu Standards and settlement
for developing IT products for health, MEDINF International Conference on Medical Informatics &
Engineering, Craiova, Romania, October 9 - 11, 2003
Dezideriu Dan Farcaș, eHealth strategy and implementation activities in Romania, 2007, 25p.
(http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_eHealth-
ERA_country_report_final.pdf)
D. Farcaş, J. Artmann, J. Heywood and Jos Dumortier, eHealth strategies: Country Brief: Romania, 2010; 36
p. (http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_CountryBrief_eHStrategies.pdf
2.9 Etape în fondarea și evoluția informaticii românești

Marin Vlada,
Universitatea din București

Etape importante în fondarea și evoluția informaticii românești1 – perioada 1927-2017,


aprox. 90 de ani:
 Anul 1927 – Matematicianul Gabriel Sudan2 (1899-1977) a publicat în anul 1927
(înaintea germanului W. Ackermann, 1928), prima funcție recursivă ce nu este
primitiv recursivă. Germanul Wilhelm Ackermann și Gabriel Sudan au susținut
tezele de doctorat cu profesorul David Hilbert (Universitatea din Göttingen) (prima
la 4 august 1924, Teza "Begründung des tertium non datur mittels der Hilbertschen
Theorie der Widerspruchsfreiheit", iar a doua la 20 iulie 1925, Teza "Über die
geordneten Mengen"). În matematică, la acea vreme, au existat cercetări importante
asupra teoriei computaționale a lui D. Hilbert și a matematicienilor Alonzo Church și
Kurt Gödel (Ref.: C. Calude, S. Marcus, I. Tevy (1979): The first example of a
recursive function which is not primitive recursive, Historia Mathematica vol. 6,
no. 4, 380–384).
 Perioada 1933-1934 – În anul universitar 1933-1934, la Universitatea din Iași,
Grigore C. Moisil (1906-1973) a ținut primul curs de Logică și teoria demonstrației.
„Pe atunci nu-mi închipuiam nici eu, nici alții în lume, că algebrele lui Boole și
logica matematică ar putea avea alt rost decât să permită o analiză mai adâncă a
raționamentului deductiv. Iar despre logica lui Heyting, cea a lui Lewis, cele ale lui
Łukasiewicz, era foarte greu să încerci să explici cuiva că ele nu erau un <joc pur>
sau, în cazul cel mai bun, o încercare de răsturnare a fundamentelor matematicilor”
Gr. C Moisil, 1970.
 Anii 1938-1939 – Ștefan Odobleja (1902 – 1978) publică la Paris cartea „Psyhologie
consonantiste” (The Consonantist Psychology), Librairie Maloine, vol. I, 1938;
vol. II, 1939]; În anul 1979, Editura Academiei Române a publicat lucrarea colectivă
„Precursorii români ai ciberneticii”, o carte în care sunt recunoscute meritele lui

1
„Știinta calculatoarelor, în țara noastră își are originile în anume preocupări ale matematicienilor.
Matematicienii din țara noastră au înțeles că dintre diferitele tipuri de automate finite, calculatoarele sunt fără
îndoială cele mai importante” Gr. C. Moisil, 1970
2
„Certificatul de naștere” al calculatoarelor este teza de doctorat (1936) a lui Alain Turing, prin ideea mașinii
universale (deci, programabile, date + programe scrise în același loc, pe bandă) și teorema de existență a unei
asemenea mașini. John von Neumann a declarat explicit că a fost influențat de ideile lui Turing. Dar, nu e
nicio contradicție cu matematicianul român Gabriel Sudan, ce și-a dat doctoratul cu David Hilbert. Eu
vorbesc despre „pre-istoria” informaticii (românești), căutând rezultate care astăzi pot fi citite ca fiind de
informatică” acad. Gh. Păun, iunie 2018
204 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Ștefan Odobleja, iar în 1981, Academia Română a publicat lucrarea „Odobleja între
Ampere și Wiener”.
 Perioada 1948-1953 – Grigore C. Moisil participă la Cursuri de Ştiinţă şi Tehnică,
Cursuri de Matematică ţinute la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Piaţa Lahovary Nr. 9.
Anul 1948-1949 – Ciclul 2: Metode matematice în tehnică Hidrodinamica lichidelor
vâscoase (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1949-1950 – Ciclul 1: Calculul aplicat la tehnică, Matrici şi ecuaţii cu derivate
parţiale (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 3: Metode matematice în tehnică; Cercetările
savantului sovietic Gavrilov asupra calculului schemelor mecanismelor automate.
(Prof. Gr. Moisil); Ciclul 5. Procedee moderne de calcul apropiat Metodele lui Ritz
Galekin în teoria elasticităţii (Prof. Gr. Moisil); Ciclul 7: Fizica modernă în serviciul
matematicii Calculul schemelor mecanismelor automate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1950-1951 – Ciclul 3: Ecuaţii cu derivate parţiale în fizică şi tehnică
Elasticitate (Prof. Gr. Moisil)
Anul 1952 – Ciclul 1: Ecuaţiile fizicii. Principii variaţionale (Prof. Gr. Moisil) ;
Despre Potenţial (Prof. Gr. Moisil).
 Perioada 1949-1953 – În anul 1949, Grigore C. Moisil află de la ing. Leon Livovschi
(1921 -2012) că algebrele lui Boole sunt întrebuițate de V.I. Șestakov și M.A.
Gavrilov (articole din revista sovietică „Electricestvo"), ca instrument matematic al
studiului automatelor cu contacte și relee. Entuziaști, în același an, cei doi au ținut 3
conferințe: la Institutul româno-sovietic, la București, apoi la Cluj și la Iași, unde au
anunțat marea noutate: „logica matematică3 este o disciplină care se aplică în
inginerie”. După rusul Victor Ivanovich Shestakov4 (1907-1987) – în 1935, el a
descoperit posibila interpretare a algebrei booleene, a logicii în circuitele releu
electromecanice, şi americanul Claude Shannon (1916-2001) (IEEE Medal of Honor
-1966, Claude E. Shannon a introdus utilizarea algebrei booleană în analiza şi
proiectarea circuitelor cu comutaţie, 1937). Shestakov și Shannon au susținut tezele
în același an (1938). De asemenea, în Japonia, Nakasima și Handzava din Tokyo,
mai mult sau mai puțin simultan, dar independent, au furnizat probe riguroase de
posibilitatea de a folosi calculul din algebra logicii în circuitele cu comutaţie.
 La mijlocul anilor 1950, în URSS, Mikhail Alexandrovich Gavrilov (Creator of the
world famous “Gavrilov’s school of technical logic”, http://www.computer-
museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov.htm) a creat metode de minimizare optimă
a circuitelor de punte de comutare și de comutare a supapelor, precum și metoda de
minimizare a funcțiilor booleene, acum cunoscute ca „Metoda lui Gavrilov”. Aceste
cercetari a fost precedate de dezvoltarea unor cercetări pentru a crea o teorie bine
echilibrată de analiză și sinteză a circuitelor de comutare a releelor cu unul sau mai
multe contacte, ceea ce a condus la teza de doctorat susținută în anul 1946. Dat fiind

3
Anatoly A. Shalyto, Radomir S. Stankovi ́c, Jaakko T. Astola, Alexander V. Strukov, ”Early work in
Switching Theory and Logic Design of Gavrilov School in former Soviet Union”
Shannon, C.E., ”A symbolic analysis of relay and switching circuits”, Transactions of the American Institute
of Electrical Engineers, Vol. 57,1938
Shestakov, V. I., ”A symbolic calculus applied to the theory of electrical relay networks”, Ucenye Zapiski
Moskowskog Gosudarstvenog Universiteta, Vol. 73, No. 5, 1944
Ref.: http://www.computer-museum.ru/english/galglory_en/Gavrilov_school_new.pdf
4
Shestakov, V.I. Algebra of Two Poles Schemata (Algebra of A-Schemata). In: Automatics and
Telemechanics, 1941, N 2, p. 15 – 24 (Russian)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 205

că metodele de minimalizare s-au dovedit a fi foarte consumatoare de timp și de


muncă, Gavrilov a apelat la metode de minimizare aproximativă, aplicabile pentru
sarcinile practice. El a prezentat o abordare generală a creării unei metode de sinteză
de acest tip care a fost numită „căutarea obiectivă a realizărilor minime”. Lucrarea
sa asupra dezvoltării teoriei, metodelor de calcul și a principiilor de proiectare a
circuitelor de comutare cu releu a dus la dezvoltări în perioada 1958-1963 în cadrul
unui departament specializat „Teoria controlului”/ “Theory of control”.
 Anul 1952 – Leon Livovschi este primul, pe plan mondial, care a utilizat calculul
implicațiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte și relee. Precizăm că
Aplicabilitatea algebrei logicii în inginerie a fost sugerată și dovedită pentru prima
oară în anul 1910 de către faimosul fizician Paul Ehrenfest (1880-1933), care a
predat la Universitatea din Sankt Petersburg. Într-un articol de cercetare, P.
Ehrenfest a analizat funcționarea unei stații de comutare ca fiind „sistemul în care
logica binară funcționa în mod natural”. De asemenea, P. Ehrenfest a realizat o
revistă faimoasă de „Algebra logicii”.
 Perioada 1948-1952 – La 2 noiembrie 1948, Gr. C. Moisil este ales membru titular
activ al Academiei, dupa care a conferenţiat în cadrul Secţiei de matematică la
Cursurilor de Ştiinţă şi Tehnică desfasurate la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Piaţa
Lahovary nr. 9 (Metode matematice în tehnică - Cercetările savantului sovietic
Gavrilov asupra calculului schemelor mecanismelor automate, Procedee moderne de
calcul aplicat-Metodele lui Ritz Galekin în teoria elasticităţii, Fizica modernă în
serviciul matematicii-Calculul schemelor mecanismelor automate).
 Anii 1953-1954 - Grigore C. Moisil și Leon Livovschi țin cicluri de lecții despre
această problemă la Casa Oamenilor de Știință (COȘ, str. Lahovari nr. 9, București)
și la I.C.E.T unde îl întâlnesc pe ing. Gh. Ioanin interesat de aceste metode. La
aceste lecții au participat 3 matematicieni, ce erau în același timp ingineri
electroniști: Mariana Coroi, Paul Constantinescu și Constantin P. Popovici, precum
și 4 ingineri de la căile ferate: E. Goilav, Paul Mihăilescu, Iulian Pop și C. Zaiț.
 Anii 1953-1954 – În anul universitar 1953-1954, la Facultatea de Matematică și
Fizică - Universitatea din București, Grigore C. Moisil a ținut primul curs liber (nu
era în planul de învățămant, participa la acesta cei doritori sau pasionați) de Teoria
algebrică a mecanismelor automate. În fiecare săptămână se ținea o ședință compusă
din: o conferință ținută de un inginer din producție, organizată de ICET, în care se
prezentau scheme întâlnite în practică de circuite de contacte și relee; o lecție de
teoria algebrică a schemelor cu contacte și relee; o sedință de seminar cu exemple și
exercitii – lecția și seminarul erau ținute de Moisil; ultima parte cuprindea
comunicări, discuții, referate.
 Anii 1955-1956 – participarea la conferințe internaționale asupra construirii de
calculatoare electronice: la Colocviul internațional de tehnică de calcul (Computing)
de la Dresda, din 22-27 nov. 1955 Grigore C. Moisil a prezentat expunerea ing. V.
Toma (acesta nu a participat, fiind prea tânăr după criteriile autorităților vremii)
privind construirea primului calculator românesc numeric la IFA (Institutul de Fizică
Atomică); la Consfatuirea asupra calculatoarelor de la Moscova, din primăvara
anului 1956, la care au participat Grigore C. Moisil și ing. V. Toma.
 Anul 1956 – Gr. C. Moisil este numit președinte al Comisiei de automatizare a Academiei,
iar ulterior, în anul 1965 devine președinte al Comisiei de Cibernetică a Academiei.
206 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 1957 – Consolidarea colectivului mixt al Institutului de Matematică al


Academiei și al Facultății de Matematică din Universitatea București în coordonarea
acad. Gr. C. Moisil, ce lucrau după lucrările inițiate în URSS de către V.I. Șestakov și
M.A. Gavrilov, în SUA de către Claude Shannon5.
 Anul 1957 – În primăvara anului 1957, Grigore C. Moisil organizează la Facultatea
de Matematică a Universității din București un ciclu de lecții asupra calculatoarelor
numerice și analogice, tinute de Victor Toma și Edmond Nicolau. Au participat
matematicieni de la Facultatea de Matematica și Institutul de Matematica al
Academiei, și câțiva studenți de la matematică. Singurul material documentar
disponibil era un manuscris al lui Gnedenko ce conținea cap. 1 din ediția a II-a.
„Volumul lui Goldstine si J. von Neumann, despre care auzisem, nu l-am putut avea”
Gr. C. Moisil, 1970. Atunci, toți matematicieni de la Facultatea de Matematica și de
la Institutul de Matematica al Academiei, au aflat despre întrebuințarea metodelor
matematice la rezolvarea problemelor de economie, de planificare, de statistică etc.
„Institutul de Matematica al Academiei și Facultatea de Matematică a Universității
au dus o muncă lungă pentru a face ca lumea să se obisnuiască cu ideea rezolvării
problemelor economice mici, dar foarte rentabile: planul de transporturi al lemnelor
de foc, planul de amestecuri al benzinei și altele. Matematicienii au găsit un sprijin
mai ales la Direcția Centrală de Statistică. Colectivul catedrei, pe atunci numită
Catedra de Algebră (nota ed. anul 1957), azi Catedra de Teoria algebrică a
mecanismelor automate– sperăm că va purta numele de Catedra de Logică
matematică” – s-a ocupat de la început de problemele neprobabilistice: probleme de
programare lineară, probleme de planificarea transporturilor. Locul pe care îl are
Școala din București în fundarea și dezvoltarea programării pseudobooleene e o
mândrie a Facultății de Matematică și a Institutului de Matematică. Așa s-a născut
Centrul de calcul” Gr. C. Moisil, AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
 Perioada 1957-1970 – Construirea de calculatoare electronice românești6.
Construirea calculatoarelor din genera ţiile I și II (în țările unde se construiau
calculatoare, proiectele și
tehnologiile erau secrete – mai ales
în SUA, Germania și UK): generaţia I:
cu tuburi electronice şi cilindru
magnetic de memorie; generaţia a
II-a: cu tranzistoare şi cu memorie
operativă pe ferite.

1. Primul constructor de mașini


de calcul din țara noastră este ing. Victor
Toma (în imaginea alăturată), care lucra la I.F.A (Institutul de Fizică Atomică). Acolo s-a
construit calculatorul electronic CIFA-1 (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică)

5
„La un moment dat într-o statistică facută de alții, se vedea că Școala din București era a treia din lume în
acest domeniu de cercetare, imediat după URSS și SUA, și acest lucru a fost subliniat (revista Engineering, 3
mai 1957)” Gr. C. Moisil, revista AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
6
„În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania,
Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia, Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea
calculatorului electronic.” Gr. C. Moisil, AMC nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 207

care a fost funcțional din toamna anului 1957. În toamna anul 1957, imediat după
absolvirea Facultății de Matematică și Fizică de la Universitatea din București, un grup de
3 matematicieni (N. Moldovan, Dragoș Vaida și I. Zamfirescu), au fost numiți în calitate
de matematicieni la Laboratorul de Calcul al I.F.A. de la Măgurele. În anul 2019 s-au
implinit 70 de ani de la înființarea Institutului de Fizică Atomică (anul 1949, 27 Mai) prin
contribuția lui Horia Hulubei. Inițial, a luat ființă Institutului de Fizică al Academiei
R.P.R., în anul 1949 și apoi, în anul 1955 Institutului de Fizică Atomică. Prin Nr. 84 din
anul 2019 Curierul de fizică dedică aniversării a 70 de ani de la înființare7.

2. A urmat, la Politehnica
din Timișoara, construcția
calculatorului MECIPT-1 (Mașina
Electronică de Clacul a Institutului
Politehnic din Timișoara) începută
în anul 1959 și terminată în anul
1962, calculator construit de
electronistul ing. Löwenfed și
matematicianul A. Kaufman.
„Barajul de la Vidraru a fost
proiectat pe acest calculator în vreo
șase luni. De asemenea,
reproiectarea cupolei de la
Romexpo din Bucuresti s-a realizat
cu ajutorul calculelor executate pe acest calculator. Toată luna iulie din 1963 am stat de
dimineața până seara pentru a face calculele astea.” Vasile Baltac, 2016.

În imagine V. Baltac la pupitrul calculatortului MECIPT-1

7
http://curieruldefizica.nipne.ro/docs/CdF_84.pdf
208 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

3. La Institutul de Calcul al filialei


Cluj a Academiei, sub conducerea
matematicianului Tiberiu Popoviciu, s-a
construit un calculator experimental
MARICA (Mașina Automată cu Relee a
Institutului de Calcul al Academiei, anul
1959), apoi calculatorul DACICC-1
(Dispozitivul Automat de Calcul al
Institutului de Calcul din Cluj, 1963) și, în
anul 1968, calculatorul DACICC-200,
primul calculator din România cu sistem de
operare şi compilator (o parte de software
realizată de Liviu Negrescu). Sursă imagine:
Institutul de Calcul „T. Popoviciu”
(https://ictp.acad.ro).

4. Victor Toma continua să


construiască la I.F.A. calculatoarele CIFA-2
(anul 1959), CIFA-3 (anul 1961, pentru CCUB), CIFA-4 (anul 1962), apoi
Calculatoarele Electronice Tranzistorizate CET-500 (anul 1964) și CET-501 (anul 1966,
generatia a II-a). CET-501 avea performanţe superioare în privinţa vitezei, a capacităţii
memoriei operative, a setului de instrucţiuni şi a echipamentelor periferice folosite. Un al
doilea exemplar a fost destinat Combinatului Metalurgic Hunedoara.

5. Tot la I.F.A., un colectiv cooordonat de ing. A. Segal construiește


calculatoarele CIFA-102 și CIFA-102.

6. În perioada 1962-1963, pe baza Acordului cultural dintre Academia Romănă şi


Academia Bulgară de Stiinţe, a fost construit la Sofia un calculator similar cu CIFA-3,
denumit VITOSHA, cu documentaţia şi cu asistenţa tehnică a ing. Victor Toma şi a
echipei sale. A fost prezentat la Expoziţia Naţională bulgară din Moscova (1963) drept
primul calculator electronic numeric realizat în Bulgaria.
 Anul 1958 – Interesul pentru Informatică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
din Iași8 datează din anul 1958, când Adolf Haimovici, profesor la Facultatea de
Matematică, a inițiat o serie de conferințe despre „Matematici aplicate în
Informatică”. În 1960, profesorul A. Haimovici a predat primul curs de „Elemente de
Informatică”, în timp ce în anul 1961 profesorul Costică Cazacu introduce în cursul
său de „Matematici Complementare” elemente de teorie a programării și teoria
jocurilor.
 Anul 1959 – Grigore C. Moisil înființează secția de „Maşini de calcul”, inspirat de
Congresul internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti (din anul 1956).
Specializarea „Mașini de calcul” era organizată în ultimii 2 ani din cei 5 ani de
studii. În anul 1961, primii 10 absolvenţi ai secţiei au fost angajaţi la IFA și în

8
Sursa: Vivat Academia! – Cuvânt de deschidere al profesorului Cornelius Croitoru, în Aula „Mihai
Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, în ziua de 23 februarie 2002, cu ocazia sărbătoririi a 10 ani
de existență -- www.bcu-iasi.ro/docs/biblos/biblos13/vivat.pdf
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 209

Institute de cercetare cu profil de inginerie electronică sau automatică. În anul 1971,


această specializare/secție se va numi Informatică (în anul universitar 1974/1975 a
existat seria C de Informatica cu 4 grupe-115 studenți).
 Anul 1960 – Între 27 iunie şi 1 iulie 1960, Gr. C. Moisil a participat la primul
Congres internaţional de automatică organizat de Federaţia internaţională de
automatică la Moscova, unde a făcut cunoscută activitatea existentă în ţara noastră în
domeniul automatizării. Între 25 august şi 2 septembrie 1960 participă la Congresul
de logică, metodologie şi filosofie a ştiinţelor naturii la Stanford University din
California.
 Anul 1962 – Grigore C. Moisil înființează Centrul de Calcul, pe lângă Catedra de
Algebră condusă de Moisil, cu statut de laborator, ce va deveni Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB) la Facultatea de Matematică, primul cu acest
profil din ţară. Inițial, s-a numit Centrul de Calcul al Facultății de Matematică-
Mecanică, iar în anul 1970 a devenit Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB) prin hotărârea Consiliului de Miniști HCM Nr. 1948/31.12.1970. În
activitățile organizate pentru utilizarea calculatorului s-a pregătit un număr de
cercetători din care erau matematicieni, ingineri, fizicieni, lingvişti, logicieni.
 Anul 1962 – În anul 1962, Profesorul Călin Petru Ignat introduce cursul „Mașini
Calculabile” în curricula Facultății de Matematică la Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași.
 Anul 1962 – Lui Grigore C. Moisil i se acordă Premiul de Stat al Republicii
Populare Române (RPR) pe anul 1962 în domeniul științei pentru lucrarea „Teoria
algebrică a mecanismelor automate”, un volum publicat în anul 1959 (valoarea
premiului fiind de 50.000 lei), prin Hotărârea nr. 281/1963, Consiliul de Miniștri al
Republicii Populare Romane.
 Anul 1963 – CCUB s-a mutat în Str. Ştefan Furtună nr. 125 (azi, str. Mircea
Vulcănescu), în apropiere de Gara de Nord. În anul 1986, deoarece în zona Uranus
urma să se construiască Casa poporului (azi, Palatul Parlamentului), calculatorul
Felix C 256 (ce înlocuise calculatorul IBM 360/30) a fost mutat împreună cu
birourile CCUB, în centru, la Facultatea de Matematică. Calculatorul a fost instalat
la parter, în locul decanatului și secretariatului, iar birourile personalulul CCUB au
fost la etajul IV. În clădirile evacuate urma să se mute Muzeul Național Militar (ce
există și astăzi) transferat din zona Uranus. Calculatorul Felix C 256 a funcționat
până în anul 1993, când CCUB s-a desființat.
 Perioada 1963-1966 – Profesorul Solomon Marcus publică lucrările: Lingvistica
matematică. Modele matematice în lingvistică, Ed. Didactică și Pedagogică.
București, 1963; Gramatici și automate finite, Ed. Academiei, București 1964;
Lingvistică matematică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1966
 Anul 1966 – Colocviul Internaţional „Tehnici de calcul şi Calculatoare” organizat
de Universitatea din București, ASE şi Politehnica din Bucureşti, cu sprijinul
financiar din partea Guvernului României. Organizat la CCUB, sub egida Consiliului
Național pentru Știință și Tehnologie, în colaborare cu Academia Română și
Asociația Oamenilor de Știință, acesta a fost primul „Colocviu de tehnică de calcul
și calculatoare” cu participare internațională.
 Anii 1966-1967 – S-au creat Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu
echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor, Consiliul Naţional pentru
210 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Ştiinţă şi Tehnologie (CNST), Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC), CEPECA –


Centrul de perfecționare a cadrelor din intreprinderi.
5. Anul 1967 – La 21 iunie 1967 a fost lansat „Programul de dotare a economiei
naționale cu echipamente moderne de calcul și prelucrarea datelor”, primul
program de informatizare în România (Arhivele Naționale 33/1967). Acest program
a fost elaborat de colectivul de specialiști: profesorul Mihai Drăgănescu, profesorul
Mircea Petrescu, Nicolae Costake, Vlad Iancovici, Ștefan Bârlea, Emil Mitescu,
Cornel Mihulecea, Edmond Nicolau, Radu Sipoș, Simion Florea și Nicolae Sucitulescu.
 Anul 1967 – În anul univ. 1967/1968, Catedra de Algebră condusă de Gr. C. Moisil
s-a scindat în Catedra de Algebră (șef de catedră Gh. Galbură) și Catedra de Teoria
algebrică a mecanismelor automate - șef de catedră Gr. C. Moisil. În cadrul catedrei
de la Facultatea de Matematică-Mecanică acesta preda cursurile Capitole Speciale de
Mașini de Calcul și Teoria Programarii, precum şi Algebra logicii şi aplicaţii.
 Anul 1967 – În anul univ. 1967/1968, Ministerul Învățământului propune
introducerea de cursuri sau capitole speciale privind preogramarea în limbaje
universale, tehnici numerice de calcul și cercetări operaționale în facultăți al caror
profil justifică această măsură. De asemenea, se propune dotarea cu aparatură
necesară a Catedrelor de electronică și a celor de specialitate din învățământul
economic prin prevederea fondurilor necesare de import.
 Anul 1967 – Colocviul Internaţional „Tehnici de calcul şi Calculatoare9”, București
22-26 sept. 1967, organizat de Consiliul Național al Cercetării Științifice –
Academia Română, Asociația Oamenilor de Știință din R.S.R., Societatea de Științe
Matematice din R.S.R. Colocviul a avut 5 secțiuni: Tehnici de calcul numeric și
nenumeric, Structura calculatoarelor numerice și sisteme de programare, Aplicații
ale tehnicii de calcul în economie, industrie și cercetare științifică, Calculatoare
analogice și utilizări, Sisteme de calcul și organizarea Centrelor de Calcul și 4 mese
rotunde: Limbaje de programare și compilatoare, Formarea specialiștilor în
domeniul tehnicii de calcul și al calculatoarelor, Calculatoarele în procesele
automatizate, Calculatoarele în gestiunea operativă a marilor întreprinderi.
 Perioada 1967-1970 – Solomon Marcus publică lucrările: Introduction mathematique
a la linguistique structurale, Dunod, Paris, 1967, XII; Algebraic Linguistics;
Analytical Models, Academic Press, New York, 1967, XIV; Poetica matematică, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1970.
 Anul 1968 – S-a achiziţionat sistemul de calcul american IBM 360/30 ce a fost
instalat la Centrul de Calcul al Universității din Bucuresti (CCUB) din str. Ştefan
Furtună nr. 125 (azi, str. Mircea Vulcănescu), în apropiere de Gara de Nord; multe
generații de studenți de la Facultatea de Matematică – Universitatea din București au
rulat programe pe acest calculator american; pachetele cu cartele perforate ale
studenților, ce reprezentau instrucțiunile programelor scrise, erau transportate de la
facultate (din centru), în 2(două) geamantane, la această locație.
 Anul 1969 – s-a înființat Catedra de Calculatoare10 de la Institutul Politehnic din
București (azi, Universitatea Politehnica din București). „Până în 1967, în țară
9
Sursa: Acad. N. Teodorescu, Colocviul „Tehnici de calcul și calculatoare”, București, 22-26 sept. 1967,
Revista AMC (Automatică-Metrologie-Calculatoare), Nr. 13-14, Editura Tenică, 1970.
10
Sursa: Semicentenarul Departamentului de Calculatoare, 1969-2019, Facultatea de Automatică și
calculatoare din București, 31 Mai 2019, Universitatea Politehnica din București (UPB).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 211

exista un număr de cca 50 de specialiști în construcția de echipamente de calcul și


de utilizare a lor. Specialiștii erau în universitățile de prestigiu și în întreprinderi de
profil din țară. În acea perioadă existau: Intitutulul de Fizică Atomică (IFA) de la
Magurele – înființat în anul 1956 și IPRS (Întreprinderea de piese radio și
semiconductori) – înființată în anul 1962”.
 Perioada 1970-1971 – Dezbateri şi clarificări – elaborarea programului strategic,
Hotărâre a CC al PCR (aprilie 1972) „Perfecţionarea sistemului informaţional
economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de prelucrare
automată a datelor şi dotarea economiei naţionale cu tehnică de calcul în perioada
1971–1980”.
 Anul 1970 – S-au înfiinţat Institutul Central de Informatică (ICI), Fabrica de
calculatoare București (ICE FELIX), licenţă fr. (anul 1968) IRIS 50 – Felix C
256/512, calculator de generația a III-a.
 Anii 1970-1971 – Gr. C. Moisil începe un şir de lecţii cu tema „Matematica pentru
Ştiinţele umaniste”, în cadrul Laboratorului de Semiotică al Facultăţii de Filologie al
Universităţii din Bucureşti (în anul 1971 părăsește catedra de la Facultatea de
Matematică în urma unui conflict cu decanul Nicolae Teodorescu). El introduce în
România studiul traducerii automate. Publică lucrări despre ceea ce el denumeşte
gramatica mecanică. La propunerea lui Gr. C. Moisil de a invita diverși specialiști
din industrie și cercetare pentru a ține unele cursuri la Facultatea de Matematică-
Macanică, Consiliul Facultății nu este de acord cu această inițiativă (în perioada
1960-1972 Decan a fost acad. Nicolae Victor Teodorescu). De aceea, Grigore C.
Moisil părăseşte Catedra de Teoria Algebrică a Mecanismelor Automate din cadrul
Facultăţii de Matematică şi trece la Facultatea de Filosofie şi Drept, unde va preda
cursuri de Logica Propoziţiilor, Fundamentele Matematicii şi Cercetare Operaţională.
 Anul 1970 – În perioada în care a fost Ministrul Învățământului, Mircea Malița,
profesor la Facultatea de Matematică-Mecanică, a înființat la Universitatea din
Bucureşti „Laboratorul de Cercetări Prospective”. Matematicianul Mihai Botez11 va
scrie un apreciat curs de Metodologie a studiilor de prognoză şi va fi numit director.
Ulterior, Mihai Botez devine un cunoscut dizident al regimului comunist (în anul
1988 primește azil politic în SUA).
 Anul 1971 – Se înfiinţează secţiile de Informatică la Facultăţile de Matematică din
Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, secţii care au primit sarcina de a pregăti
informaticieni pentru viitoarele Centre teritoriale de calcul electronic ce urmau să se
înfiinţeze în toate judeţele ţării (HOTĂRÂREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973
privind aplicarea Decretului nr. 499/1973). La Institutele Politehnice se înfiinţează
secţia de Calculatoare şi Automatică (profil tehnic), iar la Facultăţile de Ştiinţe
Economice, secţia de Informatică Economică (profil economic).
 Perioada 1971-1980 – Dotarea economiei naționale cu tehnică de calcul în perioada
1971-1980, prin Hotărârea CC al PCR (aprilie 1971) cu privire la perfecționarea
sistemului informațional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu
mijloace de prelucrare automată a datelor și dotarea economiei naționale cu tehnică
de calcul în perioada 1971-1980.

11
Sursa: http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez.
212 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 1972 – Cu sprijinul prof. Mircea Malița, Solomon Marcus înființează secția
„Studiul Sistemelor” la Facultatea de Matematică-Mecanică, ce inițial a funcționat pe
strada Mihai Moxa (într-o casă boierească), iar apoi imediat după cutemurul din anul
1977, s-a mutat la etajul IV în clădirea Facultății de Matematică-Mecanică.
Colectivul de „Studiul Sistemelor” avea posturi de cercetători și a funcționa până în
anul 1987, când personalul a fost inclus în CCUB (în anul 1984 erau 6 cercetători:
Gheorghe Păun, Mihail Horia Botez, Monica Tătărâm, Rodica Ceterchi, Marius
Pop, Vasile Dragan).
 Perioada 1972-1975 – În perioada 1972-1975 funcționează Catedra de „Logică
matematică”, având ca șef de catedră pe prof. dr. Constantin P. Popovici. Ulterior, în
perioada 1975-1979, se va numi catedra de „Informatică și analiză aplicată”,
condusă de acad. Nicolae Victor Teodorescu, fiind și Director al CCUB după
moartea lui Gr. C. Moisil.
 Anul 1972 – Vietnamezul Pham Gia Duc elaborează și susține Teza de doctorat12 la
Facultatea de Matematică-Mecanică – Universitatea din București, cu titlul „Istoria
înființării și a dezvoltării științei calculatoarelor în R.S.R.”, conducător științific
Prof. dr. Mihail Neculcea. Rezumatul tezei de doctorat, Centrul de multiplicare al
Universității din București se află la Biblioteca Facultății de Matematică și Informatică.
 Anul 1972 – Se aprobă (Hotărâre a CC al PCR, aprilie 1972) „Programul privind
perfecţionarea sistemului informaţional economico - social, introducerea sistemelor
de conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor şi dotarea economiei
naţionale cu tehnică de calcul în perioada 1971 – 1980” prin care se dizolvă
Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea
prelucrării datelor, şi transferarea atribuţiilor ei la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă
şi Tehnologie, creat în anul 1967.
 Anul 1972 – Disciplina „Programarea calculatoarelor” apare în planul de
învățământ al mai multor facultăți de la Universitatea din București și de la Institutul
Politehnic din București (azi, Universitatea Politehnica din București -UPB).
 Anul 1973 – Grigore C. Moisil pleacă într‑o călătorie pentru a susţine o serie de
conferinţe în Canada şi S.U.A. La 21 mai 1973 se stinge din viaţă la Ottawa, Canada.
 Perioada 1973-1982 – Sub egida UNESCO, în perioada 1973-1982, la CCUB s-au
desfășurat „Cursurile internaționale postuniversitare de informatică și matematici
aplicate” la care au participat cursanți din țările în curs de dezvoltare [Sursa:
Lucrările Sesiunii științifice CCUB, Aniversarea a 25 de ani CCUB, 20-21 feb. 1987,
Tipografia Universității din București, 504 pag.].
 Anul 1973 – Au fost înființate13 un număr de 18 Centre teritoriale de calcul
electronic (CTCE, Obiectul activității: cercetare, elaborare de programe și
implementare de sisteme informatice; prelucrare date pe echipamente de calcul;
formare și perfecționare de cadre pentru informatică) – unități economice (în orașele
reședință de municipiu: Timișoara, Cluj, Iași, Ploiești, Brăila, Brașov, Pitești,
Constanța, Bacău, Sibiu, Craiova, Arad, Suceava, Târgu Mureș, Baia Mare,
Oradea, Galați, Piatra Neamț) și 5 Licee pentru informatică (formare de cadre cu
studii medii pentru informatică) – unități bugetare (București, Timișoara, Cluj, Iași

12
Sursa: http://c3.cniv.ro/?q=2018/duc
13
Unităţi (CTCE și Licee de Informatică) subordonate Institutului Central pentru Conducere şi Informatică
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 213

și Brașov, ulterior și Petroșani – observația prof. S. Niculescu); CONSILIUL DE


MINIŞTRI, HOTĂRÂREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973 privind aplicarea
Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitară a activităţii de informatică
şi unele măsuri pentru îmbunătăţirea elaborării sistemelor de conducere economică.
De regulă, instruirea practică a elevilor se realiza pe calculatoarele cu care erau
dotate Centrele de calcul din orașele respective, iar ulterior pe calculatoarele proprii.
De exemplu, unele licee erau dotate cu calculatorul Felix 256, transferat de la
Centrele de Calcul.

Estras din HOTĂRÂREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973

 Anul 1973 – Prin Decretul 499/august 1973 s-a trecut la o formă de organizare unitară a
activităţii de informatică, ca instrument al dezvoltării economice şi având ca obiectiv
principal creşterea eficienţei economice în toate domeniile de activitate; printr-un alt
decret se instituia Stagiul militar termen redus 9 luni, după concursul de admitere în
facultate, până atunci stagiul militar de 6 luni se efectua după absolvirea facultății.
 Anul 1974 – Admitere la secția Informatică; seria C avea 115 studenți (grupele 107-
110) la Informatică. A funcționat Catedra de informatică și analiză aplicată (1975-
1979);
214 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 1974 – În anul 1974, la propunerea Federației Internaționale a Studiilor


asupra Viitorului, Laboratorul de Cercetări Prospective, coord. de Mihai Botez,
devine „Centrul Internațional de Metodologie a Studiilor asupra Viitorului și
Dezvoltării14”, afiliat Universităţii din Bucureşti.
 Anul 1975 – În anul 1975, la Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti a fost
proiectat şi implementat limbajul de programare PLUB (Programming Language-
University of Bucharest), un nou limbaj de programare scris într-o versiune pentru
calculatorul IBM 360, şi altă versiune pentru calculatorul românesc Felix 256. În
vara anul 1975, sub coordonarea prof. Adrian Atanasiu, un grup de studenţi
(Ivănescu Octav-Gabriel, Drăghicescu P. Mircea, Popescu N. Gabriel, Radoslovescu V.
Ion, Szilagy I. Ladislau, Vlada C. Marin - absolvenţi în anul 1978).
 Anul 1975 – În anul 1975 a fost înființat Centrul de Calcul al Universității la
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De la Centrul de Calcul al
Universității s-au selectat actualii dascăli ai Facultății de Informatică din Iași (FII).
Această pepinieră a secției de informatică era plină de tineri pasionați, entuziaști, dotați.
 Anul 1977 – Secția „Studiul Sistemelor” condusă de S. Marcus s-a mutat de pe
strada Mihai Moxala la etajul IV în cladirea facultății. „Cauza reală a evacuării
noastre era de ordin politic, aşa cum s-a putut verifica ulterior. Informatori care să
semnaleze Securităţii starea de spirit de pe Mihail Moxa nu au lipsit, iar cutremurul
din martie 1977 a fost urmat, după cum se ştie, de un al doilea cutremur, al
declanşării mişcării Goma, care a pus puterea comunistă de la noi în faţa unei
situaţii fără precedent.” S. Marcus15, 2000. Cu această ocazie, Centrul condus de
Mihai Botez a fost desființat, iar Mihai Botez a fost angajat programator la CCUB, în
perioada 1978-1981, apoi matematician la secția „Studiul Sistemelor”. Colectivul
„Studiul Sistemelor” a funcționat la etajul IV de la Facultatea de Matematică până în
anul 1987, când a fost asimilat de Centrul de Calcul al Universității din București
(CCUB).
 Anul 1978 – Acad. Nicolae Teodorescu, după trecerea la pensie, devine profesor
consultant și director onorific al Centrului de Calcul al Universității din București
(CCUB).
 Anul 1979 – La Universitatea din Iași – Facultatea de Matematică se inițiază, din 2
în 2 ani, Colocviul Național de Informatică (INFO-IAȘI) ce durează până în anul
1989, iar după 1990 se schimbă și denumirea și structura.
 Perioada 1979-1981 – „Un moment dificil din istoria învățământului informaticii la
Facultatea de Matematică - o luptă comună pentru supraviețuire. În timpul
mandatului de Decan al Doamnei Profesor Cabiria Andreian Cazacu (1928 - 2018),
la Facultatea de Matematică, deci în intervalul (1976–1984), probabil între 1979 și
1981, au sosit la facultate cifrele de școlarizare pentru anul care urma, în
care informatica nu mai apărea. Aceasta eliminare însemna stingerea informaticii la
Matematică, cu consecințe grave pentru întregul domeniu. Era necesară o reacție de
ordinul a trei zile, altfel planul de școlarizare era adoptat prin Hotărâre de Guvern
și nu se mai putea îndrepta nimic. Doamna Decan m-a chemat și, pe loc a hotărât să
facă o intervenție la ministrul educației și învățământului, fără ședințe de catedra

14
http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez
15
http://www.romlit.ro/30_de_ani_cu_mihai_botez
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 215

sau de consiliu prealabile. Am redactat intervenția pentru semnătura Directorului


General al Institutului Central de Informatică. S-a semnat așa cum trebuia și am
plecat cu intervenția pentru avizare la Ministerul Învățământului și la Institutul
Central de Informatică. Profesorul Mihai Drăgănescu se afla la Academia de Științe
Sociale și Politice (str. Onești), într-o consfătuire. La sfârșitul reuniunii, m-am aflat
în ușa pe care ieșea Angelo Miculescu, viceprim-ministru. În cuvinte de om speriat,
i-am spus ce urgență am și dânsul, înțelegător și politicos, s-a dat înapoi. Dacă
ieșea, urma șirul participanților și devenea nesigură interceptarea și deci obținerea
semnăturii. Era o participare numeroasă, printre cei prezenți l-am remarcat pe
Valter Roman. Nu înțeleg ce puteau avea în comun persoanele menționate și de ce
consfătuirea fusese la subsol. La minister, Doamna Decan și-a exprimat poziția, în
puține cuvinte, zâmbind dar fără echivoc sau ezitare. Se vedea o trasătură de
caracter pe care o observ și în natura unitară, coerentă, neabătută a operei, un
exemplu de urmat oricând, dar mai ales azi (când asistăm la incoerență, exemplu,
regiunile cu mai multe capitale, în care vom circula cu o hârtie între capitalele de
diferite sorturi și culori). Ministrul a aprobat demersul cu o concluzie neașteptată
„Înțeleg că trebuie să tranformăm ceea ce este rău în ceva mai puțin rău”, atitudine
surprinzătoare la un membru al Comitetului Politic Executiv PCR. Răul a fost evitat,
dar premizele aveau să rămână.” Dragoș Vaida, 22.05 2018, mesaj e-mail. Cuvinte
rostite despre Prof. Dr. Cabiria Andreian Cazacu la Facultatea de Matematică și
Informatică.
 Anul 1982 – Solomon Marcus publică lucrările: Metode matematice în problematica
dezvoltării, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982; Gândirea algoritmică, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1982; Semiotica matematică a artelor vizuale, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1982.
 Anul 1985 – Începe o perioadă de declin în domeniul tehnicii de calcul și al
informaticii. Institutul Central pentru Conducere şi informatică (ICI) a fost
decapitat şi preluat în cadrul Centralei Industriale pentru Electronică şi Tehnică de
Calcul, prin fuziune cu Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC), rezultând ITCI
(Institutul de Cercetare pentru Tehnică de Calcul şi Informatică).
 Anul 1986-1990 – În anul 1986 Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti s-a
mutat în clădirea Facultăţii de Matematică (birourile la etajul IV, iar sala
calculatorului Felix 256 a fost amenajată la parter în locul Decanatului şi
secretariatului, Decanatul s-a mutat la etajul I). Funcţionarea calculatorului necesita
şi o instalaţie de climatizare specială. În anul 1987 s-a renunţat la calculatorul Felix
256. După anul 1987, la Facultatea de Matematică s-au achiziţionat un
minicalculator (multi-user) Coral (compatibil cu DEC-PDP, sub sistemul de operare
RSX/11M, pentru reţea de calculatoare, licenţă americană sub care a fost construit
minicalculatorul Independent 100, primul fabricat în anul 1977) şi un
microcalculator (single user) M118 (tip Felix-PC compatibil cu calculatorul IBM-
PC, sub sistemul de operare CP/M; microcalculatoarele Felix-PC şi Junior-PC au
fost produse la Întreprinderea de Calculatoare Electronice Bucureşti). Lucrările
practice de la laboratoarele de informatică erau realizate pe minicalculatorul Coral
sau microcalculatorul M118 în limbajele FORTRAN 77, COBOL, Pascal (Oregon),
C(Decus) sub sistemul de operare RSX-11M. De asemenea, se utilizau şi limbajele
de programare Turbo Pascal, Turbo C, LISP 86, Prolog, Modula 2, ADA, Macro,
216 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

instalate pe microcalculatoare compatibile IBM-PC sub sistemul de operare MS-


DOS. Deja în multe domenii ştiinţifice, economice, etc. unde existau calculatoare, se
lucra cu editoarele de texte (Wordstar, Wordperfect, Edit, Edlin), cu SGBD (sisteme
de gestiune a bazelor de date, dBase,Foxpro, Paradox, Oracle), cu editoarele grafice
(AutoCAD, Paintbrush, etc.) sau cu produse Publisher (PageMarker, Xpress, Publish
IT), sau cu produse software pentru foi de calcul (Lotus, Worksheet Graphics,
Quatro).
 Anul 1987 – Se aniversează 25 de ani la înființarea CCUB. S-a organizat o Sesiune
Științifică la care s-au prezentat lucrări știintifice ale multor profesori, cercetători și
specialiști din domeniul informaticii din întreaga țară. Lucrările științifice au fost
publicate într-un volum la Litografia Universității din București.
 Anul 1990 – Se înființează Catedra de Informatică, șef de catedră prof. dr. Ioan
Tomescu. A fost anul în care s-au produs mai multe schimbări și măsuri. De
asemenea, s-a îmbunătățit și dotarea cu echipamente de calcul: 5 rețele de
calculatoare tip Novell (fiecare cu câte 12 posturi de lucru), 30 de calculatoare
compatibile IBM PC, la care s-a adaugat minicalculatorul Coral la care erau
conectate terminale de lucru (laboratoare și terminalele de la catedre).
 Perioada 1990-1992 – Catedra de Informatică cuprindea 30 de cadre didactice, iar
secția de Informatică avea 4 grupe la ZI (120 de studenți) și o grupă la seral (30-70
de studenți). Durata studiilor era de 5 ani la Zi și 6 ani la seral. Acest lucru nu a durat
decât până în anul 1995, când a apărut Legea învățământului. În perioada 1990-
1992, la Catedra de Informatică s-au angajat 10 cadre didactice tinere. În anul 1991
a fost ultima dată când absolvenții au beneficiat de repartizarea guvernamentală la
locurile de munca.
 Perioada 1990-2000 – Deceniul schimbărilor, căutărilor şi provocărilor:1990-2000.
După decembrie 1989 (Revoluţia română), s-au produs diverse schimbări în sistemul
de învăţământ. În anul 1990, universităţile din România au fost dotate cu laboratoare
de tip staţii de lucru (workstation, reţea Novell Netware) IBM sub sistemul de
operare Novell Netware 2.x pentru lucrările practice desfășurate cu studenţii de la
informatică. Unele facultăţi ale Universităţii din Bucureşti au fost dotate cu astfel de
laboratoare. De asemenea, după anul 1992, unele catedre au fost dotate cu
calculatoare PC pe 16 biţi cu microprocesor 286 sau 386, fiind folosite în activitatea
didactică şi de cercetare. În această perioadă, în domeniul Informaticii au apărut
discipline noi în planul de învăţământ. Dacă în deceniul ‘70, (secolul XX) la nivel
universitar, erau câteva discipline proprii informaticii, au apărut subdomenii
complexe ale Informaticii: Programare şi Software Engineering, Reţele de
calculatoare şi Computing, Baze de date şi sisteme informatice, Programare şi
dezvoltare Web, Grafică pe calculator şi realitate virtuală, Geometria
computaţională, Modelare şi simulare, Calcul paralel şi distribuit, Inteligenţă
artificială şi sisteme expert, Ingineria cunoaşterii. După anul 1995, începuse şi
conenctarea la sistemul Internet şi astfel cererea de calculatoare la nivelul facultăţilor
crescuse în acea perioadă. S-a simţit lipsa calculatoarelor în perioada anului 2000,
deoarece apăruse şi noi tipuri de calculatoare, dar şi situaţia economică din România
nu era cea mai bună. Cadrele didactice începuseră să utilizeze Internetul şi aveau
adrese de e-mail. Primele adrese de e-mail au fost gestionate de serverul facultăţii
math.math.unibuc.ro (apoi au apărut şi altele, de exemplu în anul 1999 erau:
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 217

phobos.cs.unibuc.ro, oroles.cs.unibuc.ro, bridge.math.unibuc.ro), iar cele mai


utilizate browsere erau Internet Explorer şi Netscape Communicator. De asemenea,
serverul www.hotmail.com oferea şi serviciul gratuit de e-mail.
 Anul 1991 – Se înființează Colegiul de Informatică, învățământ de scurtă durată - 3
ani, și în același timp va fi ultima promoție de la învățământul de scurtă durată
pentru matematică-fizică. Colegiul de Informatică va funcționa până în anul 2005
cand se implementează procesul Bologna - 3 ani Licență, 2 ani Master și 3 ani
Doctorat.
 Anul 1992 – Apare Gr. C. Moisil, „Opera matematică”, vol. III, Editura Academiei,
București, 1992 (S. Marcus: edition and introductory study); vol.II, 1980 (S. Marcus:
edition and introductory study); vol.1, Editura Academiei, București, 1976 (S.
Marcus: preface, edition and introductory study).
 Anul 1992 – La Universitatea Al. I. Cuza din Iași se înființează Facultatea de
Informatică Iași (FII)– unica facultate de informatica din țară. În decembrie, Senatul
Universității a aprobat înființarea noii facultăți. Reprezentanții în Senat ai viitoarei
FII erau, la acea dată, profesorul Călin Ignat (Rector) și conferențiar Cornelius
Croitoru. Prin decizie ministerială, în ianuarie 1992 se înființează Facultatea de
Informatică, primul decan al acesteia fiind profesorul Costică Cazacu. Astfel, prima
generație de studenți FII este 1992—1997, în această perioadă facultatea avându-i ca
decani pe profesorii Gheorghe Grigoraș, Călin Ignat și Toader Jucan.
 Anul 1992 – Prin Ordin al Ministrului Învățământului se înființează Catedra de
Matematici aplicate si Informatică la Facultatea de Chimie (inițial 4 profesori de
matematică și 2 profesori de informatică). Din anul 1959 exista la Facultatea de
Chimie „Catedra de Matematici Speciale”. Disciplina „Programarea calculatoarelor”
apare în planul de învățământ în anul 1972, care ulterior, din anul 1994, se va numi
Informatică. În anul 1990, la Facultatea de Chimie (și la Facultatea de Matematică,
precum și în majoritatea facultăților din țară), s-a dotat cu 2 rețele de calculatoare de
tip Novell (server și 12 stații, respectiv 6 stații) pentru laboratoarele de Informatică
(unul în Sediul central, altul în campusul Șos. Panduri 90). În anul 2002, în planul de
învățământ pentru anii III și IV, a existat disciplina „Informatica aplicată”. În anul
2006, Catedra de Matematici aplicate și Informatică s-a unit cu Catedra de Fizică și
a rezultat Catedra de Fizică și Matematici Aplicate, care ulterior, în anul 2010 au
contribuit la formarea Departamentului de Chimie Fizică.
 Anul 1993 – Se desființează CCUB. Imediat după anul 1989, rămăsese cu statutul de
dinainte de anul 1989, și anume acesta era organizat și funcționa prin autofinanțare.
Până în anul 1993, acesta a rezistat printr-o sponzorizare.
 Anul 1997 – Gheorghe Păun publică „Marcus Contextual Grammars” (introduced
by Solomon Marcus in 1968), Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston,
London, 1997, 367 pp. and from the two chapters (80 pages) devoted to them in the
second volume of the Handbook of Formal Languages, eds. G. Rozenberg, A.
Salomaa, Springer Verlag, Berlin, New York, 1997.
 După anul 2000 – La Facultatea de Informatică (FII) - Universitatea Al. I. Cuza din
Iași, pe parcursul mandatelor decanilor Dan Cristea, apoi Gheorghe Grigoraș, sunt
înființate alte patru Mastere oferind specializări în Lingvistică Computațională (2001
– director Dan Cristea); Optimizare Computațională (2003 – director Henri Luchian
și coordonat de Cornelius Croitoru); Ingineria Sistemelor Software (2005 – director
218 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Dorel Lucanu); Securitatea Informației (2009 – director Ferucio-Laurențiu Țiplea).


