UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
Anul II

TEORIA ȘI METODOLOGIA EVALUĂRII

Conf. univ. dr. Adriana NICU

Operațiile evaluării
 Operaţiile evaluării vizează paşii ce trebuie
făcuţi în procesul evaluativ până la momentul
sau etapa emiterii unei judecăţi de valoare
asupra prestaţiei elevului.
 Aceste operaţii sunt următoarele: măsurarea,
aprecierea, decizia.
 Cele trei operaţii se află într-o relație de
complementaritate și au sens doar împreună.
 Evaluare înseamnă trinomul: măsurare +
apreciere + decizie.
 Operațiile evaluării
● Măsurarea - demers evaluativ cantitativ, care constă în
atribuirea de simboluri (cifre, litere, calificative) unor
elemente care constituie obiectul măsurării (subiecţi,
caracteristici, însuşiri). Obiectul măsurării trebuie definit în
mod clar prin comportamente sau caracteristici
observabile.
● Măsurarea constă în realizarea unor corespondențe între
elementele a două mulțimi, dintre care una este o mulțime
de numere, iar cea de-a doua o mulțime de indivizi,
atribute, abilități, atitudini sau alte tipuri de caracteristici
sau calități măsurabile.
 Operațiile evaluării
 Procedurile de realizare a corespondenței
trebuie bine precizate și concretizate într-un
instrument de evaluare.
 Exactitatea măsurării este în funcţie de:
• calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste
etc.);
• gradul de adecvare a acestora în raport cu
specificul fenomenelor măsurate;
• capacitatea evaluatorului de a exprima cu
ajutorul simbolurilor (cifre, litere etc.) ceea ce
este caracteristic fenomenelor vizate.
 Operațiile evaluării
 Aprecierea presupune raportarea datelor obţinute prin
măsurare la un set de criterii sau de norme, în vederea
emiterii unor judecăţi asupra valorii rezultatelor şi a
elaborării concluziilor.

 Se estimează calitativ rezultatele măsurate prin aprecieri

de genul „foarte bine”, „felicitări”, „continuă” etc. prin
laude sau observaţii critice.

 Calitatea aprecierii este dependentă, în mare măsură, de

experienţa şi de trăsăturile personalităţii evaluatorului,
precum și de gradul de pregătire docimologică a
acestuia.
 Operațiile evaluării
Lauda este o cale eficientă de aprecierea şi încurajare
a elevilor. Folosită corect şi în anumite condiţii, lauda
este un instrument de valorizare prin:
• specificarea particularităţilor performanţei;
• oferirea unor informaţii despre competenţa elevului şi
valoarea performanţelor obţinute;
• stimularea elevului spre noi performanţe, mai
valoroase;
• abordarea performanţelor anterioare ale elevului ca
un cadru pentru evidenţierea celor prezente;
• atribuirea succesului capacităţilor elevului şi efortului
depus de acesta.
 Operațiile evaluării
Critica semnifică evidenţierea greşelilor, lipsurilor,
arătând cauzele şi indicând mijloacele de remediere, de
îndreptare. Pentru a fi eficientă, critica trebuie realizată
în anumite condiţii:
• să se bazeze pe fapte reale, iar elevului să i se
spună unde și ce a greşit;
• să ofere sugestii privind posibilităţile de îmbunătăţire
a situaţiei;
• să-i lase elevului posibilitatea de a-şi exprima
sentimentele, atitudinile;
• să se evite folosirea unui ton ridicat, a sarcasmului şi
a etichetărilor verbale.
 Operațiile evaluării
Decizia reprezintă scopul demersului evaluativ. Se pot
adopta decizii diferite, care se referă la:
 recunoaşterea sau certificarea rezultatelor, exprimată în
termeni de: promovat/nepromovat; admis/respins;
reuşit/nereuşit; acceptat/neacceptat;
 condiții de orientarea şcolară şi profesională;
 măsuri de diferenţiere, de individualizare, de compensaţie,
de ameliorare ori de optimizare a procesului instructiv-
educativ; alegerea de mijloace de învățământ; adoptarea
unui program special; schimbarea strategiei didactice ori a
metodei etc. (Cerghit, I.).
Funcții ale evaluării
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?

