Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „ GHEORGHE ASACHI” IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII și INSTALAȚII

SPECIALIZAREA: INGINERIE CIVILĂ

Grupa: 3103

PORTOFOLIU DE LUCRĂRI
DESEN TEHNIC
COORDONATOR: dr.ing. COSTEL DATCU

STUDENT:

ONEA LENUȚA

ANUL UNIVERSITAR

2020-2021
FOAIE DE APRECIERI
CUPRINS
1. FOAIE DE CAPĂT
2. FOAIE DE APRECIERI
3. BORDEROU DE PIESE SCRISE ȘI DESENATE
4. NOTAȚII
5. LUCRĂRI
6. L 01. NORME GENERALE DESEN TEHNIC (NGDT)
7. L01.01. Terminologia utilizată în Desenul Tehnic (D. T.);
8. L01.02. Linii utilizate în Desenul Tehnic de Construcții (D. T. C.);
9. L01.03. Formatele Desenelor Tehnice;
10. L.01.04. Indicatorul D. T.;
11. L.01.05. Scrierea în D .T.;
12. L.01.06. Spații rezervate pentru: desen, text și indicator în D. T.; L.01.07.
Plierea planșelor;
13. L.01.08. Scările utilizate în D. T.;
14. L 01.09. Dispunerea proiecțiilor în D. T.;
15. L.01.10. Cotarea în D. T.; Metoda I de cotare ISO; Metoda II de cotare
ISO;
16. L.01.11. Reprezentarea secțiunilor și a rupturilor;
17. L.01.12. Notarea toleranțelor, rugozității și a filetelor;
18. L.01.13. Construcția tangentelor la cercuri: tangenta la un cerc dintr-un
punct exterior, într-un punct pe cerc, exterioară la două cercuri,
interioare la două cercuri;
19. L.01.14. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc, racordarea cu
ajutorul unui arc de cerc a unei drepte cu un cerc de rază dată;
20. L.01.15. Construirea curbelor tehnice: elipsa, ovalul, spirala.
21. L.01.16. Arce și bolți utilizate în Desenul Tehnic (D. T.);
22. L.01.17. Muluri utilizate în Desenul Tehnic de Construcții (D. T. C.);
23. L.01.18. Desenul Tehnic la scară;
24. L.01.19. Canalul ovoidal;
BIBLIOGRAFIE

NOTAȚII:
 DT- Desen Tehnic
 L- lucrare
 NGDT- NORME GENERALE DESEN TEHNIC
 PL- portofoliu lucrări
 R- referat
6. L 01. NORME GENERALE DESEN TEHNIC (NGDT)

61.1. L.01.01. Terminologia utilizată în Desenul Tehnic (D. T.);

2. Terminologie folosită.

vedere= reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a unui obiect de


construcție situat între observator si planul de proiecție;

elevație= vedere din față a unui obiect de construcție;

secțiune cu vedere= reprezentarea în proiecție ortogonală numai a figurii obținute


prin secționarea unui obiect de construcție cu o suprafață imaginară;

 plan= secțiunea orizontală a unei clădiri la o înălțime determinată, văzută de


sus în proiecție ortogonală directă sau în oglindă. Vedere orizontală a unui
teren sau a unui obiect de construcție privit de sus;
 perspectivă= reprezentare în care obiectul de construcție este redat printr-o
imagine care pune în evidență forma spațială a acestuia. Această imagine
spațială poate fi obținută printr-o proiecție centrală sau paralelă(cavalieră);
 desen preliminar= desen prin care se pun în evidență intențiile proiectantului.
Acestea pot si desene de studiu sau desene de prezentare;

schemă= desen întocmit la scară sau nu, redând doar o reprezentare simplificată,
redusă uneori la semne conventionale sau simboluri, punând în evidență anumite
funcții;

desen de execuție= asamblu de desene definitive, elaborate și întocmite la scară si


care servesc la realizarea unui obiect de construcție, cuprinzând toate datele
necesare în acest scop;

 desen de detaliu= desene redate la scară mai mare decât desenele de


asamblu, avînd ca scop prexizarea unor date suplimentare mmai amănunțite,
privitoare la execuția obiectelor de construcție;

 detalii tip= detalii omologate de un for competent, în vederea utilizării în


condiții asemenea, pentru a se asigura un nivel tehnico-economic
corespunzător și a se economisi timpul de proiectare precum și pentru a se
creea condiții pentru industrializarea construcțiilor;

 desen de montaj= desen care indică modul de asamblare a părților


componente ale unui obiect realizat din mai multe piese.

