1

CURS EPIDEMIOLOGIE ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ ANUL II

SEM II
CONŢINUT TEMATIC

1. Conceptele de bază ale epidemiologiei

 Definirea noţiunilor de bază ale epidemiologiei: definire, obiectul
preocupărilor, obiective, domenii de aplicare, nivelele cercetării
epidemiologice.
 Susţinerea caracterului cauzal al unor asociaţii: termenul de inferenţe
(generalizări) de tip cauzal elemente luate în consideraţie în cazul asocierii
epidemiologice, relaţia de cauzalitate dintre un factor şi boală, strategia
bazată pe factori de risc comuni mai multor boli, strategia ecologică.
 Descrierea epidemiologiei bolilor infecţioase: procesul epidemic,
clasificarea epidemiologică a bolilor infecţioase, activitatea şi asistenţa
antiepidemică, supravegherea epidemiologică (infecţii digestive, infecţii
aerogene, zooantroponoze, parazitoze, infecţia HIV/SIDA, infecţii
nozocomiale).
 Interpretarea caracteristicilor epidemiologiei bolilor cronice:
distribuţia şi determinanţii bolitor cronice în populaţii diferite, controlul
problemelor cronice de sănătate, metode folosite de epdemiologie, anchetele
epidemiologice, screening-ul şi studiile de prevalenţă;

2. Starea de sănătate şi caracteristicile sănătăţii publice.

Modele de sănătate publică:

 Modelul epidemiologic Denver (starea de sănătate inftuenţată de biologia

umană, mediu, comportament şi serviciile de sănătate).

 Modelul integrat al stării de sănătate (starea de sănătate infiuienţată de

sărăcie, factori sociali, stilul de viaţă, şomajul, locuinţele nesănătoase, poluarea
mediului, nivelul de educaţie).
 2

 Modelul stării de sănătate, a determinanţilor şi a intervenţiilor (determinanţi

direcţi - fumatul, nutriția, alcoolul, consumul de droguri, accesul la apa potabilă,
sanitaţia, habitatul, violenţa mai ales în familie, accesul la îngrijiri de sănătate şi
determinanţi indirecţi produsul intem brut, distribuţia veniturilor între judeţe/în
interiorul judeţului, sărăcia, modificările climei, factori socio-demografici,
educaţia, situaţiile de criză).

 Conceptul „structură-proces-rezultate” de analiză a determinanţilor

sănătăţii în relaţie cu calitatea

 Managementul datelor şi al informaţiilor medicale.

 Managementul sistemelor de informaţii:

-Definiţie, concepte, tipuri de informaţii (clasificarea după sursă, după natură,

după nivelul managerial, după temporalitate, după frecvenţa de colectare, după
utilizare, după format, după apariţie, după tip).

- Calitatea datelor (relevanţa, corectitudinea, exhaustivitatea, încrederea în sursa

informaţiei), metode de comunicare a informaţiei (faţă în faţă, scrisă, vizuală,
orală, electronică), instrumente, analiza şi interpretarea datelor.

Probleme de sănătate publică

3. Monitorizarea stării de sănătate.

 Indicatori utilizaţi în monitorizarea stării de sănătate a comunităţii:

- Propuşi de U.E. (indicatori ai stării de sănătate, indicatori ai stilului de viaţă,

indicatori de caracterizare a condiţiitor de viaţă şi muncă, protecţia sănătăţii,
caracteristici demografice şi sociale);

- Propuşi de 0.M.S. - strategia „Sănătatea pentru toţi în secolul XXI”, îngrijirite de

sănătate (nursingul) în contextul strategiei „Sănătate XXI”.

- Strategia naţională de sănătate :

 3

 starea de sănătate a populaţiei,

 politica de sănătate a guvernului,

 principii directoare,

 scopul şi obiectivele strategiei naţionale de sănătate publică, domenii prioritare

de intervenţie (boli netransmisibile, boli transmisibile, sănătatea mintală, sănătatea
familiei, servicii preventive, implementare, monitorizare, evaluare, statistica
populaţiei, dinamica populaţiei, (concepte, măsurarea natalităţii şi fertilităţii, ani
potenţiali de viaţă pierduţi, anii de viaţă ajustaţi cu incapacitatea, rnăsurarea
mortalităţii infantile).

- Metode de monitorizare a stării de sănătate bazate pe rate demografice:

 Statistica populației (numărul, repartiţia teritorială, ponderea în mediul

urban/rural, densitatear structura pe sexe, structura pe grupe de vârstă).

 Dinamica populației (concepte, măsurarea natalităţii şi fertilităţii, ani

potenţiali de viaţă pierduţi, anii de viaţă ajustaţi cu incapacitatea, măsurarea
mortalităţii infantile, măsurarea mortalităţii generale şi specifice).

 Implicațiile statisticii şi dinamicii populaţiei pentru serviciile de sănătate

publică

4. Măsurarea şi analiza morbidităţii

 Morbiditatea şi tipurile de morbiditate:

-supravegherea bolilor acute şi cronice (caracteristici comune şi diferenţiate),

definiţia morbidităţii, co-morbiditatea, utilizarea morbidităţii în studiile
epiderniologice descriptive.

 Măsurarea morbidităţii observate:

 4

- Determinarea factorilor de risc ca precursori ai bolilor, calcularea relaţiei dintre

factorii de risc şi boală, abordarea transversală şi abordarea longitudinală,
populaţia la risc.

- Abordarea morbidităţii observate: unitatea de observare = evenimentul (cazul

deîmbolnăvire, persoana bolnavă) şi aspectul morbidităţii = fenomenul (incidenţa,
prevalenţa, morbiditatea cu ITM, morbiditatea cu invaliditate, morbiditatea
spitalizată, mortalitatea specifică, morbiditatea individuală - pe contingent,
morbiditatea succesivă dinamică), sursa datelor şi informaţiilor (date de rutină şi
date obţinute prin studii speciale - cercetări, screening, anchete medicale).

 Indicatorii de morbiditate:

-incidenţa, prevalenţa, morbiditatea spitalizată, morbiditatea cu incapacitate de

muncă, indici de structură pentru incidenţă/prevalenţă;  obiective, formule de
calcul, reprezentări grafice.

