Tânără Și Neștiutoare PDF

IRINA SCHULTER
Tân`r`
[i
ne[tiutoare
Tarducerea [i adaptarea \n limba român` de
ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL
ALCRIS
Capitolul 1
– Nu \n]eleg de ce nu-mi poveste[ti nimic despre

b`tråna cas`, Julia.
Hanno Rittberg \[i \ncrunt` fruntea involuntar, fa]a
sa \ngust` [i nostim` exprimånd clar iritare.
Era \mbr`cat dup` ultima mod`. Sacoul sù
sportiv, din stof` de prima calitate, ar`ta perfect.
C`ma[a era decent \ncheiat`, cravata din m`tase
natural` bine asortat` la culoare.
Julia Brunken privea chinuit b`rbatul din fa]a sa.
Se \ntâlniser` ca de obicei \n pia]`. Ast`zi, Juliei \i
fusese deosebit de greu s` g`seasc` un motiv pentru
a pleca de acas`.
Minciunile continue o ap`sau. Iar acum, Hanno o
primise cu repro[uri!
6 IRINA SCHULTER
– Tu nu-i cuno[ti pe m`tu[a Wilma [i pe unchiul

Anton, murmur` ea.
– Vrei s` spui c` nu m-am purtat destul de fin cu
ei, continu` Hanno Rittberg.
– Ba nu, r`spunse Julia repede, ridicånd capul. |l
privi pe Hanno cu ochii ei mari, mira]i, u[or [ocat`.
Cum po]i s` crezi a[a ceva?
Fa]a tân`rului b`rbat deveni brusc prietenoas`.
Apoi schi]` un fel de zâmbet.
– Hei, gândurile mele n-au fost chiar atât de
gre[ite, sau ... Unchiul [i m`tu[a ta sunt oameni fini
pân` \n vârful degetelor.
Julia nu [tia ce \n]elegea Hanno prin "oameni fini
pân` \n vârful degetelor". G`sea doar c` aceste rude
ale sale erau prea conservatoare. M`tu[a [i unchiul
n-ar fi avut nici o \n]elegere pentru felul \n care ea \l
cunoscuse pe Hanno. Tân`rul \ncepuse pur [i simplu
s`-i vorbeasc` \n vreme ce ea f`cea ni[te cump`r`turi
la supermarket. Sigur, [i ei i s-a p`rut neobi[nuit ca
un viitor so] s` nu fie prezentat \n mod normal de
c`tre rude sau cuno[tin]e.
Felul neconven]ional al lui Hanno, pe care nu-l
ar`ta doar prin \nf`]i[are, era un punct asupra c`ruia
Julia nu se putea gândi decât cu dificultate \n urma
unei \ntâlniri petrecute \ntre rudele sale [i el. Pe
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 7
unchiul Anton [i m`tu[a Wilma \i desp`r]ea de Hanno

o \ntreag` lume!
– M`tu[a Wilma [i unchiul Anton sunt doi oameni
buni, spuse Julia cu hot`râre.
– Oh, n-a[ vrea s`-i [tiu prea aproape, Dumnezeu
s` m` fereasc`! Buna dispozi]ie a lui Hanno era gata
restabilit`. El ridic` mâinile \n semn de respingere [i
râse.
– G`sesc doar c` este o prostie ca o fat` de vârsta
ta s` fie tratat` ca un copil mic.
Acesta era \ntr-adev`r un punct discutabil \ntre ei.
Julia abia devenise major`. Hanno Rittberg g`sea c`
este la o vârst` la care nu mai trebuie s` dea socoteal`
pentru fiecare pas. |n general vorbind, avea dreptate.
Doar c` rudele ei nu vroiau s-o trateze deloc ca pe un
copil mic, a[a cum afirma Hanno. |i purtau doar de
grij`.
– Unchiul [i m`tu[a vor doar s` m` apere de
sup`r`ri [i decep]ii, spuse Julia serioas`. Sunt \nc`
atât de tân`r` [i ne[tiutoare.
Coborâser` amândoi strada agale [i cotiser` pe o
str`du]` mai pu]in aglomerat`.
– Julia, e[ti cu adev`rat minunat`, preciz` spontan
tân`rul b`rbat.
N-am cunoscut \nc` o fat` ca tine.
8 IRINA SCHULTER
{i \nainte ca Julia s`-[i dea seama, o cuprinsese \n

bra]e \n mijlocul str`zii. O tr`sese spre el [i o
s`rutase. Julia fusese complet surprins` [i-i c`zuse
blocat` la piept. Apoi, când \i d`duse drumul, era \nc`
paralizat`, aproape incon[tient` \n fa]a lui. Un domn
mai \n etate trecuse pe lâng` ei zâmbind ce
sub\n]eles.
– Nu ... aveai voie s` faci asta, murmurase Julia.
Hanno Rittberg râsese [i o prinsese de mân`. O
tr`sese spre el cu putere.
– E[ti foarte nostim`, micu]o. Eram gata s` cred c`
te sim]i jenat` pentru c` te-am s`rutat \n plin` strad`.
Dar asta fac to]i oamenii tineri. Doar mi-ai r`spuns [i
tu, nu?
Desigur, \i r`spunsese. Julia trebuise s` admit`.
Totu[i, nu-[i dorea s` se obi[nuiasc` \n nici un caz cu
a[a ceva.
– |ncotro mergem? \ntrebase Julia.
– Am g`sit un local impun`tor. Trebuie s` ]i-l ar`t
neap`rat. {i au o mâncare! Hanno Rittberg plescì de
pl`cere.
– Nu e prea scump? \ntreb` Julia, \ngrijorat`. {tia
c` Hanno lucra ca angajat \n supermarket. Probabil
nu câ[tiga pu]in, c`ci amintea adesea de activitatea lui
plin` de responsabilitate.
|ns` era oare destul ca s-o invite atât de des s`

m`nânce \mpreun`?
– Micu]o, m` faci \ntr-adev`r s` râd, spusese el
\nso]ind-o, jum`tate iritat, jum`tate \n glum`. Acum
vrei \ntr-adev`r s` m` faci s` regret, ca [i cum ]i-a[ fi
f`cut ceva rù.
Ai o pereche de ochi \n care pot citi toate
sentimentele tale. Se opri \n loc [i râse. Crede-m`,
\ntâi m-am \ndr`gostit de ochii tì.
Inima Juliei b`tu cu putere. Nu-[i d`dea seama cât
de dulce [i de dr`g`stos râdea. Hanno Rittberg era
primul b`rbat din via]a ei. El \nsemna pentru ea totul.
Se bucura s` fie \mpreun` cu el [i ar fi dorit, ar fi vrut
ca fiecare cuvânt al lui s`-l poat` p`stra doar pentru
sine.
Localul \n care Hanno o dusese pe Julia era
construit \n stil balcanic. Aici, fur` servi]i de chelneri
cu p`rul negru, specialit`]i sârbe[ti.
– Ei, ce p`rere ai? \ntrebase b`rbatul [i o privise pe
Julia plin de a[tept`ri.
Julia \l privise intimidat` [i aprobase.
– C`l`toria noastr` de nunt` o vom face spre sud,
micu]o. Hanno se r`suci pu]in mai aproape de ea. Ne
vom sc`lda \n Marea Mediteran`, vom sta sub palmieri
[i vom bea vin. Vom mânca mânc`ruri vegetale
10 IRINA SCHULTER
picante, care-]i fac sângele s` alerge prin vene [i fac ca

vinul s` fie mai gustos.
Julia ascultase emo]ionat` aceste cuvinte. |n cele
din urm`, se transpuse \n visare.
– E[ti minunat` \n candoarea [i naivitatea ta, Julia,
\i [opti Hanno Rittberg la ureche. Vom merge s`
dans`m sub cerul liber [i deasupra noastr` se va arcui
bolta cereasc` plin` de stele. Luna se va ridica [i va
arunca o punte str`lucitoare peste marea u[or agitat`.
– De unde ai mo[tenit aceast` \nclina]ie poetic`?
\ntreb` ea \ncet.
– Probabil de la tata, a fost de profesie artist.
– Ce fel de artist? Nu [tii nici asta? \ntreb` Julia
mirat`.
– Din p`cate, nu i-am fost prezentat.
– Asta nu \n]eleg. Julia scutur` din cap. Ar trebui s`
afli aceste prime lucruri din via]a ta. {i a[a este destul
de trist c` ]i-ai pierdut tat`l atât de devreme.
Tân`rul domn \[i strâmb` chipul de parc` mâncase
l`mâie. Apoi oft`.
– Trìe[te \nc`. Apoi \[i aranj` cravata. Acum te-am
[ocat sau ce? O privi pe Julia pu]in nesigur, c`ci se
preg`tea s` termine cu destìnuirile.
Hanno nu amintise niciodat` de p`rin]ii sì. Julia
crezuse c`, asemeni ei, [i el era orfan.
– Cum ar trebui s` fiu? \ntreb` ea cald [i-i ap`s`

duios mâna. Se gândea la micu]ul Hanno, care
desigur trebuise s` se descurce nu o dat` singur, f`r`
a putea fi \ndrumat de tat`l sù.
– Gata, s` uit`m trecutul. S` trìm \n prezent!
Hanno ridic` glasul [i \nclin` paharul \n fa]a Juliei.
Noroc!
– Noroc, r`spunse [i ea [i gust` doar vinul din
pahar.
– Nu fi mereu atât de prudent`, de parc` ]i-e team`
c` vinul ar fi amestecat cu otrav`.
– Pe urm`, n-am s` pot s` mai \n]eleg nimic,
ame]esc u[or.
Ce vor crede apoi unchiul [i m`tu[a?
– O cerule, câteodat` a[ vrea s` pot trimite
scumpele tale rude pe lun`. Tu n-ai nici m`car
dreptul s` bei ce-]i place?
Cum Julia \l privea [ocat`, se scuz` imediat.
– Considera]ia ta perpetu` pentru unchiul [i
m`tu[a m` fac s`-i iert, micu]o! Po]i s` faci din mine
ce vrei.
Julia aplec` vinovat` capul.
– Iart`-m`, murmur` ea. |n acest moment se sim]i
din nou nefericit`. Era un om care nu vroia [i nu
putea s` fac` rù nim`nui. Am s` \ncerc s` vorbesc cât
12 IRINA SCHULTER
mai curând cu unchiul [i cu m`tu[a despre tine,

spuse apoi Julia.
– {i ce m` a[teapt` dup` aceea? \ntreb` el cu un
zâmbet sarcastic.
O invita]ie ultraoficial` cu surle [i trâmbi]e, la care
voi fi analizat cu lupa, nu?
– Probabil, murmur` Julia.
– Nu arat` foarte promi]`tor.
– Poate nu, dar crezi c` exist` o alt` cale, Hanno?
Osp`tarul veni [i le servi un preparat din orez
asortat cu câteva feluri de carne [i o garnitur`
specific` ]`rilor situate \n zone mai calde.
Hanno o servi pe Julia cu toat` aten]ia. Nu putu
totu[i s-o \mpiedice s` mu[te dintr-un ardei iute, pe
care-l luase odat` cu o p`staie mare.
Juliei \ncepur` s`-i curg` [iroaie de lacrimi, sim]ea
c` nu are aer, iar gura \i ardea de parc` luase foc.
– Nu \nghite! o aten]ion` Hanno, \ngrijorat.
|ns` deja \nghi]ise. Julia mâncase apoi \ntr-un
dispre] deplin fa]` de moarte [i bùse un pahar \ntreg
de vin, \ncercând s` alunge arsura puternic` din
stomac. Obrajii sì \ncepuser` imediat s` se
\mbujoreze.
– A[ vrea ca de fiecare dat` când mergem s`
mânc`m \mpreun`, s` nu fii atât de neatent` [i s` iei
ceva atât de iute, \[i spusese apoi p`rerea tân`rul

domn [i din nou schi]ase un fel de zâmbet.
– Cum a[a? \ntreb` Julia, buim`cit`.
– Pentru c` dup` aceea trebuie s` bei [i devii [i mai
fermec`toare decât e[ti.
– Lingu[itorule.
– Nu, doar nu crezi c` vorbesc a[a, degeaba,
micu]o, o contrazise el cu putere. E[ti pentru mine o
adev`rat` revela]ie, o minune. |[i cùtase atent
cuvintele [i acum se aproba singur, satisf`cut c` le
g`sise.
***
|ntr-un târziu, când ajunsese acas`, Julia sperase c`

rudele sale se culcaser`. Dar se \n[elase. Unchiul
[edea \ntr-un fotoliu comod, \nv`luit \ntr-un nor de
fum de ]igar` [i a[tepta. Iar m`tu[a cro[eta.
De fiecare dat`, Julia a[tepta s` fie \ntrebat` de
m`tu[a sa, \n timp ce aceasta l`sa din mân`
nenum`ratele [osete gri, pe care nu le termina
niciodat`. Unchiul Anton nu putea totu[i s`-i dea
dispozi]ii!
14 IRINA SCHULTER
Acum, ar fi fost cel mai bine ca odat` ajuns` acas`

s` se duc` f`r` ceart` \n camera ei [i s` se \ntind` \n
pat. |n momentul de fa]`, lucrul devenise desigur
imposibil. A[a c` dup` ce \[i aranjase inutil un timp
p`rul negru [i lung, [i \[i [tersese cu batista ultimele
resturi de ruj de pe buze, se privise cu team` \n
oglind`, \[i luase inima \n din]i [i cu o figur` cât se
poate de natural` \ntrase \n locuin]`.
M`tu[a l`sase din mân` ciorapul pe care-l tricota,
iar unchiul Anton o privise pe deasupra c`r]ii.
– Bun` seara, spusese Julia
– Bun` seara. |n sfâr[it, ai ajuns acas`, copil`!
M`tu[a Wilma râsese prietenoas`. Julia observase
totu[i c` unchiul, ascuns \n spatele u[ii celei mari o
privea [i calcula cu voce tare orele \ntârziate.
– Ai ajuns foarte târziu acas`, o mustrase
dezaprobator generalul de alt`dat`. Asta nu-i este
permis unei fete atât de tinere.
Atâta timp cât trìa \n casa rudelor sale, Julia nu
putea s` nu se poarte cuviincios [i cu ru[ine fa]` de
unchiul sù. Ea se \mbujorase [i privise jenat` \n jos
spre vârfurile pantofilor.
– Dar Anton, Julia a fost doar la aniversarea zilei de
na[tere a unei prietene. Nu putea s` plece \naintea
celorlal]i oaspe]i, \i luase ap`rarea, doamna Wilma.
– Nu g`sesc c` este corect ca Julia \n ultimul timp

s` plece singur` atât de des de acas`, scump` Wilma.
Când sora mea era a[a tân`r` ca Julia, serile trebuia s`
r`mân` totdeauna acas`. Nu trebuie s` uit`m c` dac`
dorea s` ias` din casa p`rinteasc`, trebuia s` fie
\nso]it`.
– Anton, timpurile s-au schimbat mult de atunci,
nu po]i contesta asta, sus]inuse m`tu[a Wilma partea
Juliei.
– Din p`cate! |ns` dac` m` \ntrebi, sigur nu \n
bine, bomb`nise b`trânul domn. Po]i citi \n fiecare zi
\ncotro se \ndreapt` lucrurile! Apoi ridicase mâna
acuzator [i \n[irase b`tând aerul cu ea: asasini,
uciga[i, tâlhari, ho]i, astea sunt produsele noii
educa]ii [i a a[a-numitei libert`]i a tinerilor.
Juliei \i tremurau genunchii. Se sim]ea ca \n fa]a
unui judec`tor [i ceru voie s` se a[eze.
– Dar, desigur, copil`. M`tu[a \i zâmbise prietenos
[i apoi se \ndreptase spre so]ul ei.
– Acum nu trebuie s` exagerezi, Anton, \l dojenise
ea cu blânde]e. Dec`derea bunelor maniere nu poate
fi pus` doar \n sarcina tineretului, deoarece [i adul]ii
au o mare parte de vin`.
Julia \i mul]umise m`tu[ii sale \n gând [i r`suflase
u[urat`. Acum, unchiul [i m`tu[a discutau aprins pe
16 IRINA SCHULTER
aceast` tem`. Aten]ia unchiului fusese distras` de la

\mpricinat`.
|n fapt, aveau dreptate. Fiecare din cei doi \[i
sus]inea energic punctul de vedere.
Julia c`sc` pe furi[. Atunci, Wilma i se adres` din
nou.
– Ei, copil`, cum a fost? o \ntreb` ea prietenos.
Julia ar fi vrut ca m`tu[a s` nu-i fi pus niciodat`
aceast` \ntrebare.
– Foarte dr`gu], r`spunsese ea, parc` paralizat`.
– Anton, noi trìm de câ]iva ani prea retras, spuse
m`tu[a, acum curajoas`. Chiar m-am gândit la asta \n
ultimul timp: n-avem dreptul s`-i cerem Juliei s`
respecte un program atât de restrictiv. Este acum la
vârsta m`riti[ului [i trebuie s` cunoasc` b`rba]i tineri.
Julia \[i frângea mâinile \n poal` [i dorea doar ca
discu]ia s` se termine. Oare ce ar fi comentat unchiul
[i m`tu[a dac` le-ar fi spus \n mod direct c` b`rbatul
cu care vrea s` se c`s`toreasc` exist` deja de mult`
vreme? Ar fi desigur complet [oca]i [i ar fi
considerat-o ca pe o delincvent`.
– Hai s` te culci, Julia, o invit` doamna Wilma pe
fat` cu blânde]e. Cu sinceritate, ar fi vrut s`-[i
elibereze nepoata din aceast` cumplit` stare de
vinov`]ie.
Julia se ridic` imediat. D`du mâna cu unchiul [i

m`tu[a, \i s`rut` cumva \n aer [i se bucur` din inim`
când putu s` \nchid` u[a \n spatele sù.
***
|n ziua urm`toare, Julia se sculase proasp`t` ca

totdeauna [i se apucase de treab`. Unchiul [i m`tu[a
nu aveau nimic \mpotriv` ca o fat` s` [tie s`
preg`teasc` un prânz frugal unui b`rbat [i \n general
s` se descurce cu treburile casei. A[a c` Julia, dup`
ce-[i d`duse examenul de bacalaureat, o ajuta
câteodat` pe m`tu[a sa la gospod`ria casei. |n acest
moment ea [edea \n fa]a ma[inii de cusut. Ridic` u[or
capul [i oft`. Hanno desigur ar râde dac` ar putea s-o
vad`. Pe el nu [i-l putea imagina stând \ntr-un
a[ternut recondi]ionat!
Julia \[i cosea visele sale de viitor cu un cear[af pe
care tocmai \l peticea. |[i dorea o locuin]` mic`, dar
modern`. Pentru ea \ns`[i nu avea nici o preten]ie,
dar se gåndea la ce spunea mereu Hanno.
U[a se deschise. Julia tres`ri speriat`. Era plecat`
cu gândurile departe, \n viitor.
18 IRINA SCHULTER
– Julia, tocmai am vorbit cu unchiul Anton. Vrem

s`-]i oferim o companie. Doamna Wilma nu vroise s`
\ntârzie nici o secund` s`-i transmit` aceast`
important` noutate. Acum a[tepta emo]ionat` reac]ia
Juliei.
Fata izbuti cu greu s` dep`[easc` a[teptarea
\ndoielnic`. "M`tu[a Wilma a[teapt` de la mine s` m`
bucur", gândi ea \ntr-un târziu. Dar nu era \n stare pe
moment s` se bucure.
– Aaa ... asta e minunat, reu[i ea s` articuleze cu
greu.
– Nu-i a[a? Chiar m-am gândit pe cine am putea s`
invit`m. Unchiul [i cu mine ne-am gândit la
paisprezece pân` la cincisprezece musafiri, deoarece
pentru mai mul]i casa noastr` este prea mic`. |n
vestibulul de la intrare se va dansa.
– Sigur, murmur` Julia [i se gândea \n sinea sa cu
\ndârjire cum s` opresc` [irul conversa]iei cu m`tu[a
sa [i s` aduc` vorba despre Hanno. Dar doamna
Wilma continu` repede:
– Cred c` putem oferi doar un bufet rece. Este
mult mai practic [i mai u[or. Putem preg`ti din timp
toate gust`rile.
– M`tu[` ... \ncepu Julia timid.
Atunci, se auzi sunând la u[a de la intrare.
– Scumpo, e[ti total cople[it`. M`tu[a Wilma o

mângâie u[or pe obraji. Vorbim imediat. M` duc mai
\ntâi s` deschid u[a.
Julia lu` o figur` plin` de melancolie, când,
apropiindu-se de fereastr`, privi afar` \n gr`dina \nc`
verde. Frunzele castanului cel b`trân erau galbene, o
parte din ele c`zuser` deja la p`mânt. Rigolele erau
\ns` de un verde intens, pline de via]`, [i ar`tau
\ngrijite. Unchiul \[i d`dea cu prisosin]` osteneala
pentru asta. Julia auzi u[a \nchizându-se [i pentru o
clip` z`ri po[ta[ul care se \ndrepta pe aleea acoperit`
cu dale, trecând prin gr`din` spre ie[ire. P`r`si
c`m`ru]a \ncropit` la mansarda c`su]ei [i intr` \n
camera de zi, unde unchiul [i m`tu[a se aflau \n acel
moment \mpreun`. M`tu[a Wilma tocmai \[i [tergea
ochii.
– Ah, vino \ncoace, Julia, spuse ea gr`bit`. Am
primit o veste trist`. Cite[te!
Fata se apropie [i lu` scrisoarea pe care m`tu[a i-o
\ntinse. Julia v`zu mai \ntâi un scris energic,
b`rb`tesc, care tr`da c` b`rbatul se afla \ntr-o stare
emo]ional` deosebit`.
"Drag` m`tu[`, drag` unchiule,