7.L.01.02. Linii utilizate în Desenul Tehnic de Construcții (D. T. C.);

Stas 1434-83

Prezentul standad se referă la modul de întocmire și prezentare grafică a desenelor


tehnice de cosntrucție și arhitectură, corelat cu prevederile Stas 415-80, Stas
9797/1-81, Stas 614-76 și Stas 9796/2-81.

Tipul și grosimea liniilor utilizate la întocmirea deselor de construcții sunt conform


tabelului 1.

Grosimea de bază b se allege în funcție de mărimea și natura desenului între 0,4 și


2 mm.

Clasa de grosime se simbolizează printr-o cifră astfel:

- linia groasă (b) prin cifra1;

- linia mijlocie (aproximativ b/2) prin cifra 2;

- linia subțire (aproximativ b/4) prin cifra 3


Tabelul1

Tipul liniei Destinația


Groasă (c2) Contururi de secțiune,
tabele,chenare pentru
desene
Mijlocie (c2) Contururi și muchii
prevăzute în vederi și
secțiuni
Curbe de nivel principale
Continuă Construcții geometrice
Subțire (C2) Linii de cote, hașuri, linii de
referire notări sau
observații
Curbe de nivel curente
Subțire cu zigzag (c3) Linii de ruptură și
întreruperi
Subțire ondulată (c3) Linii de ruptură și
întreruperi
Mijlocie (I’3) Contururi și muchii
acoperite de alte elemente
Întreruptă Subțire (I’’3) Părți situate în fața planului
de secționare
Mijlocie I3 Orice fel de axe, cu
excepția axelor indicate la
Linie-punct (P) C2 și P3
Subțire P3 Axele geometrice ale
pieselor componente
Trasee de secționare
Linii de întrerupere
8. L.01.03. Formatele Desenelor Tehnice;

Formate SR ISO 5357-94 ( STAS 1-84) Suportul desenelor este dreptunghiular și


are dimensiunile conform tab. 1.1.

Formatele pot fi așezate “în picioare” (ca în tabel 2), sau “culcat”, adică pe latura
mare (fig. 1.1-b), notarea lor făcându-se ca în exemplele prezentate:

a) b)

Fig. 1.1
Formate preferențiale Formate alungite excepŃionale
Simbolizare A*b Simbolizare A*b
A0 841 *1189 A0*2 1189 * 1682
A1 594 * 841 A1*3 841 * 1793
A2 420 * 594 A2*3 594 * 1261
A3 297 * 420 A2*4 594 * 1682
A4 210 * 297 A2*5 594 * 2102
Formate alungite speciale A3*5 420 * 1482
Simbolizare A*b A3*6 420 * 1783
A3*3 420 * 891 A3*7 420 * 2080
A3*4 420 *1189 A4*6 297 * 1261
A4*3 297 * 630 A4*7 297 * 1471
A4*4 297 * 841 A4*8 297 * 1682
A4*5 297 *1051 A4*9 297 * 1892

Orice format va avea chenar, trasat cu linie continuă groasă şi un indicator,


amplasat în coltul din dreapta-jos, lipit de chenar (fig. 1.2). Chenarul se trasează la
10mm de marginea formatului, de jur- împrejur, iar în partea stângă-jos se prevede
o “fâşie de îndosariere” de 20mm, pe o înălŃime de 297mm (înălŃimea celui mai
mic format, A4, sau a formatului A3, când este aşezat pe latura mare). In dreapta-
jos, sub indicator se inscripŃionează formatul de forma A…(baza*înălțimea).

Chenar

10
20
Indicator
Fâşie de
îndosariere

A…b*a
Fig. 1.2
9. L.01.04. Indicatorul D. T.;

1.1.1 INDICATORUL SR ISO 7200-94 (STAS 282-87).


Indicatorul servește la indentificarea desenului și a obiectului reprezentat
și conține datele  principale asupra acestuia. Se aplică pe fiecare desen
de asamblu, respectiv pe fiecare din  planșele ce îl compun. 
Forma, dimensiunile, modul de amplasare și de completare a indicatorului
sunt prevăzute  în SR ISO 5457:1994.
Alinierea la sistemul internaŃional ISO, permite fiecărui utilizator să-
şi creeze un indicator propriu, fiind recomandate rubricile componente ăi
limitată dimensiunea orizontală la max. 190mm. Indicatorul trebuie să
conŃină :
 zona de identificare : - numărul de înregistrare sau de
identificare al desenului;
- denumirea desenului;
- numele proprietarului legal al
desenului.

 zona de informaŃii suplimentare : - indicative;


- tehnice;
- administrative.