 Funcţiile evaluării vizează efectele/ consecinţele/

semnificaţiile acesteia în plan individual şi social.

 Funcţiile evaluării pot fi clasificate în mai multe

categorii, ținând cont de diverse criterii
psihopedagogice, sociologice, docimologice:
 funcţii sociale şi funcţii pedagogice;
 funcţii diagnostice şi funcţii prognostice;
 funcţii de certificare şi funcţii de selecţie;
 funcţii generale şi funcţii specifice.
Funcții ale evaluării
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?
 Funcţii sociale şi pedagogice:
 Analiza rezultatelor şcolare oferă societăţii posibilitatea
să se pronunţe asupra învăţământului ca subsistem,
să confirme sau să infirme acumularea de către cei
instruiţi a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare unei
activităţi social-utile.

 Din punct de vedere pedagogic evaluarea oferă

informaţii referitoare la relaţiile dintre componentele
interne ale procesului educaţional, în special a celor
dintre profesor şi elev/elevi. Cunoscând
performanţele elevilor putem aprecia dacă activităţile
proiectate şi-au atins scopul.
Funcții ale evaluării
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?

 Cea mai uzuală clasificare a funcțiilor evaluării se

realizează din perspectiva reglării şi ameliorării
procesului instructiv-educativ, pe parcursul unui
program de instruire (ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru etc.), în funcţiile generale şi
funcții specifice ale evaluării.
Funcții ale evaluării
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?

 Funcţiile generale ale evaluării:

 Funcţia constatativă, de cunoaştere, de constatare
a stării fenomenului evaluat: ce este şi cum este
fenomenul evaluat?
 Funcţia diagnostică, de explicare a situaţiei
existente, care sunt factorii şi condiţiile care au
generat-o: cum se explică şi din ce cauză?
 Funcţia predictivă, de ameliorare şi de prognoză –
se concretizează în deciziile de ameliorare, predicţia
și evoluţia activităţii şi a rezultatelor evaluate: cum
pot fi ameliorate şi care va fi starea lor viitoare?
Funcții ale evaluării
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?

 Funcţiile specifice ale evaluării vizează

reglarea și ameliorarea procesului de
învățământ, atât a actului de predare cât şi a
activităţii de învăţare.

 Aceste funcţii se referă la ambii parteneri ai

procesului: profesori şi elevi; sunt funcții
complementare, se presupun reciproc.
Funcții ale evaluării
DIN PERSPECTIVA PROFESORULUI
 oferă informaţii cu privire la măsura în care au fost
realizate obiectivele stabilite.
 explicații asupra activității realizate şi aşteptările
pedagogice.
 cunoaşterea procedurilor şi a acţiunilor reuşite, dar şi
a punctelor critice.
 sugerează căi de perfecţionare a stilului didactic
promovat de acesta.
 constituie o modalitate de reglaj/autoreglaj asupra
activităţii desfăşurate.
 permit identificarea cauzelor eventualelor blocaje, a
dificultăţilor întâmpinate de elevi (lacune, greșeli
frecvente).
Funcții ale evaluării
DIN PERSPECTIVA PROFESORULUI

 orientează şi dirijează activitatea de învăţare a elevilor;

 evidenţiază ce trebuie învăţat şi cum trebuie învăţat,
formând elevilor un stil de învăţare;
 oferă elevilor posibilitatea de a cunoaşte gradul de
îndeplinire a sarcinilor şcolare, de atingere a
obiectivelor activităţii;
 are efecte pozitive asupra însuşirii temeinice a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
 produce efecte globale pozitive în plan formativ-
educativ;
Funcții ale evaluării
DIN PERSPECTIVA ELEVULUI
 formează o motivaţie puternică faţă de învăţare, o
atitudine pozitivă / favorabilă faţă de şcoală;
 constituie un mijloc eficient de asigurare a succesului
şi de prevenire a eşecului şcolar;
 contribuie la formarea capacităţii şi atitudinii de
autoevaluare;
 contribuie la precizarea intereselor și aptitudinilor
elevilor şi, implicit, o modalitate de orientare în carieră;
 contribuie la întărirea legăturii şcolii cu familia.
 Funcțiile evaluării (Chiș, V.)
CE SEMNIFICAŢIE ARE EVALUAREA?
Funcţiile
PENTRU PROFESOR PENTRU ELEV
evaluării