Trebuie din p`cate s` v` dau o [tire tragic`.
20 IRINA SCHULTER
So]ia mea a fost lovit` \n plin ieri sear` de un

motociclist [i se afl` grav r`nit` la spital. Nu exist`
\ns` nici o speran]`. Ea [i-a exprimat dorin]a s` v`
vad` \nc` o dat`. V` rog din suflet s` i-o \ndeplini]i.
V` salut cu dragoste, Bernhard".
– Ce \ngrozitor! murmur` Julia, [ocat`. Sim]i

nevoia s` se a[eze. M`tu[a ei o aprob`, plângånd \n
continuare \n hohote.
– S` sper`m c` doctorii se \n[al`. Ilse este doar atât
de tân`r`, are doi copii ...
– Nepoata ta este foarte destoinic`, interveni [i
generalul pe un ton grav, deta[at, care pentru el
exprima o deosebit` considera]ie. Ei au fost atât de
ferici]i \mpreun`. Nu mai [tiu exact cum s-au
c`s`torit.
Wilma \ncerca s`-[i potoleasc` durerea [i se [tergea
\ntruna cu batista pe fa]`.
– |n orice caz, doar n-a murit \nc`, Wilma, \[i aduse
generalul so]ia la realitate. {i unde exist` via]`, exist`
totdeauna speran]`.
Ast`zi, timbrul graseiat al unchiului sù deranja \n
mod deosebit urechile Juliei. M`tu[a Wilma,
dimpotriv`, aproba totul drept consolare.
– Trebuie s` plec`m imediat la ei.
Când avem primul tren? M`tu[a Wilma s`ri de la

locul sù, ca [i cum ar fi vrut s`-[i gr`beasc`
picioarele s` prind` trenul.
Cea nefericit` era fiica cea mare a fratelui sù. Ea \i
fusese totdeauna foarte apropiat`. |nainte ca Julia s`
vin` la ei, Ilse venea adesea \n vacan]`, s` le fie
al`turi. A[a c` m`tu[a [i nepoata se sim]iser` foarte
legate una de cealalt`.
– N-a[ vrea s` fiu rùt`cios, Wilma. La r`sturn`ri de
situa]ii atât de grave nu poate nimeni s` se a[tepte, o
avertiz` totu[i generalul. Wilma \l ascult` [i se a[ez`
din nou, docil`.
Julia merse la telefon. Se adres` apoi unchiului.
– |n ce direc]ie trebuie s` pleca]i? \ntreb` ea calm.
Julia nu [tia c` nepoata m`tu[ii Wilma era
c`s`torit` de câ]iva ani cu un mo[ier. Ea \ns`[i fusese
re]inut` atunci la pat de o grip`, când avusese loc
nunta. A[a c` nu putuse participa al`turi de ceilal]i [i
nu [tia nici numele satului \n care trìa de atunci
nepoata iubit` a m`tu[ii Wilma.
Unchiul Anton salut` ini]iativa Juliei [i-i spuse
numele g`rii.
Julia trebui s` a[tepte un timp pân` se f`cu \n
sfâr[it leg`tura. Dup` o scurt` convorbire, a[ez`
receptorul \napoi \n furc`.
22 IRINA SCHULTER
– Pute]i pleca chiar ast`zi. Pân` atunci, mai este

\nc` ceva de a[teptat.
– Nu-i nimic, spuse gr`bit m`tu[a Wilma [i \[i privi
b`rbatul. El aprob` [i se ridic` din fotoliu.
Julia \i ajut` s`-[i fac` bagajul. Se \ngriji ca unchiul
[i m`tu[a s` aib` m`car pâine cu unt pentru drum.
Apoi, doamna Wilma se desp`r]i de Julia [i se gândi
c` este pentru prima dat` când \[i las` nepoata
singur`.
– Dar, m`tu[ic`, doar nu mai sunt un copil!
– Sigur c` nu, \ns` ... Doamna Wilma o s`rut`.
– V` a[teapt` taxiul, le aminti ner`bd`toare
nepoata.
Atunci, m`tu[a oft` [i o \mbr`]i[` \nc` o dat` pe
Julia.
– Fii curajoas`, copil`! murmur` ea. Apoi se
\ntoarse [i porni cu pa[i hot`râ]i al`turi de so]ul sù
spre automobilul care a[tepta.
Julia \i urm`ri pe amândoi cu privirea, \n timp ce
gândea \n sinea sa c` tân`ra femeie, necunoscut` ei,
poate se va face totu[i bine.
Capitolul 2
Julia \l sun` pe Hanno la locul lui de munc`. |l

chemase doar s`-i aud` vocea. A[a c` a[tept` leg`tura
cu sec]ia de confec]ii pentru b`rba]i a
supermarketului [i fu fericit` când \n sfâr[it Hanno
sosi la telefon.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el iritat.
– M-am gândit, vroiam ...Julia fu nepl`cut
surprins`. Crezuse, dup` p`rerea ei, c` Hanno se va
bucura de faptul c` i-a dat telefon.
– Julia, [eful sec]iei nu vede cu ochi buni dac`
cineva este chemat la telefon \n interes privat, \i
\ntrerupse el [ovìala.
– Ah, desigur, aprob` Julia. {eful sec]iei trebuie s`
fie foarte exigent.
24 IRINA SCHULTER
Scuz`-m`, n-am vrut s`-]i produc nepl`ceri,

murmur` ea apoi.
– {tiam eu, micu]o, r`spunse Hanno, ceva mai
conciliant. Ce este a[a de important?
– Unchiul [i m`tu[a tocmai au plecat. Vezi tu, s-a
\ntâmplat ceva cu totul nea[teptat ...
– {i pentru o [tire atât de minunat`, e[ti a[a de
trist`? \i strig` Hanno. Vocea sa sun` dintr-o dat`
deschis [i plin` de voie bun`. Vin la tine imediat ce
facem \nchiderea. Pa!
|nainte ca Julia s`-[i poat` reveni din surpriz`, el
\nchisese.
|n orele urm`toare, Julia se bucurase de
singur`tate. |[i f`cuse o lung` baie fierbinte, \[i
sp`lase p`rul [i se \mbr`case cu grij`. Acum era plin`
de voio[ie [i privea din când \n când pe furi[ la ceas.
Dorea s` fie gata când va sosi Hanno s-o ia \n ora[.
Cum sun` la u[`, s`ri imediat s` deschid`.
– Hanno, spuse ea fericit`, [i-l primi radioas`.
Se gândise c` va r`mâne s-o a[tepte la u[` pân` \[i
va \mbr`ca mantoul.
– Ar`]i str`lucitoare [i ce parfum are p`rul tù,
iubito! El intrase \ntre timp \n vestibul, \nchisese cu
grij` u[a \n urma sa [i \n momentul urm`tor o tr`sese
pe Julia la pieptul sù.
Apoi o cople[ise cu s`rut`ri fierbin]i.

– Hanno, [optise ea, când reu[ise s`-[i recapete
r`suflarea.
– Am fost pu]in prea furtunos? Credeam c`-]i va
face pl`cere, râse el mul]umit. Julia se \nro[ise toat`.
Tân`rul b`rbat o g`sea atât de fermec`toare, \ncât o
trase din nou lâng` el. Cât de \ndatorat sunt
scumpelor tale rude, spusese el cu ochii \nfierbânta]i.
– De ce?
– Ei, a[a, c` \n sfâr[it ne-au oferit ocazia unei seri
pl`cute. Apoi privi apreciativ marele vestibul [i
aprob`.
– Este un pic de mod` veche, dar \mi place, tapetul
are valoare! Nu sunt chiar s`race rudele tale! Apoi
râse. Nu m` privi a[a, ca un copil care l-a v`zut pe
Mo[ Cr`ciun.
Julia sughi]`. Erau momente \n care Hanno \i p`rea
\ngrozitor de strìn. |l \ntrebase chiar de câteva ori,
de unde vine. Probabil sim]ea c` nu-l cunoa[te
\ndeajuns. Asta trebuie s` fie, \[i oferise \n sinea ei
explica]ia.
– Vroiam ... doar s`-mi \mbrac repede mantoul.
– Mantoul? O ridic` \n bra]e [i scutur` din cap.
Tocmai m-am hot`rât c` ast`zi putem r`mâne la tine.
De ce s` ne stres`m \n oricare din localuri?
26 IRINA SCHULTER
Putem s` ne sim]im aici mult mai comod!

Julia se \nro[i puternic. V`zu \n trecere covorul
persan pe sub picioarele sale.
– Asta ... asta nu avem voie, murmur` ea nefericit`.
– Oh, Julia e[ti \ntr-adev`r r`pitoare! Cum poate fi
o fat` de vârsta ta atât de naiv`? Câteodat`, vreau s`
spun. Chiar nu [tii ce se petrece \n lume?
– Eu ... nu [tiu, continu` ea tulburat`. Dar unchiul
[i m`tu[a vor fi sigur [oca]i ...
– Unchiul [i m`tu[a sunt departe de primejdie, \i
veni el \n \ntâmpinare. Ei nu vor afla niciodat` c`
micu]a lor Julia a fost atât de curajoas`, a[a cum
desigur a[teptau de la ea.
– De ce e[ti deodat` atât de nesuferit cu mine? \l
acuz` ea [i lacrimile \ncepur` s`-i inunde ochii.
– Sunt \ntr-adev`r?
Iart`-m`. O lu` din nou \n bra]e [i o s`rut`
fierbinte, p`tima[. Sub s`rut`rile lui Julia, se \nmuie
\n mâinile sale ca ceara.
– Acum e totul bine \ntre noi? \ntreb` el râzând
când \i d`du drumul.
Julia nu putu decât s` aprobe. Râdea acum din
nou.
– Ai ceva \mpotriv` s` m` conduci [i s`-mi ar`]i [i
mie casa rudelor tale?
Hanno Rittberg \[i puse duios bra]ul peste umerii

Juliei [i o strânse lâng` el.
Julia aprob` dup` o scurt` ezitare. Avea din nou
dreptate, se comporta ca o feti]` [i nu ca o persoan`
adult`.
– Vino, spuse ea. |l conduse apoi pe Hanno
dintr-o camer` \n alta. Casa ar`ta veche, dar dot`rile
sale costisitoare \]i impuneau. Aceste aprecieri o
lini[teau pe Julia [i o bucurau.
– La aceast` mas` de scris a mâncat [i a lucrat
adesea domnul general, stabili vizitatorul [i ar`t` o
pies` de mobil` impun`toare de sub fereastr`.
– Unchiul petrece [i ast`zi câteva ore \n camera sa
de lucru. Dar p`streaz` totul \n cea mai perfect`
ordine. Dup` el, nu e niciodat` nimic de aranjat.
Acum arat` doar pentru moment pu]in mai rù,
deoarece unchiul a trebuit s` plece brusc din mijlocul
ac]ivit`]ii sale datorit` unei scrisori urgente. |]i
spuneam c` el [i m`tu[a au plecat cople[i]i de o veste
trist`.
Hanno Rittberg aprob`, \n]eleg`tor. Apoi f`cu un
pas mai \n interior.
Evident, dac` b`trânul domn ar fi fost de fa]`, i-ar
fi pl`tit serviciile cu un cec. Carnetul de cecuri [edea
deschis \nc` pe mas`.
28 IRINA SCHULTER
Julia \i prezent` biblioteca cea mare care cuprindea

aproape \ntregul perete.
– Unchiul mi-a permis s` \mprumut orice carte de
la el. Nici nu [tii ce c`r]i pre]ioase are. Era atât de
mândr` de bibliotec`, \ncåt pur [i simplu nu observ`
c` Hanno o tr`gea dup` el.
– Da, desigur ... \i [optea Hanno Rittberg [i privea
pe ascuns spre masa de scris.
Tocmai vroia s` deschid` u[a dulapului, când
Hanno \i prinse \ncheietura mâinii.
– Nu acum, Julia. Putem s` privim mai târziu
colec]ia de c`r]i a unchiului tù. Nu mi-o lua \n nume
de rù, dac`-]i m`rturisesc c` am o foame uria[`. Nu
e posibil s` m` salvezi de la moarte prin \nfometare?
{i rânji conving`tor.
– Oh, s`racul de tine, desigur am s` preg`tesc
repede o gustare pentru tine.
Julia se sim]i din nou mândr` de ea.
– Cât de uituc` pot fi uneori, se mustr` ea. Ar fi
trebuit s` m` gândesc c` vii de la slujb` [i n-ai mâncat
\nc`.
– Acum, chiar atât de rù nu-mi e.
– {tii ceva, strig` ea din buc`t`rie, preg`tesc o
mas` cald` pentru amândoi. Adic` ... dac` nu dureaz`
prea mult pentru tine.
A[ avea nevoie de circa dou`zeci de minute.

– Ar fi grandios, accept` el, dar apoi scutur`
negativ din cap. Nu, Julia nu pot a[tepta atâta [i nici
ca tu s`-]i strici seara special pentru mine. Doar nu
e[ti femeie de serviciu. Nu, iubito ...
Julia râdea acum, vesel` [i fericit`.
– Trebuie s`-]i m`rturisesc c` vei avea o so]ie
c`reia \i place foarte mult s` g`teasc`.
***
Julia treb`luia prin buc`t`rie. Slav` Domnului c`

m`tu[a l`sase c`mara [i frigiderul pline.
Gândurile \i zburau la Hanno. "Dac` a[teapt` prea
mult?" se gândea ea. |[i puse \n grab` [or]ul de
buc`t`rie [i intr` \n camera de zi.
– Hei, dar... murmur` ea surprins`.
Fotoliul \n care st`tuse Hanno era gol.
– Hanno! strig` ea tare, [i-l cùt` cu privirea prin
camere.
– Unde arde?
Julia r`sufl` u[urat` când \l v`zu ie[ind din camera
de lucru a unchiului Anton.
30 IRINA SCHULTER
– Hanno! Fugi spre el [i-l cuprinse \n bra]e,

ag`]ându-se de el. Ce spaim` am tras! \i spuse ea. Am
crezut c` te-am sup`rat [i ai plecat.
– Unde puteam s` fiu, prostu]` mic` ce e[ti? Vocea
lui se modul` u[or. Julia nu observ`. Nu remarc` nici
c` ascunde ceva \n mân`.
– Cât po]i fi de fricoas`, iubito! Am vrut mai \ntâi
s` m` ascund, doar c` nu-mi aminteam exact drumul
\napoi \n camera de zi. A[a c` m-am oprit \n camera
de lucru a unchiului tù. Apoi m-au atras c`r]ile [i am
pierdut pu]in timp \n fa]a marii biblioteci, pân` când
m-ai strigat.
Acum, râser` amândoi. Julia se sim]i din nou
u[oar` [i se lini[ti.
|[i d`du mult` osteneal` cu a[ezarea mesei. Dup`
o scurt` ezitare, scoase serviciul de por]elan de
Meissen al m`tu[ii din dulap. "Sfinte Dumnezeule,
sper s` nu se \ntâmple nimic cu el", se rug` ea. |ns`
nu putea s` piard` ocazia de a-l servi pe Hanno \n cel
mai frumos serviciu de por]elan.
Apoi, când se a[ezaser` la mas`, r`mase complet
mirat` c` Hanno nici nu bag` de seam` aceast`
deosebit` onoare.
El apreciase doar c` mâncarea are un gust bun [i-[i
mai umpluse o dat` farfuria.
– Ce om norocos sunt, Julia! N-am primit numai

cea mai de[teapt` [i frumoas` fat` din lume, ci [i cea
mai grozav` buc`t`reas`.
|i lu` apoi vârfurile degetelor [i le ap`s` cu
tandre]e.
Julia str`lucea de mândrie.
– Noroc, Julia, spuse el [i ridic` paharul, c`ci Julia
adusese [i o sticl` cu vin din pivni]`, din cel mai bun
an. Pentru dragostea noastr` [i pentru viitorul nostru!
Sper c` ne vom c`s`tori curând.
– {i eu, [opti Julia fericit`.
– Ai vorbit cumva cu rudele tale despre mine?
\ntreb` el \n timp ce se [tergea la gur` cu un [ervet.
Julia se \nro[i vinovat`, ca o [col`ri]` [i scutur`
negativ din cap.
– |]i jur c` tocmai vroiam s-o fac când a sosit
po[ta[ul.
– Ei, poate a[a a vrut providen]a, s` n-apuci s` faci
asta, r`spunse el u[urat. Altfel unchiul [i m`tu[a ta
n-ar fi plecat atât de lini[ti]i.
Julia se \nro[i din nou.
– A[ vrea s` sp`l`m vesela \mpreun`, murmur` ea
ceva mai târziu.
– Am s` te-ajut, se oferi el imediat, plin de bun`
voin]`.
32 IRINA SCHULTER
– Nu, te rog, mai bine nu acum, s` nu cumva ... s`

spargi ceva, se temu ea.
– Ah, atunci m`tu[a ta va observa c` farfuriile au
fost folosite, se strâmb` el. Oamenii b`trâni mai ales
]in la lucrurile lor din tinere]e.
– Por]elanul este \nc` din vremea mamei m`tu[ii.
– {i mai rù, fu de p`rere Hanno, l`sând farfuria
din mân`. Atunci, poate c` ar trebui s` fie \nlocuit.
Julia scutur` negativ din cap. Oare Hanno nu poate
\ntr-adev`r aprecia valoarea serviciului? Probabil c`
nu. Era un b`rbat modern, asta aflase deja Julia. Cum
ar putea s`-i cear` s` aprecieze astfel de lucruri de
care el era complet strìn?
– Unchiul tù nu are un "]oi", o sticlu]` special`
pentru bùturi, prin cas`, scumpo? dori Hanno s` [tie
[i se uit` \n jur.
Julia se duse spre bufet. |n spa]iul rezervat barului
st`teau aliniate sticle.
– Unchiul Anton bea destul de pu]in.
– B`trânul are gust, remarc` Hanno. Tr`snet!
Ridica o sticl` dup` alta, citea etichetele [i le punea la
loc. Apoi, se decise s` se opreasc` asupra unui vechi
coniac fran]uzesc.
– Dar s` nu bei mult din el, altfel unchiul o s`
observe, \i aminti Julia.
|ntâmpl`tor, [tia c` unchiul servea din aceast`

sticl` la ocazii cu totul speciale.
– |n ordine, micu]o, aprob` Hanno. S` lu`m ceva
[i pentru tine!
– Nu vreau nimic, spuse Julia.
– Nici nu poate fi vorba. Singur, n-are nici un gust.
– Ei, bine, atunci am s` iau un lichior.
Hanno lu` [i o a doua sticl`. Se a[ez` apoi comod
\n fotoliul care credea el era al unchiului Anton.
– Aici, totul este \ntr-adev`r comod, aprecie el.
N-am putea aprinde focul \n [emineu? Este atât de
dezolant s` vezi totul \ntunecat \n jurul tù.
– Ba da, desigur...! {i Juliei \i f`cea pl`cere când
focul arunca scåntei \n [emineu, dar m`tu[a Wilma \l
aprindea doar la sfâr[itul s`pt`mânii, când totul
\nsemna reculegere. Altfel, folosirea sa zilnic`
devenea costisitoare.
– Te rog, iubito, fii a[a dr`gu]` [i aprinde focul, o
rug` Hanno.
Imediat dup` aceea, \n c`min se ridicar` fl`c`rile
jucù[e ale focului. De[i se vroia un tip modern [i se
declarase \mpotriva vechilor obiceiuri, Hanno se
sim]ea extraordinar de bine lungit pe sofa [i o trase
pe Julia lâng` el.
– |mi place atât de mult, declar` el, [i continu`.
34 IRINA SCHULTER
{i noi ne vom face \n c`su]a noastr` un [emineu,

nu-i a[a, scumpo?
– C`su]`? \ntreb` Julia uimit`. E[ti cumva
proprietarul casei?
– |nc` nu, \ns` pentru ce nu exist`, pot doar s` am
speran]e. Am un contract de economii pentru
construc]ii.
– Extraordinar, e[ti totu[i un tân`r prev`z`tor,
declar` Julia surprins`.
– Am sim]it c` \ntre noi exist` o potrivire unic` pe
lume! Hanno rânji din nou. Paharele st`teau pe
m`su]a mic` din fa]a lor. Trebuie s` ciocnim \n
cinstea c`su]ei noastre cu [emineu!
Julia aprob`, mi[cat`. Acum totul era minunat,
[edea al`turi de Hanno \n fa]a [emineului [i
povesteau \mpreun`.
Ceva mai târziu el cùtase la radio o muzic`
duioas` [i avusese noroc. Se transmitea muzic` de
dans.
– Haide Julia, [opti el [i o lu` pe sus.
– Cred c` sunt pu]in ame]it`! râse Julia. {tii, n-am
fost niciodat` mai fericit` ca ast`zi, \i m`rturisi ea.
– Ai s` fii mereu fericit`, micu]o. Doar ne iubim,
nu-i a[a? \i murmurase el la ureche.
Ea aprobase.
– Ne iubim, repetase ea fericit`.

