orizonturi

IULIAN NAFTA

CELULE
VÎNĂTOARE DE MICROBI
CFAGOCITOZA)
CONSILIUL
PENTRU RASPiNDIREA CUNOŞTINŢELOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

•
 IULIAN NAFTA
doctor in medicină CELULE
VÎNĂTOARE
DE MICROBI
(FAGOCITOZA)

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti, 1968
FAGOCITOZA: APARAREA ORGANISMULUI
IMPOTRIVA MICROBILOR

Animalele cele mai mari şi cu cele mai diverse şi mai

complicate alcătuiri şi funcţii ale organismului, ca şi cele
mai simple vieţuitoare sînt expuse fără Încetare atacurilor
duşmanilor de tot felul. Agenţii infecţioşi - bacteriile şi
virusurile - sînt dintre cei mai primejdioşi. În organis-
mul În care izbutesc să pătrundă, aceşti paraziţi, invizibili
cu ochiul liber, Încep să se Înmulţească, să se răspîndească
în diferite organe, să secrete substanţe toxice, care difu-
zează În organism. Acesta este tulburat În funcţionarea lui
normală, de multe ori dă semne de suferinţă, dar În ace-
laşi timp se şi apără. Fagocitoza este reacţia de apărare cea
mai însemnată a unui organism animal infectat cu microbi.
CuvîntJUl Înseamnă etimologic digestie celulară (pha-
gein = a mînca, kytos = celulă, În limba greacă). Feno-
menul de fagocitoză constă din înglobarea activă de parti-
cule de către o celulă şi digerarea lor ~consecutivă. Răspîn­
dit pe toată scara animală, el îşi capătă semnificaţia de
luptă împotriva microbilor abia pe treptele superioare ale
evoluţiei. Pe cele inferioare, la fiinţele unicelulare, cum sînt
protozoarele (amoebele, paramecium) sau chiar la pluricelu-
lafele simple, de pildă la artropode, moluşte, tunicieri,
fagocitoza reprezintă funcţia fiziologică a digestiei. Este
modul În care se hrăneşte organismul acestor animale.
Amoeba este ea însăşi un fagocit, adică o celulă care mă-

5
bineinţeles; nu o n&&a,aaa.a,l l:a.-

animale, vieţuitoarele IŞl complică stru~

digestie devine o speciali1late a anumitor celule, tataUJrf":11t·
organe, în timp ce alte celule, foarte asemănătoare
amoebele, intrebuinţează acelaşi ·mecanism al
exclusiv pentru apă·rarea !antimicrobiană
... .
Organismul utilizează multe mijloace pentru Q se ape~~~
ll"a de microbi (şi ro toate acestea, nu Îil•rotdeauna reuşeşte
1~ punem cale bariere mooanice: pielea, mucoasele; sau chi-
mice: acirutatea stomacală, diverse substanţe •cu acţiune~
tibiotică sau neutralizantă din secreţii şi umori. Ci~
mic.robii .reuşesc totuşi să le înfnngă, începe lupta decisiVI
cu 1fagocitele. De rezultaJtUl ei depinde vindecarea sau ~
tea organismului. In amănunt fenomenul va fi descris Wn. pct9..
nile ce unnea2ă. Deocamdată să arătăm pe scurt ceea ce se:
petrece:
Să introducem cu o sermgă . cîţiva streptococi (mi~
sferici, aşezaţi î.n l•anţ) sub pielea unui animal sensibil
aceşti germeni, cum este iepurele. Locul în care au păttrunt
rnicrobii se va umfla puţin, streptococii se vor înmulţi şi se
vor răspmdi în toate organele animalului. Iepurele va ~
Dacă introducem aceiaşi germeni sub pielea unui aru·ma~j
care în mod natural este rezistent la această specie nuq~~··:·
biană, la cobai bunăoară, el nu moare, iar la locul de WB~,~,:.
trun·dere a bacteriilor. se observă o reacţie foarte H.nw1~!~":!::
roşeaţă, umflătură; se formează un abces, o colecţie de pUJ~~!ii
Ce s-a înnîmplat? Orgatt1ismul cobai·ului şi-a mobilizat raa•~~:._'
citele. A'cestea a.u sosit ÎIIl număr din ce în ce mai mare
locul în care streptococii au reuşit să spargă zidul a ......,~
de apărare, pielea, şi-au întins pseudopodele, nişte
giri ale protoplasmei lor, vîscoase şi ·mobile ·ca a amtOeJ>e5?;.._~f
lor, au înglobat microbii şi au început să-1 "mănince•
aju_torul unor substanţe chimice (/ermenţii sau enzimele)

6
 ...

constatare ce i se părea interesantă (şi care oare nu i s-a

părut aşa?) o Împărtăşea unui prieten, o făcea cunoscută,
stîrnind interesul prin frumuseţea observaţiilor, prin simpli-
citatea explicaţiei, prin logica concluziilor.
Descoperirile lui Pasteur din lumea cristalelor şi a unor
acizi i-au adus catedra de profesor la Facultatea de Ştiinţe
din Strasbourg, apoi din Lille, un oraş cu multe fabrici de
bere, de zahăr şi de alcool. •
O serie de neplăceri ale fabricanţilor de alcool îi fac pe
aceştia să-i solicite ajutorul. Pasteur nu ştia nimic despre
procesul de producţie dintr-o distilerie. îl studiază, şi din
butiile de fermentare scoate cîteva picături pe care le pri-
veşte la microscop. Observă nişte bastonaşe (bacili), face
legăuura Între ele şi acidul lactic care se dezvoltă În butii,
şi astfel descoperă fermentaţia lactică, pe care o cercetează
după aceea pe toate feţele. A urmat studiul procesului de fer-
mentaţie alcoolică, de data aceasta la Paris, unde fusese numit
la Şcoala Normală Superioară. Apoi, În mod logic, generali-
zarea, explicaţia cuprinzătoare a fenomenului fermentaţiei
în general, pînă atunci foarte confuz Înţeles: Cauza tuturor
fermentaţiilor sînt fiinţe vii, microscopice.
Rezultatele experienţelor cu fermenţii şi elaborarea
teoriei fermentaţiei 1-au pus pe Pasteur În conflict cu na-
turalişnii din acea vreme, care susţineau teoria generaţiei
spontane. Conform acestei teorii, foarte vechi de altminteri,
dar reluată la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi apoi din nou
în secolul al XIX-lea, organismele vegetale şi animale pot
lua naştere spontan, de la sine, din aer, din materii organice
de tot felul, de la nămol pînă ~la rufe murdare. Prin expe-
rienţe impecabile, cu ajutorul unor dispozitive imaginate de
l't»- dînsul sau de colaboratorii săi, făcînd şi greşeli, datorită
cunoştinţelor foarte insuficiente Încă, şi avînd şi noroc (i-au
reuşit experienţe, care s-ar fi putut foarte bine să nu reu-
şească), Pasteur stabileşte fără putinţă de tăgadă că microor-

9
ganismele se nasc din alte micftX)rganisme 1Î nu om ,"Crf'.f!~;.:jft
~, că au ,,părinţi• aşa cum eu toate fmţele ~«".,~·=-~-~
că fermentaţiile, ca şi putrefacţiile, sint cauzate de ace~~:.;.
fiinţe m.icrosoopice.
Descoperirea aceasta a făcut ca faima lui Pasteur
depăşească tlll'UI}t lumea specialiştilor, lumea ştiinţifică. Oa-
menii simpli de pe stradă invăţau să-I cunoască, să-I admire
şi să se en.ttuziasmeze ·de descoperirile lui.
Au 1apelat la dînsul fabricanţii de oţet şi vinarii din al1e
regiuni ale f.ranţei, OÎind procesele de fermentaţie nu mer-
geau oum trebuie. A·şa a descoperit Pasteur fermentaţia ace-
tică şi -cauza ei, Mj'coderma aceti, fermenta~ia alcoolică, cea
butiTică; a recomandat mijloacele de inlă'ttlrlalre a QCciden~
lor in producţia oţetului şi a vinurilor (mai tîrziu şi a berii).
O dată cu mărirea beneficiilor materiale pe care le aducea
ţării sale, se răspîndea şi renutmele lui Pasteur1 creştea şi
glori.a ·lui.
Es.te cheman: să !rezolve o problemă din cale afară de
limportJatntă din punct de vedere economic: boala viermilot
de mătase, care în 1864 d.evenise tll11 adevărat flagel. Rezol-
varea fericittă a acestei probleme - studiile au durat cioci
ani - constituie puntea că tlre <:ea mai Îlllsemnată descoperire
pe care a făcut-o, aceea că microbii sînt cauza bolilor in-
fecţioase.
Deşi nu' ştia exact ce este un vierme de mătase, avind
altă pregătire, iar rercetătrile sale de pînă acum fiind îodrep-
'tlate În ·CU totul •alte ·direcţii, el nu a refuzat totuşi soliÎlci~
rea, şi a început să observe, ·să srudieze, să adune fapte şi sl:
tlmgă concluzii. Miorosoopul, de C31fe nu se ·despărţea mei-
odată in cet"cetăcile sa~le, i-a 31făta~t lui Pasteur "germenii"
pebrinei şi flaşeriei, două boli ale viermilor de mătase. El a
stabilit şi transmisibilitatea bolilor de la viermii bolnavi la
cei sănăltoşi, tcalea 1de tt:Jransmisiune, modul de ilnfectare a
viermilor şi a indicat leacul şi metoda de profilaxie.

10
 Au fost prim,ele boli .infecţioase pe ca-re Pasteur le-a
srudiat. Nu vor fi singurele. E perfect ·conştient de impor-
tanţa descoperidlor sale: "Dacă teoria genenaţiei spontane
e greşită - şi de a,cest lucru 1sÎnt oonvins - trebuie să stea
în puterea 01a~menilor să ştea~rgă .de pe suprafaţa pămîlllttlJlui
toate bolile produse de 1paraziţi".
Teori1a miarobiană cucereşte Europa. În Ang.lia, m~arele
Jchil'lurg Lister (1827-1912) aplică metode de dezinfecţie
în conformitate cu această teorie şi obţine o 1nlătura~re a
•
inf.ecţiilor postopera torii de oare sucomhm pînă la 8007â
din bolnavii cu operaţii "reuşite ce. În toate facultăţile de
medicină se discută despre teoria pasteurnană a microbilor
vătămă'tori. În Germania, alt mare geniu al omenirii, Robe.I1t
Koch (1843-1910), începe să se intereseze de cercetările lui
Pasteur şi de mi1crobi. P,asteur, devenit celebru, este ales
membru al Academiei de Medicină. El înoepe să studieze
bolile infecţioase ~ale omului.
Teo11ia sa asup!ia originii microbiene a bolilor infecţioase
capătă două · confirmări sttrăluoite, care deschid o nouă eră
În medicină, dînd peste cap şi Învechind dintr-o dată noţiuni
bine Înrădăcinate şi ·metode bine stabilite. Pasteur se ocupă
de holera găinilor şi des.coperă germenul cauzata~, ttJ stu-
diază, reuşeşte să-1 ob~nă înnr. . o stare de a gresi vi~t~ate redusă
şi să prepMe 'c ontra acestei boli un vaooin cu care previne
boala. Rolul bacilului cărbnnos (bacteridiei~ cum i 'S-a spus)
în producer·ea da.Iacului, boală a animaleLor domestice, care
pri.,cinuia pagube mari agrioultorilor în toată Europa în
Cllcea vreme, ·Începuse să fie bănu~t. În Fntnţa, medicul Rayer
Îl văzuse ~n sîngeLe oilor moarte, încă în 1850, iar doctorul
Davaine îl constată În fiecare caz de boală. îl găseşte şi
Koch, ~care .reuşeşte să tran1Sm.Î1tă boala ~1a şoareci, să facă
cultuJri de bacteridii în serie şi ·să stabilească legătura de
cauzalitate dintre germen şi boală. Mai mult, Koch observă
la microscop şi forma de rezistenţă ~a bacteridiei cărbunoase,

11
·--.

succes la cîine. La 6 iulie 1885, o Încearcă prima oară la

om: un băieţaş din Alsacia, care, muşcat grav de un cîine
turbat, era condamnat. Vacoinarea reuşeşte: copilul nu wr-
bează. Vestea se răspîndeşte ca fulgerul. Sosesc 1la Paris
oameni muşcaţi de animale mrbate din toate colţurile Fran-
ţei, Europei, lwnii Întregi. Într-un an de zile sînt vaccinate
mii de persoane. Metoda de tJratament se aplică şi În alte
ţări, cu aceleaşi succese. •
Pasteur este În culmea gloriei. După elaborarea princi-
piilor unei chimii noi, după descoperirea ·cauzei fermenta-
ţii!or, după ce a demonstrat că orice ~celulă vie provine din
altă celulă, a făcut lumină În obscuritatea care Înconjura de
mii de ani bolile contagioase. Contrjbuţia sa la progres şi
la binele înuregii omeniri este apreciată la imensa ei valoare.
Oameni de ştiinţă din toată lumea îi aduc omagii la să-rbă­
torirea de la Sorbona a celor 70 de ani ai săi, În 1892.