 Conceptul de vizualizare a informaţiilor referitoare la sănătate (aplicabil la

nivelul individului, familiei, comunităţii, cu evaluări la nivel regional şi naţional)
descriere cantitativă şi evaluare cantitativă a aspectelor multidimensionale ale
sănătăţii într-o populaţie.

5. Aplică programe de sănătate publică.

 Iniţierea:

- Prezentarea situaţiei existente, (elemente de biostatistică, analiza statistică,

reprezentarea grafică a informaţiilor, utilizarea software-ului specializat).

 Identificarea problemelor, descrierea priorităţilor şi formularea problemei

de sănătate.

- Specificarea participanţilor şi colaboratorilor, stabilirea populaţiei ţintă şi a

beneficiarilor, durata programului. Oportunităţi şi constrăngeri.
 5

 Planificarea:

- Scop, obiective (generale, intermediare, specifice, operaţionale), rezultate

aşteptate.

 Implementarea:

- Instrumente urmărite, organizarea implementării (resurse umane) materiale,

financiare, informaţionale).

 Structura organizaţională, responsabilităţi, planul activităţilor.

 Estimarea bugetului, monitorizare.

 Evaluarea:

- indicatori de monitorizare,

- criterii şi norme utile în control şi evaluare,

- evaluări parţiale, evaluare finală, concluzii şi propuneri.

EPIDEMIOLOGIE

TERMINOLOGIE – explicația termenilor de specialitate

Termenul de epidemiologie are origine greacă :

EPI = deasupra, peste

+ demos = popor, populație

+ logos = știință

Deci, epidemiologia este știința care studiază procese la nivel populational.

Definiții :
 6

Epidemiologia

- stiința medicală care se ocupă cu studiul distribuției determinanților stărilor sau

evenimentelor legate de sănătate în anumite populații cu aplicarea rezultatelor
acestui studiu în controlul problemelor de sănătate (după J. Last 1988)

- epidemiologia bolilor transmisibile studiază legile apariției, existenței și

raspândirii bolilor infecțioase în populație și pe această bază stabilește măsurile
necesare prevenirii, combaterii și controlului până la eradicarea acestor boli.

- știință fundamentală în medicină care urmărește ameliorarea stării de sănătate a

populației.

- domenii particulare ale epidemiologiei: epidemiologia mediului, ocupațională,

etc.

Cu alte cuvinte, este știința care se ocupă cu studiul răspândirii bolilor și

stărilor biologice în colectivitățile umane, a cauzelor și condițiilor care le
determină, în vederea elaborării măsurilor de combatere, prevenire și
eradicare precum și promovarea sanogenezei (promovarea sănătații).

Epidemiologia se confruntă nu numai cu boala, infirmitatea, decesul ci și starea de

sănătate și mijloacele de ameliorare ale acesteia.

Epidemiologia prin mijloacele și scopurile sale se evidențiază ca știință

fundamentală în medicina preventivă și cea clinică.

Unitatea de studiu în epidemiologie este populația, fie ca termen geografic fie ca

grup de bolnavi, pacienți spitalizați, etc.

Fenomenul de apariție și propagare în rândul populației a unui fenomen patologic

sau biologic se numește fenomen epidemiologic sau proces epidemiologic (PE).
 7

Sinonimul de Proces Epidemiologic este justificat deoarece fenomenul

epidemiologic este urmărit în dinamica și totalitatea lui de la: apariție, propagare,
regresiune, recădere, recidivă, latență, stingere. Epidemiologia este interesată
de numărul subiecților care prezintă o stare patologica sau biologica intr-o
colectivitate. Uneori i se mai spune - Știința epidemiilor !

De asemenea se preocupă de toți factorii care au determinat starea respectivă,

caută implicațiile sociale, economice, biologice, culturale și politice ale
fenomenului.

Se încearcă elaborarea de prognoze, care să orienteze acțiuni complexem să

prevină riscurile patologice și să prevină consecințele negative pe viitor. Cel mai
adesea se cercetează colectivități aparent sănătoase pentru a se găsi boli latente,
modificari biologice care tratate din timp evită dezvoltarea maladiiolor respective.
Se studiază particularitați biologice : fertilitatea, longevitatea, bătrânețea.

Astfel, principalele

Scopuri ale epidemiologiei:

1. Explicarea principiilor cauzale ale îmbolnavirilor;

2. Stimularea aplicării epidemiologice în prevenirea bolilor și în promovarea stării

de sănătate a populației, mediului sau ocupațională;

3. Pregătirea specialiștilor în profesii conexe cu cea medicală pentru a cunoaște cât

mai multe aspecte ale stării de sănătate;

4. Încurajarea unei activități clinice practice de bună calitate prin introducerea

conceptelor de epidemiologie clinică;

5. Stimularea interesului continu asupra epidemiologiei.

Domeniile de aplicare ale epidemiologiei:

 8

1. Cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile

2. Cercetarea istoriei naturale a bolilor

3. Studiul stării de sănătate a populației

4. Epidemiologie clinică prin aplicarea principiilor și metodelor epidemiologice în

practica medicală

5. Evaluarea eficienței și eficacității serviciilor de sănătate

6. Alte domenii: elaborarea de algoritmuri diagnostice și terapeutice, analiza

managerială, arborele decizional.

Epidemiologia este recunoscută ca știință de bază a medicinei preventive:

Științe de colaborare a epidemiologiei:

 Medicina preventivă

 Medicina socială

 Igiena

 Ecoepidemiologia (noxe exogene)

 Genetica (factori endogeni)

 Sociologia medicinei

 științe juridice

În medicina modernă actuală, epidemiologică de impune ca o armă profesională

necesară și utilă pentru abordarea problemelor din medicină în general și sănătate
comunitară în special.

Utilizarea metodologiei epidemiologice adecvate permite :

 9

 cunoașterea și evaluarea stării de sănatate a populației

 intervenția profilactică și curativă

 promovarea stării de sănătate (sanogeneza)

Medicii, din toate specialitățile, dar mai ales cei ce lucrează în domeniul Asistenței
primare de sănătate au nevoie de mijloace metodologice care sa le asigure
cunoasterea obiectiva a sanatatii populatiei de care raspund, evaluarea si
programarea unor interventii optime adaptate necesitatilor reale ale populatiei.