Hanno o ]inea strâns [i o conducea u[or deasupra
covorului persan.
– M` simt de parc` plutesc. Julia \nchise ochii
cople[it` [i sim]i buzele lui Hanno fierbin]i [i ap`sat
peste gura ei.
Julia g`sea c` este firesc s` danseze cu el [i s` se
simt` atât de fericit`. Hanno [i cu ea apar]ineau doar
unul celuilalt. Se vor c`s`tori curând [i-[i vor construi
o cas` cu [emineu. Vor avea copii, care se vor juca \n
gr`dina din spatele casei ...
***
|n diminea]a urm`toare, Julia se trezi târziu. Avea

dureri de cap. Mai \ntâi, nu [tiu unde se afl`. Apoi
\ncepu s`-[i aminteasc` noaptea trecut`.
|[i ap`s` fa]a \n pern`. |n ciuda c`ldurii corpului
lui, care r`m`sese parc` ag`]at` de ea, se sim]ea rece,
iar obrajii \i ardeau de ru[ine.
Julia se sim]ea totu[i cumva \nvins`. Ar fi dorit s`
nu-i fie ru[ine de dragostea ei, era o prostie, a[a \i
spusese Hanno ieri sear`. {i-i d`duse dreptate. Exista
36 IRINA SCHULTER
\ns` oare ceva frumos, m`re] \n aceast` dragoste? Ar fi

vrut doar ca unchiul [i m`tu[a s` [tie despre asta [i s`
fie de acord. Se ridic` \n grab` [i se \mbr`c`.
La ora zece, ca de obicei, sosi femeia de serviciu.
Aceasta \ncepu s` str`nute imediat.
– Domni[oar`, nu sim]i]i? }igaretele generalului
miros altfel.
– Nu simt nimic, spuse Julia.
|n acest moment, sun` telefonul. Julia fugi spre el.
– Ilsei \i merge rù. Am apucat \ns` s` schimb`m
câteva cuvinte cu ea. Acum este incon[tient`. Mai
r`mânem \nc` aici, spuse generalul \n felul sù
telegrafic.
Pentru dup`-amiaz`, Julia f`cu aprovizionarea
pentru orice eventualitate cu o sticl` de coniac,
câteva sticle cu vin [i alte delicatese. Cheltuielile
l`saser` o gaur` \n bugetul ei, dar nu dorea \n nici un
caz s`-l osp`teze pe Hanno \n continuare din
alimentele care apar]ineau de drept m`tu[ii [i
unchiului.
|n mod tacit, spera s` nu se repete povestea de ieri
[i s` r`mân` din nou acas`. Nici ieri nu avusese
aceast` inten]ie, dar totul se petrecuse altfel decât
dorise ini]ial. Dac` \ntâlnirea lor va lua din nou un
traseu asem`n`tor?
Hanno Rittberg sosi [i aduse cu el un buchet mare

de trandafiri ro[ii.
– Celei mai frumoase fete din lume aceste
pre]ioase flori, \i [opti el când i le oferi.
– M` r`sfe]i peste m`sur`, [opti Julia [i-[i ascunse
fa]a \n trandafirii parfuma]i, \nflori]i doar pe
jum`tate.
– Te voi r`sf`]a mereu, iubito, o asigur` el [i \[i
scoase mantoul, \nainte ca Julia s` i-l cear`. Albastrul
\]i st` minunat. R`maser` din nou acas`. Mâinile lui o
prinser` de umeri. O trase spre el.
– P`rul tù miroase mereu a var` [i fân proasp`t. O
\mbr`]i[`, apoi \i cùt` buzele. Julia se sim]ea ca
\ntotdeauna z`p`cit` când Hanno era lâng` ea [i o
cople[ea cu dragostea lui.
Capitolul 3
|n ziua urm`toare, sun` m`tu[a Wilma. Avea vocea

\nl`crimat`.
– Ilse a adormit pentru totdeauna. Este nedrept!
Bernhard este complet dezn`d`jduit. S-a bucurat c`
am venit [i cel pu]in pentru moment pot s` m` ocup
de gospod`ria casei.
– Cât de nedrept, [opti [i Julia, impresionat`.
M`tu[a Wilma \i spuse apoi data \nmormânt`rii. Po]i
s` vii cu o zi mai devreme, copil`.
– Desigur, fu de acord Julia. Apoi trebui s` se
a[eze, c`ci deodat` semnifica]ia acestei tragice
\ntâmpl`ri \i deveni foarte real`. Poate c` [i aceast`
tân`r` femeie [i so]ul ei fuseser` odat` a[a ferici]i.
Acum, ea era moart`, copiii plângeau dup` ea, iar
so]ul era distrus ... Iar ea, Julia, se gândise \n tot acest
timp doar la propria ei fericire.
Când Hanno sosi pe sear`, Julia \i povesti despre
convorbire [i desigur faptul c` va trebui s` plece [i ea
la \nmormântare.
El mormì ceva neinteligibil.
|n diminea]a urm`toare, când vroia s` plece, Julia
se sim]i ca zdrobit`. Gâtul o sup`ra, ochii \i l`crimau.
– Trebuie s` r`mâne]i la pat [i asta cât mai repede!
Ave]i grip`. C`l`toria dumneavoastr` la \nmormântare
nu va avea loc, \i spuse hot`rât femeia de serviciu.
Apoi sun` la mo[ie, unde erau pentru moment
m`tu[a [i unchiul. M`tu[a dumneavoastr` v` dore[te
\ns`n`to[ire grabnic`. Trebuie \n orice caz s`
r`mâne]i \n pat [i s` chema]i doctorul dac` v` sim]i]i
mai rù, stabili ea grijulie.
Julia r`mase patru zile la pat. Apoi se \ntâmpl` ceva
[i mai rù.
Hanno, de altfel, nu-[i dorise nici el.
– Domnul Rittberg n-a venit ast`zi la serviciu, nu
[tim de ce. Poate are [i el grip`, auzi Julia \n receptor.
Mul]umi [i se târ\ \napoi \n pat. Acum, [i Hanno era
bolnav. Se sim]i [i mai speriat`, c`ci nu [tia deloc
unde locuia el de fapt. Amintise de mai multe ori c`
st` \n gazd`. Julia nu era totu[i o femeie foarte
40 IRINA SCHULTER
curioas`. Dar el nu se gândise niciodat` s`-i spun`

nici strada, nici num`rul la care locuia, [i apoi ea nu
mai insistase s`-l \ntrebe.
Pentru Julia, zilele i se p`reau acum f`r` sfâr[it. Se
odihnise ce-i drept destul de bine, dar se sim]ea
singur` \n casa cea mare, singur` cu sentimentele [i
grija pentru Hanno. |[i f`cuse o mie de gânduri
despre el. Dar nu \ndr`znise s` mearg` s`-l caute la
supermarket sau s` \ncerce s` afle de la [eful de sec]ie
adresa lui. {tia precis c` lui nu-i face pl`cere.
De la m`tu[a Wilma primi o lung` scrisoare. Se
ocupa \nc` de supravegherea gospod`riei nepotului.
Tân`rul mo[ier avusese [i el grip`. Acum c`zuser`
bolnavi cei doi copii. A[a c` m`tu[a nu-[i putea p`r`si
\nc` nepotul, acum v`duv.
"Sunt bucuroas` c` ]ie \]i este din nou bine. M-am

gândit dac` n-ai putea s` m` aju]i pu]in. Eu nu mai
sunt tân`r` [i constat asta \n fiecare zi."
Julia citi \nc` de dou` ori \ncheierea scrisorii

\nainte de a realiza ce trebuie s` fac`. M`tu[a Wilma
vroia ca ea s` vin` la mo[ie ca s-o ajute.
Ideea \n sine nu o [ocase, dar \n aceste
circumstan]e, totul \n ea se \mpotrivea.
Nu se putea desp`r]i a[a de simplu de Hanno!

Julia era pentru prima dat` \n via]a sa complet
\ncurcat`.
Tocmai când nu [tia \ncotro s-o apuce, sun` Hanno
la telefon.
– Alo, iubito, se alint` el. O suna de la o cabin`
telefonic`. Se auzea destul de prost.
– Hanno, [opti Julia, emo]ionat`. Lacrimile \i
inundaser` ochii.
A trebuit s` ies s`-mi cump`r ceva de mâncare, de
aceea m-am târåt afar` din pat.
– Oh, Hanno, unde locuie[ti? Vin s` te ajut, s` am
grij` de tine. O, Doamne câte griji mi-am f`cut din
pricina ta, se plânse ea.
– Foarte dr`gu] din partea ta c` te-ai gândit, dar
gazda nu-mi permite s` aduc doamne \n vizit` \n
camera mea.
– Dar e[ti bolnav, doar nu poate avea nimic
\mpotriv` dac` cineva se intereseaz` de tine! exclam`
Julia, intrigat`.
– Nu [tii ce \nseamn` s` stai cu chirie, Julia, spuse
Hanno Rittberg cu am`r`ciune. Nu, nu este nevoie s`
vii, cred c` \n scurt timp m` voi sim]i mai bine, \ncât
vom putea s` ne \ntâlnim. Rudele tale s-au \ntors? se
interes` el imediat.
42 IRINA SCHULTER
– Nu ... [i Julia \i vorbi despre scrisoarea m`tu[ii

Wilma. A[tepta \nfrigurat` reac]ia lui Hanno. Ce-ar
trebui s` fac? \ntreb` ea \n final.
– Dar nu-]i r`mâne altceva de f`cut decât s`
\mpline[ti dorin]a b`trânei.
Julia oft`.
– Da, desigur, murmur` ea. Plec mâine diminea]`.
***
Aici nu voi mai fi consolat` de nimeni, se gândea

Julia disperat`, când cobor\ din trenul curs`. Privi \n
jurul sù \n micu]a gar`. |n afara ei, mai p`r`siser`
trenul doar câ]iva c`l`tori.
Avu sentimentul c` a fost aruncat` de soart` la
cap`tul lumii, unde doar vulpile [i iepurii vor veni
s`-i ureze noapte bun`.
Totul era \nv`luit \ntr-o cea]` profund`, o zi \n care
cu adev`rat nu se \ntrez`rea nimic luminos.
Julia \[i lu` geamantanul [i geanta de voiaj [i se
preg`ti de drum lung.
Se potrivea cu prezentul plictisitor [i dezolant, cu
vremea [i cu starea sa sufleteasc`.
|n plus, nimeni nu venise s-o a[tepte, gândea ea

descurajat`.
Dar tocmai atunci un b`rbat \n vârst` se apropie de
ea.
– Dumneavoastr` sunte]i, domni[oar`? \ntreb` el
dintr-o suflare, oprindu-se \n fa]a Juliei.
Julia avea totu[i sim]ul umorului, dar \n sinea sa
totul \i p`rea acum complet pierdut.
– Sunt Julia Brunken, r`spunse ea rigid.
– Total adev`rat, a[a v-a numit [i domnul general.
B`rbatul schi]` un zâmbet. Ei, am \ntârziat pu]in. A
trebuit s` merg [i la Müller, d`du el Juliei o explica]ie
suplimentar`, care de fapt n-o interesa deloc. Atunci,
poate vre]i s` veni]i, mai spuse el.
Julia se mir` cu ce u[urin]` ridic` [i puse bagajul \n
landou [i cât de ap`sat c`lca. Julia \[i d`du osteneala
s` r`mân` pe locul ei.
Desigur, cândva, \n vremuri de mult trecute, Julia
fusese [i ea crescut` la ]ar` [i [tia ce este acela un
landou, dar ast`zi vederea lui \i m`ri starea de
indispozi]ie. Oare la mo[ie nu exist` nici un
automobil?
Ambii cai din fa]a tr`surii tropìau din copite [i
sforìau.
– Hei, s` mergem acum, spuse vizitiul.
44 IRINA SCHULTER
Apoi aranj` \nc` o dat` geamantanul \n interiorul

tr`surii [i-i deschise u[a Juliei.
Drumul \i p`ru lung, f`r` sfâr[it. La un moment dat
câteva cl`diri str`punser` cea]a. Julia nu-[i d`du
osteneala s` ia aminte mai bine prezen]a lor. Era
preocupat` s`-[i g`seasc` echilibrul interior. Unchiul
[i m`tu[a nu trebuia s` afle cât de nenorocit` se
sim]ea, deoarece trebuise s`-l lase singur pe Hanno.
|n scurt timp \ns`, c`l`toria se sfâr[i. Vizitiul
deschise larg u[a tr`surii.
– Am ajuns, spuse el [i \ncerc` un zâmbet.
Un baset veni \n goan` l`trând, \nconjur` tr`sura [i
se ridic` cu labele din fa]` pe vizitiu.
– Nu mai fi a[a s`lbatic! \i spuse el.
Când Julia cobor\ din tr`sur`, trebui [i ea s` se
supun` ceremoniei de primire a basetului Waldi. Era
inevitabil ca labele câinelui s` nu lase urme de praf pe
poalele mantoului Juliei.
– N-ai s` fii niciodat` un câine bine crescut, se auzi
vocea m`tu[ii Wilma, certându-l.
Ea v`zuse tr`sura venind [i ie[ise din cas` \n
\ntâmpinare. Julia remarc` imediat cât de obosit` [i
de \ncordat` ar`ta m`tu[a sa.
– Julia, ce frumos din partea ta c` ai venit. Bun
venit \n Linteln!
"M`tu[a Wilma se bucur`" \[i spuse Julia \n sinea

sa. B`trâna doamn` o lu` la pieptul sù [i o b`tu u[or
pe spate.
– Copil`, ne-ai lipsit foarte mult, spuse ea.
Apoi se \ntoarse spre vizitiu.
– Karl, du te rog bagajul nepoatei mele \n cas`.
Vizitiul aprob` [i lu` imediat geamantanul [i
geanta domni[oarei.
– Karl este o perl` de om, explic` m`tu[a Wilma. |n
ciuda vârstei, este \nc` la slujb`, deoarece Bernhard
are atâta nevoie de el, iar aici este mare nevoie de
personal.
M`tu[a Wilma o lu` apoi de mân` pe nepoata sa [i
intr` cu ea \n cas`.
– Sper c` ai avut o c`l`torie destul de bun`, copil`
scump`, \ncerc` ea s` afle, plin` de grij`.
– Ei, da, desigur, cum altfel? o asigur` Julia.
– |mi pari cumva schimbat`. {i doamna Wilma \[i
privi cu aten]ie nepoata, verificând. Poate din cauza
gripei pe care ai avut-o, o mângâie ea. O grip`
serioas` te vl`guie[te de putere.
– Da, murmur` Julia. Era bucuroas` c` m`tu[a
g`sise singur` o explica]ie.
Doamna Wilma o conduse apoi \ntr-o sal` care era
plin` de trofee de vân`toare.
46 IRINA SCHULTER
Dânsa era deja obi[nuit` cu \nf`]i[area lor, Julia se

opri \ns`, uimit`.
– Oh, Doamne, parc` am intrat \ntr-un muzeu din
p`dure.
– N-ai gândit chiar gre[it. Multe trofee sunt mai
vechi de o sut` de ani. To]i cei din familia Neuendorf
au fost mari vân`tori.
|n camera de zi, cea mai mare camer` a casei
mo[iere[ti se afla o sob` mare, confortabil`, de
teracot`, care transmitea o c`ldur` pl`cut`. Julia fu
surprins` cât de odihnitoare era aceast` camer`.
– Ei, \]i place? o \ntreb` doamna Wilma. Observase
\n prealabil cât de impresionat` era Julia. Po]i s` te
r`core[ti pu]in, apoi vom bea o cafea \mpreun`. Cu
aceast` ocazie, vei cunoa[te \ntreaga familie.
Julia aprob` \n t`cere. Se l`s` condus` de m`tu[a
sa \ntr-o camer` de oaspe]i, mare [i luminoas`,
mobilat` adecvat.
– Ai aici dulapuri, aici e chiuveta pentru sp`lat.
Dac` vrei s` faci du[, trebuie s` mergi \n camera de
baie a lui Bernhard. |]i va da voie cu pl`cere, \i explic`
m`tu[a. Ne vedem \n curând jos, complet` ea [i ie[i
din camer`.
Julia \[i atârn` pu]inele sale rochii \n [ifonier.
Nu-[i adusese multe cu ea. Când cobor\ mai târziu \n
camera de zi, u[a lat` cu canaturi era larg deschis`

spre alt` \nc`pere. Acolo se adunase \n jurul unei
mese rotunde \ntreaga familie.
Unchiul Anton [i Bernhard Neuendorf se ridicar`,
iar cei doi copii priveau curio[i.
– Julia, ai venit! Unchiul Anton era evident mi[cat
când \i \ntinse mâna. Ai f`cut un lucru extraordinar,
feti]o.
– {i ea a fost bolnav`, men]ion` sec m`tu[a Wilma.
Cred c` trebuie s` v` fac cuno[tin]` unul cu cel`lalt,
Bernhard [i Julia.
– Desigur. Generalul f`cu un pas \napoi.
Julia v`zu \n fa]a sa un b`rbat \nalt cât un copac,
care-i \ntinse prietenos o mân` puternic`. Fu
surprins`, c`ci \[i f`cuse o cu totul alt` imagine
despre Bernhard Neuendorf.
– Cred c` v` pute]i tutui, fu de p`rere m`tu[a
Wilma, acum c` v-a]i cunoscut reciproc. Ar fi mai u[or
[i pentru personalul de serviciu, conchise ea.
– Asta nu depinde de mine, spuse Bernhard
Neuendorf.
Pe buzele sale ap`ru un u[or surâs. Atunci, pentru
o bun` prietenie, Julia.
– Da, Bernhard, r`spunse Julia pu]in emo]ionat`.
Se bucura c` acum discu]ia se va referi la copii.
48 IRINA SCHULTER
Pân` acum, ei s`tuser` cumin]i pe scaune [i

a[teptaser`. Acum s`rir` de pe scaune [i se gr`bir`
amândoi ner`bd`tori spre Julia.
– Tu e[ti scumpa noastr` m`tu[a Julia? ciripi Gabi
cu cei cinci ani[ori ai ei. |[i ]inea c`p[orul \nclinat [i
o privea pe Julia cu ochi[orii ei c`prui plini de
a[tept`ri.
– Eu sunt m`tu[a Julia, preciz` aceasta zâmbind
amuzat`. N-avusese de-a face niciodat` pân` atunci cu
copii a[a de mici [i n-ar fi b`nuit cât de dulci pot fi.
– Tati a spus c` e[ti o m`tu[` scump`, continu`
Gabi.
– Asta nu pot s` apreciez eu, explic` Julia.
– Tati este de[tept [i [tie mereu totul, sublinie
Ralf, care era cu un an mai mare.
– Nu vre]i mai bine s` d`m mai \ntâi mâna? redres`
Julia situa]ia.
Micu]ii o ascultar`. Desigur, m`tu[a Wilma avusese
grij` ca mânu]ele lor s` fie curate.
– O m`tu[` scump` are \ntotdeauna ciocolat`
pentru noi, explic` apoi Gabi energic.
– Gabi, o aduse tati la respect. Pentru el, situa]ia
devenise penibil`, c`ci Julia se uita acum \n podea.
– |n sat exist` precis un magazin, de unde am
putea cump`ra.
Am putea \ncerca mâine s` g`sim ceva acolo,

promise Julia.
– O, bine, atunci am s`-mi cump`r gum` de
mestecat [i suc dulce, se bucur` Gabi.
– N-ai s`-]i iei nimic, mai \ntâi ai s` stai potolit` pe
scaun [i ai s` te por]i frumos. {i tu la fel! Bernhard
Neuendorf ridic` pu]in tonul la ei. Copiii ascultar`
imediat, se uitar` \ns` mira]i la Julia, ca [i cum ar fi
vrut s`-i aminteasc` promisiunea f`cut`.
***
|n ziua urm`toare \ncepur` deja problemele.

– Unchiul Anton [i cu mine ne-am gândit c` ai
putea s` r`mâi pân` la prim`var` la Bernhard [i s`-l
aju]i dac` te-ai ocupa m`car de copii. Câteva luni
trìte aici la ]ar`, dup` gripa pe care ai avut-o, nu pot
decât s`-]i fac` bine, iar pe de alt` parte te-ai putea
preg`ti pentru starea de viitoare st`pân` la casa ta.
Julia deveni \n acest moment livid`. Perspectiva de
a petrece aici la ]ar` o iarn` \ntreag` \i produsese o
team` [i o groaz` cumplit`. Ca s` nu mai adùg`m c`
nu-l putea vedea pe Hanno.
50 IRINA SCHULTER
Atunci, \i auzi pe Gabi [i pe Ralf \ntrecându-se \n

chiote.
– O, Doamne, iar au pus ceva la cale! Doamna
Wilma s`ri ca ars` [i se gr`bi spre u[`. Julia o urm`
\ncet, complet derutat`.
Nu, se gândi ea revoltat`, asta nu-mi pot pretinde.
Nu vreau s` m` \ngrop aici, atât de departe de
Hanno...
Când v`zu copiii, Julia uit` \ns` de problemele sale
[i s`ri speriat` s` dea o mân` de ajutor. M`tu[a Wilma
era cu siguran]` o persoan` curajoas` [i avea pentru
toate \ntâmpl`rile vie]ii un sfat, acum \ns` se afla
complet dezarmat` \n fa]a celor doi copii.
Gabi [i Ralf g`siser` undeva o vopsea verde [i se
jucaser` de-a pictorii. Aveau amândoi vopsea verde \n
p`r, pe haine, pe fa]` [i pe mâini.
– Dumnezeule, [opti m`tu[a Wilma cople[it`. Julia
o cuprinse ocrotitor pe m`tu[a sa de bra] [i o
conduse spre fotoliul cel mai apropiat. Biata de ea
tremura din tot corpul de spaim` [i de neputin]`.
– Haide, vino [i a[az`-te, o invit` ea cu blânde]e.
M` ocup eu de ei. Se \ntoarse imediat [i privi aspru
spre copii.
– Ce s` fac acum cu voi? \ntreb` ea mustr`tor.
– S` sp`l`m vopseaua, propuse Ralf.
– Da, nici mie nu-mi place a[a, complet` Gabi.

|[i pierduser` acum amândoi prietenia scumpei lor
m`tu[i Julia [i ridicaser` bra]ele stângaci spre ea.
– Nici nu m` gândesc. Asta trebuie s-o face]i voi
singuri. Voi singuri v-a]i måzg`lit cu vopsea.
La aceast` reac]ie micu]ii nu se a[teptaser`. O
privir` pe Julia cu ochi mari uimi]i, c`ci pân` acum
fuseser` obi[nui]i ca mama s` repare toate prostiile.
– Haide, arat`-mi drumul la baie! ceru ea feti]ei.
– Julia, nu po]i s` faci a[a ceva. |ncearc` mai \ntåi
cu terebentin`, poate reu[e[ti, strig` doamna Wilma
dup` ea. |ns` fu foarte bucuroas` c` \n aceast`
situa]ie critic`, nepoata ei nu s-a ar`tat descump`nit`
\n timp ce constata c` ea nu mai era capabil` s` ]in`
\n frâu copii atât de neastâmp`ra]i.
Copiii mergeau cu c`p[oarele lor vopsite, aplecate
\naintea ei. Julia \i urma, zâmbind amuzat` de
n`zdr`v`nia lor.
– A[a, acum s`puni]i-v` temeinic, \i \ndemn` ea pe
Gabi [i pe Ralf.
Copiii r`maser` descuraja]i, când observar` c`
vopseaua doar se \ntindea mai mult, dar nu putea fi
\ndep`rtat`. Atunci, luar` [i mai mult s`pun [i chiar
peria.
– Nu merge! se plânse Gabi.
52 IRINA SCHULTER
– Ghinionul vostru, spuse Julia ne\nduplecat`,

observând cum copiiilor \ncepuse s` le par` rù. Pân`
acum se str`duise s` r`mân` aspr`. Privindu-le
fe]i[oarele nefericite, era tentat` s`-i ajute. |ns` [tia c`
nu trebuia s-o fac`, deoarece amândoi trebuia s`
primeasc` aceast` pedeaps` ca o lec]ie.
Gabi se c`]`rase pe un scùnel, s` se poat` vedea
\n oglind`. P`rul sù blond, frumos, u[or buclat, ar`ta
tare rù. Se apucase cu ambele mânu]e de el [i tr`gea:
– Asta trebuie s` dispar`, trebuie s` dispar`! striga
ea nec`jit`.
– Nu te mai vìc`ri, bomb`ni Ralf, \n timp ce se
lupta s`-[i st`pâneasc` lacrimile.
– N-am s` m` mai joc niciodat` cu vopsea,
niciodat`! se vìta Gabi.
– S` sper`m, interveni Julia tìos. Apoi \i privi pe
amândoi cu asprime. Am s` \ncerc dac` pot g`si un
mijloc s` pute]i deveni din nou cura]i. Dar v` spun
dinainte, nu va fi distractiv deloc. Doar dac` v` pare
\ntr-adev`r rù. Plec pu]in, \ntre timp s` fi]i cumin]i [i
s` l`sa]i hainele aici jos pe podea. Nu ie[i]i din
camera de baie, altfel ... r`mâne]i a[a cum v` vede]i
acum.
Probabil micu]ii ar fi promis orice \n aceste
momente. R`maser` cumin]i.
Julia fugi la m`tu[a sa. Ea st`tea \n continuare \n

fotoliu, neajutorat`.
– Unde pot g`si terebentin`?
– Dac` exist` cumva, ar putea fi \n camera de lâng`
buc`t`rie. Acolo sunt p`strate m`turile [i diverse
lucruri pentru cur`]enie.
Julia g`si o jum`tate de sticl` cu terebentin`.
M`tu[a Wilma se oferi s-o ajute la procedura de
cur`]ire a micu]ilor.
Julia \i f`cu \ns` semn cu mâna.
– M` descurc singur`. Apoi fugi \napoi la micu]i
[i-i frec` pân` când pielea li se \nro[ise ca racul fiert.
Din p`r, vopseaua ie[i cel mai greu.
– Trebuie s` v` asigur c` \n zilele urm`toare o s` v`
doar` la piept`nat, \i inform` ea pe amândoi.
Gabi [i Ralf aprobar` \n t`cere. Erau acum blânzi ca
mieii.
Totul durase circa o or`. Nu servea la nimic acum
s`-i mai \mbrace pe copii. A[a c` Julia le puse doar
halatele de baie [i-i duse \n dormitorul lor.
Se bucura \n sinea ei de laudele m`tu[ii Wilma,
când va vedea din nou copiii cura]i.
Atunci, u[a se deschise, dar \n locul m`tu[ii Wilma,
ap`ru unchiul Anton. El nu acord` nici o aten]ie
copiilor cumin]i [i ac]ion` complet agitat.
54 IRINA SCHULTER
– Julia, murmur` el speriat.