În perioada 2004—2007, catedrele sunt restructurate în trei departamente:
Fundamentele Informaticii și Sisteme Distribuite, Optimizare și Inteligență
Artificială, Sisteme Software. După anul 2007, acestea devin Departamentul de
Informatică din cadrul FII. Primii conducători de doctorat ai FII – în fapt, directorii
de Master cu noi generații de profesori și cercetători în variate arii: computabilitate
și complexitate, cloud computing, data mining, interacțiune om-calculator, învățare
automată, natural computing, securitate, tehnologii ale limbajului natural, verificare
formală, Web semantic și altele. În intervalul 2001—2007, apoi în perioada 2010—
2014 se organizează ateliere de lucru dedicate tehnologiilor Web, pe baza grupului
de interes fondat în anul 2000 de Sabin-Corneliu Buraga și Liliana Ibănescu.
 Anul 2002 – În anul 2002, Facultatea de Matematică – Universitatea din Bucuresti
îşi schimbă denumirea în Facultatea de Matematică şi Informatică (FMI) şi cu
această ocazie este lansat şi site-ul (pagina Web) facultăţii scris în limbajul HTML
de către Cezar Ciobotaru - aj. programator/webmaster, ce s-a preocupat multă vreme
de buna funcţionare a calculatoarelor din Laboratoarele de informatică, inclusiv de
conectarea la Internet. Acesta a avut şi ideea constiturii unui Grup IT - întreţinere
reţea laboratoare & Internet, în regim de voluntariat pentru studenţi: „Old boys sau
lista celor care, în timpul studenţiei, cu pasiune, plăcere şi dăruire, sacrificându-şi
multe ore din timpul lor liber, au menţinut funcţionabile laboratoarele facultăţii şi
au transmis generaţiilor următoare din micile-mari secrete ale Linux-ului, Windows-
ului sau reţelelor”.

Site-ul (pagina Web) Facultăţii de Matematică București în anul 2003

 Perioada 2004-2014 – deceniul schimbărilor profunde. Ca urmare a dezvoltării


Informaticii şi adomeniului IT, învăţământul a căpătat noi dimensiuni şi a fost
confruntat cu noi provocări. Din aceste motive, la specializarea Informatică s-au
inclus cursuri suport de matematică, cursuri fundamentale de informatică: Structuri
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 219

de date şi algoritmi, Limbaje de programare (C, C++, Java, C#, limbaje non-
procedurale), Baze de date (SQL, PL/SQL, Oracle), Dezvoltare de aplicaţii Web
(HTML, CSS, Java Script, XML, JSP, ASP.NET), Administrare de reţele (Unix,
Windows), Activitate de realizare de proiecte individuale sau în echipă. În această
perioadă au avut loc modernizări evidente privind baza materială pentru învăţământ
şi cercetare: modernizarea amfiteatrelor şi sălilor de curs, dotarea laboratoarelor cu
calculatoare performante. De fapt, acesta este impactul aderării României la Uniunea
Europeană, la 1 ianuarie 2007. Se poate spune că este perioada în care apar primele
iniţiative şi rezultate privind noile tehnologii în educaţie şi cercetare: metode noi de
predare, tehnologii e-Leaning, platforme CMS, activităţi IAC (Instruire Asistată de
Calculator) etc.
 Anul 2004 – La Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi
Informatică (FMI), Programul de studii Informatică, înainte de procesul Bologna:
Anul I: Structuri algebrice, Geometrie analitică, Algoritmică şi programare, Bazele
aritmetice şi logice ale calculatoarelor, Analiză matematică, Algebră liniară, Curbe şi
suprafeţe, Proiectare şi programare orientate obiect.
Anul II: Tehnici de programare, Limbaje formale şi automate, Arhitectura
calculatoarelor, Introducere în informatică teoretică, Baze de date, Probabilităţi,
Sisteme de operare, Programare WEB şi multimedia; Opţionale: Algoritmica
grafurilor, Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date, Sisteme logice în informatică,
Informatică algebrică.
Anul III: Ecuaţii diferenţiale şi sisteme dinamice, Statistică, Programare paralelă şi
concurentă, Programare sub interfeţe grafice, Optimizări, Inteligenţă artificială;
Opţionale: Dezvoltarea aplicaţiilor Web, Introducere în teoria compilării, Limbaje de
specificaţie, Algoritmica secvenţelor, Criptografie şi securizarea informaţiei,
Algebra reţelelor.
Anul IV: Baze de date, Metode matematice pentru limbaje de programere I şi II,
Modele de simulare, Optimizare, 3 Cursuri opţionale.
 Anul 2005 – Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi Informatică
(FMI), Programul de studii Informatică, procesul Bologna. Trecerea la sistemul
Bologna (3 ani Licenţă, 2 ani Master şi 3 ani Doctorat) a avut loc în anul 2005:
Anul I: Algebră, Analiză, Logică matematică şi computaţională, Programare
procedurală, Arhitectura sistemelor de calcul, Algoritmi şi structuri de date,
Geometrie, Limbaje formale şi automate, Programare orientată pe obiecte,
Algoritmica grafurilor.
Anul II: Geometrie computaţională, Calculabilitate şi complexitate, Tehnici avansate
de programare, Probabilităţi, Tehnici Web, Sisteme de operare, Statistică, Inteligenţă
artificială, Baze de date, Reţele de calculatoare, Programare logică, Metode de
dezvoltare software.
Anul III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale, Sisteme de Gestiune a Bazelor de
Date, Dezvoltarea aplicaţiilor Web, Tehnici de simulare, Programare declarativă,
Calcul numeric, Tehnici de optimizare, Ingineria programării, Criptografie şi
securitate, Tehnici de compilare, 1 curs optional.
 Anul 2012 – Până în anul 2012, admiterea la Facultatea de Matematică şi
Informatică București se realiza pentru domeniile de licenţă Matematică, respectiv
220 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Informatică. Începând cu anul 2012 admiterea la FMI se realizează şi pentru


domeniul Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei, cu licenţă de 4 ani-ingineri (90 de
locuri buget) cu o unică specializare – Tehnologia Informaţiei.
Domeniul de Licenţă Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei, Programul de studii
Tehnologia Informaţiei:
Anul I: Analiză matematică, Algebră şi geometrie, Programarea calculatoarelor,
Bazele electrotehnicii, Structuri de date şi algoritmi, Proiectare logică, Matematici
speciale, Calcul numeric, Fizică, Tehnici de programare, Arhitectura sistemelor de
calcul, Programare orientată pe obiecte.
Anul II: Probabilități și statistica, Elemente de electronică analalogică, Fundamente
ale reţelelor de calculatoare, Elemente avansate de programare, Arhitectura
sistemelor paralele, Managementul proiectelor, Proiectare asistată de calculator,
Baze de date, Electronică digitală, Calculatoare numerice, Fundamente ale rutării în
reţea, Educație antreprenorială.
Anul III: Proiectarea bazelor de date, Opțional OPT_2, Sisteme de operare,
Inteligenţă artificială, Rutare şi comutare în rețea, Opționa DPA, Grafică pe
calculator, Opțional OPT_1, Administrarea bazelor de date, Reţele WAN, Metode de
dezvoltare software, Opțional DPA, Practică industrială.
Anul IV: Sisteme distribuite, Ingineria programării, Opțional OPT_2, Dezvoltarea
aplicaţiilor WEB, Opțional OPT_1, Opționa DPA, Compilatoare şi translatoare,
Testarea sistemelor software, Opțional OPT_2, Comerţ electronic, Opțional OPT_1,
Opțional DPA, Pregătirea proiectului de licenţă.

Liste cursuri opționale:


Lista DPA: Comunicare şi relaţii publice, Contabilitate, Management, Managementul
produselor, Managementul și dezvoltarea carierei, Marketing.
Listă OPT_1: Administrarea sistemelor de operare, Cloud Computing, Criptografie și
securitate, Limbaje de asamblare, Programare pe dispozitive mobile, Tehnici WEB.
Lista OPT_2: Algoritmi paraleli, Metode moderne de calcul și simulare, Programare
logică, Sisteme cu microprocesoare, Sistemul de operare Linux, Teoria sistemelor.
 Anul 2013 – Universitatea din București - Facultatea de Matematică şi Informatică
(FMI), 150 de ani de tradiţie: Conferinţa aniversară „Faculty of Sciences – 150
years”, Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti,
29 august-1 septembrie 2013, Amf. Spiru Haret, http://fmi.unibuc.ro/FMI-150/.
Profesori de la Departamentul de Informatică: Ioan Tomescu, Virgil Căzănescu, Ion
Văduva, Horia Georgescu, Adrian Atanasiu, Popescu Ileana, Popescu Liliana,
Denis Enăchescu, Victor Mitrana, Gheorghe Ştefănescu, Rodica Ceterchi, Andrei
Baranga, Florentina Hristea, Monica Tătărâm, Dragoş-Radu Popescu, Radu
Gramatovici.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 221

Conferinţa aniversară „Faculty of Sciences – 150 years”, 2013

 Anul 2013 – Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi Informatică


(FMI), Întâlnirea aniversară 2013: Promoţia 1978-Informatică, Profesori şi
Absolvenţi. Profesori prezenţi la întâlnirea din septembrie 2013, la Facultatea de
Matematică şi Informatică, Amf. Spiru Haret: Victor Ţigoiu, Decan), Solomon
Marcus, Ioan Tomescu, Ion Văduva, George Dincă, Constantin Popovici, Virgil
Căzănescu, Ioan Roşca, Anton Ştefănescu.

În imagine, Promoția 1978 Informatică și profesorii: Ioan Roşca, Solomon Marcus, Constantin Popovici
Constantin, George Dincă, Marin Vlada (rândul din față), Ion Văduva (rândul doi)
222 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Anul 2015 – ACADEMIA ROMÂNĂ, Secţia de Ştiinţe Matematice, Miercuri, 4


martie 2015, Aula Academiei Române; „Sesiunea omagială dedicată domnului
Academician Solomon Marcus16” cu ocazia împlinirii a 90 de ani. „Sărbătoare în
rândul elitei intelectuale din România. Comunitatea academică ieşeană l-a celebrat
duminică pe reputatul matematician şi om de cultură Solomon Marcus, la împlinirea
vârstei de 90 de ani. A fost un concert festiv prefaţat de o conferinţă intitulată „Cât
de greu este să fii OM”! Toţi profesorii Iaşului au venit să îl asculte pe Solomon
Marcus la Biblioteca Central Universitară. Solomon Marcus este un matematician
de geniu. Ultimele cursuri pe care le-a predat au fost cele de analiză matematică. S-
a născut pe 1 martie 1925, în Bacău. Între 1945 şi 1949 a studiat matematică la
Universitatea Bucureşti. Ulterior, a obţinut titlurile ştiinţifice de doctor în
matematică şi doctor docent, iar în 1991 a fost numit Profesor Emerit al Facultăţii
de Matematică. În 2001 devine membru titular al Academiei Române”.

 Anul 2015 – Prof. Dr. Constantin P. Popovici la 85 de ani, unul dintre promotorii
informaticii românești. Vineri, 22 mai 2015, ora 12:00, în amfiteatrul „Spiru Haret”
al Facultății de Matematică și Informatică al Universității din București a avut loc
simpozionul „Profesorul Constantin P. Popovici la 85 de ani”. Lista vorbitorilor la
sărbătorirea domnului profesor Constantin Popovici la 85 de ani, 22 mai 2015, ora
12, Amf. Spiru Haret: 1. Victor Ţigoiu (decan) și Denis Enăchescu (prodecan); 2.
Afrodita Iorgulescu: „Activitatea profesorului Constantin P. Popovici”; 3. Ion
Cuculescu; 4. Ioan Tomescu; 5. Virgil Căzănescu; 6. Dragoş Vaida: „Profesorul
Constantin P. Popovici şi Bazele informaticii”; 7. Sergiu Rudeanu; 8. Alexandru
Zorica; 9. Marin Vlada: „Prof. Dr. Constantin P. Popovici, unul dintre promotorii
informaticii românești”.

16
https://academiaromana.ro/com2015/doc/d0304-Program90SMarcus.pdf, http://stiri.tvr.ro/matematicianul-
solomon-marcus-a-implinit-90-de-ani_57223_video.html#view.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 223

 Anul 2016 – La 9 Decembrie 2016, la Casa Universitarilor, cu ocazia împlinirii


vârstei de 80 de ani, este sărbătorit Prof. Dr. Ion Văduva17, un pionier al informaticii
românești. „Prof. Dr. Ion Văduva, Profesor Emerit al Facultății de Matematică și
Informatică din cadrul Universității din București, împlinește 80 de ani. Cu profesionalism și
dăruire, peste 55 de ani, și-a dedicat activitatea didactică și de cercetare, Matematicii și
Informaticii. La ceas aniversar, trebuie să menționăm rolul primordial pe care l-a avut
domnul Profesor ION VĂDUVA, timp de 33 de ani, în calitate de director tehnic și director
al Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB) – un reper marcant în istoria
informaticii din Romănia, pentru dezvoltarea și promovarea informaticii în România, prin
formarea multor generații de informaticieni la Facultatea de Matematică a Universității din
București. A fost un colaborator al acad. Grigore C. Moisil (1906-1973) – considerat
părintele informaticii românești, fondator al CCUB-în anul 1962, ce are contribuții
importante în apariția informaticii românești, prin pregătirea diverșilor specialiști în
utilizarea calculatorului american IBM 360/30 cu care se dotase, în anul 1968, Facultatea
de Matematică-Mecanică”.

 Anul 2019 – Universitatea din București – Facultatea de Matematică şi


Informatică (FMI), Amf. Spiru Haret, Miercuri 9 ianuarie 2019. În prezența unui
numeros public – profesori, cercetători, matematicieni, informaticieni, fizicieni,

17
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_V%C4%83duva
224 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

chimiști, economiști, sociologi etc. (unii cunoscându-l direct pe profesorul


Moisil), s-a organizat Conferința de omagiere a academicianului Grigore C.
Moisil. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul proiectul ROINFO 2018-2020
(Romanian Informatics, http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info) evidențiind în acest an
60 de ani de la înființarea secției „Mașini de calcul” la Facultatea de Matematică
și Fizică din cadrul Universității din București. Cei prezenți au primit câte un
steguleț cu imaginea lui Moisil și sloganul „60 de ani de informatică
românească”, precum și o foaie privind Începuturile informaticii românești.

Bibliografie
1. Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), 1970, AMC nr. 13-
14, articol preluat din A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (eds.), Grigore C. Moisil şi
continuatorii săi în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of 2.
2. Theoretical Computer Science, Ed. Academiei, 2007, online https://www.scribd.com/document/
385123178/Gr-C-Moisil-Activitatea-CCUB-1970#from_embed.
3. M. Vlada, 60 de ani de la apariția Informaticii la Universitatea din Bucureşti, http://mvlada.blogspot.
com/2015/04/60-de-ani-de-la-aparitia-informaticii.html).
4. Sabin Buraga, 25 de ani de Web, https://www.slideshare.net/busaco/25-de-ani-de-web.
5. Sabin Buraga, FII printre primii … și după 25 de ani, https://www.slideshare.net/busaco/fii-printre-
primii-i-dup-25-de-ani, 2017.
6. Stelian Niculescu, http://c3.cniv.ro/?q=2018/stelian, 2018.
7. Marin Vlada, https://mvlada.blogspot.com/2018/07/stelian-niculescu-unul-din-primii.html, 2018.
2.10 Instruirea în știința calculatoarelor, perioada 1955-1970

Acad. Grigore C. Moisil1

Notă. Revista AMC,


nr. 13-14, Editura Tehnică,
1970, articole scrise de
Gr. C. Moisil. Astăzi, cu
certitudine, aceste scrieri
descriu apariția și evoluția
informaticii în
România:1930-1970.

După doi ani de căutări pentru a găsi și studia revista AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică,
1970, unde se găsea articolul „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din
București” (pag. 9-20), am găsit și recuperat revista AMC, nr. 13-14, 1970 la care se
refereau multe citări (acest articol a fost reprodus în cartea „Gr. C. Moisil și
2
continuatorii ”, Editura Academiei, 2007. Întreaga revistă a fost scanată și postată online
la adresa Web (126 pag.): http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri (Nota ed.).

1
Articole preluate din revista AMC-Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970
(numere apărute la recomandarea lui Moisil). Scanată și postată online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
2
Iorgulescu, A., Marcus, S., Rudeanu, S., Vaida, D. (eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi în domeniul
Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical Computer Science, Ed.
Academiei, 2007
226 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

„În lumea matematică, sunt relativ rare cazurile în care un matematician descrie evoluția
ideilor sale. Într-un asemenea caz ne aflăm cu articolul de față, cu referiri la
bibliografia intelectuală a autorului” Dragoș Vaida, Gr. C. Moisil și continuatorii, Ed.
Academiei, 2007.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 227
228 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București


Grigore C. Moisil

În Anexele I (15 cursuri) și II (30 cursuri) ale articolului „Activitatea Centrului de Calcul
al Universității din București”, ce sunt prezentate în continuare, se poate observa
diversitatea de cursuri și de instituții privind activitatea de utilizare a calculatoarelor
electonice. De exemplu, cursurile s-au desfășurat la sediul următoarelor instituții, în
perioada 1963-1969, când Gr. C. Moisil era director al CCUB: Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB), Institutul de Matematică al Academiei, Institutul
Energetic al Academiei, Observatorul Astronomic al Academiei, Institutul de Mecanica
fluidelor al Academiei, Centrul de Cercetări Aerodinamice, Ministerul Petrolului și
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 229

Chimiei, Ministerul Construcțiilor de Mașini, Ministerul Căilor Ferate, Ministerul


Forțelor Armate, Academia Militară București, Institutul Politehnic București, Institutul
de Construcții București, Facultatea de Matematică din Iași, Institute de Proiectare,
ISPE, IPROMET, ISCAS, CEPECA, IPACH, CSCAS (Nota ed.).
În anul 1955, România era pe locul III după USA și URSS, în domeniul cercetării
privind „Teoria circuitelor de comumutație”, funcție de numărul de articole științifice
publicate. Din graficul de mai jos, se poate observa că, în perioada 1938-1949, URSS
avea 37 de articole, USA avea 8 articole, iar Anglia avea 4 articole publicate. „Această
evoluție a fost posibilă grație cunoștințelor de logică matematică ce au putut fi puse la
dispoziția utilizării pentru tehnică” Gr. C. Moisil (Nota ed.).
230 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Construirea unui calculator și utilizarea calculatoarelor la rezolvarea


problemelor
Grigole C. Moisil

De aceea, am crezut atunci că trebuie separată problema construcției de problema


utilizării. Centrul de Calcul al Universității din București trebuia și putea să se ocupe de
utilizarea calculatoarelor. Nu intra în profilul facultății de matematică să se ocupe de
fabricarea lor. Aceasta nu fiindcă matematicienii nu au nici un rol în fabricarea lor. Rolul
lui J. Von Neumann era un exemplu. La noi în țăra, rolul lui Tiberiu Popoviciu în
construcția calculatoarelor DACICC, apoi cel al lui T. Rus și alții nu pot fi tăgăduite.
Pentru ca cineva să poată să construiască un calculator trebuie mai întâi să știe ce e un
calculator. Deci, matematricienii care ar fi vrut să contribuie la construcția unui calculator
trebuiau să învețe întâi ce e un calculator, deci să lucreze la un adevărat calculator. Odată
aceste lucrări știute se poate trece la studiul concepției matematice a calculatorului.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 231

Rezolvarea problemelor din economie și aplicațiile calculatoarelor

Grigole C. Moisil

Credem că într-o țară ca a noastră lipsa unor matematicieni care să îmbine cercetarea pur
teoretică cu utilizarea calculatoarelor în aceste domenii (cristalografie, istorie și
arheologie, sociologie, chimie, recunoașterea formelor cu aplicații în medicină, muzică,
literatură etc. Nota ed.) este de neiertat.
232 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Instruirea studenților în utilizarea calculatoarelor

Studenții care au absolvit facultatea în anul 1969 nu au avut la dispoziție calculatorul


IBM 360/30 în timpul studiilor (acesta a fost achiziționat la sfârșitul anul 1968. Nota ed.).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 233

Cursuri organizate de Centrul de Calcul al Universității din București


(CCUB) în perioada 1963-1969 (Anexele I-15 cursuri, II-30 cursuri).

Grigore C. Moisil
234 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 235

Seminarii științifice organizate de Centrul de Calcul al Universității din


București (CCUB) în perioada 1963-1969

Grigore C. Moisil

La Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) s-au ținut multe „Seminarii
de învățare și cercetare”:
1. Seminarul de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” condus de Gr. C.
Moisil (din anul 1954). „În 1949 logica matematică în țara noastră avea un
trecut. Aceasta a făcut posibilă abordarea aplicațiilor ei în studiul circuitelor de
comutație. Publicasem în 1949 un articol în care arătam cum nu se poate separa
cercetarea matematică în două, unele capitole prezentând interes pentru
întrebuințarea lor în fizică și tehnică, altele nu. Puțin timp după apariția acestui
articol un tânăr inginer, Leon Livovschi, a venit să-mi arate câteva articole din
revista sovietică <Electicestvo> și să mă întrebe dacă instrumentul matematic
utilizat în acele articole nu era tocmai algebra logicii. Astfel, am venit în contact
cu cercetările sovietice asupra utilizării logicii matematice în studiul circuitelor
de comutație. Matematica românească era pregătită să abordeze această
problemă” Gr. C. Moisil;
2. Seminarul de „Logică matematică” (din anul 1966) condus de Gr. C. Moisil. „Mă
întorc la cercetările mele mai vechi, de logică matematică, fiindcă recăpătasem
încredere în interesul logicilor cu mai multe valori și al algebrelor
lukasiewicziene, pe care le aplicam în teoria funcționării reale și a funcționării
pas cu pas a schemelor cu contacte și relee. Găsisem în aceste teorii, exemple de
algebre polivalente. Mi-am dat mai bine seama că logica matematică, sub forma
ei <logistică>, intervine și în teoria automatelor (cum o arătase, de altfel A.
Church) și în studiul limbajelor informaționale” Gr. C. Moisil;
3. Seminarul de „Biologie matematică” (din anul 1959) condus de Paul
Constantinescu. „Am îndemnat pe Paul Constantinescu să ajute pe dr. C. Iota în
munca sa. Paul Constantinescu a publicat mai multe lucrări în domeniul
aplicațiilor matematice în biologie și studiul la calculatorul ATLAS, taxonomia
matematică a aplicat-o în biologie. Iar atunci, când un grup de tineri
matematicieni, biologi, medici au vrut să se întâlnească pentru a se informa
reciproc asupra unor probleme de matematici, de biologie și de biologie
matematică, ei au făcut-o într-una din sălile Centrului de Calcul, animator fiind
dr. Mircea Dumitrescu” Gr. C. Moisil;
4. Seminarul de „ALGOL” (din anul 1966) condus de Paul Constantinescu. Lecțiile
au fos publicate în cartea „Introducere în programarea automată”, Editura
Tehnică, 1967.

În domeniul utilizării și programării calculatoareler s-au tipărit volume și cursuri


heliografiate ale cadrelor didactice ale facultății de matematică, cursuri litografiate ale
cercetătorilor Centrului de Calcul al Universității diân București, precum și volumele lui
Victor Toma și Dragoș Vaida. De asemenea, Editura Tehnică și Editura didactică și
pedagogică au publicat mai multe volume în acest domenie, traduceri sau lucrări
originale. (A se vedea pag. 16 din AMC nr. 13-14, Editura Tehnică, 1970. Nota ed.)
236 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Expoziții și cursuri de calculatoare organizate de Centrul de Calcul al


Universității din București (CCUB) în perioada 1963-1969

Grigore C. Moisil

1. Expoziția calculatorului polonez ODRA, anul 1966.


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 237

2. Expoziția și cursuri IBM 360/30, anul 1968.

Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în


Informatica din România
Prof. Dr. Ion Văduva3,
Universitatea din Bucuresști

Despre ION VĂDUVA (nota ed.). Prof. Dr. ION


VĂDUVA s-a născut la 25 Noiembrie 1936 în comuna
Oteșani, jud. Vâlcea, dintr-o familie de țărani, ce „mi-au
transmis adevăratele valori spirituale ale acestui popor,
pentru care munca, cinstea și onoarea erau repere
fundamentale, și care mi-au stimulat dorința de a învăța
și de a cunoaște”. În perioada 1947-1950, ca elev la
Gimnaziul Unic Horezu, a beneficiat de îndrumarea prof.
Xenia Pancenco, refugiată din Basarabia, careia îi
datorează setea de cunoaștere profundă a disciplinelor
fundamentale. În anii de liceu, la Râmnicu-Vălcea, unde
erau profesori buni, a avut o pasiune pentru Geometrie,
ulterior, fiind student în anul I, a fost remarcat de acad. Gheorghe Vrânceanu, de care „am
beneficiat de o îndrumare atentă, chiar părintească, a acestui moldovean blajin, căruia îi datorez
inițierea mea în activitatea științifică”.
 În anul 1960 a absolvit Facultatea de Matematică și Fizică la Universitatea din București
cu lucrarea de licență „Spații cu conexiune afină constantă atașate unor algebre reale”,
unde a avut profesori renumiți: O. Onicescu, Gh. Mihoc, M. Nicolescu, Gr. C. Moisil, D.
Barbilian, N. Teodorescu, V. Vâlcovici. După absolvirea celor 5 ani de facultate, acad.
Gh. Vrânceanu intenționa să-l angajeze asistent la Catedra de Geometrie, dar în acei ani,
se cerea „un dosar de cadre curat”, ori se primiseră la facultate scrisori din satul natal că
„are părinți reacționari ce refuzau să se înscrie la întovărășirea agricolă (până la urmă
aceasta nu s-a mai constituit)”. Ca urmare, în toamna anului 1960 a obținut prin concurs
un post de cercetător stagiar la noua secție „Probabilități și Statistică” de la Institutul de
Matematică condus de acad. Simion Stoilow. Aici s-a bucurat de îndrumarea permanentă
a acad. Octav Onicescu și a acad. Gheorghe Mihoc, și a căpătat o experiență complexă
privind modelarea matematică, în urma activităților la diverse contracte cu beneficiari ai
aplicațiilor statisticii matematice.

3
Sursa: Ion Văduva, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din
România, http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub.
238 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 În anul 1969, a obținut diploma de Master of Science în „Automatic Computation”, după


ce a absolvit cursul postuniversitar „Automatic Computation” la University of
Manchester, Institute of Science and Technology (Anglia), ca urmare a bursei oferite de
Guvernul României, acest lucru având un rol determinat în formarea și evoluția sa în
activitatea din domeniul Informaticii.
 A fost conferențiar în perioada 1971-1991 – prin concurs, după transfer de la Centrul de
Statistică Matematică al Academiei, profesor în perioada (1991-2007), și profesor
consultant din anul 2007. În perioada 1970-1993 a fost director tehnic, și apoi director al
Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB) (funcții deținute simultan cu
funcția didactică). În anul 1972, împreună cu Prof. Dragoş Vaida (la cererea Ministrului
Învăţământului – Prof. Mircea Maliţa şi a Prof. Gr. C. Moisil) a definitivat un plan de
învăţământ al Secţiei de Informatică, ce a fost înfiinţată în fiecare din cele cinci facultăţi
de matematică din ţară, în octombrie 1972. În anul 1977 obține Premiul „Simion Stoilow”
al Academiei Române. În perioada 1973-1982, la CCUB, a coordonat cursul
postuniversitar internațional „Informatică și matematici aplicate în cercetarea științifică”,
curs subvenționat de UNESCO.

În anul 1966, două evenimente importante au contribuit la creşterea calităţii


activităţii Centrului: Primul eveniment a fost Colocviul Internaţional „Tehnici de calcul
şi Calculatoare” organizat de Universitatea din București, ASE şi Politehnica din
Bucureşti, pe baza unui consistent sprijin financiar din partea Guvernului României. La
organizarea acestui Colocviu au contribuit substanţial tinerii cercetători ai CCUB. Atunci,
eu eram cercetător la Centrul de Statistică Matematică al Academiei şi la solicitarea
Acad. Moisil şi a Acad. Nicolae Teodorescu, Decanul Facultăţii de Matematică, am ajutat
colectivul centrului la organizare. Colocviul a adus în ţară noi experienţe în domeniul
calculatoarelor.

Al doilea eveniment care a contribuit la creşterea posibilităţilor de informare


ştiinţifică a personalului CCUB a fost o expoziţie de șase săptămâni, organizată cu un
calculator ODRA de producţie poloneză, care pe atunci era primul calculator de generaţia
a II-a cu care luau contact cercetătorii Centrului. Deşi, cu echipamentele din dotare de
atunci, nu se puteau realiza performanţe notorii, stimulat de ideile lui Moisil, personalul
CCUB a abordat cercetări de traducere automată, studiul limbajului ALGOL-60,
compoziţie muzicală cu calculatorul şi, desigur, problemele fundamentale de teoria
mecanismelor automate, un domeniu în care atunci Universitatea din Bucureşti se situa pe
locul III4 în lume, după URSS şi USA. Referitor la rezolvarea de probleme practice,
cercetătorii au realizat mici programe şi au încercat să rezolve o problemă reală de
programare lineară (la modă pe atunci), dar după cca 1/2 ore CIFA-3 s-a blocat din cauza
instabilităţii curentului electric. Totuşi, echipamentele din dotare au avut un rol important
pentru cercetători privind îmbogăţirea cunoştinţelor şi experienţei de programare.
Un pas calitativ important în activitatea Centrului a fost realizat în ianuarie 1968,
când Filiala est-europeană a firmei IBM cu sediul la Viena a organizat o expoziţie în
România. Datorită prestigiului Acad. Moisil, calculatorul IBM 360/30 (calculator foarte
performant de generaţia a III-a în acel timp) a fost instalat într-o clădire special amenajată

4
Moisil, Gr. C. (1970), „Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate”,
AMC – Automatică, Metrologie, Calculatoare, 13-14, pp.81-100.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 239

la sediul Centrului. Timp de şase luni, firma IBM a organizat cursuri de două sau trei
săptămâni pentru a instrui personalul Centrului în programarea şi utilizarea calculatorului:
limbajele Fortran, COBOL şi ASSEMBLER, în sistemul de operare DOS 5 (Disk
Operating System), bazat pe folosirea discurilor magnetice, utilizate şi astăzi. DOS este
alternativa la TOS=Tape Operating System, bazat pe benzi magnetice, un sistem
dezvoltat în anii '60 de firma britanică ICT=International Computers and Tabulators. Un
astfel de computer a fost adus în România în anul 1966, pentru prelucrarea
recensământului general efectuat atunci (acest computer ICT nu era accesibil publicului
cum era IBM 360/30 de la Universitate).
În afară de personalul CCUB, multe alte persoane interesate din București și din
țară au participat la cursurile firmei IBM, astfel încât experiența (și atracția) folosirii
calculatorului de generația a treia a fost difuzată printre utilizatorii români.
Firma IBM a adus și o serie de pachete de programe aplicative și documentații. Profesorul
Moisil a încurajat apoi organizarea de cursuri pentru diverși utilizatori de către Centrul de
calcul, pe care le-a numit cursuri libere.
În trimestrul al treilea al anului 1968, Guvernul României a hotărât să cumpere
sistemul IBM 360/30, care a fost atribuit următorilor 3 proprietari:
1. CCUB (Ministerul învăţământului);
2. Comisia Naţională de Informatica (forul guvernamental care coordona
informatica în ţară) şi
3. Ministerul Agriculturii.
Costul întregii instalaţii (sistemul IBM 360/30) a fost de 638.000 USD. Aceasta
era o sumă mare, deoarece calculatoarele erau considerate tehnologii înalte prohibite a fi
accesate de către ţările de după Cortina de fier, cum era România. Suma a fost achitată în
proporţie de 2/3 de către Comisia Guvernamentală şi 1/3 de către Ministerul
Învăţământului, urmănd ca ulterior Ministerul Agriculturii să cumpere cu cota sa
echipamente hardware pentru extinderea configuraţiei (adică discuri magnetice,
imprimante, maşini de perforat cartele şi altele). Administrarea sistemului IBM a fost
atribuită CCUB. Un raport detaliat asupra activităţii de atunci a Centrului se găseşte în
[1,2]6. Remarcăm, faptul că într-un singur an Centrul a organizat numeroase cursuri libere
pentru diverşi utilizatori potenţiali. Să notăm, totodată, că în anul 1969 Moisil a înfiinţat
în Facultatea de Matematică, Catedra de Informatică, de asemenea prima din ţară.
În anul 1968, Guvernul României a început să dezvolte industria proprie de
calculatoare. La începutul anului 1969, s-au cumpărat câteva calculatoare IRIS-50
împreună cu tehnologia corespunzătoare de la firma franceză CII=Companie
Internationale d'Informatique. Atunci s-au fost înfiinţat multe Centre de calcul şi a
început o activitate intensă de pregatire de cadre prin cursuri de informatică. Deşi CCUB
nu avea suficient personal, totuşi a organizat multe astfel de cursuri [1]. În vara anului
1969, Comisia Guvernamentală de Informatică (de fapt un organism politic!) a organizat
o întâlnire cu toţi managerii Centrelor de calcul din ţară. La ședinţă (cred că pe nedrept)

5
Pe atunci, programarea se realiza în limbaje apropiate de codul mașină.
6
[1] Gr. C. Moisil, „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București” (pag.9-20), revista AMC –
Automatică, Metrologie, Calculatoare, nr. 13-14, 1970.
[2] Iorgulescu, A., Marcus, S., Rudeanu, S., Vaida, D. (eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi în
domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical Computer
Science, Ed. Academiei, 2007.
240 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Moisil a fost aspru criticat pentru că nu folosea eficient calculatorul IBM. Cum Moisil era
un om mândru, s-a supărat şi şi-a anunțat demisia de la CCUB.
Probabil, el a sperat ca Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o
viaţă, Acad. Nicolae Teodorescu nu-i va accepta demisia. Dar, datorită presiunilor
politice, demisia i-a fost aprobată. După demisie, Moisil a fost foarte afectat.
La conducerea Centrului a rămas în mod onorific Acad. Nicolae Teodorescu până
în februarie 1970, când Comisia Guvernamentală mi-a cerut să preiau funcţia de Director
Tehnic, obligându-mă, deoarece eu fusesem bursier al Guvernului la Universitatea din
Manchester (Anglia), unde obţinusem titlul de Master of Science in Automatic
Computation. Înainte de a mă propune pe mine, Comisia Guvernamentală, dominată de
ingineri, a propus un inginer din afara Facultăţii, dar Consiliul profesoral nu a acceptat,
preferând un matematician. Primul lucru pe care l-am facut atunci a fost să cer o audienţă
la Acad. Moisil. Într-o discuţie ce s-a încheiat târziu din noapte la el acasă (Moisil
obişnuia să lucreze noaptea şi după amiază), am căpătat de la el multe sfaturi privind
organizarea și dezvoltarea Centrului.
Bibliografie
[1] MOISIL, Gr. C. (1970). „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București”, AMC nr. 13,
pp. 9-20.
[2] MOISIL, Gr. C. (2007). „Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București”, în volumul
„Grigore C. Moisil și continuatorii săi”, Ed. Academiei Române, 2007, pp. 133-155.
[3] MOISIL, Gr. C. (1970). „Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate”, AMC,
13-14, pp. 82-88.
[4] MOISIL, Gr. C. (1971). „Propuneri privind învățământul informaticii la Facultatea de Matematică a
Universitații din București”, Raport prezentat conducerii Universitaţii, Nr. 259/11.02.1971, 8 p.
[5] MARCUS, SOLOMON (1987). „Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti”, Lucrările
Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21 februarie 1987, pp. 23-26.
[6] VĂDUVA, ION. (1987). „Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din
București”, Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21
februarie 1987, v. pp. 6-14.
[7] VĂDUVA, ION. (2007). „Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C.
Moisil”, în volumul postum „Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române”, 2007
pp. 515-519.
[8] VLADA, MARIN. (2014). Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960 2014, http://mvlada.
blogspot.ro/.
[9] CNIV, Gr. C. Moisil, http://www.cniv.ro/2006/grcmoisil.

Anul 1968 – „Bucuria achiziționării sistemului de calcul IBM 360/30”

Prof. Dr. Stelian Niculescu

Mărturia prof. Dr. Stelian Niculescu (secția de „Mașini de Calcul”, absolvent 1962 –
promoția II-a):
 „Bucuria a fost mare: când, exact în ultim zi a anului (1968, adică la limita
epuizării termenului de expunere, după care Sistemul de calcul IBM urma sa fie
retras, dacă nu se achiziționa), s-a reușit, grație insistenței și efortului depuse de
Profesorul Gr. C. Moisil, ca IBM 360/30 să fie cumpărat și să rămână în dotarea
Centrului de Calcul al Universității din București.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 241

 A fost utilizat cu eficientă mulți ani, pentru multe generații de utilizatori și pentru
multe generații de studenți de la Facultatea de Matematică (până în anul 1975,
când a venit FELIX C 256). Trebuie să menționez că, deoarece era sfârșit de an
financiar, dacă nu se cumpăra calculatorul, se pierdeau niște fonduri financiare
considerabile,
 Iată de ce Profesorul a făcut eforturi deosebite pentru ca Sistemul IBM să treacă
din regim de expoziție în regim de proprietate a Centrului de Calcul. S-au dus
lupte grele, mai ales cu factorii financiari ai vremii. Împreună cu Profesorul G. C.
Moisil am avut bucuria nemăsurată a obținerii documentelor de a rămâne
proprietari ai Sistemului IBM, chiar în ultima zi a anului 1968”.

Am devenit fan al testelor IBM: Achiziționarea Sistemului de calcul IBM 360/30 a


constituit pentru mine un prilej de bucurie în plus. De ce? Pentru motivul că am fost
selecționat, alături de Florian Moraru de la Institutul Politehnic din București, prin teste
tip IBM, pentru a urma cursurile de Instructori (Formatori de formatori) la Școala IBM
din Sindelfingen (RFG) în 1968. Cu această ocazie am devenit fan al testelor IBM, teste
care erau de tip grilă sau de altă structura. Fan sunt și acum, dar numai dacă sunt
concepute de specialiști în domeniu și dacă se desfășoară în „context ecologic”.
Sursa: S. Niculescu, „Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și
exemple” - https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019, http://www.c3.cniv.ro/
?q=2018/stelian.
242 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Lângă unitatea de sistem a calculatorului IBM 360/30 și în fața imprimantei


(fotografie personală S. Niculescu):
acad. Grigore C. Moisil, prof. Constantin P. Popovici,
ing. Matei Bogdan, mat. Nicolae Popoviciu, ing. Maria Roceric (Lovin),
mat. Petre Preoteasa și mat. Stelian Niculescu

Anul 1962 – Am început „lupta” cu atragerea utilizatorilor


 „Mânați” de Profesorul Moisil și de entuziasm, am început colaborarea în diverse
domenii de activitate (fizică, economie, muzică, biologie etc.). Dintre primele
aplicații menționez trei: în Fizică (Facultatea de Fizică), în Biologie (dr. Grigore
Ghika), în Muzică (colaborând cu Aurel Stroe și Stefan Niculescu, Profesori și
Compozitori de renume).
 Cea mai frumoasă și autentică descriere a muncii de pionierat la CCUB rezultă
din cateva extrase din prefața scrisă de Gr. Moisil, la cartea publicata de mine
Inițiere în FORTRAN, Ed. Tehnică, 1972.

„… Stelian Niculescu, unul dintre primii studenți ai Secției Mașini de calcul, la absolvire
a fost unul dintre primii patru cercetători matematicieni ai Centrului de Calcul al
Universității din București. Sunt zece ani de atunci; îmi aduc aminte de munca dusă în
odăitțle din Str. Negustori 9 …” Gr. C. Moisil.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 243

 Aplicația de fizică – rezolvarea de sisteme de ecuații. Din puncul de vedere al


informaticianului, era vorba de rezolvarea unor sisteme de ecuații algebrice
liniare. Programul a fost scris în colaborare cu colega mea Anca, utilizând
metoda Gauss. Rularea programului pe calculator a fost un ghinion, am avut parte
de feste de tip fiabilitate. Cum termenul de predare era critic, pentru a nu
compromite colaborea, am rezolvat sistemele manual, având grijă să redactăm
programul și rezultatele așa cum le-ar fi furnizat calculatorul. Situația a fost
salvată, beneficiarul fiind încântat (dar am cam fost «penali», că să nu pierdem un
prim beneficiar).
 Aplicația de muzică – algoritm În ALGOL și executat pe calculatorul polonez
ODRA. Despre piesa muzicală Laudae-2, compusă de Aurel Stroe. Algoritmul a
fost elaborat într-o restricție a limbajului ALGOL și rulat pe un calculator
polonez, ODRA (aflat în expoziție la Centrul de calcul al Universitatii Bucuresti,
prin anii 1966-1967). Găsirea unei soluții (care, în fond însemna baza piesei
muzicale, imaginate de compozitor) a durat mult mai multe ore decât mi-aș fi
imaginat. Au fost 2 motive.
1. Primul este acela că nu am putut demonstra că problema (cu cerințele de fier
ale compozitorului) este rezolvabilă (ceea ce m-a condus la a găsi o cale de
căutare a unei soluții, cale, am constatat ulterior, care este de fapt, metoda
Backtraking, de care la acea vreme habar nu aveam, inventată în 1977 și
apărută la noi după 1985).
2. Al doilea motiv pentru care timpul de răspuns a fost mare s-a datorat vitezei de
calcul mici din perspectiva actuală dar, totuși, mari la acea vreme.
 Aplicația de biologie – algoritm de clasificare a microbilor. Aplicația privind
biologia a însemanat colaborat cu dr. Grigore Ghika în probleme de clasificare a
microbilor. Preocupările în domeniu taxonomiei erau o noutate în acele vremuri
(1963-1965), iar colaborarea a condus și la publicarea unei lucrări în Anglia (Paul
Constantinescu, Gr. Ghika, Stelian Niculescu). În acea vreme, prin viziunea
Profesorului Gr. C. Moisil, pe lângă Programarea calculatoarelor (Limbaj de
asamblare, FORTRAN, COBOL etc.) se predau și Noțiuni de Algoritmi și metode de
reprezentare, Teoria grafurilor, Analiză numerică, Programare liniară etc.

Citate din prefața scrisă de Gr. C. Moisil, la cartea S. Niculescu, Inițiere în


FORTRAN, Ed. Tehnică, 1972
 „Trebuia să descoperim o meserie nouă, să aflăm ce înseamnă a programa la
calculator. Știam că vom avea un calculator; la IFA, calculatorul CIFA 3 care se
construia pentru Centrul nostru de calcul și Maria Roceric, casatorită Lovin,
inginer, asista la construcție pentru a ști să-l întrețină și să-l repare.
Matematicienii Centrului trebuia să raspundă la întrebarea: Ce trebuie să facă
un matematician la un Centru de calcul? … Centrul de calcul a căutat, încă din
1963, să învețe pe alții Știința calculatoarelor.”
 „Stelian Niculescu a predat numeroase cursuri din domenii ale Știintei
Calculatoarelor, cel mai recent fiind cel pe care, în primavara și vara 1972 l-a
predat la ICI, unde s-a transferat în 1970 (anul înființării ICI) …. E bine ca
Stelian Niculescu și-a strâns într-un volum lecțiile sale despre FORTRAN: sunt
lecții lung gândite, în care e vizibil faptul că autorul are o bogată experiență de
muncă la calculator…”.
244 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Anul 1968 – Interviu acordat Gr. C. Moisil pentru Radio România Cultural
Locația: Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), în sala calculatorului
IBM 360/30
- Calculatorul american IBM 360/30 prezentat în expozitie la CCUB, până la sfârșitul
anului 1968, urmând ca la sfârșit de an să fie cumpărat de Centrul de Calcul al
Universității, în caz contrar va fi vândut altei instituții bucureștene.
- Prezent în timpul interviului: mat. Stelian Niculescu.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=BJgv9WeqiTM
Interviul a constat în 13 intrebări.

Reporterul: Cum ați devenit matematician?

Profesorul: Matematician? Matematician am fost întotdeauna. Poate că vrei să mă întrebi


CÂND, CUM și DE CE am început să mă ocup de mașinile de calcul?
Acum vreo 37 de ani (n.a., adică în 1931=1968 – 37) am început să învăț matematica de
la început. Începutul înseamnă Logica matematică. De Logica matematică am aflat acu’
vreo 19 ani (n.a., adică în 1949 = 1968 – 19, de la Ing. Leon Livovschi, devenit ulterior
Profesor la Facultatea de Matematică a Universității din București), se aplica la automate
și automatele cele mai importante, cele care joacă un rol mai viu în lumea noastră de
astăzi, sunt calculatoarele electronice.
Iată de ce m-ai găsit astăzi aici (în sala de la CCUB, lângă calculatorul IBM 360/30).

Reporterul – Întrebare Gr. C. Moisil – Răspuns


1. Care este idealul Dumneavoastră de fericire? Să trăiesc între oameni care judecă
corect
2. Care este virtutea preferată? A nu avea niciuna
3. Pentru care greșeli aveți mai multă îngăduință? Pentru ale mele
4. Ce apreciați mai mult la prieteni? Lipsa de dușmănie
5. Ce vă indispune mai mult la prieteni? Lipsa de umor
6. Ce apreciați mai mult la Dumneavoastră? Dragostea de paradox
7.Care este principala trăsătură de caracter a Speranța, speranța de mai bine
Dumneavoastră?
8. Ce detestați mai mult decât orice? Să mă obligi să spun cum vrei tu
9. Care este deviza Dumneavoastră? Să nu te îmbeți cu apă rece
10. Care sunt personalitățile istorice pe care le apreciați Oamenii de știință
cel mai mult?
11. Ce ați fi vrut să fiți? Ce sunt
12. Care este ocupația Dumneavoastră preferată? Profesor

Sursa: S. Niculescu, „Copilăria informaticii românești așa cum cum am trait-o. Amintiri, descrieri și
exemple” – https://www.slideshare.net/MarinVlada/s-niculescu-ppt-bacau-2019, http://www.c3.cniv.ro/
?q=2018/stelian.

