CELULA

Este cea mai mică unitate de structură și funcție a ființelor vii, care crește, respiră, se reproduce,
este sensibilă la acțiunea factorilor de mediu etc.

Forma este determinată de funcție, origine, de condițiile de mediu etc. Celulele pot fi sferice,
cubice, cilindrice, fusiforme etc.

Ovulul este cea mai mare celulă, iar cea mai mică — celulele scoarței cerebrale

COMPOZIȚIE

Apa (cca 80%) Substanțe anorganice (cca 5%) Substanțe organice (până la 15%)

rol principal în toate procesele
celulare, de aceea este numită
matricea vieţii. Majoritatea
substanțelor organice și
anorganice pătrund în celulă, fiind
dizolvate în apă. Ea participă la
numeroase reacţii metabolice
(scindarea proteinelor, glucidelor,
grăsimilor), asigură termoreglarea
etc.
Proteinele sunt formate din aminoacizi şi îndeplinesc funcţia catalitică, motorie, de protecţie,
receptoare, de semnalizare etc.
CO2, O2, săruri minerale
pătrund în celulă din mediul
extern.
C, H şi O fac parte din compoziţia
tuturor substanţelor organice
celulare.
Substanţele organice sunt
prezente în celule sub formă de
monomeri (aminoacizi, glucoză,
fructoză, acizi graşi) şi polimeri
(proteine, lipide, acizi nucleici,
polizaharide)

Lipidele sunt alcătuite din acizi graşi şi glicerol şi au rol structural, energetic şi de termoreglare. Ele
reprezintă componentul de bază al membranelor celulare.

Glucidele (glucoza, fructoza, amidonul) constituie sursa principală de energie pentru celulele
tuturor organismelor vii. Celuloza este componentul principal al peretelui celular la plante.

Acizii nucleici (ADN, ARN) păstrează şi transmit de la părinți la urmaşi informaţia ereditară despre
forma, structura şi funcţiile celulei.

STRUCTURĂ
Delimitează citoplasma şi este prezentă la toate tipurile de celule. Fâşii continue din 2
Membrana straturi de lipide în care sunt înglobate molecule de proteine.
citoplasmatică Membrana citoplasmatică asigură permeabilitatea selectivă a substanţelor. Prin ea în
celulă pătrund substanţele utile (apă, oxigen, dioxid de carbon, glucoză, ioni de sodiu,
potasiu, calciu) şi sunt eliminate substanţele-deşeu.

În acelaşi timp, membrana citoplasmatică menţine în interiorul celulei substanţele

necesare ca aminoacizii, glucidele, proteinele şi nu permite pătrunderea substanţelor
străine ei, cum sunt ionii unor metale, acizi, baze etc.

Stratul de lipide al membranei citoplasmatice este permeabil pentru substanțe solubile

în lipide, iar prin canalele proteice sunt transportate substanțele solubile în apă.

Este formată din citosol şi organite celulare.

Citosolul este un lichid vâscos, transparent, omogen, constituit din apă (cca 85%),
Citoplasma proteine, lipide, glucide, acizi nucleici și săruri minerale. În citosol au loc reacţii
metabolice și depozitarea diferitor substanţe.
Organitele sunt subdiviziuni celulare care, realizând funcții specifice (de sinteză a
substanțelor, de obținere a energiei, de transport), asigură activitatea celulei.
 Acoperă la exterior de membrana citoplasmatică celulele plantelor, ciupercilor şi
Perete celular bacteriilor. Asigură duritate, rezistenţă la acţiunea factorilor de mediu şi la agenţi
patogeni, menţinerea constantă a formei celulare, trecerea apei şi a substanţelor
nutritive în celulă. (bacterii — mureina)