– Dumnezeule, ce s-a mai \ntâmplat?
Unchiul Anton era ro[u la fa]` [i abia \[i tr`gea
r`suflarea.
– M`tu[a ta \mpacheteaz` deja, trebuie s` plec`m
imediat. Ne-a sunat o vecin` ... Vai, atâta nenorocire!
Se a[ez` [i-[i [terse sudoarea de pe frunte.
– Ce nenorocire, unchiule Anton? Vorbe[te o dat`!
Cu greu afl` Julia ce era mai important. |n
concluzie, vecina ie[ise s` plimbe câinele pe afar`.
Câinele tân`r [i jucù[ se ascunsese \n gr`dina
unchiului [i a m`tu[ii. {i nu vroia s` se arate deloc,
de[i vecina \l strigase [i-l dezmierdase. Atunci,
hot`râse s` se duc` dup` el.
– A fost un noroc, c`ci a[a a descoperit apa. Ie[ea
afar` pe sub u[a pivni]ei, [i trecea prin spate \n casa
noastr`.
– Cum s` ajung` apa acolo? \ntreb` Julia uimit`.
– Probabil s-a spart vreo ]eav`. Vecina ne-a
telefonat imediat [i noi am rugat-o s` anun]e
pompierii. Bernhard ne duce imediat acas`.
El r`m`sese \n picioare [i uit` chiar s`-[i ia
r`mas-bun.
Amândoi copiii se ascunseser` ca ni[te [oricei [i
ascultaser` \n lini[te.
– |ncotro pleac` tati? vru s` [tie Ralf.

– |i duce pe m`tu[a Wilma [i pe unchiul Anton
\napoi acas`.
– Vrem s` mergem [i noi cu el! s`rir` amândoi [i
avur` din nou parte de un [oc.
– Nici nu sunte]i \mbr`ca]i, le explic` Julia cu
r`bdare. P`rul vostru este \nc` ud [i lipicios, iar \n
afar` de asta s-a f`cut deja timpul de culcare. M` duc
s` v` aduc masa de sear`, apoi trece]i \n pat.
Capitolul 4
|n buc`t`rie robotea b`trâna domni[oar` Mamsell

Trinchen. {i dânsa \mplinise de mult anii de
pensionare, se gândea Julia când se prezent` [i
aceasta \i \ntinse mâna.
– Cât m` bucur c` sunte]i aici, \i m`rturisi b`trâna
domni[oar`. N-am nimic contra lui Gabi [i a lui Ralf [i
nici pe departe fa]` de cea disp`rut` ... dar o astfel de
educa]ie ....
Scutur` capul \n semn de dezaprobare. Cu copiii,
nici unul n-a avut mân` forte. Ei n`scocesc toat` ziua
tot felul de nebunii ... Deja mi-e team` ce vor mai
pune la cale ast`zi.
Dar \n sfâr[it, acum sunte]i dumneavoastr` aici,
conchise ea mul]umit`.
Julia nu avu curajul s`-i explice b`trânei

domni[oare c` nu inten]ioneaz` s` r`mân` mult timp
aici, cum [i-ar fi dorit din toat` inima aceasta.
Cu ajutorul domni[oarei Mamsell Trinchen,
preg`ti repede masa de sear` pentru copii.
Julia duse tava cu mâncare \n camera copiilor [i
r`mase a[ezat` \n fotoliu \n timp ce ei mâncau.
– Când vine mami \napoi? \ntreb` deodat` Gabi. A
plecat deja de mult timp.
Julia se pref`cu c` n-a auzit bine.
– Mama ta este plecat`? murmur` ea cu inima
strâns`.
– Da, precis. A avut dureri foarte mari [i a trebuit
s` plece, explic` Gabi cu o figur` foarte serioas`.
Julia se sim]i foarte \ncurcat`. De ce oare nu li s-a
spus copiiilor imediat adev`rul, se \ntreba ea. Credea
oare Bernhard c` vor primi [tirea c` mama nu se va mai
\ntoarce niciodat` mai u[or, dup` ce va mai trece ceva
timp? Juliei nu i se p`ru deloc corect` aceast` metod`.
– Mami a noastr` este o scump`, \nt`ri [i Ralf
\ngândurat.
– Desigur, desigur, [opti Julia [i sim]i cum i se
pune un nod \n gât.
– Ne cân]i un cântec de leag`n? \ntreb` Gabi, dup`
ce se \ntinsese frumos \n p`tu] [i se \nvelise. Ar`ta
58 IRINA SCHULTER
acum ca un \ngera[, u[or \mbujorat`. Mami a noastr`

a f`cut mereu asta pentru noi, dar bunica Wilma, nu.
Dou` perechi de ochi[ori o priveau cu speran]`.
Julia nu vru la \nceput, dar nu putea s` le \n[ele
a[tept`rile.
– Am s` \ncerc, spuse ea.
Julia [tia un cântec popular [i observ` c` Gabi [i
Ralf ascultau cu aten]ie.
– Ce frumos [tii s` cân]i, spuse Gabi spontan.
Vreau [i eu s`-l \nv`], \ngân` ea, [i adormi.
– Mâine.
Apoi, Julia se aplec` deasupra copiiilor [i-i s`rut`
pe frunte; uitase toate enerv`rile [i irit`rile, pe care le
suportase peste zi.
– Somn u[or! le ur` ea duios.
Când Bernhard Neuendorf se \ntoarse aproape de
miezul nop]ii, o g`si pe Julia dormind \n fotoliu.
Ar`ta minunat de tân`r` [i de \nduio[`toare, \ncât
Bernhard r`mase s-o priveasc` un timp [i o
contempl` zâmbind.
|n acest timp, Julia se trezi brusc. Crezu mai \ntâi
c` Hanno a venit la ea. Chiar \l strig` \ncet ca prin vis:
– Hanno, [opti ea.
– Eu sunt Bernhard. Mo[ierul se a[ez` [i râse
\n]eleg`tor.
|mi pare rù c` te-am speriat [i te-ai trezit. Doar nu

vrei s`-]i petreci toat` noaptea aici.
– Nu, spuse Julia. G`si c` Bernhard era \n general
un tip foarte pragmatic [i cump`tat. Ce s-a \ntâmplat
acas`? \ntreb` ea apoi, curioas`.
Bernhard oft`.
– S-a spart o conduct` \n pivni]a unchiului.
Evident, femeia de serviciu nu fusese azi acolo,
deoarece nu era nimic de f`cut dac` tot nu era nimeni
acas`. Necazul pare s` se fi \ntâmplat ieri \nainte de
prânz, a[a a stabilit pompierul. Altfel, cantitatea mare
de ap` n-are explica]ie. Pivni]ele au fost golite cu
pompa, dar totul arat` jalnic.
– |mi pot imagina, aprob` Julia. Cum suport`
m`tu[a [i unchiul situa]ia?
– Dân[ii nu mai sunt atât de tineri [i desigur s-au
speriat.
Dar tu [tii cum e, trebuie s` \nfrun]i necazurile [i
s` mergi mai departe.
Julia se mir` cât de bine \i cuno[tea Bernhard
rudele, [i \ntr-un timp atât de scurt.
– Ar fi trebuit s` le fiu al`turi, se lament` Julia.
– Bine spus, dar n-ai fi putut s`-i aju]i cu nimic.
Julia trebui s`-i dea dreptate.
– Vrei s`-]i preg`tesc o gustare? se oferi ea.
60 IRINA SCHULTER
– Nu, mul]umesc, am mâncat ceva cu m`tu[a [i cu

unchiul. Dar trebuie s`-]i mul]umesc \n orice caz c` ai
vrut s` r`mâi la mine s` m` aju]i, continu` el plin de
c`ldur`. Oboseala [i tensiunea nervoas` reflectate pe
chipul sù disp`rur` deodat` ca prin farmec.
Julia tres`ri.
– Atunci, trebuie s` te dezam`gesc, spuse ea
ezitând.
Acum, fu rândul lui s` tresar`.
– Te-ai r`zgândit cumva? Copiii sunt
nemaipomenit de neastâmp`ra]i, nu-i a[a? Ar fi
trebuit s`-mi dau seama. Apoi, omul cât muntele se
frânse [i ridic` din umeri.
Julia se sim]i foarte nefericit`.
– Nu, nu, nu asta vroiam s` spun, preciz` ea cu
hot`râre.
Bernhard o privi surprins. P`rea c` a[teapt` alte
explica]ii. |n mod ciudat, Juliei \i fu foarte u[or s`-i
povesteasc` despre Hanno.
– Tocmai vroiam s`-i spun m`tu[ii [i unchiului
despre noi, spuse ea \ntr-un suflet. Atunci, a sosit
vestea despre nenorocirea Ilsei. Din nou nu se
cuvenea. |n]elegi ...? |l privi plin` de speran]`.
– Desigur, spuse el cu c`ldur`. |n orice caz, \]i
doresc numai bine pentru viitor, Julia.
– Mul]umesc. |l \mbr`]i[` radioas` [i avu

sentimentul c` \n aceste minute deveniser` buni
prieteni. Tu ce vrei s` faci?
– Va trebui cumva s` merg mai departe, \ngìm` el.
De[i nu-[i ar`t` dezam`girea, Julia o sim]i din glasul
sù. |i p`ru din inim` rù pentru el. Desigur, sufer`
foarte mult dup` pierderea so]iei sale, a[a de tân`r`.
Dar nu era tipul de om pe care s`-l po]i ajuta cu
comp`timire.
– Am s` r`mân totu[i la tine pân` vei g`si puterea
s` te refaci, \i promise Julia f`r` voia ei. De[i \[i dorise
s`-[i poat` strânge lucrurile chiar a doua zi
dis-de-diminea]`.
– Mul]umesc, este foarte frumos din partea ta. Am
s` m` str`duiesc s` g`sesc cât mai curând pe cineva s`
aib` grij` de copiii mei. Desigur, nu va fi u[or, [tiu
precis asta. Privi cu am`r`ciune podeaua din fa]a sa.
Mi-ar face pl`cere dac` te-ai purta pu]in mai energic
cu Gabi [i cu Ralf, continu` apoi el. Vor trebui s` se
obi[nuiasc` s` asculte. Mi-e team` c` nici o
educatoare strìn` nu le va tolera poznele pe care le
pun la cale zilnic. Ziua urm`toare trecu greu pentru
copii. |nc` nu le ie[ise din minte spaima de ieri.
Julia fu din nou m`tu[a lor iubitoare [i-i \nv`]` s`
fac` pu]in` ordine prin camer`.
62 IRINA SCHULTER
C`ci pe mo[ia Linteln era necesar` acum orice

mân` de ajutor.
Apoi, Julia [terse praful [i cur`]` covoarele,
ini]iindu-i pe lâng` ea [i pe Gabi [i Ralf.
– Camera de lucru a domnului trebuie s` fie
neap`rat cur`]at`, n-am reu[it s` ajung acolo de
câteva zile, i se plânse fata \n cas`, Marie.
– Bine, m` ocup eu de asta, \i spuse Julia.
A[a intr` \n spa]iul personal al st`pânului mo[iei [i
r`mase mirat`. La ce s-ar fi a[teptat, nu [tia exact s`
spun`, \n nici un caz \ns` la o camer` mobilat` atât de
confortabil [i totu[i practic.
Pe podea era \ntins un covor de culoare deschis`,
foarte primitor. O m`su]` nostim` \n fa]a canapelei [i
o garnitur` de fotolii completau aranjamentul.
Masa de scris era ordonat`. Pe ea se aflau dou`
tablouri \n rame argintate.
"Aceasta trebuie s` fi fost Ilse" [opti Julia luând \n
mân` unul din tablouri. Din fotografie \i zâmbea o
fa]` tân`r` [i prietenoas`. Ce frumoas` era! Acum
putea s`-l \n]eleag` bine pe Bernhard, cât de
dureroas` putea fi aceast` pierdere pentru el.
Cealalt` fotografie o reprezenta pe mama lui
Bernhard \n anii tinere]ii, reflect` Julia privind-o.
Fotografia ar`ta \nvechit`. Julia se mir` cât de bine
fusese p`strat`. Tân`ra femeie purta p`rul strâns,

piept`nat spre spate [i adunat la ceaf` \ntr-un coc,
dup` moda de atunci. |mbr`c`mintea ar fi permis
desigur o coafur` cu p`rul ondulat pentru aceast` fa]`
destul de lat`.
Julia \[i reveni din visare [i se apuc` de cur`]enie.
Aspiratorul zumzìa, a[a c` nu auzi când se deschise
u[a.
Mai \ntâi tres`ri când auzi vocea lui Bernhard, apoi
opri aspiratorul.
– |mi pare rù c` te-am speriat, spuse Bernhard cu
c`ldur`.
– Oh, nu face nimic, r`spunse Julia \n grab`.
– Julia, nu trebuie s` faci tu \ntre]inerea casei, doar
pentru asta este Marie aici. A[ fi fericit dac` te-ai
ocupa doar de copii.
Julia \i zâmbi.
– Din pricina asta n-o s`-mi cad` nici o piatr` din
coroan`, Bernhard. |n diminea]a asta, Gabi [i Ralf
sunt atât de cumin]i, \ncât pot s` stea singuri. Acum
se joac` \n camera lor, m-am asigurat adineauri.
– Dac`-i a[a ... spuse el u[urat. {i dac` \ntr-adev`r
nu te deranjeaz` ... se referi apoi la aspirator, la cârpa
de praf [i la imensul [or] pe care [i-l pusese Julia.
Doar cerul [tia cui apar]inuse acest imens obiect de
64 IRINA SCHULTER
gospod`rie. Julia putea \n orice caz s` se \nf`[oare \n

el de dou` ori. E[ti \n mare m`sur` exact ca Ilse, [opti
Bernhard oftând. Privirea lui se \ndrept` imediat spre
fotografia de pe birou. Cùta desigur figura
zâmbitoare a frumoasei sale so]ii, ca s`-i dea putere.
Atunci, se auzi un urlet \ngrozitor \n toat` casa.
Julia arunc` totul din mân` [i urc` \n fug` treptele.
Bernhard se gr`bi dup` ea, dar n-o putu ajunge
imediat.
– Dumnezeule, Ralf! strig` ea [i-l trase pe micu]ul
\nsângerat spre ea.
Gabi st`tea \n spate cu un deget vârât de team` \n
gur` [i a[tepta s` vad` ce se va \ntâmpla.
– Ce s-a mai \ntâmplat aici? tun` Bernhard cu
mânie.
Julia n-avea ochi decât pentru Ralf cel r`nit, dar
Bernhard descoperi imediat oglinda deplasat` de la
locul ei, care era desigur cauza nenorocirii.
Ralf \ncepu imediat s` plâng`. Gabi, tem`toare,
cùta o cale de sc`pare. |ns` culoarul primului etaj
era prea \ngust. A[a c` fugi \n direc]ie opus`.
– Gabi a spus s` ne juc`m de-a alpini[tii, suspina
Ralf.
– |nainte de a clarifica lucrurile, trebuie s`-l
pans`m pe Ralf, spuse Julia energic.
Bernhard oft` epuizat [i-[i atinse fruntea cu palma.

Ralf se bucur` din inim` când Julia \i prinse bra]ul. |[i
dezgoli cu mâinile pline de sânge ceafa.
Slav` Domnului, r`nile se dovedir` mai pu]in
periculoase decât p`reau la prima vedere. Ralf se
zgâriase pe mâini [i se r`nise pu]in [i pe fa]`. Julia \i
sp`l` cu mare aten]ie r`nile, le dezinfect` [i aplic` pe
fiecare câte un plasture, apoi \l duse pe micu]ul
[trengar palid ca ceara pe canapeaua din camera de zi.
|ntre timp, Bernhard veni cu Gabi care se agita,
d`dea din picioare [i striga cât o ]inea gura de tare.
– |i spun totul mamei, scâncea ea. Se p`rea c`
primise de la tata prima pedeaps` din via]a ei [i nu se
putea lini[ti deloc din cauza asta.
– }i-ar`t eu ]ie! \i r`spunse tat`l mânios. Cu
zburd`lnicia voastr` nu se mai poate! Trebuie s` [ti]i
ce ave]i voie [i ce nu!
– Mami ... vru Gabi s` protesteze, t`cu \ns` \n fa]a
privirii amenin]`toare a tat`lui.
– N-am s` mai fac a[a ceva, [opti cu team` Ralf. {i
se strecur` cu totul sub p`tura de lân` cu care-l
acoperise Julia.
– Te rog, Bernhard, n-are nici un sens, interveni
Julia \ncercând s` calmeze situa]ia când Bernhard
\ncepu din nou s`-i certe.
66 IRINA SCHULTER
– Fie ... Se a[ez` [i privi confuz \n jurul lui.

Gabi se apropie grabnic de Julia. Sim]ise c` lâng`
ea putea fi \n siguran]`.
Julia [i Bernhard luar` apoi oglinda cea mare din
camera copiilor, care fusese fixat` \ntr-o ram` de
lemn \mpodobit` cu motive florale [i care-i tentase s`
se ca]ere pe ea. Gabi nu p`]ise nimic, ca \n
majoritatea poznelor pe care le pusese la cale.
Ralf se urcase mai \ntâi cu ajutorul surorii sale pe
pervazul care le servise drept sprijin [i apoi \ncercase
s` se ca]ere mai departe, când oglinda s-a r`sturnat [i
l-a prins sub ea. Putea spune c` din fericire a sc`pat
u[or. Ar fi fost posibil s` se r`neasc` la tâmpl`,
pericolul pe lâng` care trecuse fusese foarte mare.
– V` spun foarte clar c` dac` mai face]i vreo astfel
de prostie, v-a]i asigurat de pedeaps` pe m`sur`! tun`
Bernhard adresându-se celor doi [trengari.
Gabi sim]ise deja gustul unei astfel de pedepse [i
se strânse mai aproape de Julia.
Ralf adormi epuizat de emo]ii. Julia o lu` pe Gabi
cu ea [i-i puse \n mân` o carte cu poze.
Micu]a [edea acum cuminte [i privea pozele una
câte una, \n timp ce Julia reluase cur`]enia.
– |nc` un final prost pentru copii, profe]i
Trinchen, dup` ce \nl`tur` efectele noului pocinog.
Nu trece nici o zi f`r` ca amândoi s` nu pun` ceva la

cale. Domni[oara a fost foarte \ng`duitoare [i
doamna, so]ia st`pânului, era la fel de miloas`; iubea
mult copiii, s-au str`duit mult amândou`, dar n-au dat
de cap`t acestor n`zdr`vani, conchise ea trist`.
– Care domni[oar` \ng`duitoare? \ntreb` Julia
interesat`.
– Ei, sora mo[ierului. Cred câteodat` când o v`d
pe Gabi ]opìnd ca un dr`cu[or, parc` ar sem`na cu
domni[oara.
– Nu mai trìe[te?
– Nu. Trinchen scutur` \ntristat` din cap. Avea
doar dou`zeci de ani, doar dou`zeci de ani când a
murit. Se frânse de mijloc [i lacrimile \ncepur` s`-i
curg`. Moartea surorii lui Bernhard \i era \nc` vie \n
minte. Julia nu mai insist` s` afle din ce cauz` a murit
tân`ra.
Capitolul 5
Dou` zile mai târziu, Julia primi o scrisoare de la

Hanno. Ar fi vrut s-o citeasc` singur`, netulburat` de
nimeni.
Bernhard era plecat de diminea]` \n ora[, cu ni[te
acte la prim`rie. Gabi [i Ralf [edeau \n p`tu]urile lor.
Avusese din pricina lor o diminea]` foarte agitat`, dar
nu-i l`sase o clip` nesupraveghea]i.
C`zu obosit` \ntr-un fotoliu [i \nchise un moment
ochii. Apoi deschise cu mâini tremurânde scrisoarea.
"Scumpa mea Julia!

Am g`sit \n sfâr[it curajul s`-]i m`rturisesc ceva
rù. Dar [tiu c` m` vei \n]elege [i n-ai s` m` p`r`se[ti.
Ne iubim nu-i a[a, Julia? E[ti singura mea..."
Apoi Julia s`ri \n grab` rândurile. Privirea ei citea

printre rânduri.
"Când am venit \n prima zi la tine, dup` ce rudele

tale plecaser`, eram \ntr-o mare criz` financiar`, Julia.
Acum e prea târziu s`-]i explic prin scrisoare cum s-a
\ntâmplat totul. Aveam nevoie urgent de bani.
Ar fi trebuit totu[i s` te \ntreb dac` po]i s`-mi
\mprumu]i ceva. Nu [tiu dac` m` \n]elegi, scumpo!
Rug`mintea c`tre tine \mi st`tea pe buze. Nu vroiam
\ns` s` \mpov`rez dragostea noastr` cu aceast`
necesitate vulgar`. De aceea, mai bine am t`cut.
Nu [tiu cum am ajuns s` iau de la unchiul tù ceea
ce aveam neap`rat nevoie. Carnetul lui de cecuri
[edea la vedere pe m`su]a de scris. Asta mi-a oferit
ocazia s` rezolv rapid problema mea. Nimeni nu
trebuia s` afle. Dar n-am reu[it ...
|ntr-o zi, unchiul tù va descoperi pierderea.
Scumpa mea, e vorba de dou` mii de m`rci. Te
implor, ajut`-m`! |ncearc` s` discu]i cu unchiul tù
de ce ]i-au trebuit banii \n lipsa lui. Poate-]i aminte[ti
de o mic` mo[tenire pe care ]i-ar fi l`sat-o p`rin]ii tì
deceda]i. Te rog, pune tu banii \napoi. C`ci dac` se
descoper` ce am f`cut, sunt terminat.
70 IRINA SCHULTER
Acum mi-e foarte clar acest lucru.