Epidemiologia, prevenirea si controlul principalelor boli infectioase

Epidemiologia elementara a bolilor infectioase

Epidemiologia – stiinta medicala fundamentala care are ca obiect de activitate

studiul dinamic al factorilor determinanti, aparitiei si distributiei starii de sanatate
si bolilor intr-o populatie. Bolile infectioasa transmisibile se extind la nivelul unei
populatii printr-un lant continuu de procese infectioase, fenomen denumit
PROCES EPIDEMIOLOGIC.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.) IN BOLILE INFECTIOASE

 Totalitatea factorilor si mecanismelor implicate in aparitia, extinderea si

evolutia unei boli infectioase printr-o populatie.

 Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanti) :

-Sursa de agent patogen (infectios) sau izvorul de infectie

-Caile si modurile de transmitere

 10

-Populatia sau masa receptive

 Acesti factori principali sunt influentati de factorii dinamizatori – favorizanti

sau secundari

-Socio-economici

-Cosmo-meteoro-climato-geografici

Procesul epidemiologic trebuie deosebit de Procesul infectios

Procesul infectios rezulta din interactiunea agentului patogen cu organismul

gazda, in anumite conditii de mediu (ecologia infectiei) si constituie componeta
biologica a procesului epidemiologic.

FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANTI

1. Sursa de agent patogen sau izvorul de infectie

Agentii infectiosi patogeni au un rezervor si o sursa de infectie.

Rezervorul este locul unde agentii infectiosi exista, traiesc si se multiplica.

Rezervorul poate avea o specificitate inalta atunci cand provin in exclusivitate de
la om sau pot proveni de la animele dar exista si rezervoare inanimate.

Sursa de agent patogen sau sursa de infectie :

 11

 organismul uman sau animal care creaza conditii de viata, adapost si

multiplicare pentru microorganisme, de unde se elimina si trec la alte persoane
receptive

.  sursa de infectie impreuna cu teritoriul din jurul sau, unde exista oportunitatea
de a se transmite agentul patogen, reprezinta focarul epidemic

 eliminarea agentului patogen in mediu se realizeaza la nivelul portilor de

eliminare (cai naturale sau leziuni determinate de agentul patogen).

Caile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi:

prin procese biologice.

1. Secretii naso-faringiene (picaturi Flugge): infectii respiratorii (virale:

gripa,viroze respiratorii, bacteriene:TBC, Angine)

2. Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infectie urliana, hepatita B, rabie, HIV.

3. Sputa sau secretiile bronhice: infectiile pulmonare; TBC.

4. Secretiile cutaneo-mucoase si purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica,

stafilocociile sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile
venerice virale, bacteriene, chlamidiene, (HIV, SiFILIS)

5. Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial(articular),

exudate, transudate.

6. Varsaturile in infectii digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfectiile

alimentare;

7. Materiile fecale: infectiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,

poliomelita; febra tifoida;

8. Sangele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos

exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;

9. Secretiile genitale: vaginale si spermatice in infectiile venerice; HIV, HVB,

HVC.
 12

10. Urina: febra tifoida, leptospiroza, in infectiile urinare, TBC uro-genitala;

11. Secretia lactata umana: in HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa,
encefalita de capusa.

12. Fragmente de tesuturi si organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).

Durata eliminarii agentilor infectiosi se numeste perioada de contagiozitate si

este variabila pentru fiecare proces infectios in parte.

Sursele de infectie umana sau animala sunt:

 omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;

- bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de
invazie si de stare a bolii;

- epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme atipice,

fruste, ambulatorii sau infectii inaparente care raman nedescoperite si disemineaza
pe arii largi;

 purtatorii de germeni sunt reprezentati de :

- fostii bolnavi: temporari, convalescenti sau cronici;

- persoane sanatoase: care avand imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala sau
postvaccinare nu au facut boala dar elimina temporar sau cronic germenii; purtatori
de contact, purtatori ocazionali.

Purtatorii de germeni intretin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor
izbucniri epidemice in colectivitate.
 13

Sursele animale de infectie:

- mamifere, pasari, artropode.

- pot fi ele la fel bolnave sau purtatoare;

- germenii pot ajunge accidental de la ele la om;

- bolile se numesc antropozoonoze si reprezinta cam o treime din totalul

bolilor infectioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza,
tichineloza, etc.

2.Caile si modurile sau mijloacele de transmitere a infectiei

Transmiterea, a doua componenta a P.E. se refera la miscarea agentului patogen

de la sursa la persoana receptiva.

Transmiterea se face in mod:

1.Direct

2.Indirect

1.Transmiteres in mod direct:

 Contact de imediata vecinatate: bolile arogene

 Contact fizic: sexual(bolile venerice, HIV, HVB), sarut(mononucleoza

infectioasa, difterie), muscatura(rabie), transcutanat(boala ghearelor de pisica), boli
de piele(scabie).

 Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB

.  Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis

 Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.

 14

2. Transmiterea in mod indirect prin:

 elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, maini, obiecte,
instrumentar, vectori.

 Simplu: cand este implicat un singur element

 Complex: de tip stafeta, cand sunt implicate unul sau mai multe elemente

Transmiterea prin aer (aerogena):

- Cea mai frecventa si comuna cale de transmitere

- Microorganismele se elimina de la sursa prin picaturile septice: secretii

nasofaringiene sau secretiile plagilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale,
urina

- Raspandirea prin aer se poate face:

o Picaturi septice sau Flugge provenind din nasofaringe expulzate prin tuse,
stranut, vorbit, care se mentin virulente in scurt timp dupa eliminare (contact).

o Nucleosolii sunt picaturile septice care si-au pierdut apa de la suprafata dar in
interior germenii sunt conservati: M. tuberculosis, stafilococii

o Pulberi bacilifere care provin din secretiile uscate antrenate de particule de praf
si incarcate cu agentii patogeni rezistenti la uscaciune: stafilococi, streptococi,
bacili difterici.

Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii,

tuberculoza pulmonara, varicela, rujeola,difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.

Transmiterea prin apa sau hidrica

- cale Importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice

 15

- apa de suprafata se contamineaza cu dejectele umane sau animale, adapatul

animalelor bolnave, inot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.