Un set tematic de desene (proiect), cer o numerotare care are acelaşi


număr de identificare, în plus se indică sub formă de fracŃie: la numărător
numărul propriu de ordine al desenului şi la numitor numărul total de desene
(p/t).
Un exemplu de indicator cu scop didactic este cel din fig. 1.3:

17
2 2 1 2 0 1
0 5 5 5 5
Nume Semn.
Student (Material
Indicativ desen Nr. stu-
dent
Profesor (Masa)

Fac. An Grupă Denumire desen


(Scara)

(Data)

Fig. 1.3

10.L.01.05. Scrierea în D .T.;


SCRIERE SR ISO 3098/1-93 (STAS 186-86). Este permisă folosirea scrierii drepte
sau înclinate la 75o, normale (10/10 h, grosimea liniei de scriere 1/10 h), sau alungite
(14/14 h, grosimea liniei de scriere 1/14 h). InălŃimea literelor mari (majuscule), sau a
cifrelor, defineşte mărimea scrierii prin “h”: 2,5; 3,5; 5; 7; 10; 14; 20.

În desenul tehnic se folosește fie scrierea înclinată, având caracterele înclinate la 750
spre dreapta față de linia de bază a rîndului, fie cea dr eaptă, având caracterele
perpendiculare față de linia de bază a rândului. 

În mod obligatoriu pe un desen, cât și pe un ansamblu care se referă la aceeași lucrare,


se va utiliza numai unul din modurile de scriere înclinată.

11.L.01.06. Spații rezervate pentru: desen, text şi indicator în D. T.;

O pagină de desen se împarte în:

1) zonă pentru desen


2) zonă rezervată pentru text
3) zonă rezervată pentru indicator

zonă rezervată pentru desen

zonă rezervată pentru text indicator

În zona rezervată pentru text se găsesc în mod normal următoarele informații:

a) explicații
b) intrucțiuni
c) referințe
d) tabel de modificări

12. L.01.07. Plierea planșelor;

Formatele se împăturesc executând mai întâi plierea după liniile perpendiculare pe


baza formatului, și apoi, plierea după linii paralele cu aceasta. Împăturirea, în scopul
îndosarieri sau
 păstrarea în mape sau plicuri, se realizează prin reducere la formatul A4.

297

13. L.01.08. Scările utilizate în D. T.;

Scara este raportul dintre dimensiunea liniară a reprezentării unei piese pe un


desen original și dimensiunea liniară reală a segmentului corespunzător obiectului
însuși. 
Scările pot fi: 
- scară la mărime naturală; scara care corespunde raportului 1:1; 
- scări de mărire; scările corespund unor rapoarte mai mari de 1:1. Ele sunt cu
atât mai
mari cu cât raportul corespunzător crește. 
- scări de reducere; scările corespund unor rapoarte mai mici de 1:1. Ele sunt
cu atât mai mici cu cât raportul corespunzător se micșorează. 
 Notarea completă a unei scări trebuie să cuprindă cuvântul "SCARA", urmat de
indicarea raportului ales. Dacă nu există posibilitatea de confuzie, cuvântul "SCARA"
poate fi omis.
Categorie Scări recomandate
Scări de 50:1 20:1 10:1
mărire
5:1 2:1
Scări de 1:1
mărire
naturală
Scări de 1:2 1:5 1:10
reducere
1:20 1:50 1:100

1:200 1:500 1:100

1:2000 1:5000 1:1000

1:10000

14. L 01.09. Dispunerea proiecțiilor în D. T.;

Pentru obținerea unor imagini nedeformate ale unui obiect, cât și a adevăratelor
mărimi ale tuturor dimensiunilor acestuia în vederea executării lui, în desenul tehnic
obiectul se reprezintă în sistemul de proiecție ortogonală pe două sau mai multe plane
de proieție.

Proiecțiile sunt definite în STAS 614-76 astfel:

1. vederea în față, pentru proiecția în vedere pe planul vertical din spate;

2. vederea de sus, pentru proiecția în vedere pe planul orizontal inferior;

3. vederea din stînga, pentru proiecția în vedere pe planul lateral din dreapta;

4. vederea din dreapta, pentru proiecția în vedere pe planul lateral stînga;

5.vederea de jos, pentru proiecția în vedere pe planul orizontal superior;


6. vederea din spate, pentru proiecția în vedere pe planul vertical din față.