Scumpa mea, te \mbr`]i[ez strâns [i iart`-m`
pentru tot.
Al tù pentru totdeauna, Hanno."
|n primul moment, dup` ce reu[i s` citeasc`

scrisoarea pân` la sfâr[it, Julia nu fu capabil` s`
gândeasc`. Apoi o cuprinse un val de comp`timire
pentru Hanno. Cât de s`rac trebuie s` se fi sim]it \n
tot acest timp! Cât de mult trebuie s` se fi zbuciumat
pân` s` reu[easc` s` a[tearn` pe hârtie aceast`
m`rturisire! Cât trebuie s` fi ezitat! |n sfâr[it, g`sise
curajul [i acum a[tepta \nfrigurat r`spunsul ei.
Julia \ncerca s`-i \n]eleag` fapta. Nu i se p`rea chiar
u[or de acceptat. Dar compasiunea profund` pe care
o sim]ea pentru Hanno \i r`m`sese \n suflet. Trebuia
s`-l acopere cumva, asta se \n]elegea de la sine.
Dac` unchiul Anton nu descoperise deja lipsa
banilor, dar probabil c` nu, deoarece era \nc`
preocupat s` \nl`ture stric`ciunile f`cute de ap`. Julia
primi nefericirea cu destul calm.
Se ridic` brusc [i p`r`si nelini[tit` camera. Trebuia s`
plece ne\ntârziat pentru câteva ore pân` acas`, s` pun`
lucrurile \n ordine. Trebuia doar s`-i dea lui Bernhard o
explica]ie plauzibil` pentru hot`rârea ei brusc`.
Dar ce vor spune unchiul [i m`tu[a? Cum s` le

explice la ce i-au trebuit deodat` dou` mii de m`rci?
Dac` ar putea s`-i depun` \napoi \n contul
unchiului...? |ns` lucrurile nu puteau s` nu ias` la
iveal`, c`ci extrasul de cont ar fi dezv`luit totul.
Julia nu auzi c` afar` oprise un taxi. Se trezi doar
cu unchiul Anton drept \n mijlocul camerei, [i atunci
[tiu c` este prea târziu pentru orice fel de deliber`ri.
Soarta \[i urma cursul! Era \mpotriva ei [i a lui Hanno.
Julia nu-[i putu ascunde tulburarea. Unchiul Anton
ar`ta mai nervos ca niciodat`. {edea \n fa]a ei, drept ca
un judec`tor. Uitase s`-i mai dea mâna \n chip de salut.
– Julia, am venit din cauza unei probleme
extraordinar de grave. Mersese foarte repede [i abia
\[i mai putea trage sufletul.
Julia deveni când ro[ie, când palid`.
– Da, desigur unchiule Anton ... Cred c` [tiu deja
de ce e[ti aici, spuse ea [i se str`dui s` dea vocii sale
un ton normal. Ceea ce desigur nu-i fu cu putin]`.
– {tii deci ... bomb`ni generalul [i scutur`
ne\ncrez`tor din cap, c`ci nu putea realiza acest
lucru.
– Am uitat s`-]i scriu c` am luat ni[te bani de la
tine. {tii \ns` c` am o oarecare mo[tenire de la
p`rin]ii mei. Am s`-]i restitui desigur suma.
72 IRINA SCHULTER
Unchiul r`mase rigid ca o stânc`, artera temporal`

i se umflase, iar fa]a lui ar`ta \ngrozitor de furioas`.
– A[a [i trebuie s` faci, deoarece ai folosit carnetul
meu de cecuri f`r` consim]`mântul meu, tun` el.
Dac` din \ntâmplare n-a[ fi observat c`-mi lipsesc
banii, probabil ai fi l`sat lucrurile a[a, aud? tun` el
din nou. Asta drept mul]umire pentru toat` dragostea
[i grija pe care atât eu cât [i m`tu[a ta am avut-o fa]`
de tine? A[a te-am educat eu, ca orice ai g`si, un
carnet de cecuri al altei persoane, s`-l folose[ti?
M`tu[a ta [i cu mine am \ncercat mereu s`-]i explic`m
s` nu permi]i nici unei persoane strìne, posibil
suspecte s` intre \n cas` \n lipsa noastr`. Desigur
n-am pus la \ndoial` buna ta credin]` [i nevinov`]ia.
Dar tu n-ai ...
Continua s` vorbeasc` cu voce tare [i aproape se
extenuase.
Julia st`tea \n picioare \n fa]a lui, cu capul plecat,
[i \[i frângea \ntruna mâinile. Venise atât de nervos,
cum nu s-ar fi a[teptat. Dac` ea \ns` ar fi sc`pat doar
un cuvânt, s-ar fi pierdut atât pe ea cât [i dragostea lui
Hanno.
{tia c` unchiul Anton n-ar fi ezitat nici un minut
s`-l trimit` pe Hanno la pu[c`rie. Atunci via]a ei ar fi
fost distrus`.
– Acum, spune-mi, pentru Dumnezeu, la ce ]i-au

trebuit atât de mul]i bani? tun` generalul din nou,
\ncât ferestrele vibrar` \n cercevele.
Julia \ns` r`mase mut`, \[i strânsese buzele
instinctiv \ntr-un gest de ap`rare.
– Ascunzi deci ... Acum, generalul \[i pierdu
st`pânirea de sine [i se apropie cu mâna ridicat` de
Julia.
|n ultimul moment \ns`, l`s` mâna \n jos.
– Unchiule Anton! strig` surprins Bernhard
Neuendorf c`tre vizitatorul nea[teptat.
Prezen]a unei a treia persoane \l aduse pe b`trânul
domn la mai mult` chibzuin]`. Bra]ul sù se relax`.
Umerii se retraser` \n pozi]ie normal`.
Julia ar fi putut s` strige de durere. La aceast`
dezam`gire nu se a[teptase unchiul Anton, asta era
sigur. Pierderea brusc` a \ncrederii pretinse din
partea ei trebuie c`-l afectase foarte puternic.
– Unchiule Anton ... murmur` ea. |mi pare tare rù
c` ... s-a \ntâmplat a[a. Ai s`-]i prime[ti banii \napoi.
B`trânul domn p`ru c` n-o aude. C`zuse epuizat \n
fotoliu. Bernhard st`tea \n picioare lâng` el [i o privea
pe Julia \ntreb`tor. Ea nu r`spunse \ns` privirii lui.
– Taxiul m` a[teapt`, [opti generalul cu o voce
stins`. A[ vrea s` plec imediat \napoi. Bucur`-te c` nu
74 IRINA SCHULTER
e[ti nepoata mea, c`ci nu vreau s`-mi faci de ru[ine

familia. Blestemat` s` fie ziua când te-am primit la
mine \n cas`!
Julia nu [tia ce s` mai fac`. Groaza pusese
st`pânire pe ea, lacrimile \i curgeau [iroaie pe obraji.
Unchiul se ridic`, f`cu un pas, privi aspru spre
Julia [i i se adres` \nc` o dat`:
– S`-mi dai de [tire unde s`-]i trimit lucrurile,
spuse el rece. Se \n]elege de la sine c` u[a mea va fi
de-acum \nainte \nchis` pentru tine, pentru
totdeauna.
Capul Juliei se pr`bu[i [i mai adânc \n piept, \n
timp ce prin fa]a ochilor \ncepur` s` danseze v`luri
negre.
– Bernhard, cred c` trebuie s`-]i explic \n câteva
cuvinte, se adres` b`trânul domn, profund mâhnit,
st`pânului casei. So]ia mea [i cu mine ne-am sup`rat
foarte tare pe Julia.
Ea a falsificat \n lipsa noastr` un cec [i [i-a \nsu[it
dou` mii de m`rci. |mi pare tare rù c` ]i-am trimis o
astfel de persoan`, crezând c` este demn` de
\ncredere, \n casa ta.
Ce discutar` \ns` dup` aceea cei doi b`rba]i, Julia
nu mai afl`. Se \nchisese \n ea de durere. Umilin]a o
ardea ca focul. Se sim]ea ca o hoa]`, ca o escroac`,
marcat` pe via]`. Nici un minut nu mai putea s`

r`mân` \n aceast` cas`.
***
Julia ajunse cu greu \n camera ei, scoase

geamantanul din [ifonier [i \ncepu s`-[i arunce
lucrurile de-a valma \n el. |i era o ru[ine f`r` de
margini [i ar fi dorit s` moar` pe loc.
Nu observ` când u[a se deschise, nu sim]i nici când
st`pânul casei se apropie de ea cu pa[ii lui mari.
– M` gândeam eu, spuse el sever.
Julia tocmai vroia s` pun` o bluz` \n geamantan.
De spaim`, aceasta \i c`zu din mân`. R`mase blocat`
\n fa]a lui Bernhard. Totul \n ea cerea ap`rare.
Oare venise s` se socoteasc` [i el cu ea? Vroia [i el
s` afle, ca mai devreme unchiul Anton, s`-i cear`
explica]ii? Ce vroia de la ea?
– Unde vrei s` pleci? o \ntreb` el scurt.
Pe buzele Juliei ap`ru un zâmbet amar.
– Nu [tiu \nc`.
– Cumva la b`rbatul care te-a adus \n stare ca
unchiul Anton s` te considere hoa]` [i escroac`?
76 IRINA SCHULTER
– De unde [tii? se z`p`ci complet Julia [i f`cu un

pas \napoi.
– N-a fost greu s` ghicesc, Julia.
Fata \[i pierdu complet st`pânirea de sine. |ntr-o
grab` lipsit` de sens, lu` [i cele mai bune rochii ale
sale [i le arunc` cu disperare \n geamantan.
– Crezi c` ceea ce faci este corect? Bernhard se
apropie de ea [i-i lu` mâinile \ntr-ale sale. O sili s`
\nceteze \mpachetatul f`r` rost [i s`-l priveasc` \n
fa]`.
– Ce-ar trebui atunci s` fac? strig` ea \n neputin]a
de a se opune. Vrei s` ]ii \n casa ta o hoa]`?
El \i strânse \ncheieturile atât de tare, \ncåt o duru.
Dar durerea fizic` nu se compara cu cea din suflet.
– Ascult`, cu tine nu se poate vorbi astfel, stabili el
hot`rât. Mai bine poveste[te-mi cum s-a \ntâmplat de
fapt.
Julia se sim]i brusc nespus de obosit` [i ced`.
– Nu sunt prea multe de explicat. Eu \ns`mi am
aflat totul din scrisoarea lui Hanno, cu câteva minute
\nainte de sosirea unchiului.
– O, sfinte Dumnezeule, de ce l-ai acoperit pe acest
om? continu` el enervat.
– Pentru c` ... \l iubesc pe Hanno ... [i nu vreau s`
p`]easc` ceva, spuse ea printre suspine.
O clip`, se l`s` \ntre ei o t`cere plin` de nelini[te.

Bernhard r`sufl` adânc.
– Julia, nu te-ai gândit c` ]i-ai d`ruit dragostea
unui escroc? \ntreb` el deschis.
– Nu, nu, nu-l cuno[ti pe Hanno! protest` ea
energic. Este un om minunat, singur a scris c` nu
\n]elege ce s-a petrecut cu el. Exist` \n via]` momente
\n care faci câte ceva ce nimeni nu te-ar crede \n stare
[i apoi regre]i amar. Exact a[a s-a petrecut [i cu el,
decise ea.
Julia observ` c` nu-l convinsese pe Bernhard. O
privea \n continuare sceptic, dar nu comenta \n nici
un fel.
– Nu te pot sili s` fii ra]ional`, Julia. {tiu din
experien]` c` uneori dragostea te face orb. Dar te rog,
ai ocazia s` te gânde[ti bine. Simt c` \]i asumi vina
unui om care nu merit` acest lucru. {i \nainte ca ea s`
poat` protesta energic, continu` hot`rât. Pot doar s`
te sf`tuiesc s` cau]i drumul corect. E[ti destul de
mare ca s`-mi pot permite s`-]i spun ce ai de f`cut. Cu
asta, pentru mine afacerea s-a terminat. |]i promit c`
nu mai spun nici o vorb` despre asta, dac` nu
deschizi tu singur` subiectul. Deci, nu exist` nici un
motiv pentru plecarea ta aiurea. {tii bine cât` nevoie
am de tine pentru copii. Dac` te decizi s` r`mâi la
78 IRINA SCHULTER
Linteln pân` la c`s`toria ta, m` voi bucura foarte

mult.
Abia acum realiz` Julia ce era s` piard` cu-adev`rat.
Aici, la mo[ia Linteln, se obi[nuise \ntre timp cu
toate, Gabi [i Ralf \i erau dragi, cu toate n`zbâtiile lor.
Iar Bernhard credea \n nevinov`]ia ei.
Acum, sim]i c`-[i revine, u[urat` de toat` povara;
nu trebuia s` plece nicìeri, lacrimile \i umpluser` din
nou ochii. |n agita]ia [i dezordinea pe care o f`cuse,
nu mai g`si nici o batist`.
– Ia-o pe-a mea, \i oferi Bernhard batista lui. O
ajut` s` despacheteze [i strig` dup` domni[oara
Trinchen s` aduc` o bucat` de s`pun bun.
Apoi râse din suflet [i cu atâta c`ldur`, \ncât Julia
nu se mai sim]i atât de nefericit`.
– Mul]umesc, Bernhard, [opti Julia. E[ti atât ... de
bun cu mine!
– Crede-m`, nu [tii cât e[ti tu de bun`, Julia,
r`spunse el [i-i f`cu \n treac`t cu ochiul. Cu tine,
orice b`rbat ar trebuie s` fie bun.
Via]a trecu [i peste aceast` zi tulbur`toare mai
departe. Din fericire, personalul nu afl` nimic despre
aceast` \ntâmplare. A[a c` Julia se sim]i din nou
vesel`.
Bernhard \[i ]inu promisiunea.
N-a \ncercat niciodat`, \n nici un fel, s-o

influen]eze, sau s` aduc` vorba despre cele
\ntâmplate.
Pentru asta, Julia \i era recunosc`toare. Se a[ezase
singur` chiar \n aceea[i zi [i-i scrisese lui Hanno.
P`rea c` \ncepuse ni[te cursuri, c`ci urm`toarea lui
scrisoare purta [tampila altui ora[. Acest lucru
probabil c` uitase s`-l aminteasc`.
Julia crezuse c` nu-i va fi greu s` r`spund` scrisorii
lui. Era \ns` o fat` corect`, crescut` \n sim]ul drept`]ii
de rudele sale la fel de cinstite, [i \n mod clar tot a[a
sim]ea. Cu greu reu[i s` \ncheie scrisoarea.
"Acum, totul este \n ordine, iubitule", scrisese \n
ultimul rând. Evitase s`-i povesteasc` lui Hanno cum
decurseser` lucrurile de fapt. De ce s`-[i mai \ncarce
sufletul cu toate grijile? {i a[a nu-i folosea la nimic.
Trebuia s` aib` capul limpede s` poat` acumula toate
nout`]ile [i s`-[i ia cu bine examenele.
Cu siguran]` va ajunge apoi [ef de sec]ie, un b`rbat
important \ntr-un mare supermarket!
Dup` terminarea cursurilor, vor putea s` se
c`s`toreasc` ...
Ziua urm`toare fu din nou zi de cur`]enie. Marie o
ajut` pe Julia. Pe nea[teptate, \ncepu discu]ia despre
st`pânul casei.
80 IRINA SCHULTER
– Dar \n cele din urm` va trebui s` se c`s`toreasc`!

decise Marie sprijinindu-se \n coada m`turii. Un
b`rbat a[a tân`r nu trebuie s` r`mân` singur. Copiii
au nevoie de o mam`, c`ci nici dumneavoastr` nu ve]i
r`mâne aici pentru totdeauna, nu-i a[a?
Abia acum \n]elese Julia c` Marie vroia s-o trag` de
limb`. Probabil c` personalul bârfise deja despre
r`mânerea ei la Linteln. F`r` \ndoial` [tiau c`
prime[te scrisori de la un b`rbat [i tr`seser` de aici o
concluzie.
– Nu vre]i s` l`s`m timpul s` decid`? r`spunse
Julia distant.
Marie deveni deodat` ro[ie la fa]` [i plec` ochii,
apoi lu` repede peria de frecat podele [i m`tura,
bomb`nind ceva pentru sine.
Julia plec` gr`bit` spre camera copiilor, care se
auzeau jucându-se zgomotos cu cuburile.
– Haide]i la buc`t`rie s` mânc`m de diminea]`, \i
chem` Julia vesel`. Se obi[nuise s` ia gustarea
\mpreun` cu copiii ceea ce simplifica aproape la
jum`tate munca domni[oarei Trinchen.
– Ah, deja a]i venit. Trebuie s` fac o cacao pentru
dumneavoastr`? Trinchen radia bucuroas` când \i
v`zu pe Gabi [i pe Ralf a[ezându-se cumin]i la mas`
pe scùnelele lor de lemn.
– Nu v` ocupa]i de noi, domni[oar` Trinchen, pot

s` m` descurc singur`, se oferi Julia.
– Curând vine Cr`ciunul, a[a ne-a povestit m`tu[a
Julia, spuse deodat` Gabi.
Ralf interveni [i el cu un comentariu [i amândoi
\ncepur` s` flec`reasc` \mpreun` pe acest subiect.
Mamsell \i ascuta \ng`duitoare.
– Da, dar, m`tu[a Julia v-a spus c` pân` atunci
trebuie s` fi]i foarte cumin]i [i ascult`tori? intr` [i
Trinchen \n jocul lor, \n timp ce Julia le aducea la
mas` untul [i laptele.
Copiii mâncau cu poft`. Julia se obi[nuise de când
era aici la Linteln s` bea la micul dejun un pahar de
lapte sau de cacao. Dar ast`zi \[i sim]ea stomacul
iritat de atâta zbucium.
– Probabil v-a]i iritat pu]in stomacul, decise
Mamsell. Laptele nostru este foarte gras. A[a ceva nu
g`si]i s` cump`ra]i \n ora[. {i amestec` \n continuare
\ntr-o crati]`.
Mai târziu, Julia merse cu copiii la grajduri. Waldi
\i \nso]i. S`rea bucuros [i l`tra, \nvârtindu-se printre
picioarele lor.
– Când va fi ziua mea de na[tere, am s` primesc \n
dar un ponei, a[a mi-a spus tata. Atunci am s` m`
plimb c`lare, se lùd` mândru Ralf.
82 IRINA SCHULTER
– Când va fi ziua mea de na[tere, am s` primesc [i

eu un cal, protest` Gabi.
– E[ti \nc` prea mic`.
– Ba nu sunt prea mic`, \[i contrazise Gabi fratele.
– E[ti mai mic` decât mine, argument` decisiv Ralf.
Karl st`tea mai \n spate [i ciulise urechea. Se
a[tepta ca amândoi s` \nceap` s` sar` unul la cel`lalt
din moment \n moment. A[a se \ntâmplase
\ntotdeauna pân` acum.
– Cred c` vom vorbi mai \ntâi cu tati despre asta,
nu? El hot`r`[te dac` Gabi va trebui s` mai a[tepte un
an pân` va avea voie s` \nve]e s` c`l`reasc` sau nu. De
ce v-a]i oprit? interveni Julia \n cearta lor.
– S` mergem la tati. Fra]ii vroiau s` clarifice
lucrurile imediat.
– Sta]i, r`mâne]i pe loc! strig` Julia dup` ei [i-i
opri din drum. Tati nu este acas`, doar [ti]i asta. A
plecat cu p`durarul s` marcheze copacii care trebuie
s` fie tìa]i. N-are nici un rost s`-l deranj`m pentru
problemele noastre.
Copiii aprobar` \ntrista]i. Dar Julia \i \nveseli
imediat, c`ci le d`du buc`]ele de zah`r pentru cei doi
cai.
Bernhard Neuendorf nu veni \ns` nici la masa de
prânz. Gabi [i Ralf erau decep]iona]i.
|ntunericul \ncepuse s` se lase. Julia \i adusese pe

micu]i \n camera de zi [i-i \nv`]a s` joace c`r]i. La
\nceput, nici unul din cele dou` zvârlugi n-avea chef
pentru lucruri atât de potolite, apoi \ncetul cu \ncetul
prinser` gustul.
U[a se deschise. St`pânul mo[iei se oprise \n prag.
Nu se dezbr`case \nc` [i adusese cu el \n camer` aer
proasp`t de p`dure.
– Tati! strigar` \ntr-un glas Gabi [i Ralf.
Tata era acum mai important decât jocul cu c`r]ile.
S`rir` de la locurile lor [i fugir` \n \ntâmpinarea lui
Bernhard.
– Alo, haide]i sateli]ilor! |i ridic` pe amândoi \n
bra]e [i-i s`rut` cu duio[ie.
Gabi \[i vâr\ mâna \n p`rul lui tati, iar Ralf \l
mângâie tandru pe obraji.
– Vrem s` primim amândoi câte un c`lu] de ziua
noastr` de na[tere, spuse imediat Gabi, care nu-[i
uitase deloc dorin]a.
– Hei, dar voi ave]i dorin]e foarte precise, râse
r`sun`tor Bernhard.
Ciudat, Julia se surprinse gândind c` nu cunoscuse
niciodat` un om care s` râd` din inim`, din tot
sufletul.
Bernhard se a[ez` [i lu` copiii pe genunchi.
84 IRINA SCHULTER
– Nu-i a[a tati, c` [i eu am s` primesc un c`lu]? se

alint` Gabi, re\nnoind cererea.
– Hei, mai u[or, dulcea]o!
– Sunt deja mare, insist` Gabi.
– Ba e[ti mic`, spuse Ralf, pu]in nec`jit. Eu sunt
mai mare, tu ...
– Hei, micu]` amazoan`. Bernhard \i lu` pe fiecare
de mânu]e [i-i opri din ceart`. Tu e[ti \ntr-adev`r
pu]in cam mic`, Gabi, spuse el privind-o cu aten]ie.
– G`sesc c` Ralf [i Gabi vor trebui s` \nve]e totul
\mpreun`. De aceea va trebui s` te gânde[ti dac` este
posibil ca Gabi s` stea \n [a pe un ponei de[i este cu
un an mai mic`, interveni cu calm Julia.
Gabi s`ri din bra]ele tat`lui sù [i o cuprinse pe
Julia cu mânu]ele dup` gât.
– E[ti o scump`, m`tu[a Julia, jubil` ea.
Când \ntâmpl`tor Julia ridic` privirea, observ` c`
Bernhard o urm`rea foarte serios [i \ngândurat. Nu-[i
putu explica deloc privirea lui.
– Mi se pare ... copiii sunt ... au devenit \n ultimul
timp foarte iubitori [i apropia]i cu tine, spuse
Bernhard dup` cin`, pe un ton foarte cald.
Julia fu surprins`. Unde vroia Bernhard s` ajung`?
– Scuz`-m`, am \nc` mult de lucru, spuse el, apoi,
brusc, se ridic` [i disp`ru.
Julia se trezi deodat` atât de singur`. Ast`zi tocmai

