1.

Construcția echipamentelor de filtrare a gazelor arse evacuate de

M.A.I. - filtrul de particule

Mecanismele filtrării

În filtrele de particule au loc trei procese ale gazelor arse:

- difuzia;
- intercepţia;
- impactul inerţial.

Figura 6.1 Mecanismele filtrării

La reţinerea prin difuzie, particulele sunt suficient de mici pentru a intra în mişcare
browniană prin ciocnirea cu moleculele de gaz. Particula este reţinută când ajunge în contact
cu suprafaţa fibrei sau porului.
În cazul în care particula este suficient de mare pentru a nu mai fi supusă mişcării
browniene dar prea mică pentru a avea inerţie proprie, este reţinută prin intercepţie. Particula
urmăreşte curentul de gaze şi este capturată dacă curentul de gaze cade pe suprafaţa porilor
sau fibrelor.
Particulele mari, având suficientă inerţie, nu mai urmăresc curentul de gaze când acesta
este deviat de suprafaţa fibrelor sau porilor. Particula este capturată, prin impact, pe suprafaţa
care a determinat devierea curentului de gaze.
 Aceste trei mecanisme acţionează diferit în funcţie de mărimea particulei, viteza
aerosolului şi diametrul porilor şi fibrelor. Reţinerea prin difuzie este predominantă în cazul
particulelor mici, la un curent de gaze de viteză redusă şi cu un timp de rezidenţă în filtru
lung. Intercepţia particulelor este mai eficientă când raportul dintre mărimea particulelor şi
mărimea porilor sau fibrelor, creşte. Reţinerea prin impact inerţial este mai eficientă la debite
mari de gaze şi particule de dimensiuni mari.

Filtrul cu reţinere mecanică

Principiul filtrului cu reţinere mecanică constă în trecerea gazelor de evacuare prin

interstiţiile materialului filtrant unde particulele de dimensiuni mai mari pot fi reţinute la
intrarea în interstiţii iar particulele de dimensiuni reduse pot fi reţinute pe suprafaţa
interstiţiilor sau în spaţiile oferite în interiorul materialului filtrant prin inerţie, la schimbarea
sensului de curgere al microdebitelor de gaze arse. Dintre cele mai utilizate materiale pentru
construcţia filtrelor cu reţinere mecanică sunt filtrele ceramice şi filtrele metalice.

Filtrul ceramic
Filtrele din material ceramic pot fi construite sub formă de monolit, spumă şi fibre
ceramice. Filtrul monolit ceramic se aseamănă din punct de vedere constructiv cu monolitul
convertorului catalitic cu trei căi. Monolitul ceramic are secţiunea transversală circulară sau
ovală şi aspect de fagure datorită canalelor longitudinale de secţiune pătrată care îl străbat.
Materialul utilizat este cordieritul.

Figura 6.2 Filtrarea prin monolit ceramic

Canalele longitudinale sunt obturate alternativ cu capace din material ceramic pentru ca
gazele arse să fie obligate să treacă prin pereţii despărţitori poroşi. Grosimea pereţilor
despărţitori ai canalelor este mai mare decât la monolitul convertorului catalitic.
Mărimea porilor pereţilor despărţitori influenţează eficienţa de reţinere care se poate
situa între 40% şi 90%.
În timpul funcţionării, particulele se depun pe suprafaţa canalelor şi în interiorul porilor,
determinând creşterea contrapresiunii în amonte de filtru ceea ce determină la scăderea
performanţelor energetice şi de consum ale motorului. În aceste condiţii, filtrul, periodic
trebuie supus procesului de regenerare.
Spuma microporoasă poate fi realizată şi din cordierit ca matrice şi întărită cu un
amestec ceramic denumit mullit (3Al2O3 - 2SiO2). Filtrul este prevăzut la ieşirea gazelor cu o
membrană de cordierit/mullit pentru a se preveni emisia de particule la încărcarea filtrului
înaintea regenerării. Eficienţa acestui tip de filtru este de 70-75%.

Filtrul metalic poros

Filtrele metalice, pentru a rezista acţiunii corozive a gazelor arse, se construiesc din
aliaje Ni-Cr. Filtrul este alcătuit din mai mulţi cilindri concentrici, din aliaj Ni-Cr poros. Prin
alegerea de diferite mărimi ale porilor pereţilor cilindrilor care alcătuiesc filtrul (pori mari la
cilindrii de intrare a gazelor arse) se pot atinge performanţele de filtrare ale filtrelor ceramice.
Filtrele ceramice prezintă avantajul unei rezistenţe sporite la şocuri termice şi mecanice,
asigurându-se o durabilitate suficientă de exploatare. O altă soluţie o constituie filtrul de
particule realizat din fibre metalice din oţel inoxidabil acoperite cu y-alumină. Eficienţa
acestui tip de filtru este cuprinsă între 68% şi 80%.

Filtrul de particule electrostatic

Filtrarea electrostatică este aplicată cu succes în industrie pentru reţinerea prafului.
Tehnologia de filtrare electrostatică poate fi aplicată şi la filtrarea gazelor de evacuare. pentru
reţinerea şi coagularea particulelor emise de motor. Pentru a se evita generarea de noi poluanţi
datorită actiunii unui câmp electric adiţional (efect Corona) care se aplică în amontele filtrului
pentru a încărca electric particulele, este necesar să se utilizeze numai încărcarea electrică
naturală a particulelor. S-a demonstrat că mai mult de 80% din masa de particule emise sunt
încărcate electric. Particulele emise de motor sunt uscate şi în acest caz este posibil ca rata de
reţinere a acestora să se situeze între 70% şi 90%. Tensiunea electrică care se aplică este de
4000 V. Sistemele de reţinere electrostatică trebuie să elimine scurtcircuitul datorat
depunerilor de carbon.

Figura 6.3 Funcționarea filtrului de particule. Sursa: Audi

 Montarea filtrului de particule

Figura 6.4 Galeria de evacuare a unui motor diesel cu filtru de particule. Sursa: Renault

Determinarea concentrației de particule din gazele de ardere

Pentru stabilirea eficienței filtrului de particule se poate utiliza Analizorul de gaze

portabil model GA-21plus. Se va utiliza modul de determinare a concentrației de particule
(Soot Test). Se utilizează metoda filtrării gazelor, care constă în trecerea unei cantităţi de gaze
arse printr-un filtru. Filtrul este apoi supus unei analize optice în comparaţie cu un filtru curat.

Figura 6.5 Inițializarea testului de determinare a conținutului de particule

După pornirea testului, pompa aparatului va aspira gazele de evacuare timp de 60 de

secunde (conform certificării TÜV, va fi analizată o cantitate de 1.63 +/-0.07 litri). După
efectuarea testului se compară hârtia de filtru din sondă cu scara etalon. Se va
introduce ulterior numărul aferent impregnării hârtiei de filtru în meniul
aparatului.

Figura 6.6 Confirmarea valorii de impregnare a hârtiei de filtru pe scara 0...9