Autobiografie ficțională a unei familii numeroase prezentată subiectiv de-a lungul

textului prin intermediul celor opt copii, fragmentul dat începe cu îndemnul:„Nu,nu
vă grăbiți.Acum e rândul vostru”, replică ce exprimă suspendarea timpului și
familiarizarea cititorului cu ambiguitatea naratorului.Intrarea în scenă mai târziu
reprezintă preferința naratorului pentru întâietatea discursului narativ al
celorlaltor personaje.
În al doilea paragraf sunt menționate,de către narator, primele nume de
pesonaje,anume Pat,Jorsch și Taddel,acesta dând informații despre vârsta fraților
și a acestuia:„Pat și Jorsch aveau aproape șaisprezece ani, eu-treisprezece și
Taddel -aproape nouă.” ****Prin folosirea adverbului „aproape”, protagonistul
dezvăluie faptul că nu știe cu exactitate vârsta fraților săi,ceea ce impune
cititorului o notă de .....*****
Naratorul dă posibilitatea interpretării libere a textului prin întreruperea
discursului în care dă informații despre obișnuirea cu noua sa mamă și cu fetele
acesteia,ale căror nume nu sunt menționate.
Următorul paragraf dezvăluie apetența pentru scriitură a tatălui copiilor în
defavoarea femeii cele noi pe care „a lăsat-o baltă”. „Nu mai știa încotro s-o
apuce cu cartea sa începută”. Această secvență ilustrează neastâmpărul tatălui în
vederea scrierii,această stare fiind redată și prin structura „când ici, când
colo”.
Căutarea de către tată a femeii potrivite ,cât și dăruirea unei noi fetițe, poate
izvorî,nu neapărat din incertitudinea sa asupra vieții, cât și din dorința de
cunoaștere și de dezvăluire a propriei persoane. Această idee poate fi susținută
din respectul vizibil pe care i-l poartă copii și din faptul că aceștia „nu-l
condamnă” într-un anumit fel, fiind obișnuiți cu predilecția către femei și cu
înclinația către scriitură.
Numele noii fetițe este Nana și este inspirat dintr-o poezie despre copii scrisă de
tatăl său.Fiind numele unei păpuși,acest lucru poate conota asemănarea fetei cu o
păpușă, și nu în cele din urmă accentuarea idei conform căreia tatăl vedea o
strânsă legătură între ceea ce scria și viața personală.
Deși Nana percepe acest fapt într-o maniera oarecum peiorativă, frații săi o
asigură că se înșală. „Cu toate acestea,tu râmâi mezina”, secvență ce desemnează
locul privilegiat al Nanei în familia lor.
Jasper și Paul,nume inventate de Pat și de narator, sunt băieții mai mici decât
Tadell și sunt aduși de femeia cu care, în cele din urmă, tatăl lor își găsește
liniștea.Din nou apare motivul femeii,de această dată fiind cea de-a patra și
ultima, care rămâne în sânul familiei până la capăt. Hotărârea tatălui pentru
alegerea de a rămâne cu această femeie poate fi corelată cu „maturizarea” acestuia,
cât și cu de posesiunea unor atuuri pe care celelalte soții nu le dețineau.
Întrebarea retorică„Dar nu v-ați gândit să întrebați dacă celor doi li se potrivesc
asemenea nume?” poate face aluzie la incertitudinea existențială dar și la
compatibilitatea numelui cu a persoanei care îl poartă.
„În realitate ne cheamă cu totul altfel...
...Ca pe voi toți,de altminteri” secvență începută de un personaj și continuată de
altul ce desemnează suspendarea incredulității și dezvăluie intervenția fiecărui
personaj în vederea „modificării” sau exprimarea dezacordului cu cele spuse
anterior de către alt personaj.
Întregirea și statornicia familiei reiese din secvența„așa că de atunci încolo am
fost opt copii”. Evoluția pe parcurs, a întregii familii este redată prin
citatul„ ba singuri, ba împreună,o dată unii,o dată alții și aici, asta a fost mai
târziu, toți laolaltă...”, ultimele două cuvinte trimițând la ideea de maturizarea
și de relevarea importanței familiei.Într-o poză au fost prinși toți copii, acest
lucru sugerând apropierea lor,deși aceștia nu aveau aceeași mamă.
În următoarele paragrafe sunt prezentate elemente specifice copilăriei și
„peripețiilor” protagoniștilor în această perioadă: „[...] când cu părul scurt,
când cu plete”, „[...] eu, plictisit, fac pe nebunul.”, „[...]Lara îți drăgălește
cobaiul”, „ [...]Taddel cu șireturile desfăcute[...]”, „Sau aici, ce trist privește
Lena.”
Secvența care sugerează faptul că familia lor era una care se asemăna cu celelalte
familii este„Pun pariu că așa ceva se găsește în toate albumele cu fotografii din