ŞCOALA PASTEURIANĂ

Pasteur nu a fost numai un mare descoperitor, un revo-

luţionar al ştiinţei. Calităţile profund omeneşti ale acestui
savant deosebit au făcut din el şi un creator de şcoală. Au
'enit să Înveţe şi să lucreze cu dînsul medici, chimişti, natu-
ralişti din Franţa şi din toată lumea. Şcoala pasteurian,'î a
fost şti a rămas vestită pînă astăzi prin metodele şi stilul de
muncă, spirit-ul ei ştiinţific şi de abnegaţie.
" Pentru a constitui un Institut Pasteur, spune Emile
Roux în 1898, nu ajunge să se construiască laboratoare de
cercetări şi de învăţămînt, dotate cu cel mai perfecţionat
utilaj, trebuie să se ·introducă spiritul pasteurian, adică cre-
d~nţa ştiinţifică, care dă entuziasm muncii, imaginaţia, care
inspiră idei1e, perseverenţa, care le urmăreşte, critica, care le
controlează, rigoarea experimentală, oare le dovedeşte şi de

13
~~~&~u.., RO\lx, Chamber.a..
DUclaux (184Q-:-1904), dtimiat a şi şeki
pe acesta in cercetările cu viermii de mătaSe. ueowc~
tinteligent, tSa'Vant ~i poet totodată, a urma;t la ea~.-•
Institutului din oare a făcut, dup• cum s-a expritnc ·.:J.'\;I:ji'Uj
,;tm fel de cooperatiiVă !Ştiinţ~fică în care f.iecare, ..,A.,~.......-.....ir'N~
şi independenţa !ideilor sale, lucrează în vederea 'ttnui

tE. Roux (1853-1933) a Lucl'lat cu Pasteur în cei opt

(1878-1886) în 10are medicina ~mdiţională a fost ·.ftllld~~~
nată. T~hnician de mina india, lucrările sale ştiinţifice
un model de gîndire şi 1stil. Dirootor al Lnstirutului
după moartea lui Ducla!Lix, a fost admirat şi iubit de
-acei -oare J-au cunoscut. Pasteur VaUery-Radot,
Pasteur şi unul din biografii lui, n consideră un ""n'.......".1 1e1r.

sfînt laic".
Charnberlaatd (1851-1908) a fost şi el un. "'". . ""'"""'"'
al lui Pastelllr ani de zile. EJOCepţional tehnician, avea şi
spirit 'ingenios ·şi rinventiv. AuroclaV1Ul este invenţia sa, ..,,... _,?!_,

dispozitivul de filtrare din po~ţela:n poros, ambele .: .. ~­

fiind ex,rrem de folositoare în procesul de sterilhare,
de important În bacteriologie.
Au fost şi .al~ii: Joubert, -cu care Pasteur des;c()ll~a
descrie vibrionul septic; Thuillier, cu care descoperă şi
diază baailwl rujetului sau hrî:ncei porcului şi oare este
mul mar.tir al baoteriologiei (moare de holeră în epJ.del[llllfti
din Egipt, din 1883, fără să fi descoperit ·microbul), •'-~.n-~"~•,..,
StraRJS, Chantemesse, Wildal, Yersin, Callm·ette, M.
L. Martin, .c h. Nicolle, Borrel, Morax, Sergent, Negre, l.Y~I!."!!
rou - lista lor este .}ungă, 1lOţÎ au fost oameni de ~....:.~~~i::.:
care au tăiat br.azde adînci în bacteriologie.

14
 Mirajul ştiinţei celei noi, geniul lui Pasteur şi lnstir~urul
care-i poartă numele atrag şi savatt1ţi de ~dincolo de g~anliţele
Franţei. Pt!in~re ei se numără - rpe cînd trăia 1·ncă Pasteur
- Elie Mecinikov.

ELIE MECINIKOV

Elie Mecinikov a fost zoolog. Ca şi Pasteur prin urmare,

a fost şi el la început departe de problemele medicinii. S-a
născut în 1845, în sudul Rusiei, Într-o familie de mici mo-
şieri. ln ascendenţa sa îl găsim pe spătarul Nicolae Milescu
(de altfel cuvîntul mecinikov Înseamnă În limba rusă spătar),
care după ce a fost "cîrnit" de Alexandru Iliaş Vodă
(după Neculce, de Ştefăniţă Vodă) a plecat la Mosco-
va, unde a trăit la
curtea ţarului. Din co-
pilărie Mecinikov - a
manifestat înclinaţii
pentru ştiinţele natura-
le: la 8 ani ţine mici
lecţii de botanică unor
copii pe care-i plăteşte
ca să-I asculte! Urmea-
ză liceul la Harkov,
mare centru universi-
tar. Nu-l interesează
decît ştiinţele naturale,
numai lor le dă atenţie.
O aten ţie care îl face
să uite de masă, de dis-
tracţii, de orice. Se cu-
fundă În lectura cărţi­ Elie Mecinikov
lor de naturale pe care
le găseşte şi asistă - •La 15 am.i - Ja cursurile universitare
de paoologie comparaJtă! Pasiunea nu-l părăseşte şi, la 20
ani, orgolios, dar .de un orgoliu care aminteşte de er.oii
romantici ai lui Alexandr:e Dumas, îşi propune ISă devină
un cercetător vestit. Termină Facultatea de Ştiinţe Naturale
din Harkov În doi ani (în loc de patru) şi începe să peregri-
neze prin Europa. Trece dinnr-o ţairă în alta, dintr-'Un labo-
rator În altul. Este captivat de Darwin şi de teoria evoluţiei
şi face experienţe pe muşte, bureţi, viermi şi scorpioni,
studiază dezvolta•r ea ouălor şi embrionilor la diverse specii
animale inferioare şi ajunge la convingerea că planul de
dezvoltare la animalele nevertebrate este acelaşi cu al ani-
malelor vertebrate: Ira toate speciile, straturile de celule cClil'e
provin din diviziunea oului, celulei primordiale, şi care sînt
denumite /oiţele embrionare, sînt aceleaşi: foiţa externă
(ectodennul), intermediară (1nezodennul) şi internă ( endo-
dermul). Deschide astfel drumul unei noi ramuri a biologiei,
embriologia comparată.
Lucră·rile saJle ştiinţifice îl fac cunoscut şi i se oferă o
catedră la Universitatea din Odesa. Cursurile sale despre
adaptarea vieţuitoarelor la mediu şi evoluţia speciilor sînt
apreciate; Mecinikov este iubit şi respectat de studenţi şi
colegi, dar tempe·ramentul său îl pune înnr-un permanenJt
conflict cu autorităţile universitare şi la un moment dat îşi
dă demisia. Aşa .se face că În toamna anului 1882 îl găsim
pe lviecinikov în Sicilia, la Messina.
Există şi În ştiinţă o modă, În medicină de asemenea. Pe
vremea aceea, ~la modă erau microbii. :tviecinikov nu lucrase
cu microbi, îi cunoştea foarte puţin. Era curios să observe
cum se hrănesc ·stelele de mare, bureţii de mare şi alte ani-
male marine inferioare ... În corpul acestor animale simple, el
vede nişte celule libere, mobile, asemănă·toare cu •amoebele;
ca şi acestea, ~ele au pseudopode, prelungiri ale protoplasmei,
care se pot Întinde şi retracta şi, în retragerea lor, îngloba

16
 ~c~·jJII~,J~cml!k()~V la Odesa, în 1885, coincide
tr~~~u:: âtftWan1ee. Oiaşul deeide
Daoteriologie, care să aibă ca otJiin :tcc
~J.a.e. vaccinuri: contra dalacolui, .oontra ··rorm~
c........oa·. l..au avrut confermţele lui Mecinikov _ .....,~....
''-~~,.P.
inghit microbii face ca municipalitatea
=~.,."...-.,

conducerea norului institut. El primeşte

I!Cf()t şi-1 trimilte pe pnerenul său, doctorul
'~lloi:II~II;~U.II.&'.l Pasteur, să mveţe microbiologi4;1;1 ~-...Jq
>::::~v'~ multă Vretne IIIU a putut rJta UCIW.ciUCl!a'

erau oameni care mureau de

n.ue2'1 de oi ertau decimate de dâlac. tnapoiat
~'Y4;lUllaleia a inceput să fabrice vaccinurile. A,...·..........~.
~·=t.de la început că treaba astă nu-l priveşte, n .............. ~
loc. Işi coy.tinuă experienţele sale cu
:e»peiÎenţe nu mai pot fi făcute în linişte.
-.,;"""'"... personalul, fondutile sînt insuficiente...
nu erta plăcută. Colac peste pupăză, în .U1lltO'-'l
.i'.CtJtnc~emu în străinămte, primeşte de la \:JalllllaUQI
 asteur. •
Iată aun povesteşte elînsuşi -această ~n1lÎ1nire:
micul laborator din strada Vauquelin, in Cartierul .. . ,. . ,. .,..__
::. .~,- ....· un bămrin de înălţime mijlocie, cu urme de ft~,.."
'Stingă*, ou ochi păttoozători şi cenuşii, ro -barbă
JSCUrte, cu păr cărunt acoperit oo o tichie neagră
-pelerină largă peste haină. Faţa palidă şi ·~liMt
trăda că omul nu mai avea mulţi ani de tdit, ~....:..;·..,.
cîteva luni. Pasteur mă primi foar:te bine şi-mi vorbi
de problema oare mă interesa cel ma.i mult, de .»,....,...,.·
nismului impotriva microbilor. «Pe cînd tinerii mei
ra1l0ri sînt foarte sceptici cu privire la teoria dvs.,
eu sint de părerea dvs., pentru că de multă vreme am
frapat de lupta dintre diverse organisme, pe care 'iir:lllilh'iR'
ocazia s-o observ. Cred că sînteţi pe calea bună,.".
tnain11e de a ISe ·~cide, însă, unde anwne va lftai~!V':
rele cercetări, îl vizitează la Berlin pe Roben n.oOJU, 'U
manifestase interesul pen~ru fagocitoză. Koch a "-V.I~&~Ijll!ll
însă, experienţele ca needificatoare şi cei doi
ştiinţă s-oo ~despărţit ~rece. "Savmţii gertnat11i, scrie
kov, se orientează adesea după tconsideretllte
Alegerea sa e făcută. Se installează definitirv la Pari6,
1888, in două camere ale Institutului Pasteur, care aem
scurtă vreme neîncăpătoare pentru cei ce solicită să
benevol aici. P.rintre aceşti'a a fost şi cel care avea să

• Pasteuc avusese pe la 45 de ani o hemoragie cerebral~,

dreia a rămas a1 paralizia unei jumătăţi a corpului.
 Tipuri de pseudopode la amoebe

lui se fixează şi trage după ea masa protoplasmei, care se

scurge ca un torent de lavă. Apar succesiv alte pseudopode
şi amoeba progresează cu aproximativ 1 mm pe oră.
Avem i~mpresia ~că mişcările 1amoebei se fac la Întîmplare.
În realitate, 'ele sînt atvase sau ·respinse de diverşi agenţi,
dintre ca~re cei m~ai însei111naţi sînt substanţele chimice.
Această pr:oprietate a amoebelor de a se mişca Îintr-o direcţie
sau alta, în raport ~cu anumiţi faorori poartă numele de
chimiotactism.
Chimiotactismul (sau chimiotaxia), calitate pe care o
vom r:egăsi şi la fagocitele vertebratelor, este expresia apti-
tudinii de a pet"cepe prezenţa anumitor substanţe, aptitooÎlne
proprie ~ntregii materii vii. Exemple sînt nenumărate: sperma-
tozoizii smt atraşi de anumite substanţe secretJate de orga-
nele sexuale femele şi se îndreaptă spre locul unde aceste
substanţe se găsesc Într-o concentraţie 'maximă; protozoorele
flagelate\ unele bacterii mobile sînt atrase de oxigenul din
aer; alte bacterii, dimpotrivă, se îndepărtează de aer. După
cum e vorba de o atracţie sau repulsie, vorbim de chimiotac-
. .
tism pozittv sau negatiV.
Cînd amoeba Întîlneşte În drumul ei un corp străin mai
mic decît ea, fie el inert, 1de pildă o partJioulă de calcar, sau

::- Flagelii sau cilii sint organe de mişcare, asemănătoare cu firele

de păr, pe care le au unele fiinţe monocelulare.

22
viu, cum sînt unele
fiinţe inferioare, algele
monocelulare, infuzo-
riile, bacteriile, îl în-
conjoară cu pseudopo-
de::·. Pseudopodele îşi
unesc extremităţile şi,
deodată, corpul străin
se găseşte Înglobat în
interiorul celulei, îm-
v V
0

preuna cu o mtca parte

din apa din jurul său
(fenomenul are loc în O amoebă ingerează o diatomee
apă). În vacuola diges-
tivă astfel formată, corpul care a fost ingerat va fi
acum digerat ca Într-un stomac cu ajutorul fermen-
ţilor a.moebe.i. Este, după cum se vede, rcel mai ·Simplu aparat
digestiv posibil, cel mai simplu proces de digestie. Cînd
corpul străin este constituit din substanţe ce nu pot fi ata-
cate de fermenţii amoebei, prin urmare cînd el nu poate fi
digerat, vacuola este Împinsă din ce în ce spre periferie, unde
particula este eliminată prin crearea a două pseudopode,
care îşi desfac capetele.
Prin~re corpii străini ingeraţi de amoebe şi de plasmodii
sint şi bacterii, unele rorunde, altele în formă de bastonaşe.
În timp ce diatomeele~:-~:-, de pildă, sînt Întotdeauna digerate,
Înglobarea bacteriilor se poa•t e ~sfîrşi .în două feluri: ori
acestea devin din ce În ce mai şterse, mai fantomatice, pînă
ce dispar complet - au fost digerate - ori ele se înmulţesc

=:· Formarea pseudopodelor se explică prin variaţia unor proprietăţi

fizico-chimice ale membranei celulare sub acţiunea substanţelor chi-
miotactice din mediul ~n care are loc fagocitoza.
==·==· Diatomeele sînt alge inferioare.

23
O amoebă invadată de microsfere O amoebă cu bacili
paraz1te

În interiorul amoebei, aceasta devine din ce În ce mai puţin

mobilă şi moare: bacteriile au omorît amoeba. Fenomenul
este expresia luptei pentru hrană a speciilor, comună între-
gului regn animal.

HRĂNIREA ALTOR ANIMALE INFERIOARE

După ce a studiat fiinţele constttmte dintr-o singură

celulă, Mecinikov a Început să ·cerceteze animalele pluri-
celulare, În primul rînd metazoare inferioare ( meta = după,
în limba greacă, adică fiinţe care urmează "după" proto-
zoare ·p e scara de evoluţie a animalelor).
Spongierii (bur·evii) sînt animale marine, imobile, infor-
me, ramificate - În realitate sînt grupări de indivizi.
Suprafaţa lor este perforată de numeroşi pori, gurile unui
sistem complicat de canale şi oavităţi, prin care trece neîn-
cetat apa (drumul hranei). Unii spongieri au nişte celule
mobile, as.emănătoare foarte mult cu asmoebele (amoebocite ).
Acestea prind, înglobează şi digeră infuzorii[e şi bacteriile

24
 Mecinikov a observat apoi un vierme de apă, plat, din
grupUl} T u1·belariatelor, grup c.u o mare varietate de forme şi
culori, cu Ull1 intestin drept .sau ram;ifioat, oore ~Ia unele
~tipuri tlipseşte au totul. La acestea din tUrmă, digestia s:e
face cu ajutorul unor celule amoeboide. Ele înconjură
şi înglobează paTticulele de hrană în v;ecină~tatea gurii şi 5e
depl'asează cu ,ele în interiorul corpuJlui.

Stele-de-mare

F enornenul acesta, Mecinikov îl Cllliloştea şi din lucrările

altor savanţi, care-I descriseseră mai de mult. Într-adevăr,
se ştia că mumite celule mob~le ale unor animale inferioare,
celule derivate din mezoderm şi asemănătoare amoebelor,
au proprietatea să încorporeze granule de substanţe colo-
rante sau albuminoide. N aturalistul nostru a voit însă să
Viadă exact oUlill se petrec lucrurile şi a ales ca obiecte de
strudi(u două animale tmici cu o .deosebită calitate: aceea că
sînt foaf\te transparente, astfel încît se poate observa foarte

26
 Phyllirhoe bucephala (mărită de 5 ori)
/

bine ce se Întî,mplă 1n interiorul lor. Aceste animale marine

sînt Bipinnaria asterigera, larva plutitoare a unei stele de
mare şi Phyllirhoe bucephala, o ,moluscă plată şi mic;ă, de
cel mult 3 ~cm.
Cu un nub subţire de sticlă, savantul a introdus sub
pielea acestor două animale de experienţă puţină apă conţi­
nînd pulberi de coloranţi puţin solubili (carmin sau indigo).
A constatat că granulele de colorant sînt repede Jncorporate
de celulele amoeboide. Dacă gra:nulele de ·ca,rmin au fost
aglomer.ate, a,lcăruind m~ci grămezi, amoebocitele le-au în-