- apa din instalatiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate,
incorect racordate care permit infiltrarea unor impuritati cu germeni;

- germenii sunt rezistenti variabili in apa de la cateva zile la cateva luni; sunt
germeni care pot rezista si in gheata (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de mare,
sucuri, ape minerale, diverse bauturi, bere.

Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria,

hepatitele acute virale enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.

Transmiterea prin solul contaminat:

- permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care
impreuna cu pulberile contamineaza obiectele

- cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip stafeta si
mai rar simplu

. - germenii cei mai frecventi implicati in transmiterea prin sol: salmonele,

dizenterici, vibrioni holeri, geohelminti

Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism.

Transmiterea prin alimente:

- mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala

- alimentele pot fi contaminate direct de la sursa:

o carnea cu Trichinella spiralis, Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu

Brucella, M. tuberculosis, Staph. Aureus, ouale cu Salmonella sp.

- in timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:

 16

o vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu dejecte

umane sau animale.

o maini nespalate sau cu infectii

o prepararea fara spalare suficienta: geohelminti

o conservarea casnica insuficienta termic si pastrarea necorespunzatoare: zacusca

de legume sau de peste, suc de rosii, carnati, jambon, etc.

Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfectii alimentara, holera,

trichineloza, salmoneloze, lambliaza, etc.

Transmiterea prin obiecte contaminate: cu secretii si excretii ale bolnavilor sau

purtatorilor, sange, alte fluide biologice.

- simplu sau complex

- obiecte sanitare, de mobilier, diverse manere, intrerupatoare, efecte personale,

etc.

- in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical,

medicamente, etc.

Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie,

pediculoza, viroze.

Transmiterea prin maini maini murdare:

- mod extrem de eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva
dar si respiratorie.
 17

- simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
alimentelor, obiectelor

- cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea

aobiectelor sau produselor biologice

Principalele boli transmise prin maini murdare: dizenterie, febra tifoida,

hepatite virale enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie.

Transmiterea prin vectori (insecte):

- cale importanta de raspandire a bolilor infectioase

- vectorii sunt membri ai increngaturii – arthropoda

Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc
de multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.

- contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice,

in timpul hranirii, sugerii.

- pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.

Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi

desfasoara ciclul de dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.

- germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista

obligatoriu un timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare

- germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in

noua gazda infectia. Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi:
rickettsioza, malaria, encefalitele virale (West-Nile, de taiga).
 18

3. Masa receptivă ( populatia)

Starea de receptivitate reprezinta capacitatea organismului de a face infectia sau

boala pentru ca nu poate invinge agresiunea microorganismelor.

Este a treia veriga determinanta sau obligatorie a P.E.

Imunitatea sau rezistenta organismului este proprietatea organismului de a nu

face infectia sau boala.

Este starea inversa receptivitatii si poate fi de doua feluri:

- rezistenta specifica este dependenta de prezenta anticorpilor (Ac) – umorala si

de prezenta unor celule cu capacitate protectiva antiinfectioasa (celulara)

- rezistenta nespecifica (generala) este data de: integritatea barierilor cutanate si

mucoase, hematopoeza, metabolizare, inflamatie, fagocitoza, sisteme secretorii,
aciditatea gastrica, etc.

Rezistenta (imunitatea) este: naturala si artificiala.

Imunitatea naturala – se realizeaza fara interventia omului si este datorata trecerii

prin boala, deci este o imunitate activa. Este specifica de specie si se transmite
transplancentar – imunitate pasiva.

Imunitatea artificiala – se realizeaza prin vointa omului prin scheme

preventionale. Este de tip artificial – activa prin administrarea de vaccin si
artificial – pasiva prin administrare de Imunoglobuline (lg) sau seruri imune.
 19

Fondul imunitar al unei populatii reprezinta proportia persoanelor posesoare a

unui anumit tip de anticorpi, aparuti dupa trecerea prin boala respectiva sau dupa
vaccinare. Receptivitatea la infectie este influentata de numerosi factori personali:

- varsta, sex, rasa sau grup etnic, status hormonal, alimentatie, stare de nutritie,
stress, experienta imunologica, comportament la risc, profesie, etc.

Stabilirea starii de receptivitate se face prin analiza morbiditatii si mortalitatii,

anchete epidemiologice si seroepidemiologice.

FACTORII SECUNDARI, FAVORIZANTI – DINAMIZATORI AI

PROCESULUI EPIDEMIOLOGICI

Factorii determinanti ai PE sunt influentati activatori sau limitativi de o serie de

factori favorizanti (secundari). Ei provin din componenta naturala sau sociala a
ecosistemului uman.

Factorii naturali: cosmici, meteorologici, climatici, geografici.

Meteorologici : - umiditate, regimul precipitatiilor, temperatura.

Cosmici : - gradul ionizarii atmosferice, regimul vanturilor, radiatiile

ultraviolet

Geografici : - latitudine, altitudine, relief.

Se vorbeste de o patologie geografica – preponderenta unor boli in anumite zone

geografice.

Interventia unor factori F-D determina sezonalitatea unor boli: bolile aerogene in
sezonul rece, bolile diareice (BDA) in sezonul cald, trichineloza in sezonul de
taiere a porcilor, etc
 20

. Factorii socio-economici: conditiile de viata si munca.

o Locuinta: - supraaglomeratie, umeda, intunecoasa, igrasie, invadata de rozatoare,

paraziti, prost ventilata, meniu poluat.

o Alimentatia: -insuficienta, necorespunzatoare din punc de vedere a echilibrului

caloric si nutrientilor, conditii neigienice de preparare, pastrare si consum s hranei,
etc.

o Apa potabila: -insuficienta, necorespunzatoare din punct de vedere al

potabilitatii.

o Brasaj populational: -navetism, turism intern si international, migratie pentru

munca; boli de import-export.

o Caile de comunicatie: -mijloace de transport: terestru, aerian, naval, mijloace de

agrement.

o Profesia si calificarea: -boli profesionale: sectorul zootehnic, medical. o Gradul

de cultura si civilizatie: -generala, pentru sanatate.

FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Manifestarea PE este determinata de particularitatile factorilor determinanti,

momentul si ponderea interventiei factorilor secundari si determina anumite forme
de manifestare. Formele de manifestare depind de: numarul, dispersia temporala si
spatiala a unor imbolnaviri intr-un grup populational

. Forma de manifestare ale PE sunt:

1. Sporadica

2. Endemica

3. Epidemica

4. Pandemica
 21

La care se adauga caracteristici ca: sezonalitatea, periodicitatea.

1. Manifestarea sporadica: cazuri de boala dispersate in timp si spatiu, fara

legatura aparenta intre ele; morbiditatea redusa; situatia epidemiologica favorabila;
cazul bolilor supuse vaccinarii; conditii socio-economice bune. Ex. Tetanos, rabie,
antrax.

2. Manifestarea endemica: imbolnaviri in numar redus, dar constant in timp si

spatiu; fara legatura evidenta intre ele; exista tendinta de concentrare spatiala si
temporala; morbiditate redusa; situatia este intretinuta de factori biologici si
sociali; este o situatie de risc deoarece poate duce la aparitia unei epidemii. Ex.
Scarlatina, dizenteria, tusea convulsiva.

3. Manifestarea epidemica: imbolnaviri acumulate intr-un spatiu anumit si timp

scurt si care depasesc estimarile (expectantele); morbiditatea crescuta intr-un
interval de saptamani-luni; exista populatie receptiva, cu risc, surse multiple, cai de
transmitere contaminate; exista legatura cauzala intre cazuri.

Potentialul epidemic al unei boli este dependent de

: - constantele biologice: contagiozitate, mod de transmitere

- aspectele sociale: structura anului scolar, densitatea populatiei, dimensiunea

familiei.

Caracteristicile epidemiilor:

- explozive in toxiinfectiile alimentare (TIA), hidrice;

- lente: in “pata de ulei”: boli sexuale

- severitate: boli emergente.

- durata de evolutie: lunga, scurta, medie.

- modul de stingere; brusc, lent, cu coada.

 22

- perioade interepidemice: sezoane, ani, zeci de ani.

Dupa originea si modul de transmitere epidemiile pot fi:

- hidrice: explozive in numar mare, aparute brusc; se limiteaza la populatia care a

consumat apa contaminata din aceeasi sursa; se suprapune pe aria de distributie a
apei din surse; cazurile scad brusc in momentul suspendarii sursei.

- alimentare: asemanatoare celor hidrice dar de dimensiuni mai reduse; se

identifica alimentul contaminat.

- de contact: prin mod particular de viata; cazurile se extind in comunitate de la o

persoana la alta, in pata de ulei; ex. Bolile venerice, HIV..

- prin vectori: infestatie rozatoare – ciuma, leptospiroza; tantari – malarie,

encefalite.

4. Manifestarea pandemica: cumulare de epidemii cu caracter extensiv care

intereseaza arii geografice intinse (tari, continent, planeta).

De a lungul timpului au avut manifestari pandemice: holera, variola, gripa, pesta

(ciuma), tifosul exantematic, febra recurenta; in prezent – HIV \SIDA, hepatitele
virale parentale B, C și recent pandemia de New Coronavirus (COVID- 19).

In cazul manifestarii pandemice intervin numerori factori ca: gradul de

receptivitate a populatiei, natura si proprietatile agentului patogen, numarul si
mobilitatea surselor de infectie, factorii socio-economici, cultura religioasa.
Formele de manifestare de tip endemic, epidemic, pandemic traduc programe de
supraveghere epidemiologice deficitare ale sistemelor de sanatate si ale colaborarii
internationale.

MASURI GENERALE DE PREVENIRE SI COMBATERE A BOLILOR

TRANSMISIBILE

Masuri combatibile (lupta in focar)

 23

1. Depistarea bolnavilor cu forme tipice, atipice, abortive, fruste, inaparente si a

purtatorilor de germeni.

2. Izolarea bolnavilor si suspectilor in spitalul de boli infectioase sau la domiciliu.

3. Transportul la spital se face cu auto sanitara care ulterior se supune dezinfectiei.
4. Declararea cazurilor

5. Inregistrarea si raportarea individuala si numerica a cazurilor, conform

legislatiei in vigoare.

6. Depistarea si supravegherea contactilor pe toata perioada de incubatie a bolii

(calculat din momentul ultimului cu sursa de infectie, daca nu exista alte indicatii).
7. Masuri de sterilizare apurtatorilor de germeni si de reducere a riscului de
diseminare a infectiei pe perioada portajului.

8. Masuri de dezinfectie, dezinsectie si deratizare (DDD) in focar.

9. Cresterea rezistentei populatie receptive prin

: a. Masuri nespecifice: igienico-sanitare, nutritie corespunzatoare, calirea

organismului

b. Masuri de profilaxie specifica: administrare de imunuglobuline standard sau

hiperimune, chimioprofilaxie, imunizare artificiala specifica.

10. Educatie pentru sanatate.

MASURI DE PREVENIRE

Reprezinta totalitatea masurilor interprinse: intr-o comunitate in absenta cazurilor

de boala, cu scopul evitarii aparitiei si raspandirii acesteia.

Se aplica doua categorii mari de masuri de prevenire, concomitant, coordonat si

sistematic.
 24

1. Masuri generale igienico-sanitare:

- se bazeaza pe aplicarea si aplicarea normelor de igiena comunala, alimentara,

scolara, profesionala, individuala.

- urmaresc realizarea unui climat defavorabil circulatiei agentilor patogeni si

aparitia bolilor infectioase.

2. Masuri speciale antiepidemice: vizeaza controlul tuturor factorilor

determinanti si favorizanti ai PE in contextul patologiei infectioase si a conditiilor
specifice dintr-un teritoriu.

Masuri speciale antiepidemice sunt:

a. Triajul epidemiologic – practicat in colectivitatile de copii si tineri.

b. Controlul medical la angajare si controlul periodic al personalului din sectoarele

speciale de activitate – alimentatie publica, aprovizionare cu apa, colectivitati de
copii.

c. Supraveghere activa a purtatorilor de germeni.

d. Masuri preventive, continue, sistematice de dezinfectie, dezinsectie, deratizare.

e. Depistarea activa si lichidarea promta a focarilor de parazitism.

f. Organizarea si aplicarea progamelor de imunoprofilaxie.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN BOLILE INFECTIOASE

Dupa mecanismul principal de transmitere:

 25

o cale aerogena

o cale digestive

o cale parenterala (tegumente si mucoase)

o cale sexuala

o cale parenterala sau verticala

 Bolile infectioase (BI) sunt boli cauzate de agenti patogeni de tipul

microorganismelor (bacterii,virusuri,micoplasme,rickettssi,fungi, protozoare etc) si
care in mare parte sunt contagioase fiind transmisibile de la om la om sau de la
animale la om.