Concluzii
„Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca
un adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate. În acest sens, el a
subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia
calculatoarelor. În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 245

români de la Bucureşti (din anul 1956), Acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), profesor
de algebră la Facultatea de Matematica şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima
dată în ţară specializarea „Maşini de calcul”, în această facultate. Programul acestei
specializări era extins pe ultimii doi ani de studii (din cei cinci!). Disciplinele specializării
au fost la început mai degrabă teoretice, dar pe parcurs profesorii au folosit şi experienţa
Institutului de Fizică Atomică (IFA) care a construit primele maşini de calcul CIFA (de
prima, spre a doua generaţie!), începând cu anul 1956.” Ion Văduva, 2013

Începuturile informaticii în România

Prof. Dr. Constantin P. Popovici7,


Universitatea din București

Despre Constantin P. Popovici (nota ed.). Prof. Dr. CONSTANTIN P.


POPOVICI s-a născut la 26 feb. 1930 în comuna Ismail (în anul 1930
aparținea României, apoi din 1940 URSS, iar din 1944 Ucrainei). În anul
1952 a absolvit Facultatea de Matematică și Fizică la Universitatea din
București și Facultatea de Electrotehnică la Institutul Politehnic din
București.
 În anul 1969 a obținut diploma de „Computer Science” după ce a
absolvit cursul postuniversitar „Știința calculatoarelor” la Colegiul
Cambrige University, Anglia. În anul 1961 și-a susținut teza de
doctorat cu titlul „Unicitatea descompunerii în factori primi în inele de întregi ai lui
Dirichlet”.
 A fost un colaborator al acad. Grigore C. Moisil (1906-1973) – considerat părintele
informaticii românești, ce are contribuții importante în apariția informaticii românești,
prin pregătirea diverșilor specialiști în utilizarea calculatorului american IBM 360/30 cu
care se dotase Facultatea de Matematică-Mecanică, și apoi prin formarea multor
generații de informaticieni la Facultatea de Matematică a Universității din București. A
fost asistent în perioada 1953-1957, lector în perioada 1957-1962, conferențiar în
perioada 1962-1973, și profesor din anul 1973. În
perioada 1972-1975 a fost șeful catedrei „Logică
matematică”, ulterior denumită „Informatică și
analiză aplicată”, apoi „Informatică”, în prezent
Departamentul de Informatică.
 Singur sau în colaborare a publicat numeroase articole
științifice, cărți și manuale de matematică și
informatică atât pentru elevi, cât și pentru studenți.
A ținut numeroase cursuri și seminarii: Aritmetică și
teoria numerelor, Algebră modernă, Teoria
algebrică a mecanismelor automate, Mașini de
calcul și teoria programării, Funcții recursive și
mașini Turing, Logică și automate finite, Teoria
algoritmilor, Proiectarea și implementarea
limbajelor de programare, Bazele informaticii.
„Informatica s-a născut ca știință în al treilea pătrar al
veacului nostru (după anul 1950. Nota ed.). Procesul de

7
Articol preluat din Gazeta de informatică Nr. 2/1991(cu sprijinul prof. Adrian Atanasiu)
246 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

naștere al unei științe este complicat, presupunând determinarea unui obiect și formarea
unei zestre de cunoștințe, delimitarea domeniului ei de domeniile altor științe,
constituirea unui instrumentar de tehnici și metode specifice. Un aspect singular al
științei informaticii este că dezvoltarea și importanța ei în viața socială este strâns legată
de inventarea și dezvoltarea calculatoarelor electronice. ... Importanța tot mai mare a
informaticii și a aplicatțiilor ei în știință, în domeniul economic-administrativ (aplicațiile
în cosmonautică fiind printre cele mai spectaculoase) se poate măsura urmărind invazia
uluitoare, de-a dreptul revoluționară, a instrumentului ei principal, calculatorul, în toate
domeniile vieții sociale. Acest succes extraordinar se explică prin faptul că prelucrarea
automată a informațiilor (adică informatica + calculatorul) și mai recent teleprelucrarea
automată (adică informatica + calculatorul + o rețea adecvată de telecomunicații)
corespunde unei stringente cerințe sociale, devenind o condiție de menținerea a
progresului în știință și economie, ba în unele cazuri chiar de supraviețuire a unor
organisme sau activități. ... Până în anul 1975 urmează să funcționeze peste 80 de centre
de calcul. Aproximativ 60 la sută din capacitatea de calcul instalată va servi
întreprinderilor și centralelor” din Prefața la cartea „Informatica” de I. Arsac, Editura
Enciclopedica Română, București, 1973 (traducere de Constantin P. Popovici și Petru
Năvodaru, Note și glosar de Constantin P. Popovici).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 247

Anul 1988 – la întâlnirea Promoției 1978 – Informatică.


În prezidiu, profesorii Constantin P. Popovici, Horia Georgesu,
Ion Cuculescu, Ioan Tomescu (de la stânga la dreapta)
248 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Secția de Informatică a Facultății de Matematică din București

Prof. Dr. Ioan Tomescu 8,


Universitatea din București

Secția de Informatică a Facultății de Matematică s-a născut la


sfârșitul anilor ’60 (Mașini de Calcul, 1959), impulsionată de acad.
Gr. C. Moisil. Corpul profesoral, desprins inițial din Catedra de
Algebră, s-a întărit treptat cu specialiști în domeniu, cuprinzând
astăzi peste 30 cadre didactice cu activitate recunoscută pe plan
național și internațional [1].

Primele etape după anul 1990 (Nota ed.):


 Anul 1990: La Facultatea de Matematică a Universității din
București se înființează Catedra de Informatică, șef de catedră
prof. dr. Ioan Tomescu. A fost anul în care s-au produs mai multe schimbări și măsuri. De
asemenea, s-a îmbunătățit și dotarea cu echipamente de calcul: 5 rețele de calculatoare
tip Novell (fiecare cu căte 12 posturi de lucru), 30 de calculatoare compatibile IBM PC,
la care se adaugă minicalculatorul Coral la care erau conectate terminale de lucru
(laboratoare și terminale de la catedre) [1].
 Anul 1991/1992: Catedra de Informatică cuprindea 30 de cadre didactice, iar secția de
Informatică avea 4 grupe la ZI (120 de studenți) și o grupă la seral (30-70 de studenți).
Durata studiilor era de 5 ani la Zi și 6 ani la seral. Acest lucru nu a durat decât până în
anul 1995, când a apărut Legea învățământului. În perioada 1990-1992, la Catedra de
Informatică s-au angajat 10 cadre didactice tinere (a se vedea imaginea alaturată) [1]. În
anul 1991 a fost ultima dată cand absolvenții au beneficiat de repartizarea
guvernamentală la locurile de muncă.
 Anul 1991: Se înființează Colegiul de Informatică, învățământ de scurtă durată – 3 ani, și
în același timp va fi ultima promoție de la învățământul de scurtă durată pentru
matematică-fizică. Colegiul de Informatică va funcționa până în anul 2005, când se
implementează procesul Bologna pentru studiile universitare din Europa – 3 ani Licență,
2 ani Master și 3 ani Doctorat.

Bibliografie
[1] Ioan Tomescu, Secția de Informatică a Facultății de Matematică, Gazeta de Informatică, nr. 1, 1992.

Despre prof. dr. Ioan Tomescu (Nota ed.): Născut la 5 noiembrie, 1942, la Ploiești, a
absolvit Secția „Masini de calcul” în anul 1965, prin studiile universitare (1960-1965), la
Facultatea de Matematică, Universitatea din București. Doctor în Matematica (1971) cu
teza „Metode combinatorii în teoria automatelor finite” sub conducerea Acad. Prof.
Gr. C. Moisil. Poziții academice: Profesor, Catedra de Informatică, Universitatea din
București (din octombrie 1990); Visiting professor, School of Mathematical Sciences,
GCU University, Lahore, Pakistan (martie 2006 și 2007, noiembrie-decembrie 2005 și
2006); Visiting Senior Research Fellow, National University of Singapore, School of

8
Articol preluat din Gazeta de informatică Nr. 1/1991(cu sprijinul prof. Adrian Atanasiu).
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 249

Computing (august-septembrie 2002); Visiting Professor, Department of Computer


Science, Auckland University, New Zealand (februarie-iunie 1995); Lector, Catedra de
informatică, Universitatea din București (februarie 1972 – octombrie 1990); Visiting
Professor, Department of Applied Mathematics, Universitatea din Tirana, Albania
(martie-iunie 1974); Asistent, Catedra de Informatică, Universitatea din București
(octombrie 1968-februarie 1972); Preparator, Catedra de Informatică, Universitatea din
București, România (decembrie 1965-octombrie 1968).
250 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Sisteme informatice pentru unităţi economice

Prof. Dr. Emeritus Adrian Atanasiu,


Universitatea din București

Cursul a apărut pe la jumătatea anilor ‘70 la profilul


informatică, anul IV zi şi seral. În intervalul 1990-1993 este
curs opţional la anul IV seral sub numele „Elemente de
conducere a sistemelor economice şi sisteme informatice”,
după care dispare din lipsă de cursanţi. De-a lungul timpului,
a fost ţinut de trei cadre didactice, fiecare în manieră proprie:
lector dr. Vigil Căzănescu, lector dr. Adrian Atanasiu şi conf.
dr. Ion Văduva.
Eu l-am primit în normă prin fişa postului de lector pe care am concurat în 1980.
În cei 5 ani de predare, am construit prelegerile sub forma unei prezentări teoretice a
domeniului, totul fiind concretizat prin manualul „Sisteme informatice pentru unităţi
economice” (Tipografia Univ. Bucureşti 1983).
Ca introducere am definit noţiunile de sistem şi model, ambele în variantele static
şi dinamic. Din zona economică am preluat definiţia sistemului informaţional ca fiind
„mulţimea legată printr-o concepţie unitară (sistemică) a activităţilor de definire,
înregistrare, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor, totul sub conducerea unei
aparaturi care – folosind mijloace adecvate – stabileşte în timp atât utilizarea şi
legăturile între aceste mulţimi precum şi interpretarea rezultatelor.”
Dacă înglobăm cele patru operaţii de bază (înregistrare, prelucrare, transmitere,
stocare) sub numele „sistem tehnic de prelucrare a datelor”, un sistem informatic este
definit ca „un sistem tehnic de prelucrare a datelor, preponderent automatizat, aflat sub
conducerea unui organ de conducere şi control şi utilizând echipamente, metode, modele,
programe şi baze de date furnizate de calculatoarele electronice”.
Se demonstrează imediat că orice sistem informatic este
un sistem informaţional, cu corolarul că prelucrarea
automată a datelor face inutilă (uneori chiar dăunătoare,
putând genera perturbaţii funcţionale) controlarea
permanentă a informaţiilor pe circuitul înregistrare-
prelucrare-stocare-transmitere. Definirea şi analiza unor
sisteme şi modele adecvate (Populaţie-Poluare-Industrie,
Învăţarea cu calculatorul, Modelul economic Forrester)
finalizează această primă parte.
Tot restul cursului este dedicat construirii unor
modele matematice care să simuleze diverse sisteme
economice. Construcţiile s-au bazat pe trei concepte
teoretice: reţele Petri, automate/translatoare şi limbaje
formale (definiţia Chomsky).
În varianta utilizării reţelelor Petri (partea a
doua a cursului), noţiunile teoretice definite (sistem
condiţie-eveniment, reţea locaţie-tranziţie, predicat-
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 251

tranziţie, tranziţie-timp-locaţie) sunt permanent aplicate pe exemple inspirate din mediul


economic, cum ar fi o problemă producător-consumator sau modelarea unei firme de
închiriat maşini.
Al doilea concept teoretic adecvat unei modelări de sistem economic este cel de
automat, utilizat ca bază de analiză în partea a treia a cursului. Focusarea este făcută
pentru sisteme de tip intrare-ieşire (I/O) cu diverse variante: segmentare, translatare,
invarianţă în timp, realizare iterativă. Ca studiu de caz este folosit un sistem cu
evenimente discrete (SED), anume modelul unui magazin cu autoservire. Funcţiile
asociate modelează activitatea magazinului pe lanţul intrare-zonă de cumpărare-zonă
control- ieşire. În funcţie de valorile rezultate la fiecare moment se pot lua diverse decizii
(marfă insuficientă, case de plată suplimentare) care să eficientizeze fluxul de cumpărare-
plată. Un exemplu de rezultat teoretic demonstrat aici este (facem abstracţie de definiţiile
termenilor folosiţi): „Un sistem SED finit este echivalent cu un sistem SED viabil dacă şi
numai dacă orice ciclu din diagrama de stări lui ɗnone conţine cel puţin o stare
netranzitorie.” (Prop. 3.25, pag. 114).

Ultima parte a cursului prezintă modele construite pe baza limbajelor formale şi


are ca bază teza de doctorat a acad. George Păun: „Mecanisme generative ale proceselor
economice” (Ed. Tehnică, 1980). Definiţiile folosite în mediul economic sunt formalizate
în termenii uzuali ai limbajelor formale. De exemplu, procesul de producţie, definit drept
„modul de transformare a unor resurse (materii prime, energie, forţă de muncă etc.) în
produse finite conform unor procese de fabricaţie date” este redefinit ca „o structură
SP={O,R,M,A,T,I,S} unde O={a1,a2,..,ap}, R={r1,r2,..,rn}, M={m1,m2,..,mn}, I={f1,f2,..,fs}
252 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

sunt mulţimi finite nevide, A={(Γ1,L1),..,( Γp,Lp)} sunt cupluri graf-vector, T={T1,..,Tp}
sunt vectori cu componente numere naturale, iar S este o mulţime nevidă de matrice cu
două linii”.
Pe baza acestei definiţii se construieşte procesul de fabricaţie şi se analizează
mulţimea acestor procese, arătând că nu este independentă de context – deci de o
complexitate relativ ridicată. Drept studiu de caz este considerată Problema Zilinskaia, un
model cunoscut de triaj (oraşul ceh Ziline fiind un nod important de cale ferată), arătând
că mulţimea garniturilor ce se formează astfel ca să se optimizeze timpul şi spaţiul de
lucru, formează un limbaj dependent de context.
Ultima prelegere a cursului este dedicată analizei procesului de agregare şi
defalcare pentru un sistem de conducere în sisteme ierarhice. Se demonstrează că
agregarea – temporală sau geografică – conduce în mod inevitabil la pierdere de
informaţie, deci – în mod natural – procesul de agregare este mai uşor de realizat decât
unul de defalcare (consumator de informaţie). Ca parte finală este propusă o măsură a
eficacităţii unui sistem de conducere şi sunt demonstrate rezultate teoretice privind gradul
de abatere în timp a traiectoriei unui proces de conducere în absenţa deciziilor. Uneori nu
mă puteam abţine şi completam rezultatele formale demonstrate cu comentarii arătând
punctele slabe ale planurilor cincinale.

***

Prof. Dr. Adrian Atanasiu9 s-a născut la Târgovişte, pe 21 Decembrie 1946, bunicul spre
mamă, Gheorghe M. Ionescu, a fost învăţător şi revizor şcolar al judeţului Dîmboviţa în anii ’30,
iar sora sa, Emanuela Crăciun, a fost profesoară de muzică în Târgovişte. Devine student al
Facultăţii de Matematică – Mecanică, Universitatea din Bucureşti. În ultimii doi ani de studii
urmează specializarea la secţia „Maşini de calcul”, iar în iunie 1970 obţine licenţa cu
lucrarea „Coduri BCH”, sub conducerea Prof. Dr. Constantin P. Popovici. În facultate este
remarcat de Prof. Dr. Grigore C. Moisil, care îl reţine ca asistent în cadrul Catedrei de Algebră.
Obţine titlul de doctor în Matematici, specializarea „Teoria codurilor”, cu teza „C – Gramatici şi
codificatori arborescenţi”, în iunie 1978, având conducător pe Conf. Dr. Docent Silviu Guiaşu.
Toată cariera didactică şi-o desfăşoară la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti, unde
ocupă pe rând poziţiile de asistent (1970-1980), lector (1980-1990), conferenţiar (1990-2000) şi
profesor (2001-2012). Între anii 1992–1996, ocupă funcţia de Prodecan al Facultăţii. Este angajat,
prin concurs, în martie 2000. A predat cursurile Fundamentele algebrice ale informaticii,
Algoritmică, Limbaje de programare, Limbaje formale şi tehnici de compilare etc. De asemenea, a
ţinut la Bucureşti cursuri de Master: Teoria Codurilor detectoare şi corectoare de erori la
SNSB, Criptografie computaţională, la Academia Tehnică Militară, Univ. Titu Maiorescu, ASE,
Advanced Topics in Computer and Network Security, la Universitatea Politehnică (în limba
engleză), prelegeri cu tematica „Securitatea Informaţiei” la Institutul de Tehnologii Avansate, şi
de Curbe eliptice și Comerţ electronic la Facultatea de Informatică Iaşi.
A publicat 88 articole științifice și 18 monografii, manuale universitare și capitole de
monografii. Domenii de interes: Limbaje formale, Combinatorică pe cuvinte, Criptografie,
Prelucrarea limbajului natural. Stagii de cercetare: Hamburg University (dec. 1992), Turku
University (June 1994). Fellowship Research Stage, Tarragona University, May-Oct. 2000, Jan -
March 2001). Visiting Professor: University of Texas, Dallas, (Sept.-Dec. 2002); Paris 12
(Creteuil) (June 2004, 2005, 2006); Abo Academy, Turku, (May 2005, June 2006, 2007).

9
Text preluat din Ioan N. Radu – Oamenii de azi ai Târgoviştei: Adrian Constantin Atanasiu,
https://culturadesambata.ro/ioan-n-radu-oamenii-de-azi-ai-targovistei-adrian-constantin-atanasiu/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 253

Coordonator al Comisiei de Informatică din MI (1995 -1998). Președintele Olimpiadei Naționale


de Informatică (1995-1997, 2003-2004). Teamleader la Concursurile internaționale de Informatică
IOI, BOI, CEOI (1995-1997). Expert evaluator CNCSIS (2004 -2008) si ARACIS (2007-2013).
Conducător de doctorat (din 2005). Membru in Editorial boards: Journal of Computer Science
Technology Updates (editor-in-chief; 2011–2016), Gazeta de Informatică (editor-in-chief; 1991–
1994), Revista de Logică online (editor-in-chief; 2007-2012). Membership to professional
organizations: AMS, IEEE, Scientific Committee EUROLOGO. Disticţii, premii, onoruri: Premiul
„Grigore C. Moisil” al Academiei Române (2010), Profesor Emeritus (2012).

Secția de Informatică este continuatoarea secției de Mașini de calcul

Prof. Dr. Horia Georgescu 10,


Universitatea din București

Prof. univ. dr. Horia Georgescu s-a născut la 18 aprilie 1945, în


București. A absolvit, în perioada 1962-1967 (5 ani), Facultatea de
Matematică-Mecanică, Universitatea din București, secția de
„Mașini de Calcul” înființată de acad. Grigore C. Moisil, în anul
1959.
 După absolvire, a fost angajat asistent la Catedra de „Teoria
algebrică a mecanismelor automate” condusă de acad.
Grigore C. Moisil.
 În anul 1976, și-a susținut teza de doctorat în Matematică cu
titlul „Problema liniar-patratica si probleme bilocale canonice.
Perturbații singulare”, sub conducerea Prof. Dr. Aristide Halanay.
 La Facultatea de Matematică – Universitatea din București a parcurs următoarele
grade: 1967-1977, asistent; 1977-1992, lector; 1992-1998, conferențiar; din 1998 profesor
universitar; din 2002 conducător de doctorat.
 Cursuri predate în ultimii 5 ani (după anul 2000): Tehnici de programare (anul II), Programare
paralelă și concurentă (anul III), Rețele de calculatoare (anul III Colegiu), Tehnici avansate de
programare (Master).
 Este membru al: A.C.M., membru fondator al Societății Române de Informatică (afiliată la
A.C.M.), vicepreședinte al asociației ANIRO (Asociația Naționala a Informaticienilor din
România), membru al Comisiei de Informatică a Ministerului Învățământului și Cercetării. Este
recenzor la Zentralblatt fur Mathematik.
 Domenii de interes: Tehnici de programare și limbaje de programare; Calcul paralel, concurent
și distribuit; Limbaje formale cu aplicații la programarea concurentă.
 A elaborat peste 80 de lucrări (articole, cărți de specialitate, materiale didactice) în domeniile
mai sus citate și a avut o activitate intensă în afirmarea, sub diferite aspecte, a Informaticii în
România.
 Invitații în străinătate la universitățile: de Montfort University, Preston (Marea Britanie),
University of Sheffield (Marea Britanie), I.U.T. „Paul Sabatier” Toulouse (Franta), Bochum

10
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/georgescu_horia/.
254 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

University (Germania), University of Granada (Spania), University of Aalborg (Danemarca),


Universitaty of Hamburg (Germania), Abo University, Turku (Finlanda).
 Preocupări de informatică didactică: în perioada 1990-1994 și apoi 2000-2002 a fost antrenorul
echipei României la Olimpiada Internaționala de Informatică a elevilor. Cele mai buna clasări
au fost locul I pe națiuni la Olimpiada din Argentina, 1993, locul II pe națiuni la Olimpiada din
China, 2000 și locul II cucerit la Olimpiada din Finlanda, 2001; începând din anul 1991 este
redactor șef, iar apoi director științific la Gazeta de Informatică (apoi GINFO), singura revistă
de informatică pentru elevi cu apariție lunară din lume. Fondator al: Colegiului de Informatică
al Facultății de Matematică, Universitatea din București, 1991.

Selecție de cărți publicate


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 255

Am predat cu mare placere și dăruire, primind de la studenți energie și o


minunată „tinerețe” sufletească

Prof. Dr. Ileana Popescu11,


Universitatea din București

Motto: Am predat cu mare plăcere și dăruire, mi-am iubit studenții de la care


am primit energie și o minunată „tinerețe” sufletească. Aceasta reprezintă
caracteristica majoră a profesiunii căreia m-am dedicat.

Prof. univ. dr. Ileana Popescu s-a născut la 23 septembrie 1947,


Orăștie, judetul Hunedoara. A absolvit, în perioada 1965-1970 (5
ani), Facultatea de Matematică-Mecanică, Universitatea din
București, secția de „Mașini de Calcul” (grupa 506) înființată
de acad. Grigore C. Moisil, în anul 1959.
 După absolvire, a fost angajată asistent stagiar la Catedra de
„Teoria algebrică a mecanismelor automate” condusă de
acad. Grigore C. Moisil, devenind titular în anul următor.
 În anul 1976, și-a susținut teza de doctorat în Informatică cu
titlul „Metode Monte Carlo pentru rezolvarea unor clase de
ecuații integrale și aplicații” sub conducerea prof. dr. Ion
Văduva, la Facultatea de Matematică, Universitatea din
București. În perioada 1977-1980 a fost cooperant
universitar la Universitatea din Constantine, Algeria
 La Facultatea de Matematică – Universitatea din București a
parcurs următoarele grade universitare – 1970-1984, asistent
universitar; 1984-1991, lector universitar; 1991-2001,
conferentiar universitar, iar in perioada 2001-2014 profesor universitar.

Domenii de competență: Modele de simulare; Metode Monte Carlo; Informatica


aplicată – metode numerice, sisteme de operare, baze de date.
Cursuri predate: Bazele informaticii; Mașini de calcul și teoria programării;
Analiză numerică; Logică matematică; Sisteme de operare și teleprelucrarea datelor;
Sisteme de programe pentru minicalculatoare; Modelarea matematică a sistemelor de
operare; Probleme actuale în proiectarea și utilizarea sistemelor de operare; Proiectarea
bazelor de date; Baze de date; Sisteme de gestiune a bazelor de date; Baze de date
distribuite; Tehnici avansate de modelare a informației etc.
Invitații în străinătate: Krefeld University, Germania, 1992; Institut Universitaire
de Technologie Toulouse, Franța, 1995; Universite de la Mediterranee Marseille, Franța,
1996; Universidad de Granada, Spania, 1997; Aalborg University, Danemarca, 1999.
Membru: ACM; Senatul Universității din București (2000-2004); Consiliul Profesoral al
Facultății de Matematică și Informatică; Director al Colegiului de Informatică (1999-2004).

11
http://fmi.unibuc.ro/ro/departamente/profasoc/popescu_ileana/.
2.11 Rolul Academiei R. S. România în dezvoltarea informaticii în
țara noastră
Acad. Grigore C. Moisil1

Referatul acad. Gr. C. Moisil privind Rolul Academiei R.S.R. în dezvoltarea


informaticii în țara noastră. Colocviul „Pregătirea cadrelor pentru informatică”.
Articole de: Gr. C. Moisil, Victor Toma, Tiberiu Popoviciu, Gr. C. Moisil și Al. Rosetti,
Al. Rosetti și Boris Cazacu, Gh. Mihoc, 17-19 februarie 1971 (Nota ed.).

1
Articole preluate din referatul prezentat de Gr. C. Moisl la Colocviul „Pregătirea cadrelor pentru
informatică”, 17-19 feb. 1971. Scanat și postat online http://c3.cniv.ro/?q=2018/restituiri.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 257
258 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Construcția primelor calculatoare electronice din țara noastră la Institutul


de Fizică al Academiei

Victor Toma
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 259
260 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 261
262 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 263
264 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Contribuția adusă de Institutul de Matematică al Academiei

Grigore C. Moisil
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 265
266 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 267
268 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 269
270 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 271
272 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 273
274 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 275
276 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 277
278 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 279
280 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 281
282 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 283
284 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 285
286 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 287
288 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 289
290 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 291
2.12 PLUB (Programming Language
of the University of Bucharest) – un proiect al anilor ’70
la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB)

In memoriam, Liviu Sofonea

Tudor Bălănescu1, Șerban Gavrilă2,


Marian Gheorghe3, Radu Nicolescu4
1
Universitatea din Pitești, 2National Institute for Standards and Technology – USA,
3
Bradford University – UK, 4University of Auckland – New Zealand

Dedicăm aceste rânduri celui care a contribuit decisiv la constituirea și evoluția colectivului de
cercetare de la CCUB implicat în studiul și dezvoltarea metodologiilor de translatare a limbajelor
de programare. De curând revenit în țară din Statele Unite ale Americii, la începutul anilor ’70,
unde urmase un stagiu de specializare, tânărul pe atunci, Liviu Sofonea, a atras către
preocupările sale științifice legate de teoria și metodologiile de automatizare a procesului de
compilare/ interpretare a limbajelor de programare un grup de tineri absolvenți ai Facultății de
Matematică (specializarea Mașini de Calcul/ Informatică) a Universității din București, alături de
care a activat, în nenumărate proiecte științifice și de proiectare, timp de aproape două decenii. A
fost un prieten onest și deopotrivă un autentic lider, care se remarca printr-o delicatețe aparte în
relațiile interumane și care a promovat, încurajat și apărat, atunci când era cazul, inițiativele
noastre. Putem afirma că am fost, „by delegate” (cum se spune în programare), beneficiarii unei
experiențe de studiu și cercetare acumulată în laboratoarele prestigioaselor universități
americane unde lucrase, împărtășită de Liviu cu generozitate și tact. A plecat prematur dintre noi:
alături de colegi și de nenumărate generații de studenți de la Facultatea de Matematică și de la
Facultatea de Chimie a Universității din București, ne vom aminti cu prețuire de cercetătorul și
cadrul didactic Liviu Sofonea.

Introducere

În deceniul 8 al secolului trecut, principalul suport al metodologiilor de programare era


limbajul de programare. Instrumentele de asistare a actului de proiectare/ implementare
(limbaje de specificare precum Z, UML, VDM etc.; verificatoare de proprietăți ale
sistemelor; șabloane de proiectare (pattern design)) lipseau ori erau în stadiu incipient. În
Romania acelor ani se fabrica o mare varietate de sisteme de calcul, sub licență sau
concepute de specialiștii români, prin urmare nevoia de sisteme software specifice era
stringentă. Unul din cele mai importante proiecte în care Centrul de Calcul al
Universității din București (CCUB) a fost profund implicat avea ca obiectiv realizarea
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 293

unui sistem unitar de scriere de software pentru microcalculatoarele românești din gama
M18-M118, pentru calculatoarele Felix și pentru calculatoarele IBM.
În realizarea acestui proiect de dimensiuni mari au fost fructificate abordările
privind modelarea matematică a limbajelor și tehnicile de compilare existente la
Facultatea de Matematică ([Marcus 63], [Marcus 64], [Vaida 71]). O vreme, la facultate
s-a desfășurat un seminar științific dedicat acestor tehnici, condus de profesorul Dragoș
Vaida, unde se discutau algoritmi de compilare specifici limbajelor de programare
imperative ([Cyber 70] unde „Vaida has a paper on ALGOL 60 implementation and
translation which is not be out of place in The Computer Journal”, dupa cum se exprimă
un recenzent al cărții) și la care participau cercetători și de la alte instituții (Luca Dan
Șerbănați, de exemplu, cadru didactic la Institutul Politehnic din București). În acest
cadru erau prezentate periodic rezultatele colectivului de cercetare. La proiectare și
implementare s-au aplicat integral principiile proiectării și programării structurate,
aceasta fiind paradigma informatică dominantă a acelui deceniu. Programele au fost
codificate în principal în PL/I, Assembler, Assiris etc. iar tehnicile de programare induse
de abordarea structurată au asigurat quasi-absența erorilor de proiectare, siguranța în
funcționare și au faciltat intervențiile ulterioare pentru întreținere/modificare.
Sistemul era orientat spre prelucrarea automată a componentelor sistemelor de operare,
specificate prin gramatici independente de context și a avut ca obiective principale:
 Crearea unui sistem de prelucrare preliminară a gramaticilor: eliminarea
simbolurilor parazite (neproductive sau inaccesibile), a celor anulabile, reducere
la forme normale etc., urmând în principal monografia [AhoUllman 73], „cartea
de căpătâi” pentru proiectanții de compilatoare ai acelor ani;
 Construirea unor structuri de date specifice principalelor tipuri de gramatici
utilizate în definirea sintaxei limbajelor (LL(k), SLR(k), precedence grammars
etc.);
 Definirea și implementarea unui limbaj de programare de nivel înalt (a fost
numit PLUB, propunerea acceptată se datorează lui Radu Nicolescu), care să
asigure în același timp accesul eficient la resursele sistemului de calcul; definiția
limbajului și implementarea compilatorului s-a realizat inițial în cadrul unui
contract cu Institutul Central de Informatică (colaborare cu Adrian Leu pentru
calculatoare IBM, 1975; pentru calculatoare FELIX C-256,1976). O extensie a
limbajului a fost realizată în 1977, proiect finanțat de Academia R.S. Romania;
 Proiectarea și implementarea unor generatoare automate de componente de
compilare (urmând în principal ideile din [Tofte 84]).

PLUB – Programming Language of the University of Bucharest

Principala componentă a sistemului, limbajul PLUB, a fost concepută ca un instrument de


scriere de componente software specifice sistemelor de operare și prezintă următoarele
caracteristici:
 control asupra sistemului de calcul, ca un limbaj de asamblare;
 structuri de control de nivel înalt;
 metodologie de programare structurată.
294 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

În acest fel, programatorul era orientat către abordarea structurată, instrucțiunile


de control de nivel înalt ale limbajului conducând spre implementarea descendentă (top
down refinement) a sistemelor, acestea întrunind dezideratele de eficiență, structurare,
inteligibilitate, întreținere (modificare) ușoară.
Ideile programării structurate au fost aplicate chiar în faza de de definire a limbajului,
sintaxa și semantica limbajului fiind concepute pe nivele de abstractizare. În sintaxa
limbajului PLUB sunt identificate două nivele extreme, reprezentate printr-o gramatică
internă (de nivel inferior) și o gramatica externă (de nivel superior), legate prin nivele
ierarhice intermediare precum gramatica evaluărilor, gramatica condițiilor, gramatica
declarărilor, gramatica instrucțiunilor. Structura sintactică induce o ierarhizare semantică
similară, nivelul superior fiind reprezentat printr-o schemă de traducere în notația
poloneză inversă, resursele acestui nivel fiind operatorii. La nivelul inferior, cel ce
corespunde implementării, operatorii sunt reprezentați prin rutine semantice; la acest
nivel sunt utilizate direct resursele sistemului de calcul sau ale sistemului de operare
gazdă. În acest cadru, a fost extins [Hart 86] algoritmul Hartmann-Pemberton pentru
detectarea/corectarea automată a erorilor sintactice, bazat pe evaluări statice ale multimilor
de control și care elimină apariția mesajelor de eroare duplicate (rezultatul este citat în
monografia Grüne C.J, H.Jacobs: Parsing techniques, a practical guide, Ellis Horwood Ltd,
1990 dedicată tehnicilor de analiză sintactică).

Una dintre preocupările acelor ani era realizarea unor programe a căror corectitudine
să poată fi ușor demonstrată; calea către acest obiectiv era utilizarea unor structuri de control
adecvate atât programatorilor, cât și principalelor tipuri de probleme și algoritmi. În această
privință, opiniile erau divergente iar dezbaterile aprinse. Se distingea, pe de o parte, direcția
susținută de Dijkstra și Mills, care susțineau eliminarea instrucțiunii de transfer necondiționat
goto și utilizarea strictă a structurilor de control if...then... else... și while...do, plus eventual
alte variante (Ledgard, 1960). Pe de altă parte, Knuth prezenta argumente interesante asupra
utilizării instrucțiunii controversate goto; erau formulate și păreri mai extravagante, care
propuneau utilizarea unei instrucțiuni comefrom, cu efect invers decât goto (Clark, Slater,
Modell). Între aceste extreme exista o poziție moderată (Zahn, Bochmann, Wulf, Russel,
Habermann,Wirth, Horning), prin care se susținea necesitatea eliminării complete a
instrucțiunilor de transfer însoțită de înlocuirea structurilor propuse de Dijkstra cu altele mai
puternice. Pe această linie se înscriau limbajele Modula și Euclid, iar echipa Centrului de
Calcul al Universității din București a decis să o urmeze în proiectarea limbajului PLUB.
Aceste abordări erau de fapt implicații ale Teoremei programelor structurate (structured
program theorem) a lui Bӧhm și Jacopini [BJ 66] prin care se arăta că programe cu structură
arbitrară pot fi reduse la forme echivalente (Fig. 1) folosind doar trei structuri de control
(compunerea secvențială, instrucțiunea de decizie și iterația).
Pentru a înțelege mai bine lucrurile, facem în continuare o prezentare comparativă a
structurilor de control din Modula, Euclid și respectviv PLUB.

În Modula (Wirth, 1958) instrucțiunea goto a fost eliminată iar instrucțiunea de


decizie era de forma:
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 295

if p1 then s1
elsif p2 then s2
...
elsif pn then sn
[else s]
end

De asemenea , existau trei structuri iterative (loop, while și repeat):

loop s1
when p1 do s1 exit
...
when pn do sn exit
s
end

while p do s end

și

repeat s until p

precum și o structură

case e of
c11,...c1n: begin s1 end
...

cm1,...cmn: begin sm end


296 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Fig. 1. Teorema de structura (Böhm-Jacopini Theorem) [ProgStruct 81]

Limbajul Euclid (Lampson, Horning, London, Mitchell, Popek) oferă, în mare


parte, aceleași structuri ca și Modula. Astfel, goto nu există, iar instrucțiunea de decizie
este identică cu cea din Modula, cuvântul cheie elsif fiind înlocuit cu elseif, pentru o
înțelegere mai ușoară a structurilor if cuibărite. Instrucțiunea case diferă de cea din
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 297

Modula prin prezența unor opțiuni otherwise și prin faptul că această instrucțiune poate fi
folosită și la definirea datelor de tip înregistrare (record) cu variante. Instrucțiunea loop
are mai multe posibilități de exprimare, ca urmare a faptului că ieșirile (exit) pot apărea
liber în interiorul buclei, ca în exemplul:

loop
if p1 then s1
elseif p2 then s2
else s3
exit
end if
end loop

Noua structură loop, împreună cu exit, furnizau o cale naturală de exprimare a


situațiilor care în Pascal erau rezolvate în mod curent prin transfer necondiționat (goto).
Limbajul PLUB a fost definit pe aceeași direcție cu Euclid și Modula, dar se
deosebește de acestea prin prezența unei singure structuri de control care înglobează toate
cazurile de mai sus (exceptând case of).
Structura de control generalizată a limbajului PLUB are forma generală:
if p1 then s1 {[exit;]/loop;}
...
pn then sn {[exit;]/loop;}
else s
fi;
Astfel, exemplul anterior din Euclid are următoarea exprimare în PLUB:
if p1 then s1 loop;
p2 then s2 loop;
else s3 exit;
fi;
În general, acestea erau preocupările deceniului 8 pentru a găsi soluții la criza
software care se prefigura. Studiile și experimentele acelor ani au arătat că utilizarea
unora sau altora din structurile de control nu este un panaceu universal pentru această
criză și, treptat, s-au impus paradigme noi (Object Oriented Programming, Agile
Programming, Design Patterns etc.).

Generarea automată a compilatoarelor

Actul de programare era văzut, în esență, ca un proces de traducere T prin care,


unei reprezentări de funcție (între mulțimi de date) scrisă într-un limbaj LA (limbaj
„algoritmic”), i se asociază o reprezentare echivalentă semantic, într-un limbaj mașină
LC corespunzător unui tip concret de calculator. Este dezirabil ca LA să fie un limbaj cât
mai apropiat de limbajele naturale, dar complexitatea procesului de traducere crește în
acest caz. Din acest motiv, procesul T se descompune în două subprocese: o traducere T1
(făcută de programator) din LA într-un limbaj intermediar LP (limbaj de programare),
urmată de o traducere T2 de la LP la LC, realizată cu mijloace de automatizare
(compilator, interpretor etc.). Algoritmul devine prin urmare program sursă, iar acesta
298 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

este transformat în program obiect. Traducerea din LP în LC, deși bine fundamentată
teoretic la începutul anilor 1970, era la acel moment o problemă de mare complexitate.
Dificultatea apărea din cauza tendinței firești de a da limbajului LP caracteristici de
limbaj natural, pentru a simplifica subprocesul T1. Existau două moduri de abordare:
unul, prin care se încerca definirea de limbaje de programare cu caracteristici
„universale” și altul prin care erau proliferate limbaje specializate corespunzând unor
domenii particulare (științifice, tehnice, sociale etc.). În acest ultim mod de tratare,
subprocesul T1 se simplifică, devenind practic o exprimare în limbaj profesional
(matematic, medical etc.), dar pentru T2 trebuiau produse compilatoare/interpretoare
adecvate, câte unul pentru fiecare pereche (LP, LC), lucru greu de realizat fără
automatizarea procesului de construcție a compilatoarelor și interpretoarelor. La
Universitatea din București, în anul 1978, pe baza unui proiect cu Academia R.S.
România, au fost obținute rezultate semnificative în această direcție prin realizarea unui
sistem de generare automata a compilatoarelor, numit SIGAT (Fig.2). Realizat la
Centrul de Calcul (CCUB) al acestei universități, sistemul prelucra o reprezentare
convențională a definiției formale a unui limbaj oarecare LP dintr-o clasă de limbaje
determinată și producea componente pentru un compilator care traducea LP în ASSIRIS
(limbajul de asamblare al calculatoarelor românești FELIX C-256). SIGAT era alcătuit
dintr-un subsistem pentru prelucrarea preliminară a definiției limbajului de programare și
din subsisteme pentru elaborarea diverselor variante de constructori ce corespundeau
caracteristicilor identificate în prelucrarea preliminară.

Fig. 2. Documentația SIGAT, CCUB, 1978


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 299

Subsistemul de prelucrare preliminară (CONGRA) operează asupra definițiilor


exprimate într-o variantă a meta-limbajului BNF (Backus Naur Form), producând o
reprezentare internă GRAMINT, prelucrată ulterior de o componentă (CARSIM) care
determină unele caracteristici esențiale ale definițiilor formale (simboluri inaccesibile,
simboluri neproductive, neterminale ciclice, neterminale anulabile etc.). În fazele
următoare sunt calculate relațiile dintre diverse mulțimi de simboluri (relațiile RE, REF,
EL etc.). Informațiile colectate în această fază erau folosite pentru modificarea iterativă a
definițiilor inițiale în vederea încadrării limbajului LP într-una din clasele bine
fundamentate teoretic (LL, LR, SLR, de precedență etc.). Sistemul (Fig.3) conține de
asemenea componente pentru gestiunea structurilor de date intermediare generate și
pentru calcule booleane eficiente.

Fig. 3. Schema de interacțiune a subsistemelor SIGAT

Sistemul de generare automată a compilatoarelor a fost utilizat, printre altele, la


implementarea unui translator pentru transformarea modelelor de programare matematică
descrise într-un limbaj specializat numit MOLIN, proiectat la Institutul Central de
Informatică de un colectiv condus de dr.ing. Neculai Andrei. „Codul obiect” era de fapt o
300 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

descrierea matematică a modelului, în formate prelucrabile de pachetele specializate de


programare si optimizare liniară. A mai fost de asemenea aplicat la definirea și
implementarea unui sistem de preluare a datelor din medii industriale (DEL, Data Entry
Language, proiectat împreună cu Alexandru Lazăr de la Institutul Central de Informatică).

Ada18N

La începutul anilor 1980, la Centrul de Calcul al Universității din București a fost


proiectat un subset al limbajului Ada (Ada is a REGISTERED TRADEMARK of the
Department of Defense,OUTSDRE-AJPO), implementat pentru a fi utilizat pe o familie de
microcalculatoare de productie românească M18-M118, ca urmare a unui contract de
cercetare științifică cu Fabrica de Calculatoare Electronice (1982), (Fig. 4). Aici am avut o
colaborare fructuoasă cu ing. dr. Vasile Rădoacă, un competent specialist în metodologiile
de programare. În acea vreme, deoarece puterea sistemelor de calcul era relativ redusă,
diferențele de eficiență între interpretarea și compilarea unui program erau semnificative,
astfel că opțiunea de implementare prin compilare sau prin interpretare se lua după o
analiză atentă a contextului de utilizare a limbajului. Portabilitatea asigurată prin
interpretare începuse să devină un factor determinant în această alegere astfel că pentru
Ada18N s-a decis ca rezultatul (A-code) produs de componenta front-end a compilatorului
să fie interpretat de o mașină virtuală, în loc să fie transformat în cod obiect pentru un
procesor real.
Deși implicat în propriile proiecte, am beneficiat constant de colaborarea cu Petre
Preoteasa, un competent specialist în variatele sisteme de operare pe care erau
implementate subsistemele PLUB. În anumite faze s-a implicat de asemenea și Mihai
Cherciu.
Ar trebui amintit că pentru implementarea sistemelor complexe de programe ale
proiectului, echipa de cercetare/proiectare a fost îndeaproape secondată de colective
auxiliare de operatori de calculator și „programatori ajutor”, într-o organizare
administrativă de tip Chief Programmer Team, concept utilizat la International Business
Machine Corporation (producătorul calculatorului IBM 360-30 al CCUB). Procesul de
pregătire a suportului de memorare a programelor (cartela perforată) era laborios și
vulnerabil la erori de operare, astfel că primele executări ale programelor conțineau
inevitabil erori de sintaxă datorate greșelilor de transpunere de pe formularele speciale pe
cartele perforate. De regulă, aceste erori sintactice precum și unele mai simple de natură
semantică erau reparate de colegii nostri. Pe de altă parte, în absența instrumentelor de tip
test oracle, pentru testele cu număr mare de cazuri, așa cum se întâmpla la validarea
compilatoarelor, rezultatele testelor erau analizate tot de dânșii, care ne semnalau cazurile
„concludente” (eroare la executare).
Nici elaborarea documentației nu era o operație banală. La mașinile de scris
electro-mecanice, adăgarea/ștergerea unui singur rând atrăgea după sine rescrierea măcar
a paginii în cauză, dacă nu cumva și a celor din vecinătate; prin urmare, actualizarea
documentației se făcea cu dificultate, abordarea iterativă și incrementală nu era suportată
de tehnica de editare. Așadar, implicați nemijlocit pe toată perioada desfășurării
proiectului în activitatea de implementare, testare și menținere a documentației, colegii
Silvia Pepelea și Mihai Pepelea au contribuit la succesul proiectelor noastre într-un
context colaborativ exemplar.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 301

Fig. 4. Diagrame sintactice pentru structura modulară a programelor ADA 18

Activitățile derulate au fost un bun prilej pentru implicarea studenților Facultății


de Matematică și Informatică a Universității din București în studiul formalismelor de
modelare matematică a sintaxei și semanticii limbajelor, fiind atrași către acțiuni de
elaborare a definițiilor și de implementare a componentelor software (îndeosebi, ca teme
de licență; o listă incompletă: Corina Albescu: semantică formală a limbajului PLUB;
Aurelia Gherman: analiză sintactică; Radu Cioică: analiză lexicală; Vladimir Sibianu:
analiză semantică și componente back-end pentru compilatoare; Gabriela Sfarti:
experimente pentru determinarea tipului limbajelor).
Lista temelor de licență de la Facultatea de Matematică a Universității din
București a fost constant reîmprospătată cu teme circumscrise domeniului limbaje
formale și automate cu aplicabilitate directă la implementarea compilatoarelor și
interpretoarelor dezvoltate în acest proiect. De asemenea, la concursul studențesc de
programare „Grigore C. Moisil”, care se desfășura anual în deceniile 8 și 9 la
Universitatea din Iași (în paralel cu Sesiunea studențească de comunicări știintifice),
302 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

apăreau frecvent subiecte în care prelucrarea unor șiruri de caractere conducea la abordări
ce vizau algoritmi specifici de analiză sintactică sau semantică, inspirate din activitățile
proiectului.

Concluzii
Proiectul PLUB s-a desfășurat permanent sub preocuparea pentru modelarea
matematică a aspectelor sintactice și semantice ale limbajelor de programare. Această
abordare a deschis calea spre alte direcții de interes, precum metodologiile formalizate de
proiectare a sistemelor de programe, tehnicile de verificare și validare a programelor,
procesarea limbajelor naturale etc. Acestea au cunoscut ulterior dezvoltări semnificative
în care au fost implicate colective mai largi de informaticieni de la Universitatea din
București și de la Universitatea din Pitești.