orice familie.” și face posibilă încadrarea acesteia în tiparul normalului, deși
tatăl lor a fost căsătorit cu patru femei.
Întreruperea firului narativ creează ideea de discontinuitate, redând
verosimilitatea faptelor și autenticitatea textului. „Dar, din nefericire,multe
fotografii care, după cum bine știți,nu erau niște simple instantanee s-au pierdut
cândva și e păcat pentru că...”
Introspecțiile fiecărui personaj reflectă retrăirea evenimentelor, iar faptul că
personajele își dezvăluie sentimentele sugerează ideea că aceștia erau apropiați
unul de celălalt și că aveau încredere în vederea împărtășirii anumitor idei.
„[...]...Ei, ce frumos a fost... ”
Textul este construit pe baza unui fragmentarism extrem.Fiecare personaj intervine
în discursul celuilalt pentru a-și spune părerea și a împărtăși anumite sentimente
legate de momentul în care a fost făcută poza.
Apar din nou elementele specifice copilăriei:„Îngerul păzitor al lui Taddel”,
„ Paulchen în cârje...”.
în cea de-a doua parte a textului există o dominantă ontologică. Existența
personajelor este transpusă în fotografiile făcute de Mariechen. Aici putem
observa o oarecare asemănare cu arhiva și dominanța acesteia ca în romanul lui
Saramago, unde protagonistul colecționa ziare, fapt ce reprezenta obsesia sa
compulsivă pentru ordonare. Totuși, risc prea mult pentru a afirma acest lucru, și
rezum această asemănare doar la ziare și fotogafii ce au în fond aceeași componentă
de bază, și anume:hârtia.
Mariechen este un personaj feminin ce este prezent în viața tinerilor și a tatălui.
Aceasta era fotografă și membră a familiei „s-a aflat dintodeauna acolo”, fapt ce
explică bunătatea lui Mariechen și faptul că era o persoană care îi ajută pe tatăl
și copii lui.
Apropierea dintre tată și personajul feminin rezultă din secvența:„Ea se lipise de
tata ca marca de scrisoare.”
Faptul că aceasta era denumită „Mariechen”, „Marie cea Bătrână” și de unii „bătrâna
Marie” sugerează ideea că personajul feminin era percepută diferit de către fiecare
copil, și de aici diferențele dintre aceștia.
Mariechen le făcea instantanee de fiecare dată când tatăl lor îi zicea:„Trage o
poză,Mariechen!”, lucru ce desemnează atașarea femeii de tată și de copii, dar și
că aceasta dorea să îi facă pe plac acestuia.
„Dar se lipise și de noi, pentru că atunci când ne doream ceva...” întreruperea
discursului narativ poate continua prin secvența „ când ne doream ceva, ea ne ajuta
și ne oferea”, afirmație bazată pe apropierea dintre femeie și copii.
Replica personajului feminin:„Eu nu sunt decât Trageopozămariechen a voastră!”
exprimă revolta acesteia.
„Trageopozămariechen”, cuvânt scris fără delimitări spațiale ce poate fi „tradus”
ca un obiect.Prin urmare, Mariechen îți exprimă frustrarea din cauza faptului că
uneori era percepută greșit sau diferit față de voința acesteia.
Ea le-a fotografiat și pe femeile tatălui copiilor,una după alta.Prezentarea
femeilor din poze face posibilă observarea diverselor detalii ce le deosebesc și
anume:„mama noastră,care în fiecare fotografie arată de parcă ar vrea să se avânte
în dans ca o balerină,apoi mama Lenei, tot timpul cu un aer îmbufnat,apoi
următoarea,mama Nanei care râde întruna,din orice,și-apoi pe ultima dintre cele
patru,mama lui Jasper și a lui Paulchen, cu cârlionții mereu zburliți de vânt...”
Contrar dorinței tatălui, aceea de a avea o poză de grup cu cele patru femei ale
sale,Mariechen le-a fotogarfiat doar una câte una „frumos,la rând,fiecare la vremea
ei.”
Pe copii i-a pozat„de parcă ar fi căzut dintr-un pahar de aruncat zaruri”.
diferența dintre pozele făcute soțiilor și pozele făcute copiilor poate explica
întâietatea femeii în viața tatălui. Această afirmație poate fi susținută și
de faptul că tatăl lor a avut patru femei.
„Dar trebuie să ne aducem aminte și de fotografiile care s-au pierdut”, secvența
anterioară exprimă părerea de rău pentru rătăcirea fotogarfiilor.
Ultimul paragraf dezvăluie numele aparatelor cu care au fost făcute
fotografiile:Leica și Hasselbladul, iar instantaneele au fost făcute numai cu
aparatul cel vechi,model Agfa. Predilecția pentru luarea aparatului cel vechi
atunci când Mariechen căuta subiecte pentru tatăl copiilor reiese din faptul că
acesta era unul deosebit,deși era un aparat de fotogarfiat demodat.

„În realitate ne cheamă cu totul altfel”

NARATOR OMNIPREZENT***