Sunteți pe pagina 1din 2

Rolul comunicării manageriale în

motivarea angajaților din organizația școlară

În instituţiile din învăţământ comunicarea şi climatul se corelează foarte strâns: o bună


comunicare contribuie la menţinerea unui climat adecvat şi, reciproc, un climat corespunzător
facilitează o comunicare eficace.
În învăţământ, înţelegem prin climat atmosfera care se statorniceşte într-o instituţie şi
care le creează membrilor săi o stare de confort sau de disconfort. De altfel, este ușor de
observat că într-o instituţie din învăţământ, comportamentul membrilor acesteia (personal
didactic, auxiliar şi administrativ, elevi) este determinat nu doar de sistemul de norme stabilite
prin regulamentul de ordine interioară, ci şi de temperamentul fiecăruia, de nivelul lui de
cultură, de mediul socio-profesional din care provine, de convingerile şi aspiraţiile sale, ca şi
de managementul practicat în instituţia respectivă.
Raportat la individ, climatul instituţional poate da un sentiment de siguranţă, de
echilibru sau, dimpotrivă, unul de insecuritate şi teamă. Tocmai această complexitate conferă
dificultatea comunicării în cadrul instituției școlare.

Care este rolul directorului în această situație?

În primul rând, el poate să-i ajute pe membrii instituţiei sale să se cunoască între ei.
Modalităţile practice sunt foarte diverse: activităţi de informare ştiinţifică şi metodică;
întâlniri ale personalului şcolii cu personalităţi din domeniul ştiinţei, literaturii, artelor şi
sportului; manifestări cultural-artistice consacrate unor evenimente importante din istoria ţării
şi a şcolii; schimburi de experienţă; întâlniri cu absolvenţii şcolii; excursii şi alte activităţi
în care oamenii nu mai sunt constrânși de regulamente şi comunică liber, devenind (chiar
şi pentru puţin timp) ei înșişi.
În al doilea rând, directorul îşi poate cunoaşte colaboratorii şi subalternii participând la
activităţile acestora, la manifestările din categoria celor menţionate mai sus, antrenându-i în
adoptarea unor decizii sau în soluţionarea unor probleme. Asemănător se va putea proceda şi
pentru cunoaşterea elevilor, respectiv pentru intercunoaştere, deoarece climatul fiecarei clase
în parte influenţează climatul general al şcolii, cartea ei de vizită.
Cunoscându-i mai bine pe profesori, învăţători dar şi pe elevi şi ajutându-i să se
cunoască ei însişi şi unii pe alţii, directorul va putea să selecteze, în cunoştinţă de cauză, cele
mai potrivite modalităţi de comunicare, de motivare a lor în vederea realizării obiectivelor
comune: obţinerea unor performanţe cât mai bune.
Astfel, orice instituție de învățământ poate deveni performantă numai printr-un efort
comun, al tuturor membrilor ei. Aceste eforturi trebuie să depindă direct sau indirect de
nivelul motivării personalului, de maniera în care actorii educaționali se simt responsabili și
se implică în realizarea scopurilor instituției, fiind motivați extern sau intern. În organizația
școlară un factor motivator pentru cadrele didactice, și nu numai, îl reprezintă comunicarea,
act implicat în toate activitățile didactice. Scopul corect al comunicării este acela de a
rezolva orice problemă existentă, iar oamenii dispuși să asculte ideile altora și chiar să le
experimenteze se vor simți respectați și valorizați în instituție.
Practica managerială demonstrează că o comunicare organizațională eficientă asigură
creșterea satisfacției în muncă, a motivării și a loialității angajaților, pentru că, așa cum afirma
și Aristofan este firesc ca unor păreri și gânduri alese să le corespundă întotdeauna vorbe
alese.