Bibliografie
[Marcus 63] Marcus, S: Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1963.
[Marcus 64] Marcus, S: Gramatici si automate finite, Editura Academiei, București, 1964.
[BJ 66] Bӧhm, C., Jacopini, G. and G.: Flow diagrams, Turing machines and languages with only two
formation rules. Communications of the ACM, pages 366–371, May 1966.
[Cyber 70] J. Rose (ed.), Progress of Cybernetics, Gordon & Breach, 1970.
[Vaida 71] Vaida, D: Algoritmi de compilare, București, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1971.
[AhoUllman 73] Aho, A. V., Ullman,J. D.: The Theory of Parsing, Translation, and Compiling,Prentice
Hall, (Vol. 1 Parsing, 1972; Vol. 2 Compiling, 1973).
[SIGAT 78] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Sistem pentru Generarea Automată a
Translatoarelor, Editura Universității din București, 1978.
[GramPrec 79] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Constructori pentru gramatici de
precedență, Editura Universității din București, 1979.
[Ada18N 81] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.:ADA-18, specificații de
definire a subsetului și nucleului, Universitatea din București, 1981.
[ProgStruct 81] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Proiectarea și
programarea structurată, În Metodologii moderne de proiectare și scriere a programelor, Universitatea
din București, 1981, 141-213.
[Tofte 84] Tofte, M.: Compiler generators — what they can do, what they might do and what they will
probably never do. Technical Report 84/8, Datalogisk Institut, Københavns Universitet, 1984.
[Interp 86] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Interpretarea codului
intermediar în cazul limbajelor de tip ALGOL. În Aplicații ale ciberneticii și informaticii în producție și
în gestiunea economică, Academia de Studii Economice, Buletin de sinteze nr. 2-3, 1986, 467-472.
[TBMG 86] Bălănescu, T., Gheorghe, M.: On parsing the sequence syntax diagram according to Hartmann's
method, Foundations of Control Engineering, vol 11, no 1, 1986, 25-32.
[Hart 86] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: On Hartmann's Error
Recovery Scheme, ACM Sigplan Notices, vol 12, 1986.
[LCD 87] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, D.,Nicolescu, R., Sofonea, L.: LCD- Limbaj pentru
Culegerea Datelor, În Lucrările celui de al VI-lea Colocviu de Informatică- INFO Iași 87, 353-364.
[TraDet 89] Bălănescu, T., Gavrilă, Ș., Gheorghe, M., Nicolescu, R., Sofonea, L.: Implementarea tehnicilor
de analiză sintactică descendentă și a traductoarelor deterministe.În Lucrările Sesiunii Științifice a
Academiei și ITCI, 23-24 iunie, 1989, Editura Academiei Române.
[PFk 91] Bălănescu, T., Gheorghe, M.: A Note on PF(k) Parsable Languages, Fundamenta Informaticae, Vol.
XIV, 3, 1991, 283-286.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 303

Prof. Liviu Sofonea (13.07.1940-15.02.2008)

Marin Vlada
Nota editorului
Profesorul Liviu Sofonea (13.07.1940-15.02.2008) s-a născut în
localitatea Drăguș de lângă Mănăstirea Sâmbăta de sus, jud.
Brașov. În perioada 1947-1954 a absolvit Școala generală din
localitate, iar în perioada 1954-1957 a absolvit Liceul din orașul
Victoria (în acea vreme durata liceului era de 3 ani). În toți anii
de școală a fost premiat, iar la liceu a fost șef de promoție.
Părinții lui erau agricultori și acasă erau 4 frați. Din cauza
greutăților de trai, nu a reușit să meargă imediat la facultate, ci
în anul următor, 1958 („la admiterea de la facultate a mers în
opinci și în ițari” mărturia soției Elena Sofonea). În perioada
1958-1963 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică
de la Universitatea din București (durata de 5 ani în acea
vreme). A absolvit Facultatea de Matematică și Mecaniccă,
secția Mașini de calcul, înființată de Gr. C. Moisil în anul 1959.

Fig. 5 Diploma de onoare primită de elevul Liviu Sofonea în ultimul an de liceu 1956/1957

Fig. 6 Diploma de absolvire a Facultății de Matematică-Mecanică,


specialitatea Mașini de Calcul, 1963
304 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

După absolvire, în anul 1963 a fost repartizat, prin hotărâre guvernamentală, așa cum se
proceda atunci, la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de Moisil în
anul 1962. Ca angajat la CCUB, se află printre profesorii care predau ore la Facultatea de
Matematică, secția Mașini de calcul. Profesori în perioada 1968-1970 la secția Mașini de calcul –
promoția 1965-1970: Anca Bârsănescu (as.), Virgil Căzănescu (as.), Marigena Eftimie (as.), Ion
Filloti (cerc. st.), Horia Georgescu (as.), Maria Lovin (analist de sisteme), Grigore C. Moisil (acad.
prof.), Stelian Niculescu (analist de sisteme), Constantin P. Popovoci (conf.), Nicolae Popoviciu
(analist de sisteme), Sergiu Rudeanu (conf.), Liviu Sofonea (analist de sisteme) –
Sursa: http://fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1970/index.html.
În perioada 1970-1973, printr-o bursă, Liviu Sofoneaa fost la o specializare la Ohio State
University din USA, obținând diploma de M.Sc (the degree of Master Science). Venind în țară, a
aflat că i s-a prelungit perioada pentru doctorat. Deoarece aveau copii mici, împreună cu soția sa a
hotărât să nu se mai întoarcă în USA pentru a continua programul de doctorat. „Începând cu anul
1976, colectivele de lucru din CCUB sunt conduse de Liviu Sofonea – șef atelier, Maria Lovin –
șef laborator, și de Dumitru Drăghici – șeful colectivului de exploatare a echipamentelor de
calcul.” Ion Văduva, 25 de ani de activitate a CCUB, în Lucrările Sesiunii Științifice a Centrului
de Calcul al Universității din București, 20-21 feb. 1987, Tip. Universității din București, 1987.
Începând cu anul 1975, CCUB a funcționat ca unitate cu autofinanțare în cadrul Facultății de
Matematică, fiind implicat în diverse contracte de cercetare cu unități economice pentru elaborarea
de sisteme informatice, asigurând în același timp predarea de cursuri, seminarii și laboratoare de
informatică pentru studenții Facultății de Matematică. După anul 1989, evoluția evenimentelor a
condus la deteriorarea activității de bază a CCUB, practic, în anul 1993 personalul s-a redus la
cateva persoane, fiind astfel desființat.

Fig. 7 Degree of master of Science - Liviu Sofonea, 1973

În anul 1992, prin concurs, Liviu Sofonea s-a angajat Lector la Catedra de matematici
aplicate și informatică, nou înființată la Facultatea de Chimie a Universității din București. La
Catedra de matematici aplicate și informatică a predat cursuri de „Programarea calculatoarelor”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 305

și „Informatică” și a participat la divese contracte de cercetare în domeniul informaticii. În anul


2006, Catedra de Fizică şi Catedra de matematici aplicate și informatică s-au unit și au format
Catedra de Fizică și Matematici Aplicate. Liviu Sofonea s-a pensionat în anul 2006, iar în anul
2008 a decedat prematur. A avut doi copii Mihai și Bogdan.
(Sursa: M. Vlada, Profesorul Liviu Sofonea, http://mvlada.blogspot.com/2018/09/profesorul-liviu-
sofonea.html, 2018).

***

Despre autori (Nota ed.):


 Tudor Bălănescu – Prof. univ., Facultatea de Matematică-Informatică, Catedra de Informatică/
Departamentul de Matematică-Informatică, Universitatea din Pitești; Lector univ., Facultatea de
Matematică-Informatică, Universitatea din București; Analist programator, Centrul de Calcul al
Universității din București.
 Șerban Gavrilă – Computer Scientist, National Institute for Standards and Technology-USA,
https://www.nist.gov/people/serban-i-gavrila.
 Marian Gheorghe – Professor Gheorghe obtained his PhD and BSc in Mathematics and Computer
Science from the University of Bucharest. He has taught extensively topics in core Computer Science –
data structures and algorithms, compiler construction, formal languages and automata, discrete
mathematics, different programming language concepts and Software Engineering – software analysis
and design, group projects, software testing, https://www.bradford.ac.uk/staff/mGheorghe.
 Radu Nicolescu – Dr., Senior Lecturer, Faculty of Science, Department of Computer Science, The
University of Auckland, New Zealand, https://www.cs.auckland.ac.nz/people/r-nicolescu.
2.13 Teze de doctorat românești de informatică, cibernetică și
calculatoare din perioada 1948-1999

Marin Vlada

Inițial, ca sursă de documentare s-a folosit lucrarea elaborată în cadrul Serviciului de


informare și documentare condus de Ileana Bancilă, Biblioteca Centrală Universitară
(BCU) cu titlul „Teze de doctorat românești 1971-1973”, 507 pag., 1975. Volumul
conține lucrări susținute în România de autori români și străini, și lucrări susținute în
străinătate de autori români. Titlurile tezelor de doctorat sunt confirmate de Comisia
superioară de diplome din Ministerul Educației și Învățământului în perioada 1 ianuarie
1971 – 31 decembrie 1973.

Un prim volum a apărut în anul 1966, urmat de un altul publicat în anul 1973,
pentru perioada 1948-1970. Au urmat următoarele volume pe care le-am consultat:
 Volumul din anul 1973 – perioada 1948-1970 (4227 titluri de teze de
doctorat);
 Volumul din anul 1975 – perioada 1971-1973 (3323 titluri de teze de
doctorat);
 Volumul din anul 1979 – perioada 1974-1976 (2733 titluri de teze de
doctorat);
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 307

 Volumul din anul 1982 – perioada 1977-1979 (3150 titluri de teze de


doctorat);
 Volumul din anul 1991 – perioada 1980-1983 (3517 titluri de teze de
doctorat);
 Volumul din anul 1996 – perioada 1984-1991 (4299 titluri de teze de
doctorat);
 Teze de doctorat 1990 – 1999, Universitatea din București.

Încadrarea tezelor în diferite diviziuni și subdiviziuni (domenii și specializări) s-a


realizat prin colaborarea unor specialiști din BCU și de la bibliotecile de învățământ
superior din București și din țară.

I. Teze de doctorat – volumul din anul 1973, perioada 1948-1970

În volumul din anul 1973 sunt prezentate 27 de domenii numerotate I-XXVII, următorul
nivel numerotat 1,2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind ultimul nivel. Volumul studiat
conține un număr de 4227 titluri de teze de doctorat.
Subdomeniul Informatică este inexistent în această perioadă, în schimb există
Mașini de calcul la Matematică.
La domeniul VI Matematică, se găsesc subdomeniile:
1. Istoria matematicii; 2. Aritmetică; Teoria numerelor; 3. Algebra; 4. Geometrie;
5. Analiză matematică; 6. Analiza numerică; 7. Mașini de calcul; 8. Calculul probabilităților.
Statistică matematică. Teoria grupurilor.
308 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 309

Cazacu Costică

Popovici C. Constantin
310 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Solomon Marcus
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 311

Mașini de calcul
312 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Botez Mihai
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 313

Ion Văduva
314 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

II. Teze de doctorat – volumul din anul 1975, perioada 1971-1973

În volumul din anul 1975 sunt prezentate 28


de domenii numerotate I-XXVIII, următorul nivel
numerotat 1,2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind
ultimul nivel. Volumul studiat conține un număr de
3323 titluri de teze de doctorat.
Domeniul Informatică apare pentru prima
dată, și este la II.3.B.c. Cibernetică economică,
Informatică, Modelare economică:

II Științe și probleme economice


3 Probleme ale economiei R. S. România
B. Economie industrială
c. Cibernetică economică, Informatică, Modelare
economică
La domeniul VII Matematică. Mecanică se
găsesc subdomeniile:
1. Istoria matematicii; 2. Logica matematică; 6
Analiza numerică; 7. Mașini de calcul.
De asemenea, se află domeniul XX Calculatoare. La pag. 21, domeniul II.3.B.c.
Cibernetica economică, Informatică, Modelare economică, se află lucrarea 186.
NICULESCU MIZIL EUGENIU, Cibernetica și aplicațiile ei în economia și tehnica
industriei chimice, cond. științific prof. univ. dr. Vasile Rausser, București, 1972
(Academia „Ștefan Gheorghiu” pentru pregătirea cadrelor de conducere a activității de
partid, economice și administrației de stat București).
La pag. 57, cu surprindere, la domeniul VII Matematică. Mecanică, 1. Istoria
matematicii, găsim lucrarea 402. PHAM GIA DUC 1, Istoria înființării și a dezvoltării
științei calculatoarelor în R. S. România. cond. științific prof. dr. Mihail Neculcea,
București, 1972 (Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Mecanică).
Dupa studiul rezumatului acestei teze de doctorat, putem concluziona că, pentru
domeniul informaticii din România (în anul 1971 se înființase secția de Informatică la
principalele universități românești), această lucrarea este foarte importantă. Este o
„bijuterie”, deoarece anul elaborării – 1972 – este după o perioadă de 15 ani de când, în
anul 1957 a fost construit primul calculator electronic românesc. La IFA București,
începuse programul de dotare a economiei naționale cu calculatoarele românești FELIX C
256 – licență franceză, construite la Fabrica de calculatoare de pe platforma Pipera
București. În schimb, astăzi, în anul 2019, dacă vrem să considerăm lucrarea în domeniul
matematicii, aceasta nu are caracteristiticele unei teze de doctorat în matematică.

1
Rezumatul (formatul print) al tezei de doctorat (25. pag) s-a aflat printre documentele primite de la domnul
prof. univ. dr. Ion Văduva – august 2018. Acesta se afla și la Bibiloteca Facultății de Matematică și
Informatică, în schimb, teza (185 pag.), nu se află decât la Biblioteca Națională a României și care nu se
poate consulta decât pe ecranul calculatorului, neputând fi fotografiată sau copiată. O regulă ciudată!
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 315

Orman Gabriel

La pag. 67 de la subdomeniul 6. Analiza numerică se află teza de doctorat 492.


TOMESCU IOAN, Metode combinatoriale in teoria automatelor finite, cond. științific
conf. dr. Paul Constantinescu, București, 1970/1971 (Universitatea din București,
Facultatea de Matematică-Mecanică).
La aceeași pag. găsim subdomeniul 7 Mașini de calcul unde sunt 2 teze de
doctorat: DAVIDOVICIU ADRIAN (1971/1972, București) și NEMETI LADISLAU
(1967/1971,
București). Tomescu Ioan

Davidoviciu Adrian
316 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 317

Baltac Vasile

Filotti Andrei
318 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

La rugămintea prof. E. Rădăceanu am identificat și teza sa de doctorat la


domeniul XVII Inginerie. Tehnică, subdomeniul 10. Încercări de materiale. Centrale de
forță. Economia energiei. Evident că, titlul tezei nu a fost încadrat corect, fiind pentru
domeniul Automatică. Am găsit și subdomeniul 12. Automatică.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 319

Rădăceanu E.
320 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Rezumatul tezei de doctorat a lui PHAM GIA DUC, 1972

Din rezumatul tezei de doctorat a lui PHAM GIA DUC2, ca o concluzie,


consemnăm că Istoria științei calculatoarelor românești poate cuprinde următoarele
perioade:

1957 | 1957-1962 | 1962-1969 | 1969


| | |

 Perioada de până în anul 1957 – Este perioada dezvoltării teoriei analizei


numerice (Tiberiu Popoviciu) și a teoriei algebrice a automatelor finite (Grigore
C. Moisil și Leon Livovschi). În România, până în anul 1957, nu exista nici un
calculator și se știa foarte puțin despre utilizarea calculatorului electronic;
 Perioada 1955-1962 – La Institutul de Fizică Atomică (IFA) din București au
început studiile și cercetările preliminare pentru construirea primelor calculatoare
electronice românești. S-au construit cu forțe proprii primele calculatoare
electronice românești: București - CIFA 1(1957), CIFA 2(1959), CIFA 3(1961),
CIFA 4(1962), CIFA 101 si 101(1962), CET 500(1962), Timișoara- MARICA
(1957), MECIPT 1(1962), Cluj-DACICC 1(1962). La Facultatea de Matematică-
Macanică din București s-au ținut cursuri despre știința calculatoarelor (1957), iar
în anul univ. 1959/1960 Gr. C. Moisil a înființat secția „Mașini de clacul”. La
Facultatea de Matematică din Cluj s-a ținut cursul de programare liniară și
neliniară (1960), iar din anul univ. 1962/1963 s-a înființat secția „Mașini de
clacul”. În această perioadă s-au înființat primele Centre de Calcul importante:
Institutul de Calcul din Cluj (azi, Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”,
https://ictp.acad.ro/ro/), Centrul de Calcul al Institutului Politehnic din Timișoara
(1961), Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB) (1962, ce a
funcționat până în anul 1993 la Facultatea de Matematică – Universitatea din
București).
 Perioada 1962-1969 – Este perioada de învățare, utilizare și cercetare pe diferite
tipuri de calculatoare electronice românești sau importate din străinătate. Se face
promovarea utilizării calculatoarele în învățământ și în diferite domenii de
activitate. S-au obținut numeroase rezultate considerabile în cercetarea științifică,
în activitatea didactică, în rezolvarea contractelor provenite din afara unor
instituții ce erau dotate cu calculatoare, în formarea specialiștilor privind
construirea și exploatarea calculatoarelor electronice. Aceste rezultate au fost
obținute de: Institut IETC și Institutul de Calcul din Cluj (dotat cu DACICC 1),

2
De origine din Vietnam, probabil refugiat in Romania din cauza războiul din Vietnam (1 noiembrie 1961-
30 aprilie 1975), acesta s-a intors și a activat ca profesor de matematică. Războiul a fost purtat între
Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica
Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului
de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind
considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane – https://ro.wikipedia.org/
wiki/R%C4%83zboiul_din_Vietnam.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 321

Centrul de Calcul din Timișoara (dotat cu MECIPT 1), Centrul de Calcul al


Universității din București (dotat cu CIFA 3 în perioada 1962-1966, cu
calculatorul polonez ODRA și cu alte calculatoare ce se aflau in afara centrului –
1967, cu calculatorul american IBM 360/30 din anul 1968). În anul 1963, la
Facultatea de Matematică din Cluj, profesorul D. D. Stancu înfiinţează Catedra de
Calcul Numeric şi Statistic, care grupează mai multe cadre didactice cu interes
pentru acest domeniu nou (D.D. Stancu, I. Maruşciac, M. Rǎdulescu, E. Virag,
F. Oancea, Gh. Coman şi Gr. Moldovan) (Nota ed.).
 Perioada 1969 – 1972 – Este perioada unor inițiative și acțiuni privind utilizarea
metodelor matematice și a calculatoarelor în multe domenii ale economiei, în
știință, tehnică, în învățământ. La Academia de Studii economice din București
(ASE) s-au creat: 1. Centrul de Calcul Economic și Cibernetică Economică
(CCECE); 2. Facultatea de Calcul Cconomic și Cibernetică economică. De asemenea,
la București, s-a creat CEPECA (Centrul pentru perfecționarea cadrelor de
conducere din întreprinderi). Prin Programul național de dotare a economiei cu
tehnică de calcul s-au înființat întreprinderile IETC și ICSCMA, s-au construit
calculatoarele electronice moderne din generația a III-a FELIX C-256 la Fabrica
de calculatoare electronice Pipera, s-au înființat Centrele Teritoriale de Calcul
Electronic – CTCE (din anul 1969). Pregătirea în domeniul Informaticii s-a largit
la unele universități (în anul 1971 s-au înființat secții de Informatică la
principalele universități românești) și au fost înființate Licee de informatică. S-au
intensificat preocupările pentru perfecționarea prin doctorat a specialiștilor în
informatică. În domeniul informaticii, s-au desfașurat mai multe manifestări
științifice cu sau fără participare internațională. La cea de-a XXIII-a Sesiuni a
ONU, la inițiativa României, în ședința din 20 decembrie 1968, a fost adoptată
Rezolutia privind „Cooperarea internațională cu privire la folosirea
calculatoarelor electronice și a tehnicilor de calcul pentru dezvoltare”. De
asemenea, în cadrul Conferinței ONU din 24-27 februarie 1970, acad. Nicolae
Teodorescu a arătat că România se găsește într-o etapă de început din punct de
vedere al construirii calculatoarelor electronice, dar din punct de vedere al
cerințelor echipamentelor de calcul și mai ales al nivelului de pregătire a cadrelor
și al participării acestora la manifestări științifice și publicații internaționale, se
situează într-o etapă mai înaintată și operațională. În vara anului 1971, în
România, s-au desfășurat Școala Internațională de Informatică (1-17 august) și al
IV-a Congres Internațional de Logică, Metodologie și Filosofia Științei
(29 august-4 septembrie). Aceste manifestări științifice au avut ca scop studierea,
dezbaterea și contribuția științifică la rezolvarea uneia dintre problemele
fundamentale pentru întreaga viață economică și socială: introducerea și
dezvoltarea treptată a sistemului național de informatică și de conducere.
322 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Bibliografie selectivă
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 323
324 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Fotografie document de la susținerea publică a tezei de doctorat

Dr. Pham Gia Duc, Istoria înființării și a dezvoltării științei calculatoarelor în R.S.R.,
Rezumatul tezei de doctorat, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1972
(Teza de doctorat are 185 de pagini și are cota IV 40230 în catalogul Bibliotecii
Naționale a României, dar nu se poate consulta).
Ref.: http://luanan.nlv.gov.vn/luanan?a=cl&cl=CL1&sp=TTiFlGuvzuNS

Anul 1972, 27 martie, Amf. Spiru Haret, Facultatea de Matematică. După susținerea
publică a tezei de doctorat a domnului Pham Gia Duc. De la stânga - Leon Livovschi,
Dragoș Vaida, Constantin P. Popovici, Cabiria Andreian-Cazacu, Pham Gia Duc +
coleg vietnamez, Solomon Marcus, amf. Spiru Haret, Facultatea de Matematică,
Universitatea din București (fotografie personală prof. dr. Dragoș Vaida) -
http://mvlada.blogspot.com/2018/12/istoria-infiintarii-stiintei.html
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 325

III. Teze de doctorat – volumul din anul 1979, perioada 1974-1976

În volumul din anul 1979 sunt prezentate 29 de domenii numerotate I-XXIX,


următorul nivel numerotat fiind 1, 2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind ultimul nivel.
Volumul studiat conține un număr de 2733 titluri de teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la II.3.B.c. Cibernetica economică, Informatică,
Modelare economică:
II Știinte și probleme economice
3 Probleme ale economiei R. S. România
B. Economie industrială
c. Cibernetica economică, Informatică,Modelare economică
La domeniul VII Matematică, Mecanică se găsesc subdomeniile:
1. Lingvistică matematică; 2. Logica matematică; 6 Analiză numerică; 7. Informatică (ce
a înlocuit specializarea Mașini de calcul).
De asemenea, se află domeniul XXI Calculatoare.
326 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 327

Informatică
328 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 329
330 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

IV. Teze de doctorat – volumul din anul 1982, perioada 1977-1979

În volumul din anul 1982 sunt prezentate 30 de domenii numerotate I-XXIX, următorul
nivel numerotat fiind 1,2, ..., altul A., B., ..., și a., b., ..., fiind ultimul nivel. Volumul
studiat conține un număr de 3150 titluri de teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la II.3.B.c. Cibernetica economică, Informatică,
Modelare economică:
II Științe și probleme economice
3 Probleme ale economiei R. S. România
B. Economie industrială
c. Cibernetica economică, Informatică, Modelare economică
La domeniul VII Matematică se găsesc subdomeniile:
1. Algebră; 2. Geometrie. Topologie; 3. Analiză matematică. Analiză funcțională;
4. Analiză numerică; 5. Calculul probabilităților. Statistică matematică. Modele
matematice; 6. Informatică; 7. Mecanică. Teoria elasticității.
De asemenea, se află domeniul XXIII Calculatoare.

Calude Cristian
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 331

Jalobeanu Mihai
332 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Georgescu Horia
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 333

5. CALCULUL PROBABILITĂȚILOR. STATISTICĂ MATEMATICĂ.


MODELE MATEMATICE

Farcaș Dan

State Luminița
334 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Bâscă Octavian
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 335

Istrail Sorin

Păun Gheorghe
336 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Radovici Corneliu Paul


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 337

V. Teze de doctorat – volumul din anul 1991, perioada 1980-1983

În volumul din anul 1981 sunt prezentate 29 de domenii numerotate asfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 3517 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 6. Științe și probleme economice,
6.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 21 Matematică unde se găsesc
subdomeniile:
21.5 Analiză numerică; 21.6. Logică matematică și
fundamentele matematicii; 21.8 Informatică; 21.10
Lingvistică matematică.
De asemenea, există domeniul 26 Tehnică.
Inginerie, unde se află 26.9 Automatică. Tehnică de
calcul.
338 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 339
340 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 341

Enăchescu Denis
342 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 343

Grigoraș Gheorghe
344 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Informatică Niculescu Stelian


ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 345

Athanasiu Irina

Șerbănați Luca

Țăpuș Nicolae
346 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Homescu Radu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 347

VI. Teze de doctorat – volumul din anul 1996, perioada 1984-1987

În volumul din anul 1979 sunt prezentate 29 de domenii numerotate astfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 2584 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 5. Științe și probleme economice,
5.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 19 Matematica unde se găsesc subdomeniile:
19.5 Analiză numerică; 19.6. Logică matematică și fundamentele matematicii; 19.8
Informatică; 19.10 Lingvistică matematică.
De asemenea, există domeniul 24 Inginerie, unde se află 24.11 Calculatoare cu
subdomeniile 24.11.1 Hardware, 24.11.2 Software.
348 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 349
350 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Bălănescu Tudor
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 351
352 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Țămbulea Leon
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 353
354 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 355
356 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

VII. Teze de doctorat – volumul din anul 1996, perioada 1988-1991

În volumul din anul 1979 sunt prezentate 29 de domenii numerotate astfel 1-29,
următoarele subnivele fiind n.m.p.r. Volumul studiat conține un număr de 1715 titluri de
teze de doctorat.
Domeniul Informatică este la domeniul 5. Științe și probleme economice,
5.3.5 Statistică, Informatică, Cibernetică economică
și la domeniul 19 Matematică unde se găsesc subdomeniile:
19.5 Analiză numerică; 19.6. Logică matematică și fundamentele matematicii; 19.7
Informatică 19.10 Lingvistica matematică.
De asemenea, există domeniul 24 Inginerie, unde se află 24.11 Calculatoare cu
subdomeniile 24.11.1 Hardware, 24.11.2 Software.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 357
358 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Drăghici Margareta

Gheorghe Marian

Malița Mihaela
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 359
360 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 361

VIII. Teze de doctorat – Universitatea din București, perioada 1990-1999

„Schimbările relativ frecvente ale reglementărilor legale privind organizarea


studiilor doctorale în perioada analizată au impus elaborarea unor metodologii interne
corespunzătoare și deci, schimbarea frecventă a unor reglementări privind organizarea
și desfășurarea doctoratului.” conf. dr. Corneliu Zidăroiu, Prorector.
Dezvoltarea studiilor doctorale la Universitatea din București în perioada 1996-
1999 este prezentată în tabelul următor:

Anul 1996 1997 1998 1999


Nr. conducătorilor de doctorat 276 297 298 339
Nr. tezelor susținute 129 157 248 420
Nr. doctoranzilor în evidență 4203 4072 4058 3833
Nr. doctoranzilor ADMIȘI la concursul de admitere 575 593 313 566
Nr. doctoranzilor străini în evidență 311 278 294 353
Nr. doctoranzilor străini ADMIȘI la concursul de 37 57 48 59
admitere

Conducători de doctorat la specializarea INFORMATICĂ: Calude Sorin-Cristian,


Căzănescu Virgil, Marcus Solomon, Tomescu Ioan. La specializarea MATEMATICĂ au
existat 24 conducători de doctorat, inclusiv prof. dr. Marcus Solomon.
În perioada 1990-1999 la specializările MATEMATICĂ și INFORMATICĂ s-au
susținut 125 de teze de doctorat, 115 de matematică, respectiv 10 de informatică.
Teze de doctorat susținute și coordonate de profesori de la specializarea
INFORMATICĂ.
Prof. dr. Marcus Solomon:
 Malița Mihaela, Unele procese de învățare în inteligența artificială, 1990;
 Ceterchi Rodica, Topologie, categorii, învățare, 1991;
 Gheorghe Marian, Limbaje formale si aplicații în limbajele de programare, 1991;
 Brînzoi-Streinu Ileana, Inferența gramaticală, 1995;
 Dincă Iuliana, Aspecte metrice și topologice privind limbalele formale, 1999.
Prof. dr. Tomescu Ioan:
 Mîndrescu Eugen, Grafuri de grafuri perfecte, 1993;
 Domocoș Virgil, Aplicații ale funcțiilor generatoare în combinatorică, 1994;
 Modan Laurențiu, Contribuții în teoria algebrică a grafurilor, 1999.
Prof. dr. Calude Sorin Cristian:
 Zimand Marius, Analiza complexității algoritmilor, 1991;
 Cîmpeanu Cezar, Modele topologice în complexitatea calculului, 1995.

În volumul tipărit la Editura Universității din București (2000) găsim teze de


doctorat cu teme de INFORMATICĂ coordonate de profesori de la specializarea
MATEMATICĂ.
Prof. dr. Popovici P. Constantin:
 Popescu Dragos Radu, Cicluri în grafuri și automate finite, 1991;
 Platanias Iuliana (Grecia), Modele matematice și algoritmi pentru diagnostic
automat, 1995.
362 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Cerc. principal I Păun Gheorghe:


 Mitrana Victor, Sisteme distribuite de gramatici, 1993;
 Vicolov (Dumitrescu) Sorina, Sisteme de gramatici, 1997;
 Ciucar-Georgescu Gianina, Complexitatea sintactica a unor mecanisme
generative, 1997.
Prof. dr. Văduva Ion:
 Alireza Mahmoudi Namin (Iran), Modele și limbaje de simulare pentru sisteme
dinamice discrete și continue, 1992;
 Trandafir Romică, Simularea proceselor stochastice și aplicații, 1994;
 Albeanu Grigore, Analiza statistică și numerică a unor module neliniare, 1996;
 Hristea Florentina, Analiza sensibilității unor modele statistice în prezența
valorilor de selecție discordante, 1996;
 Lixăndroiu Dorin Ioan, Modele și algoritmi pentru calculul fiabilității
sistemelor, 1996;
 Predescu Rolanda Ioana, Evaluarea multicriterială a cunoștințelor imprecise în
sistemele expert, 1996;
 Iancu Ion, Modelarea cunoștințelor în condiții de incertitudine, 1997;
 Emad Eldin Osman Mohamed El Abadala (Libia), Estimații ale funcțiilor de
regresie, 1998;
 Marinoiu Cristian, Modele de regresie și programe stochastice cu aplicații, 1998;
 Vlada Marin, Modele pentru explorarea bazelor de cunoștințe și aplicații în
inteligența artificială, 1998.

Observații.
1. În articolul Gr. C. Moisil, „Contribuția românescă în teoria algebrică a
automatelor”, AMC, nr. 13-14, Editura Tehnică, pp. 81-100, 1970, găsim o listă
de teze de doctorat asociate de Gr. C. Moisil domeniului Teoriei algebrice a
automatelor:

Paul Constantinescu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 363

Leon Livovschi

2. Nu avem o evidență a tezelor de doctorat susținute de autori români în străinătate.


Știm că mulți specialiști au susținut teze de doctorat în domeniile informatică,
automatică și calculatoare. De exemplu, am găsit urmatoarele informații:
 Dragoș Vaida, 1964, „Some Results concerning Partially – ordered
Algebraic Structures”, la Facultatea de Matematică-Mecanică,
Universitatea de Stat din Moscova, URSS, cond. șt. Prof. A. G. Curos.
 Marius Guran, 1965, la Facultatea de Automatică și Calculatoare,
Institutul Politehnic din Leningrad, URSS.
3. Am primit informații suplimentare de la prof. Victor Felea (Iași) privind teza de
doctorat cu nr. 511, în lista din volumul 1979, perioada 1974-1976: Felea Victor,
Contribuții la studiul automatelor finite, conducător științific prof. dr. doc. I.
Creangă, IAȘI, 1976, nr. pagini 152, Bibliografie 146-152 (Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Matematică-Mecanică). Comisia
de doctorat: acad. prof. dr. Radu Miron, prof. dr. doc. I. Creangă, prof. dr. C.
Popovici, prof. dr. doc. Adolf Haimovici, conf. dr. Petru Minuț.
4. Am primit informații suplimentare de la dr. Dan D. Farcaș: „În particular, teza
mea, la Facultatea de Matematica a Universității din București, specialitatea
„Mașini de Calcul”, cu titlul de circumstanță „Contribuții la studiul modelării
proceselor de conducere”, cond. științific Prof. Paul Constantinescu. Teza a fost
susținută în 5 decembrie 1978, referenți fiind: Octav Onicescu, Silviu Guiașu și
364 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Mihai Botez, iar diploma de doctor în matematici s-a eliberat pe 31 mai 1979.
Teza, lărgită, am publicat-o cu titlul „Automate aleatoare cu utilități”, Ed.
Științifică și Enciclopedică, 1987”. Despre Dan D. Farcaș (Poziții/funcții
administative-afilierea): Matematician la Centrul de Calcul (MECIPT) al
Institutului Politehnic din Timișoara (1962-1967); Expert instructor la sectorul de
informatică de la CEPECA (1967-1982); Șeful Biroului pentru modele
matematice și cercetări operaționale în domeniul sănătății, la Centrul de Calcul și
Statistică Sanitară (CCSS) al Ministerului Sănătății din România (1983-1990,
1991-1992); Director la Institutul de Management (IROMA) (1990); Director
CCSS (1997-1998); director adjunct pentru IT (1991-1994, 2001-2002) și șef de
serviciu pentru cercetare și strategii (1994-1996, 1998-2001, 2003-2010) la
CCSS; Expert la Comisia Națională de Informatică (part time, pentru audituri și
proiecte) (1991-1999); Expert și consultant (part-time) la Ministerul Cercetării și
Tehnologiei, pentru strategii de cercetare-dezvoltare în România (1994-2000).
5. Teza de doctorat a prof. Adrian Atanasiu nu a fost găsită nici în volumul pentru
perioada 1977-1979, nici în volumul pentru perioada 1980-1983. După ce a fost
informat de această situație, am primit copia tezei de doctorat din imaginea de
mai jos. Teza de doctorat „C-gramatici, codificatori arborescenți" – coordonator
științific prof. dr. Silviu Guiașu, a fost susținută în anul 1978, iar diploma de
doctor a fost eliberată în anul 1980. Din imagine se vede ca în acea perioadă
Rector era prof. dr. George Ciucu, iar Decan prof. dr. Cabiria Andreian-Cazacu.
Printr-un mesaj e-mail prof. Adrian Atanasiu a dat următoarele explicații: „Deși
aveam teza gata la sfârșitul lui 1975, nu am avut aprobare de la partid să o
susțin (chestii legate de rude în străinătate). Tergiversarea a ținut 2 ani și a fost
extrem de stresantă. Așa că, în final eu am susținut teza în iunie 1978, având pe
Silviu Guiașu drept coordonator, Solomon Marcus, Dragoș Vaida și Sergiu
Rudeanu în comisie (domana Cabiria a fost președinte)”.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 365

6. Schiop I. Alexandru, “Stabilitatea și convergența metodelor Ritz-Galerkin”, Teză


de doctorat, Universitatea din București, Facultatera de Matematică-Mecanică,
1971, cond. științific Grigore C. Moisil, membrii comisiei: Gheorghe Marinescu,
Romulus Cristescu, Gheorghe Gusti (de teză a fost interesat matematicianul rus
Leonid Kantorovich (1912-1986), laureat al Premiului Nobel în economie –
1975; informații primite de la prof. Radu Homescu)
7. Pentru a vedea evoluția și impactul utilizării
calculatorului în domeniul educației, l-am
rugat pe prof. Adrian Adăscăliţei (un reputat
specialist în domeniul e-Leaning) de la
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași
să ne trimită câteva explicații despre teza sa
de doctorat. Titlul tezei de doctorat este
„Contribuţii la perfecţionarea sistemelor
moderne multi-media în procesul didactic de
asimilare a cunoștințelor din domeniul
disciplinei de bazele electrotehnicii” -
îndrumător ştiinţific prof. dr. ing. Dan Gâlea,
și a fost susținută în Ianuarie 2001, la
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași.
Teza de doctorat este structurată pe cinci
capitole precedate de o introducere și trei
anexe conţinând: locaţiile Web ale
campusului virtual şi ale cursului de
compatibilitate electromagnetică, lista de citări ale cursului Web, precum şi lista
cu codul HTML al unor aplicaţii reprezentative. În anul 2007, prof. Adrian
Adăscăliţei a publicat cartea „Instruire asistată de calculator”, Editura
POLIROM, 2007.

Bibliografie
1. BCU, „Teze de doctorat românești 1948-1970”, Biblioteca Centrală Universitară, 627 pag., 1973.
2. BCU, „Teze de doctorat românești 1971-1973”, Biblioteca Centrală Universitară, 507 pag., 1975.
3. BCU, „Teze de doctorat românești 1974-1976”, Biblioteca Centrală Universitară, 451 pag., 1979.
4. BCU, „Teze de doctorat românești 1977-1979”, Biblioteca Centrală Universitară, 560 pag., 1982.
5. BCU, „Teze de doctorat românești 1980-1983”, Biblioteca Centrală Universitară, 491 pag., 1991.
6. BCU, „Teze de doctorat românesti 1984-1987, 1988-1991”, Biblioteca Centrală Universitară, 728 pag.,
1996.
7. Corneliu Zidăroiu, Universitatea din București. Teze de doctorat 1990-1999, Editura Universității din
București, 2000.
8. Grigore C. Moisil, „Contribuția românescă în teoria algebrică a automatelor”, AMC, nr. 13-14,
Editura Tehnică, pp. 81-100, 1970.
2.14 Programe și strategii de informatizare în România
Despre acordarea academicianului Gr. C. Moisil a medaliei
„Computer Pioneer”, 1996

Prof. Univ. Dr. Ing. Vasile Baltac1

Motto:
În societatea modernă este necesar să interacționezi online,
să folosești dispozitive digitale diverse, să comunici prin mijloace din ce în ce mai variate,
să practici forme noi de comerț și banking, să partajezi informație.
Este o lume nouă, lumea digitală, apărută pe parcursul unei singure generații umane
și care ne confruntă cu oportunități și pericole, ne împarte în nativi digitali și non-nativi,
ne obligă să ne adaptăm la schimbări radicale în comunicare și relaționare interumană.
Și mai presus de orice ne confruntăm cu un viitor greu de prezis.

În anii 1990, The Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE,


https://www.ieee.org/, IEEE Computer Society, https://www.computer.org/) a creat
CEEIC (Central and East European Initiative Committee). Atunci, am fost desemnat
reprezentant al României în acest Comitet Internațional. În acest cadru am propus
acordarea distincției „Computer Pioneer” lui Grigore C. Moisil, distincție acordată prin
excepție de la regulă post-mortem. Medalia s-a acordat în anul 1966 „For polyvalent logic
switching circuits”, iar ceremonia a avut loc la Palatul Elisabeta, în 15 aprilie 1998.
Dintre cei prezenți și citați erau Barry Johnson, președinte în acel an al IEEE Computer
Society și Michael Elliott, secretar general IEEE.
Ulterior, între 14-16 septembrie 1998, a avut loc la Moscova întâlnirea CEEIC, în
care am prezentat un raport privind activitatea CEEIC în România. În prezentarea mea,
precizez rolul meu în acordarea distincției către acad. Grigore C. Moisil. În anii 1990
eram corespondent pentru România al IEEE Computer Society şi membru al Central and
Eastern Europe Initiative Committee. În această calitate s-a propus și s-a obținut
acordarea distincției Computer Pioneer lui Grigore C. Moisil. În acest fel, Grigore C.
Moisil a devenit singurul român căruia i s-a acordat post-mortem acest titlul prestigios,
într-o ceremonie care a avut loc la Palatul Elisabeta. De fapt, atunci conducerea IEEE
Computer Society a fost de acord ca prin excepție să se acorde titlul respectiv și
post-mortem. Pentru susținerea propunerii am scris un articol, care a fost publicat fără

1
Despre V. Baltac: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Baltac, www.vasilebaltac.ro.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 367

semnătura (la cererea mea, deoarece mă menționa și pe mine) în IEEE Annals of the
History of Computing, Vol. 21, No. 3, 1999. Îl atașez pentru ca are multe date utile.
Acad. Grigore C. Moisil este singurul om de știință român care a primit o
recunoaștere internațională în domeniul Computer Science, prin medalia „Computer
Pioneer Award” of IEEE Computer Society (1996) pentru „For polyvalent logic
switching circuits”. Medalia i-a fost înmânată doamnei Viorica Moisil, soția lui Mosil,
la 15 aprilie 1998, cu ocazia ceremoniei ce a avut loc la Palatul Elisabeta - București.
Dintre cei prezenți au fost Barry Johnson, președinte în acel an al IEEE Computer
Society, Michael Elliott secretar general IEEE, Mihai Drăgănescu, Solomon Marcus,
Vasile Baltac și un numeros public (a se vedea imaginea de mai jos-sursa imaginii
prof. V. Baltac).

IEEE Annals of the History of Computing, Vol. 21, No. 3, 1999

Această contribuție anonimă acoperă evoluțiile informatice din România de la


începuturile sale în anii 1950, construind computere de primă generație până în anii 1990,
când România a început să dezvolte o economie de piață și a conectat-o la Internet.
368 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 369
370 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Informatica în România a început la Institutul de Fizicã Atomicã (IFA) –


Laboratorul de maşini electronice de calcul

Prof. dr. Dragoș Vaida2,


Universitatea din București

Primii paşi în informatică, acum peste 60 de ani – Pionieratul IFA

Summary. The article presents the early developments of Informatics în


Romania emphasizing the role of the Institute of Atomic Physics of the
Romanian Academy, General Director acad. Horia Hulubei, as related to the
first computers designed and built up în the country in 1956 by Victor Toma,
Hon. Member of our Academy, and of the Faculty of Mathematics of the
University of Bucharest, as related to Computer Science initiated by Gr. C.
Moisil and Solomon Marcus, Members of the
Romanian Academy. One provides basic references concerning the first years of
Informatics în Romania, mainly for 1957-1966.

2
Text pregătit și apărut în Curierul de fizică, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi
Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) şi Societatea Română de Fizică, Nr. 84/27 mai (număr
omagial – 70 ani IFA), 2019, http://curieruldefizica.nipne.ro/docs/CdF_84.pdf; în anul 2019 IFA aniversează
70 de ani de la înființare (1949)
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 371

Sarcina istoricului – istorie istorie sau istoria științei – este să arate că anumite
întâmplări sau idei, la prima vedere, eventual fără prea mare legătură între ele, înțelese
însă, pot dezvălui legături, pot să-și arate coerența constituind o temă, un domeniu. Primii
noştri paşi în informatică constituie un exemplu.

Introducere

Informatica, în sensul inițial de muncă esențial legată de folosirea unui calculator, a


început, în România, la Laboratorul de mașini electronice de calcul (LMEC) de la
Institutul de Fizică Atomică al Academiei (IFA), în anii 1955-1957. Aproape
concomitent, domeniul s-a dezvoltat la Universitatea din București (UB), Facultatea de
Matematică și Fizică. Au conlucrat la acest debut medii academice diferite, s-au pus în
valoare legături între diferite domenii de mare interes știinţific, reprezentate de
academicienii Horia Hulubei şi Grigore C. Moisil. Pentru ştiinţa de la noi, modelul IFA a
fost un prim exemplu de interdisciplinaritate. Din vara lui 1957, imediat după repartiţii,
autorul articolului de faţă şi alţi tineri colegi, am început să lucrăm împreună la Măgurele,
matematicieni şi ingineri, şef de laborator LMEC ing.Victor Toma, director general IFA
acad. Horia Hulubei.
Între 22 și 27 noiembrie 1955 a avut loc un Simpozion internațional asupra
tehnicii de calcul la Dresda, la care Gr. C. Moisil a prezentat comunicarea ing. V. Toma
(1922, Leova, județul Cahul, Republica Moldova – 2008), ulterior dr. ing. și membru de
onoare (1993) al Academiei Române, despre Proiectul logic al calculatorului electronic,
pe care îl concepea [14]3. Comunicarea din 1957 [15] este prima lucrare originală privind
calculatoarele apărută în România (prima citare în [18]).
Meritul istoric al acad. Victor Toma la IFA a fost acela că a proiectat și pus în
funcţiune calculatorul CIFA-1, primul calculator electronic din Europa de Est, cu
excepţia URSS și Poloniei (?) [15]. Proiectarea și realizarea calculatoarelor din seria
CIFA au constituit un program de cercetare de pionierat realizat cu o echipă de
matematicieni și de ingineri, program susţinut de acad. H. Hulubei care era cunoscut pe
plan internațional, avea autoritate în ţară și putea promova un proiect care la început părea
puțin fantezist și nu era pe linia considerațiilor ideologice restrictive din epocă.
În 12 iulie 1957 am început să lucrez la LME, iar în toamnă au mai fost
repartizaţi Ion Zamfirescu şi regretatul Nicolae Moldovan. Înaintea noastră venise la
laborator Gabriela Klarsfeld, fizician, care a rămas cu noi puţin timp. Noi am fost primii
absolvenţi care au început munca de programator, la calculatoarele CIFA. Conform
adeverinței de la personal, eram matematician, specialitatea, programarea mașinilor
electronice de calcul; vezi Solomon Marcus [8], din care citez „Prima echipă românească
de matematicieni i-a inclus pe Dragoș Vaida, N. Moldovanu, I. Zamfirescu, G. Klarsfeld.
Putem astfel spune că 1957 este data de naștere a Științei calculatoarelor românești, sub
îndrumarea Profesorului Moisil și prin colaborarea dintre ingineri și matematicieni”.
Profesorul S. Marcus a reluat afirmația citată în monografia sa Mathematics în Romania,
CUB PRESS 22, 2004. Grupul de informaticieni de la IFA s-a extins prin venirea altor
matematicieni, cu energie, pasiune și inventivitate, Tamara Tinu, Gabriela Alamoreanu,

3
Delegația română la simpozion era formată din prof. Gr. C. Moisil și ing. V. Toma, autor al comunicării. La
Dresda a ajuns însă numai prof. Moisil, deoarece autorul comunicării nu a primit viza de ieșire, în acea
perioadă comunicația dintre R.D.G. și R.F.G. fiind practic nestingherită (vezi articolul [16] al lui V. Toma din [6]).
372 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Barbu Cârstoiu și Gabriel Martin. Matematicienii colaborau cu folos cu colegii ingineri


George Meiltz, Izvoraș Cavadia, Ilie Buruiană, Eugen Ciobanu şi dr. Octavian
Cărbunar, exemplu [23]. La operarea la calculator, se lucra împreună cu colegele
Elisabeta Zamfirescu şi Rozica Popescu şi uneori cu V. Toma. Am colaborat mai ales cu
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor [21] şi cu Comitetul de Stat pentru
Construcţii, ing. Lucian Dogaru, unde am ţinut cursuri de programare publicate şi am fost
consultant.
Din ceea ce am muncit pe atunci, cei de
mai sus, citez lucrările [4], [17]-[19], [21]-[23]
din intervalul 1959-1964. Ulterior, au apărut
lucrările [24]-[26] legate de IFA şi apoi [27],
[28] de informatică teoretică. Nu eram într-o
situaţie mult diferită de cea prin care trecuse şi
celebrul nostru „coleg” John von Neumann
(1903-1957) care şi-a încheiat cariera când noi
ne-o începeam. Ne-a lăsat în informatică, printre
multe altele, prima expunere din lume de
programare a calculatoarelor cu program
memorat, scrisă împreună cu A. W. Burks şi H.
H. Goldstine (1946) [2] pe care am citit-o la
IFA. Am luat-o ca model pentru [18] (1961),
care astfel devenea prima expunere de la noi
privind programarea calculatoarelor, urmată de
monografia [25] (1967). Priorităţile indicate
sunt enunţate în [12] (1970) şi într-un raport de
comisie autentificat. În epocă, biblioteca IFA
era cea mai bine înzestrată în domeniul
informaticii, iar serviciul de documentare menționat ne ajuta să scoatem preprinturi
pentru consemnarea datei, ambele facilități fiind rare în acei ani de debut. La IFA m-am
bucurat tot timpul de cooperarea doamnelor Vera Ionescu, bibliotecar șef, și
Alexandrescu, șefa serviciului de documentare. În Institut exista o atmosferă de lucru, o
emulaţie în toate domeniile, datorate acad. H. Hulubei care promova un management
liberal şi cu care se putea discuta.

Începuturile Informaticii: Surse. Contextul matematic

Evoluția informaticii până în 1970, cu ideile şi lucrările de referinţă respective, este


prezentată în articolul monografic al acad. Gr. C. Moisil [12], reprodus în volumul [6]
(titlul volumului a fost dat de acad. Solomon Marcus), sursa indispensabilă pentru
perioada acoperită. Prima propoziţie din articol este titlu de merit pentru Universitatea
noastră: „Ştiinta calculatoarelor, în ţara noastră, îşi are originea în anume preocupări
ale matematicienilor” [6, p. 133], [12] (toate sublinierile aparțin lucrării de față).
Articolul ne precizează că „În martie 1957 când a început activitatea despre care vom
vorbi, nu exista la noi în ţară nici un calculator electronic în funcţie” ceea ce arată că,
după lucrul în probe din 1956, intrarea efectivă în serviciu a calculatorului CIFA-1 a
început în toamna 1957, cu primele programe scrise de cei citaţi în [8]. Ştiinţa
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 373

calculatoarelor la Gr. C. Moisil, Solomon Marcus şi la continuatorii acestora înseamnă


Computer Science şi, mai cu seamă, Informatică Teoretică şi Matematică Discretă, în
particular, Fundamentele Matematice ale domeniului. Afirmaţia prof. Gr. C. Moisil [6, p.
140] că „toate direcţiile de cercetare teoretică în domeniul calculatoarelor digitale au
găsit ecou în ţara noastră” era adevărată, în 1970.
Bazele Secției de „Mașini de calcul” de la Facultatea de Matematică şi Fizică și
ale învățământului informaticii în România au fost puse în 1954 printr-un curs liber de
„Teoria algebrică a mecanismelor automate”, ținut de profesorul Gr. C. Moisil, la
solicitarea a trei matematicieni și ingineri electroniști, printre dânșii profesorul Constantin
P. Popovici, vezi articolul acestuia în [6, p. 462-464]. În 1956, profesorul Moisil a fost
numit președinte al Comisiei de automatizare a Academiei. După scindarea comisiei în
1965, devine președintele Comisiei de Cibernetică a Academiei la care am fost numit
secretar ştiinţific onorific de acad. Radu Voinea. Prezentarea din [12] reține idei şi date
semnificative cum sunt: identificarea algebrelor Boole ca instrument matematic al
studiului automatelor (1949), începutul Seminarului de Logică Matematică (1955),
înființarea la facultate a Catedrei de Teoria algebrică a mecanismelor automate (1967).