conjurat, s-w Înrtins şi a:u 'c onfluat între ele, Iorm;î nd un
pLasmodiu, la fel cuttn se ~nnîmpla şi la m·eduză. Plasmodiul
fiind mai mare (uneori e vizibil cu ochiul liber) a putut
- ~ncorpora conglomeratul. Mecinikov a avut ideea să injec-
teze prin acelaşi tub de sticlă şi o pică tură de sînge de om.
A observat atunci că globulele roşii şi albe din sînge au
fost şi ele îngdobate de .celulele migratoare amoeboide. Ul-
terior, globule1e au fost şi d.igerate. Faţă de .alţi corpi
străini, amoebocitele au rămas inactive, ca şi cînd ar fi
avut proprienatea să distingă ce pot fagocita şi ce nu.

27
Bacteriile introduse la Bipinnaria şi la Phyllirhoe au fost
regăsite în interiorul celulelor amoeboide, indiferent dacă
erau bacterii mobile sau imobiile (unele şi-au pă9trat miş­
cările şi în i~nteriorul amoobociwlui). Mecinikorv a conchis
În mod genial: celulele mezodermice incorporează şi digeră
bacterii, deci au un 1·ol în lupta împotriva bacteriilor pato-
gene.
"

DIGESTIA SE TRANSFORMA îN APARARE

Voind să-şi tconfirme ipoteza, Mecinikov experimentează

mai departe. Introduce la aceleaşi animale, Bipinnaria şi
Phyllirhoe, şi obiecte relativ mari: tuburi subţiri de sticlă,
ace de arici de mare, ghimpi de trandafiri. După ce corpul
străin pătrundea în corpul animalelor, în jurul lui începeau
să se adune celulele amoeboide, îl Încorporau, formînd o
aglomerare abundentă, vizibilă ~chiar cu ochiul liber. In
amoebocitele Ascidiilor, animale asemănăt;oare ·cu un caliciu
de floare, care formează u.n covor pe pietrele de lîngă
coastă, el a găsit ÎntotJdeauna bacterii. Unele aveau o formă
spiralată, semănînd bine cu spirochetele, altele, ca nişte
bastonaşe, ca şi hacilii patogeni ai omului. Savantul a vă­
zut cum celulele mobile urmăresc aceste bacterii, ca şi cînd
ar avea o raţiune proprie. De fapt, este vorba de atracţia
chimică ·menţionată ~mai sus, de fenomenul de chimiotactism.
A observat în unele celule încorporarea bacteriilor, digestia
lor, precum şi celule moarte, din care bacteriile proeminau
ca nişte raze. Facultatea de a· compara, de a stabili analogii,
ajutată şi ~de o memorie prodigioasă, 1-a fă·cut· să vadă
asemănarea fenomenului cu acela observat şi descris de
R. Koch cu puţin înainte În sîngele animalelor infectate
cu bacili cărbunoşi sau alţi germeni. Analogia impune ipo-

28
teza: "Cred, sorie dînsul, că probabil în tot regnul animal,
activitatea fagocitară şi digestivă a celulelor mezodermice
migratoare serveşte pentru apă~rarea organismului Împotriva
bacteru..1or ....
"
Mecinikov descrie cu muh ta1ent literar ceea ce a sim-
ţit cînd a comparat amoebocitele animClllelor inferioare cu
leucocitele omului: ,.
"În cursul observaţiilor asupra vieţii celulelor mobile
ale unei larve transparente de stea de mare, mi-a venit
dintr-o âată o 1dee nouă. Mi-a trecut prin minte că aceste
celule trebuie să aibă În organism rolul de a se opune
agenţilor dăunători. Dîndu-mi seama că aici se ascunde
ceva extrem de interesant, am fost atît de emoţionat, înoît
am Început să umblu prin cameră şi am plecat pe malul
mării pentru a mă putea concenvra. Mă gîndeam că, dacă
presupunerea mea este justă, Înseamnă că un spin introdus
în corpul larvei de stea de mare, care nu 1are nici sistem
vascular, nici sistem nervos, va nrebui să fie Înconjurat în
scurt timp de celulele mobile, care îndeplinesc un roi util,
aşa cum se observă la omul căruia i-a intrat 0- ţepuşe în
deget. M-am pus imediat pe lucru. În mica grădină de lîngă
casa noastră. . . am rupt cîţiva spini de trandafir şi i-am
introdus imediat sub tegumennul unor splendide exemplare
transparente de larve ale stelelor de mare. Bineînţeles, m-am
frămîntat toată noaptea aştleptînd rezultatul, şi a doua zi
aun constanat spre bucuria mea că experienţa a reuşit ...
În felul acesta ... s-a produs o cotitură În viaţa mea ştiin­
ţifică. Pînă atunci am fost zoolog, şi iată că dintr-o dată
an1 devenit patolog" (Şederea mea la Messina, 1908; reeditat
în Pagini de arnintiri).
Mecinikov a văzut, prin ur-mare, asemănarea dintre re-
acţia celulelor mezodermice la pătrunderea unor corpi stră­
ini şi anumite fenomene inflamatorii ale vertebratelor şi

29
 T erebella (ieşită pe jumătate din tuhul
său, format din granule de nisip aglutinate)

a considerat că deosebirile, care la prima

vedere par fo~rte mari, sînt numai cantita-
tive. Pentru a lămuri acest lucru, a trecut
la experienţe cu alte animale, tot inferioare,
dar mai complexe, avînd un sistem vascu-
lar. A lucrat întîi cu moluşte, care au un
sistem lacunar de vase sanguine (vasele nu
sînt ca nişte conducte, ci apar sub formă
de cavită ţi), apoi cu T erebella (un vierme
inelar), care are un aparat circulator Închis.
Şi la aceste animale constată acumularea
celulelor amoeboide, dar în timp ce la
moluştele făra vase participă la proces ce-
lulele din sînge, la viermii cu vase, celulele
din sînge nu iau parte decît atunci cînd este
lezat un vas; altfel, la locul unde se gă­
seşte corpul străin, se adună numai celulele
din cavitatea generală a corpului, cele din sînge nu pot
IeŞI din vase. Este o observaţie foarte importantă pentru
stabilirea succesiunii în decursul evoluţiei şi a esenţei fe-
nomenelor care alcătuiesc inflamaţia, ,după cum vom vedea
mai d~parte.

PURICELE-DE-APĂ

Există ~~n apelle dulci 'UIIl ~crustaceu transparent, Puricele-

de-apă, Daphnia magna. BineÎnţ~e:les că Mecinikov 1-a folosit
în ~cercetări[e salle ·din C(l)UZJa transparenţei lui, aşa cum a
făcut şi cu Bipinnari,a şi ~cu Phyllirhoe.

30
 o (j
Daphnia magna invadată de monospore

Dafnia mai are o praprietlaJte, -care o face potrivită stu-

diului fagocitozei: suferă frecvent de numeroase boli pro-
vocate de bacterii sau de protozoare. Printre altele, e ata-
cată de o ciupercă, un fel de levură cum e drojdia de bere,
numită Înainte Monospora bicuspidata, astăzi, Metschniko-
wia zobelli în cinstea părinuelui fagocitozei. DafniiJ.e se
infectează ou sporii ciupercii. Aceştia au aspectul unor ace
subţiri, tÎmhrăcate Într-o membrană. Sporiti pătrund Într-o
dafnie o dată cu hrana. În organele dafniei, sporul se eli-
berează din membrană, perforează viscerele, pă trunzînd în
cavitatea generală a crustaceului. Aceasta, privită la micro-
scop, apare plină de ace. În cavitatea generală, sporul este
imediat atacat de nişte celule mobile, aduse de curentul
sangui.n, ca·re nu sînt aJvceva decît amoebocitele dafniei.
Ele se comportă exact la fel ca celulele amoeboide mezo-
dermice descrise ,m ai înainroe 1~a spe~ciile inferioare. Sporul
fagocitat ~îşi pierde forma, devine granular şi pînă la urmă
dispare, digerat. Activitatea amoeboci.telor, adevărate fago-

31
cite, distruge sporii microorganismului patogen, ~,mpiedică
astfel dezvoltarea parazitului, apără organismul invad~t.
Cînd numărul sporilor înghiţiţi este prea ma..re, sperii care
nu au fost ingeraţi de amoebocite Încep să germineze, formînd
conidii, care Înmuguresc. Cu toate că şi stadiile vegetative
ale ciupe.vcii sînt atacate de amoebocite, dafnia moare în
cîteva zile, deoarece conidiile, care se Înmulţesc foarte ra-
pid, secretă o substanţă toxică, capabilă să dizolve amoe-
bocitele. Înainte de moarte, cavitatea generală a dafniei e
plină de conidii, iar fagocitele sînt cotnplet absente.
După cu1n se vede din descrierea făcută de lvlecinikov,
istoria bolii consistă din lupta celor două elemente: para-
zitul şi fagocitele.
Această luptă o găsim repetată În esenţa ei şi În alte
boli ale crustaceilor, la insecte, ca şi la vertebrate.

FAGOCITOZA LA VERTEBRATE

Urmărind 'la vertebraote, de data aceastla nu dig esti a,

ci fagocitoza pe care o descoperise, Mecinikov ~i-a con-
tinuat cercetările sistematic şi progresiv, de la vertebratele
inferioare la cele superioave. A Început, fireşte, cu Amphioxus
lanceolatus, cel mai puţin evoluat dinnre organismele verte-
brate. La Amphioxus, Însă, fenomenul de fagocitoză nu
există, acest animal fiind total lipsit de celule sanguine,
iar numărul celulelor conjunctive (mezodermice) mobile e
neînsemnat. Apărarea sa e asigurată, în schimb, de grosimea
~
mare a tegumentelor. lvlai ,sus pe scara vieţuitoarelor se
află peştii. Studiul inflamaţiei la peşti era Însă greu de
realizat tehnic.
Savanuul a recurs atunci la amfibii, animale ce trăiesc
şi În apă şi pe uscat. Ca obiect de cercetare, a ales nişte
embrioni de batracieni, şi anume larvele unor salamandre

32
realizează ~n virtutea sensibilităţii lor,
sistemului nervos sau a celui vascular", spunea Mecinikov
într-o prelegere ţmută în anul 1892.
Această frază sintetizează oum nu se poare mai concis
toată geniaJitatea descoperirilor lui Mecinikov. In foarte
puţine cuvinte se exprimă mecanismul cel mai insemnat de
apăr.are antiinfecţioasă a organismului animat
 RESORBŢIAORGANELOR INUTILE ŞI A
CELULELOR UZATE

..

Atît În procesul de digestie, cît şi în cel de apărare

contra microbilor, fagocitele îşi îndreaptă a•cţiunea către
elemente care provin dinafara organismului. Există, insă,
cazuri cînd celulele cu activitate fagocitară îşi manifestă
această proprietate şi faţă de 'Celulele, ţesuturile sau organele
propn1.
..
Metamorfoza (transformare, În ·Iimha greacă) este un
proces foarte complicat pe care-I găsim l·a unele specii
inferioare de animale neve.r:tebrate şi ver:tebrate: echino-
derme, viermi, insecte, batracieni . . . Dispar părţi de organe
sau chiar orgatne Întregi care au devenit inutile, pentru ra
face loc altor organe noi. Fagocirele au ro1uJ. principal în
eliminarea ţesururilor larv·are sau embrionare, care dispar.
Mecinikov a observat fenomenul la Auricularia, larvă a
holoturiilor (atn.imale m·a~rine Înrudite ou snelele-de-mare,
1

de care se deosebesc prin forma lor de vierme sau de castra-

vete; ~li se m1ai zice chiar "~castraveţi. . de-rna;re").
El a consuatat şi a descris fenomenul şi la larvele ste-
lelor-de-mare, precum şi la mormolocii de broască, cînd îşi
pie~!d coada.
Fagocitele pătrund prin mişcările lor amoeboide Între
fibrele musculare ale orga:nllllui sortit dispariţiei, le dislocă,
le fragmentează, le înglobează şi le digeră. În cursul feno-
melliUlui, ceLulele fagocitare conţin substanţe Înglobate; după

35
 digerarea lor, celulele rămîn
pline de vacuole, care par a
fi goale.
Procesul se petrece în
mod asemănător la toate
speciile de animale, chiar şi
La ..om; la acesta, fireşte, nu
putem vorbi de o metamor-
foză veritabilă, dar evoluţia
normală a ţesuturilor şi or-
ganelor lui comportă modifi-
cări, care implică procese de
resorbţie. Aşa de pildă, oa-
sele sînt formate fa început
din ţesut cartilaginos. Acesta
se resoarbe prin fagocitoză,
Holoturie fiind înlocuit cu ţesut ososJ
uterul gravid se măreşte
mereu pînă la naştere, iar apoi se micşorează; În "invo-
1uţi a"::- lui intervin şi fagoeitele; de asemenea, ~n dispariţia
n~musului ('o rgan de la baza gîtului, prezent ~1a făt şi în
oopi1lărie, se atrofiază cu vîrsta) fagocitele au acelaşi rol
.Important.
Unele celule t~răiesc atîta vreme cît trăieşte şi orga-
nismul însuşi. Aşa sînt celulele nervoase din creier şi mă­
duva spinală. Atoole -au o viaţă mai scurtă, se uzează şi
îmbătrînesc ma1i 1repede, unele chiar foarte repede, cum
sînt celulele sanguine, globulele roşii şi ,aJ.be. Dar ce se
Întîmplă CU ·celulele şi ţesuturile moarte, di~svruse? Aoumu-
1

larea lor ar produce nep1lăc~eri ~or~anismului. Dim fericire,

dispariţia ~1or este asiguran:ă, graţie unei propruetăţi foarte
însemnate a ~leuoocite1or, anume aceea de "recunoaştere"
::· Involuţia este fenomenul contrar evoluţiei.

36
 Celulele pot muti însă nu numai prin uzură, prin
Îlm.bătrînire, ci şi în urma IUlllOr traumatisme: lovituri, amsuri.
Infecţiile mitcrobiene sau virotice produc şi ele ~modificări,
leziuni ale celulelor şi ţesuturi1lor. Elementele modificate
în acest fel sau distruse sînt înlăturrute prin fagocitoză. Este
cunoscută, de pildă, ~dispariţia celulelor nervoase din anu-
mite porţiuni ale măduvei în patalizia infantilă. Fenomenul
poantă numele de neurono fagie (neuronii sînt .ce~lulele ner-
voase; termenrul indică, aşadar, dispariţia ~celulelor ner-
voase atacate de virusul poliom.ielitei, prin fagocitoză).
Fenomenele de resorbţie sînt nu numai naturale sau dato-
rite unor cauze spontane, ci pot fi provocate şi experimental.
Am vărot in capitolul anterior cum a introdus Mecinikov
o picăwră ~de sînge sub teg.umennul 1larvei stelei-de-ma·re şi
cum a observat globulele roşii şi resrurile lor în interiorul
amoebocitelor, care le-au digeraJt. La fel pot fi introduse şi
fragmente din alte ţesuturi, chiar din rcel osos; aceste frag-
mente vor fi Întotdeauna resorbite de fagocite. Grefele de
organe care nu sînt_ suportate de organism sînt îndepăr­
tate de el Îtn urma unui proces imunologie .complex; aici
"recunoaşterea" de care am vo.rbit mai -sus joaJCă ·rolul prin-
cipal. În cadrul acestui proces, un rol important au reacţiile
celulare de tip fagocitar, 'CCllre se petrec la zona de unire a
ţesutului grefat ("grefonul") cu cel al organismului gazdă
("receptorul"); cînd -celulele grefonului a'Ll aceeaşi structură
chimică ca şi celulele receptorului, ele sînt recunoscute de
către fagocitele acestuia şi de cănre celulele lui formatoare
de anticorpi ca proprii. Fagocitoza nu are loc, nici pro-
ducţia de mrioorpi "anti~refon" . Grefonul este bine supor-
tat: grefarea reuşeşte. Dimpotrivă, cînd există deosebiri tn
structura chimică a celulelor grefate şi cele ale gazdei, fago-
·citele le distrug pe cele dintîi, fiind ajutate şi de anticorpii
a !Căror producţie ·începe, şi ~refa este respinsă, topită.

38
CE ŞI CUM SINT FAGOCITELE OMULUI?

"
FAGOCITELE MOBILE

Aproape toate celulele fagocitare din organism aparţin