lipsește la procariote. Celule cu 2 sau mai multe nuclee — celulele mușchilor striați.
Eritrocitele umane, deși sunt eucariote, nu au nucleu.
Păstrează şi transmite de la părinţi la urmaşi informaţia despre structura şi funcţiile
celulei şi ale organismului integru, „înscrisă” în molecula de ADN.
El este format din 2 membrane nucleare, nucleoplasmă şi nucleol
• Membranele nucleare separă conţinutul intern al nucleului (nucleoplasma), de restul
Nucleu celulei. Ele sunt perforate de un nr. mare de pori prin care se asigură conexiunea
dintre citoplasmă şi nucleoplasmă – tranziţia substanţelor din nucleu în citoplasmă şi
invers. Membrana nucleară externă comunică cu RE.
• Nucleoplasma prezintă o masă gelatinoasă care conţine apă, proteine, substanţe
minerale. În nucleoplasmă se află cromatina şi 1–3 nucleoli.
• Cromatina are aspect de filamente lungi formate din molecule de ADN, care în
procesul de diviziune celulară este puternic spiralizată, astfel formând cromozmii.
• Nucleolul este regiunea nucleulu unde are loc formarea ribozomilor
Formă ovoidală, de bastonaş sau filament, fiind formate din 2 membrane (externă şi
internă) şi matrice (conţinutul intern). Membrana externă este netedă, iar cea internă
Mitocondrii formează nişte pliuri, care se numesc criste.
Mitocondriile sunt numite „staţii energetice”, deoarece pe cristele lor are loc formarea
moleculelor de ATP, care conţin o cantitate mare de energie.

forma ovală, lenticulară etc, prezente doar în celulele plantelor. În funcţie de structură,
Plastide culoare şi rolul, pe care îl îndeplinesc în celulă, deosebim: cloroplaste, cromoplaste şi
leucoplaste.

RE (în interiorul citoplasmei) o continuitate din membrana nucleară externă. Are

configuraţia unui sistem de canale unite între ele, care străbat toată citoplasma. RE
este citoscheletul celulei şi asigură sinteza proteinelor, lipidelor, realizând transportul lor
spre diferite organite.
• rugos(RE-r), pe membranele căruia se află ribozomi şi are loc sinteza proteinelor,
depozitarea lor şi pregătirea pentru secreţie
• neted (RE-n), lipsit de ribozomi, care asigură sinteza lipidelor, metabolismul
carbohidraților și substanțelor nocive

AG se formează din reţeaua de canale ale RE şi reprezintă un sistem de saci membranari

aranjaţi în teanc, de la care pornesc tuburi şi vezicule. AG sintetizează polizaharide şi
continuă maturizarea proteinelor și grăsimilor produse de RE. El asigură împachetarea
acestor substanţe în vezicule.

Lizozomi structuri în formă de veziculă. Generează din tuburile AG şi au rol de depozitare şi

scindare a substanţelor organice.

Vacuola cavităţi mari, transparente, separate de citoplasmă printr-o membrană numită tonoplast.
Ele conţin suc celular – soluţie apoasă de substanţe minerale şi organice, ce se
formează în celulă sau sunt absorbite din mediul extern. În vacuole se depozitează
substanţele de rezervă şi cele toxice.

Vacuolele cu suc celular sunt caracteristice celulelor vegetale.

Ribozomi formate din 2 particule mici, lipsite de membrană, sunt prezenţi în toate ti-
purile de celule şi se află liber în citoplasmă şi nucleoplasmă, în interiorul mitocondriilor
şi plastidelor sau pot fi ancoraţi pe suprafaţa membraneinucleare externe şi pe
suprafaţa membranei REr. Ribozomii participă la sinteza proteinelor şi mai sunt numiţi
„fabrici” de producere a proteinelor.
 Organite

bimembranare — delimitate de citosol prin 2 membrane (nucleul, mitocondriile, plastidele)

unimembranare — canale, saci şi vezicule acoperite la exterior de o singură membrană (RE,
aparatul Golgi, lizozomii, vacuola)
amembranare — lipsite de membrane externe (ribozomii, microtubulii, centriolii)