Locul Institutului de Fizică Atomică

În epocă, viitorul academician şi Preşedinte al Academiei din Bulgaria, co-fondator al


informaticii din Bulgaria, Blagovest Sendov a venit pentru documentare și consultări la
IFA și la Filiala Academiei din Cluj, după ce fusese la Institutul Unificat de la Dubna.
Calculatorul electronic a apărut la noi la un interval de 15 ani după SUA (MARK I, 1944,
Harvard, urmat de ENIAC Pensilvania, în greutate de 300 tone). Viteza de lucru era de
50 de operații/secundă, memorie de 512 cuvinte de 30 de biţi, corespunzător cu 9 cifre
zecimale și semn, cu 1500 de tuburi electronice. Acad. V. Toma i se datorează și
descoperirea articolului lui R. F. Shaw din 1950 care descrie, în mod accesibil, modelul
adoptat pentru funcționarea sistemului aritmetic al calculatoarelor realizate la IFA. La
intervale de câte doi ani, au urmat modelele CIFA-2, cu 36 de biţi și doar 800 tuburi
electronice și CIFA-3. Aceste calculatoare au marcat diferite momente în istoria
informaticii: crearea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB)
(februarie 1962), cu instalarea ulterioară a maşinii CIFA-3, şi apoi în 1966 a Centrului de
calcul de la ASE, cu instalarea maşinii CIFA ECONOMIST 101. Prin urmare, între iunie
1959 şi aprilie 1961 am lucrat la CIFA-1 şi CIFA-2, [17]-[19]; vezi [21], [22] pentru
situaţia din 1963. Acad. V. Toma a continuat cu realizarea modelelor CIFA-4, CET-500 și
CET-501, ultimele două cu tranzistori. Tot la IFA, sub conducerea ing. Armand Segal s-
au construit CIFA-101 și CIFA-102, cu performanțe îmbunătățite. Rămâne autorilor în
drept cronologia intrărilor în funcţiune pentru calculatoarele MECIPT-1 (Timişoara) şi
DACICC-1 (Cluj).
Concepția care se afirma în anii ’70 la noi asocia trei domenii, Logică –
Automatică – Informatică. Profesorul Gr. C. Moisil mi-a spus că această asociere îi
exprimă viziunea sa asupra informaticii. Punând alături cele expuse cu prezentarea pe
care o face J. Arsac în cartea sa [1] din 1970, observăm că nivele de dezvoltare la acea
dată, la noi și în Franța, erau comparabile și că instituția cu rol principal era, în ambele
cazuri, Facultatea de Matematică din Universitate. Continuând analiza, observăm că la
noi accentul a fost pus pe Structuri Algebrice și Matematică Discretă [5]-[7], [9]-[11] și
374 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

relativ mai puțin pe Structuri Continue; vezi [29], [30]. Metoda de programare a
calculatoarelor CIFA era apropiată de sistemul de lucru din [2]. Constrângerile din epocă
privind accesul la documentație și la publicarea în străinătate ne-au prejudiciat activitatea.
La propunerea acad. Gr. C. Moisil am urmat un doctorat fără frecvență la Universitatea
de Stat M. V. Lomonosov din Moscova (MGU), Facultatea de Matematică-Mecanică,
conducător științific A. G. Kuros, ilustrul algebrist (Notă. Nu a existat o cerere din partea mea
pentru o înscriere la doctorat deși îmi doream să fac studii. Am susţinut doctoratul, fără să fi fost membru de
partid, în condițiile schițate în continuare. Rezum primii paşi pentru a ilustra sprijinul de care m-am bucurat la
IFA, în ciuda limitărilor severe din epocă. După propunerea profesorului Gr. C. Moisil, am fost chemat la
Politehnică (IPB) pentru a susține un colocviu, cu doi profesori de la IPB. Nu cunoșteam pe nimeni la
Moscova, și nu mă aștepta nimeni. Am fost la ministerul lor și mi s-a propus o repartiție la Institutul de
Energetică pe care am refuzat-o din cauza profilului neadecvat. Din acel moment, a trebuit deci să-mi găsesc
un loc și un conducător științific, în singura lună pe care mi-a putut-o oferi IFA. Știindu-mă într-o permanentă
criză de timp, Gr. C. Moisil mi-a spus că pleacă la Moscova și s-a oferit să-mi ducă un rezumat preliminar și
să-l dea lui A. G. Kuros. Am pus formulele cu soția, în ultimul moment, și am alergat la gară. Nu eram
complet gata, așa că am plecat cu profesorul cu trenul și am mai pus formule şi în tren. Am coborât pe
parcurs, cred că la Ploiești, după ce am terminat. Deveneam doctorand fără frecvență, cu sprijin de la IFA și
de la Gr. C. Moisil. Mă duceam, susțineam comunicări (Moscova, Petrograd şi o universitate din Urali) și
examene de specialitate de matematică (Teoria inelelor) și informatică (Limbaje de programare cu prof. M.
R. Sura-Bura, autorul primului translator din URSS, pentru ALGOL Revizuit) și mă întorceam reluându-mi
munca la IFA. Era o epocă în care relația cu Rușii se strica. Nu mă duceam în lumea liberă. A fost o
experiență cu tensiuni, cu câștig exclusiv strict în plan profesional). Deși nu eram fizician, datorită
acad. H. Hulubei, IFA mi-a asigurat venitul în țară pentru soție, pe perioada absențelor
pentru examene și susțineri. Era IFA obligată să-mi susțină studierea matematicilor?
După caz, îi prezentam o situație acad. H. Hulubei și atât.
Lucrările [17], [18] (1959-1961) reprezintă, după câte știu, primele comunicări de
la noi privind rezolvarea de probleme la calculatoarele CIFA. Articolele [21]-[23] (1963,
1964) sunt printre primele dedicate rezolvării unor probleme din economia planificată.
Articolul [20] (1960-1962) era de analiză matematică aplicată la calculul numeric,
domeniu în care pe atunci nu exista suficientă experienţă la UB. Profesorul H. Hulubei
mi-a salvat lucrarea, s-a implicat și a prezentat-o la Acad. Sci. Paris [20]. Trimis de IFA
pentru documentare la Budapesta, Central Research Institute for Physics, in anii 60`, am
fost primit de renumitul fizician Lajos Jánossy (2 Martie 1912, Budapest – 2 Martie 1978,
Budapest), membru al Academiei de Ştiinţe, atenţie în raport cu mine nejustificată, dar se
considera că vin din partea acad. H. Hulubei.
Cu doctoratul luat la finele lui 1965, ulterior recunoscut în ţară, reprezentând
Academia Română în problemele ştiinţifice ale tehnicii de calcul, împreună cu acad. D.
D. Stancu (Cluj), am participat la elaborarea și implementarea limbajului de programare
ALGAMS pentru calculatoare medii, într-o echipă coordonată de prof. A. Mazurkiewicz
(Polonia) și acad. Bl. Sendov, vezi Wikipedia (GAMS = Grupa Avtomatizatii
programirovaniia dlia Masini Srednevo tipa). Debutul lucrărilor de programare automată
la noi este reprezentat de lucrarea [4] (1964), în colaborare matematicieni-ingineri,
referitoare la prima realizare la noi a unor rutine interpretative efectiv folosite, scrise
pentru calculul automat cerut de proiectarea unor scheme din electrotehnică și energetică.

Câteva dezvoltări ulterioare, pe scurt

Întrucât informatica a apărut legată de matematică, la un Institut de Fizică, a fost naturală


promovarea studiilor privind bazele domeniului. Fondatorii informaticii matematice /
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 375

teoretice de la noi [13] au fost acad. Gr. C. Moisil şi acad. S. Marcus, prin monografia lor
de pionierat din 1964 Gramatici și automate finite [7], probabil prima în domeniu pe plan
mondial. Şcolii noastre în domeniu i s-a consacrat numărul dublu 3-4 din volumul
131/2014 din Fundamenta Informaticae, editori profesorii Cristian S. Calude (Auckland)
și Marian Gheorghe (Sheffield); pentru dezvoltarea tehnicilor de compilare și a teoriei
limbajelor de programare, vezi [27] (1969) (citată de P. B. Fellgett în The Computer
Journal, vol.14, no.4, p. 403), și [28] (1973). Interesul nostru pentru teoria limbajelor s-a
dezvoltat grație lucrărilor acad. Solomon Marcus, Gabriel Orman, Alexandru Cărăușu,
Dan Simovici, Virgil Căzănescu, Sorin Istrail, acad. Gheorghe Păun, Alexandru
Mateescu, Adrian Atanasiu sau Victor Mitrana.
După instalarea unui calculator CIFA la ASE, s-a reușit aducerea la ASE a calculatorului
NEAC 1240, primul de la noi cu circuite integrate. Astfel, Centrul de Calcul Economic și
Cibernetică Economică de la ASE s-a putut afirma în domeniul aplicațiilor economice și de
gestiune. S-a cristalizat domeniul nou al modelelor matematice în economie care au inovat analiza
economică, exemple prof. Gheorghe Boldur, Moise Altar, Radu Homescu. Trecerea la o altă etapă,
cu tehnica de calcul de import, a fost înfăptuită de conducerea din epocă - Manea Mănescu, Ștefan
Bârlea, Mircea Petrescu, membru de onoare al Academiei, de Comisia Guvernamentală prezidată
de acad. Mihai Drăgănescu, de Institutul Central de Informatică (ICI), condus de acad. M.
Drăgănescu şi de dr. ing. Marius Guran, membru de onoare al Academiei. S-a trecut la preluarea
unei licențe IRIS (CII, Franța) pentru producerea modelului FELIX și la importul de calculatoare,
ICT – ICL (Direcția Centrală de Statistică), IBM 360/30 (UB) și IBM 360/40 (ASE).

Anexă.
1. Foto (stânga) - la o Sesiune de comunicări științifice de la Facultatea de Matematică; în prim plan
Dragoș Vaida, și apoi Șerban Buzețeanu, Alexandru Mateescu, Radu Nicolescu, Monica Dumitrescu
etc.
2. Foto (dreapta) – la Conferința „Știința viitorului” de la Piatra Neamț.

Bibliografie
1. J. Arsac, La Science Informatique, Dunod, 1970.
2. A. W. Burks, H. H. Goldstine, J. von Neumann, Preliminary discussion of the logical design of an
electronic computing instrument, I, Princeton N.J., Institute for Advanced Study, 1946.
3. C. S. Calude, M. Gheorghe: Formal Models-Computability, Complexity, Applications Preface,
Fundamenta Informaticae 131(2014), i-iv (Despre Școala noastră de informatică).
4. I. Cavadia, G. Meiltz, N. Moldovan, D. Vaida, I. Zamfirescu: [1964] Metode de programare automată.
Rutine interpretative, Bucureşti, Institutul de Fizică Atomică al Academiei R.P.R.
5. Sv. Cojocaru, Gh. Păun, D. Vaida (editors), One Hundred Romanian Authors în Theoretical Computer
Science, V. Spinei (general editor), Romanian Academy, The Information Science and Technology
Section, Romanian Civilization, supp. 1, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
376 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

6. A Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/ eds.), Grigore C. Moisil şi continuatorii săi
în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C. Moisil and his Followers în the Field of Theoretical
Computer Science, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007.
7. S. Marcus, Gramatici şi automate finite, Editura Academiei Române, 1964.
8. S. Marcus, Gr. C. Moisil, A Life Becoming a Myth International Journal of Computers, Communications
& Control Vol. I (2006), No. 1, pp. 73-79.
9. Gr. C. Moisil: [1960] Asupra unor reprezentări ale grafurilor ce intervin în probleme de economia transporturilor,
Com. Academiei, X (1960), 8, 647-652 (MR0136445 (24#B2479)) (Reviewer: J. Douglas, Jr.).
10. Gr. C. Moisil, Applicazioni dell’algebra alle calcolatrici moderne, Atti della 2-a Riunione del Groupement
de Mathématiciens d’expression latine, Firenze, 26-30 settembre 1961- Bologna, 1-3 ottobre 1961, Roma,
Edizioni Cremonese, p. 259-284, 1963.
11. Gr. C. Moisil, The Algebraic Theory of Switching Circuits, Oxford, Pergamon Press/Bucharest, Editura
Tehnică, 1969 (First English Edition) (International Series of Monographs în Pure and Applied
Matematics) (Vol. 41).
12. Gr. C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universităţii din Bucureşti, AMC 13-14 (1970), 9-20, în [6].
13. Gh. Păun, Din istoria informaticii teoretice româneşti, F. Filip (editor coordonator), Ştiinţa și tehnologia
informaţiei în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
14. V. Toma, CIFA-1, The Electronic Computer of the Institute of Physics, Internat. Koll. Prbl.
Rechentechnik, Dresden, p.27- 41, 1955.
15. V. Toma: Calculatorul electronic al Institutului de Fizică Atomică al Academiei R.P.R., CIFA-1, Bul. St.
Științe Matematice și Fizice, IX, 1, 209-213 (1957).
16. V. Toma, Clipe de neuitat, Academica, VI 5 (65), martie 1996, reprodus în [10], p. 77-85.
17. D. Vaida, Calculul polinoamelor ireductibile modulo 2 cu mașina electronică de calcul CIFA-1, St.
Cercet. Matematice, X, 3, 447 (1959) (Lucrare prezentată la Institutul de Matematică, 4 iunie 1959).
18. D. Vaida: Utilizări ale calculatoarelor electronice de la Institutul de Fizică Atomică, Editura Academiei
Române, București, 1961.
19. D. Vaida: Rezolvarea unor probleme de transport cu calculatorul electronic CIFA-2, Com. Academiei, XI,
10, 1147 (1961), (Comunicare prezentată de acad. Gr. C. Moisil, 8 aprilie 1961).
20. D. Vaida, Le cas limite du critère de Wittmeyer pour la mèthode de Gauss-Seidel, C.R. Acad. Sci. Paris,
255, 2, 1962, 235--237, Notă transmisă Academiei Sc. Paris de Horia Hulubei şi Bull. Math. Soc. Sci.
Math. Phys. RPR, 4 (52), 3-4, 1960, 3--18 (cu I. Barbălat).
21. D. Vaida, Întocmirea planului de formare a trenurilor de marfă cu ajutorul maşinilor electronice de
calculat, Editura Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1963, 50 p. (cu C. Tomescu, A.
Cristache, V. Zinca, Gh. Lalescu).
22. D. Vaida, Solving transport problems în the railways field with digital computers, Buc. Inst. At. Phys.,
EC/1, 1963, 17 p. (preprint) (cu V. Toma).
23. D. Vaida, Metode de calcul programate la calculatoarele CIFA pentru rezolvarea unor probleme de
economia transporturilor, în M. Mănescu (ed.), Calcule economice, Bucureşti, Editura Academiei, 1964,
859-861 (cu G. Meiltz, I. Zamfirescu).
24. D. Vaida, Limbajul de programare automată elaborat de GAMS, Buc. Inst. Fiz. At. al Acad. RSR,
Limbajul algoritmic elaborat de GAMS, Aut. Elec., 10, 3, 1966, 133-136.
25. D. Vaida, Programarea calculatoarelor electronice, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1967, 384p.
26. D. Vaida, Elemente de informatică aplicată, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, 191 p.
27. D. Vaida, Implementing a software translation, Proc. Internat. Congress Cyb. (J. Rose, ed.) London Sept.
1969, Gordon and Breach, 1970, 833--840.
28. D. Vaida, Elemente de Teoria limbajelor de programare Caietul Formalizarea sintaxei şi semanticii
limbajelor, Suport de curs, cu referate şi aplicații de V. Bontaş, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Matematică-Mecanică, Catedra de Informatică, 1973, 91p.
29. D. Vaida, Profesorul Gr. C. Moisil – pionierul informaticii româneşti (în două părţi), în [6].
30. D. Vaida, Viitorul din începuturi – gândurile unui matematician privind unitatea culturii, Biblioteca
Revistei Curtea de Argeş, Editura Tiparg, 2014; vezi articolele Retrospective informatice româneşti.
Galley, LeDoyen, Felix p. 59, După 40 de ani, despre Gr. C. Moisil şi vremea sa (I) p. 106, După 40 de
ani, despre Gr.C. Moisil şi vremea sa (II) p. 111, Primii noştri ani de informatică (Universitatea Bucureşti,
1954-1970) p.
137, Informatica la noi – Primele dezvoltări p. 143.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 377

Procesul de informatizare a economiei românești și a învățământului

Florin Diac4

Motto:
„Informatica apare și se cristalizează ca disciplină științifică în a doua jumătate
a secolului XX, având ca obiect principiile, metodele și mijloacele de colectare,
prelucrare, înmagazinare, regăsire și difuzare a oricărui tip de informație.
În scurt timp această disciplină se impune ca domeniu de activitate științifică și tehnică,
având ca scop realizarea de sisteme informatice, ceea ce presupune analiză,
programe, exploatare și chiar realizarea suportului material pentru aceasta –
adică sistemul de calcul. Astfel, s-a ajuns la una din definițiile condensate ale informaticii
ca fiind <Știința care se ocupă cu prelucrarea automată și logică a datelor (informațiilor)
folosind în acest scop în special calculatoarele electronice>”
Petre Vasilescu, Discrepanța generațiilor în informatică,
Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985
(apund Florin Diac, O isorie a învățământului românesc modern, perioada 1944-1989,
vol. II, Ed. OSCAR PRINT, București, 2004)

ETAPE ȘI ARGUMENTE (Nota ed.)

Scurt istoric privind unele etape privind învățământul românesc modern după anul 1948
(adresat generațiilor ce s-au născut după anul 1989, când s-a schimbat regimul politic în
țara noastră):
 În România, la recensământul populației din ianuarie 1948, mai existau 3.497.278
neștiutori de carte, adică 23,1% din pupulația țării. Campania de alfabetizare a
fost un proces continuu, început în decembrie 1945 (la câteva luni de la
terminarea celui de-Al II-lea Război Mondial – 9 mai 1945), prin programul
prezentat la o conferiță de la radio, de ministrul Învățământului Ștefan Voitec.
Apoi, a continuat prin Decretul Nr. 175 din 2 August 1948, pentru „Reforma
învățământului”. Conform datelor UNESCO, în anul 1970, analfabetismul a fost
declarat lichidat ca fenomen de masă, iar pe plan mondial numărul analfabeților
era în scădere (în anul 1970 acesta era 34,2%, în timp ce în anul 1950 acesta era
de 44,3% din totalul populației mondiale).
 După 6 martie 1946, când s-a schimbat regimul politic (s-a format guvernul dr.
Petru Groza, ce a rezistat până în 2 iunie 1952; impus în funcția de prim-ministru
de către Uniunea Sovietică, care a amenințat, în caz contrar, cu neretrocedarea
Transilvaniei către România) – venirea la conducerea țării a PCR, a început
procesul de eliminare a adversarilor politici, prin diverse metode: eliminarea
persoanelor considerate criminali de război sau fasciști, eliminarea celor ce aveau
o formație burgheză, incompatibilă cu educația comunistă definită de PCR
(Partidul Comunist Român). Lumea universitară nu a fost ocolită. Sunt cunoscute
cazurile de eliminare și înlocuire a unor cadre didactice de prestigiu din

4
Texte preluate din Florin Diac, O isorie a învățământului românesc modern, perioada 1944-1989, vol. II, Ed.
OSCAR PRINT, 2004.
378 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

facultățile bucureștene. Pe motiv că aceste persoane nu erau cele mai


recomandate să facă educația studenților, au fost arestați și întemnițați mulți
profesori, considerați „dușmani ai regimului comunist” și, mai ales pentru
dictatura sovietică (până în anul 1959, URSS a avut trupe sovietice în țara
noastră). Din păcate, nu au fost proteste puternice la nivelul populației.
Semnificativ este faptul că singura facultate de la Universitatea „C.I. Parhon”
București (azi, Universitatea din București), este Facultatea Matematică și
Fizică, ce a luat poziție prin unii profesori de mare prestigiu, cu orienatre de
stânga: Simion Stolow, Gheorghe Mihoc, Miron Nicolescu etc. Aceștia au ripostat
cu tact și înțelepciune când s-a cerut îndepărtarea de la catedră a unor prestigioși
matematicieni români: Dan Barbilian (pseudonim Ion Barbu), Alexandru Froda
etc. După anul 1989, au apărut multe scrieri despre destinele distruse și tragediile
prin care au trecut mulți români (intelectuali, muncitori, țărani etc.) ca urmare a
politicii din acele vremuri tulburi. Amintiri despre acele vremuri se găsesc
povestite într-un interviu de acad. Solomon Marcus5.
 Prin Decretul 656 din anul 1946, s-a pierdut autonomia universitară, prin aceea
că atribuții importante ale Senatelor universitare au trecut în competența unor
Comisii numite de ministru fără nici un fel de consultare a forurilor universitare.
De asemenea, în perioada 1949-1950 au fost desființate toate Societațile
profesionale și științifice ale cadrelor didcatice. Locul lor a fost luat de alte
societăți similare celor desființate, dar care se angajau să slujească politica PMR
(Partidului Muncitoresc Român). De exemplu, Societatea „Gazeta Matematică”
(înființată în anul 1909) era proprietara clădirii „Gazeta Matematică” din Calea
Griviței nr. 158(144) București, construită cu mari eforturi de către membrii
societății. Apariția revistei Gazeta Matematică, în anul 1895, se datorează unor
entuziaști ingineri (fondatorii fiind: Victor Balaban, Vasile Cristescu, Ion
Ionescu, Mihail Roco şi Ioan Zottu): „Toţi erau tineri absolvenţi – doi dintre ei,
din acel an, iar ceilalţi de un an sau doi înainte – ai Şcolii de Poduri şi Şosele
(viitoarea Şcoală Politehnică) din Bucureşti. Se pornise o discuţie aprinsă despre
rezultatele slabe obţinute de candidaţi la examenul de admitere din septembrie al
aceluiaşi an, examen la care Ion Ionescu tocmai participase, ca supraveghetor,
la proba scrisă”. Gazeta Matematică a stat la baza înființării, în anul 1909, a
Societăţii Gazeta Matematică (SGM). Astăzi, Societatea de Științe Matematice
din România (SSMR) este continuatoarea Societății Gazeta Matematică. (Sursa:
http://www.gazetamatematica.net/?q=node/26). Din păcate, nu întâmplător, unul
dintre pretinții proprietari, al unuia dintre apartamentele de la etajul I al clădirii
construită de Societatea Gazeta Matematică, l-a revendicat în instanță „motivând”
că SSMR nu are legătura cu Societatea Gazeta Matematică. „În 1997 Societatea
reuşeşte să obţină casa înapoi, deteriorată şi cu chiriaşi cu tot, care stau şi acum
în ea, cu forme legale".
 Legea pentru reforma învățământului prin care întreg învățământul românesc era
unificat și laicizat a fost votată de Marea Adunare Națională, la 3 august 1948.

5
„În primavara anului 1944, fiind licean la Baca, am fost arestat din cauza partizanilor geometriei
neeuclidiene“; „Până la 20 de ani, am purtat numai hainele fraţilor mei“ S. Marcus – https://adevarul.ro/
educatie/universitar/interviu-solomon-marcus-academician-pana-20-ani-purtat-numai-hainele-fratilor-mei-
1_5603d97ef5eaafab2cf2c0d4/index.html
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 379

Prin aceasta s-a dorit instaurarea „dictaturii proletariatului” și construirea unei


societăți după modelul sovietic. Ca exemplu, ca dovadă în acest sens a fost că s-a
redus învățământul general, cu durata la 10 ani, ca apoi, în anul 1956, să se revină
la învățământul de 11 ani. De asemenea, în anul 1956, s-a introdus studiul
științelor sociale (socialism științific, economie politică și filosofie). Totuși, astăzi
putem afirma că învățământul românesc, ca sistem, în toate formele lui, a trecut
de la o etapă la alta printr-un proces continuu de schimbări, perfecționare și
dezvoltare, care pe plan mondial l-a situat printre sistemele de educație
competitive. Dupa anul 1989, desele modificări legislative și implementarea
haotică a acestora, a făcut ca roadele învățământului românesc să fie puse la
îndoială, iar starea sistemului, chiar ajungând și la diverse crize în sistemul
național de învățământ. Una din cauze fiind subfinanțarea sistemului educațional
(Legea Educației Naționale 2011 prevede pentru învățământ 6% din PIB, dar
această prevedere nu s-a aplicat niciodată), iar altă cauză fiind politizarea la toate
nivelele sistemului de ânvățământ.
 Corectarea reformei învățământului – mandatele Ilie G. Murgulescu (1902-1991),
Miron Constantinescu (1917-1974), Mircea Malița (1927-2018) etc. În anul 1956
au apărut diverse măsuri de îmbunătățire a învățământului romănesc: structura
învățământului (4 ani pentru învățământul primar clasele I-IV, 3 ani pentru
învățământul gimnazial clasele V-VII, 4 ani pentru învățământul mediu clasele
VIII-XI); planurile de învățământ elaborate pentru o perioada de 10-15 ani și să
asigure absolvenților clasel a VII-a un sistem închegat de cunoștințe și deprinderi
practice la nivelul permis de vârsta, prin disciplinele matematică, fizică, chimie,
științe naturale, geografie, istorie, limba română și lucrări practice; manualele
școlare au fost îmbunătățite prin trecerea de la 10 ani la sistemul de 11 ani;
mărirea numărului de studenți în anul univ. 1956/1957; în planul de învățământ
pentru anul școlar 1959/1960 s-a introdus predarea cunoștințelor industriale și
agricole țn școala generală și la liceu.
 În anul 1959, din inițiativa conducerii Societății de Științe Matematice și Fizice
(SSMF) (acad. Gr. C. Moisil-președinte, acad. N. Teodorescu și acad. Caius
Iacob – vicepreședinți, a avut loc organizarea Olimpiadei Internaționale de
Matematică (OIM – https://www.imo-official.org/). Ideea de organizare i-a
aparținut prof. O. Sacter la Congresul Matematicienilor Români, din anul 1956,
ministrul fiind Ilie G. Murgulescu. Inițiativa a fost susținută de acad. Gr. C.
Moisil, acad. N. Teodorescu, conf. dr. Gheorghe D. Simionescu, prof. Constantin
Ionescu-Țiu. Inițial, URSS s-a opus, fiind vorba de o inițiativă românescă în
domeniul învățământului. Până la urmă, la prima ediție a participat și echipa
URSS din 7 echipe participante. La primele 6 ediții au participat doar elevi din
fostele țări socialiste, însă, de la ediția a VII-a a participat și elevi din Finlanda.
La ediția a IX-a numărul țărilor a crescut la 14, fiind vorba de participarea
elevilor din Anglia, Franța, Italia, Suedia etc. Dacă la cea de-a 39-a ediție, ținută
la Taiwan, au participat 80 de țări, la ediția a 40-a, ținută în România în anul
1999, au participat 450 de elevi din 81 de țări. Prin urmare, istoria OIM este
legată de România și unde elevii români au obținut mereu premii importante. De
remarcat edițiile OIM organizate în România: 1959 (ediția I), 1960 (ediția a II-a),
1969 (ediția a X-a), 1979 (ediția a XX-a), 1999 (ediția a 40-a), 2018 (ediția a 59-
a, cu ocazia sarbătoririi a 100 de ani de la Marea Unire - https://imo2018.org.ro/).
380 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 În ceea ce privește domeniul informaticii, în anul 1989, Bulgaria a avut inițiativa


organizării Olimpiadei Internaționale de Informatică (OII – https:// ioinformatics.
org/page/contests/10). Inspirată de această olimpiadă, în anul 1993, Romania a
organizat, la Constanța, The 1st Baltic Olympiad in Informatics (BOI, ediția a
XX-a a fost în Lituania, http://www.boi2004.lv/). De asemenea, în anul 1994, la
Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca, România a
organizat The 1st Central-European Olympiad in Informatics (CEOI, https://
www.oi.edu.pl/old/ceoi2004/, https://ceoi2018.pl/). La CEOI primul Comitet de
organizare a fost coordonat de prof. Clara Ionescu și dr. Horia Georgescu pentru
echipele din Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia și România.
 În Romania, începand cu anul școlar 1958/1959, învățământul de 7 ani a devenit
general și obligatoriu pentru toate localitățile în care funcționau școli de 7 ani.
Prin Directivele Congresului al III-lea al P.M.R (iunie 1960) s-a stabilit
încheierea generalizării învățământului de 7 ani până în anul școlar 1962/1963 și
apoi trecerea la învățământul general obligatoriu de 8 ani.
 Începând cu anul școlar 1959/1960 au fost elaborate noi planuri de învățământ,
plecând de la ideea realizării unui învățământ mai strâns legat de viață, de
producție, și pentru reducerea numărului total de ore pe discipline și clase,
urmărindu-se și scopul evitării supraîncărcării elevilor și oferirea posibilității ca
elevii să se pregătească mai temeinic, prin introducerea unor cunoștințe din
industrie și agricultură în înțelesul politehnizării învățământului. De exemplu,
disciplina Matematică avea la clasele V-VII câte 4 ore pe săptămână, iar la
clasele VIII-XI, respectiv căte, 4, 5, 6, 5 ore/săptămână.
 De remarcat că, în anul 1959, pentru prima dată după război, apare concepția
modernizării învățămntului matematic, când s-a introdus la clasa XI, calculul
diferențial și integral la Analiză matematică. La cererea ministrului învățământului,
manualul a fost elaborat de acad. Miron Nicolescu – șeful Catedrei de Analiză
matematică de la Facultatea de Matematica și Fizică – Universitatea din
București, împreună cu prof. univ. dr. Nicolae Dinculeanu și prof. Eugen Radu.
Manualul a fost bine primit de profesori și chiar de elevi, și a rezistat mulți ani
pentru utilizarea la clasa și acasă.
 Începând cu anul școlar 1960/1961 toți elevii din învățământul general de 7 ani
au primit manuale școlare în mod gratuit (ex. 14 milioane de manuale și 211
titluri).
 Începând cu anul școlar 1964/1965 se trece la învățământul obligatoriu de 8 ani
(învățământul primar și gimnaziu) și de 4 ani liceul (învățământul mediu). În anul
1963, la conducerea Ministerului Învățământului vine acad. Ștefan Balan, care
cere revizuirea programelor pe discipline în interesul modernizării învățământului.
Astfel, s-a elaborat un nou plan de învățământ pentru Școala generală de 8 ani.
Diciplina Matematică avea pentru clasele I-IV, 5 ore/săptămână și pentru clasele
V-VIII, 4 ore/săptămână. În anul școlar 1964/1965 numărul total al elevilor era
de 3 milioane, iar în clasa a VIII-a era de 355.000 elevi. Au fost tipărite manuale
ce au fost distribuite gratuit elevilor, pentru învățământul general de 8 ani s-au
tipărit 245 de titluri, cu un tiraj de 20 de milioane de exemplare, în valoare de 103
milioane lei.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 381

 În perioada 23 sept. – 2 oct. 1968 a avut loc „Colocviul internațional UNESCO


consacrat problemelor actuale ale predării matematicii în învățământul mediu și
superior din țările europene” sub auspiciile Academiei – președinte acad. Miron
Nicolescu, organizat de Ministerul Învățământului, Societatea de Științe
Matematice – președinte acad. Grigore C. Moisil, și Comisia Națională Română
pentru UNESCO. Acest eveniment a intrat în istoria progresului învățământului
românesc, mai ales cel preuniversitar. „Responsabilii de noile programe de
învățământ matematic vor trebui să reflecteze nu dezvoltarea istorică a
matematicilor, cât mai ales matematica ce se face astăzi și nu numai de către
matematicieni, dar mai ales de către cei care vor utiliza matematica în alte
cercetări în munca lor de toate zilele” spunea acad. Miron Nicolescu. „Trecerea
de la matematica zisă astăzi clasică, la matematica zisă astazi modernă, toate
acestea sunt atitudini care cer ca omul care practică disciplina nouă să fie cu
totul diferit ca stare de spirit, ca mijloc de lucru, de a înțelege lumea și propria
lui știință, decât cei dinaintea unei astfel de revoluții” Grigore C. Moisil, Îndoieli
și certiduni, Editura Orizonturi, 1971.
 Începând cu anul 1968, acad. Grigore C. Moisil a cerut modernizarea
învățământului matematic românesc prin noi programe analitice pe clase,
înlocuirea manulalelor considerate depășite și chiar uzate moral, și cu
îmbunătățirea metodelor de predare-învățare a matematicii. Această acțiune a fost
susținută de: acad. Ghorghe Mihoc – președinte filiala București a SSM, prof. dr.
Gabriel Sâmboan – directorul Direcției învățământ general și mediu din
Ministerul Învățământului, redactorii publicațiilor SSM (Gazeta Matematică seria
A și B), pe atunci Dan Radu, O. Ogrezeanu, Grigore Banescu, Nicolae Teodorescu,
Ion. C. Ligor, Gheorghe Rizescu și Constantin Ottescu – secretar general al SSM.
Din păcate, la unele schimbări s-au folosit prea dur metodele axiomatice cu care
elevii nu s-au adaptat (de exemplu, la algebră si geometrie). În acea perioadă s-au
publicat câteva traduceri ale unor autori francezi și unele cărți originale ale unor
autori români. În anul 1968, Marea Adunare Națională votează Legea
Învățământului în România, unde se prevedea învățământ general de 10 ani,
începând cu anul școlar 1969/1970. Acest proces a fost complex și îndelungat.
 Anul 1970 a fost declarat de UNESCO „Anul internațional al educației”. Au fost
organizate mai multe evenimente: Expoziția Minitehnicus, Expozitia EXPO-
Tehnologia instruirii – Institutul de Arhitectura București, Colocviul privind
pregătirea cadrelor didactice pentru informatică – februarie 1971, prima acțiune
consacrată precesului de informatizare extinsă a economiei – inițiatori acad.
Gr. C. Moisil și prof. dr. Mircea Malița6, ministru Învățâmâtului în perioada
1970-1972 etc. Remarcăm faptul că prof. dr. Mircea Malița, profesor de
matematică la Facultatea de Matematică din București, a venit la conducerea
Ministerului Învățământului cu cel puțin 4 idei importante pe care le-a
implementat: 1. Învățământul este un domeniu productiv; 2. Necesitatea prezentei
mașini de calcul în viața școlii, ca instrument de muncă al omului modern;
punerea în circulație a noțiuni de „Management”; predarea limbii engleeze încă
din clasa a II-a, pe grupe de elevi.

6
https://academiaromana.ro/mediaAR/com2018/c0522-InMemoriamMirceaMalita.htm.
382 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Congresul Internațional al Matematicienilor7 a avut o mare influență asupra


matematicienilor români, chiar dacă s-au manifestat obstacole prin „Cortina de
fier”, ce a însemnat o barieră între țările din Vest și țările socialiste.
Matematicienii Felix Klein și Georg Cantor au avut ideea unui Congres
internațional al matematicienilor, în anii 1890, prin înființarea Uniunii
Internaționale a Matematicienilor. Primul Congres Internațional al Matematicienilolr
a avut loc la Zurich în august 1897. Important este faptul că la aceste congrese au
participat și matematicieni români, mai ales până la instituirea „Cortinei de fier”.
Mulți matematicieni români au fost recunoscuți internațional, unii dintre aceștia
au susținut teze de doctorat în strainatate. Matematicianul Spiru Haret a fost
primul român care a obținut un doctorat la Universitatea Sorbona – Paris, în anul
1878. Alt exemplu, la University of Göttingen, în anul 1925, matematicianul
Gabriel Sudan susține doctoratul cu matematicianul german David Hilbert.
Wilhelm Ackermann și Gabriel Sudan sunt considerați primii care au studiat
funcțiile recursive și aspecte ale teoriei calculabilității (theory of computation).
Matematicianul german David Hilbert este cunoscut ca unul dintre fondatorii
teoriei demonstrației (proof theory) și logicii matematice, precum și pentru a fi
printre primii care disting între matematică și metamatematică. Amintim și
următorii matematicieni ce au susținut doctoratul în străinătate: David Emmanuel
(1879), Constantin Gogu (1882), Nicolae Coculescu (1895), Gheorghe Țițeica
(1899), Dimitrie Pompeiu (1905), Traian Lalescu (1908), Victor Vâlcovici
(1913), Simion Stoilow (1916), Octav Onicescu (1920), Alexandru Ghica (1922),
Gheorghe Vrănceanu (1924), Florin Vasilescu (1925), Miron Nicolescu (1928),
Gheorghe Calugăreanu (1928), Dan Barbilian (1929), Nicolae Ciorănescu
(1929), Gheorghe Mihoc (1930), Nicolae Teodorescu (1931), Tiberiu Popoviciu
(1933) etc.
 În articolul „Cărțile publicate de matematicieni români în străinatate”, publicat
în „Gazeta Matematică” seria A, nr. 8/1969, de către acad. Gr. C. Moisil, se arată
că în perioada 1910-1940 au apărut în edituri străine 10 cărți, având 8 autori
români. Ca urmare a razboiului și a evenimentelor din țara noastră, intrată în
izolare față de Occident, prin „Cortina de fier”, în perioada 1940-1955, nu a mai
apărut nici o carte de matematică de autori romăni. În schimb, în perioada
1956-1964 au apărut 35 de titluri (40 de volume), în medie 2,5 titluri pe an.
 După anul 1974, totalitarismul și cenzura s-a manifestat mai dur în România.
Totuși, trebuie să remarcăm activitatea internă și internatională a SSMR care a
manifestat mare interes pentru publicațiile periodice publicate, pentru dezvoltarea
matematicii și a informaticii. Publicația pentru tineret „Gazeta Matematică” seria
B, înființată în anul 1895, a fost publicată cu regularitate. În schimb, „Gazeta
Matematică” seria A, apărută în perioada 1950-1974, nu a mai apărut până în
anul 1980, când a fost reluată publicarea cu titlul „Gazeta Matematică –
publicație trimestrială pentru perfecționarea metodică și metodologică în
matematică și informatică”.

7
https://en.wikipedia.org/wiki/International_Congress_of_Mathematicians, https://www.mathunion.org/.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 383

 Probleme de informatică în Gazeta Matematică și Gazeta de Informatică8.


Galerie de probleme de informatică apărute în „Gazeta Matematică” seria B, în
perioada 1980-1989 (aproape 360 de probleme de informatică propuse de
cercetători ai Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), și apoi
de alți elevi, studenți și profesori din întreaga țară). Sporadic, s-a continuat
publicarea de probleme de informatică (de regulă 2-3 probleme) și în perioada
1990-1991, ajungând la numărul 381. S-au publicat ultimele probleme în nr.
2-3 din anul 1993 cu numerele de ordine 392, 393. Probabil că și aceste acțiuni au
contribuit la promovarea informaticii în rândul elevilor, studenților, profesorilor
și specialiștilor. Deși „Gazeta Matematică” seria B se adresa elevilor și
profesorilor din preuniversitar, și deși calculatorul electronic românesc FELIX C
256 exista doar la unele universități, ministere și Centre de calcul din județe,
elevii și profesorii luau cunoștiință cu ceea ce însemna utilizarea calculatorului în
rezolvarea problemelor științifice, tehnice, economice etc.

8
Sursa: http://mvlada.blogspot.com/2015/06/dr-emil-n-perjeriu-destinul-unui.html.
384 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 385
386 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 387

PROCESUL DE INFORMATIZARE (pag. 214)


388 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 389
390 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 391
392 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 393
394 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 395
396 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 397
398 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 399

Exemple privind promovarea Ciberneticii în România


1. Cursuri ținute la Universitatea Populară București, în perioada 1962-19659

Organizare: Comitetul de Stat pentru Cultură și


Artă – Consiliul pentru răspândirea cunoștințelor
cultural-științifice
Universitatea Populară București10
Director: acad. Remus Răduleț
Directori adjuncți: prof. dr. Stanciu Stoian,
membru c. al Academiei RSR, prof. dr. Edmond
Nicolau

Cursurile Universității Populare din perioada


1962-1965

În anul univ. 1964-1965 (al treilea an de


activitate) a fost inaugurat Cursul de Cibernetică
ținut de acad. Grigore C. Moisil și având secretar
pe ing. Petre Dimo. Lecțiile se desfășurau marți,
de la ora 18.00, la Casa de Cultură 1 Mai din Str.
Eminescu nr.89.

Programul cursului “CIBERNETICA”,


director acad. Grigore C. Moisil, secretar ing. Petre Dimo:

1. Ce este cibernetica; 2-3. Elemente de matematică; 4. Ce este un model; 5. Calculatoare


analogice; 6. Automate finite - sisteme de numerație; 7. Calculatoare digitale; 8.
Calculatoare CIFA; 9. Programarea calculatoarelor; 10. Calculatorul MECIPT; 11. Noi
tipuri de calculatoare digitale; 12. Utilizarea calculatoarelor în economie; 13. Utilizarea
calculatoarelor în transport; 14. Succesele școlii românești de analiză numerică; 15.
Sisteme de reglare automată; 16. Elemente ale sistemelor automate; 17. Proprietăți ale
sistemelor automate; 18. Utilizarea calculatoarelor în automatică; 19. Modele biologice;
20. Sisteme automate biologice; 21. Reglarea endocrină; 22-23. Ce este neurocibernetica;
24. Cibernetica și psihologia; 25. Inteligența artificială; 26. Lingvistica matematică; 27.
Traducerea automată; 28. Implicațiile filozofice ale ciberneticii; 29. Realizările școlii
romînești de cibernetică; 30. Perspectivele ciberneticii.

9
Material pus la dispoziție de ing. Dănuț Șerban, vicepreședinte Divizia de Istoria Tehnicii - CRIFST,
Academia Română
10
Azi, Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” descendentă directă a Universităţii Populare înfiinţată de
Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, în anul 1908. La 16 mai 1918, cu puţin timp înainte de moarte, Elena
Dalles, ultima moştenitoare a familiei Dalles, lasă prin testament o parte de avere în vederea înfiinţării unei
fundaţii culturale care să poarte numele fiului ei Ioan I. Dalles. Astfel, s-a construit o clădire frumoasă, cu săli
speciale pentru cursurile Universităţii Populare din Bucureşti. În anul 1932, s-a inaugurat clădirea Fundaţiei
“Ioan I. Dalles”, construită de E. Prager, după planurile arhitectului Horia Teodoru, Detalii-
http://www.updalles.ro/despre-noi/istoric/
400 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 401
402 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

2. Proceedings of the Third International Congress of Cybernetics and Systems,


Romania, August 25-29, 1975 – Springer Verlag11

Modern trends in Cybernetics snd Systems (volume III)

Proceedings of the Third International Congress of Cybernetics and Systems, Romania,


August 25-29, 1975
Editors in Chief: J. ROSE, C. BILCIU
Published bu the World Organization of general Systems an Cybernetics (WOGSC),
Distibuted on behalf of the WOGSC by Springer Verlag – Berlin, Hedelberg, New York)
Volumul III, Sections:
 Section 5 – Communication, Education and Informatics
 Section 6 – Artificial Intelligence
 Section 7 – Neuro- and Bio-Cybernetics

11
Material pus la dispoziție de prof. dr. fiz.. Radu Homescu
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 403
404 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 405
406 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 407
408 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 409
410 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 411

Strategii ale informatizării în România, înainte de anul 1989

Prof. Dr. Ion Ivan12


Academia de Sudii Economice București

La noi în țară, Informatica și IT (Computing: industria de hardware


și industria de software) nu s-au dezvoltat la întâmplare, ci au
existat de la început strategii ale informatizării. Factorii,
evenimentele și condițiile ce au influențat aceste strategii sunt:
 societatea socialistă (sub autoritățile comuniste începând
cu anul 1948, când în toate domeniile de activitate au avut
loc schimbări și reforme) s-a dezvoltat pe baza planului
centralizat, iar urmărirea realizării planului se făcea tot
centralizat, ceea ce presupunea derularea unor procese de
dezagregare de date, dar și a unor procese de agregare de date. Aceste procese se
bazau pe prelucrarea unor volume foarte mari de date culese și analizate în timp
real, convenabil definite în raport cu viteza de reacție a sistemului;
 eficiența deciziilor luate la nivel centralizat depindea de uzura informației și de
calitatea informațiilor rezultate în procesul de prelucrare din cadrul unui sistem
informațional cu structură națională, în care fiecare fabrică, instituție sau
universitate trebuia să fie integrate omogen;
 creșterea complexității proceselor de producție, dinamica socială și mai ales
schimbările de opțiuni la nivelul conducerii de partid, trebuiau reflectate în
modificări la nivelul capitolelor de plan, fără a se pierde din vedere realizarea
acelor proporții, care caracterizau obligatoriu economica socialistă. Acestea erau
legate de ritmul de creștere al industriei producătoare de mijloace de producție în
realizarea de produse finite, ritm care obligatoriu trebuia să fie superior celorlalte
ritmuri pentru restul tipologiilor de producție;
 viteza de dezvoltare în domeniul informaticii a impus întotdeauna existența unei
viziuni clare, deoarece investițiile în tehnică de calcul erau extrem de costisitoare,
iar pregătirea specialiștilor necesita stagii destul de lungi de timp, neacceptându-
se pierderi, nici planificate și nici accidentale;
 sistemul informațional național trebuia să funcționeze integral, fără sincope și să
fie ritmic într-un timp foarte scurt de pregătire, chiar dacă se începea activitatea,
simultan din mai multe puncte. Componentele trebuia să alcătuiască în final un
întreg echilibrat perfect, numărul de iterații disponibile pentru eventuale ajustări
trebuia sa fie minim.

Autoritățile românești, prin partidul comunist (PCR13), au avut la dispoziție


sistemul informatic statistic, sistem aproape militarizat, de tip sovietic, în care datele se
12
Sursa: http://istoriainformaticii.blogspot.com/2017/10/strategii-ale-informatizarii.html.
13
Sursa: Arhinele naționale, Nr. Inventar. 3294, Fond C.C. al PCR, Inventar 1978-1989, http://
arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Central-al-Partidului-Comunist-Roman.-Sectia-
Economica.-1978-1989.-Inv.-3294.pdf
412 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

colectau la nivel de județ, de la toate entitățile subordonate, folosind formulare tipizate,


numite dări de seamă. Se efectuau centralizări la nivel de județ și documentele
centralizate erau trimise la centru și de acolo, urma un nou proces de centralizare,
rezultând indicatorii de la nivel național. Centralizările de la județ erau trimise
comitetelor de partid județene. Acestea realizau analize pentru luarea de decizii în
vederea eliminării cauzelor care au generat neîndeplinirea unor indicatori de plan. Aceste
analize erau raportate conducerii centrale de partide și de stat. Acolo, se făceau analize și
se propuneau măsuri concrete de remedierea a unor lipsuri. Dacă se identificau erori
profunde de legislație sau de măsuri neadecvate în ceea ce privește derularea de activități,
se acționa în direcția remedierii.

În funcție de perioadă, aceste strategii de informatizare se defineau prin diverse


denumiri în funcție de linia politică a diferitelor perioade sau de contextul în care erau
elaborate și adoptate. La început, în perioada 1960-1989 aceste se numeau Programe sau
Plan de măsuri. De exemplu, „Programul de dotare a economiei naționale cu
echipamente moderne de calcul și de automatizarea prelucrării datelor” a fost primul
progam de informatizare a României, anul 1967. Aceste Programe (Plan de măsuri)
aveau următoarele caracteristici:
 defineau un obiectiv principal și alte subobiective;
 precizau responsabilii de activități și resursele alocate;
 vizau un orizont de timp/perioada, de regulă 5 (așa-numitele ,,cincinale”) sau 10
ani;
 propuneau etape de parcurs pentru activități;
 stabileau resurse și termene pentru finalizarea activităților;
 descriau efectele pe care le generează; erau parte a politicii partidului;
 se constituiau într-o viziune unitară.