Indicator de bază al gradului Aprecierea nivelului de

de optimizare pregătire atins şi raportarea
Constatativă
rezultatelor la cerinţele
a predării şi învăţării profesorului
Evidenţierea şi interpretarea
Interpretarea rezultatelor în
lacunelor existente în
Diagnostică termenii capacităţilor proprii şi
pregătirea elevilor,
optimizarea autoevaluării
identificarea cauzelor
Anticiparea progresiei Evaluarea şanselor şi
Prognostică elevilor; reconsiderarea optimizarea stilului de muncă,
strategiilor didactice dozarea efortului

Stimularea sau diminuarea

Organizarea în funcţie de
Motivaţională efortului în funcţie de dinamica
performanţele elevilor
rezultatelor
 PARADIGME DOCIMOLOGICE
(Cucoș, C.)

 Evaluarea „comparativă” - compară elevii şi îi

clasifică, raportându-i pe unii la alţii, acordându-
le diplome sau alte distincţii, după nivelul lor de
reuşită.
 Evaluarea „prin obiective” sau evaluarea
„criterială” - furnizează informaţii funcţionale,
permiţând elevilor să se situeze în raport cu
atingerea obiectivelor comune pentru toţi elevii
(standarde unitare) şi oferind soluţii de
ameliorare.
 PARADIGME DOCIMOLOGICE

 Evaluarea „corectivă” - propune o nouă

paradigmă, nu numai „decizională”, ci şi
„informaţională”. Scopul este să ofere elevului
informaţii suplimentare în funcţie de dificultăţile
constatate pentru a-i facilita învăţarea.

 Evaluarea „conştientizată” sau „formatoare” -

pendulează între cogniţie, ca ansamblu al
proceselor prin intermediul cărora elevul
achiziţionează şi utilizează cunoaşterea, şi
metacogniţie, ca proces de „cunoaştere despre
cunoaştere”.
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

 Strategia evaluativă este un demers prealabil şi

orientativ menit să ofere perspectiva din care va fi
proiectată evaluarea.
 Strategia exprimă intenţia de a construi acţiunea
evaluativă în funcţie de diverse raţiuni. Principala
raţiune a evaluării şcolare este asigurarea reuşitei
elevilor.
 Există o bogată tipologie a strategiilor evaluative,
configurate, de obicei, în alternative polare:
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

 evaluare de proces sau evaluare de produs;

 evaluare criterială sau evaluare normativă;
 evaluarea holistică sau evaluare analitică;
 evaluare internă sau evaluare externă;
 evaluare formală sau evaluare informală;
 evaluare obiectivă (cantitativă/standardizată) -
evaluare impresivă (calitativă);
 evaluare frontală - de grup - individuală;
 evaluare iniţială - formativă – finală.
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

Evaluare normativă Evaluare criterială

 performanţa este raportată la  performanţa este raportată la
norma de grup, la grupul de un criteriu absolut, la un
referinţă/de apartenenţă standard;
(media clasei);  performanţa este absolută,
 performanţa este relativă în nu relativă;
funcţie de media grupului;  evaluează succesul absolut în
 face comparaţie între instruire.
cursanţi, îi ierarhizează
(stabileşte poziţia unui
individ în cadrul grupului).
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?
Evaluare normativă
Avantaje
 pentru selecţia unor elevilor,
când locurile de acces sunt
limitate.
Limite
 angajează competiţia
 nu oferă informaţii reale, ci
relative despre realizările
elevului;
 nu ia în considerare ritmurile
individuale de învăţare ale
elevului.
Evaluare criterială
Avantaje
 pentru măsurarea cunoştinţelor
şi deprinderilor de bază;
 pentru evaluarea rezultatelor
din aria atitudinilor, a opţiunilor
individuale.
Limite
 nu se pot stabili întotdeauna
criterii riguroase de
performanţă sau obiective
exprimate operaţional.
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?
Evaluare formală
 presupune anumite criterii
bine determinate;
 este asociată cu evaluarea
prin teste standardizate;
 presupune un anumit nivel
de expertiză a celui care o
realizează.
Avantaje: este obiectivă
Limite: este mai costisitoare
Evaluare informală
 se bazează pe criterii
intuitive;
 este asociată cu
evaluarea prin teste
proiectate de către
profesor, îndeosebi cu
utilizarea metodelor
alternative de evaluare.
Avantaje: mai puţin
costisitoare
Limite: este mai subiectivă
 Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