ţesutului conjunctiv, derivat din a treia foiţă embrionară,
mezodermul. Sînt celule înzestrate cu mişcare, capabile să emi-
tă pseudopode. El se tîrăsc, ca şi amoebele. Cele care au rolul
cel mai însemnat în apăraJrea or.ganismului sînt globu.lele
albe din sînge, lettcocitele (leukos = alb, kytos = celulă,
În limba greacă). Toate sînt elemente ·migratoare, cele mai
mobile .d intre ele aru nucleul fragmentat în lobi uniţi prin
fi'lamente subţiri. Lobii nudeari sînt elastici. Graţie for-
mei lobate şi elasticităţii lobilor nucleari, aceste celule se pot
allungi uşor pentru a nrece fără greutate prin pereţii vase-
lor de sînge. Au fost nl.llillite de aceea polinucleare, con-
si.dooîndu-se că au mai .mulţi nu<:lei; astăzi li se spune mai
corect politnor/onucleare, adică celule al căror nucleu unic
are mai multe forme. Produse de măduva osoasă, ele rămîn
"
In " Singe numa1• "CI te va ore, " 'IIll
" t am spune, dela
•!lranZl•ce
măduvă spre 'locurile unde îşi exercită funcţia. Viaţa lor e
de cîteva zirle. De obicei, au un diametru de 10-11 microni:f-. :w<

Toate poli.morfonuclearele conţin granulaţii în interiorul

protoplasmei lor (mai sînt numite ~de aceea şi granulocite),
iar ·după afinitatea pe care o au granul•aţiile pentru substan-
ţele colore11nte acide şi bazi<:e, ele se grupează în polimor-

* 1 micron (IL) = 0,001 mm.

40
fonucleare neutrofile, acidofile (eozinofile) şi bazofile. Leu-
cocite mai puţin mobile sînt mononuclearele. După cum le
arată numele, aceste celule au un singur nucleu, mare şi com-
pact. Unele sînt mari, monocitele (15-25 microni), cu nucleu
în formă de potcoavă şi o protoplasmă ce conţine vacuole
şi granulaţii .foarte fine, ca o pulbere, altJele mai mici,
li1n/ocitele şi plasmocitele (8-12 microni), cu un nucleu
rorund, dens şi o cantitate redusă de protoplasmă În 1care
găsim uneori cîteva granulaţii, alteori nu. Locul principal
în care sînt produse monocitele este to1t măduva oaselor,
în timp ce limfocitele şi plasmocitele îşi au originea în gan-
glionii limfatici, splină şi alte organe "limfoide". Granu-
lele constituie substratul material al echipamentului enzim:a-
t~c al leucocitelor - fermenţii - , cu ajutorul căruia se
efectuează digestia intraceiu[ară a particulelor înglobate.
Granulocitele, în special, sînt ~adevărate uzine chimice ac-
tive datorită bogăţiei
lor în fermenţi. Pro-
prietatea de a fagocita
o au polimorfonuclea-
rele, mai ales cele neu- 4
trofile, precum şi mo-
nonuclearele mari ( mo-
nocitele). Mecinikov
le-a numit microfage,
J
respectiv macrofage, pe
de o parte, din cauza
taliei lor, pe de altă
parte, din cauza mări­ Leucocite
1. Polimorfonucleare neutrofile
mii particulelor pe care
2. ,, eozinofile
le pot fagocita. Lim- 3. ,, bazofile
focitele şi plasmocitele 4. Limfolice
5. Monocite
nu fagocitează, ele par- 6. I'lasmocite

41
ticipă la apărarea organismului prin producerea de anticor-
pi, după cum vom vedea mai departe.
Procesul de fagocitoză propriu-zis se desfăşoară aidoma
cu cel desari:s la amoebă. Ca şi ·amoebele, fagocitele verrte-
bratelor superioare încorporează nu numai corpuri inerte,
cum sînt diverşi coloranţi, ci şi microorganisme vii. Pe unele,
leucocitele le digeră, altora le cad ele pradă, exact cum se
ÎiltlÎmplă cu amoebele, 1n raport cu cine este mai vare.

LEUCOCITOZA ŞI LEUCOPENIA

Numărul globulelor albe În sîngele normal nu este fix.

E·l variază între 4 000 şi 8 000 într-100 milimetru-cub.
Cînd acest număr !trece de 8 000, vorbim de leucocitoză,
cînd scade sub 4 000, de leucopenie. Există o variaţie de la
o zi 1la taita şi chiar Îtn aceeaşi zi la a•ceeaşi persoană a nu-
măntlui de leucocite in juru!l mediei normale, dar chiar cînd
înregisnrăm un număr mai ·m are de globule albe decît 8 000
într-Ulil milimett1.1-cub de sÎ!llge la un individ, nu înseamnă
neapărrat ·că e v.o~ba de vreo boală. Există nu numai o creş­
tere patologică, ci şi una fiziologică a numărului leuoocitelor.
Astfel de pildă, eforturile fizice, dureriJe, emoţiile de tot
felul, taerul •rarefi1art: de pe ~Înălţimi, ca şi razele soarelui
pot mări numărul de globule albe pînă la 20 000 - 30 000
pe milimetru-cub. Mai de mult se considera că numărul lor
creşte În sînge În timpul digestiei (leucocitoză digestivă)
şi de •aceea se recomanda ca numărăooarea de globule să
se facă pe "stomacul gol". Ulterior, însă, s-a dovedit că
digestia nu are aproape nici o influenţă asupra numărului
de leuoocilte. Mai constatăm leucocitoză la femeile gravide,
precum şi la copii, f~ră ca aceasta să aibă Întotdeauna vreo
semnificaţie patologică. În schimb, scăderea numărului de
globule albe din sînge, leucopenia, nu are cauze fiziologice.

42
însemnate variaţii ale leucogramei. În marea majoritate a
infecţi~lor bacteriene (produse de bacterii, nu şi de virusuri
sau ciU!per·ci), organismul reacţionează prin mărirea numă­
ruLui ·de globule albe În sînge (leucocitoză), care poate
ajunge pînă la cîteva zeci de mii pe milimetru cub. Prom-
ptitudinea şi caracterul reacţiei amintesc de mobilizarea gene-
rală a unei ţări ale cărei graniţe au fost Încălcate de duşmani.
Procentul granulocitelor neutrofile - soldaţi de linia îndi-
creşte paralel cu leucocitoza. Se măreşte prin urmare şi nu-
mărul lor absolut, nu numai proporţia faţă de celelalte
feluri de leucocite. A.ceasta poa'fltă numele de neutro filie şi,
cînd o constatăm, este vorba de cele ~mai deseori de o in-
fecţie microbiană. Este şi normal să fie astfel, deoarece neu-
trofilele sînt cele mai active fagocite.
Spre deosebire d~ bacterii, multe virusuri nu provoacă·
leucocitoză, nici neutrofilie. Degeaba şi-ar trimite orga-
nismul soldaţii să ·l upte cu ele, nu numai că nu le-ar putea
veni de hac, dar leucocitele ar putea, Încorpodnd virusu-
rile, Însă nedigerîndu-le, să le transporte Într-un loc sau
altul, diseminîndu-le astfel În diferitele organe. Este ceea
ce se ~nuîmplă În gripă bunăoară. De aceea în multe boli
virotice, cum este hepatita epidemică, pojarul, rubeola, gripa,
creionul, varicela, variola, organismul se apără prin leu-
copenie, prin micşorarea numărului de leucocite din sînge.
Orice tratament 1catr·e ~are drept scop ·mărirea numălrului de
globule albe, este chiar dăunător!! putînd disemina infec-
ţi:a viJraJă~·. LeU1coci1toza în afecţiunile virotke, în care de
obi1cei există o ~leucopenie, Înseamnă în general ·o compli-
caţie bacteriană care a survenit.
Există şi cazuri .î n care se ~constată o scădere a numărului
globulelor a:lbe din sînge, deşi infecţia În oauză produce
* Tratamentul cu preparate biologice. care s~imulează fagoci-
toza (Omnadin sau Polidin) trebuie rezervat exclusiv tn cazurile de
complicaţii bacteriene ale gripei sau altor viroze respiratorii.
 •
·mllctOIDI: pe muco.ala
llbb'Jat81tâ~ Ul--1tiD\JriU1, a b.reohălor. ttt ~inUl.~-~~
l:~rlCCJ,toclre:au mîcrob.ii care au teuşit să ua·vetR!ilt;~
(ţ~J.ltllbat:a.. Dacă nu ar fi promptitudinea lor,
Mî prodw:e infecţii.
LUPI'A FAGOCITELE CU MICROBII
 ~. . . .-
....- .... • omului,
·111);ua;:r~~- principale: ingestia microbului şi digestia
F~e .că germenul infeooant este .antrenat de rcureutul cir•
cula10r dtre fagociwl fix, fie că fagocitttl mobil se depla.-
-.ează spre microorganism, fagocitarea este determinată de
caracterele microbului, de cele ale (.a-gociwlui, precum şi de
factorii fizici~ chimici a.i mediului intem ~n ~Care fenomenul
are lOc. .Attl131Cţ'Îa sau repulsia germenului de către fagocit
este in funcţie de natura fizica-chimică a forţelor de supra-
faţă ale ambelor elemente. Aşa cum am văzut, tmii microbi
posedă mijloace de protecţie, astfel că fagocitele nu-i pot
mgloba, sau dispun de adevărate arme de atac - substanţe
cu acţiune distrugătoare asupra leucocitelor - ori care le
favorizează difuziu.nea în organism şi invada'fea organi6mu-
lui. Factorii fizici şi ~himici ai mediului, cum sînt conţinutu!l
în săruri, COillcentraţia sărurilor, r"ea<cţia aC'idă sau ailcalină,
temperatura, pot acţiona asupra suprafeţei germenilor şi in-
fluenţa mtr-un ~s sau altul reroltarul întîlnirii.
Telmici relartiv recente (microscopia ro contrast de fază,
microscopia în lumină ultravioletă, microscopia electronică)
au permis observarea amănunţită a procesului de înglobare
a microbului şi adîncirea cunoaşterii mecanismului fagoci-
tozei. In figura de mai jos se observă cum membrana fagoci-
tului se invaginează în jurul bacteriei; odată ingestia teţmina-

Schema fagocitării bacteriei Megaterium de către un neutrofil de om

 tiicorporate incet, partea incă liberă se zbate ca ~
ar Incerca să reziste inglobării. Odată ingerarea •
microorganismele incep să fie omottt"te şi digera11e cu q.jU.f411•
faororilor bactericizi din gra.nulaţii: fagocitjnla, ll"O.ZJI!h5~,~
apa oxigenaJtă, acidul ~a.obc ti enzimele. Cde .~~~,~·~
bacterii smt repede uoi5e, În 10-15 minute, di!I!P!JIH!iftail
~ să reziste acţiunii bactericide a fagocitelor --liolllll;;~-­
tintp, iat altele nu suferă de loc de pe urma Ieu.coc:tte:IQI
Mecinikov a observat aoeastă deosebire de comportare a
gocitelor faţă de bacterii: "Nu se poate tăgădui că
citele posedă o putere digestivă şi că, în special,
digera microbi. Dar nu urmează neapărat că ac:e$1."0~·_fl!
ucid şi digeră toţi microbii pe care-i înglobează. Iti
boli, leucocitele incorporează un număr de bacterii~."'._,_,_....._..,.
iul tube!ICWozei sau bactilul erizipelutui porcilor sau
miei şoar~ilor, din oare &ţiva pot fi digera~, in :tiiii!P:
altii f$ZÎstă acţiunii digestive a leucocitelor, se 1mn'UJltaiC·
celule şi, Îlil final, invadeaJZă rot O!igmismul". Digestia
celulară a miorobilor depinde de înzestrarea.
~tele bactericide 1şi fennenţii descrişi. lJCX)sebd
dotare sint cele care explică, de ce gonoc~ul e oll'ILotlfC
leuoocitele Qlnimalelor de laboraror, dar se Îlllmwţeşte
ghclît în cele de om, de ce bacillii tifici fagooitaţi ll!'l_...,.
tui~ În celule, unde se gă.sesc la adăpost de anlJ.'(:onx
COJ1)ii nu păttJrUnd îrn .celule, ei acţionează
germenilor dinafara celulelor), de se bacilii
 brucelcle* se 1nanulţesc în macrofage. In caz-ull di~gerării
" microbului, acesta se umffiă, devine globulos, mai puţin co-
lorabil, se :transfor·mă în granule, se observă din ce În ·Ce
mai greu la microscop pînă ce nu se mai vede de loc.
Am mai constatat că fagocitoza este un fenomen general
pe scara de dezvoltare a animalle1or. Cele inferioare se hră­
nesc printr-o fagocitoză alinzentară; .fagocitoza de resorbţie
permirt! Înrnoiri şi metamorfoze şi desca.I'Ică organismul de
elemente inutile sau uzate; în sfîrşit, după traumati~sme,
introducerea de corpi străini, de microbi, există fagocitoza
de inflamaţie, care Yindecă organismul. Fenomenul este ab-
solut acelaşi din punct de vedere calinativ, deosebindu-se
numai prin destinaţia sa: hrănirea, curăţirea sau vindecarea.
•

* Germeni care produc brucelozele, boli infecţioase comune omului

şi unor specii animale.
CELE PATRU CARACTERE ALE INFLAMAŢIEI

Au fost numite altădată cu nume latineşti: rubor,

calor, tumor, dolor, adică: ·roşeaţă, ·că1dură, umflătură, du-
rere. Aceste simptome compuneau inflamaţia, adică "aprinde-
rea". Ele erau conflderate ca semne de suferinţă şi nu ca sem-
ne ale reacţiei de apărare. Fagocitoza, factorul principal al
inflamaţiei, lipsea din semnele inflamaţiei, era total ignorată,
chiar multă vreme după descoperirea microscopului şi cînd
anatomia pelltologică era destul de avansată.
Roşeaţa reprezintă o primă modificare a ţesutului in-
flamat. Ea se datoreşte dilataţiei capilarelor şi vaselor mici
locale - congestia. Cînd celulele organismului sînt distruse
de germeni sau de vreun nraumatism, ele pun in ·l ibertate
histamină şi ahe ·substanţe, care au proprietatea de a dilata
vasele de sînge. E'ste de la sine Înţeles că la animalele lipsite
de vase apărarea antimicrobiană nu :e însoţită de Clleest semn.
Fagocitoza msă, după cum am văzut, există.
Căldura locală este p~odusă de afluxul crescut de sînge
din organele interne În vasele dilatate din regiunea infla-
mată (În viscere temperatura este mai mare decît la supra-
faţa corpului, de aceea şi sîngele din interiorul corpului e
mai cald). Acest semn este absent 1atÎt la animalele fără vase,
cît şi la cele heteroterme {numite greşit şi animale "cu sînge
rece"; în reaLitate, ele a~u temperatura mediului ambiant).
După Înţelesul ·etitnologic deci, rearcţia acestor animale nu ar
putea fi etichetată "inflamaţie", deşi fagocitoza e activă şi
eficientă.
TUlillef.ierea locală este o urmare a modif~icărilor de per-
meabirLitate a oapilare1or, 'Oare s-au dilatat. În cadrul schim-
1

burilor norma,le, echilibrate, dintre sînge şi ţeSlllturile irigate~

cum este de exemplu şi ţesutul conjunctiv subcutanat, capi-
larele nu !lasă să treacă prin pereţii lor decî,t apa şi substan-
ţele din sînge cu molecule mici (să·ruri, tacizi amînaţi etc.).

55
 sfi1tşit, durerea se datoreşte mai ales distensiei
!o
?:mce a ţesuturilor, care se produce in urma acumulării
~.m:aoe; distensia irită tenniooţii'le nervoase. Dovada ··~l.lf"!
!lh:-·.a~ mai mari dureri le !Simţim .cînd se inflamează "'I~LUt:~;;t~
mai pu;n ţesut grrăsos, a:colo unde ~a GllWLtialmc:l
~.,_,...~,: densă, cum. e nasul sau urechea, unde. e
~~~-~\'JID lichid pentru Q pone sub tensiune ţeSU~
este- binecunoscut că durerea incetează imediat
·' -1>l.ect·La de puroi se deschide, spontaln sau chirurgical: nn1ronu
se evacuează şi distensia dispare.
Dar în ce constă perfecţionarea apărării prin ·tfllloilliiCQiC.
descrise? De ce ·reprezintă moclificărille care compun
-~»r.WI o reacţie foarte utilă ~anismului? Pentru că ele 11111~
• .şi ~rează afluxul celulelor fagocita:re la looLll~;p•W
microbi, pentru că lichidul care se acumulează ~~j .. ... ...
~,,.,~ ~