Perioada 1960-1989, Programe de dotare cu tehnică de calcul și de automatizare a


prelucrării datelor

Dezvoltarea informaticii românești până în anul 1989 (perioada socialistă, politica PCR)
s-a realizat pe baza unor „documente programatice” realizate de specialiști de înaltă clasă
(oameni de știință, academicieni, cercetători, profesori, ingineri, economiști etc.) și
însușite de Partidul Comunist Român, devenind în acest fel „sarcini” ce trebuiau
„transpuse în viață”.

1. Anul 1967 – „Programul de dotare a economiei naționale cu echipamente


moderne de calcul și de automatizarea prelucrării datelor”, primul program de
informatizare a României elaborat de colectivul de spacialiști: profesorul Mihai
DRĂGĂNESCU, profesorul Mircea PETRESCU, Nicolae COSTAKE, Vlad
IANCOVICI, Ștefan BÂRLEA, Emil MITESCU, Cornel MIHULECEA și
Nicolae SUCITULESCU.
2. Anul 1971 – „Programul cu privire la sistemul național de informatică și
conducere”, program dezbătut și aprobat în ședința Comitetului Politic Executiv
al PCR, din octombrie 1971. La vremea respectivă, programul era în concordanță
cu ceea ce se prefigura pentru dotarea județelor cu tehnică de calcul și când datele
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 413

de intrare erau introduse cu cartele perforate, iar teleprelucrarea avea caracter de


pionierat. Centralizările se efectuau prin metodele convenționale, destul de
greoaie în acea vreme, prin transportul/deplasarea cartelelor perforate sau a
benzilor magnetice, iar în cazuri excepționale prin folosire telexului sau a
telefonului.
3. Anul 1972 – „Hotărârea CC al PCR cu privire la perfecționarea sistemului
informațional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu
mijloace de prelucrare automată a datelor și dotarea economiei naționale cu
tehnică de calcul în perioada 1971-1980”, adoptată în aprilie 1972. Un program
revoluționar privind informatizarea în Romania dacă se ține seama că s-a stabilit
producerea la noi în țară a calculatoarele FELIX C256 (licență franceză – IRIS
50), precum și alte echipamente periferice. Se avea în vedere apariția de structuri
organizatorice (CTCE - Centrele teritoriale de calcul electronic, ce se vor înființa
în anul 1973) pentru a efectua prelucrări informatice unitare la nivelul județelor.
4. Anul 1973 – „Hotărârea privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la
organizarea unitară a activităţii de informatica şi unele măsuri pentru
îmbunătăţirea elaborării sistemelor de conducere economică”, CONSILIUL DE
MINIŞTRI – HOTĂRÎREA Nr. 1312 din 6 octombrie 1973. Documentul conține
LISTA unităţilor subordonate Institutului central pentru conducere şi informatică
(18 unități în municipii, Centre teritoriale de calcul electronic (CTCE) –
Timișoara, Cluj, Iași, Ploiești, Brăila, Brașov, Pitești, Constanța, Bacău, Sibiu,
Craiova, Arad, Suceava, Târgu Mureș, Baia Mare, Oradea, Galați, Piatra Neamț
și 5 Licee de informatică – București, Timișoara, Clul-Napoca, Iași, Brașov și
ulterior Petroșani – observația prof. Stelian Niculescu). Obiectul activității pentru
un CTCE: Cercetare, elaborare de programe și implementare de sisteme
informatice; prelucrare date pe echipamente de calcul; formare și perfecționare
de cadre pentru informatică. Obiectul activității pentru un Liceu de informatică:
Formare de cadre cu studii medii pentru informatică.

Până în anul 1985 toate activitățile în domeniul informaticii din țara noastra s-au
desfășurat conform celor înscrise în programele stabilite, cu unele corecții datorate
evoluției în domeniul hardware și software, pentru a ține pasul cu tot ce se întâmpla în
informatica mondială. Apariția Centrelor de Calcul Teritoriale (CTCE), apariția și
dezvoltarea de facultăți cu profil de informatică și construirea Fabricii de calculatoare de
la Pipera, toate acestea s-au efectuat într-o viziune unitară, având semnificația acelor „roți
dințate” ale unui angrenaj perfect, care ar fi trebuit să fie sistemul informatic național,
care să fie util 100% pentru conducerea unitară, centralizată și cu maximă eficiență pentru
economiea socialistă, având un punct de comandă unic.
A existat și o schiță de plan pentru informatizare pe durata 1980-2010, cu o
viziune centrată pe tot ceea ce presupunea „Societatea socialistă multilateral dezvoltată”,
văzută de conducerea partidului, care era cam ruptă de realitate în raport cu progresele din
informatică. Mult mai târziu, după anul 2000 s-a pus problema constituirii unei strategii
de informatizare a societății românești, lucru ambițios, cu obiective ambițioase, ușor
fanteziste, deoarece am aflat că instutuția avizată ICI (Institutul Central de informatică)
fusese ocolită de la elaborarea respectivei strategii.
414 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Anexă.
HOTĂRÂRE Nr. 1312 din 6 octombrie 1973 Ivan14
privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitară a activităţii de
informatică şi unele măsuri pentru îmbunătăţirea elaborării sistemelor de conducere economică

EMITENT CONSILIUL DE MINIŞTRI


Publicat în BULETINUL OFICIAL NR. 0 din 6 octombrie 1973
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotărăşte:

Articolul 1
Institutul central pentru conducere şi informatică, cu sediul în municipiul Bucureşti, este unitate cu
gestiune economică şi personalitate juridică. Institutul central pentru conducere şi informatica se
finanţează potrivit prevederilor stabilite pentru centrale industriale prin Legea nr. 11/1971 cu
privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat. Cheltuielile pentru realizarea
temelor de cercetare privind sisteme informatice la nivelul economiei naţionale aprobate de
Consiliul Organizării Economico-Sociale, precum şi cele aferente funcţionarii direcţiilor tehnica
de calcul, sisteme de conducere economică şi cabinetelor teritoriale de organizare, se acoperă de la
bugetul de stat.

Articolul 2
Unităţile direct subordonate Institutului central pentru conducere şi informatică, obiectul lor de
activitate, sediul şi forma de finanţare sînt prevăzute în anexa.

Articolul 3
Institutul central pentru conducere şi informatică este titular direct al planului de stat în domeniul
tehnicii de calcul pentru indicatorii de investiţii şi import corespunzatori dotării cu utilaje de calcul
a economiei naţionale, inclusiv indicatorii aferenţi activităţii proprii în acest domeniu. De
asemenea, este titular de plan pentru ceilalţi indicatori privind activitatea proprie. Indicatorii de
plan muncă şi salarii, investiţii şi plan valutar, precum şi creditele bugetare aferente activităţilor
trecute la Institutul central pentru conducere şi informatică de la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă
şi Tehnologie, Ministerul Muncii şi comitetele executive ale consiliilor populare pentru trimestrul
IV 1973, se preiau de către Institutul central pentru conducere şi informatică pe bază de protocol.
De asemenea mobilierul şi celelalte mijloace fixe şi bunuri corespunzătoare acestor activităţi se
transferă, în condiţiile legii, Institutului central pentru conducere şi informatică.

Articolul 4
Începînd cu data de 1 octombrie 1973, se transfera Institutului central pentru conducere şi
informatică:
a) spaţiile deţinute de fostul Institut central pentru sisteme de conducere cu mijloace de
automatizare;
b) spaţiul ocupat de Inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al municipiului Bucureşti, unitate
direct subordonata Ministerului Muncii. Inspectoratul urmează să-şi desfăşoare activitatea în
imobilul Ministerului Muncii;
c) spaţiile ocupate de cabinetele teritoriale de organizare situate în afară sediilor comitetelor
judeţene, municipale şi orăşeneşti de partid. Spaţiile ocupate în prezent de cabinetele teritoriale de
organizare în sediile comitetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti de partid, vor rămîne în
continuare în folosinţă cabinetelor.

14
Sursa: http://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G01L7HBN3A99DH23PFIL5Y418TB.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 415

Articolul 5
Salariile tarifare pentru funcţiile de conducere şi execuţie din cadrul cabinetelor teritoriale de
organizare, se vor stabili de către Institutul central pentru conducere şi informatica, cu avizul
Ministerului Muncii, pe baza nomenclatorului de funcţii şi salarii tarifare ale personalului din
centrele de calcul prevăzute în Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 209/1970.

Articolul 6
Se autorizează Comitetul de Stat la Planificării şi Ministerul Finanţelor să introducă în planurile
economice şi financiare, modificările determinate de aplicarea prevederilor prezentei hotărîri, pe
baza documentaţiei prezentate de Institutul central pentru conducere şi informatică.

Anexa.
LISTA unităţilor subordonate Institutului central pentru conducere şi informatică

Nr. Sediul Forma de


Denumirea Obiectul activității
crt. Localitatea Județul finanțare
0 1 2 3 4 5

I. Centre teritoriale de calcul electronic

Cercetare, elaborare de programe și


Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
1. Timiș prelucrare date pe echipamente de
calcul Timișoara economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
2. Cluj prelucrare date pe echipamente de
calcul Cluj economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
3. Iași prelucrare date pe echipamente de
calcul Iași economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
4. Prahova prelucrare date pe echipamente de
calcul Ploiești economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
5. Brăila prelucrare date pe echipamente de
calcul Brăila economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Ce Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
6. Brașov prelucrare date pe echipamente de
calcul Brașov economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
416 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

C Cercetare, elaborare de programe și


Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
7. Argeș prelucrare date pe echipamente de
calcul Pitești economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
8. Constanța prelucrare date pe echipamente de
calcul Constanța economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
9. Bacău prelucrare date pe echipamente de
calcul Bacău economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
10. Sibiu prelucrare date pe echipamente de
calcul Sibiu economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
11. Dolj prelucrare date pe echipamente de
calcul Craiova economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
12. Arad prelucrare date pe echipamente de
calcul Arad economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
13. Suceava prelucrare date pe echipamente de
calcul Suceava economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
14. Mureș prelucrare date pe echipamente de
calcul Tg. Mureș economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
15. Maramureș prelucrare date pe echipamente de
calcul Baia Mare economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Centrul Cerceta Cercetare, elaborare de
teritorial de Municipiul programe și implementare de sisteme unitate
16. Bihor
calcul Oradea informatice; prelucrare date pe economică
electronic echipamente de calcul; formare și
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 417

perfectionare de cadre pentru


informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
implementare de sisteme informatice;
teritorial de Municipiul unitate
17. Galați prelucrare date pe echipamente de
calcul Galați economică
calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.
Cercetare, elaborare de programe și
Centrul
Municipiul implementare de sisteme informatice;
teritorial de unitate
18. Piatra- Neamț prelucrare date pe echipamente de
calcul economică
Neamț calcul; formare și perfectionare de cadre
electronic
pentru informatică.

II. Licee pentru informatică

Liceul pentru Municipiul Formare de cadre cu studii medii pentru Unitate


1.
informatică București informatică bugetară
Liceul pentru Municipiul Formare de cadre cu studii medii pentru Unitate
2. Timiș
informatică Timișoara informatică bugetara
Liceul pentru Municipiul Formare de cadre cu studii medii pentru Unitate
3. Cluj
informatică Cluj informatică bugetara
Liceul pentru Municipiul Formare de cadre cu studii medii pentru Unitate
4. Iași
informatică Iași informatică bugetara
Liceul pentru Municipiul Formare de cadre cu studii medii pentru Unitate
5. Brașov
informatică Brașov informatică bugetară

NOTĂ:
-----
În subordinea Institutului central pentru conducere şi informatică funcţionează, potrivit legii,
cabinete teritoriale de organizare, unităţi bugetare fără personalitate juridică.

-----

Tehnici de calcul utilizate în domeniul sănătății

Dr. Dan D. Farcaș15


Informatica în domeniul sănătății

Preliminarii
În România, precursoarea informaticii de sănătate a constituit-o statistica de sănătate,
efectuată parțial pe echipamente mecanografice, cu cartele perforate. După cel de
Al Doilea Război Mondial, această acivitate se reducea la două componente: evidenţa
mortalităţii, urmărită de Institutul Central de Statistică, respectiv depistarea cazurilor de
boli transmisibile (febră tifoidă, tifos, malarie etc.), ca şi a unora netransmisibile, cum ar
fi guşa, de care se ocupa, la nivel central, un departament medical al Ministerului de

15
Despre Dan D. Farcaș, https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Farca%C8%99.
418 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Interne. În iulie 1948, s-a înfiinţat, în cadrul Ministerului Sănătăţii (MS), Direcţia
Evidenţei şi Statisticii Sanitare, care a preluat aceste activități, având ca director pe Dr.
Petru Mureşan (1917-2012). În1949, Direcția a primit echipamente mecanografice,
pentru a prelucra volumul mare de date raportate, mai ales de la spitale. Din anul 1952, în
întregul sistem sanitar, s-a adoptat Clasificaţia Internaţională a Maladiilor recomandată
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
În anul 1953 s-au primit noi echipamente moderne cu cartele: de perforare,
verificare, sortare şi tabulare. Echipamentele au fost instalate în câteva încăperi de la
parterul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică (IISP). Din 1957 până în 1970, activitatea
de statistică, tot sub conducerea Dr. Mureşan, s-a desfășurat în cadrul IISP, în cadrul unei
secţii de statistică şi morbiditate, folosind această „stație de mașini statistice” [1].

Primele proiecte de informatizare


Problema prelucrării datelor legate de activităţile de ocrotire a sănătăţii cu ajutorul
calculatoarelor electronice, în particular problema informatizării sistemului informaţional
al statisticii de sănătate, s-a evocat pentru prima dată la un Seminar de perfecţionare,
organizat, în perioada 5-10 mai 1969, pentru cadre de conducere din structura
Ministerului Sănătăţii, la CEPECA (Centrul de Perfecționare a Cadrelor de Conducere
din Întreprinderi – proiect derulat între 1967 și 1972, al Organizației Internaţionale a
Muncii, finanţat prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). Aici a fost instalat,
în 1968, un calculator electronic IBM 360/40, iar firma IBM a vrut să prezinte, în cadrul
seminarului, realizările sale de la „Karolinska University Hospital”, din Uppsala (Suedia).
Au participat 40 cadre din conducerea superioară a sănătăţii de la noi. Printre participanţi
a fost prof. dr. Dan Enăchescu, pe atunci director al Direcției Sanitare a Municipiului
București, dar care pe 5 iulie 1969 va deveni ministrul sănătăţii. Au mai participat:
Dr. Petru Mureşan, ca şi alţi directori din Minister, din spitale, de la staţia de salvare etc.
După acest seminar, ținut în engleză de specialiștii IBM, la care am făcut și eu o
expunere de o zi, în limba română, au urmat discuţii, colaborări informale şi vizite cu
caracter de analiză preliminară. În urma lor, la începutul anului 1971, am devenit
responsabilul a două contracte:
 primul, prin profesorii Gheorghe Bungetzianu şi Dan Plopeanu, cu Institutul
Clinic de Ftiziologie (din 1990, „Marius Nasta”), de pe Şoseaua Viilor, unde am
făcut nişte prelucrări statistice pe liste de pacienţi,
 iar al doilea, mult mai important, cu Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară
(CCSS), având în vedere că, din 1 aprilie 1970, prin Ordinul Ministrului Sănătăţii
255/23.04.1970, secţia de statistică şi morbiditate din Institutul de Igienă,
incluzând „Staţia de maşini statistice”, ce şi-a schimbat denumirea în „Centrul de
Calcul şi Statistică Sanitară”. El s-a aflat, la început, sub îndrumarea Direcţiei
Plan Sanitar şi Organizarea Muncii, din Ministerul Sănătăţii, iar din 1974 a
devenit unitate bugetară cu personalitate juridică, incluzând şi Oficiul pentru fondul
arhivistic sanitar. Dr. Petru Mureşan a rămas în contiuare director al CCSS.
Începând chiar din 1969, câţiva dintre specialiştii CCSS, care urmaseră cursuri de
analiză şi programare la CEPECA, au început să efectueze prelucrarea unor date de
sănătate pe calculatorul IBM-360/40 de aici. Pe data de 11 februarie 1971, între
Ministerul Sănătăţii și CEPECA s-a încheiat un contract având ca obiect componente ale
unui viitor Sistem informatic de conducere al sănătăţii. Contractul, a fost semnat pentru
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 419

Ministerul Sănătăţii de Dr. Petru Mureşan, şeful de proiect din partea CEPECA fiind eu.
Contractul includea activităţi de analiză, programare şi ore de prelucrare pe calculator şi a
fost reînnoit şi în anii următori, până în 1977. În toamna anului 1971, personalul
CEPECA a fost înglobat în Academia „Ștefan Gheorghiu”, ceea ce nu a afectat prea mult
activitățile și colaborările din domeniul informaticii.
Prin contractele menționate, s-au realizat numeroase aplicaţii, toate în limbajul
COBOL. Între acestea cea mai importantă a fost evidenţa personalului superior medical
din România (începută în 1971 şi complet operaţională în 1974). Implementarea ei a
impus o serie de schimbări în sistemul de evidenţă existent. De pildă, atunci s-a definit și
impus modalitatea de identificare unică a medicilor, printr-un cod numeric de şase cifre
care să fie specificat pe cartea de muncă în momentul primei angajări (codificare valabilă
şi azi, utilizată pe parafa medicilor) [2, pp.131-137]. Fişierul, pus la punct la nivelul
întregii ţări, conţinea inclusiv traiectoria profesională şi specializările periodice ale
fiecărui medic. Aplicaţia producea State de funcţiuni (posturi ocupate, întrucât cele libere
erau secrete), anuarul medicilor, ca şi numeroase statistici, în principal de personal,
folosind un program parametrizat. Se putea determina şi necesarul de specialişti, sau
prioritatea trimiterii medicilor la forme de instruire periodică, pe domenii de specialitate,
pentru fiecare judeţ. În anul 1974, aplicaţia era complet funcţională şi niciun medic nu-şi
putea lua salariul dacă datele sale din calculator nu erau la zi. Evident, în spatele acestei
reuşite a stat determinarea Ministerului Sănătăţii, în primul rând a ministrului adjunct
Mihai Aldea şi a lui Petru Mureşan. Cu ambii am avut o colaborare excelentă, ei
propunând multe elemente ale soluţiilor adoptate.
Am fost ajutat, din CCSS, pentru analiză şi proiectare, mai ales de Dr. Petru
Mureşan şi Maria Bilegan, iar pentru programare, în primul rând, de Marga Teodorescu
şi Maria Bilegan. În plus, în sezonul 1971-72 am ţinut, chiar la sediul CCSS, şi un curs
de programare COBOL, pentru circa 30 de salariaţi ai Centrului. De regulă, cei care
participau la elaborarea programelor deveneau ulterior și utilizatorii lor, atât pentru ținere
la zi, cât și pentru exploatarea curentă, ceea ce a ajutat mult în faza de implementare a
aplicațiilor, dar și ulterior.
În afara evidenţei personalului sanitar, s-au realizat, în acelaşi mod şi în cadrul
aceloraşi contracte, prelucrările pe calculator pentru:
 ancheta fertilităţii populaţiei feminine (1970, 1974, Maria Bilegan),
 evidenţa unităţilor sanitare (1972, cu Gheorghe Marchiş),
 evidenţa donatorilor de sânge (1973, cu Ileana Paraschivescu),
 evidenţa bolnavilor de silicoză, urmată de registre naţionale similare pentru alte
boli cronice: cancer, hepatită etc. (1974, Doina Iancu, Ecaterina Scorţan),
 evidenţa aparaturii medicale (1977, Gheorghe Marchiş) etc.
În toate aceste lucrări, ca şi în altele, am folosit un „program general de tabele
statistice”, scris în limbajul COBOL (un fel de precursor primitiv al popularului „Excel”),
cu un grad înalt de parametrizare, program pe care-l elaborasem încă în 1970 şi care a fost
dezvoltat în anii următori, în cadrul CCSS, şi de Dan Schwartz. Cu acest program, până la
sfârșitul anilor optzeci, foarte mulţi salariaţi ai CCSS îşi vor rezolva, mult mai ușor,
sarcinile de serviciu.

Centrul de calcul coordonator al informaticii din domeniul sanitar


Prin Ordinul MS 134 din 11 noiembrie 1975, s-a transmis în administrarea CCSS clădirea
de pe str. Alecu Constantinescu (azi George Vraca) nr.9. După amenajările efectuate, aici
420 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

s-a mutat, în decembrie 1976, şi a rămas, până în 2016, grosul personalului CCSS,
respectiv al instituţiilor care i-au succedat. Aici s-a instalat, la scurt timp, și un calculator
electronic românesc „Felix C 256”. Programele care până atunci se rulaseră pe IBM-360
au fost adaptate noului calculator, care a rămas în funcție până în 1992. Din acest
moment, Centrul nu a mai reînnoit contractul cu CEPECA/„Ștefan Gheorghiu” [1][3]. În
CCSS se realizau, în fiecare an, un mare număr de studii şi lucrări, parțial informatizate,
cum ar fi:
 elaborarea indicatorilor de evaluare a stării de sănătate şi a eficienţei reţelei
sanitare;
 anchete privind abuzul de tutun şi alcool, consumul de droguri, handicapuri etc.;
 studii naţionale sau comparative cu ţările europene, privind starea de sănătate a
populaţiei;
 anchete de autoevaluare a stării de sănătate;
 sondaje de opinie privind carenţele socio-medicale ale familiei şi colectivităţilor;
 sondaje privind calitatea asistenţei medicale, evaluarea eficienţei şi eficacităţii
activităţii reţelei sanitare;
 evaluarea necesarului de unităti de sănătate, paturi, personal;
 evaluarea necesarului de medicamente pe grupe de boli, ţinând seama de
prevalenţa morbidităţii, stadiul afecţiunilor etc.;
 prognoze privind dinamica mortalităţii generale, materno-infantile, în context
european şi în profil judeţean;
 prognoze demografice;
 prognoze de morbiditate;
 prognoza necesarului de unităţi sanitare, paturi, personal sanitar, evaluarea
dinamicii stării de sănătate în profil judeţean etc.
Până la sfârşitul anilor optzeci, la acestea s-au adăugat multe alte lucrări, realizate
prin forţele proprii ale personalului CCSS: simulări, evaluări ale eficienţei economice etc,
mai ales în sănătate publică, demografie ori gestiunea resurselor. Calculatorul de la
CCSS a fost utilizat un timp de mai multe instituţii din reţeaua sanitară care nu aveau
calculator propriu. Unele dispuneau de informaticieni proprii, altele apelau la cei ai
Centrului. De exemplu, CCSS a realizat mulţi ani la rând (prin Alexandra Pavel-
Dumitriu) prelucrări de date privind igiena mediului, pentru Institutul de Igienă şi
Sănătate Publică (IISP). În tot acest timp, CCSS s-a sprijinit pe Birourile de statistică şi
informatică sanitară (numite anterior laboratoare judeţene) organizate în cadrul Direcţiilor
de Sănătate Publică Judeţene şi ale Municipiului Bucureşti. CCSS colabora permanent cu
Institutul Naţional de Statistică (INS), cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ca şi
cu alte organisme naţionale sau internaţionale de profil.
Prin ordinul Ministrului Sănătăţii 558, din 8 noiembrie 1977, CCSS a fost
desemnat „Centru de calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control
ale activităţilor de informatică în domeniul sanitar” la nivel naţional, între atribuţii fiind
menţionată şi aceea că CCSS „avizează aplicaţiile de informatică în domeniul sanitar,
recomandând măsuri şi soluţii în vederea introducerii şi generalizării în exploatare a
acestora, pentru realizarea de sisteme informatice unitare”, atribuţie exercitată în special
pe parcursul anilor optzeci, dar care nu a mai putut fi aplicată în contextul descentralizării
și dezorganizării sistemului sanitar care a urmat după 1990.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 421

În 1978, CCSS a încheiat un nou contract, de data aceasta cu Institutul Central


pentru Conducere şi Informatică (ICI), pentru Sistemul informatic al ramurii ocrotirii
sănătăţii (SIROS). Prin „Proiectul de ansamblu” al sistemului, difuzat în martie 1979 [4],
se arăta că SIROS urma să aibă trei niveluri: central, judeţean şi al unităţilor sanitare.
Echipa de realizatori era condusă de Petre Preoteasa şi era formată din zece persoane,
între care Alexandru Trică. Echipa din partea CCSS era condusă de Petru Mureşan, ajutat
de Dumitru Chetraru, Nicolae Popescu şi Nicolae Scorţan. Din păcate, din lipsă de
fonduri, din întregul proiect s-au realizat doar unele componente ale nivelului central, în
primul rând două baze de date: una cu indicatori de sănătate şi alta pentru unităţi,
personal, aparatură etc. Aceste componente au preluat unele aplicaţii existente în CCSS,
fiind operaţionale în anii optzeci şi, cu adaptările pe noile tipuri de echipamente, au rămas
operaționale parțial și după 1990.
 Din 01.03.1981, director al CCSS a fost numit Dr. Traian Ionescu, un eminent
epidemiolog, fost director în Minister şi expert OMS pentru misiuni
internaţionale. El va rămâne la conducerea CCSS până pe 22.03.1994, cu o
întrerupere în perioada 01.01.1993-28.08.1993, în care a ocupat funcţia de
secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Dr. Mureșan, pensionat, va rămâne totuși
să lucreze în CCSS, în calitate de medic primar, până în aprilie 2006.
 De la 1 ianuarie 1983, din motive „de dosar” am fost transferat la CCSS, ca şef al
colectivului de „metode matematice”. Din data de 1 martie 1983, un post nou
înființat în CCSS, de director adjunct cu informatizarea, a fost ocupat, pentru
următorii șapte ani de Dr. Ovidiu Popescu. Era un bun organizator și, după
estimarea sa [5], dacă în 1983 70% din lucrările de statistică sanitară din Centru
se desfăşurau încă manual, în 1989 acestea s-au redus la 30%. În anii 1983-1989,
el a fost prezent în mai toate activităţile importante de informatică medicală din
țară. De pildă, pentru a asigura coerenţa viitorului Sistem informatic naţional
sanitar şi concretizând atribuţiile CCSS de „centru coordonator în informatica de
sănătate”, în aceşti ani proiectele de informatizare în sănătate din România,
finanţate din bani publici, nu s-au putut realiza decât cu avizul unei comisii de
specialitate din CCSS.
Tot prin strădaniile lui Ovidiu Popescu, începând din 1985, CCSS a organizat
câteva cursuri de iniţiere în informatică, pentru circa 350 de asistenţi medicali, în
colaborare cu şcoala postliceală de profil, ca şi cursuri de „sensibilizare”, pentru circa 350
de medici. Aceste cursuri se adăugau formelor permanente de instruire în statistica de
sănătate, desfăşurate cu regularitate în teritoriu şi uneori şi la centru. Printre lucrările
interesante din anii optzeci, la care am participat personal, menționez o metodologie de
evaluare a eficienţei acţiunilor sanitare, la nivelul societăţii, ţinând cont, între altele, de
costul şi valoarea vieţii şi sănătăţii umane (conform metodologiei OMS), ca și de aportul
unei persoane sănătoase la valorile create în societate. Aplicațiile au fost luate din
oncologie și ftiziologie, apoi din geriatrie și ambulanță [6][7][8][9][10].
O altă direcție importantă a fost simularea pe calculator a unor procese
epidemiologice, demografice sau de organizare sanitară. La sugestia directorului Traian
Ionescu, în 1988 am realizat, în acest scop, un program de simulare, însoţit de o broşură
de uz intern [11] cu instrucțiuni de utilizare. Cu acest produs au fost simulate, între altele,
diverse scenarii de prevenţie a cancerului de col uterin [12]. Împreună cu Dr. Horia
Moraru din CCSS, am realizat şi alte analize şi scenarii în această direcţie, evidenţiind
422 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

pentru fiecare variantă eficienţa economică şi socială [13]. Cu acelaşi program de


simulare, au fost făcute prognoze foarte precise ale necesarului de medici specialişti,
ţinând cont de vârsta în ani a tuturor medicilor, pe specialităţi, pe mai multe variante de
politici de pensionare şi de pregătire etc., rezultatele fiind publicate într-o broşură în
1989.
Cu compartimentul de demografie, condus de Dr. Emil Mesaroş, s-au realizat
lucrări de mare detaliu, inclusiv grafice, privind cauzele de mortalitate şi speranţa de viaţă
pe judeţe, grupe de vârstă, sexe şi principalele cauze, indicând situațiile în care
mortalitatea (standardizată la nivelul întregii țări) era crescută faţă de media națională.
Studii demografice asemănătoare s-au realizat și pe tipuri de oraşe ori pe alte criterii. Din
păcate, după 1990, programele pentru aceste lucrări nu au mai fost transcrise pe
echipamentele de tip PC, iar după 1992, ele s-au pierdut definitiv.

Programe de informatică medicală


Începând din 1970, au fost introduse treptat, în fiecare centru de judeţ, în întreprinderi
mai importante, în instituţii de învăţământ superior etc., calculatoare electronice
performante. În mod firesc, tot mai multe colective, din toată ţara, au avut posibilitatea să
dezvolte şi proiecte de informatică de sănătate. Deci evoluţia acestui domeniu nu mai era
legată doar de câteva centre, aşa cum se întâmplase înainte. În acest context, au apărut
mai multe aplicaţii interesante, de utilitate clinică, între care:
 asistarea prin calculator a diagnosticului pentru 311 boli, realizat în 1970 la
spitalul „Tractorul” din Braşov de Adrian Restian şi P. Iacob [14, p.127] ;
 sistemul MODARD pentru boli gastro-duodenale, realizat de un colectiv de la
Arad în 1970 şi prezentat public în 1972;
 diagnosticul automat al unor afecţiuni pe baza gesticii şi a mersului, realizat în
1972 de Virgil Enătescu la Satu Mare [14, p.129].
Aceste lucrări au fost secondate de multe altele, unele la fel de interesante. În anii
şaptezeci, la conferinţele de „cibernetică” şi calculatoare, organizate de regulă anual, mai
ales de Institutul Central de Informatică (ICI), de Academia de Studii Economice (ASE),
sau de Centrul de calcul din Cluj-Napoca, existau totdeauna secţiuni pentru lucrări care
puteau fi considerate de informatică medicală, biologică, sau de sănătate. Este
semnificativ că la cel de al treilea Congres Internaţional de Cibernetică şi Sisteme,
organizat la Bucureşti, în august 1975, de organizaţia mondială de profil, doar la
secţiunea de „Neuro- şi bio-cibernetică” au existat 15 comunicări ale unor autori români.
CCSS a realizat redactarea, tipărirea şi difuzarea unor broşuri conţinând lista aplicaţiilor
de informatică medicală din România, prima (cu circa 300 de intrări) fiind publicată în
1984. Localizarea acestor lucrări, deşi neuniformă, acoperea aproape toate judeţele. Din
păcate, cele mai multe lucrări erau rezultatul colaborării unor echipe mici de entuziaşti,
lipsite de stabilitate, folosind calculatoare care, cu foarte puţine excepţii, se găseau în
afara unităţii sanitare. În plus, nu au existat mecanisme de valorificare pe scară mai largă
a aplicaţiilor, astfel că practic niciuna dintre aceste lucrări nu a fost utilizată şi de alţii
decât de autorii săi, ceea ce era evident o gravă risipă de resurse umane.
Dr. Ovidiu Popescu a luat iniţiativa sintetizării acestei experienţe, coordonând o
monografie intitulată Informatica medicală, apărută în 1988 la Editura Medicală, având
ca autori, în afară de el, pe Virgil Enătescu (Satu Mare), Dan Farcaş (CCSS), Gheorghe
Mihalaş (UMF Timişoara), Octavian Petrescu (Iaşi), Stelian Popa (CCSS) [15]. Prefaţa
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 423

era semnată de acad. Constantin Arseni. Prin complexitatea aspectelor abordate şi prin
volumul de informaţii, lucrarea nu a fost depăşită, din păcate, până la ora actuală. În
această monografie, distinsă în 1991 cu premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei
Române, a fost inclusă şi o listă actualizată a aplicaţiilor de informatică de sănătate
cunoscute din România. Domeniile abordate dar mai ales numărul de aplicaţii în cadrul
fiecăruia sunt edificatoare pentru nivelul atins în acel moment. Cele 467 de aplicaţii aflate
în evidență la CCSS erau distribuite astfel:
 baze de date, indicatori, resurse materiale şi umane, statistici, eficienţă, prognoză
(120) ;
 sănătate publică, epidemiologie, anchete, noxe (75),
 registre de bolnavi cronici (16),
 activităţi profilactice (22),
 dispensarizare bolnavi, asistenţă ambulatorie (30),
 evidenţa pacienţilor din spital (16),
 laborator, explorări, investigaţii, imagistică, analiza semnalelor (72),
 asistarea diagnosticului (35),
 asistarea tratamentului (37),
 monitorizare on-line (5),
 cercetare bio-medicală (39).

Sistemele informatice de spital


În mod firesc, încă de la început, spitalele au constituit o țintă pentru informatizare. Pe
baza unui contract, de care am răspuns, încheiat în mai 1971 între Institutul de Ftiziologie
(Dr. Gheorghe Bungetzianu şi Dr. Dan Plopeanu) şi CEPECA, a fost prelucrată o cantitate nu
foarte mare de date extrase ad hoc din foi de observaţie. În perioada 1977-1980, la
iniţiativa Prof. Andrei Firică, un colectiv din CCSS (condus de Alexandra Pavel-Dumitriu) a
realizat o primă evidenţă informatizată a unor foi de observaţie de spital, din clinica de
ortopedie a Spitalului de Urgenţă Floreasca. Deşi datele au fost colectate timp de câţiva
ani pe calculatorul „Felix” al CCSS, rezultatele prelucrărilor au fost sub aşteptări datorită
unor carenţe de proiectare.
După 1983, un colectiv din CCSS a efectuat o analiză pentru un proiect pilot de
informatizare, în mai multe clinici ale spitalului Fundeni. Cu această ocazie, s-a conturat
structura unui sistem informatic de spital, a domeniilor care se pretează pentru
informatizare, ca şi o foaie de observaţie parametrizată, adaptabilă la diferite clinici şi
utilizabilă uşor la studii ştiinţifice. Cu această ocazie, am dezvoltat relaţii speciale cu
Prof. Gheorghe Litarczek, șeful clinicii de anestezie – terapie intensivă, cu Prof. Sorin
Comoroşan, cu Prof. Ioan Pop de Popa, şeful clinicii de chirurgie cardiovasculară, sau cu
Prof. Alexandru Oproiu, șeful clinicii de gastroenterologie, unde în 1985 s-a instalat
primul minicalculator din spital, condus de inginerul Eugen Mihăescu. Pe acest calculator
vor fi testate mai multe module ale sistemului informatic pilot pentru Spitalul Fundeni
[17]. Un alt colectiv din CCSS începuse, în aceeaşi perioadă, o colaborare cu Prof. Eugen
Proca, şeful secţiei de urologie a acestui spital, în vederea folosirii calculatorului pentru
urmărirea compatibilității în transplantul renal.
În anii optzeci, mai multe alte spitale demaraseră proiecte de informatizare. În
1985, în CCSS, s-a luat inițiativa organizării unui grup de lucru, în care au fost invitați
şefii colectivelor de la aceste proiecte. Obiectivul a fost definirea unor principii cadru,
424 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

potrivite pentru România, ale unui sistem informatic de spital. Se dorea definirea unei
structuri pe subsisteme, cu conţinutul minimal al foii de observaţie, codificări
recomandate etc. Concluziile au fost sintetizate într-un ghid metodologic redactat şi
multiplicat de CCSS în 1986 [16].
Primul spital care a beneficiat de un sistem informatic integrat (la nivelul de
atunci, pe baza unui minicalculator central) şi care a utilizat şi recomandările din acest
ghid metodologic, a fost realizat în 1988 de un colectiv, condus de Alexandru Trică, de la
Institutul Central pentru Conducere şi Informatică (ICI), la spitalul de recuperare din
Borşa (jud. Maramureş), unde director era inimosul Dr. Daniel Bărcan. Succesul
proiectului a depins de câţiva factori esenţiali: implicarea hotărâtă a directorului,
respectul pentru competenţa profesioniştilor în informatică şi, nu în ultimul rând,
susţinerea materială, primită, în acest caz, din partea întreprinderii miniere din localitate.
Au existat şi alte tentative similare, la alte spitale, care aveau unele dintre aceste premise
dar, din păcate, nu pe toate. Rezultatele acestora au fost mult mai slabe, dacă nu cumva
inexistente.
După 1990, numărul spitalelor informatizate a crescut continuu. Câteva firme de
informatică şi-au propus realizarea unor sisteme informatice de spital reutilizabile. Printre
primele de succes a fost, la începutul anilor nouăzeci, firma Sintec din Baia Mare.
Informatizarea spitalelor din România, mai ales a celor mari, şi-a urmat apoi propria
istorie. Compartimentul de care răspundeam în CCSS făcuse câteva anchete în acest sens
şi, de pildă, ancheta din 2008 [25] arăta că în acel an, în România, practic nu mai exista
niciun spital public fără un anumit grad de informatizare, iar 8 spitale mari dispuneau de
peste 200 de calculatoare fiecare. Majoritatea aplicaţiilor informatice vizau zona
financiar-contabil-administrativă, ca şi evidenţa bolnavilor, evidenţa hotelieră, ori pe cea
privind diagnosticele, în măsura în care acestea erau necesare pentru decontarea
serviciilor prin asigurările de sănătate. În medie pe ţară, 30% din calculatoare se utilizau
în secţiile clinice, 12% în cele paraclinice, 7% în ambulatoriul de specialitate, 16% în
sectorul financiar-contabil etc. Cele mai multe implementări (55) le avea, în anul
anchetei, firma InfoWorld, cu aplicaţia Hospital Manager, urmată de Romanian Soft
Company cu aplicaţia Hipocrate. Aceste aplicaţii dădeau rezultate pe care beneficiarii le
considerau mulţumitoare.

Organizațiile informaticii medicale


În 1977, la iniţiativa şi cu organizarea Dr. Virgil Enătescu, secţia destinată sănătăţii, din
tradiționala Conferinţă de informatică de la Cluj-Napoca, s-a desfăşurat la Satu-Mare [3].
Aici s-a decis ca această secție să devină o conferinţă de sine stătătoare, Conferinţă de
informatică medicală, numită prescurtat MEDINF, care să se organizeze anual și să aibă
caracter itinerant, ceea ce a avut ca rezultat o emulaţie între diversele centre care
organizau evenimentul, motivând specialiştii din zone diferite ale ţării. MEDINF a fost nu
doar prima manifestare ştiinţifică de anvergură naţională, dedicată exclusiv domeniului
informaticii medicale, dar a avut şi darul de a se menţine (deși nu la aceeași anvergură și
ritmicitate) până în zilele noastre. Următoarele conferinţe, până în 1990, s-au ţinut la
Oradea (1978), Călimăneşti (1979), Hunedoara (1980), Baia Mare (1981), Satu Mare
(1983), Timişoara (1984), Cluj-Napoca (1985), Iaşi (1986), Târgu Mureş (1987), Craiova
(1988) şi Constanţa (1989). Din 1983 până în 1989, aceste reuniuni ştiinţifice s-au desfășurat
sub patronajul CCSS, care a organizat, în plus, în perioada 1985-1989, şi două-trei mese
rotunde anual, pe domenii ţintite, de mare interes, ale informaticii medicale.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 425

În timp, conferinţele MEDINF au devenit şi principalul for de întâlnire şi


dezbatere al disciplinelor de informatică medicală de la universităţile sau facultăţile de
medicină din ţară. Prima instituţie de învăţământ superior din ţară care a introdus
informatica medicală ca materie de predare a fost, în 1984, Institutul de Medicină
Timişoara (actuala UMF „Victor Babeş”), prin Prof. Gheorghe Mihalaş, la început sub
formă de curs facultativ. Exemplul a fost urmat, pe rând, şi de celelalte școli medicale. În
1991 şi 1992, disciplina a devenit obligatorie la toate facultăţile cu profil medical din ţară.
Tot în 1992 s-a introdus, cu sprijinul acad. Ştefan Milcu şi acad. Nicolae Cajal, pregătirea
prin doctorat în informatica medicală.
Conferinţele MEDINF, ca şi celelalte manifestări conexe, au închegat treptat un
grup de specialişti, care au polarizat în jurul lor activităţile de informatică medicală din
România până la mijlocul anilor 1990. În 1989, aceşti specialiști s-au organizat în
Comisia de informatică medicală a Academiei Române, comisie condusă de Acad. Ştefan
Milcu, Prof. Valeriu Neştianu (Craiova) şi Ioana Moisil-Bărbat (pe atunci informaticiană
la CCSS, ulterior profesoară la Universitatea din Sibiu), nepoată de frate a ilustrului
profesor Grigore C. Moisil. În 1990, când devenise posibil, acelaşi grup s-a constituit, în
mod oficial, în Societatea Română de Informatică Medicală (SRIM). Ea a fost inaugurată
cu prilejul conferinţei MEDINF din acelaşi an, ţinută la Sibiu. Primul preşedinte a fost
ales Dr. Viorel Moga din Sibiu.
În anul 1991, s-a ales o nouă conducere a SRIM, cu preşedinte Dr. Virgil
Enătescu şi trei vicepreşedinţi: Prof. dr. Gheorghe Mihalaş (UMF Timişoara), Ioana
Moisil-Bărbat (CCSS), iar al treilea vicepreşedinte am devenit eu. În 1998, preşedinte a
fost ales Prof. dr. Gheorghe Mihalaş, Prof. Virgil Enătescu rămânând preşedinte de
onoare. Ceilalţi doi vicepreşedinţi au rămas în funcţie până în 2010, atunci când a fost
aleasă o nouă conducere, cu preşedinte Prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar
(Universitatea Politehnică Timişoara). În special prin strădaniile Prof. Gheorghe Mihalaş,
Societatea Română de Informatică Medicală a fost admisă în 1993 ca membru cu drepturi
depline al IMIA (International Medical Informatics Association), iar în 1994 a devenit
membru şi al EFMI (European Federation for Medical Informatics), cele mai importante
foruri internaţionale în acest sector. În perioada 2006-2008, Prof. Gh. Mihalaş a îndeplinit
funcţia de preşedinte al EFMI, fiind apoi vicepreşedinte al IMIA.
După 1990, organizarea Conferinţelor MEDINF a fost asumată de Societatea
Română de Informatică Medicală şi, un timp, şi de Comisiile de Informatică ale
Academiei Române şi ale Academiei de Ştiinţe Medicale. CCSS era reprezentat indirect,
prin salariaţii săi care erau membri ai acestor comisii. Din păcate, Ministerul Sănătăţii nu
a fost niciodată interesat de aceste manifestări, iar conducerea CCSS din ce în ce mai
puţin. Conferinţele MEDINF şi-au păstrat periodicitatea (de regulă) anuală şi caracterul
itinerant, următoarele întâlniri fiind realizate la: Satu Mare (1992, 1997), Timişoara
(1993, 2002, 2006, 2012, 2017), Iaşi (1994, 2000, 2008), Bucureşti (1995, 2001, 2014),
Cluj-Napoca (1996), Arad (1998, 2010), Sibiu (1999, 2007), Craiova (2003) şi Târgu
Mureş (2004). Cea mai semnificativă schimbare, după 1990, privind aceste conferinţe
(denumite din 2006 RO-MEDINF, pentru a le deosebi pe plan european) a fost caracterul
lor tot mai internaţional, unele dintre ele având mai mulţi prezentatori străini decât
români. Un fapt îmbucurător, după 1990, a fost şi participarea românească, prin tot mai
multe lucrări, la marile congrese internaţionale de profil. Treptat însă, SRIM a devenit din
ce în ce mai mult doar o organizaţie a catedrelor de informatică medicală din instituţiile
de învăţământ superior, MEDINF adaptându-se acestei tendințe.
426 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Alte manifestări ştiinţifice de informatică medicală, cu accent pe aspectele


tehnice, a organizat, începând din 1991, şi Societatea Română de Inginerie Clinică şi
Medicină Computerizată, condusă de Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte şi ing.
Simion Prună, iar după 2000, astfel de manifestări au fost organizate, cu o oarecare
regularitate, şi de trustul de presă IDG, de Tarus Media sau de alte firme. În martie 1991
am devenit membru corespondent, iar din 1993 membru titular al Academiei de Ştiinţe
Medicale (ASM). În această calitate, cu sprijinul Prof. Mihai Zamfirescu, secretar general
al ASM, am organizat în 1992 o Comisie de informatică a Academiei de Ştiinţe Medicale,
din care făceau parte 30 de persoane, dintre care şase membri ai ASM: acad. Ştefan
Milcu, Prof. Gheorghe Litarczek, Prof. Liviu Popoviciu (Tg.Mureş), Prof. Mihai Nicu
(Inst. politehnic Bucureşti), Dr. Ioan Mogoş şi eu însumi, care am fost ales preşedintele
comisiei. Între ceilalţi membrii menţionez pe Prof. Valeriu Neştianu (Craiova), Prof.
Mihai Găleşanu (Iaşi), Prof. Gabriela Georgescu (Iaşi), Dr. Marcel Uluitu, Prof.
Gheorghe Mihalaş, şi Dr. Virgil Enătescu. Ultimii doi, care aveau mari merite în
informatica medicală, au fost în curând primiţi și ei în ASM. Comisia ASM, împreună cu
cea de informatică medicală a Academiei Române, au avut o activitate notabilă, inclusiv
organizarea unor manifestări ştiinţifice de profil. Ambele şi-au redus activitatea aproape
la zero după anul 2000, mai ales datorită schimbărilor care au avut loc în organismele
tutelare. Printre ultimele activități a fost realizarea primului site al ASM în 2005.
Activitatea Comisiei ASM a fost resuscitată întrucâtva, după 2015, sub conducerea lui
Gh. Mihalaș.

Șocul schimbărilor după 1990


Schimbările care au avut loc după decembrie 1989 au avut un efect dramatic asupra
informaticii de sănătate și, în special, asupra celei din CCSS. Unul dintre efectele acestor
schimbări a fost apariția în sectorul ocrotirii sănătății a calculatoarelor „personale”
(PC-uri), până atunci aproape inexistente în România. Pe lângă dotările realizate prin
diferite programe de import, piața de la noi a fost inundată și cu echipamente la mâna a
doua, multe venite ca „ajutoare”. La CCSS, pe măsură ce în birouri apăreau PC-uri,
angajaţii se grăbeau să-şi transcrie pe micile echipamente lucrările de care răspundeau
(scrise inițial în limbajul COBOL și rulate până atunci pe calculatorul Felix), folosind în
general produsele FoxPro, Excel (iniţial Quatro), EpiInfo etc. Multe dintre detaliile
originalelor nu au mai fost păstrate astfel, dar s-a câştigat de regulă în uşurinţa utilizării şi
în prezentarea grafică a rezultatelor. În plus, cei în cauză erau încredinţaţi că astfel pot
întări şi statutul lor de „proprietari” ai programelor şi ai fondurilor respective de date,
statut la care fiecare ţinea foarte mult, întrucât îi garanta locul în Centru, în condițiile în
care se produceau mereu reduceri de personal.
Prezența PC-urilor s-a generalizat în 1992-93. În consecință, calculatorul „Felix
C-256” din CCSS şi-a redus treptat activitatea, apoi a fost oprit definitiv. Vechile sisteme
informatice, cât de cât integrate până atunci, s-au destructurat. Astfel, baza de date
statistice de la CCSS s-a disipat în mai multe calculatoare individuale. Pe atunci nu se
punea problema legării lor în rețea. În acest mod s-a pierdut un mare număr de aplicaţii,
care nu erau de primă importanță. S-au pierdut între altele, programele de mortalitate,
cele de simulare a unor epidemii sau a unor acţiuni de prevenţie, incluzând calculul
eficienţei sociale, ca şi multe altele. Fenomenul s-a repetat, evident, în sute de alte
instituţii care se bazaseră pe calculatoare fabricate în anii ʼ70 sau ʼ80.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 427

Un alt şoc l-a produs reforma sectorului sanitar. Până în 1990 sistemul de ocrotire
a sănătății folosea aceleași codificări și fonduri de date și avea o formă riguros
piramidală, în conducere și raportare, cât și ca finanțare. Acum, cabinetele medicale și
farmaciile s-au privatizat treptat. S-au modificat şi modalităţile de plată. Pe lângă
Ministerul Sănătăţii cu unităţile subordonate, sau administrația locală, au apărut
Asigurările de Sănătate, care au preluat majoritatea fondurilor destinate ramurii. Au
apărut spitale și policlinici private etc. Fiecare dintre aceste structuri și-a construit un
sistem informatic propriu, mai mult sau mai puţin complex, asupra căruia îşi exercita
proprietatea şi controlul. Ca urmare, unele linii de raportare au pierdut din rigoare, altele
ocoleau complet Ministerul Sănătăţii. Anumite informaţii primare se raportau duplicat,
uneori cu date diferite (de pildă, numărul de proceduri efectuate era raportat diferit către
Ministerul Sănătăţii şi către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), existând pericolul
apariţiei unor incoerenţe în date, dar şi al pierderii sau inaccesibilităţii unor informaţii. În
încercarea de a evita aceste ameninţări, s-au emis, din timp, mai multe reglementări. De
pildă, Ordinul 1200 din 26.08.1991 al Ministrului Sănătăţii, reconfirma caracterul CCSS
de centru coordonator, la nivel naţional, al activităţilor de informatică medicală. Dar
aceste reglementări au avut doar un impact limitat asupra proliferării necontrolate a
aplicațiilor.