Evaluare internă - Evaluare externă - realizată de

realizată de evaluator intern (cel care evaluator extern (cel care evaluează
face acţiunea este şi cel care o un proces nu a fost implicat în
evaluează). realizarea sa).
Avantaje Avantaje
 cunoaşte mai bine particularităţile  neutru, mai obiectiv, are
elevilor; este familiarizat cu
credibilitate mai mare.
contextul;
 cunoaşte evoluţia întregului proces, Limite
punctele forte şi punctele slabe.  informaţiile contextuale sunt mai
Limite puţin accesibile; este mai
 preocupat de imagine, mai
costisitoare;
subiectiv, poate reacţiona
emoţional, scăpă unele variabile  credibilitatea nu este intrinsecă
critice. evaluării externe!
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

 Evaluarea iniţială se realizează la începutul unei

perioade de instruire: semestru, an şcolar, ciclu de
învăţământ sau la începutul unui program de instruire,
cu scopul de stabili nivelul de pregătire al elevilor.

 Evaluarea iniţială este necesară în proiectarea

activităţii viitoare şi pentru stabilirea modalităţilor de
intervenţie care se impun. În cadrul acestui tip de
evaluare se utilizează testul de evaluare iniţială, probe
scrise şi verificări orale.
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?

 Evaluarea continuă (formativă) se realizează pe

parcursul procesului de instruire şi are rolul de a indica
unde se situează rezultatele parţiale faţă de cele finale.
 Evaluarea continuă facilitează şi motivează învăţarea,
evidenţiază progresul unui elev sau lacunele şi
obstacolele în învăţare.
 În cadrul acestui tip de evaluare pot fi folosite verificările
orale, scrise şi practice. Ritmicitatea aplicării evaluării
continue depinde de mai mulţi factori: numărul de elevi,
timpul disponibil, situaţia particulară a fiecărei clase şi a
fiecărui elev, specificul obiectului de studiu etc.
Strategii/Forme ale evaluării
CUM VA FI PROIECTATĂ EVALUAREA?
 Evaluarea finală (sumativă) se realizează la finalul unei
etape de instruire (semestru, an, ciclu de învăţământ) sau
la finalul studierii unui capitol; furnizează informaţii despre
nivelul de pregătire al elevilor la sfârşitul unei etape de
instruire. Cele mai întâlnite forme de evaluare sumativă
sunt: lucrările scrise (tezele), testele, examenele.

 Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra

elementelor de permanenţă ale aplicării unor cunoştinţe
de bază, ale demonstrării unor abilităţi importante.
Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ
redus, efectele resimţindu-se după o perioadă mai
îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de elevi.
Bibliografie
● Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri stiluri şi strategii, Editura
Aramis, București, 2002
 Chiș, Vasile, Pedagogia contemporană – pedagogia
pentru competenţe, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca, 2005
 Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării,
Editura Polirom, Iași, 2008.
● Manolescu, Marin, Evaluarea şcolară. Metode,
tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, Bucureşti,
2005
Bibliografie
● Meyer, Genevieve, De ce şi cum evaluăm,
Editura Polirom, Iaşi, 2000
● Stoica, Adrian, Evaluarea progresului şcolar.
De la teorie la practică, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2003
● Ungureanu, Dorel, Teroarea creionului roşu,
Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2001