discutaser` \mpreun` cu mare pl`cere. Pe de o parte,
ar fi dorit s` [tie ce vroia s`-i spun` Bernhard.
Pe de alt` parte nu mai primise de la Hanno nici o
scrisoare [i era din aceast` cauz` mai mult decât
nelini[tit`.
|n ziua urm`toare, Karl aduse de la po[t` trei
pachete imense pentru Julia.
Julia citi expeditorul [i deveni alb` ca varul.
|n timp ce copiii dormeau, despachet` apoi
lucrurile pe care unchiul Anton i le trimisese. Ah,
sperase a[a de mult s` g`seasc` cel pu]in câteva
rânduri, dar dorin]a ei nu fu \ndeplinit`. Lucrurile
erau curate [i \mpachetate cu grij`, fiecare pachet
avea deasupra [i o list` de inventar. Tipic pentru
unchiul Anton!
De[i Bernhard aflase prin for]a lucrurilor de
expedi]ie, nu scoase \ns` nici un cuvånt despre
eveniment. Era \ntr-adev`r un om plin de tact! Julia se
mir` din nou cum imaginea pe care [i-o f`cuse despre
acest b`rbat se completa mereu cu alte [i alte calit`]i.
|l apreciase ini]ial pe Bernhard doar pentru munca sa
sus]inut` de \ntre]inere [i de prosperitate a mo[iei,
dar asta nu era nici pe departe tot ceea ce-l
caracteriza pe acest om.
86 IRINA SCHULTER
|n ziua urm`toare, Bernhard tocmai intra \n

camera de lucru, \n timp ce Julia cùta o carte \n
marea lui bibliotec`.
– Pot s`-]i fiu de folos cu ceva? se oferi el cu
simpatie. Ce anume te-ar interesa?
– Ast`zi, a[ vrea s`-mi imaginez o c`l`torie pe un
continent strìn, mi-ar pl`cea Australia.
– E foarte frumos acolo. |n aceast` lun`, \n
Australia este foarte cald. Noi am f`cut baie \n ocean.
– Noi? se mir` Julia. Ai fost cu Ilse acolo? |n
secunda urm`toare, \i veni s`-[i \nghit` cuvintele. Era
pentru prima dat` când rostise numele celei
decedate.
Imediat, un nor \ntunec` chipul lui Bernhard, fa]a
lui \ngust`, b`rb`teasc` exteriorizånd timp de câteva
secunde o durere profund`.
– Am fost plecat singur, timp de un an \n Australia,
am lucrat acolo la o ferm`.
– De ce? \ntreb` nedumerit` Julia.
|n loc de r`spuns, el ridic` din umeri.
– Poate [i din spirit de aventur`. Dar \n afar` de
asta, sunt de p`rere c` un om nu poate \nv`]a niciodat`
destul. Trebuie s` te informezi de pretutindeni.
– A[a este, fu de acord Julia. Dar condi]iile de
acolo sunt complet diferite de cele de aici.
– Foarte diferite! râse el. Mo[ia Linteln nu poate s`

se compare desigur cu ce exist` \n Australia, iar
pentru o buc`]ic` atât de mic` de p`mânt chiar nu
merit` s` te agi]i, scutur` din cap Bernhard.
– }i-a pl`cut \n Australia? vru s` mai [tie Julia.
Atunci, v`zu din nou norul cel negru din privirea lui
pe care nu putea deloc s` [i-l explice.
– Foarte mult. Mi-a fost foarte greu s` m` \ntorc
aici dup` un an. |n vestibul atârn` câteva suveniruri
pe care le-am adus de acolo. Bumerangul cel mare
provine de acolo.
– Adev`rat? Julia asculta cu interes [i ar fi dorit
s`-i mai povesteasc` despre acel an petrecut \n
Australia. P`rea \ns` c` el \[i pierduse cheful unei
astfel de discu]ii.
– Cite[te cartea. Dac` vei vrea s` afli ceva ce n-ai
\n]eles, po]i s`-mi spui cu toat` \ncrederea. Apoi \i
zâmbi [i plec`.
Julia r`mase \nc` derutat`. Apoi scoase cartea din
bibliotec`.
"Scumpului meu Bernhard, cu toat` dragostea –
Grace!" citi Julia pe prima fil`. Repet` de câteva ori
propozi]ia [i scutur` din cap. Oare ce \nsemna asta?
Capitolul 6
S`rb`toarea Cr`ciunului se apropia cu pa[i repezi.

La Linteln se cocea [i se fierbea de zor. Prin cas`
pluteau arome dulci, foarte pl`cute, se f`ceau
fursecuri [i turt` dulce.
– Hmm ... din nou miroase a ceva bun, stabili Gabi,
[i sim]i cum o roade stomacul ei mititel de poft`.
Toat` activitatea intens` din buc`t`rie a
domni[oarei Mamsell Trinchen \i provocase Juliei o
senza]ie puternic` de grea]`. Sim]ea ca un nod \n gât.
– Nu te sim]i bine? o \ntreb` Bernhard, \ngrijorat.
– O, ba da, desigur, doar ... nu [tiu ce se petrece
cu mine \n ultimul timp, i se destìnui ea. Stomacul
meu se revolt` tot mai des. Ne\n]elegerea cu unchiul
[i m`tu[a mea ... mi-a f`cut foarte rù.
Probabil de atunci simt mereu o stare de enervare

\n stomac.
Bernhard nu fu imediat de acord, o privi de mai
multe ori cu aten]ie [i insist`:
– Atunci, \n locul tù a[ consulta de urgen]` un
medic, Julia.
– Ce ar putea s`-mi prescrie? Aer curat, am aici la
Linteln din bel[ug, mâncare de calitate am de
asemenea asigurat`. {i Julia scutur` din cap
dezaprobator. O s`-mi treac` de la sine.
– S` sper`m, spuse Bernhard, aparent distrat.
Ce o fi avut oare el \n minte, se \ntreb` apoi Julia,
r`mas` singur`.
Presupune oare o boal` grav` \n spatele acestor
mici probleme ale stomacului?
Julia st`tea cu copiii aproape zilnic la orele
apusului \n jurul coroanei de brad. Le povestea
copiiilor despre na[terea lui Isus ca despre un basm
de Cr`ciun [i-i \nv`]ase o mul]ime de colinde vechi.
Aceste ore deveniser` pentru Gabi [i Ralf cele mai
frumoase.
– Cât mai este pân` se \ntunec`? \ntrebau copiii
\nc` de diminea]` [i priveau cu aten]ie spre cer.
– Trebuie s` mai a[tep]i pu]in! O mângâie
Bernhard blând pe c`p[or pe Gabi.
90 IRINA SCHULTER
Vestea mor]ii mamei lor o primiser` cândva drept

neinteresant`. Bernhard se gândise atunci c` sunt
prea mici pentru a \n]elege ce se petrecuse de fapt.
Acum, mami nu mai era de mult al`turi de ei, a[a c`
probabil nu puteau s`-i mai simt` atât de mult lipsa.
– Mami este un \nger, \i povestir` \ns` copiii \ntr-o
sear`, cu chipurile fericite.
– Dac` n-ar fi fost domni[oara, n-ar fi uitat a[a de
u[or moartea doamnei, \[i spuse p`rerea [i Mamsell
Trinchen, \ntr-o diminea]`. Trebuie s`-i mul]umi]i
domni[oarei Julia.
– Via]a merge mereu \nainte, Trinchen.
– A[a e, dar cum?
Fiecare din cei de la mo[ia Lindeln aflase de
ceasurile de sear` pe care Julia le petrecea povestind
cu Gabi [i Ralf, de pacea pe care domni[oara o
adusese \n sufletele copiilor [i de dragostea ce le-o
purta.
– Doamna n-a f`cut niciodat` a[a ceva, n-avea
astfel de talente, \i spuse Marie mândr` Juliei, \n timp
ce-i aducea chibriturile.
– Dânsa avea multe de f`cut, r`spunse Julia
imediat. Se sim]ise datoare s` apere amintirea Ilsei.
– Nu, nici vorb`. Nu era o femeie care s` stea atât
de mult cu copiii ca dumneavoastr`.
– Marie, nu trebuie s` vorbe[ti astfel despre dânsa,

protest` Julia tìos. Avea probabil alte metode de
educa]ie.
Marie o privi cu ne\ncredere, apoi se retrase
imediat.
Julia era rezemat` de canatul u[ii. Se sim]ea
oarecum indispus` [i parc` nu mai avea acum
pl`cerea s` se joace din nou cu Gabi [i cu Ralf, dar ei
abia a[teptau s` cânte [i s`-i acompanieze la pian.
|n fa]a ferestrelor str`lucea z`pada, gerul trosnea
crengile [i ramurile copacilor, iar cerul se umpluse de
stele.
– Ce vre]i s` cânt`m mai \ntâi? \ntreb` Julia.
– Cântecul lui Mo[ Cr`ciun, spuser` amândoi
aproape \ntr-un glas.
Julia râse [i aprob`. |[i imagina deja de ce copiii
doreau atât de mult acest cântec.
Degetele \i alunecar` jucându-se pe clape, apoi
d`du tonul vechiului cântec pentru Mo[ Cr`ciun.
Copiii \ncepur` s` cânte. Julia cânta [i ea \mpreun` cu
ei. Deodat`, se auzi o voce puternic` [i cald` de bas.
Bernhard! gândi Julia, \n timp ce sim]i un fior de
fericire.
|[i dep`[ise durerea [i singur`tatea [i \[i umplea
inima \n aceste clipe de fiorul Cr`ciunului.
92 IRINA SCHULTER
Bernhard r`mase \n sala de muzic` pân` când

ultimul sunet se stinse. Degetele lungi ale Juliei se
odihneau \nc` pe clape, \n timp ce copiii s`reau [i se
bucurau.
– Tati al nostru poate [i el s` cânte cu noi! Tati al
nostru cânt` cu noi!
– L`sa]i-m` s` trìesc, sateli]ilor, \i primi st`pânul
mo[iei râzând. De ce n-a[ putea s` cânt?
– Hei, pentru c` tu e[ti tati, spuse simplu Gabi.
Julia se roti cu scaunul. Bernhard p`rea s` fie uluit.
– Cum de a]i ajuns s` crede]i c` tata nu poate s`
cânte? se mir` el.
– Nici mamele nu pot s` cânte, doar m`tu[ile, \i fu
dat s` aud` concluzia lor logic`.
Bernhard \i privi, pu]in nefericit.
– Atunci v` \n[ela]i, spuse el cu r`bdare [i
\n]elegere. Exist` mame care pot s` cânte, exist` [i
m`tu[i care pot s` cânte, dup` cum exist` [i mame [i
m`tu[i care nu pot s` cânte.
Un timp, micu]ii r`maser` t`cu]i [i se gândir` cu
mult` seriozitate.
– M`tu[a noastr`, Julia, poate s` cânte [i cu vocea
[i la pian, triumf` Ralf primul, mândru de concluzia la
care ajunsese.
Bernhard se a[ez` [i-i lu` pe copii pe genunchi.
– Da, m`tu[a voastr` Julia, poate face de toate,

spuse el cu mult` c`ldur` \n glas.
***
O zi mai târziu, Julia st`tea din nou \n fa]a

dulapului cel mare din camera de lucru a lui
Bernhard [i cùta febril o anumit` carte, când
deodat` \i trecu prin minte un gând. Va avea un copil!
Sim]ise unele schimb`ri \n corpul ei, grea]a pentru
mirosurile dulci nu disp`ruse. Dar era singur` cu
\ndoielile [i incertitudinile sale.
|n sfâr[it, g`si o carte despre tot felul de boli.
Mâinile cùtau cu \nfrigurare, când Bernhard ap`ru
deodat` \n spatele ei.
– Ei, ai g`sit ce cùtai? o \ntreb` el prietenos.
Julia continua s` caute \nfrigurat`, iar fa]a ei
deveni alb` ca varul.
– Da, adic` nu, asta \nseamn` ... se sim]i pierdut`
cu totul, \n timp ce mâinile care ]ineau cartea cea
groas` \ncepuser` s` tremure.
Bernhard se ridic` gr`bit de la masa lui de scris. Vroia
s`-i ofere ocazia s`-[i revin`, a[a c` o sprijini atent.
94 IRINA SCHULTER
– Mul]umesc frumos, [opti Julia [i plec`.

Afar`, respir` u[urat` [i-[i d`du seama \n acela[i
timp cât de proste[te se comportase. Dac` dup`
aceast` scen` Bernhard se mai \ndoia de judecata ei,
probabil c` acum nu-l mai mira nimic.
"Când voi avea timp s` citesc asta?", se gândea Julia
frunz`rind cartea cea groas` \n urm`toarele dou` zile.
Se g`seau multe, dar nimic din ce cùta ea.
Despre simptoamele gravidit`]ii [i st`rile gravidei
autorul nu scrisese nimic. Asta nu era pentru el o
boal`.
Mamsell Trinchen sesizase cât de mult se
schimbase Julia.
– Sper c` nu sunte]i bolnav`? o \ntreb` ea
\ngrijorat`.
– Nu, nu ... o asigur` Julia.
– Dar atunci, \nainte de Cr`ciun, v-a fost din nou
rù, remarc` sincer Trinchen.
– Se pare c` n-ai g`sit ce cùtai, spuse Bernhard
când Julia, crezându-l plecat pe-afar`, se \ntorsese din
nou \n camera de lucru ca s` pun` cartea cea groas`
la loc.
El st`tea \n spatele mesei de scris.
– Da, nu, adic` ... murmur` din nou Julia
\ncurcat`, palid` ca o moart`.
Bernhard se ridic`, se apropie de ea, \i lu` cartea

cea grea din mâinile \ncle[tate [i o a[ez` \napoi la
locul ei \n raft. Apoi cùt` din nou \n bibliotec` [i-i
\ntinse o c`rticic` sub]ire.
– Probabil c` ai trecut peste ea, spuse el complet
deta[at.
"Minunea na[terii", citi Julia [i vru ca \n acea clip`
s` se deschid` p`mântul [i s-o \nghit`. Nu i se
\ntâmplase niciodat` s` simt` atâta ru[ine, ca \n acest
moment. Bernhard [tia deja, [tia ce o ap`sa, [tia de
ce-i era team`.
***
– Domnul este plecat din nou cu p`durarul. Nu

trebuie s`-l a[tepta]i cu masa de sear`, preciz`
Trinchen cu amabilitate, dup`-amiaz`.
Julia primi vestea cu calm [i aprob` \n t`cere, dar
sim]i c` Bernhard plecase din cauza ei. Era un om
plin de tact pe care \ncepuse s`-l cunoasc`.
Imediat dup` ce copiii se culcar`, Julia \ncepu s`
citesc` din cartea pe care i-o d`duse Bernhard.
Desigur, fusese a Ilsei.
96 IRINA SCHULTER
O cump`rase când fusese \ns`rcinat` cu Ralf.

|ntreaga noapte, Julia citi cu aten]ie cartea din
scoar]` \n scoar]`, cu obrajii \ncin[i de concentrare [i
de ru[ine.
Abia când toat` suflarea de pe mo[ie revenea la
via]`, Julia urc` \n pat s` se culce. Se sim]ea
\nfrigurat`. Dar nu tremura doar de frig. {tia acum
sigur, presupunerea ei se adeverise: a[tepta un copil.
Acum, alte gânduri deveniser` ap`s`toare. Nu se
putea bucura de aducerea pe lume a unui copil, c`ci
toat` via]a ei fusese dat` peste cap.
Nu-i era deloc clar de ce \n noaptea care trecuse nu
se gândise nici m`car o dat` la Hanno. Aceasta o
nedumerea, [i acum se \ntreba cum va reac]iona el la
aceast` veste. |n primele momente, va fi desigur prea
surprins pentru a se putea bucura. Apoi o va lua \n
bra]ele sale puternice ...
Cu aceste gânduri de consolare, \n cele din urm`
adormi, pân` când Ralf [i Gabi venir` la patul ei,
\ncercând s-o trezeasc`.
Pân` acum nu se \ntâmplase niciodat` ca Julia s`
nu fie treaz`, gata \mbr`cat` [i aranjat` \nainte ca
micu]ii s` coboare din pat.
Julia reu[i s` pun` \ntre timp cartea \n bibliotec`,
la locul ei. Slav` Domnului Bernhard nu fu prezent la
masa de diminea]`. Spera s` ia [i la prânz masa doar

\n prezen]a micu]ilor, dar din p`cate, dorin]a ei nu se
\ndeplini.
Când Ralf, Gabi [i Julia intrar` \n sufragerie,
Bernhard \i a[tepta deja acolo. O privise pe Julia
scurt, apoi se comportase la fel ca totdeauna.
– Hei, sateli]ilor! \i salutase el cu c`ldur` pe copii.
Cu Julia se purt` cald [i sincer tot timpul mesei, \ncât
aceasta \[i rec`p`t` echilibrul.
Se \ntâmpl` astfel, \ncât la sfâr[itul mesei Julia \i
conduse pe copii la culcare [i apoi r`mase la o cea[c`
de cafea cu Bernhard. Toat` ziua \[i dorise s` evite
aceast` \ntâlnire, dar nu fusese posibil. Pe de alt`
parte, era cea mai bun` ocazie de a discuta aceast`
nou` ipostaz` care o preocupa \n mod deosebit.
Din nou, Bernhard \i u[ur` situa]ia. Acum dou`
zile, Julia \i spusese c` nu va pleca de Cr`ciun la
Hanno, deoarece acesta tocmai \i scrisese c` nu este
momentul s` vin`; c` zace \n pat cu amigdalele
puternic inflamate, iar doctorul i-a spus c` s-ar putea
s` se simt` [i mai rù tocmai de Cr`ciun.
"Proprietara mea nu accept` s` primesc doamne \n
vizit`, scumpo. N-are nici un sens s` vii aici."
Acestui argument, Julia nu i se putea opune.
Dar lucrurile st`teau acum complet diferit.
98 IRINA SCHULTER
{i chiar dac` Hanno ar fi fost p`zit de zece

propriet`rese, Julia nu se putea l`sa \mpiedicat` s`
vin` la el, s`-l \ngrijeasc` [i s` discute cu el despre
viitorul lor \mpreun`.
– Când vrei s` pleci? \ntreb` Bernhard scurt.
– Cel mai bine ar fi s` ajung la Hanno chiar \n seara
de ajun, spuse Julia, emo]ionat`. Nu putea vorbi cu
pl`cere despre plecarea ei tocmai \n aceast` sear`.
C`ci [tia prea bine cât de mult dorise Bernhard s` fie
al`turi de el [i de copii. Se sim]i foarte \ncurcat` când
spuse acest termen. Dar Bernhard nici nu tres`ri.
– Cum dore[ti, cu pl`cere, r`spunse el c`lduros.
Julia se \ntreba \n sinea ei dac` Bernhard nu se va
bucura \n sfâr[it c` este plecat` \n aceste zile de
s`rb`toare. |n ultimul timp se purtase destul de
distant fa]` de el, iar strìnii deranjeaz` familia \n
aceste zile de s`rb`toare. Desigur, avea nevoie de ea
ca angajat`. Aceste gânduri \ns` \i f`ceau rù Juliei.
– Cel mai bine ar fi dac` copiii ar afla de absen]a ta
abia dup` ce vei fi plecat`, o rug` el.
Julia fu de acord.
|n ziua urm`toare, Julia \[i \mpachet` doar câteva
lucruri \ntr-un mic geamantan. Deasupra a[ez` un
cadou de Cr`ciun pentru Hanno, un ceas de mân` cu
br`]ar` aurit`. Spera ca el s` se bucure de acest dar.
Al lui era doar din duble, [i nu mergea prea bine.

Darurile pentru Bernhard [i copii le ambalase cu
mult` grij`, scrisese deasupra numele [i le a[ezase
sub bradul \mpodobit de Cr`ciun. Aranjase bradul
\nalt, cu o coroan` bogat` adus din p`durea Linteln,
chiar cu o sear` \naintea plec`rii ei.
Karl o condusese pe Julia la gar`. {edea pe capra
tr`surii [i [uiera din când \n când din bici, f`r` a lovi
\ns` caii.
Julia \l cuno[tea acum \ndeajuns pentru a-i citi
gândurile.
– |n locul dumneavoastr` a[ fi r`mas aici, spuse el
\ntr-un târziu ce-l m`cinase tot drumul. Nicìeri nu
este atât de frumos ca aici!
Cândva, la sosirea ei, aceast` observa]ie i s-ar fi
p`rut ne\nsemnat`, acum \ns` \i d`du de gândit.
– Trebuie s` fac acest drum, Karl. |]i mul]umesc
mult c` m-ai adus [i Cr`ciun Fericit!
Apoi \i d`du mâna. Karl \i strânse mâna cu
considera]ie.
– Atunci, v` urez [i dumneavoastr` Cr`ciun Fericit!
mormì el.
Capitolul 7
Acum, când se afla \n tren, Julia putu s` se

concentreze asupra revederii cu Hanno. La mo[ia
Linteln fusese prea mult \n centrul aten]iei [i prea
ocupat` cu copiii. Acolo se sim]ea ca o \nlocuitoare a
st`pânei. Fiecare i se adresa cu o \ntrebare sau pentru
a cere un sfat.
Julia se bucura enorm la gândul revederii cu
Hanno.
Nu-i mai telegrafiase. De ce s`-l mai anun]e?
Oricum era singur, z`când \n pat, \n camera lui
mobilat`. |l va g`si cu siguran]`.
|n geanta ei de voiaj, Mamsell Trinchen
\mpachetase cu grij` tot ce era necesar pentru o
aniversare intim` a Cr`ciunului: chec, pr`jituri,
cârna]i, [unc`, chiar [i un pui fript, i le oferise din

toat` inima.
Juliei i se p`rea c` drumul nu se mai termin`. Se
ridica mereu [i se uita ner`bd`toare pe fereastr`.
Trecu pe lâng` sate [i mici or`[ele cu c`su]e cochete,
peste care iarna a[ternuse cu d`rnicie o p`tur` alb` [i
pufoas` de z`pad`.
La câteva minute, Julia se uita din nou la ceas.
Trenul ajunse cu bine la ora paisprezece. Dac` va lua
un taxi, va ajunge desigur \n zece minute la Hanno, se
gândi ea.
Taxiul parcurse drumul doar \n opt minute. Dup`
ce ajunse \n fa]a casei \n care Hanno ocupa o camer`
mobilat`, \[i l`s` geamantanul [i geanta de voiaj lâng`
ea [i \ncerc` s`-[i fac` curaj. Spera din suflet ca totul
s` mearg` bine.
Tocmai când vroia s` sune, u[a se deschise [i din
cas` ie[i o doamn` cu o \nf`]i[are foarte blajin`.
– Atunci, v` las u[a deschis`, \i spuse ea. P`rea c`
apar]ine acelei categorii de oameni care caut` orice
ocazie spre a intra \n vorb`. Julia \i mul]umi [i spuse:
– Doresc s` ajung la doamna Kulicke, la care
locuie[te un chiria[ ...
– A, da, un tân`r dr`gu], foarte amabil, complet`
locatara imediat cuvintele Juliei. A]i fost invitat` la
102 IRINA SCHULTER
logodn`? {ti]i dumneavoastr`, de Cr`ciun, sub bradul