Proiecte de informatizare cu finanțare străină


În februarie 1992, Ministerul Sănătății a demarat realizarea unui „Proiect director al
informatizării sănătăţii în România”, al cărui şef de proiect am devenit [18]. Peste două
luni, am fost numit şi în funcţia de director adjunct CCSS pentru probleme de
informatică, funcţie în care voi rămâne până în 1.09.1994. Proiectul director al
informatizării sănătăţii a fost urmat, în anii următori, de variante succesive de strategii de
informatizare pentru sectorul ocrotirii sănătăţii. Strategiile acestea ar fi trebuit să traseze
politicile de informatizare în contextul nou creat. În 1991 demarase în acest sens Proiectul
3409-RO, de reabilitare a ocrotirii sănătăţii în România, finanţat prin Banca Mondială, cu
un împrumut de 150 de milioane de dolari. Banii erau repartizaţi pe un număr de
„componente”, între care exista şi una, la început relativ modestă, pentru informatica de
sănătate. Ea conținea: acțiuni de consultanţă, acţiuni de specializare, în ţară și străinătate,
dotare cu echipamente de calcul şi programe, atât la nivel central cât şi la Direcţiile de
Sănătate Publică, plus achiziția de echipamente tipografice la CCSS. Acești bani au fost
consumați cu folos și în timp util. Întrucât alte componente nu au reușit să cheltuiască
banii alocați, în 1994 ei s-au redistribuit, CCSS primind alte 18 milioane de dolari,
aproape de zece ori mai mult decât avusesem iniţial. Această sumă a tentat anumite
grupuri de interese bine reprezentate politic, și ca urmare a influenței lor, ca un prim pas,
până în septembrie 1994, Ministerul Sănătății a înlocuit, fără reproșuri ori alte explicații,
conducerea CCSS (Dr. Traian Ionescu și cu mine), cu persoane loiale, aduse de afară,
care până atunci nu avuseseră nicio contribuție nici în statistica, nici în informatica de
sănătate. A urmat o perioadă tulbure, cu dese schimbări la conducerea CCSS și cu
lansarea unui proiect care a consumat banii veniți de la Banca Mondială, fără să-și atingă,
decât în foarte mică măsură, obiectivele. Cu toate acestea, el a fost continuat, cu un alt
împrumut de 22 milioane de dolari, în 2007, bani care au fost cheltuiți în bună parte,
înainte ca să descopere, în 2010, că proiectul va intra definitiv în impas, fără a fi produs
niciun rezultat. Detaliile sunt descrise în [1].
428 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Alte proiecte informatice


Mai ales după 2005, au existat şi alte iniţiative interesante pentru sisteme informatice de
sănătate, promovate în general de firme particulare, unele în cadrul unor programe
europene; ele au vizat: medicina de urgenţă, telemonitorizarea, dosarul electronic de
sănătate al cetăţeanului, carduri de sănătate, prescripții electronice (e-prescriptions),
portaluri de sănătate etc. Între aceste iniţiative merită menţionate:
 proiectul pilot „Near to Needs” destinat interoperabilităţii în urgenţe (2001-2007), în
colaborare cu Italia;
 proiectul european de interoperabilitate „Health Optimum” – optimizarea
serviciilor prin intermediul telemedicinei, în care, din ianuarie 2007, România
(judeţul Timiş) a fost partener, coordonator fiind Italia, iar participanţi autorităţile
de sănătate publică din Regione Veneto, Gobierno de Aragon, Regiunea
Syddanmark şi districtul Uppsala;
 proiectul european Q-Rec pentru certificarea sistemelor de dosare electronice de
sănătate, la care a participat și societatea ProRec România, membru al Institutului
european pentru dosare de sănătate (EuroRec);
 Fundeni Telemedicine Pilot Project cu colaborarea Programului Naţional
Aerospaţial, al MedITAC (Virginia), University of Maryland şi University of
Bethesda (Maryland);
 Implementation of a Multimedia Platform for Complex Medical Teleservices
(TELMES) în cadrul proiectului European Telecenters Networks for Integrated
Medical Services (EUTELMES).
În octombrie 2006, s-a constituit organizaţia HL7, România pentru promovarea şi
implementarea standardelor internaţionale Health Level 7 (HL7) pentru schimbul,
gestionarea şi integrarea informaţiilor electronice medicale. Au fost şi alte preocupări
pentru impunerea unor standarde de interoperabilitate [24]. După 2010, practic toţi
medicii de familie, toate cabinetele din ambulatoriul de specialitate, farmaciile, centrele
pentru investigaţii, dar şi alţi prestatori de servicii din sector, posedau aplicaţii
informatizate, fie şi la un nivel minim. Tot mai multe astfel de aplicaţii au fost consacrate,
în continuare, monitorizării la domiciliu, inclusiv a bătrânilor, ca şi îngrijirilor medicale
personalizate. CCSS, rebotezat, la un moment dat, CCSSDM, apoi CNOASIIDS, a luat și
el parte, în colaborare cu OMS, la mai multe proiecte europene de cercetare în
informatica de sănătate, de pildă:
 elaborarea bazei de date europene HSI (Health System Indicators), în perioada
1996-2001;
 proiectul EUPHIN EAST destinat unei reţele informatice publice cu date de
sănătate;
 elaborarea noului sistem de indicatori HFA (Health for All) pentru secolul XXI și
standardizarea anchetelor făcute prin chestionare;
 proiectul Highlights In Health pentru ţările central şi est-europene candidate la
aderarea în UE;
 HANSA EST pentru sisteme de informaţii medicale etc.
Am avut privilegiul să particip la o bună parte a acestor proiecte. În perioada
2006-2008, am reprezentat România într-un grup de lucru al Comisiei Europene, pentru
interoperabilitatea sistemelor informatice de sănătate. Ca urmare a acestei calități, mi s-a
cerut să elaborez, pentru Comisia Europeană, Direcţia Generală pentru Societatea
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 429

Informaţiei şi Media, în cadrul proiectului ERA (prin firma germană Empirica), două
rapoarte de ţară:
 Strategia și implementarea informaticii de sănătate în România [27], în 2007,
 Strategia informatizării în sănătate în România, o evaluare de țară [28], în 2010.
Conținutul acestor rapoarte nu a fost măgulitor la adresa situației existente.

Sistemul informatic al asigurărilor de sănătate


După 1998, cel mai important obiectiv informatic în sectorul sanitar din România a
devenit Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), un mare proiect de informatizare a
sistemului asigurărilor de sănătate, având drept beneficiar Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate (CNAS) şi realizat tehnic de firmele SIVECO şi HP România. Din păcate,
nenumărate probleme şi piedici au făcut ca acest sistem informatic, început în 2003, să se
implementeze doar cu o mare încetineală, iar utilizarea sa, de pildă a cardurilor de
sănătate, să întâmpine dese probleme. Proiectanții sistemului şi-au manifestat, destul de
timpuriu, ambiţia de a îngloba în perspectivă toate domeniile serviciilor de sănătate din
România, SIUI devenind astfel un sistem naţional unic și atotcuprinzător al sănătăţii.
Această ambiţie a fost sprijinită tacit de Ministerul Sănătăţii, care spera să fie astfel
degrevat de grija informatizării coerente a sectorului sanitar. O simplă privire, cât de cât
competentă (care, din păcate, nu a existat în minister), ar fi putut să vadă că un astfel de
obiectiv este nerealist, fie şi pentru faptul că nu întreaga populaţie este asigurată (şi mai
ales nu doar prin CNAS, întrucât sunt şi alte case de asigurări de sănătate și e firesc să
mai apară și altele, particulare, în viitor), nu toţi medicii au contract cu CNAS, prestaţiile
medicale raportate la CNAS reprezintă doar o parte (cea care se decontează de această
casă) din totalul serviciilor medicale efectuate şi nu toate cheltuielile din sistemul sanitar
se efectuează prin casele de asigurări. Mai mult, există domenii întinse ale medicinei şi
sănătăţii publice care nu interesează deloc asigurările de sănătate, dar sunt importante
pentru Ministerul Sănătății și trebuie să beneficieze de informatizare. Contând totuși pe
faptul că SIUI va fi atotcuprinzător, proiectanţii acestuia au găsit adesea că e mai comod
să nu ţină cont de aplicaţiile şi standardele existente sau în curs de realizare în sectorul
sanitar, ori de alte elemente de interoperabilitate.

Nevoia unei strategii de informatizare


La fel ca și CNAS, Ministerul Sănătăţii, cu unităţile subordonate, spitalele, cabinetele
medicale, farmaciile, ambulanţele, uniunile profesionale, furnizorii de aparatură, de
materiale, medicamente etc., şi-au realizat propriile sisteme informatice specifice, cu
funcţii diferite, codificări diferite, proprietari diferiţi ai echipamentelor, programelor şi
datelor, ca şi cu responsabili diferiţi cu exploatarea şi întreţinerea aplicaţiilor. Astfel, la
ora actuală, aceleaşi date se colectează şi se gestionează, în paralel, de către mai multe
organisme (de pildă, fişierele cu medici există şi la MS, şi la CNAS, şi la Colegiul
Medicilor, evident cu diferenţe între ele). Lipsesc şi reglementările pentru standarde şi
codificări comune obligatorii, dar lipsește mai ales cadrul legislativ şi organismele care să
asigure respectarea lor, ca și dorința de a le realiza, ceea ce va crea pe viitor mari greutăți
în interconectarea sistemelor informatice de sănătate.
Această stare de lucruri îşi putea găsi rezolvarea prin adoptarea unei strategii
unitare privind informatizarea sectorului ocrotirii sănătăţii, decizie care trebuia dublată
desigur de voinţa politică de a impune şi a respecta o astfel de strategie. Din păcate,
această voință nu a existat în Ministerul Sănătății. Simptomatic, de prin 2006, niciun
430 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

ministru al sănătăţii nu s-a mai întâlnit cu specialiştii (cei ai CCSS/CNOASIIDS sau din
alte structuri) pentru a discuta vreun program de informatizare a sectorului sanitar. Nu se
poate spune că strategii nu s-au elaborat. În 1992-93, în CCSS, se realizase un „Proiect
director al informatizării sănătăţii în România” [18] [19]. A urmat, în 1995, un
„Automation Plan” cerut de Banca Mondială [19]. După anul 2000, când diversificarea
structurii sistemului sanitar s-a accentuat, CCSS a fost implicat aproape anual în
elaborarea unor astfel de strategii, permanent actualizate, inclusiv în colaborare cu
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (fost MCTI) [26]. În 2008, la
CNOASIIDS, compartimentul pe care-l conduceam atunci a primit chiar titulatura
oficială de „Birou pentru strategii şi proiecte de informatizare în sănătate”. Era de fapt
singurul organism, în subordinea Ministerului Sănătăţii, care avea un asemenea obiectiv,
dar pe care, din păcate, Ministerul nu l-a luat niciodată în considerare.
Pe lângă strategiile elaborate în CCSSDM, mai exista şi o propunere de strategie,
realizată în 2000 de o firmă germană, printr-un proiect „Phare”. A mai fost încropită o
strategie (nefinalizată dar utilizabilă), în toamna anului 2008, de un grup de lucru, numit
prin Ordin al Ministrului Sănătăţii, grup din care făceau parte reprezentanţi ai MS,
CNAS, CNOASIIDS, SNSPMS, Colegiului Medicilor, SRIM etc. O altă strategie a fost
oferită Ministerului Sănătăţii, pe bază de contract, de firma ICG 2000, în primăvara
anului 2009. Ar fi fost deci de unde alege. Totuşi, niciuna dintre aceste strategii nu a
intrat în atenția Ministerului Sănătăţii, necum să fi căpătat susţinerea sa. Nu s-a făcut
nicio tentativă ca vreuna dintre aceste strategii să fie adoptată ca document oficial (fie şi
printr-un ordin de ministru) şi, evident, nu a fost prezentată ca obligatorie în realizarea
coerentă a proiectelor publice de informatică medicală.
De fapt, trebuiau făcute trei lucruri:
1. Un colectiv de specialişti, având competenţa necesară și cu susținerea
principalilor jucători din sector (stakeholders), să elaboreze o strategie a
informatizării sănătăţii, care să fie recunoscută ca un document oficial,
preferabil printr-o Hotărâre de Guvern, având în vedere implicarea şi a altor
ministere. Strategia trebuia să fie armonizată cu aplicaţiile deja existente sau
aflate în derulare, ca şi cu strategiile şi proiectele similare din alte ţări
europene.
2. Să existe un cadru legislativ care să permită finanţarea din bani publici doar a
acelor proiecte de informatizare în sănătate care se încadrează în strategia
aprobată.
3. Să existe un organism permanent de specialişti, în care să fie reprezentate
principalele structuri şi instituţii interesate; acest organism să posede resursele
necesare pentru a ţine la zi strategia (în ediţii succesive, în funcţie de înnoirile
legilor, cerinţelor şi tehnologiilor) şi pentru a da un aviz că proiectele de
informatică de sănătate, finanţate din bani publici, sunt conforme strategiei.
Din păcate, aceste deziderate par deocamdată irealizabile. În plus, în iulie 2010,
guvernul de atunci a hotărât să desfiinţeze CNOASIIDS (fostul CCSS ş.a.m.d.),
transformându-l în aşa-numitul INSP-CNSISP (Centrul Naţional de Statistică şi
Informatică în Sănătate Publică), de fapt o anexă, fără drept de iniţiativă, a Institutului
Naţional de Sănătate Publică. Mai multe persoane cheie implicate în istoria proiectelor de
informatizare au părăsit atunci centrul. Dispărea astfel și organismul în jurul căruia se
putea focaliza eventual o strategie de informatizare a sănătății [2, p.31-37].
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 431

Referințe
1. Dan D. Farcaș, Informatica de sănătate din România – 50 de ani de istorie trăită, Ed. Universitară „Carol
Davila”, București, 2014.
2. Guran, Marius, Monografia informaticii din România, Editura AGIR, Bucureşti, 2012.
3. D. Farcaş (coautor), Utilizarea prelucrării automate a datelor pentru fundamentarea deciziilor organelor
Ministerului Sănătăţii, în „Probleme actuale de informatică şi conducere”, Comunicările selective ale
celui de al treilea simpozion de informatică, 11-18 mai 1977, Cluj-Napoca şi Satu Mare, Ed.Dacia, Cluj-
Napoca, 1977, pp. 496-501.
4. ***, Sistemul informatic al ramurii ocrotirii sănătăţii – SIROS – Proiect de ansamblu, CCSS, martie 1979,
(119 p.).
5. Ovidiu Popescu, Diplomat pe trei continente, Ed. România în lume, 2007.
6. Dan D. Farcaş, Gabriela Roşca, Cecilia Cristea, Dr. Ioan Mogoş, Dr. Eugen Păunescu, Propunere de
metodologie pentru calcului eficienţei sociale în fundamentarea acţiunilor sanitare, CCSS, aprilie 1985,
(26 p.).
7. Dan D. Farcaş, Calculul eficienţei acţiunilor sanitare, în „Studii de Statistică”, D.C.S., 1987, pp. 271-272.
8. D. Farcaş, C. Popescu, I. M. Copil, Simulation of the Social and Economic Effects of Decreasing the Aged
Population's Mortality and Morbidity due to Various Causes, în "Proceedings of the National Congress of
Gerontology and Geriatrics", vol. I, Bucureşti, 1988, pp. 317-323.
9. Dan D. Farcaş, Despre o posibilă metodologie de evaluare a eficienţei acţiunilor sanitare, în „Rev. de
Econ. şi Administraţie Sanitară”, nr. 2, 1992, pp. 33-35.
10. Dan Farcas, Measuring national interest in funding healthcare IT projects Current Perspectives in
Healthcare Computing Conference Harrogate 1998, part II, pp. 227-232.
11. Dan Farcaş, Dr. Horia Moraru, Janina Mureşeanu, Gabriela Roşca, Eficienţa depistării active în cancerul
de col uterin, CCSS, iunie 1988, (38 p.).
12. Dan D. Farcaş, Dr. Horia Moraru, Mortalitatea evitabilă prin cancer de col uterin, CCSS, iunie 1992 (66 p.).
13. Dan D. Farcaş, Computer Simulation in Biology – Some Remarks, Timişoara Medicală - Supplement, tom
XXXIV, 1989, pp.51-52.
14. Mihai Florescu (sub red.), Istoria ştiinţelor în România, Cibernetica, Ed. Academiei RSR, Bucureşti
1981.
15. Ovidiu Popescu (coord.), Informatica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988.
16. Dan D. Farcaş, Alexandra Dumitriu, Sabina Ceanovici, Janina Mureşeanu, Dan Simionescu, Gabriela
Roşca, Cecilia Cristea, Ileana Paraschivescu, Dana Mihăescu, Eugen Mihăescu, Sistemul informatic al
spitalului, proiect cadru, CCSS, martie 1986, (71 p.).
17. Dan Farcaş, Sabina Ceanovici, Ileana Paraschivescu, Dan Simionescu, Alexandra Dumitriu, Cecilia
Cristea, Janina Mureşeanu, Gabriela Roşca, Produs program pentru sisteme informatice de spital
utilizând minicalculatorul, CCSS, februarie 1988, (65 p.).
18. ***, Proiect director al informatizării ocrotirii sănătăţii, CCSS, martie 1993, (81 p.).
19. Dan D. Farcaş (coord.), Direcţii ale informatizării activităţilor de ocrotire a sănătăţii în România,
CCSSDM, decembrie 1994, (27 p.);
20. Dan Farcaș, Romanian health informatics - an insight, în „Current Perspectives in Healthcare Computing
Conference Harrogate” 1998, part II, pp. 251-253.
21. Dan D. Farcaş (coord), Sistemul informatic pentru conducerea ocrotirii sănătăţii, prezentare, CCSSDM,
iulie 1999, (18 p.).
22. Dan D. Farcaş, Some remarks concerning the Health Information Systems after the Health Reform in
Romania, Sarajevo Colloquia, 4-6 octombrie 2001.
23. Dan D. Farcaş, Some remarks concerning the Health Information Strategy in Romania, a 25-a Conferinţa
Naţională de Informatică Medicală – MEDINF, Timişoara, 13-15 iunie 2002.
24. Dan Farcas, Mariana Bazavan, Razvan Stroe, Claudia Cioaca, Cristian Simionescu, Standards and
settlement for developing IT products for health, MEDINF International Conference on Medical
Informatics & Engineering, Craiova, Romania, October 9 - 11, 2003.
25. Dan D. Farcaş, Eugenia Crăciunescu, Situaţia informatizării spitalelor din România în 2008,
CNOASIIDS, 2009, (34 p.).
26. Dan D. Farcaş, Informatizarea sistemului de sănătate din România, analiză şi recomandări,
CNOASIIDS, 2010, (32 p.).
27. Dan D. Farcaș, eHealth strategy and implementation activities in Romania, 2007, 25 p.,
http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_eHealth-ERA_country_report_final.pdf).
28. D. Farcas, J. Artmann, J. Heywood and Jos Dumortier, eHealth strategies: Country Brief: Romania, 2010; 36
p., http://www.ehealth-strategies.eu/database/documents/Romania_CountryBrief_eHStrategies.pdf.
432 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Programul național SEI (Sistem Educațional Informatizat)


și utilizarea calculatoarele în educație

Prof. Radu Jugureanu16


Senior Expert eLearning & eTraining

În perioada 2000-2001, un număr de 5 informaticieni care


lucrau la SIVECO Romania S.A., și-au propus să creeze o
platformă educațională numită AeL (inițial, însemna Asistent
educațional pentru Licee, mai apoi, când avea să devină un
produs exportat în 28 de țări, s-a redefinit în Advanced
eLearning), un LMS/LCMS (Learning Management System/
Learning and Content Management System) foarte complex.
Numele lor este: Florin Ilia, Ștefan Morcov, Otto Zelch, Florin
Anton și Florin Crihan.
Această platformă avea să stea la baza primelor
proiecte cu adevărat naționale de informatizare preuniversitară.
Primul proiect mare a fost însă distribuirea elevilor în licee, pe baza notelor obținute la
examenele naționale, un proiect cu adevărat de democratizare și transparență
instituțională. Acest proiect s-a numit ADLIC – http://admitere.edu.ro/2018/, și a dăinuit
până astăzi, repartizând an de an sute de mii de elevi pe baza unei metodologii legislative.
Proiectul acesta primește prima mare recunoaștere a Uniunii Europene.

Programul național SEI – Programul de informatizare a sistemului educaţional din


România
SEI (Sistem Educațional Informatizat) este ilustrativ ca proiect de țară prin magnitudinea
lui, dar și prin durata de implementare (5 etape în 10 ani: 2001-2009 pentru palierul
didactic și 2001-prezent pentru palierul administrativ și de management educațional). Un
alt atribut semnificativ al acestui proiect este dat de faptul că a creat o masă critică de
profesori cunoscători ai eLearning. De asemenea, SEI a generat apariția unui număr
însemnat de proiecte mai mici de formare profesională și dezvoltare a cadrelor didactice,
în perioada 2010-2014.
Competențele dezvoltate în cadrul industriei românești de IT, în domeniul
eLearning propulsează România în rândul foarte puținelor țări care exportă sisteme
educaționale. Steagul României a fost așezat în 27 de țări17 plus Uniunea Europeană prin
proiecte mari, naționale de eLearning.
Principalul obiectiv al SEI a fost să asigure accesul egal tuturor beneficiarilor la
un sistem educaţional de calitate, prin introducerea instrumentelor IT moderne,
standardizate, care să faciliteze dezvoltarea societăţii româneşti, în ansamblul său.
Obiectivul strategic al SEI a fost alfabetizarea digitală a societăţii. Pentru
îndeplinirea acestuia, Ministerului Educaţiei a optat pentru crearea unei mase critice de

16
CV Radu Jugureanu, https://independent.academia.edu/RJugureanu/CurriculumVitae.
17
Nordul Africii, CIS, Orientul Mijlociu, Europa.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 433

cunoştinţe. Aceasta s-a realizat prin introducerea unor instrumente digitale (computerul,
software educaţional) cu scop pedagogic în procesul de predare, şi unor metode noi de
predare a materiilor şcolare.
Un alt obiectiv cheie al SEI a fost folosirea tehnologiei informaţiei ca suport în
sistemul de învăţământ, înlesnind o administrare mai bună şi transparenţă la nivelul
structurilor organizaţionale. Prin SEI, administraţia locală, regională şi centrală
beneficiază în prezent de un important sprijin în privinţa formelor de raportare statistică,
previzionare şi gestiune.
Programul guvernamental SEI (Sistem Educaţional Informatizat), lansat în anul
2001, ca o continuitate a iniţiativelor locale sau regionale dintre anii 1985 şi 2000
(prezenţa calculatoarelor în şcoli, programe ale Fundaţiei Soros, proiecte ale Băncii
Mondiale) reprezintă un demers la nivel naţional, având ca obiectiv informatizarea
sistemului de învăţământ prin dotarea unităţilor şcolare cu echipamentele necesare, prin
proiectarea unei game largi de softuri pentru asigurarea interacţiunii dintre elevi şi
conţinuturile disciplinare, prin reprofesionalizarea psihopedagogică a cadrelor didactice
într-o viziune a centrării pe elev şi prin constituirea premiselor unei reţele informatizate
ca suport al unui management modern18.
Complexitatea Programului Național de Informatizare a Învățământului
Preuniversitar Românesc (SEI) este sumarizată astfel:
1. Încă de la debutul său, SEI a intrat în atenţia opiniei publice europene apreciat
fiind ca un proiect ambiţios ce o să determine modificări structurale, de substanţă în
sistemul educaţional al uneia dintre ţările continentului.
2. Aprecierea generală: este unul din cele mai avansate proiecte de acest gen din
lume și are ca atuuri:
 Metodologia de dezvoltare a lecţiilor multimedia;
 Concentrarea pe predarea în clasă, cu profesorul, dar şi la distanţă;
 Realismul în instruirea profesorilor;
 Abordarea unitară la nivel naţional;
 Lecţii plăcute, intuitive, corecte ştiinţific;
 Metodologia riguroasă de implementare.
3. Elementele de viziune şi metodologiile create şi implementate în SEI sunt
preluate de către alte ţări, iar expertiza românească în domeniul e-learning este din ce în
ce mai căutată şi mai citată.
Sistem Educaţional Informatizat este un program complex iniţiat de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susţinerea procesului de
predare-învăţare în învăţământul preuniversitar, cu tehnologii de ultimă oră. Programul
sprijină obiectivele reformei educaţionale în conformitate cu planul de acţiune eEurope
2005, demarat de Uniunea Europeană ca parte a iniţiativei europene eLearning19.

18
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Programul SEI, Sistem Educaţional Informatizat – De la reformă la
dezvoltare 2001-2008. Bucureşti, 2006 ☼ ILIA, Florin. AeL – O tehnologie de vârf a Sistemului Educaţional
Românesc. În: CNIV, Noi tehnologii de eLearning. Buc.: Editura Universităţii Bucureşti, 2003.
19
http://europa.eu.int/information_society/eeurope/action_plan/index_en.htm.
434 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Programul este implementat de un parteneriat public-privat. Principalele


companii implicate în implementarea SEI sunt SIVECO România, HP şi IBM.
În 2001 – anul în care a demarat programul SEI – România avea un număr de
1,321,333 elevi înscrişi în 12,709 şcoli generale şi 687,919 elevi înscrişi în 1,357 de licee.
Sistemul educaţional românesc cuprinde 64,018 profesori care predau la liceu şi 102,294
la şcoli generale20.
Unul din factorii cruciali care au creat nevoia de dezvoltare a unui sistem
educaţional informatizat a fost numărul extrem de scăzut de PC-uri/elev în şcolile din
România (3 computere la 100 de elevi în şcolile generale şi 5 PC uri la 100 de elevi în
licee) şi accesul limitat la reţeaua Internet (1 computer conectat la Internet pentru 100 de
elevi în şcolile generale şi 3,5 în licee) 21 .
Nu exista un instrument consistent de raportare a informaţiilor în şcoli, la nivel
regional, sau chiar la nivel central. De aceea, toate statisticile din învăţământ se făceau
prin calcule complicate pe hârtie, şi erau comunicate celor interesaţi prin telefon şi fax,
motiv pentru care cifrele erau nu doar greu de obţinut, ci şi imprecise.
Factorii care au condus la demararea proiectului SEI sunt atât de natură internă, cât şi
externă.
Principalii factori interni sunt următorii:
 Slaba dotare a şcolilor din România cu ICT, cu repercusiuni pe termen mediu şi
lung;
 Opinia publică solicită şi sprijină introducerea IT ului în educaţie şi pentru
educaţie.

Factorii externi care au creat premisele demarării proiectului sunt:


 Planul de aderare la Uniunea Europeană ca prioritate majoră pentru România;
 Acceptarea de către Guvernul României a introducerii reformei IT în sistemul
educaţional în cadrul negocierilor de aderare la UE.
Programul SEI urmăreşte să asigure accesul tuturor participanţilor la sistemul
educaţional la tehnologia informaţiei (computere şi Internet). Un obiectiv strategic al
programului se referă la alfabetizarea digitală a societăţii. Linia de acţiune a Ministerului
Educaţiei şi Cercetării pentru îndeplinirea acestui obiectiv este crearea unei mase critice
de cunoştinţe şi de utilizare a tehnologiilor informaţionale, în generaţiile contemporane de
absolvenţi şi între profesori. Deja, putem spune că toţi absolvenţii sistemului de
învăţământ liceal sunt capabili sã utilizeze calculatorul personal, unul dintre beneficiile
majore, previzionate, ale acestui program fiind asigurarea unui nivel optim de cunoştinţe
IT pentru fiecare absolvent de liceu.
Pe de altă parte, obiectivul strategic cheie al Programului SEI este folosirea
tehnologiei informaţiei ca sistem de suport în sistemul de învăţământ.
Aceasta include desigur o administrare mai bună a structurilor organizaţionale
vaste din sistemul de învăţământ. Prin programul SEI administraţia locală, regională şi
centrală beneficiază de un important sprijin în privinţa formelor de raportare statistică.
20
„Institutul Naţional de Statistică”: „Anuarul statistic al României – 2001”, Capitolul 7: Educaţie şi
Cercetare.
21
eEurope+ 2003 Progress Report, Iunie 2002.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 435

Dar, mai mult decât atât, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a impus un obiectiv
ambiţios, de a introduce tehnologiile moderne, mai precis, folosirea calculatorului direct
în procesul de predare, cu scop pedagogic. Ca element suplimentar, se prevede atât suport
pentru însuşirea de cunoştinţe şi aptitudini, cât şi pentru evaluarea acestui proces.
Prin SEI, se doreşte încurajarea învăţământului inovativ şi stimularea creativităţii
profesorilor şi elevilor, oferind un cadru general favorabil pentru dezvoltarea proiectelor
şi participarea beneficiarilor sistemului educaţional la dezvoltarea societăţii
informaţionale. SEI contribuie la modificarea programei şcolare prin integrarea noilor
metode de predare-învăţare.
Programul SEI pune la dispoziţia beneficiarilor săi noi instrumente bazate pe IT
pentru utilizarea în şcoli, crescând astfel calitatea procesului educaţional. Oferă un
substitut pentru instrumentele sau experimentele de laborator costisitoare sau periculoase
pentru cei care le manevrează.
Proiectul SEI urmează principiile fundamentale definite în 2001:
 Abordare integrată, naţională – şi implementare modularizată;
 Toate componentele proiectului au importanţă egală şi se implementează simultan;
 Punctul focal al proiectului este activitatea didactică şi nu informatica/tehnologia;
 Sprijinirea reformei în învăţământ – trecerea de la învăţarea prin memorare la
învăţarea prin aplicare; orientarea spre acumularea de competenţe şi nu de
informaţii (learn by memorizing / learn by doing);
 Calculatoarele în sine nu aduc valoare didactică – este nevoie de software,
conţinut educaţional multimedia interactiv, formare, metodologie;
 Acces nemijlocit la resursele educaţionale (inclusiv calculator) pentru beneficiari,
adică pentru elevii;
 Principalii utilizatori ai sistemului sunt profesorii.
Aceste principii au reuşit să fundamenteze un proiect bine structurat, coerent şi
formativ, ce poate să stea la baza unei treceri către, sau a unei construcţii spre Societatea
cunoaşterii. Dimensiunea naţională a proiectului determină o democratizare, prin şanse
egale a accesului la educaţie. Elementele măsurabile, rezultate în urma acestui proiect, l-
au adus în centrul atenţiei comunităţilor profesionale europene.
 Echipamente: 189.519 calculatoare, servere şi laptopuri, în 14.993 laboratoare
şcolare.
 Software educaţional în fiecare laborator:
1. Predare, testare şi evaluare, managementul şcolii, managementul conţinutului
educaţional;
2. Conţinut educaţional multimedia în fiecare şcoală;
3. 3.578 lecţii multimedia pentru gimnaziu şi liceu pentru 21 de discipline;
4. +12.000 momente de lecţie pentru: biologie, matematică, informatică, istorie,
geografie, chimie, fizică, tehnologie etc.;
5. Enciclopedii, dicţionare, glosare de termeni.
 Implementare şi instruirea profesorilor:
1. 140.000 profesori instruiţi;
2. Formare continuă: suport pentru instruirea prin CCD;
3. Programe complementare.
436 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 Informatizarea proiectelor de interes naţional:


 admitere, concursuri naţionale, ocuparea posturilor etc.
 Comunicaţii – Internet în 600 licee.
 Suport informatic pentru managementul şi evaluarea învăţământului;
 Baza de Date Naţională a Educaţiei, sistem de analiză şi suport decizional;
 Portal educaţional SEI http://portal.edu.ro.
Din punct de vedere calitativ22, 89% dintre elevii care utilizează în procesul
didactic transformă obligaţia în motivaţie, din nou ca un corolar al dualismului cognitiv-
afectiv. Peste 140.000 de profesori au fost formați pentru utilizarea la clasă, ca mijloc
complementar pentru educație, pachetul de peste 3.700 de lecții digitale, multimedia
interactive.

Concluzii
I. Sistemul Educaţional Informatizat (SEI)

Lansat în anul 2001, Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) este un program complex
implementat de Ministerul Educaţiei Naționale, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă
susţinerea procesului de predare/ învăţare în învăţământul preuniversitar, cu ajutorul
sistemelor informatice. În cadrul acestui program, SIVECO Romania furnizează aplicaţii
software, conţinut educaţional multimedia şi servicii de instalare şi configurare software,
instruire şi suport tehnic.
Până în acest moment, proiectul de informatizare a învăţământului preuniversitar
a însemnat:

 peste 7 milioane de utilizatori şi beneficiari implicaţi în proiect: elevi, profesori,


personal administrativ, părinţi, factori de decizie, specialişti din domeniul
educaţiei;
 peste 15.000 de laboratoare informatizate dotate cu tehnologie de vârf;
 140.000 de profesori instruiţi;
 192.000 desktop-uri şi laptop-uri livrate în şcoli;
 3.700 de lecţii de învăţare, totalizând peste 21.000 de obiecte individuale de
învăţare, pentru 21 de materii;
 conectarea la Internet a peste 2.000 de şcoli din toată ţara;
 administrarea portalului educaţional SEI, http://portal.edu.ro, cea mai importantă
sursă de informare din sistemul educaţional, cu 232.478 utilizatori înregistraţi şi
care a atins în luna iulie 2014 peste 5,58 milioane de vizitatori unici.

Totodată, în cadrul proiectului au fost dezvoltate proiecte IT cu scopul de a


sprijini organizarea examenelor naţionale pentru elevii din şcoli şi licee, precum şi pentru

22
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei, TEHNE – Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie, Asociaţia pentru Ştiinţele Educaţiei
(ASTED): INFORMATIZAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT: PROGRAMUL S.E.I., Raport de cercetare
evaluativă – EVAL SEI 2008.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 437

profesori: dezvoltarea de proiecte IT cu scopul de a sprijini organizarea examenelor


naţionale:
 examenele de admitere în licee şi şcoli profesionale (ADLIC – 2.617.380
absolvenţi în perioada 2001-2014);
 2.799.448 de candidaţi la Bacalaureat (2003-2014);
 examenul de titularizare a profesorilor (567.974 profesori, 2003-2014).

II. Implementarea23 sistemului complex de eLearning pentru Ministerul Educaţiei şi


Culturii din Cipru

Implementarea conţinutului digital în procesul educaţional este particularizat pentru a


satisface complet cerinţele Ministerului Educaţiei şi Culturii din Cipru. Proiectul
contribuie la dezvoltarea şi modernizarea sistemului de educaţie cipriot, prin introducerea
şi îmbunătăţirea utilizării tehnologiei informaţiei în procesul de predare/învăţare din
sistemul de învăţământ pre-universitar. Soluţia furnizată pentru Ministerul Educaţiei din
Cipru include 512 unităţi DEC (Digital Educational Content- Conţinut Educaţional
Digital), totalizând 21.000 obiecte de învăţare pentru 13 discipline şcolare.
Obiectele de învăţare au fost proiectate spre a acoperi toate obiectivele specifice
pentru toate cele 13 materii: Matematică, Engleză, Fizică, Chimie, Franceză, Tehnologie,
Inginerie Mecanică, Electronică Aplicată, Materiale de Construcţie şi Construcţii,
Design Grafic, Design de Interior, Hoteluri şi Turism, Tâmplărie.
Lecţiile digitale se axează pe activităţi practice, simulări interactive, experimente,
toate proiectate ca să dezvolte curiozitatea naturală şi aplicabilitatea conceptelor teoretice
într-un mediu virtual securizat. Sistemul centralizat de Management al învăţării este
utilizat de: 700 de şcoli, 130.000 elevi, 20.000 profesori, 150.000 părinţi, administratori.

23
Sursa: http://www.siveco.ro/ro/despre-siveco-romania/proiecte-majore.
438 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Manuale digitale, o premieră în România – despre confuzii și clarificări

Marin Vlada24
Abstract: Articolul descrie aspecte, studii, inițiative și acțiuni prin care calculatorul şi noile tehnologii
(echipamente şi produse software) oferă modalităţi şi instrumente de formare a unei noi viziuni asupra
educaţiei, cercetării şi inovării. Conceptul manualului digital este rezultatul preocupărilor inovatoare şi
permanente ale diverşilor actori din procesul educaţional în vederea utilizării instrumentelor TIC în
educaţie. Acest lucru s-a întâmplat după anul 2000, când prin cercetări şi activităţi de pionierat s-au realizat
colaborări între profesori, specialişti în ştiinţele educaţiei şi specialişti IT de la diverse companii IT, pentru
promovarea şi dezvoltarea noilor tehnologii în educaţie: platforme e-Learning, lecţii interactive de Software
educaţional, Virtual Reality şi Augmented Reality. Proiectul CNIV de la Universitatea din Bucureşti şi-a adus
un aport important în acest demers, fiind un cadru de manifestare a iniţiativelor, a acţiunilor, a cercetărilor,
a proiectelor şi a aplicaţiilor prin promovarea noilor tehnologii în educaţie şi cercetare.

1. Anul școlar 2014/2015. Ce este un manual digital?

Motto:
Proiectul CNIV de la Universitatea din Bucureşti – învăţământ virtual şi-a demonstrat modalităţile
de inovare în educaţie şi cercetare. Acest lucru s-a validat în contextul implicării
şi colaborării dintre mediul universitar, mediul preuniversitar şi mediul IT.
CALCULATORUL şi noile tehnologii (echipamante şi produse software)
oferă modalităţi şi instrumente de formare a unei noi viziuni
asupra educaţiei, cercetării şi inovării. (M.V., CNIV 2012)

Astăzi, în anul 2014 se poate conchide


că termenul de „învăţământ virtual” nu
reprezintă înlocuirea învăţământului
tradiţional cu forme şi modalităţi de
eliminare a rolului profesorului din
procesul didactic, ci din contră, trebuie
să reprezinte forme şi modalităţi
moderne pentru a atinge un nivel
superior al procesului de predare-
învăţare-evaluare prin instrumente TIC.
La nivel naţional, deşi
promisiuni au existat, începând cu anul
2013 au avut loc dezbateri pentru modernizarea de curriculum şi elaborarea programelor
analitice ale disciplinelor pentru întregul sistem şcolar. Cum era firesc, s-a început cu
schimbarea de curriculum pentru clasele I şi a II-a, urmănd ca acest lucru să continue
pentru întreg ciclul primar, apoi gimnazial şi liceal.
Manualul digital25 a fost definit clar şi corect prin Caietul de sarcini şi
Specificaţiile Tehnice elaborate de către Ministerul Educaţiei Naţionale. Deşi s-a întârziat

24
Articol preluat din M. Vlada, Manuale digitale, o premieră în România – despre confuzii şi clarificări, în
Lucrările celei de-a XII-a Conferință de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING – VIRTUAL REALITY,
MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS, 24-25 octombrie 2014,
Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 37-44, 2014, http://www.c3.cniv.ro.
25
Surse imagini: http://www.manualplusdigital.ro, http://www.litera.ro/
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 439

cu apariţia pe băncile elevilor a noilor manuale digitale (obstacole administrative şi


legislaţia ce impun etape neflexibile), se speră ca elevii să se bucure curând de noua
viziune în educaţie implementată prin intermediul manualelor digitale.

La începutul anului şcolar 2014/2015, prin participarea diverselor organizații la


licitația de manuale organizată de MEN, s-a reuşit să se elaboreze câteva manuale digitale
(acestea sunt asociate manualelor clasice, tipărite) pentru învăţământul primar (clasele I şi
a II-a) în urma unui proces, uneori anevoios şi complicat, la care şi-au adus contribuţia,
pe lângă persoanele de specialitate cu o bogată experienţă în realizarea de manuale, şi
specialişti în proiectarea învăţării, programatori, graficieni, specialişti în psihopedagogie,
redactori. Din punct de vedere tehnic, manualul digital este independent de platformele
e-Learning şi reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit online, dar şi
offline, pe orice tip de tehnologie (desktop, laptop, tableta, telefon), pe orice sistem de
operare şi pe orice browser.

Conceptul manualului digital este


rezultatul preocupărilor inovatoare şi
permanente ale diverşilor actori din procesul
educaţional în vederea utilizării instrumentelor
TIC în educaţie. Acest lucru s-a întâmplat după
anul 2000, când prin cercetări şi activităţi de
pionierat s-au realizat colaborări între profesori,
specialişti în ştiinţele educaţiei şi specialişti IT
de la diverse companii IT, pentru promovarea şi
dezvoltarea noilor tehnologii în educaţie:
platforme e-Learning, lecţii interactive de
Software educaţional, Virtual Reality şi Augmented Reality. Proiectul CNIV de la
Universitatea din Bucureşti şi-a adus un aport important în acest demers, fiind un cadru
de manifestare a iniţiativelor, a acţiunilor, a cercetărilor, a proiectelor şi a aplicaţiilor prin
promovarea noilor tehnologii în educaţie şi cercetare.
Manualele digitale sunt o resursă educaţională modernă ca rezultat al imaginaţiei,
iniţiativelor, experimentelor şi promovărilor, cercetării şi dezvoltării noilor tehnologii în
educaţie, în procesele sistemului de învăţământ. De altfel, considerate din categoria
instrumentelor de lucru suport pentru învăţare, acestea sunt reflexia unei concepţii, a unui
grup de lucru, situată necesar în prelungirea concepţiei curriculare în actualitate,
exprimată prin documente de politici educaţionale şi prin documente curriculare.
În lume, deja după anul 2010, aceste resurse educaţionale în format digital şi-au făcut
apariţia în diverse ţări (SUA, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite):
 In World – educational software: https://www.2simple.com/ (London, United
Kingdom); Making simple, powerful and creative educational software:
- "The 2Simple suite of software has revolutionised teaching in our School!
Learning opportunities have never been so good especially as it is really easy to
use 2Simple to support cross-curricular teaching." Paul Bates, Deputy Head,
Primrose Lane Primary School – "Really good educational software is hard to
find. There is often a mismatch between what is available and what actually
440 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

works, but I spy an outfit which challenges this: 2Simple Software." Claire
Johnston – TES.
 În România – „Noile manuale vor fi adaptate nevoilor elevilor şi ale societăţii
secolului al XXI-lea, pe baza unui proces demarat în premieră în România, şi vor
asigura creşterea calităţii procesului educaţional, prin respectarea standardelor
europene şi racordarea la exigenţele societăţii contemporane” MEN, 2014.

DEFINIŢIA 1. Din punct de vedere tehnic/informatic, manualul digital este independent


de platformele e-Learning şi reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit
online, dar şi offline, pe orice tip de tehnologie (desktop, laptop, tabletă, telefon), pe orice
sistem de operare şi pe orice browser, iar din punct de vedere fizic există stocat pe un CD
ce însoţeşte manualul tipărit. Din punct de vedere al conţinutului, manualul digital
cuprinde integral conţinutul manualului tipărit (ce are reprezentări statice), având
complementar (în locul ilustraţiilor, tabelelor, exerciţiilor etc. de pe hârtie) elemente
specifice precum: exerciţii interactive, jocuri educaţionale, animaţii, filme şi simulări
care, prin utilizare, aduc un plus de profit cognitiv. Manualele trebuie să îmbogăţească
procesul de predare-învăţare-evaluare cu activităţi multimedia interactive, iar cel mai
important element de noutate adus de manualele digitale este reprezentat de activităţile
multimedia interactive de învăţare (AMII) ce pot avea următoarele clase de complexitate
şi care oferă o continuitate a acumulărilor/competenţelor dobândite de elev pe întreaga
durată de utilizare (atât individuală, cât şi în activităţi de grup): static, animat, interactiv,
complex (aplicaţii software complexe). Astfel, prin manualul digital se atinge un nivel
superior al procesului de predare-învăţare-evaluare prin atributul de imersiune (virtual
reality şi augmented reality) pe care un eveniment de învăţare continuu (manual digital) îl
conferă procesului didactic, faţă de un eveniment de tip discret (RLO, Reusable Learning
Objects) şi faţă de experienţa acumulată de elevi sau cadrele didactice în utilizarea de
software educaţional (lecţii interactive) prin laboratoarele virtuale pentru fizică, chimie,
biologie etc. (M. Vlada, CNIV România).

Observaţie. Manualul digital reprezintă o abordare nouă în implementarea componentei


TIC în procesul de predare-învăţare-evaluare, şi de aceea nu este formatul .pdf şi nici
formatul static HTML al manualulul tipărit.
DEFINIŢIA 2. „Manualul digital este definit ca un model funcţional prin care se asigură
trecerea de la reproducerea informaţiei la crearea cunoaşterii de către elevi. În baza
cercetării fundamentale şi aplicative am structurat conţinutul eBook. Am elaborat deja
prototipuri funcţionale, iar evaluarea calitativă făcută în interiorul şcolilor a relevat că
profesorii şi elevii sunt pregătiţi să îmbrăţişeze noua tehnologie. Am reuşit să creăm
efectul de imersivitate pe care îl aşteptam de la un manual digital. Lecţiile nu sunt simple
pdf-uri transpuse pe ecran, ci sunt însoţite de secvenţe audio, video, animaţii, simulări,
activităţi în laboratoare reale sau virtuale, iar în e-portofoliu pot fi salvate toate temele şi
încercările elevilor. Astfel, lecţiile capătă sunet şi culoare, simulările incită imaginaţia, iar
temele devin adevărate provocări penru elevi. Manualul digital, astfel elaborat, oferă
sistemului de învăţământ naţional o viziune inovativă asupra abordării curriculare şi
asupra activităţii la clasă şi în afara ei, prin caracterul interactiv al conţinuturilor învăţării
şi prin utilizarea tehnologiei touch-screen pe care tableta o pune la dispoziţia elevilor.
Mulţi dintre ei sunt deja familiarizaţi cu utilizarea tabletelor şi a smartphone-urilor, astfel
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 441

că interacţiunea va fi una firească. Avem în vedere crearea unor proiecte prin care aceste
manuale să ajungă la elevi” (Prof. Radu Jugureanu, AeL eContent Manager, SIVECO
Romania).