15.L.01.10. Cotarea în D. T.; Metoda I de cotare ISO; Metoda II de cotare ISO;

Din dispunerea cotelor pe un desen trebuie să reiasă clar scopul desenului,


dispunerea rezultând din combinarea diferitelor moduri de cotare.

Cotarea față de un element comun constă în cotarea tuturor elementelor geometrice ale
piesei dispuse pe aceeași direcție, pornind de la aceeași bază de cotare. Se poate face
în parale sau cu cote suprapuse pornind de la un punct de origine, deasupra liniei de
cotă sau alături de aceasta.

16. L.01.11. Reprezentarea secțiunilor și a rupturilor;

Prin secțiune se înțelege reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a obiectului,


după intersecția acestuia cu o suprafață fictivă de secționare și îndepărtarea imaginară
a părții obiectului, aflată între ochiul observatorului și suprafața de secționare. 

Prin suprafață se secționare se înțelege acea suprafață cu ajutorul căreia se taie


imaginar 

 piesa în locul în care este nevoie să se evidențieze configurația interioară a  acesteia.


Suprafața de secționare poate fi formată din una sau mai multe suprafețe plane sau
dintr -o suprafață cilindrică. 

Suprafețele rezultate din secționare se hașurează conform STAS 104-80. Conturul sau


muchiile unor elemente ale obiectului aflate în fața planului de secționare se pot
reprezenta cu linie punct subțire, dacă reprezentarea acestor elemente este necesară
pentru înțelegerea formei obiectului și dacă nu se creează posibilitatea unor confuzii. 
Dacă înclinarea hașurilor ar coincide cu cea a liniei de contur sau a liniei de axă,
hașurile se execută înclinate la 300 față de acestea.

Secțiunile care de referă la același obiect, perezentate pe aceeași planșă, se hașurează


la fel. Secțiunile care se referă la obiecte alăturate, reprezentate pe aceeași
planșă(desen de asamblu) , se hașurează diferit atât în ceea ce privește sensul, cât si
distanța între liniile de hașură.

După modul de reprezentare, secțiunile se clasifică în secțiuni cu vedere și secțiuni


propriu-zise. Secțiunea propriu-zisă este reprezentarea pe planul de proiecție a figurii
rezultate din intersecția obiectului cu suprafața de secționare.

Ruptura este reprezentarea pe un plan a obiectului în proiecție ortogonală, după


îndepărtarea unei părți din aceasta separând această parte de restul obiectului printr -o
suprafață neregulată, denumită suprafață de ruptură, perpendiculară pe planul de
proiecție sau paralelă cu aceasta.

Rupturile se folosesc în cazul reprezentărilor pe desen a pieselor lungi, de secțiune


constantă sau uniform variabilă, care ar conduce la utilizareanerațională a spațiului
ocupat de reprezentare și la irosirea timpului de lucru. Deasemenea, rupturile prezintă,
în cazul secțiunile parțiale, avantajul reprezentării unor părți ale obiectului acoperite pe
partea îndepărtată imaginar.

17. L.01.12. Notarea toleranțelor, rugozității și a filetelor;

18.L.01.13. Construcția tangentelor la cercuri: tangenta la un cerc dintr-un punct


exterior, într-un punct pe cerc, exterioară la două cercuri, interioare la două
cercuri;

În continuare sunt prezentate câteva exemple de tangete construite la diferite cercuri:

- construirea tangentei într-un punct pe cerc;


Se unesc O cu P și se determină, mijlocul segmentului în M; se trasează un cerc cu
raza MP care permite găsirea punctelor A și B, care sunt punctele de tangență căutate.
Se unesc A cu P și B cu P.

- construirea tangentelor la un cerc dintr-un punct exterior;

- Construirea tangentelor exterioare la două cercuri;

În figura 2 este prezentată construirea tangentelor comune exterioare la două cercuri.

Punctele de tangență se pot găsi cu o construcție ajutătoare.

Se construiește în O2 al treilea cerc concentric cu cercul mare și de rază R -r. Din


punctul O1 se duc tangentele la noul cerc ca în exemplul din figura anterioară.
Construind razele care trec prin O2 și A apoi prin O2 și B se obțin punctele C și D. Se
duc razele O1E paralelă cu O2C și O1F paralelă cu O2D. Se obțin astfel punctele E și
F, unind E cu C și F cu D se obțin tangentele comune exterioare.

- construirea tangentelor interioare la două cercuri.