 Bolile infectioase sunt parte inseparabila a vietii omului in comunitate (inclusiv

transmitere intrauterina)

 Bolile infectioase reprezinta in majoritate boli de etiologie cunoscuta

 60-80% din bolile interne si pedriatice sunt de cauza infectioasa

 60% din consultatiile ambulatorii o reprezinta virozele respiratorii la toate

varstele

 Majoritatea BI sunt urgente si necesita tratament prompt pentru salvarea vietii

bolnavului si apararea sanatatii comunitatii

 Mortalitatea si letalitatea sunt uneori foarte ridicate:30-40% in

septicemie,meningite,tetanos;60-90% in febrele hemoragice;100% in rabie

 Unele BI sunt incurabile-encefalitele prionice,HIV,PESS

 Altele dau sechele si complicatii grave si frecvente:poliomielita,

meningoencefalite,hepatitele B,C,D
 26

 Pentru multe alte BI preventia si combaterea lor constitue strategie de stat si se

supune unor reglementari de legi nationale si internationale:
malarie,holera,programe de vaccinare pentru poliomielita,hepatite, carantinare etc

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN INFECTIILE ACUTE RESPIRATORII

(AEROGENE)

Infectiile Respiratorii Acute (IRA) sunt un grup de afectiuni de etiologie

infectioasa care se transmite in principal pe cale aeriana si afecteaza preponderent
unul sau mai multe segmente ale aparatului respirator.

Este posibila si transmiterea pe alte cai decat cea aeriana si localizari la alte nivele
decat cele ale aparatului respirator:tegumente,mucoase, aparat digestiv.

 Infectiile respiratorii acute (IRA) au ca etiologie:virusuri,ricketssi,chlamidii,

bacterii,fungi,protozoare

 Peste 25% din totalul patologiei infectioase o reprezinta IRA si chiar 50-70%
in zonele temperate

 In medie IRA determina 2.2 milioane de decese la sugari

 Din totalul IRA 80% sunt de origine virala (peste 200 de tipuri de virusuri);
urmeaza chlamidiile,mycoplasmele

 Virusurile respiratorii cele mai frecvente care se transmit prin inhalare si se

localizeaza la tractul respirator sunt:fam.Adenoviridae,fam.
Orthomixoviridae,fam.Paramixoviridae,fam.Coronaviridae,fam. Picornaviridae

 IRA virale preced infectiile bacteriene (suprainfectie)

 IRA sunt foarte contagioase,dau imunitate de serotip (gripa,adenovirozele)

 27

 Exista si virusuri care au tropism pentru tubul digestiv (enterovirusuri) si care

afecteaza si caile respiratorii

 IRA se manifesta de regula in epidemii care realizeaza excesul de morbiditate

in mortalitatea generala

Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa,viroza,tuberculoza,difterie,

rujeola,rubeola,varicela,tuse convulsiva,infectii urliene (parotida epidemica),
infectiile streptococice si scarlatina,pneumonii,meningita meningococica.

Este posibila si transmiterea pe alte cai decat cea aeriana si localizari la alte nivele
decat cele ale aparatului respirator:tegumente,mucoase,aparay digestiv.

Sursa de infectie

o este de regula omul care de altfel este si rezervorul de infectie

o exista si surse si rezervoare extraumane

Localizarea epidemiologica specifica este la

o nivelul alveolelor pulmonare

o nivelul mucoasei tractului respirator: nazala, bucala, faringiana, laringiana,

traheala, bronsica

Eliminarea agentilor patogeni

o secretii ale cailor respiratorii si sputa

o posibil prin saliva si sange (in cazul diseminarilor sistemice)

 28

Transmitere:

 aeriana,simpla sau complexa;in functie de rezistenta microorganismului

respectiv in mediu

 contagiozitatea naturala a IRA este mare si foarte mare

 abordarea de catre agentul patogen a organismului receptiv si:

o poarta de intrare a microorganismului receptiv si contaminat

o prin mucoasa conjunctivala (pt. Adenovirusuri v.rujeolic)

o prin ingestia de alimente contaminate cu secretii contaminate (stafilococi,BK,

streptococi)

o de regula poarta de intrare coincide cu sediul localizarii;epidemiologice,ceea ce

explica usurinta cu care se realizeaza diseminarea sanguina
(bacteriemie,viremie,toxemie)

Receptivitatea

-naturala,generala-rujeola,varicela etc

-redusa: meningita meningococica

Rezistenta:

-specifica, dobandita, post-infectioasa (prin trecerea prin boala infectioasa)

de regula de lunga durata, protectivă (ca în rujeola, rubeola, oreion sau parotidita
epidemica, scarlatina).

Colonizarea tubului digestiv al nou-nascutului incepe in primele 48 de ore de la

nastere si dupa 5 zile se considera ca ar poseda enteroflora stabila compatibila cu
cea a adultului.
 29

Flora digestiva comensala astfel constituita are un rol fiziologic si de aparare

foarte important.

BDA pot fi produse de peste 2.500 de germeni de taxonomie foarte variata.

1.Bacterii:

 Eterobacteriacee: Sghigella spp.,Salmonela spp.,E.Coli spp., Yersinia

enterocolitica,Vibrionaceae,Campylobacter spp.

 Alte bacterii producatoare de toxiinfectii alimentare (TIA)

2.Virusuri:

 Rotavirusuri

 Virusurile Norwalk-Hawai

 Virusuri enterice: fam.Adenoviridae,fam.Picornaviridae,fam.

Reoviridae,fam.Astroviridae,fam.Caliciviridae

3.Paraziti: bio si geohelminti

4.Fungi (post terapii pelungite cu antibiotice)

Microorganismele producatoare de BDA sunt in marea majoritate germeni

oportunisti si numai unele sunt germeni cert patogeni.