DEFINIŢIA 3. „Prezentarea unui conținut educațional în format digital este numită


diferit: ebook, digital textbook, e-textbook, SuperBook sau enhanced-book, însă termenul
generic de manuale digitale pare să fie cel mai potrivit, cuprinzând o varietate de
modalități de transpunere a unui conținut de învățământ în format electronic. Principala
temă de discuție constă în valoarea acestor materiale pentru educație, iar eficiența
strategiei didactice și maniera de proiectare a sarcinilor de lucru din cadrul manualului
sunt aspecte care primează în evaluarea calității acestuia și în analiza întregului program
de implementare a manualelor digitale. Marele avantaj al manualelor digitale este că pot
valorifica deplin componenta „activă” (sarcinile de lucru), ca modalitate concretă de a
atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită
accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism,
cognitivism, constructivism). În această viziune, diferența dintre un manual digital și un
manual tipărit este dată de faptul că un manual digital nu poate fi tipărit fără a i se pierde
calitatea definitorie de a fi interactiv – pentru a nu mai vorbi de alte caracteristici care i-ar
putea fi integrate precum instrumentele de social networking și adnotările (sociale). O
serie de caracteristici pot fi asociate pachetului de învățare în format digital: 1. hipertext
(legături semantice între secvențe de conținut); integrarea multimedia: simulări, filme
didactice, animaţie interactivă, clipuri audio; 2. integrarea de activități de învățare
complexe și de jocuri educative (de tip serious games); 3. acces online (pentru descărcare,
pentru realizarea unor teme în cooperare sau în competiție, pentru trimiterea rezolvării
unor sarcini de lucru etc.); 4. posibilitatea de lucru direct pe manual, eventual, colaborativ
(căutare, subliniere/ evidențiere, adnotări, rezolvarea sarcinilor de lucru etc.); 5. sarcini de
evaluare/ de auto-evaluare (inclusiv posibilitatea construirii unui „portofoliu electronic”
al elevului); 6. posibilitatea de actualizare/ modificare și completare facilă și cu costuri
reduse; 7. posibilitatea de personalizare (de către instituție, profesor sau elev); 8. resurse
suplimentare integrate. În ultimii douăzeci de ani, cele mai abordate teme în discuțiile
despre elaborarea unui manual electronic s-au referit la designul vizual (în corespondență
cu accentul pe conținut – latura pasivă) și la interactivitate (activitățile de învățare –
componenta activă)” (Olimpius Istrate, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei).

2. Imaginaţie, inovaţie și căutare în modernizarea procesului didactic


„Şcoala are ca obiective majore formarea tinerilor pentru o dezvoltare individuală,
o dezvoltare ca buni cetăţeni şi o pregătire pentru găsirea locului de muncă în societate”
Spiru Haret (1851-1912),
academician, matematician, pedagog şi ministru reformator al învăţământului românesc.

„În teorie, teoria şi practica sunt asemănătoare.


În practică, acestea nu sunt la fel.”
Albert Einstein

Fenomenul e-Learning. În România, conceptul de e-Learning a pătruns destul de repede,


dar foarte puţini specialişti au înţeles semnificaţia profundă a acestei tehnologii în
educaţie şi în formarea continuă. Pionieri ai utilizării tehnologiei e-learning în educaţie se
442 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

aflau în câteva universităţi din România, şi în câteva firme de IT-Software ce colaborau


cu unele firme din străinatate. S-au realizat progrese semnificative abia după anul 2000,
când aceste schimbări şi-au produs efectele. Astfel, în acea perioadă s-au evidenţiat
influenţele şi impactul tehnologiilor Web asupra sistemului de învăţământ. După anul
2000, când s-au extins şi dezvoltat tehnlogiile Web 2.0 şi Learning 2.0, s-au abordat
programe şi proiecte legate de strategii de dezvoltare şi formare, management de proiecte,
lucru în echipe, metodologii de implementare după standarde internaţionale.
Dezvoltarea spectaculoasă din domeniul Informaticii se datorează şi faptului că
încă din anii de pionierat 1930-1950 s-au iniţiat cercetări şi proiecte ce au reinventat şi
îmbogăţit concepte ca Algoritm, Limbaj, Sistem, Proiect, Management, Arhitectură etc.,
astfel că acestea au contribuit în cateva etape la adevărate revoluţii ştiinţifice şi
tehnologice. De exemplu, după anul 1970, are loc apariţia spectaculoasă a aplicaţiilor
Inteligenţei artificiale prin complexitatea şi diversitatea sistemelor inteligente/expert, sau
după anul 1990 apare revoluţia din domeniul IT privind sistemul Internet şi dezvoltarea
tehnologiilor Web.
Astăzi, se poate afirma că apariţia calculatorului modern şi dezvoltarea ca ştiinţă
a Informaticii se datorează atât modelului arhitecturii John von Neumann pentru un
sistem de calcul, cât şi modelelor şi teoriilor Computer Science dezvoltate în acea
perioadă timpurie de către matematicienii Kurt Gödel şi Alan Turing ce au pus bazele
algoritmicii, calculabilităţii şi Inteligenţei artificiale. Aici trebuie să menţionăm lucrarea
Computing Machinery and Intelligence (ce descrie testul Turing) publicată de Alan
Turing în anul 1950 şi teoriile privind limbajele formale, teoria gramaticilor şi
automatelor, algebra tipurilor de date, semantica programelor etc.
 1990-2000, ultimul deceniul al sec. XX a fost dominat de apariţia şi dezvoltarea
explozivă a conectărilor la sistemul Internet şi de dezvoltarea tehnologiilor Web;
Necesitatea elaborării paginilor Web dinamice a determinat apariţia diverselor
tehnologii: JavaScript, JavaServer Pages (JSP), VBScript, PHP, ASP,
Macromedia Dreamweaver etc., tehnologii destinate pentru aplicaţii server, iar
altele pentru aplicaţii client; în anul 1998 se lansează motorul de căutare Google,
iar în anul 2001 apare enciclopedia liberă Wikipedia;
 2000-2005, anii în care s-a trecut la o nouă generaţie Web 2.0 şi în care s-a
iniţiat o mare diversitate de proiecte bazate pe noi tehnologii revoluţionare;
sistemul de învăţământ avea posibilitatea să utilizeze o varietate de tehnologii şi
aplicaţii pentru perfecţionarea şi eficienţa procesului de învăţământ şi de
educaţie; au apărut platforme CMS (Content Management Systems), LMS
(Learning Management Systems), Wikispaces (Free Wikis for Higher Education,
Educational-Blogging wiki) etc.; (noi apariţii: 2001 – apare enciclopedia liberă
Wikipedia, 2004 – apare reţeaua de socializare Facebook, 2005 – apare serviciul
YouTub);
 2005-2014, un deceniu de eforturi ale diverselor comunităţi (ştiinţifice, tehnice,
economice etc.), ce reprezintă perioada finalizării diverselor proiecte
educaţionale bazate pe tehnologii e-Learning şi pe tehnologii Web; s-a dovedit că
există o multitudine de aspecte şi scopuri în utilizare, inventivitatea și viziunea
utilizatorilor şi dezvoltatorilor, în acest caz fiind nelimitată; în România s-au
finalizat multe proiecte cofinanţate din Fondul Social European prin Programul
Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007 –
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 443

2013 „Investeşte în oameni” (tehnologii noi: 2007 – Steve Jobs de la Apple


lansează iPhone şi face foarte popular Internetul pe mobil, 2009 – Google
lansează sistemul de operare Android care va domina piaţa smartphone-urilor,
2010 – Apple lansează iPad, deschizând era tabletelor (Tablet PC) şi un nou mod
de a accesa Internetul).

Marile schimbări în domeniul educaţiei erau concentrate asupra reformelor şi


proiectelor de structură şi mai puţin asupra conţinutului. În România, imediat după anul
1990, era nevoie de o infrastructură IT pentru o modernizare concretă a învăţământului.
S-au realizat progrese semnificative, dar abia după anul 2000, aceste schimbări şi-au
produs efectele. Astfel, în acea perioadă s-au evidenţiat influenţele şi impactul
tehnologiilor Web asupra sistemului de învăţământ:
1. În perioada 1970-1980, când au apărut calculatoarele performante (microprocesorul-
1971 şi PC-ul – 1975), şi se dezvoltase diverse sisteme/programe informatice pentru
domeniul contabilităţii, mulşi profesionişti din acest domeniu nu erau receptivi la
utilizarea calculatorului şi a acestor programe în activitatea profesională. Unii chiar
considerau un pericol utilizarea calculatorului, deoarece se gândeau că această
utilizare a calculatorului va contribui la pierdea unor locuri de muncă. Comparativ, în
acea perioadă, în domeniul sistemului de învăţământ nu s-a întâmplat acest lucru,
deoarece calculatorul oferea instrumente performante pentru calcule ştiinţifice, calcule
inginereşti, calcule statistice, proiectare asistată de calculator (CAD), reprezentări
grafice, etc. ce au contribuit la schimbări majore privind învăţământul şi cercetarea
pentru multe domenii: ştiinţific, tehnic, economic, medical, militar etc.
2. După anul 1990, în întregul sistem de învăţământ românesc, a avut loc o dotare cu
sisteme de calcul (laboratoare de informatică) pentru susţinerea procesului educaţional.
Cadrele didactice şi elevii au avut posibilitatea să-şi îmbogăţească activitatea cu noi
instrumente oferite de utilizarea calculatorului în educaţie. De asemenea, prin apariţia
conectărilor la Internet şi prin utilizarea noilor tehnologii Web, s-a deschis o mare
varietete de instrumente pentru informare şi documentare, şi mai ales pentru utilizarea
diverselor aplicaţii (produse software) în procesul de predare-învăţare. Acea explozie
de instrumente informatice (instrumente TIC) pentru procesul didactic (tehnologii
e-Learning, aplicaţii software educational etc.), după anul 2000, la unele cadre
didactice, a făcut să apară temerea că va scădea rolul profesorului în procesul didactic.
De asemenea, prin adaptarea atât a elevilor/studenţilor, cât şi a cadrelor didactice la
utilizarea eficientă a noilor instrumente TIC în procesul didactic, s-a realizat o
competiţie în sistemul de învăţământ pentru reforme şi schimbări la noile provocări
privind dezvoltarea societăţii româneşti.
3. Astăzi, atât elevii/studenţii, cât şi cadrele didactice, sprijiniţi de specialişti IT de la
divese companii ce s-au implicat în sprijinirea învăţământului cu instrumente TIC,
sunt tot mai entuziasmaţi de impactul acestor instrumente în întregul sistem de
învăţământ, în mod special în procesul învăţării. Experienţa şi rezultatele obţinute prin
utilizarea calculatorului şi a intrumentelor TIC în procesul învăţării au determinat
schimbarea atitudinii cadrelor didactice faţă de elev/student, şi anume să conceapă, să
proiecteze şi să realizeze resursele educaţionale orientate către elev/student, prin
urmare redirecţionarea obiectivului (predarea) didactic către „centrarea pe elev”, şi
astfel îmbogăţirea procesului învăţării, obiectivul esenţial al sistemului educaţional.
444 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Toate acestea nu ar fi fost posibile în România anului 2014, dacă după anul 2000 nu ar fi
existat:
 Programul SEI (Sistemul Educaţional Informatizat, 2001-2008) – proiect de
informatizare a sistemului educaţional din România constând în dotarea şcolilor cu
tehnică IT şi crearea de laboratoare virtuale cu peste 3.700 de lecţii multimedia
interactive pentru peste 20 de discipline ce acoperă întregul învăţământ (de la clasa I la
clasa a XII-a), lecţii ce se găsesc în toate unităţile de învăţământ din România; acest
proiect ( http://portal.edu.ro/) a fost un suport pentru crearea şi dezvoltarea domeniului
de e-Learning şi software educaţional în România. De asemenea, impactul este relevat
într-un studiu din anul 2008 ce arată că „89% dintre elevi transformă obligaţia în
motivaţie prin utilizarea lecţiilor AeL ca mijloc complementar de educaţie”
(E. Noveanu, D. Potolea şi colectiv, Evaluarea SEI, Universitatea din Bucureşti, ISE,
Centrul pentru Inovare în Educaţie – TEHNE, 2008).
 Proiecte, programe, inițiative ale profesorilor, specialiştilor IT şi din ştiinţele educaţiei,
ale organizaţiilor educaţionale sau ale companiilor de IT – Portalul AeL şi Cupa
Siveco „Software Educaţional” (2003, www.advancedelearning.com) – dezvoltarea
lecţiilor interactive de Software educaţional, iniţiativă a firmei Siveco; Portalul
Didactic.ro (2003, http://www.didactic.ro) – platforma „Cancelaria Naţională”, iniţiativă
a firmei Softwin; Proiectul CNIV (2003, www.cniv.ro) – Conferinţa Naţională de
Învăţământ Virtual „Promovarea tehnologiilor moderne în educaţie şi cercetare”,
susţinută de Universitatea din Bucureşti şi ANCS (Autoritatea Naţională pentru
Cercetare Știinţifică), Siveco România şi Corporaţia Intel; Proiectul eLSE (2005,
http://adl.unap.ro) – Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „eLearning and Software for
Education”, susţinută de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti;
Proiectul ICVL (2006, www.icvl.eu) – Conferinţa Internaţională de Învăţământ Virtual
„News Technologies in Education and Research”, susţinută de Universitatea din
Bucureşti şi ANCS (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Știinţifică), Siveco România
şi Corporaţia Intel; Portalul Elearning.Romania (2006, www.elearning.ro) – platforma
de resurse educaţionale, iniţiativa TEHNE (Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în
Educaţie); Programul Intel®Teach (2007, www.intel.com) – curs internaţional de
formare la nivelul Caselor Corpului Didactic din ţară coordonat de Siveco România şi
Corporaţia Intel.
 Proiectele europene POSDRU 2007-2013 – Programul eTwinning (2005,
http://etwinning.ro/), Parteneriate şcolare în Europa; Proiect 2008-2011 – Proiectul
„Profesorul – creator de soft educaţional” de formare continuă modernă şi de calitate,
finanţat prin fonduri structurale POSDRU 2007-2013, http://profesorulcreator.siveco.ro;
Proiect 2009-2011 – Proiectul „Dezvoltarea Profesională a Cadrelor Didactice prin
Activităţi de Mentorat” POSDRU 2007-2013, http://proiecte.pmu.ro, http://proiecte.
pmu.ro/web/mentorat; Proiect 2010-2012 – Proiectul „Formarea continuă de tip
„Blended Learning” pentru cadrele didactice universitare” POSDRU 2007-2013,
http://blu.cc.unibuc.ro, Proiect 2010-2013 – Proiectul „Formarea continuă a cadrelor
didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea eficientă a limbii
franceze şi evaluarea la nivel european a competenţelor lingvistice” POSDRU 2007-2013
implementat de Ministerul Educaţiei Naţionale; Proiect 2010-2013 – Proiectul „Formarea
continuă a cadrelor didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea
eficientă a limbii engleze şi evaluarea la nivel european a competenţelor lingvistice”
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 445

POSDRU 2007-2013 implementat de Ministerul Educaţiei Naţionale, http://engleza-


fse.edu.ro, http://franceza-fse.edu.ro/; Proiect 2009-2012 – Proiect Multi-Touch „Proces
educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii” (Curriculumului
integrat, inter şi transdisciplinar „Învăţare în societatea cunoaşterii”), cofinanţat din
Fondul Social European (FSE) şi implementat de Unitatea de management al proiectelor
cu finanţare externă, din cadrul MECTS, în parteneriat cu SIVECO România şi
Universitatea Naţională de Apărare „CAROL I” (Departamentul ADL), http://
transdisciplinar.pmu.ro/primapagina).

3. Informații generale privind licitația de manuale digitale

CADRU GENERAL: Potrivit documentației publicate în Sistemul Electronic de Achiziții


Publice (SEAP), contractul total are o valoare estimată fără TVA de aproape 6,8 milioane
euro și va fi finanțat din fonduri bugetare. Acordul-cadru – a cărui durată este de 48 luni –
poate fi încheiat cu maxim 6 agenți economici pentru servicii de tipărire, de livrare și de
e-învatare (e-learning) – forma digitală.

Specificaţii tehnice – Cerinţe pentru mediul de lucru.


- Sistem de operare: Windows, Android, Linux, OS X, iOS,
- Hardware: cerinţe minime – PC / tabletă / smartphone cu procesor minim de 800
MHz, 512 MB memorie RAM, 1 GB spaţiu disponibil de stocare,
- Browser: cerinţe minime – Google Chrome 31+, Mozilla Firefox 25+, Internet
Explorer 10+,
- Tehnologii web de dezvoltare: HTML5, CSS3, JavaScript, SVG, MathML sau
sisteme de redare a formulelor matematice echivalente.
„Caietul de sarcini prevede că manualul digital se prezintă pe suport de stocare de tip
CD/DVD. De asemenea, manualul digital cuprinde integral conținutul manualului tipărit,
având în plus (sau în locul ilustrațiilor de pe hârtie) elemente specifice precum: exerciții
interactive, jocuri educaționale, animații, filme și simulări care prin utilizare aduc un
plus de profit cognitiv, se arată în documentație. Manualele sunt utilizate atât individual,
căt și în activități de grup.”, MEN 2014,

Caietul de sarcini.
Criteriile de Evaluare ( PREȚ= 50%, CALITATE=50%):
1. Prețul ofertei: 50%
2. Corectitudinea conținutului științific (conținutul științific prezentat trebuie să
respecte recomandările programei școlare): 10%
3. Abordarea didactică a conținutului învățării: 10%
4. Organizarea conținutului proiectului de manual școlar în vederea
formarii/dezvoltării de competențe în conformitate cu programa școlară: 10%
5. Contribuția la optimizarea procesului de predare-învățare-evaluare (echilibrarea
conținutului disciplinei cu testele de evaluare): 5%
6. Calitatea și accesibilitatea limbajului: 5%
7. Calitatea tehnoredactării și facilitatea utilizării variantei digitale a proiectului de
manual școlar: 5%
8. Stilul, unitatea proiectului de manual școlar și calitatea pedagogică a activităților
multimedia de învățare interactivă: 5%
446 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Companiile care au depus oferte în cadrul licitației pentru manuale școlare:


1. Centrul de Carte Straina SITKA SRL; 2. S.C. Humanitas S.A. + S.C. Read Forward S.R.L.; 3.
Editura Corvin Deva; 4. Uniscan Grup Educational SRL + Expres Publishing S.A.; 5. Pearson
Education Limited 6. S.C. Norand SRL; 7. S.C. Aramis Print SRL; 8. S.C. Grupul Editorial Art
SRL + S.C. Infomedia Pro SRL; 9. SC CD Press SRL; 10. SC Didactica Publishing House SRL;
11. T3 INFO SRL; 12. SC Edu Soft Marketing SRL + SC Cromatic Tipo SRL; 13. Grup Media
Litera SRL + Grup Editorial Litera SRL + SC Siveco Romania SA; 14. Insoft Developent&
Consulting +S.C. Editura All SRL; 15. Fisher International; 16. Corint Junior SRL; 17. S.C.
Educational Center SRL; 18. Akademos Art SRL + Stand Agentie Difuzare Cart SRL; 19. Editura
Didactica si Pedagogica; 20. Ascendia Design SRL; 21. Intuitext
(sursa: HotNews.ro).

Câștigătorii licitației de manuale școlare – 22 septembrie 2014:


1. Manualul de Comunicare în limba română clasa I: SC CD Press SRL_OF_1; SC CD Press
SRL_OF_2; Grup Media Litera SRL+ Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO Romania SA; SC
Intuitext SRL; S.C. Grupul Editorial Art SRL + S.C.; Infomedia Pro SRL; Akademos Art SRL +
Stand Agentie Difuzare Carte SRL
2. Comunicare în limba română clasa a II-a: SC CD PRESS SRL; SC Intuitext SRL; S.C.
Grupul Editorial Art SRL + S.C. Infomedia Pro SRL; Editura Didactica si Pedagogica + Ascendia;
Design SRL; Corint Junior SRL + Tipografia Everest 2001 SRL; S.C. Humanitas S.A. + S.C. Read
Forward S.R.L.
3. Matematică și explorarea mediului clasa I: SC CD PRESS SRL; Grup Media Litera SRL+
Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO Romania SA; SC Intuitext SRL; SC Edu Soft Marketing
Srl + SC Cromatic Tipo SRL; S.C. Grupul Editorial Art SRL + S.C. Infomedia Pro SRL; S.C.
Aramis Print SRL.
4. Matematică și explorarea mediului clasa a II-a: SC CD PRESS SRL; SC Intuitext SRL; S.C.
Grupul Editorial Art SRL + S.C. Infomedia Pro SRL; S.C. Aramis Print SRL; SC Didactica
Publishing House SRL; Corint Junior SRL
5. Comunicare în limba maternă maghiară clasa I: Editura Corvin Deva;S.C. Norand SRL
6. Limba modernă clasa I - limba engleză: SC Edu Soft Marketing Srl + SC Cromatic Tipo
SRL; S.C. Aramis Print SRL; Uniscan Grup Educational SRL + Expres Publishing S.A.

Bibliografie
[1] M. Vlada (2013), http://www.elearning.ro/manuale-digitale-si-resurse-universitare-digitale
[2] O. Istrate (2013), http://www.elearning.ro/manuale-in-format-digital
[3] CNIV România (2013, 2014), http://c3.cniv.ro/index.php?q=2013/digital ,
http://c3.cniv.ro/index.php?q=2013/digital
[4] CNIV România (2014), http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/fundamente-proiecte
[5] CNIV România (2014), http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/dez-prof
[6] CNIV România , http://www.agora.ro/stire/cniv-romania-definitii-pentru-manuale-digitale...
[7] SIVECO România și editura LITERA (2014), http://www.manualplusdigital.ro
[8] R. Jugureanu (2014), http://science.hotnews.ro/stiri-esential-17892118-profesor-radu-jugurean...
[9] R. Jugureanu (2014), Manualele digitale: conținut atractiv, jocuri, animații pentru elevii digitali,
http://www.curentul.info/educatie/4258-manualele-digitale-continut-atrac...
- http://www.agora.ro/stire/noile-manuale-pentru-clasa-i-realizate-de-edit...
[10] Specificații Tehnice - Manuale Noi 2014 (inițiale), 07.03.2014, http://www.scribd.com,
http://adevarul.ro
[11] Licitația privind achiziția de manuale școlare, aprilie 2014, http://www.hotnews.ro
[12] Proiectele CNIV şi ICVL, http://www.c3.cniv.ro, http://www.c3.icvl.eu, accesat 10.201
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 447

Noi paradigme pentru TIC și STEM


(Science, Technology, Engineering şi Mathematics) în învățământul
românesc

Grigore Albeanu, Marin Vlada, Radu Jugureanu91


Abstract. Evoluția societății actuale a impus introducerea în mediul preuniversitar a Informaticii şi a
Tehnologiei Informației şi a Comunicațiilor (TIC) începând cu K2 (5/6 ani). Lucrarea analizează programa
de Informatică şi TIC, pentru clasele V-VIII, prin comparație cu cadrul curricular Computer Science
Teachers Association (CSTA) K12-CSF (ACM - The Association for Computing Machinery).

1. Introducere
Dacă pentru şcolile americane a fost nevoie de mesajul preşedintelui Obama [1], pentru
România, introducerea Informaticii şi a Tehnologiei Informatiei şi a Comunicatiilor
(TIC) în gimnaziu, începând cu clasa a V-a a anului şcolar 2017-2018 este o urmare
firească a strategiei Europa 2020 pentru Educație şi formare. România introdusese
Informatica şi TIC la nivel liceal cu mulți ani în urmă [5], iar evaluarea competențelor
digitale, la examenul de bacalaureat din anul 2009, prin OUG 97/2009 [8].
La nivel mondial, cererea de specialişti STEM (în Stiințe, Tehnologie, Inginerie şi
Matematică [9, 10, 11]) a determinat actualizarea continuă a curriculumul la toate
nivelurile. Astfel, ACM şi partenerii [1] au elaborat un cadru general pentru introducerea
Informaticii şi TIC, la nivel preuniversitar, denumit K12-Computer Science Framework
(K12-CSF), ce conține recomandări curriculare începand cu gradinița, clasele 1-4 şamd.
Conform [2], standardele K12-CSF au fost elaborate de specialişti pentru a fi coerente și
comprehensibile pentru profesori, administratori și factori de decizie politică.
În secțiunea următoare vom realiza o privire de ansamblu, asupra viziunilor K12-
CSF și Info-TIC Romania având în vedere [2] şi noua programă de Informatică şi TIC [6]
pentru clasele V-VIII, care a intrat în vigoare începând cu anul 2017.
Din motive de spațiu vom folosi, în legătură cu vârsta elevilor, abrevierile:
K2 – 5/6 ani, A3 – 8/9 ani, A4 – 9/10 ani, A5 – 10/11 ani, A6 – 11/12 ani, A7 – 12/13
ani, A8 – 13/14 ani. Programa [6] se referă la nivelurile A5, A6, A7 şi A8. Vom omite, în
mod intenționat, analiza la nivelul claselor a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a.

2. Indicatorii calitativi ai K12-CSF


Pentru a înțelege modul în care trebuie personalizat curriculumul de Informatică şi TIC,
vom prezenta, în continuare, indicațiile CSTA (Computer Science Teachers Association)
[2] conform ariilor: „Sisteme de calcul”, „Rețele şi Internet”, „Date şi Analiza datelor”,
„Algoritmică şi programare” şi Impactul INFO şi TIC asupra societății”.
Indicatorii CSTA K12-CSF, pentru aria „Sisteme de calcul” evaluează
următoarele sarcini:
 (1) Selectarea și utilizarea unui software adecvat pentru a efectua o varietate de
activități și recunoașterea faptului că elevii au nevoi și preferințe diferite pentru
tehnologia pe care o folosesc: K2;
91
Articol preluat din Lucrările celei de-a XV-a Conferință de Învățământ Virtual, VIRTUAL LEARNING –
VIRTUAL REALITY, MODELS & METHODOLOGIES, TECHNOLOGIES, SOFTWARE SOLUTIONS,
28 octombrie 2017, Editura Universității din București, ISSN 1842-4708, pag. 28-35, 2017, online
http://c3.icvl.eu/papers2017/cniv/documente/pdf/sectiuneaA/sectiuneaA_lucrarea2.pdf,http://www.c3.cniv.ro
448 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

 (2) Utilizarea unei terminologii adecvate în identificarea și descrierea funcției


fiecărei componente fizice a sistemului de calcul (hardware): K2;
 (3) Descrierea „blocajelor” hardware și software utilizând o terminologie precisă: K2;
 (4) Descrierea modului de funcționare a părților interne și externe ale
dispozitivelor de calcul ce compun un sistem de calcul: A3-5;
 (5) Descrierea modului în care hardware-ul și software-ul funcționează împreună
ca un sistem de realizare a sarcinilor: A3-5;
 (6) Determinarea soluțiilor potențiale pentru a rezolva defecte hardware și
software simple folosind strategii uzuale de depanare: A3-5;
 (7) Propunerea de îmbunătățiri privind proiectarea dispozitivelor de calcul, pe
baza unei analize a modului în care utilizatorii interacționează cu dispozitivele:
A6-8;
 (8) Elaborarea de proiecte care combină componente hardware și software pentru
colectarea și schimbul de date: A6-8.
 (9) Identificarea și rezolvarea sistematică a „problemelor” cu dispozitivele de
calcul și componentele acestora: A6-8.
Indicatorii CSTA K12-CSF, pentru aria „Rețele şi Internet” au în vedere următoarele
sarcini:
 (1) Definirea parolelor, a necesității utilizării acestora pentru a proteja
dispozitivele și informațiile de accesul neautorizat: K2;
 (2) Descrierea modului în care informațiile sunt împărțite în bucăți mai mici,
transmise ca pachete prin mai multe dispozitive prin rețele și pe Internet și
reasamblate la destinație: A3-5;
 (3) Discutarea aspectelor de securitate cibernetică din lumea reală și despre
modul în care pot fi protejate informațiile personale: A3-5;
 (4) Modelarea protocoalelor în transmiterea de date între rețele și Internet: A6-8;
 (5) Explicarea modului în care măsurile de securitate fizice și digitale protejează
informațiile electronice: A6-8;
 (6) Aplicarea mai multor metode de criptare pentru a modela transmiterea sigură
a informațiilor: A6-8.
Aria „Algoritmică şi programare” are în vedere următoare:
 (1) Modelarea proceselor zilnice prin crearea și urmarea algoritmilor (seturi de
instrucțiuni pas-cu-pas) pentru a îndeplini sarcinile: K2;
 (2) Descrierea modului în care programele stochează și manipulează datele
utilizând numere sau alte simboluri pentru a reprezenta informațiile: K2;
 (3) Elaborarea de programe cu secvențe și bucle simple, pentru a exprima idei sau
a aborda o problemă: K2;
 (4) Evidențierea pașilor necesari pentru a rezolva o problemă într-o secvență
precisă de instrucțiuni: K2;
 (5) Elaborarea de planuri care descriu succesiunea unui ansamblu de evenimente,
obiective și rezultate așteptate: K2;
 (6) Recunoaşterea meritelor atunci când sunt utilizate ideile și creațiile altora în
timpul dezvoltării programelor: K2;
 (7) Depanarea (identificarea și remedierea) erorilor dintr-un algoritm sau program
care include secvențe și bucle simple: K2;
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 449

 (8) Folosirea terminologiei corecte, descrierea pașilor făcuți și a optiunilor din


timpul procesului iterativ de dezvoltare a unui program: K2;
 (9) Compararea mai multor algoritmi utilizați pentru aceeași sarcină și
determinarea celui mai bun: A3-5;
 (10) Elaborarea de programe care utilizează variabile pentru stocarea și
modificarea datelor: A3-5;
 (11) Elaborarea de programe care includ secvențe, evenimente, bucle și
condiționare: A3-5;
 (12) Descompunerea problemele în subprobleme mai mici, ușor de gestionat,
pentru a facilita procesul de dezvoltare a programului: A3-5;
 (13) Modificarea sau încorporarea de porțiuni ale unui program propriu, pentru a
dezvolta ceva nou sau pentru a adăuga mai multe funcții avansate: A3-5;
 (14) Utilizarea unui proces iterativ pentru a planifica dezvoltarea unui program
prin includerea ideilor altor colegi și luând în considerare preferințele
utilizatorilor: A3-5;
 (15) Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și acordarea meritelor
corespunzătoare atunci când se elaborează sau se modifică programe: A3-5;
 (16) Testarea și depanarea (identificarea și remedierea defectelor) unui program
sau unui algoritm pentru a se asigura că funcționează conform cerințelor: A3-5;
 (17) Joc de roluri, sub îndrumarea cadrului didactic, atunci când mai mulți elevi
colaborează în timpul etapelor de proiectare, implementare și revizuire a unui
program: A3-5;
 (18) Descrierea alegerilor făcute în timpul dezvoltării programului folosind
comentarii în cod, prezentări și demonstrații: A3-5;
 (19) Utilizarea schemelor logice și / sau pseudocod pentru a descrie algoritmi de
rezolvare a unor probleme complexe: A6-8;
 (20) Definirea variabilelor care reprezintă diferite tipuri de date și efectuarea de
operații asupra valorilor acestora: A6-8;
 (21) Proiectarea și dezvoltarea iterativă de programe care combină structuri de
control, inclusiv bucle imbricate și condiționări: A6-8;
 (22) Descompunerea problemele și subproblemelor în părți pentru a facilita
proiectarea, implementarea și revizuirea programelor: A6-8;
 (23) Crearea de functii/proceduri cu parametri pentru a organiza codul și pentru a
ușura reutilizarea acestuia: A6-8;
 (24) Solicitarea de idei și încorporarea ideilor venite de la membrii echipei și
utilizatori pentru a rafina o soluție care să răspundă nevoilor utilizatorilor: A6-8;
 (25) Includerea codului, fişierelor și bibliotecilor existente în programe originale
cu respectarea legii: A6-8;
 (26) Probarea sistematică și rafinarea programelor utilizând o serie de cazuri de
test: A6-8;
 (27) Distribuirea de sarcini și menținerea unei cronologii asupra perioadei de
dezvoltare a proiectului atunci când se elaborează, în colaborare, artefacte
computaționale: A6-8;
 (28) Documentarea programelor pentru a le face mai ușor de urmărit, testat și
depanat: A6-8.
450 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Indicatorii CSTA K12-CSF pentru aria „Date şi Analiza datelor” se referă la următoarele
sarcini:
 (1) Stocarea, copierea, căutarea, salvarea, modificarea și ștergerea informațiile
utilizând un dispozitiv de calcul și definirea acestor informații stocate ca date: K2;
 (2) Colectarea și prezentarea datelor în diferite formate vizuale: K2;
 (3) Identificarea si descrierea modelelor şi şabloanelor vizualizate pentru a realiza
predicții: K2;
 (4) Organizarea și prezentarea vizuală a datelor colectate pentru a evidenția
relațiile și a susține o ipoteză: A3-5;
 (5) Folosirea datelor pentru a evidenția sau a sugera relații cauză-efect, prezicerea
unor rezultate sau comunicarea unei idei: A3-5;
 (6) Reprezentarea datele utilizând mai multe scheme de codificare: A6-8;
 (7) Colectarea datelor utilizând instrumente de calcul și transformarea datelelor
pentru a le face mai utile și mai fiabile: A6-8;
 (8) Rafinarea modelelor computationale pe baza datelor pe care le-au generat:
A6-8.
Indicatorii CSTA K12-CSF, pentru aria „Impactul INFO şi TIC asupra societății” se
referă la următoarele sarcini:
 (1) Compararea modului în care oamenii trăiesc și muncesc înainte și după
implementarea sau adoptarea tehnicii de calcul: K2;
 (2) Promovarea respectului și responsabilității în mediul online: K2;
 (3) Păstrarea informațiilor de conectare private și deconectarea dispozitivele în
mod corespunzător: K2;
 (4) Discutarea tehnologiilor informatice care au schimbat lumea și prezentarea
modului în care aceste tehnologii influențează și sunt influențate de practicile
culturale: A3-5;
 (5) Propunerea de modalități de îmbunătățire a accesibilității și utilizabilității
produselor tehnologice pentru diversele nevoi și dorințe ale utilizatorilor: A3-5;
 (6) Identificarea diverselor perspective în scopul îmbunătățirii artefactelor
computaționale: A3-5;
 (7) Utilizarea programelor din domeniu public, respectarea legislatiei privind
drepturile de autor: A3-5;
 (8) Compararea compromisurilor asociate cu tehnica de calcul care afectează
activitățile zilnice ale oamenilor și opțiunile privind cariera A6-8;
 (9) Discutarea despre participarea deplină sau limitată a țărilor la proiectarea
tehnologiilor existente: A6-8;
 (10) Colaborarea cu alte persoane prin strategii precum "crowdsourcing" sau
sondaje atunci când se elaborează un artefact de calcul: A6-8;
 (11) Descrierea compromisurilor privind informația publică și păstrarea în
siguranță a informațiilor private: A6-8.

3. Informatica și TIC în gimnaziu din perspectiva CSTA K12-CSF


Începând cu anul şcolar 2017-2018 a intrat în vigoare programa şcolară de „Informatică şi
TIC” pentru clasele V-VIII, elevii din clasa a V-a fiind primii care experimentează, în
cadrul şcolii, noile tehnologii şi îşi dezvoltă gândirea algoritmică. Sarcinile ce trebuie
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 451

realizate în cei patru ani de studiu sunt prevăzute pentru formarea a trei competențe
generale: (1) Utilizarea responsabilă și eficientă a tehnicii de calcul și de comunicații; (2)
Rezolvarea unor probleme elementare prin construirea unor algoritmi de prelucrare a
informației; (3) Elaborarea creativă de produse informatice care să valorifice conexiunile
dintre disciplina Informatică și TIC și societate.
Conținuturile propuse pentru formarea competențelor menționate sunt:
Clasa a V-a
1. Norme de ergonomie și de siguranță
1.1 Normele de securitate și protecție a muncii în laboratorul de informatică
1.2 Poziția corectă a corpului la stația de lucru
2. Tipuri de sisteme de calcul și de comunicații
2.1 Momente principale în evoluția sistemelor de calcul
2.2 Sisteme de calcul și de comunicații întâlnite în viața cotidiană
3. Elemente de arhitectură a unui sistem de calcul
4. Tipuri de dispozitive: de intrare, de ieșire, de intrare-ieșire, de stocare a datelor
5. Sisteme de operare
6. Internet
7. Editoare grafice
8. Algoritmi. Date cu care lucrează algoritmii
8.1. Noțiunea de algoritm
8.2. Proprietăți ale algoritmilor
8.3. Clasificarea datelor cu care lucrează algoritmii în funcţie de rolul acestora (de
intrare, de ieșire, de manevră)
8.4. Constante
8.5 Variabile
8.6. Expresii (operatori aritmetici, relaționali, logici; evaluarea expresiilor)
9. Structura secvențială (liniară)
9.1. Noţiunea de structură secvenţială
9.2. Forme de reprezentare ale structurii secvențiale într-un mediu grafic interactiv
10. Structura alternativă (decizională)
10.1. Noţiunea de structură alternativă
10.2. Forme de reprezentare ale structurii alternative într-un mediu grafic interactiv
11. Medii grafice interactive pentru implementarea algoritmilor care conţin structura
secvenţială şişau alternativă
Clasa a VI-a
12. Prezentări
13. Animaţii grafice
14. Elemente de interfață ale unei aplicații de exersare a algoritmilor
14.1. Instrumente de bază utilizate în exersarea algoritmilor
14.2. Etapele unui exercițiu algoritmic utilizând aplicația aleasă
14.3. Structura repetitivă condiționată anterior
14.4. Structura repetitivă condiționată posterior
14.5. Structura repetitivă cu contor
14.6. Modalități de reprezentare a algoritmilor (schemă logică și pseudocod)
14.7. Reguli elementare de notare a variabilelor și de indentare a instrucțiunilor în
pseudocod
15. Comunicare prin Internet
452 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Clasa a VII-a
16. Editor de texte
17. Aplicații de prelucrare audio, respectiv audio-video
18. Aplicații colaborative
19. Limbaj de programare
19.1 Facilități ale mediului de dezvoltare pentru un limbaj de programare: editare,
rulare și depanare
19.2 Structura programelor
19.3 Vocabularul limbajului
19.4 Date numerice
19.5 Operații de citire și afișare a datelor
19.6 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurii liniare
19.7 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurii
alternative
19.8 Instrucțiuni/comenzi pentru implementarea în limbaj de programare a structurilor
repetitive
Clasa a VIII-a
20. Calcul tabelar
21. Pagini web
22. Șiruri de valori numerice
22.1 Șir de valori (noțiuni introductive)
22.2 Operații cu șiruri de valori: citire, afişare, parcurgere
22.3 Algoritmi de bază pentru șiruri de valori: numărare, sumă /produs, minim/maxim,
verificare a unei proprietăți

Urmărind [6] din perspectiva CSTA K12-CSF se constată următoarele:


 Competența generală (1) se referă la ariile „Sisteme de calcul”, „Rețele şi Internet”.
 Aria „Date şi Analiza datelor” este abordată în cadrul competenței (3). Competența
(3) are mult mai multe activitați de învațare în raport cu competența (2) ceea ce
arată că programa [6] este mai mult orientată spre utilizare de sisteme de calcul şi
tehnologii şi mai puțin spre aria „Algoritmică şi programare”.
 CSTA K12-CSF pune mai mult accent pe aria „Algoritmică şi programare”,
dovadă şi numărul mare de indicatori asociați.
 Programa [6] are în vedere noțiunile de etică, doar în clasa a VII-a, în contextul
aplicațiilor colaborative. Drepturile de autor sunt avute în vedere în context
Internet, nu şi în legătură cu programele.
 Măsurile de siguranță în mediul online şi protecția datelor sunt analizate în cadrul
conținutului „Comunicare prin Internet” de la clasa a VI-a. Programa [6] nu face
referire la metode criptografice de protecția datelor.
 Competența (2) avută în vedere de programa [6] se referă doar la realizarea de
algoritmi simpli, fără a dezvolta funcții/proceduri utile pentru aplicații ce au nevoie
de reutilizarea codului deja dezvoltat. Nu rezultă din programă utilizarea mai
multor tipuri de date, respectiv scheme de codificare a datelor.
 Programa [6] nu tratează deloc problema defectelor hardware/software. Deşi
programa [6] pune accent pe procesarea datelor prin calcul tabelar, conținuturile
nu tratează problema datelor „nefiabile” şi modul în care un model poate fi utilizat,
respectiv adaptat pentru realizarea de previziuni.
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 453

Fig. 1. MEN, pagina principală – platforma manualelor, Centrul Național de Evaluare și Examinare

Concluzii
Lucrarea şi-a propus evaluarea programei „Informatică şi TIC” prin comparație cu [2].
K12-CSF permite şcolilor americane să-şi dezvolte propria programă şcolară. Programa
[6] lasă la alegerea cadrelor didactice doar tehnologiile informatice pentru parcurgerea
conținuturilor. Recomandările MEN şi materiale utile cadrelor didactice care predau la
clasa a V-a pot fi accesate folosind platforma [4]. Sunt disponibile manuale în format
electronic prin intermediul platformei https://www.manuale.edu.ro/ [12].

Fig. 2. MEN, pagina principală - Institutul de Științe ale Educației (ISE)


454 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Bibliografie
[1] ACM, Why Computer Science Education in K-12 Settings Is Becoming Increasingly Essential, 2016
(updated 2017), https://www.huffingtonpost.com/acm-the-association-for-computing-machinery/why-
computer-science-educ_b_12010476.html, accesat 2017.
[2] CSTA K12-Computer Science Standards, https://www.csteachers.org/page/standards, accesat 2017.
[3] S. Dutta, Th. Geiger, B. Lanvin, The Global Information Technology Report 2015 -ICTs for Inclusive
Growth, WEF&INSEAD, 2015.
[4] ***, Informatica în școli, http://www.informaticainscoli.ro/doku.php, accesat 2017.
[5] ***, Integrarea "Tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC)" în curriculumul național, suport de
curs, POSDRU POSDRU/1/1.1/S/5,
https://programareliceu.files.wordpress.com/2014/07/suport_de_curs_integrare-tic-in-informatica.pdf,
accesat 2017.
[6] ***, ISE, Informatică şi TIC pentru clasele V-VIII, Programa școlară, http://www.ise.ro/wp-
content/uploads/2017/01/informatica-si-TIC.pdf, http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-
progr/117-INFORMATICA%20si%20TIC.pdf, accesat 2017.
[7] ***, K12-Computer Science Framework, https://k12cs.org/,
https://drive.google.com/file/d/0B0TlX1G3mywqXzNWMVdKX0lTSkU/view, accesat 2017,
[8] ***, OUG 97/2009, http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/10/1/oug411.pdf, accesat 2017
[9] ***, STEM Curriculum and Implementation Guidelines,
https://www.education.nh.gov/instruction/stemstandards.htm, accesat 2017.
[10] ***, STEM-MATH: http://www.corestandards.org/assets/CCSSI_Math%20Standards.pdf, accesat 2017.
[11] ***, STEM-NGCS, http://nextgenscience.org/get-to-know, accesat 2017.
[12] MEN, Centrul Național de Evaluare și Examinare, https://www.manuale.edu.ro/.
Atitudini actuale privind Informatica în România - C.N.A.T.D.C.U. și promovarea
academică

Prof. dr. Ferucio Laurențiu Țiplea 92,


Facultatea de Informatică, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași

Oferta de licență la universități de prestigiu din


străinătate a început să își facă simțită destul de bine
prezența și în România. Este foarte posibil ca în viitorul
apropiat să asistăm la o migrație substanțială a liceenilor
nostri de elită către facultăți de informatică din străinătate.
Dorința de afirmare specifică vârstei va face ca decizia
acestora să fie luată, fără doar și poate, pe baza calității
ofertei academice. Astfel de liceeni, cu excepții neglijabile,
nu se vor mai întoarce în țară pentru programe de master
sau doctorat în informatică. Cum oferta națională la master
și doctorat în informatică este calitativ inferioară celei din
țări ale Europei de Vest, America etc., migrația absolvenților de licență din informatica
românească va căpăta și ea noi valențe, în detrimentul mediului academic național.

I Informatica de avarie: transfer tehnologic invers

Dezvoltarea impetuoasă a
tehnologiei informației
(Information Technology -
IT) a condus la o cerință
crescândă de
informaticieni. Aceasta s-a
pliat cu necesitatea
facultăților ce predau
informatică de a avea
fonduri financiare cât mai
mari și în consecință de a
școlariza cât mai mulți
studenți. Până aici, nu este nimic rău. Vorbim în fapt de o colaborare reciproc avantajoasă
între companiile de IT și mediul academic informatic cu o rezultantă pozitivă majoră
către societatea românească. Din păcate, lăcomia facultăților de a școlariza cât mai mulți
studenți, lipsa de cadre didactice specializate, precum și a spațiului de școlarizare, actul
didactic de calitate are de suferit. Asistăm la o informatică academică de avarie ce
migrează din ce în ce mai mult spre informatica de consum specifică școlilor profesionale
de IT.

Transferul tehnologic de la mediul academic către companii… și invers!

92
Articole preluate din revista Certitudinea Iași, nr. 42 (I-pag. 8), Nr. 44 (II), http://www.certitudinea.ro/
456 MARIN VLADA (ed. coord.), Proiectul ROINFO 2018-2020

Marea majoritate a companiilor de IT ce și-ai deschis porțile în România, fie


autohtone fie prin filiale ale unor (mari) companii străine, angajează absolvenți ai
facultăților de informatică pentru activități de dezvoltare, întreținere, verificare și testare
de produse software. Acestea se reduc în măsură covârșitoare la cunoașterea și abilitatea
de a opera cu diverse tehnologii IT. Partea de cercetare realizată în România de aceste
companii este inexistentă sau, în cel mai bun caz, neglijabilă atât ca volum cât și ca
anvergură și profunzime practică (luând în calcul doar aspectul fundamental al cercetării
practice și nu teoretice). Beneficiul major al companiilor străine este costul scăzut al
personalului calificat.
Pentru a răspunde cererii crescute de absolvenți de informatică venite din partea
companiilor, facultățile cu profil de informatică și-au orientat curricula către predarea de
tehnologii IT. Evident, aceasta se realizează în detrimentul unor discipline fundamentale
care, în viziunea unor ”lideri”, sunt matematică și nu informatică. S-a creat o fobie atât de
mare încât orice disciplină ce conține fundamente teoretice este aproape invariabil
catalogată ca fiind matematică. De exemplu, criptografia este pentru mulți matematică
pură. Predând IPsec sau SSL&TLS în cadrul cursului de Securitatea Informației, am avut
surpriza de a constata că studenții, în mare măsură, privesc componenta de schimb de
cheie a acestor tehnologii pe care probabil le utilizează zi de zi, ca fiind teorie abstractă.
Este clar atunci că pentru marea majoritate a lor, modul în care aceste două tehnologii
reușesc să asigure securitatea comunicației este de neînțeles. Dar și mai surprinzător este
că unii dintre aceștia se angajează pe posturi ce au securitatea informației ca domeniu de
activitate.
Companiile de IT dezvoltă semnificativ abilitățile angajaților de a lucra cu
tehnologii informatice. Pe fundalul orientării curriculei informatice către astfel de
tehnologii, angajații companiilor de IT ajung să fie văzuți drept ”specialiști” ce pot preda
în mediul academic aceste discipline. Coroborând acest punct de vedere cu dorința unor
facultăți de a scolariza cât mai mulți studenți, se ajunge la situații anacronice prin care o
facultate de informatică poate avea 30-40 de colaboratori externi de la companiile de IT
ce predau discipline de informatică. În niciuna din deplasările pe care le-am avut la
universități din Europa de Vest, Japonia sau America, nu am întâlnit astfel de situații, în
care aproape jumătate (sau uneori chiar mai mult de jumătate) din instructorii ce predau
informatica să fie cobaboratori de la companii de IT. Unii lideri autohtoni numesc aceasta
”transfer tehnologic de la companii către mediul academic”! Nu exclud necesitatea unui
transfer tehnologic de la companii către studenții informaticieni, dar el trebuie
implementat numai prin organizarea de practici de specialitate a studenților în cadrul
companiilor.

Parcuri de cercetare
Transferul tehnologic de la mediul academic către companii trebuie înțeles ca un
transfer de cunoștințe, metode și tehnici fundamentate teoretic către domeniul practic, ce
pot conduce la realizări practice importante societății. În America, implemetarea masivă a
acestui transfer tehnologic se face prin intermediul așa numitelor parcuri de cercetare
(research parks) cunoscute și ca parcuri de transfer tehnologic (technologic parks) sau
parcuri științifice (science parks). Un parc de cercetare este un domeniu în care activează
filiale ale unor companii ce mențin o strânsă legătură cu mediul academic, urmărind
printre altele transferul unor rezultate teoretice către practică. Un astfel de parc de
ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT 457

cercetare este de regulă arondat unei universități, fiind sub patronajul administrației locale
și/sau a unor instituții de cercetare (universități, de exemplu). Parcul de cerectare al
Universității Floridei Centrale, universitate la care am activat pentru 2 ani și jumătate ca
profesor invitat (visiting professor), este cel mai mare parc de cercetare din Florida și al
patrulea ca mărime (număr de companii) din America. Europa de Vest are și ea destul de<