teritoriul inflamat şi factori umarali oantibacterieai iru ~--

~traţii .mai mari dedt cele nonnale, pentru că ma.nr4!~4lilnli
peraturii aoca·le influenţează negativ multiplicarea ~W'·
 turii, datorită
vasocon-
=
stricţiei~. Foarte repede,
pafoa~ea trece, dunga
:::mr:::=== --~
--
devine roşie. Aceasta
indică dilataţia capila-
relor locale. Dacă trau-
matismul e mai energic,
~rr:=:~=~
dilatarea cuprinde şi
arteriolele din vecină-
.
tate, zona roşie e mat
mare. Ca rezultat al
.
~
H .
a -t ;;o:gar===
dilatării vaselor, putem
~81f§ii#J > --

lk2i2&~.
avea şi o umflare lo-
cală a ţesuturilor. De-
oarece insă e vorba de ~-=-- ==--=
• • • V
o tritare mecanica, ţesu-
tul redevine repede
normal. Nu e chiar o Marginaţia leucocitelor
inflamaţie sau, mai pre-
cis, e o inflamaţie care se limitează
la faza de început, o in-
flamaţie uşoară. Inflamaţia propriu-zisă trebuie să aibă drept
cauză o excitaţie mai energică, fie un traumatism mai
violent, cu distrugere de ţesut, fie o pătrundere de microbi.
Atunci, dilataţia vaselor provoacă o Încetinire a curentului
sanguin. Consecutiv, globulele albe se adună în capilarele
dilatate, se alipesc de pereţii vasului - fenomenul de margi-
naţie - şi îşi insinuează pseudopodele Între celulele endote-
.. liale, care sînt elastice, deformabile. Pseudopodul trage
după sine corpul leucocitului, care astfel trece treptat din
lumenul capilarului În ţesuttll conjunctiv - fenomenul de

* Excitaţia mecanică produce printr-un arc reflex constricţia vase-

lor capilare şi, idacă e destul de puternică, şi a arteriolelor mici din
pielea din regiunea locală.