\mpodobit, este foarte romantic! La asta viseaz` orice
fat`, chiar dac` este \n fapt "m`ritat`" de mult. Pentru
amândoi a fost a[a, cum se spune; o dragoste la prima
vedere, a[a mi-a destìnuit doamna Kulicke. Ochii
doamnei str`luceau vioi [i plini de \ncântare. Ei, a[a
cum arat` Iris ... a avut deja câ]iva prieteni, dar a
r`mas totdeauna st`pân` pe situa]ie. Trebuie s` cau]i
pân` \]i g`se[ti perechea. {i acum s`-]i s`rb`tore[ti
logodna! Probabil sunte]i coleg` cu Iris, nu? Sau
sunte]i o cuno[tin]` a tân`rului domn?
Cuvintele o ap`sau crunt pe Julia. Ar fi vrut s` se
fac` mic` de tot, s` se ascund` sub p`mânt.
Ceea ce povestea aceast` doamn` p`rea totu[i
verosimil. Sigur se referea la fata propriet`resei, dar \l
confunda pe Hanno cu alt tân`r.
– Auzisem c` tân`rul domn ... Rittberg ar fi totu[i
bolnav, spuse Julia cu oarecare ezitare.
– Corect, Rittberg \l cheam`, Hanno Rittberg, un
nume frumos nu? Iris deja se bucur` s` se numeasc`
Rittberg, e mult mai frumos decât Kulicke.
Cuvintele o plesnir` \n fa]` ca o cascad`. Femeia
povestea \n continuare f`r` s`-[i trag` m`car sufletul.
– Despre boal`, mai mult ca sigur v` \n[ela]i.
Asear` m-am \ntâlnit cu tân`rul domn [i cu Iris pe
scar`. Era bine s`n`tos. S-au s`rutat [i au plecat

\mpreun`, a[a mi s-a p`rut.
Apoi femeia chicoti [i o l`s` pe Julia desigur \n
mod nepoliticos, nemul]umit`, f`r` cuvinte, pierdut`
pe holul casei [i trase u[a \n spatele ei.
Julia r`mase câteva clipe cu spatele rezemat de
canatul de lemn [i respir` adânc. Apoi \[i adun`
for]ele [i \ncepu s` urce treptele. Nu poate fi
adev`rat, nu poate fi a[a! \[i spunea ea la fiecare
treapt`. |n cele din urm` ajunse cu inima tremurând
\n fa]a u[ii care \nchidea coridorul [i sun`. |n spatele
u[ii se auzeau râsete. |ntr-un târziu, u[a se deschise.
|n fa]a ei ap`ru un pu[ti de aproape zece ani care-[i
ridic` obraznic nasul plin de pistrui.
– Vre]i s` v` d`m ceva? \ntreb` el.
– Fred, cu cine vorbe[ti? se auzi o voce gâfâit`
dintr-una din camere.
Julia avu sentimentul c` persoanele care se aflau \n
locuin]` doreau de s`rb`tori s` \ntoarc` totul cu susul
\n jos. Doi b`rba]i c`rau cu ei, pe hol, o canapea.
– A[ dori s` vorbesc cu domnul Rittberg, spuse
Julia cu o voce r`gu[it`.
– Ah, dumneavoastr` vre]i s` discuta]i cu
logodnicul meu? |n u[a uneia din \nc`peri ap`ru o
fat` cu p`rul negru.
104 IRINA SCHULTER
Julia se minun` de unde luase aceast` fat` atâtea

culori cu care-[i pictase aproape toat` fa]a.
Fata chicoti.
– De fapt, \nc` nu pot s`-i spun logodnic. Asta
urmeaz` s` aib` loc abia pe sear`, sub pomul de
Cr`ciun. Recep]ia are loc mâine. Hanno spune c` a[a
se obi[nuie[te. De aceea, \n aceste momente avem
\nc` multe de f`cut. Hanno, din p`cate nu este acas`,
s-a dus s` cumpere ceva bùtur`, trebuie s` avem ce
s` servim, nu-i a[a? Dar v` rog, intra]i, logodnicul ...
meu trebuie s` vin` \n curând. La noi, totul pare
pu]in cam s`lbatic acum, dar un loc unde s` pute]i
sta, g`sesc imediat.
Apoi sublinie invita]ia cu o mi[care larg` a mâinii.
– Nu, nu, mul]umesc, am s` vin alt` dat`, r`spunse
Julia \n grab`. Apoi cobor\ treptele cu picioarele
tremurânde.
***
– Asta era o fat` b`trân` foarte ciudat`, spuse

pu[tiul. Ostentativ, \mpreun` cu sora sa, o urm`rir`
pe Julia apleca]i peste pervaz pân` disp`ru.
Julia se mira singur` mai târziu cum de nu [i-a rupt

nici un picior \n fuga sa pe sc`ri. Ajunsese \n strad` [i
nu apucase s` fac` decât câ]iva pa[i, când \l z`ri pe
Hanno la col].
Venea dezinvolt [i ducea cu el dou` saco[e grele.
P`rea distrat, ar`ta exact ca un b`rbat mul]umit de
via]`.
Julia se ascunse instinctiv \n gangul unei case. Aici
se sprijini de peretele cenu[iu [i rece al casei.
Nu putea suporta acum o \ntâlnire cu Hanno.
Acesta trecu pe lâng` gang, f`r` s` aib` habar de
existen]a ei.
|ncepuse s` ning` u[or. Oameni \nc`rca]i cu
pachete treceau gr`bi]i pe lâng` ea. To]i erau veseli,
cu fe]ele \ncântate \n a[teptarea marii s`rb`tori.
Fiecare se bucura \n noaptea de ajun. Doar inima
Juliei se sim]ea moart`.
La o intersec]ie, se opri [i privi derutat` \n jur. Se
afla \ntr-un ora[ strìn, departe de to]i oamenii care-i
fuseser` aproape. Hanno era un escroc. Se jucase
doar cu inima ei. Hanno, tat`l copilului ei.
Deodat`, o cuprinse o disperare f`r` margini, \ncât
nu-[i mai dorea decât s` moar`.
Afar` se \ntunecase, luminile str`zii se aprinseser`.
Clopotele bisericii \ncepur` s` bat`.
106 IRINA SCHULTER
Julia sim]ea dureros singur`tatea [i pustietatea din

jurul ei, sim]ea cum totul \n sufletul ei se pr`bu[e[te.
Dup` un timp, \ntâlni un poli]ist.
– A[ vrea s-ajung la un hotel, murmur` ea.
Ap`r`torul legii o m`sur` destul de sever [i
ne\ncrez`tor. Apoi \i scrise adresa unui hotel pe o
bucat` de hârtie.
"Pace pe p`mânt!" sunau clopotele bisericilor.
Oamenii curgeau \n valuri la slujba Domnului din
Noaptea de Cr`ciun. Treceau mame cu copii de mân`,
copii cu ochi mari de mirare [i plini de a[tept`ri.
Copii care aveau un tat`!
Julia sim]i cum lacrimi amare \i curg pe obraji.
Ajunse \n cele din urm` la hotel, \ntr-o camer` cu
baie [i tot confortul, o camer` pe care nu considera
totu[i c` [i-o poate permite. Acum \ns` era m`car
mul]umit` c` se va putea \ntinde \n pat. Aici, nimeni
n-o a[tepta, speran]ele ei fuseser` spulberate. Inima
ei zdrobit`, chinuit`, r`nit` [i \n[elat`, trebuia s` se
odihneasc`. Z`cu ore \n [ir \n aceea[i stare de
amor]ire [i rev`zu mereu acelea[i scene [ocante, de
groaz`, \n fa]a ochilor.
Refuza \nc` s` cread` c` supravie]uise acestor
evenimente. Dar nu era chiar atât de necugetat` s`
fac` ceva pentru a curma aceast` stare.
|n diminea]a urm`toare o camerist` veni s`

deretice prin camer`. Cu siguran]`, se mirase de un
oaspete atât de ciudat, care st`tea la fereastr` f`r` s`
se mi[te, privind fix afar` [i care, de când venise, nu
p`r`sise deloc camera.
Când sim]i c` foamea o doboar`, Julia mul]umi \n
gând domni[oarei Mamsell Trinchen pentru geanta
plin` de bun`t`]i. Ron]ì o pulp` de pui fript [i c`zu
din nou \n medita]ia sa deprimant`, disperat`.
Se mira singur` când spre sear` o cuprinse din nou
o foame nest`vilit`.
Dac` inima \i era zdrobit`, ar fi trebuit ca toate
celelalte dorin]e ale corpului s` fie la fel de mult
\n`bu[ite, se autoiluziona ea. Mânc` iar din rezervele
de la mo[ie [i bù o \nghi]itur` de ap`.
Apoi \[i imagin` cum ar`ta Hanno ]inând-o \n bra]e
[i s`rutând-o pe Iris, cea cu p`rul negru. "Sunt
fericit`!" \i m`rturisea probabil fata. Toate fetele
spun acela[i lucru \n situa]ii asem`n`toare, [i ea ...
f`cuse la fel!
Julia râse amar. Devenise deodat` cu zece ani mai
b`trân`. Avea sentimentul c` a[teapt` o rezolvare de
undeva din afara existen]ei ei, ea \ns`[i fiind \n
expectativ`, dar disperarea revenea din când \n când
cu aceea[i intensitate ca ieri.
108 IRINA SCHULTER
Sau poate nu mai era \n stare s` simt` nimic,

deoarece inima ei era moart`?
Seara o g`si \n aceea[i stare ca noaptea trecut`.
Julia se ridica destul de des de pe pat, mergea spre
fereastr` [i privea fix afar`, \n strad`. Abia spre
diminea]` adormi pu]in, \ns` un somn agitat.
Ast`zi este a doua zi de Cr`ciun, reflect` ea când se
trezi. Deodat`, o cuprinse dorul fierbinte de Linteln,
de Gabi, de Ralf, de Bernhard [i de to]i oamenii
care-i ar`taser` \ncredere [i pre]uire \n ultimul timp.
***
Julia era din nou \n tren; acum, se \ntorcea la

Linteln. N-ar fi crezut niciodat` c` un om se poate
bucura atât de mult, dup` ce pe de alt` parte fusese
atât de dezam`git.
Se cr`pa de ziu`, sub picioarele ei z`pada scâr]âia,
dar Julia \[i urma curajoas` drumul pe jos spre mo[ia
Linteln. Un iepura[ s`rea jucându-se pe câmpul
acoperit cu z`pad`. Din p`dure ie[iser` dou`
c`prioare care agitaser` nelini[tite z`pada \n jurul lor
de parc` era o pânz` proasp`t sp`lat`.
Picioarele Juliei p`reau c` merg singure, nu mai

sim]ea greutatea bagajului. Când z`ri mo[ia Linteln
\ntinzându-se \n fa]a sa, se opri un moment s` se
reculeag`. Respir` adânc [i avu sentimentul pe care
orice om \l are atunci când \[i vede c`minul dup` o
lips` \ndelungat`.
Waldi veni \n \ntâmpinare f`r` s`-l cheme. S`rea
mereu \n calea ei, \n fa]` [i \n lateral, \i lingea mâna.
Sim]i bucuria lui nest`vilit`, care-i f`cea bine. Julia \[i
puse geamantanul [i geanta de voiaj \n z`pad` [i se
aplec` spre devotatul animal. |l mângâie [i nu b`g` de
seam` c` lacrimile ei c`deau \n blana câinelui. Waldi
l`tra [i se bucura, dând din coad`. Apoi o \nso]i pe
Julia pân` \n cas`.
Julia nu trecuse \nc` pragul, când se auzi un r`cnet
\ngrozitor. L`s` bagajul pe hol [i se repezi \n direc]ia
strig`telor, plin` de team`. |n u[a camerei de zi,
r`mase o clip` uluit`.
M`re]ul brad de Cr`ciun era c`zut, toate
podoabele lui fuseser` distruse [i \mpr`[tiate pe
covor. Gabi [i Ralf erau pe deasupra atât de speria]i,
\ncât se ag`]ar` de gâtul ei dispera]i [i strigau cât \i
]inea gura, cerându-i s` \mpiedice nenorocirea.
Dup` primul [oc, Julia sim]i c` i se face mil` de
f`pta[i.
110 IRINA SCHULTER
– Gabi, Ralf, \i opri ea.

Strig`tele \ncetar` imediat. Amândoi copiii o
recunoscur`, se lipir` de ea [i \ncepur` s` plâng`
\ncet, cerându-i \n continuare ajutorul.
– M`tu[a Julia, sughi]au printre lacrimi când unul
când cel`lalt.
– Dragii mei ... [opti Julia zdruncinat` puternic de
atâtea emo]ii. |i trase pe amândoi lâng` ea s`-i
lini[teasc`.
– Asta e ...! Bernhard intr` [i r`mase interzis \n
prag. Impun`torul brad de Cr`ciun, c`zut [i distrus, \l
[oc` atât de tare \n primul moment, \ncât p`rea c`
n-a observat surpriza \ntoarcerii Juliei \nainte de
vreme.
Cu fa]a ro[ie de mânie, Bernhard se \ndrept` spre
micul grup.
– Bernhard, \l strig` Julia \ncet, dar dojenitor.
Micu]ii amu]iser`, tremurând \nc` de fric` [i \[i
priveau tat`l cu ochii cât roata carului.
– Julia, ce bine c` te-ai \ntors! spuse el din toat`
inima [i-i strânse ambele mâini \n chip de salut. Gabi
[i Ralf au fost \n timpul absen]ei tale \n cea mai mare
form`. Dar d`râmarea bradului de Cr`ciun dep`[e[te
toate scandalurile.
– N-am vrut s` facem asta ... [opti Gabi.
– A c`zut singur, \ncerc` s` explice Ralf [i se trase

mai aproape de Julia.
– Desigur, spuse Bernhard \nver[unat, [i continu`.
Bradul nostru a prins aripi [i s-a a[ezat u[or pe
podea, tocmai \n clipa \n care am p`r`sit eu
\nc`perea. Dar fa]a sa nu mai ar`ta atât de \ncruntat`.
– Am s` strâng repede cioburile, se oferi Julia. Apoi
\i a[ez` pe micu]i \ntr-un fotoliu. Când vru s`-[i scoat`
mantoul, Bernhard \i veni repede \n ajutor.
– Trebuia s` ai parte de o primire mai frumoas`,
remarc` el.
Apoi ridic` bradul c`zut. O ramur` fusese rupt`,
mare parte din globuri se sp`rseser`, beteala [i
\ngera[ii atârnau \n dezordine printre ramuri sau
c`zuser` pe covor.
Julia se opri o clip` \n loc [i privi bradul distrus.
Trunchiul lui rupt [i chinuit p`rea un simbol al
viselor sale frânte, al dragostei \n[elate [i al inimii
sfâ[iate. Involuntar, \n acel moment Bernhard
\ntorsese capul spre ea, \i urm`rise privirea spre
bradul frânt [i \n]elesese. |i citise \n ochi \ntr-o
secund` disperarea, durerea, tot ce suferise \n cele
dou` zile, singur`.
– M` duc imediat, murmur` ea, revenindu-[i. Apoi,
cobor\ gr`bit` treptele spre debaraua obiectelor
112 IRINA SCHULTER
gospod`re[ti pentru cur`]enie [i se \ntoarse aducând

cu ea m`tura [i f`ra[ul. Julia se apuc` s` strâng` cu
aten]ie cioburile.
|n mod sigur, aceast` activitate era binevenit`
pentru Julia. Fiind ocupat`, sc`pa de \ntreb`rile lui
Bernhard despre cum [i-a petrecut Cr`ciunul. A[a c`,
\n continuare, aranj` toate lucrurile cu mult` migal`.
Bernhard se preocupa [i el cu aten]ie de brad.
Julia [i Bernhard salvar` ce mai r`m`sese \ntreg din
podoabele pomului. |n final, Bernhard arunc` bradul
deteriorat pe fereastr` \n curte.
– Asta a fost doar o scurt` distrac]ie, preciz` el
aruncând o privire sever` \n col]ul \n care copiii
[edeau ca sfin]ii. S` nu v` mi[ca]i din loc! le spuse
apoi copiilor, \n timp ce ducea bagajul Juliei \n
camer`.
Mai târziu, la masa de sear`, copiii \[i dep`[iser`
spaima, iar Bernhard starea de enervare. Julia \i servi
pe copii, \i d`du G`bi]ei chiar câte o buc`]ic` \n gur`,
\i aminti lui Ralf s` nu uite s` m`nânce. Totul revenise
la normal, a[a cum era \nainte de plecarea ei, doar ea
\ns`[i se schimbase.
Dup` masa de sear`, Julia trebui s` admire
\mpreun` cu copiii cadourile aduse de Mo[ Cr`ciun.
Ca de obicei, le acord` copiiilor toat` aten]ia.
Timpul trecu [i sosi ora când copiii trebuia s`

mearg` la culcare. Gabi c`sc` chiar de mai multe ori,
istovit`. Ralf devenise plâng`cios.
– Te ajut [i eu azi, am timp, se oferi Bernhard. Julia
ar fi vrut s`-l [tie mai bine acolo, \n camera de zi. Dar
\l privi cu o fa]` zâmbitoare [i p`ru c` se bucur` de
ajutor. A[a c` \i a[ezar` amândoi pe copii \n
p`tu]urile lor.
– Nu mai pleci, nu-i a[a? vru s` [tie Ralf, când Julia
\i ur` "Noapte bun`!".
Bernhard era \n spatele ei [i auzise \ntrebarea.
Copiii a[teptau ner`bd`tori r`spunsul Juliei. De
aceast` dat` se sim]i \n mare \ncurc`tur`. Dac` ar fi
putut s` [tie mititeii cât de repede va trebui s`-i
p`r`seasc`, s` plece din nou de pe mo[ia Linteln! Nu
mai dura mult [i starea ei va deveni vizibil` pentru
toat` lumea, gândi Julia. |[i putea imagina cât de
penibil` era pentru Bernhard aceast` situa]ie, [i s` fie
pe deasupra angajat` la copii, pentru el care fusese
atât de atent cu ea. A[a c` le d`du un r`spuns evaziv,
pe care copiii \l acceptar`.
– Ne cân]i ceva? o rug` Gabi.
– Destul pentru ast`zi, interveni Bernhard. Dac`
vre]i v` "cânt" eu unul, dar m` tem c` n-o s` v` plac`!
Copiii se lini[tir` ca prin farmec.
114 IRINA SCHULTER
Julia, desigur, nu era \n stare s` cânte. Se sim]i din

nou ocrotit` de Bernhard. Totu[i, accept` s` cânte.
– Ei, bine! le spuse ea. "Bun` seara, noapte bun`",
\ncepu s` cânte cu vocea sa clar` de sopran`. Nici nu
sim]i c` Bernhard se apropiase \ntre timp din nou \n
spatele ei.
El sim]ise c` Julia trìse o amar` dezam`gire \n
aceast` c`l`torie.
Julia era complet epuizat`, când ea [i Bernhard
p`r`sir` \n vârfurile picioarelor camera copiiilor.
– E[ti foarte obosit`, Julia, nu vrei s` te culci? \i
spuse Bernhard, plin de grij`. Ea aprob` [i fu fericit`
s` se poat` \ntinde \n pat, \n a[ternutul proasp`t [i
primitor.
Capitolul 8
Bernhard nu-i puse \ns` nici o \ntrebare, [i nici \n

urm`toarele zile, [i continu` s` se poarte la fel de
atent [i de prietenos cu ea.
Ningea ne\ntrerupt de câteva zile. Cât de mult \[i
doriser` copiii z`pada! Ast`zi, [edeau \ns` cu
n`sucurile lipite de ochiurile de geam [i oftau, c`ci
b`ltoaca [i iazul erau acum acoperite cu un strat gros
de z`pad`.
– Când vom putea s` mergem s` patin`m? se
tânguiau micu]ii, nec`ji]i.
– Va trebui s` v` mul]umi]i s` v` da]i cu sania,
r`spunse Julia.
{i s`niu[ul este la fel de amuzant. Haide]i s` ne
schimb`m [i s` scoatem sania din grajd.
116 IRINA SCHULTER
Gabi [i Ralf se \nveselir` instantaneu. Iar dup`

câteva urc`ri [i coborâri de pe deal, uitaser` complet
de ghetele cele noi cu patine.
Când se \ntoarser` apoi cu obr`jorii \mbujora]i [i
ochi[orii plini de voio[ie, tati le ie[i \n \ntâmpinare \n
vestibul.
– A fost frumos! \i strig` Gabi de departe.
– Mergem [i mâine, a[a ne-a promis m`tu[a Julia,
nu se l`s` Ralf.
Julia râdea, pu]in obosit` [i \ntristat` f`r` s`-[i dea
seama. Bernhard zâmbi.
– V` fac o alt` propunere! Mâine este prima zi din
noul an, a[a c` scoatem sania cea mare [i mergem la
plimbare prin p`dure.
Desigur, copiii s`rir` imediat \n sus de bucurie,
ferici]i [i se ag`]ar` de gâtul tat`lui. El \i \nvârti prin
aer [i apoi \i a[ez` cu grij` pe podea.
– Hei, ce p`rere ai de propunerea mea? o \ntreb`
el direct pe Julia [i se apropie de ea.
Pe chipul Juliei trecu un val de ro[ea]`.
– Sigur, vin cu pl`cere, murmur` ea. Apoi \i lu`
repede pe copii de mânu]e. Vreau s` m` duc s`-i
schimb pe Gabi [i pe Ralf.
– Ast`zi e ajunul Anului Nou, Julia! strig` Bernhard
dup` ea. M-am gândit s` petrecem amândoi ceva mai
festiv ultima zi din an. Mamsell Trinchen preg`te[te

ceva deosebit ... Sau propui tu altceva?
Julia \nchise ochii, cople[it`. Credea c` [tie de ce o
invit` Bernhard la o petrecere \n doi. Din compasiune
pentru ea! Probabil c` sim]ise de mult cât de tare o
dezam`gise Hanno. Acum vroia s-o consoleze, el care
\n mod normal ar fi dorit s` fie singur cu gândurile
lui, la so]ia pe care-o pierduse!
Bernhard era un om atât de fin [i plin de tact!
Dac` ar fi [tiut cât de tare se temea Julia de aceast`
sear`, când to]i oamenii erau veseli [i ferici]i!
– Nu, nu m-am gândit la nimic special, r`spunse ea
[i se str`dui s`-[i st`pâneasc` emo]ia din glas. Cu pa[i
gr`bi]i, urc` \mpreun` cu copiii, s`-i schimbe de
hainele ude, pline de z`pad`.
Gabi [i Ralf nu-[i f`cuser` somnul de dup`-amiaz`,
apoi se d`duser` cu sania ore \n [ir, astfel c` acum
c`ldura aproape \i doborâse. Julia le preg`ti imediat
masa de sear`.
– |mi pare tare rù, \i spuse lui Bernhard pe care-l
\ntâlni când ducea vasele \n care mâncaser` copiii
\napoi la buc`t`rie, copiii sunt deja \n pat. Nu pot
s`rb`tori cu noi revelionul! Bernhard râse.
– Nici nu m-am gândit s`-mi petrec revelionul cu
Gabi [i cu Ralf, s`-i poftesc la meniul doamnei
118 IRINA SCHULTER
Trinchen. Am considerat c` noi doi am fost tot timpul

ocupa]i cu tot felul de treburi [i ar fi bine s` evit`m
orice ne\n]elegere \ntre noi.
Pe sear`, Julia st`tea \n fa]a dulapului sù [i se
gândea cu ce ar trebui s` se \mbrace. Pentru moment,
orice rochie i se potrivea. Ar fi trebuit s`-l \ntrebe pe
Bernhard ce cadru a imaginat pentru aceast` sear`,
acum \ns` era deja târziu.
|n final, se decise pentru o rochie de sear` argintie.
Era bine lucrat`, din stof` de bun` calitate, [i avea
doar o tìetur` adânc` ce-i scotea \n eviden]` gâtul [i
foarte pu]in din pielea ei catifelat`.
Dup` câteva ezit`ri, decise s`-[i pieptene p`rul
altfel ca de obicei. Avusese cândva coafura aceasta [i
atunci i se p`ruse potrivit`.
Doar surâsul amar nu se potrivea cu prezen]a ei
festiv`.
|nainte de a cobor\, se duse pân` \n camera
copiilor [i st`tu un timp lâng` p`tu]urile lor.
Julia se gândea la propriul ei copil, a c`rui
inimioar` o va sim]i \n curând al`turi de inima ei.
Sigur, va veni ziua când sosirea lui pe lume \i va
produce bucurie. Dar \n acest moment nu-[i putea
imagina clipa [i nici c` venirea lui pe lume i-ar alina
durerea. Se ridic` [i se decise s` coboare.
Bernhard deja o a[tepta. St`tea \n picioare lâng`