În figura 3 este prezentată construirea tangentelor comune interioare la două cercuri. În


O2 se construiește un al treilea cerc cu raza R+r. Se construiesc în continuare
tangentele exterioare la acest cerc duse din O1 conform modelului din figura 2
obținându-se punctele A și B. Raza O2A determină punctul E iar raza O2B determină
punctul F, în cercul cu centrul O1 se duc razele O1G paralelă cu O2F și O2E.
Tangentele comune interioare se trasează între K și E respectiv F și G.
19. L.01.14. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc, racordarea cu ajutorul
unui arc de cerc a unei drepte cu un cerc de rază dată;

În general prin racordare se înțelege unirea a două linii(drepte sau curbe) printr -un arc
de cerc. Racordările prezentate în continuare se referă la:

- racordarea a două drepte;

- racordarea unei drepte cu un cerc.

În figura 1 este prezentată racordarea a două drepte printr -un arc de cerc de rază dată
(R).

Figura 1a prezintă cazul dreptelor care formează un uncgi ascuțit, iar figura 1b, cazul
dreptelor care formează un unghi obtuz.

20. L.01.15. Construirea curbelor tehnice: elipsa, ovalul, spirala.

Elipsa se poate construi cu suficiență precizie când se cunosc axele. În figura 1 se


prezintă metoda construcției elipsei prin puncte. Elipsa se construiește plecând de la un
dreptunghi.

Segmentele EC și OC se împart în același număr de părți egale, în funcție de precizia


cerută la construirea elipsei.

Prin A și B se duc segmentele spre diviziunile de pe EC și OC. Segmentele se


intersectează obținându-se punctele de construire a elipsei.

În mod similar construcția se repetă și pentru celelalte sferturi ale elipsei.


21. L.01.16. Arce și bolți utilizate în Desenul Tehnic (D. T.);

Arcele sunt construcții curbe din cărămidă, piatră sau beton, destinate să acopere un
gol dintr-un zid și să descarce greutatea construcției aflată deasupra acestora. La
construirea unui arc se folosesc blocuri de zidărie numite bolțari. Între bolțari sunt rosturi
numite asize, care converg spre centrul arcului.

Arcele mai des utilizate în construcții sunt:

1.arcul în plin centru;

2.arcul eliptic;

3.arcul ogivă;

4. arcul rampat.

Elementele unui arc sunt:

 arcada - partea curbă a arcului;


 deschiderea - distanța dintre punctele de susținere măsurate pe planul de
naștere;
 înălțimea(h) - distanța între planul de naștere și punctul cel mai înalt al arcului.
22. L.01.17. Muluri utilizate în Desenul Tehnic de Construcții (D. T. C.);

Mulurile sunt elemente ornamentale folosite în decorarea clădirilor.

Profilul mulurilor este format din arce de cerc. Mulurile pot fi formate din arce din
cerc simple (sfert de cerc, cavet, tor) sau din arce de cerc racordate între ele (dusina,
talonul). În figura 1 sunt prezentate trei tipuri de muluri din arce simple:

a) sfert de cerc;

b)cavet;

c)tor.

L.01.18. Desenul Tehnic la scară;

23. L.01.19. Canalul ovoidal;

În Fig. nr. 2. este dat un exemplu de construire a unei spirale . Spiralele se pot
construi cu mai multe centre. În exemplul dat, spirala are trei centre. Pentru trasarea
spiralei se construiește mai întâi triunghiul echilateral cu latura egală cu o treime din
mărimea pasului spiralei. Vârfurile triunghiului sunt centrele arcelor de cerc care
formează spirala, iar prelungirea laturilor limitează arcele de cerc succesive.
Bibliografie:

1. Desen Tehnic - note de curs și aplicații practice (Florin Macarie și Ionel Olaru)
2. S.R ISO 9431-1996 - Spații rezervate pentru Dsen Tehnic
3. STAS 9796/1 - 1982 - Terminologia utilizată în Desenul Tehnic
4. S. R. ISO 3098 –1993 Scrierea utilizată în D. T.;
5. S. R. ISO 129 –1994 Cotarea utilizată în D. T.;
6. S. R. ISO 5457 –1994 Formatele utilizate în D. T.;
7. S. R. ISO 7200 –1994 Indicatorul utilizat în D. T.;
8. S. R. ISO 9431 –1996 Spații rezervate pentru: desen, text și indicator în D. T.;
9. STAS 614-1976 Dispunerea proiecțiilor în D. T.;
10. STAS 9796/1- 1982 Terminologia utilizată în D. T.;
11. STAS 1434-1983 D. T. C. Linii, cotare, reprezentări convenționale, indicator;
12. Geometrie descriptivă si desen tehnic de construcții - Victor Iancău