"57
 diapedeză*. Împreună
cu leucocitele, iese din
vas şi o cantitate de
plasmă, ceea ce pro-
voacă tumefierea regi-
unii. Ieşirea din vase a
leucocitelor durează
cam 2-12 minute.
Odată afară, leucocite-
le se îndreaptă, datorită
. ....__ ...·• proprietăţilor de chi-
t • ." ..•••

miotactism şi cu ajuto-
rul mişcărilor lor amoe-
boide, În direcţia mi-
crobilor cu o viteză de
aproximativ 20 microni
pe minut. Începe proce-
sul de fagocitoză. Se
stabileşte contactul În-
:-. ;· --. ':;
tre fagocit şi agentul
1\
patogen, acesta este In-
globat şi apoi distrus,
aşa cum s-a descris Îna-
.Inte.
Cînd inflamaţia e
mai gravă, se formează
Diapedeza unui leucocit polimorfonuclear un abces, constituit din
ţesuturi mortificate,
leucocite moarte şi lichefiate şi bacterii. Este procesul de su-
puraţie. Ţesutul inflamat este distrus de toxinele de bacterine,
iar · leucocitele mor sub acţiunea substanţelor antileucoci-

* Diapedesis ..... a trece prin, in limba greacă.

58
 tare pe care le secretă bacteriile. Polimorfonuclearele
continuă lupta cu microbii şi după moarte: ~ntr-a­
devăr, ele eliberează fermenţii pe care-i conţin, care
îşi continuă astfel şi ~xtracelular acţiunea bactericidă.
În acelaşi timp, enzimele eliberate digerează celulele
moarte şi ~celelalte structuri distJrU!Se. Se produce În final
un lichid gros, uneori cremos, galben sau cenuşiu, pu.r:oiul.
La micr-oscop, puroiul apare fornnat din resturi .amorfe,
leucocite polimorfonucleare şi alte celule aflate În diferite
etape de dezintegrare, şi din bacterii, intra- sau extracelu-
lare, vii şi moarte. Cînd inflamaţia se vindecă, spre sfîrşit
bacteriile se Împuţinează şi dispar) abcesul se "sterilizează ceo

Apar macrofagele, care curăţă ~locul inflamaţiei de celulele

,moacte şi resturile celul1are. Sau, acestea din urmă astupă
vasele limfelltice, izolează oarecum pur·oiul de or~anism. Se
formează astfel o pungă ~n care se adună puroiul. La un
moment dat puroiul per.forează pungJa, abcesul se goleşte,
eliminînd în mod mecanic celulele scoase din luptă şi ceea
ce a mai rămas din bacterii.

.
DIFERITE ASPECTE ALE INFLAMATIEI

Există o variaţie malre În aspectele şi ·caracterele r:inHa-

maţiei. Uneori afluxul 'leucocitar e precoce şi intens, al-
teori domină edemul (tumefierea), sau ţesutul conjunctiv
se îngroaşă man mult sau mai puţin. Aceste aspecte diferite
sînt in raport cu specia de microbi infectanţi, numărul şi
virulenţa lor, reactiviuatea generală şi locală a organis-
mului.
Abcesul sau supuraţia a:cută, procesul descris mali sus,
este determinat de bacteriiJ·e de supuraţie, cum sînt stafi-
lococii, care atrag foarte puternic neutrofilele şi au În ace-
laşi cimp şi o capacitate forurte mare de a le o:vrăvi.

59
 Jules Boroet (1870-1960), ·strălucit elev şi colaborator
al lut Mecinikov, a sintetizJat in şase pUtllJcte importanţa
fagocitozei:
1. Îtntre energia fagooitozei şi rezistenţa orgatllÎsmului l1a
infecţii există un str.Îrns para~lelism. Nu există exemplu de
vindemre (de o infecţie) fără să fi intervet1it fagocitele.
2. Puterea ba·coodcidă a umomlor asupra bacteri1Jo:r pa-
togene este ·redusă. Chiar cînd ·se Îtn\lmplă să fă.e mai accen-
tuată, ea nu poate explica di~strugerea totală a oantităţilor
de germeni, Uneom considerabile, de 1către organism; di-
gestia intracelulară este cea care o face.
3. Proprietăţile germenilor, care le permit răsptndirea
În organism, sînt mai cu seamă de natură antifagocitară.
4. Inoculările de germeni paoogeni sînt mai puţin pe-
• rÎcUi1oose dacă sînt făoute Într-o ·regiune bogată În fagocite,
d ec1tt ·lilltlr-una !1!11 care f ago01te
AA " .1e s1nt rare. D aca provocam
A V V

in prealahhl o leucocitoză în looul unde vom injecta germe-

nii, vom mări rezistenţa organismului la infecţie.
5. Orice împiedică accidental fagocitoza, mkşorează şi
rezistenţa. De exemplu, sporii ba:cililor tetanosului sÎ!Ilt
uşor Încorporaţi şi distruşi de polimorfonuclearele neutro-
tile, dar ·cînd sînt Însoţiţi de subsvanţe toxice pennru aceste
celule (aciduJ. laotic, tinctura de opiru, chinina) sau de par-
ticule, ·care Îngreuiază înglobaa-ea germeniilor, ori "fuTă"
leucocitele (corpi străini, alte bacterii), sporii germinează şi
tetanosul se produce. La fel acţionează frigul, care, deprim~nd
fagocitoza, favorizează infecţiile, inaniţia, care reduce nu-
mărul leucocitelor, condiţiile proaste de viaţă, în general.
6. Faptul că fagoaitoza are cea mai mare importanţă
în apărare rezultă şi din creşterea numărului rotal de leuco-
cite, care Însoţeşte intotdeauna evoluţia favorabilă (vinde-
carea) a unei infecţii. La animalele imuniza te, leucocitoza
este, de regulă, f'Oarte pronunţată şi se menţine uneori multă
vreme.
şi sînt apoi transferate celulelor formatoare de anticorpi.)
Aceste celule precursoa·re îşi ·Îtnsuşesc "·tJiparuJ" sintezei de
andconpi corespunzători specici de germeni fagocitaţi şi,
dînd naştere limfocitelor şi plasmocitelor, le transmit şi
1tiparul amintit. Cu ·timpul, an!Îlcorpii dispar din sînge, ~aJr,
pe această ·oale, celulele i.munolog:ice (littnfo- -şi plasmocitele)
păstrează ·în mod nedefinit, llllileori toată V!Îaţa ind~vidUJlui,
capacitatea de a sintetiza anticorpii for.maţi iniţi•al. Cînd
organismul intră din nou În oonta,c t cu a.ceeaşi specie de
germeni, "memoria ce celulelor !producătoare de •anticorpi
funqionează a-apid şi anticovpii reapar în stÎnge, se com-
bină DU miorobii şi boala nu se mai produce. Pe fenomenul
desoris se bazează şi prevenirea bolilor infecţioase prin
vaocinare. În aiCest ·caz, introducem În mod voi!t În organism
germeni, modif.~caţi însă Î.llfttr-o măsu·ră necesară petnJtru a
1

nu mai produce boala, dar 131şa ca să-şi rpă51lreze capacitatea

stimulatoare de anticorpi (iCapacittaJtea "antigenică"). Este
prin urmare tot o imunitate cîştigată activ, dar nu spontan,
pflirntr-o boală, ci artificial. Iml.litlizarea activă necesită timp.
Anticorpii nu apar imediat după primul con~ct oo a.nti-
genul, ci abia la cîteva zile, alrteorti .c hiar la rC Îtew săptă­
mîni. De aceea, În lupta împotriva unei boli infecţioase,
cînd nevoia de anticonpi este Uligentă, îi injectă·m bolna-
vului un ser (de om sau an.Îit nal), ~Care cooţÎ.ne anticorpi.i
necesari. Pentru ~că bolnaV!Ul ~capătă ~n mod pasiv aceşti
mti<:orpi, fă·ră să-i producă el tÎnsuşi, procedeul poartă nu-
mele de imunizare pasivă.

CARE SINT RELAŢIILE DINTRE FAGOCITOZĂ ŞI ANTICORPI?

Cu alte cuvinte, cum se desfăşoară procesul de fagocitoză

la un animal imunizat? Cînd comparăm reacţia celulară a unui
orgtanism norma:l faţă de Uli1 microb a.nrumit cu aceea a altui

65
·organism, În prealabil ~munizat activ, prin vaocinare, sau
pasiv, prin administrare de ser care conţine anticorpi îm-
potriva aceluiaşi microb, consnatăm ~nainte de toate că o con-
secinţă a imunizării este o leucocitoză cu neutrofilie destul de
persistentă, dovadă a reacţiei energice produse de vaccinare. ~
Apoi observăm că· fagocitoza este ·m ult mai intensă la or-
ganisrnul imunizat, ca şi cîndm serul acestuia ar exista sub-
stanţe, care să "pregătească" germenii pentru înglobarea şi
digerarea lor de către fagocite.
Să injectăm În vena unui iepure normal bacili tifici.
După cîteva ore, microbii dispar din sînge, dar şi după trei
săptămîni îi vom ·regăsi în splină şi în măduVla oaselor.
.Dacă Însă vom repeta experienţa cu un iepure vaccinat
·împotriva febrei tifoide, nu vom mai găsi nici după trei zile
microbii În nici un organ. Într-o experienţă, au fost ameste-
·caţi streptococi (agenţii patogeni ai scarlatinei, erizipelului
şi altor boli) cu leucocite, care proveneau de la un animal
normal (neimunizat). O picătură din amestec a fost exami-
nată la microscop, urmărindu-se fagocitoza. Aceasta se
petrecea Într-un anumit timp. Cînd la am·estecul de germeni
şi leucocite s-a adăugat şi o picătură de ser arntistreptococic
•
(ser provenit de la un an~maJl vaccinat cu streptococi), care
nu e bactericid el însuşi, _înglobarea şi digerarea streptococilor
a fost mult accelerată.
Rerultate similare au fost obţinute şi cu alţi microbi,
aşa încît fenomenul trebuie considerat general: anticorpii
favorizează fagocitoza. Pentru că anticorpii sînt de mai
multe feluri, celor care posedă această 1a•ctivitate favoriz·antă
li s-a :dat numele de opsonine (opsonein = a aproviziona cu
alimente, în limba greacă), iar serul care are proprietatea de
a potenţa fagocitoza are o putere opsonică. Bacteriologul
englez Almroth Wright (1861-1947) este cel care a studiat
mult acest proces . În serul normal. Tot Wright le-a dat şi

66
 DE CE SCADE FAGOCITOZA?

Dacă•acttVl·tatea fag01citelor este ajutată de anticorpii

seri<:i, bacteriile îşi imbunătăţesc şi ei - prin procesul de se-
lecţie - armele, care să neutr.a~lizeze sau cel puţin să micşo­
reze fagocitoza. Fiecărei calităţi defensive a organismului îi
poate corespunde o calitate agresivă microbiană. În cursul
evoluţiei, Între organismele animale şi germenii patogeni
există o continuă "cursă a Înarmărilor", o căutare perma-
nentă de a îmbunătăţi "paloşul şi scutul", "proiectilul şi cui-
rasa ce. Germenii ·îşi pot fabrica o capsulă care să-i Î!IltCOn-
jure şi care prin diferite componente chimice, iritante pentru
leucocite, să împiedice fagocitoza. Aceste substanţe imprimă
un chmniotactism negativ. Aşa de pildă, în infecţiile produse
de pneumococ (agentul patogen al pneumoniei şi altor afec-
ţiuni), streptococ, bacilul pestei, bacteridia ·cărbunoasă, toţi
microbi capsulaţi, diapedeza nu are loc, nici migrarea leu-
cocitelor spre focarul microbian. Alteori, acţiunea digestivă
a enzimelor asupra germenilor înglobaţi este nulă (cazul
infecţiilor cu gonococ). În sfîrşit, microbii pot secreta sub-
stanţe toxice sau enzime, care produc leziuni leucocitelor:
leucotoxinele sau leucocidinele, veritabile agresine, de pildă
unii stafilococi, germenii gangrenei gazoase:: şi alţii. În exsu-
dat găsim şi mulţi microbi şi multe leucocite, dar acestea
sînt în majoritate goale. Sub acţiunea leucocidinelor, granu-
laţiile fagocitelor dispar, leucocitul devine transparent şi se
transformă Într-o veziculă, nucleul celular capătă o refrin-

~-Gangrena gazoasă este o complicaţie infecţioasă a rănilor grave,

cum stnt cele de război. Infecţia e produsă de un grup de microbi,
care atacă şi distrug ţesuturile cu producere de gaze.