Colonizarea normala a tubului digestiv: un studiu arata ca in cavitatea bucala

putem identifica aprox. germeni/ml saliva,prima portiune a stomacului este practic
sterila ca apoi in tractul digestiv germenii incep sa creasca ajungand in rect pana la
aprox germeni/g de fecale.
 30

Boli cu importanta epidemiologica in transmiterea digestiva:febra tifoida si

febrele paratifoide,toxiinfectiile alimentare si ale diareei infectioase,dizenteria
bacilara,holera,hepatitele acute virale A si E,poliomielita si alte enteroviroze.

SURSA DE AGENT PATOGEN sau IZVORUL DE INFECTIE

 Predominant umana deci infectiile sunt antroponoze

 Dar o categorie la fel de importanta desi in proportie mai mica este de natura
extraumana

- zooantroponoze,izvorul primar de infectie fiind alte homeoterme si unele

poikiloterme (salmoneloze minore).

Localizarea caracteristică epidemiologică a agentilor cauzali este cea intestinala

iar eliminarea se face preponderent prin fecale, mai rar prin urina, secretii
faringiene, puroi, sânge.

TRANSMITEREA:

 Indirect, complexa prin mecanism fecal-oral, cu participarea unor elemente

intermediare (apa, alimente, mâna murdară, vectori);intervine statusul economic
social si de educatie al colectivitatii respective.

 Poarta de intrare: orala.

 Doza infectata:variabila si depinde de sensibilitatea germenului respectiv la

aciditatea determinata de acidul clorhidric din sucul gastric.

-insa de mare specficitate de tulpina:adenovirusuri,virusuri gripale,streptococci

-asa se explica de ce copilul face de regula 6-8 episoade de IRA pe sezon, iar
adultul tanar 3-5 episoade ajunganduse tarziu la epuizarea receptivitatii colective la
varsta adultului matur.
 31

Influenta factorilor secundari de mediu:

-sezonalitatea este prezenta pentru zonele reci si temperate

-factorii economico-sociali (saracia,frigul din locuinta,la locul de munca) si

mecanismul de transmitere a IRA.

Formele de manifestare a procesului epidemiologic:

-endemicitate accentuata:adenoviroze,infectii cu Haemophilus Infuenzae

(HI),gripa,rubeola,scarlatina,tusea convulsiva.

-valuri endemo-epidemice periodeice la intervale de timp variabile: gripa la 20-40

de ani,meningita meningococica la 10-12 ani,rubeola la 3-5 ani.

Prevenirea:

-imunizari active la populatia pedriatica

o campanii de vaccinare succesive la acelasi sau diferite contigente

 tusea convulsiva,TBC,rujeola,rubeola,HI,difteria, gripa,oreion,pneumonia

pneumococica

-educatie pentru sanatate

-administrare de imunoglobuline standard

Combaterea:

-greu de realizat

-izolarea bolnavilor doar cu forme grave

-contagiozitatea mare in perioada de incubatie

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN INFECTIILE ACUTE DIGESTIVE

 32

 Bolile digestive acute reprezinta a doua cauza de morbiditate specifica dupa

infectiile respiratorii acute.

 Majoritatea imbolnavirilor o reprezinta bolile diareice acute (BDA)

 Mai mult de 1/2 din BDA apar la sugari.

 La copii 1-5 ani se produc anual 3-5 episoade de BDA

.  Pe glob se produc anual in medie 500 milioane de cazuri de BDA, din care
mor 5 milioane de copii sub 5 ani.

 35% din mortalitatea generala infantila este determinata de BDA, mai ales in
tarile subdezvoltate si 90% din mortalitatea varstei de 1-5 ani.

Etiopatogeneza infectiilor intestinale acute este deosebit de variata si trebuie

abordata in contextul enteroflorei normale.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN BOLILE CU TRANSMITERE

PREPONDERENT PARENTERALA

Boli infectioase cu poarta dominanta de intrare-tegumentul si mucoasele:

Infectiile stafilococice,septicemiile,erizipelul,antraxul sau carbunele,

tetanosul,gangrena gazoasa,rabia (turbarea),tifosul exantematic,febra Q,febra
recurenta,malaria,bruceloza,leptospiroza;scabia (raie); meningo-encefalite cu
arbovirusuri transmise prin intepatura de artropode (tantar,capuse).

Hepatitele parenterale de tip B,C,D,F,G;HIV/SIDA;infectiile nosocomiale

Etiopatogeneza infectiilor:diversa de la monoetiologie la polietiologie (infectiile

nosocomiale).

Cele mai multe afectiuni sunt zooantroponoze:infectiile stafilococice, infectii

streptococice,antraxul,febra Q,febra recurenta,malaria, bruceloza,leptospiroza.
 33

Hepatitele parenterale si infectiile nosocomiale (I.N) sunt boli ale omului cu

importanta epidemiologica speciala si care sunt transmise prin mecanism
parenteral in unitatile sanitare.

HIV/SIDA desi are mecanism principal transmiterea sexuala, importanta in

practica medicala este datorata posibilei transmiterii parenterale.

I.SURSA DE AGENT PATOGEN (IZVORUL DE INFECTE)

o este de regula animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala sau purtator
aparent sanatos care de altfel este si rezervorul de infectie

o surse si rezervoare umane fie ca sursa primara fie ca cel mai adesea germenii
ajung accidental la om.

Localizarea epidemiologica:

 germenii de regula sunt localizati in tubul digestiv al animalelor, de regula la

ierbivorele domestice sau silvatice,unde nu au semnificatie patologica dar au
importanta epidemiologica; dejectele acestora contamineaza secundar apa,solul si
prin mecanism complex,de tip stafeta ajung la oranismele receptive;

 microorganismele pot fi localizate si in alte situsuri ca:mucoasa tractului

respirator,renal,genital,pe tegumente etc.

Eliminarea agentilor patogeni:

 dejecte,secretii ale cailor digestive (inclusiv saliva),urina, deseuri cutaneo-

mucoase

 sange (in cazul diseminarilor sistemice) si derivate (exceptie albumina)

 secretii genitale

II.TRANSMITEREA

MOD DIRECT:
 34

o muscatura (rabie)

o intepatura (encefalita,malarie)

o contact fizic (scabie)

 Contagiozitatea si difuzibilitatea:scazute pentru cele microbiene si parazitare

(mecanism-oral) dar crescut pentru cele virale (si aerian).

RECEPTIVITATEA

-Este influentata de acidorezistenta agentului patogen etiologic.

-Imunitatea postinfectioasa:

-Este puternica,ferma,de durata in anumite bolimonoetiologice (febra

tifoida,hepatita A)

-Este incompleta epidemiologic,specifica de tip, cu instalare treptata pentru bolile

plurietiologice

-Depinde si de antecedentele patologice si vaccinale ale populatiei din teritoril

respectiv.

-Rezistenta nespecifica este foarte importanta in infectiile cu oporunisti

FACTORI NATURALI

-Excesivi: seceta,ploi torentiale,inundatii,cutremure,intervin in cazul unor

standarde economico-socio-culturale scazute.

MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

-Depind de progresele controlului epidemiologic,scheme vaccinale

-Boli cu eradicare zonala:holera,ankylostpmiaza

-Boli cu endemo-sporidicitate:poliomioelita,febrele tifo-paratifoidice

 35

-Boli endemo-epidemice:dizenteria,HVA A.

-Boli holo-endemice:dizenteria,salmoneloze.

PREVENIREA SI CONTROLUL INFECTIILOR INTESTINALE ACUTE

MASURI.

1.Supravegherea mediului:

a.Aprovizionarea populatiei cu apa potabila

b.Asigurarea apei de irigare si de imbaiere

c.Inlaturarea apelor reziduale urbane si alte reziduuri

d.Alte masuri de salubritate

e.Supravegherea sectorului alimentar

2.Supravegherea clinico-epidemiologica a imbolnavirilor:

a.Supravegherea apidemiologica a teritoriului

b.Investigarea cu laboratorul a cazurilor

c.Organizarea depistarii imbolnavirilor

d.Supravegherea persoanelor care vin din zone cu clima calda si a turistilor

e.Precizarea masurilor optime pentru bolnavi,convalescenti, purtatori si contacti.

3.Masuri organizatorice:

a. Atributii si responsabilitati la toate esaloanele retelei de asistenta

medicosanitara,curativa si profilactica

Boli pandemice:hepatitele B,C,HIV/SIDA.

1.Modul de transmitere indirect prin manopere medicale

 36

Manopere medicale care prin defecte de tehnica sau sterilizare pot fi implicate
in transmiterea parenterala:

-Transfuzie:sange integral,factori antitrombotici,masa eritrocitara,

trombocitara,plasma,fibrinogen,crioconcentrate,ser convalescent

-Determinari grup sanguin

-Recoltari de sange prin punctii venoase

-Punctii digitale pentru hemoleucograma

-Punctii diverse

-Idr

-Vaccinari (s.c.,i.m.) parenterale

-Interventii chirurgicale

-Chiuretaje

-Injectii (idr,s.c.,i.m.,i.v.)

-Implanturi

-Tratamente stomatologice

-Hemodializa

-Cateterisme cardiace si altele

-Electromiografii

-Acupunctura

-Endoscopii:gastroscopie,traheoscopie,rectoscopie, colposcopie

-Biopsii

-Vaccinari cu dermojetul

-Injectari,intepaturi,taieturi accidentale.
 37

2.Modul de transmitere direct prin manopere medicale

Manopere medicale care pot fi implicate:

-autoinjectii repetate cu ac nesteril (a se vedea diabeticii)

-injectii practicate ilicit

-punctia lobului uechii pentru cercei

-tatuaj, bodypiercing

-ventuze cu scarificare,aplicare de lipitori

-lame de barbierit folosite in comun

-periute de dinti folosite in comun

-manichiura,pedichiura

-escoriatii,plagi care ajung in contact cu sangele unui purtator de virus

-acupunctura practicata de personal nemedical

-injectarea de droguri i.v. cu partajarea acelor.

Procesul epidemiologic in bolile infectioase cu mecanism de transmitere sexuala

si perinatala se va studia la modulul de profil dermato-venerologie,obstretica-
ginecologie si pediatrie.

-transplacentar (bruceloza)

-lapte matern uman, animal (bruceloza, febra Q)

-transfuzie (HIV, sifilis, hepatita B,C,D,F,G; malarie)

Mod indirect:

-manopere medicale (iatrogen):infectiile nosocomiale (associate asistenței

medicale)

-manopere nemedicale.

Agentii patogeni vehiculati:

 38

-virusuri, bacterii, chlamydii, fungi, paraziti etc

-virusurile hepatitice B,C,D,F,G; virusul HIV

-stafilococi, streptococi, virusuri herpetice etc

Poarta de intrare: preponderent prin leziuni ale pielii si mucoaselor (solutii de

continuitate) preexistente dar si prin penetrarea accidentala sau profesionala a
barierei anatomice a pielii si mucoaselor chiar daca este integra.

Receptivitatea

-este generala: boli manifestate clinic sau inaparent, cu evolutie lenta subacută

-infectii persistente indefinit,cronice (infectiile hepatice,HIV/SIDA)

-diferita dupa gradul de acoperire vaccinala a populatiei respective: tetanos,

antrax, hepatita virală B, rabie.

Imunitatea

Activă post-infectioasă:

-Poate fi puternica, ferma, de durată in putine cazuri (antrax)

-incompleta epidemiologic specifica de tip cu instalare treptata pentru cele mai

multe:stafilococi,streptococi,septicemii, meningococemii

-pentru infectiile hepatitice B,C,D,F,G:inconstanta si incompleta

ACTIVA PRIN VACCINARE:

-protectiva de scurta durata,necesita rapeluri:pentru tetanos,

leptospiroza,antrax,hepatita B,rabie.

Rezistenta nespecifica este foarte importanta in acest tip de infectii,prin

integritatea barierei cutaneo-mucoasa.

Factorii secundari

-naturali:profesia (zooveterinari,profesia medicala),turismul, apropierea de mediul

silvatic.
 39

Manifestarile procesului epidemiologic

-depind de progresele controlului epidemiologic, scheme vaccinale

-boli cu eradicare zonala: malaria

-boli cu endemo-sporidicitate:antrax, bruceloza, gangrena gazoasa, tifosul

exantematic, erizipelul, infectiile nosocomiale

-boli endemo-epidemice: hepatitele B,C, malaria.