70
PINOCITOZA

Leuoocitele şi celUilele oare aparţin sistemului ·retilculo-

histiocitar nu "măn:Î'Il!că" numai; ele şi "beaJU". Procesul
poartă numele de pinocitoză (pinein = a bea, ·Î n •l imba
greacă) şi constă, după cum S-'a demonstrat experimental, ro
înglobarea de macromoleoule, uleiuri, substanţe minerale
solubile - săruri de fier, 'argint, plumb, .mercur etc. - ,
homnoni, alca!loizi, ltoxine hacteriene, veninuri de şerpi sau
păianjeni. Fenomenul prezi111tă o impo~tmţă foarte mare
pentru celulă, deoarece ea !Înglobează m•aterialele de care are
nevoie pentru viaţa şi activitatea ei, da.r, după •Oum se vede
şi din enumerarea produsetlor pinocitate, aJlrele îi ·sînt, dim-
o V o

p01tnva, noaVle.
Fagocitoza şi pinocitoza sînt procese foa•r:te asemănă­
toare. Ele diferă mai aJles prin mă·rimea pungii invagitn 'lte
şi ~n ceea ce prnveşte :s tarea solidă sau .li~Chidă a materialului
ingernt. Touuşi, mai sint cîteva deosebiri principalle. De
pildă, o deosebire dintre fagocitoză şi pinocitoză este că
pinociroza este un fenomen general, o ·proprietate a tuturor
celulelor protozoarelor şi metazoarelor. Ca şi in cazul cor-
pusoulilor (a elelnenoo1or fonmate din patitiiaule), primele
celule care vin în contact ~cu ma~Cromo.leculele solubile sînt
polimorfonuclearele şi celulele reticulo-endoteliale, dar toate
celulele care compun organismul pot incorpora prin meca-

72
nismul pinocitozei ioni,
substanţe solubile re-
zultate din metabolism,
hormoni, antigene so-
lubile. Aspectul feno-
menului de pinocitoză
este foarte asemănător
cu ceea ce se petrece
în fagocitoză: mem-
brana pinocitului se in-
vaginează, invaginaţiile
se Închid la suprafaţă
şi astfel rezultă vezi-
eule intracelulare, mai
mult sau mai puţin
sferice, care conţin Faze succesive ale pinocitozei
lichid din afara celulei,
Împreună cu substanţele dizolvate În el. Vacuola de
pinocitoză este limitată - ca şi vacuola de fagocitoză
- de o membrană, care este o porţiune din membrana
celulară. La un moment dat, ea se rupe şi conţinutul
se răspîndeşte în protoplasma celulei. Cînd Într-Ulll ţesut
pătliunde o cantitate de substanţă pim.ocitabilă, dar care
dif.uzează greu în ·organism, de pildă c1nd se injectează sub
piele sau În muşchi un preparat farmaceutic uleios, picătu­
rile de ulei sînt înconjurate de monocite şi histiocite, care
le în:chiistează într-o 1m~embrană ·oonj1unctivă. Globulele grase
sînt mai încet sau mai repede pinocitate şi În acest mod se
resorb.
O altă deosebire ~nsemnată: imunizarea diminuează
pinocitoza, f!lU o intensifică, 1ca in fagocitoză. Polimorf,onu-
clearele animalelor imunizate cu toxilna unor bacterii Îllltes-
tinalc nu pinoc~tează ace~astă toxină, cum fa c aceleaşi oe!ule,
1

73
 dar care aparţin unui animal norm1al. Anti,co1ipii produşi
prin imuniza:re form.ează o peliculă la suprafaţa leucocitelor
·ŞÎ împiedică pătrunderea În ~celulă •a ·roxinei.

*
Pintr-un fenomen similar fagocitozei şi pinocitozei
pătrund şi virusurile în celulele organismului. Înainte de a
intra ~n celulă, virusurile stnt adsorbite la suprafaţa membra-
uei celulare. Această viropexie (virus + pexis = fix·are, ·În
limba greacă) se datoreşte ·uno·r grupări chimice ale membra-
uei ("receptorii"), care corespund altora similare ale viru-
surilor. Cele două g·rupări corespondente se ~combină Între
ele, ~ceea ce explică atracţia virusuflilor numai pent~J'lu a.nu-
·mite feluri de ·celule şi nu pentru altele: virusllJ}ile "!fespira-
torii" (gripa, gutu·raiul, adenovirusurile etc.) au afinitate
pentru celulele mucoasei respiratorii, virusurile "neurotrope"
(turbarea, encefalitele, poliomielita) pentru celulele sisve-
mului nervos, enterovirusurile pentru mucoasa intestinală
etc. După fixarea v1Iiusului la suprafaţa celulei, el pătrunde
in interior printr-un proces de pinocitoză (celula îl înglo-
bează ~n .m od ·ac1JÎv).
În infecţiile ·cu virusuri, r.olul leucocitelor nu e încă bine
definit. Cele mai multe cercetări de pînă acum arart:ă că
neutrofilele, mononuclearele şi ·macrofagele tisulare mobile
tncorporează virusurile, dar spre deosebire de ceea ce fac cu
bacteriile, nu )le distrug decît rareori. Totuşi, asociaţia ·con-
stantă a virusurilor cu micro- şi macrofagele ne conduce
la presupunerea că aceste celule au o anumită importanţă
În răspîndirea vkusuri,Jor Îln organism şi În evoluţia bolilor
cauzate de ele. Încorporarea virusuJui poate uneori să fie
intensificată de unii anticorpi specifici, dar o dată ce virusul
e Încorporat, anticorpii nu mai pot acţiona. Fagocitul îl pro-
tejează faţă de acţiunea nocivă a anticorpiloT din ser.

74
 Fagocltele, ca şi anticorpm de-altminteri, ocupau un loC
mare in cercetările din Institutul Pasteur din Paris, la sftrşitul
-secolului trecut şi începutul secolului nostru. Tocmai ia
această perioadă !Îl găsim pe ·profesorUl! Ion Cantacuzino în
labor.atorullui Mecinikov. In 1892, ascultă prelegerile aces-
~~41-~.-pra patologiei comparate a inflamaţiei, se entuzias-
Bl~ (le mecanismul infecţiei şi aJ. apărării contra microbi-
m
lor, e primit laboraton.lll bătlrînu1ui sav·a nt unde rămîne
- ~u o întrerupere de doi ani - pînă în 1901. Aici s.;.a
;mnsacrat, cum era şi normal, studiului imunităţii. Studiul
·~~-a«=t:S1:a avea să-1 conninue apoi roată viaţa.
Putemitc influen~t de personalitatea .lui Mecinikov, di-
rectia cercetărilor făcute În această perioadă a fost cea ini-
,_-trcua de maestrul său: distrugecea vibrionului holeric în orga-
~~~"'c; lJemă care continua de altfel mbiecwl tezei sale de
suSţiaună in 1894, {iagociroza şi în general imunita-
'5;""'~:.;~.:~:g~ -Jaa animalele nevertebrate. Aceste subiecte au rămas toată
V-iaţa în centrul preoclllpări'lor lui Catt1taruzino.
Studiul reacţiilor celuLare, locale şi generale, ca:re înso-
~ .....~ pătrrunderea vibrionului holeric lÎn organism constituie
pînă cm UIIl model de planificare şi ·realizare a unei cercetări
;§'tiinţifice experimentale, de felul în care se interpretează re-
%tiltatele care se obţin în experienţe şi de îmbinare a cunoş­
tinţelor fundamentale cu practica.
 Jiei lnstitut\llui Pasteur
- Arcbives Roumai-
nes de Patbologie Ex-
perimentale et de
Microbiologie (Arhivele
române de patologie
experimentală şi de

- microbiologie, 1928).
Partizan al teoriei dar-
viniste a evoluţiei, în-
tr-o vreme cînd nu toţi
oamenii de ştiinţă erau.
şi dialecticieni materia-
lişti în ceea ce priveşte
interpretarea fenome-
nelor naturii, Cantacu-
zino a Înţeles şi a expli- I. Cantacuzino
cat fagocitoza În lumi-
na ambelor concepţii. Aparatele fagocitare sînt socotite de el
rezultate ale adaptării organismelor la condiţiile de mediu,
dar nu În vederea vreunui scop pe care şi l-a fixat o fiinţă su-
premă, ci ca urmare a procesului de selecţie darvinistă. Poli-
morfonuclearele sînt considerate de Cantacuzino ca descen-
dente ale amoebocitelor vieţuitoarelor simple, adaptate În
cursul evoluţiei sistemului sanguin închis. Celula cu nucleu,
care în cursul generaţiilor succesive nu a devenit segmentat
pentru a putea trece prin diapedeză În afara vasului, a dispă­
rut. Mai precis, organismele care nu au produs acest tip de
leucocite nu au 'rezistat infecţiilor şi au dispălrut fără a lăsa
urmaşi. Ntw nai indivizii c~re au rezistat infecţiilolf, datorită
capacităţii leucoci!tJelor lor .de a ·trece prin vasele sanguine,
au putut :da naştere generaţiillor umnătoare.

71
 .&~·~· 9peeii. de viermi de mare, CantaCuzino a
cercetat modul :cum se debarasează lichidul cavitar de par-
ticulele solide de tot felul, -care pătrund in cavitatea gene. .
rală. El a constatat funcţia amoebocittelor, a celulelor care
tapetează cavitatea ooelomică (coelom = cavinatea generală
• a nevertJebratelor) ~i a celulelor nefridialle, adevărate pre-
cursoare ale rinichiwl'lli. Toate trei felurile de celule Îlnglo-
bează foaTte repede gra111ulele solide de colorant (oarmin),
• îoohizîndu-le mtrr-o vacuolă; ai-ci granula se Hchefiază, colo-
rînd licllldul vaooolar, după ~are dispare În circa 48 ore.
Intr-<> altă serie de e~rienţe, el a inoculat unui tunicier
( Ascidia mentula)* o suspensie de microbi şi a examinat
SÎillgele. Bacteriile, care a doua zi după injecţie sînt rare,
devin foarte numeroase a patra zi, sînt mobile şi cu
aspect absolut nom1al. Din a şasea zi Însă, ele devin din ce
in ce mai rare, pînă ce În ziua a noua nu mai pot fi de loc
găsite. Ce li s-a ânvîmplat? Au fost fagocitate ~de către amoe-
bocitte, fenomen foarte amănrmţit observat şi descris de
profesorul Cantacuzino.
Acel~i proces 1-~a urmărit profesorul şi la Maya squi-
nado (un crab cunoscut şi sub numele de păianjenul-de-ma­
re), la care a putut observa şi separa procesele de apărare
de semnele de suferinţă a organismului.
In studiile sa~le asupra imooităţii, Cantacuzino nu s-a
li'mitat numai la imunitatea oolulară, la fagoci,toză. Des-
coperirile prnvind factoĂi umorali ai imunităţii - anticor-
pii, alexina - 1-au făcut să reia studiul distrugerii vibrio-
nilor holerici in organism şi al corelaţiilor dintre imunitatea
celulară şi cea umora,lă. Dacă jreacţiile fagocitare fuseseră
puse 1n evidenţă de cl1tre Mecinikov pentru toată scara ani-

• Tunicierii sint animale marine cu o coardă dorsală, forma cea

mai simplă a scheletului. "Tunica" este o manta secretată de piele.
Ascidiile stnt tunicieri tubulari la care coarda a dispărut.

79
E•P•gurus prideauxi şi Adamsia jNIUiata
•
cuztno este
El găseşte anticorpi nawrali la Eup-agurus
,,pagurul tpustmic", un crust~eu marin, foarte agil şi bl1~€'t;0t:
ios, care~ fa'Ce casă Înll'-o cochilie goală de mek, _,..,...,._:,,":~
a-şi pune la adăpost abc:lom.enul, moale ca un sac ~±WH
Antioorpii pe care i-a găsi.t Cantacuzino sînt de
f-eluri: aglutinine faţă de oolibacili, vibrioni hO'lerici
astfel pentru că aglutinează microbii, adi~că ii 'StTÎng
grămezi), hemolizine (anticorpi care dizolvă
precipitine (anticorpi care precipită albumina). A
• • • • A • • • • •
&t ş1 anttOO.Il'I a . şttgaţt, şt anume anntoxme
toxinei anemonei ( Adamsia palliata*), cu care trăieşte
simbioză în ac~i coch~lie.
Sipunculus nudus este ba:naJ.ul vierme ~uPula.r,
înfundă în nisipul de pe fundul mării. Lungimea lui ooasu:
atinge uneori 15 cm. Cantacuzittto ·a găsit că animalul
potrivit pentru ~iile reacţiilor de imunitatte,
înghite nisip, ICare, fiind bogat în granule de cuarţ, raltlelltl
mucoasa Î!ntestinală. Granulele ajung IÎn •c avitatea 2a:Hm~.J:

* Anemonele de mare fac parte din grupul actiniilor, polipi

coloraţi. Adamsia indepărtează eventualii duşmani ai pagurului
toxina pe care o secretă, iar pagurul ti procură Adamsiei hrana,
colind nisipul fundului mării, prin mişcările sale v.ii. Cind pagurul
anemona sint mici, toxina anemonei in cantitate 'fedusă se · tiltrea~;;t
fn corpul pagurului, imuniztndu-.1 astfel treptat şi continuu.
 Eliminarea particulelor
0
V V A
stratne care au patruns tn
organismul sipunculilor este
opera fagocitelor. Actul fa-
• V • •
gocttar este pregattt şt uşurat
Într-un mod cu totul parti-
cular de acţiunea aglutinantă
a urnelor. Imunizarea activă
are ca rezultat superproduc-
ţia elementelor celulare in-
teresate, urne şi amoebocite,
şi intensificarea activităţii
lor.
Studiul imunităţii la ne-
vertebrate este demonstrativ
pentru perseverenţa pe care a
• tn a tm-
avut-o C antacuztno A A

păca cele două teorii, care

Pătrunderea amoebocitelor ~ntr-un
pachet bacterian (bacili aglutinaţi explicau imunitatea şi pe care
~e substanţa secretată de urnă) savanţii din acea vreme le
credeau exclusive. Dacă În
1902 Cantacuzino a încercat să le contopească, demonstrînd
experimental că unii anticorpi sînt elaboraţi În mononuclea-
rele animalelor vaccinate şi că orice imunitate umorală pro-
vine dintr-un fenomen fagocitar, numeroasele sale cerce-
tări ulterioare au fost impregnate de aceeaşi concepţie unitară.
Contribuţia lui Cantacuzino În prtoblemele de imunitate
este n!U 111umai 'Îlnsemnată, ci şi foarte diversă. La puţinele
. exemple menvionate ~adăUJgăm studiul influenţei subst~ţe­
lor ~chimice asrupra fagocitozei. El a coostatat că iodura de
potasiu o stimulează foarte mult, explicînd astfel eficaci-
tatea 3!Cestui compus În tran:amen:tul gomelor sifilitice, a

84
leziunilor de aocirnomicoză::- etJc.; a observat că, dimpourivă,
tinctur.a de opiu suprimă diapedeza, chimiot&lletismul şi
sensibilitatea nactilă a leucocitelor, Împiedicînd fagocitoza,
încît dacă 'Uitlii VJibrioni holerici au rezistat anticonpilor
unui cobai imunizat şi nu smt nici fagocitaţi datorită tine-
turii de opiu, ei se vor Înmulţi după un timp, omorînd
animalul. În acest fel, tinctura de apiu favorizează infecţia.
A văzut modificarea colorabilităţtî bacilului cărbunos şi a
altor bacterii în interiorul fagocitelor în timpul procesului
de digestie intracelulară; a observa,t ,incapsularea unei bac-
terii izolate dint;r-un crab şi secretarea de ~către această
bacterie a illlei leucocidine, cu ajutorul căreia scapă fago-
.citozei, şi a mai observat multe alte fenomene ale vieţii
care I-au pasionat.
Imunitatea 1-a interesat pe Cantacuzino şi din punct
de vedere practic. Vaccinările preventive împotriva unor
boli, care b.întuiau În Româma de atunci, periodic sau per-
manent, au fost iniţiate şi impulsionate de el, ~căpătînd o
imporuanţă considerabilă în lupta antiepidemică. în 1912
şi 1913, combate holera din Bulgaria. VaccinCllrea cu vac-
cinul antiholeric, preparat În micul său Laborator de Medi-
cină Experimentală (nucleul viitorului Institut, care avea
să-i poarte numele), a marcat o dată .În istoria epidemiolo-
giei holerei. Vaccinarea s-a făcut pe scară laJrgă, În 1917,
în armata română, demonstr[ndu-se eficacitatea metodei
lui Cantacuzino, discutată ~pînă atunci. Cu aceeaşi metodă
a preparat un vaccin altlJtitifoidic, ~apoi, convins de impor-
tanţa imunizării active în prevenirea boLilor ~nfecţioase,
introduce .În ţara noastră vae~Cinarea contra tuberculozei cu

::- Actinomicoza este o boală provocată de un microorganism din

genul Actinomyces, caracterizată prin formarea de leziuni granuloma-
toase la git, torace sau abdomen; Ieziunile abcedează şi puroiul gra-
IIlular şi galben se scurge prin numeroase orificii.

85
vaocinul B:C.G. D·atorită lui Canuacuzino, România a tost
a doua ţară ·din lume În care copiii nou-nă,scuţi au fost
vaocioovi antitrube11oulos pe scară largă::-, confirmând lipsa
absolută de pericol a metodei, pe de o pa·rte, şi eficacitatea
indiscutabilă in prevenirea rubeoculozei ·Î n prima copillă·rie,
pe de altă parte, mai ales la copiii care fac parte dintr-o
familie ul1Jde există un tuberoulos.
M. Tiffeneau de Ja Institutul Pasteur din Paris a ţinut
o ruvintare cu ocazia ·morţii profesorului, În anul 1934, în
şedinţa comemorativă a Academiei de l\1edicină din Paris
din 26 iunie acelaşi an. Cităm din această cuvîntare: "In
dubla Cl!cţiune pe caJre a exercitat-o În România, prin orga-
nizarea nnui Institut destinat cercetărilor ştimţifice, ca şi
preparării de !Seruri şi vaccinuni, prin campaniile de vac-
cÎinare şi de •luptă contra epidemiilor pe care el le-a Îllltre-
prins, Cantacuzino s-a arătat un demn moştenitor al marii
case În care s-a format şi llltl continuator admirabil al doc-
trinei pasteuriene ce.

Alt om de ştiinţă român care s-a ocupat, printre altele,

şi cu problema imunităţii celulare, a fost profesorul Dumi-
llru Combiescu (1887-1961 ).
In amplele sale studii asupra bacteridiei şi infecţiei
cărhunoase, el a ·constatat că Îll1 secreţ!a capsulei bacilului
virulent se găseşte o toxină, care produce asupra leucocite-
lor •u n efect chimiota.ctic 111egativ. Totuşi, la animalele na-
tural refractare la această boaJă, Combiescu a observat că
bagocivele pot ]ngloba şi bacili capsulaţi. CÎIIld aceste ani-
male sînt şi imunizate, puterea lo~r fagocitară creşte conSlÎ-

::· Prima fiind Franţa, ţara de origine a vaccinului B.C.G. (Ba-

cille-Calmette-Gm!rin).

86
 lor microbieni, ·după 'Cum aceştia sîn,t sensibili sau reZJÎ.stenţi
la antibiotice. Mai intîi s-a cercetat ce efect are lysozimul
(din albuşul de ou şi din leucocite) şi un extract leucocitar
asupra IStaffi.lococilor penăcilino-rezistenţi şi penil(ilino-sen-
sibilli. Nu toate felurile de stafiiocoei dau o boală; există
stafillococi parogeni, precum şi stafilococi saprofiţi. Se
-cunoştea mai de mult că stafilococii patogeni trăiesc mult
mai ·îndelungat În ~irnteriorul fagocitelor decit stafilococii
saprofiţi, care sînt distruşi repede. Cercetă,torii din Lnstitutul
"Dr. 1. CantaJcuzinou au demonstraJt că polimorfonuclearele
distrug rapid stafilococii saprofiţi fagocitaţi, graţie lysozimu-
lui şi ribonucleazei pe care le conţin, şi că aceste substanţe
nu au nici o acţinne asupra stafilococilor patogeni.
D·intr-o ·t'Ullpină de stafriJlococ patogen sensibilă 1la peni-
cilină a fost selecţionată o variantă rezistenrtă la cocest anti-
biotic. Metabolismul ei a fost, bineînţeles, modificat faţă de
tulpina iniţială: unele enzrurne au dispărut, s-au mălrit lp ro-
cesele respirratorii şi, fapt interesant pe care 1-au observat,
noii stafilococi sînt mai sensibili la acţiunea bacterioidă a
umorilor organismului şi sînt şi mai repede distruşi În interio-
rul fagocitelor.
În altă serie de experienţe, s-a constatat că lysozimul din
leucocite are o acţiune bactericidă numai asupra stafilococilor
patogeni, care sint În acdaşi timp şi penicilino-~rezistenţi, ca
şi cînd organismul ar voi să inlocuiască în acest fel imposi-
bilita1tea de a diSltruge stafilococul cu ajutorul peniciJinei. ·
Din păcate însă, stafilococul e un germen, avînd capacitatea
de a secreta toxine şi enzime, prin care alterează starea
fiziologică a ~leucociteJor şi 1 reduce sau paralizează activita-
tea lor enzimatiiCă, ceea ce le permite ·supravieţuirea în in-
reriorulleucoc~telor şi al organismului invadat.
În alte ~cercetări, au fost studiate modificările structurii
.chimice a leucocitelor în timpul Eagocitozei. De această
structură, care corespunde stliucturilor chimi•ce ale celuJelor

88
 susceptibile de a fi f.agocirtate, depinde în ultimă instanţă
·recunoaşterea "propriului" de "non-propriu".
În ultima vreme, oamenii de ştiinţă din acelaşi Lnsvitut
s-au OOlllpat cu deosebire de fenomenul de .pinocitoză. Au
descris aiCest fenomen la polimorfonucleare şi la ·monocite.
,
1 Au cinematogLI"afiat pÎlnocitarea unei toxine bacteriene şi au
obţinut date foarte !interesante. Pr~enţa torinei în .i nteriorul
fagocitelor a fost demonstraltă auît prin reacţiile chimice, oît
şi prin marcarea ei cu substanţe fluorescente sau cu uranyl şi
observarea Ja microscopul cu fluorescenţă şi •la mic·roscopul
electroniiC. Ln urma aJcestor experienţe, e demonstvat clar
astăzi că toxinele baoteriene sînt captate de leucocite prin
procesul de pinocitoză.

Se împlineşte curînd un secol de cînd a fost descoperit

fenomenul de fagocitoză. Cunoaşterea lui a fost mereu mai
ad1n<:ită, mecanismele lui, ~mai bine explicate. Şti~nţa însă
nu are rsfhl-şit şi mereu se vor găsi alţi cercetători, care se
vor pasiona de acest fenomen, cum s-au pasionat şi predece-
sorii lor, punînd noi ipoteze, făcînd noi experienţe şi găsind
explicaţii noi ÎIIl aJcest subtil şi com·p licat m·ecanism de
apărare antiÎIIlfecţioasă al organi'smUllui animal.
 - Diferite aspecte ale inflamaţiei • 59
- Esenţa inflamaţiei: fagocitoza • 60
- Insemnătatea fagocitozei pentru apărarea organismului • 62
- Există mijloace de a intări fagoci.toza? • 64
- Care sint relaţiile dintre fagocitoză şi anticor.pi? . 65
- De ce scade fagocitoza? . 70
PINOCITOZA . 72
CONTRIBUŢIA ŞCOLII ROMANEŞ11 DE MICROBIOLOGIE
LA STUDIUL FENOMENULUI DE FAGOCITOZĂ ŞI PINO-
CITOZĂ . 75
 •

Bittmtln E.
Electricitatea corpului omenesc

Gbeţie V.
Compoziţia chimică a materiei vii

descoperire: Bacilul Koch

luga RAica V.
Rudele cele mai apropiate ale omului

Raicu P.
(A)dul eredităţll

Saragta M., Negru Tr.

Bioritmuri

organismul de microbi

M.
~7'~=:-)<-Xtll~u:f.ll
Psihicul şi activitatea electrică a creierului

Satl(lo1 Ştefan
Viaţa nu incepe la naştere

şi arderea fără foc

•
Gheţie V.
Fără proteine nu există viaţă

M aximilian C.
Omul şi rasele lui

Sager 0., Mareş A.

O pasiune de-o viaţă: Celula nervoasă
..
Botnariuc N.
Organizarea şi evoluţia materiei vii

Alecu Ungureanu M.
Femeia şi etapele vieţii ei. Ed. a II-a

Mesrobeanu 1.
Lumea invizibilă

Pitiş M., Grigorescu A.

Hormonii şi sexualitatea

H orodniceanu Fl.
La frontierele vieţii. Virusurile

Săhleanu V.
Omul şi sexualitatea

Pescaru Al.
Populaţia şi natalitatea

Brătescu Gh., Lucian M.

Epidemiile de-a lungul timpurilor

Raicu P.
Cromozomii

Lungu Al.
Sănătatea şi evenimentele atmosferice

Pop E.
Figuri de botanişti români

Beniuc M.
Ce simt şi pricep animalele
 Fagocitoza: un fenoma1 ÎIRI111111
la toate f•intele- vii La cele cu o
structură simplă este un procedeu
obişnuit de hrănint: anima1ele mai
evoluate il folosesc pentru a scăpa
de celulele de care nu · au
voie şi, mai alesw pentru a se apăra
de microbi.
Fagocitele - celulele care tnă­
nincă microbii - reprezintă cea mai
importantă .armă antHnfecţJooscj a
orgarnllf'lulul.

Lei 2.-