[emineu, \mbr`cat \n smoching. Julia nu b`nuise
m`car cât de atr`g`tor putea fi. |i \ntrecea pe oricare
din b`rba]ii prezentabili pe care \i cunoscuse.
Bernhard \i veni \n \ntâmpinare râzând, [i-i oferi
un pahar.
– Am preg`tit asta pentru \nceput, spuse el cu
c`ldur`. Ar`]i extraordinar, Julia, observ` el galant.
Mâna dreapt` a Juliei, care ]inea paharul, tremura
u[or. Era bine c` exista cineva care s-o laude [i s`-i
aprecieze prezen]a!
– Mul]umesc, spuse ea \ncet.
– Pentru o sear` pl`cut`! Bernhard ridic` paharul
[i ciocni. Julia aprob` [i gust` apoi din bùtur`.
– Are un gust foarte bun.
– M` bucur c` ]i-am ghicit gustul. Pentru un
cocteil, trebuie s` fii atent [i s` cuno[ti bine oamenii
pe care vrei s`-i serve[ti.
– Crezi deci c` m` cuno[ti? \ntreb` Julia, aproape
[ocat`.
– Cred c` da, r`spunse el zâmbind. Bùtura ta nu
este pu]in dulce, pu]in am`ruie, pu]in condimentat`
[i pu]in acidulat` \n acela[i timp?
Julia mai lu` o \nghi]itur`. Acum, fu \ns` surprins`
c` Bernhard doar o tachinase.
120 IRINA SCHULTER
Ast`zi, Mamsell Trinchen se autodep`[ise. Julia se

\ntrebase unde g`sise atât de repede un meniu festiv
atât de fabulos. Mai \ntâi, exista o sup` limpede
concentrat` de carne, apoi crap azuriu cu sos de
hrean [i unt topit. Urma mu[chiul de c`prioar`, iar ca
desert crem` de vin care se topea \n gur`.
La \nceput, Juliei nu-i fu deloc foame. Dar nu putu
s` reziste atâtor delicatese. Bernhard o \ncuraja din
când \n când, mereu atent [i cu fine]e. El \nsu[i era
un om care mânca \ntotdeauna cu pl`cere.
Julia nici nu observ` cât de repede trecuse timpul.
Când domni[oara Mamsell Trinchen strânse ultimul
rând de farfurii, se apropia ora zece.
Apoi se a[ezar` \n fotolii, \n fa]a [emineului. Bernhard
se ridic` [i deschise aparatul de radio. Alese un post care
transmitea muzic` de dans. Se a[ez` din nou.
"Se st`pâne[te din cauza mea!" gândi Julia.
"Probabil c` inima lui nu este preg`tit` \nc` pentru o
muzic` atât de vesel`."
– Pentru viitor, Julia! zise Bernhard [i ridic`
paharul cu [ampanie.
– Pentru viitor, repet` [i ea. Apoi privi fix \n
lumina fl`c`rilor. |ntr-o secund`, p`rea c` s-a
\ntâmplat ceva \n comportarea Juliei. Râsese crispat [i
golise con]inutul paharului dintr-o \nghi]itur`.
– Julia, vroiam s`-mi permi]i s`-]i spun, printre

altele \n aceast` sear`, c` dac` vrei, po]i avea aici, la
Linteln, c`minul tù, pentru tine [i ... pentru copilul
tù, pentru totdeauna, spuse Bernhard \ncet dar cu
hot`râre. Juliei \i c`zu paharul din mân` [i se sparse
de podea. Nu se mai putu st`pâni [i lacrimile
\ncepur` s`-i curg` [iroaie pe obraji.
– Ia-o pe-a mea, se oferi Bernhard \n timp ce ea
cùta cu \nfrigurare batista \n micu]a geant` de sear`.
– Mul]umesc, [opti ea, mul]umesc mult. Apoi \[i
\ngrop` fa]a \n batista lui Bernhard.
– Acum, ridic`-]i capul [i prive[te f`r` griji spre
viitor! Copilul tù va cre[te mare [i ... f`r` tat`.
Julia fu de acord. Berhnard [tia \ntr-adev`r s`
consoleze un om. Era plin de bun`tate [i \n]elegere.
– Promite-mi c` n-ai s` te mai ui]i \napoi, spuse el
deodat`. S` regre]i ce s-a \ntâmplat este complet f`r`
sens! |i strânse mâinile cu putere. Julia se a[ez`
tremurând \nc`, dar \l aprob`.
– Ce ... vor spune oamenii? murmur` ea \ntr-un
târziu. |n primul moment, nu era capabil` s` se
gândeasc` la mul]umirea [i la pacea ei.
– Tu ce crezi, sunt eu un om care ]ine cont de
vorbele altora? S` bârfeasc` [i s` vorbeasc` aceia care
sunt f`r` gre[eal`, cei cura]i ca lacrima!
122 IRINA SCHULTER
Julia \l crezu. Bernhard putea trì foarte lini[tit f`r`

s`-i pese de p`rerea altora. Era un b`rbat atât de
independent [i con[tiincios \n tot ce \ntreprindea,
serios [i st`pân pe munca [i pe via]a lui ca nici un
altul \n lume.
Pu]in \nainte de miezul nop]ii, se apropiar`
\mpreun` de fereastr` [i privir` afar` \n noapte,
printre fulgii de z`pad`. A[teptar` pân` când
clopotele bisericii din sat \ncepur` s` bat`.
– A venit Anul Nou, Julia. |]i doresc numai bine!
Bernhard \i d`du mâna sa puternic` [i Julia sim]i
nevoia s` se sprijine de el.
– La fel \]i doresc [i eu ]ie, Berhard. Se privir` \n
t`cere unul pe cel`lalt [i Julia sim]i \n inima sa un
sentiment de profund` recuno[tin]` [i mul]umire.
Prin fereastra deschis` p`trundea acum gerul.
Bernhard o \nchise din nou dup` ce dang`tul
clopotelor se stinse. Juliei i se f`cuse frig. Bernhard o
cuprinse ocrotitor cu bra]ul dup` umeri [i o conduse
\napoi \n fa]a [emineului.
– Ar fi trebuit s` m` gândesc la tine c` e[ti
\mbr`cat` sub]ire, \[i repro[` Bernhard.
Julia medita: "Un An Nou! Un an f`r` Hanno! Dar
f`r` alte gânduri negre! Un an \n care voi fi mam`!"
Acest ultim gând \nc` o speria.
***
|n amintirea Juliei acest revelion era cel mai

frumos pe care-l trìse pân` acum. Dup` trecerea
miezului nop]ii, devenise mai lini[tit` [i mai sigur` de
sine. Se datora [i momentelor de cugetare pe care le
trìse \n camera copiilor, lâng` p`tu]urile lor. Gândul
la via]a care ap`rea \n trupul ei, lâng` inima ei
pierdea din ce \n ce mai mult din sentimentul de
team`.
Afar`, \ncepuse dezghe]ul. Picura de la strea[in`,
z`pada devenise neagr` [i urât`. Când Julia ie[i afar`
cu copiii, trebuir` s` \ncal]e cu to]ii cizme de cauciuc,
deoarece peste tot era o mare mocirl`.
– Este \nc` iarn`, de ce nu ninge [i nu \nghea]`?
\ntrebau micu]ii, privind cu durere \n suflet cum
z`pada se \mpu]ineaz` pe zi ce trece.
Bernhard se purta fa]` de Julia prietenos [i
\ndatoritor.
Pentru a g`si o ocupa]ie micu]ilor, Julia decise
\ntr-o zi s` se joace de-a deghizarea. |[i amintea exact
din propria copil`rie. Dintr-o perdea veche f`cuse cu
124 IRINA SCHULTER
pu]in` fantezie un voal de mireas` [i zile \n [ir se

jucase cu el.
A[a c` Julia se urc` \n pod. Trinchen \[i amintise c`
acolo stau depozitate câteva cufere cu lucruri mai
vechi.
Julia g`si \ntr-adev`r ceea ce cùtase. |ntre altele,
descoperi mobil` veche, care probabil apar]inuse
camerei mo[ierului.
– Hei, a]i g`sit ceva frumos? o \ntreb` mai târziu
Trinchen. Julia confirm` [i aduse vorba apoi despre
mobila pe care o v`zuse.
– Ah, da, se afl` acolo de mult` vreme, cred c` a
fost n`p`dit` de carii. S-a dus o adev`rat` lupt` pân`
când domnul a avut voie s-o scoat` din cas`.
– Cu cine? \ntreb` Julia f`r` un interes deosebit.
– Ei, cu stimata doamn`. Dânsa ]inea atât de mult
la mobilele vechi. Cred totu[i c` f`cea acest lucru
deoarece era o persoan` foarte zgârcit`.
Julia \[i atinse fruntea cu mâna; desigur Mamsell
Trinchen nu se \n]elesese prea bine cu so]ia lui
Bernhard, [i atribuia acum pe nedrept fa]ete negative
caracterului acesteia.
Totu[i, câteva zile mai târziu Marie confirm`
involuntar spusele domni[oarei Trinchen. Mo[ia avea
o zi aniversar`, iar Julia, la rug`mintea lui Bernhard,
cump`r` Mariei un serviciu fin de ce[ti de cafea.

Aceasta vroia s` se c`s`toreasc` \n var`.
Personal de la Julia, Marie primi un jupon foarte
dr`gu], care-i pl`cu foarte mult.
– Dumneavoastr` a]i cump`rat precis [i serviciul
de ce[ti de cafea. Este atât de frumos! Printr-un
por]elan atât de fin po]i chiar s` vezi. Am s`-l folosesc
doar \n zilele de s`rb`toare, e prea pre]ios [i e p`cat
s`-l utiliz`m zilnic.
Marie era plin` de fericire. Apoi spuse o fraz` care
pe Julia o [oc`.
– Stimata doamn` precis nu mi-ar fi oferit atât de
mult ca dumneavoastr`, pentru asta era mult prea
econoam`.
– Marie, ar trebui s`-]i fie ru[ine s` vorbe[ti astfel
despre mor]i, \i spuse Julia aspru.
Marie se \nro[i toat`.
– Ba nu trebuie s`-mi fie, c`ci ce este drept, a[a
trebuie s` r`mân`. Dânsa \i scria mereu pe hârtie lui
Trinchen cât` carne are voie s` foloseasc` la mâncare
[i \ntotdeauna era mult prea pu]in`.
{i pentru c` vorbise deja cam mult, se \ntoarse
gr`bit [i plec`. Julia r`mase s` reflecteze singur`.
Câteva zile mai târziu, f`cu o alt` descoperire
ciudat`; Ralf [i Gabi aveau amintiri foarte vagi despre
126 IRINA SCHULTER
mama lor. Câteva luni din via]a unui copil erau ani
pentru via]a unui adult!
Apoi se planific` la consult \n ora[, la un doctor
ginecolog. Bernhard o convinsese c` trebuie neap`rat
s` fie v`zut` de un doctor. Acesta stabili c` Julia este
complet s`n`toas`.
– Capul sus, doamn` Brunken, dup` toate
previziunile, la dumneavoastr` totul merge normal.
– Mul]umesc, spuse Julia [i p`r`si lini[tit`
cabinetul. |[i f`cuse unele griji [i acum era vesel` s`
poat` p`r`si din nou ora[ul.
Acas` o a[teptau \ngrijora]i Gabi [i Ralf.
– Amândoi se aga]` de dumneavoastr` precum
scaie]ii. Au stat minute \n [ir s` v` a[tepte \n fa]a
ferestrei, \i povesti Marie.
– {i eu sunt mul]umit` s` fiu din nou acas`, spuse
Julia [i r`sufl` profund. Abia mai târziu realiz` c`
numise mo[ia Linteln "acas`".
***
|n acea dup`-amiaz`, Julia se juca al`turi de copii

de-a prin]ul [i prin]esa. Cususe pentru Gabi o rochi]`
de prin]es` cu o tren` lung`, care s` târa \n spatele

copilei. Gabi g`sea rochi]a atât de frumoas` \ncât
aproape nu se mai dezlipea de oglind`.
Micul prin] avea un costum cu pantaloni lungi, o
e[arf` din catifea ro[ie peste mijloc [i o sabie de lemn
\ntr-o parte. Ralf se sim]ea de asemenea foarte
mândru.
– Suntem prin]ul Adalbert [i prin]esa Kunigunda,
se recomandar` copiii mai târziu tat`lui lor, plini de
mândrie.
Cum intr`, Bernhard se minun` de costumele lor.
Intr` [i el \n joc [i trebui s` duc` chiar o lupt`
\ndârjit` cu prin]ul.
Pe sear`, Bernhard \i strânse Juliei mâna cu
c`ldur`.
– |]i mul]umesc mult c` le faci copil`ria atât de
fericit`, \i spuse el.
Julia se sim]i pu]in \ncurcat` [i replic` sincer:
– Am dorit doar s` le dau o ocupa]ie.
– Ai reu[it s-o faci \n orice caz cu mare art`! Inima
ta cald` ]i-arat` totdeauna drumul cel drept.
{i pentru c` i se p`ru c` a spus poate prea mult,
Bernhard se \ntoarse [i disp`ru f`r` alte cuvinte. |n
urma lui, Julia se gândea c` niciodat` nu auzise un
compliment atât de frumos.
128 IRINA SCHULTER
***
Ast`zi, era o vreme foarte urât`. Burni]a fin [i din

cauza aceasta se sim]ea parc` [i mai frig.
– De ce ploaia asta nu e z`pad`? protestau Gabi [i
Ralf. Micu]ii \[i doreau din tot sufletul \ntoarcerea
iernii.
Julia se ocupa cu mult` aten]ie de copii [i \n ciuda
vremii urâte [i a vântului, se hot`râse s` ias` totu[i
pu]in cu ei, s` se plimbe. |[i puseser` to]i trei pantofi
mai gro[i \n picioare, apoi \i luase de mânu]e [i
plecaser`.
Afar`, dup` ce ie[iser` din curtea fermei, Julia \[i
aminti c` uitase s` vorbeasc` cu Mamsell Trinchen
despre masa de prânz, a[a cum stabiliser`.
– A[tepta]i un moment, \i rug` pe copii. |i era
team` c` Gabi [i Ralf, aici afar` din curtea fermei, \n
scurta ei lips`, se vor murd`ri.
Julia \[i dorea s` se \ntoarc` repede \napoi. De
aceea, nu fu destul de atent` la treptele sc`rii. Le
trecuse doar de nenum`rate ori, le [tia [i \n somn,
f`r` s` fie nevoie s` le numere.
Ast`zi \ns` erau acoperite de o pojghi]` sub]ire de

ghea]`.
Ploaia m`runt` formase imediat o suprafa]`
acoperit` de polei. Julia vru s` se prind` de
balustrad`, dar fusese prea târziu.
Strig` de durere când alunec` pe treptele de piatr`
pân` jos, cu piciorul prins sub ea.
Bernhard ajunse primul lâng` ea. Tocmai ie[ea din
grajdul vacilor [i ultima parte a incidentului se
petrecuse aproape sub ochii lui.
Urmar` câ]iva servitori [i servitoare.
Bernhard \ngenunche lâng` Julia [i o ajut` s` se
ridice cu mult` grij`.
– Scoate repede ma[ina din garaj! porunci el unui
servitor care privea \nm`rmurit. Un altul mai tân`r fu
mai iute de picior [i deschise u[a garajului, un altul se
urc` la volan [i \n câteva minute automobilul lui
Bernhard fu adus \n curte.
Fa]a Juliei era alb` ca varul. Gemea u[or. Bernhard
o a[ez` cu grij` pe bancheta din spate a ma[inii. Apoi
demar` cu grij`. Ro]ile se mi[car` cu greu.
– Nu e bine a[a!
O servitoare tân`r` \nchise ochii, gândindu-se doar
la ce nenorocire s-ar putea \ntâmpla \n momentul
urm`tor.
130 IRINA SCHULTER
– Domnul o s` se opreasc` \n cel mai bun caz

\ntr-un copac de pe marginea [oselei, prezise ea
\nspìmântat`.
Bernhard conducea \ns` \ncet [i cu mare precau]ie,
p`rea c` merge pe un patinoar. Din când \n când,
arunca grijuliu câte o privire pe bancheta din spate.
Julia era acum con[tient`, dar se strâmba de durere.
Pe fruntea lui Bernhard se iviser` broboane de
sudoare. Pur [i simplu nu putea s` accelereze, s`
ajung` mai repede. Era de mirare c` ajunsese pân`
aici f`r` nici un necaz.
|n dreapta era deja un automobil aruncat \n [an].
Slav` Domnului, nu p`]ise [i altceva, [oferul st`tea acum
\n fa]a ma[inii [i constata pagubele. Din fa]` venea un
vehicul ca un titirez, rotindu-se [i derapând care ajunse
\n sfâr[it s` se opreasc` pe câmp, \n afara drumului.
Bernhard conduse cu o aten]ie [i concentrare [i
mai mare mai departe. Dup` un timp care i se p`ru
\ngrozitor de lung, ajunse cu bine \n micul ora[. Aici
tocmai fusese un pichet de grev` \n fa]a fabricii.
Când ajunse \n fa]a spitalului, Bernhard era ud tot
de transpira]ie.
Ceru imediat doi brancardieri cu o targ`. Julia
fusese scoas` afar`, dar nu recuno[tea nimic \n jurul
ei.
Capitolul 9
Când se trezi, Julia se v`zu lungit` pe un pat alb,

\ntr-o camer` strìn`. Se sim]ea foarte sl`bit` [i-i era
greu s` deschid` ochii. O sor` st`tea lâng` patul ei.
– Unde m` aflu? [opti Julia. Apoi \nchise din nou
ochii. Rev`zu fiecare faz` a c`z`turii [i-[i mi[c` din
nou cu durere gura.
– Ce s-a \ntâmplat cu mine? vru s` [tie, \ncercând
s`-[i mi[te picioarele [i bucurându-se c` le simte.
Apoi ridic` bra]ele, [i ele o ascultar`, f`r` s` par` a fi
r`nite.
– Cel mai bine v` va spune doctorul Schulze. Sora
\i zâmbi [i ie[i din camer`.
– Ce este cu mine? insist` Julia s` afle de la doctor.
|ntrebarea o chinuia.
132 IRINA SCHULTER
– A]i pierdut copilul, doamn` Brunken. Acum

sunte]i foarte sl`bit`. Trebuie s` v` facem o
transfuzie. Dac` reu[im, va trebui s` v` mi[ca]i cât
mai pu]in, m`car deocamdat`, spuse doctorul [i se
a[ez` zâmbind lâng` ea, pe marginea patului. |n
curând, v` ve]i sim]i mai bine. Dumneavoastr` sunte]i
atât de tân`r` [i puternic`!
Julia aprob` mecanic. Abia dup` ce plec` doctorul
[i r`mase singur`, realiz` ce spusese acesta.
Acum, fiin]a micu]` care \ncepuse s` creasc` sub
inima ei, nu mai exista. |ntoarse capul pe pern`
\ntr-o parte. Lacrimile \ncepur` s`-i inunde chipul.
Singura leg`tur` dintre Hanno [i ea fusese
distrus`. Oricum, el nu-i mai scrisese, dup` ce ea
trimisese ultima lui scrisoare, sosit` dup` c`l`toria
Juliei, nedeschis` \napoi.
Dup`-amiaz`, sora cea amabil` \i anun]` o vizit`.
Sosise Bernhard. |i adusese un buchet mare de liliac.
|n acest moment al anului, desigur Bernhard
cheltuise pentru el o avere.
– Julia, spuse el pl`cut surprins [i-i strânse u[or
mâna. Cum te sim]i?
Se a[ez` cu mare grij` lâng` ea, dup` ce a[ez`
florile \ntr-un vas.
– Ar trebui s` fiu mul]umit`, r`spunse Julia \ncet.
– |n]eleg, aprob` el. E dureros s` pierzi un copil,

Julia, \ntotdeauna e dureros, o lini[ti el hot`rât.
Julia \l aprob` [i oft`. Bernhard era mereu acela[i
om plin de tact. Nu spusese niciodat` cuvinte dure la
adresa tat`lui copilului, care o \n[elase. Nu, aceste
vorbe nu-i puteau veni pe buze unui om ca Bernhard.
– Julia, tu e[ti \ns` o fat` foarte tân`r`, n-ai voie
s`-]i pierzi curajul [i nici s` te ui]i \napoi, spuse el
\nt`rind cuvintele cu o strângere cald` a mâinii.
Julia \l aprob` din nou. Era a[a de bine când
Bernhard era lâng` ea! Apropierea lui \i d`dea o
\ncredere minunat`.
Sora ap`ru din nou, mult prea repede.
– Domnule Neuendorf, cele cinci minute au trecut,
\i aminti ea.
Bernhard se ridic` imediat.
– Trebuie s` plec, din p`cate, spuse el cu p`rere de
rù. Am s` revin, \ns`. Pân` la revederea urm`toare,
s` mai prinzi puteri.
|i strânse din nou mâna [i plec`. Dup` ce u[a se
\nchise \n urma lui, Julia avu sentimentul unei
singur`t`]i f`r` margini.
|n ziua urm`toare, Bernhard veni din nou preg`tit.
De aceast` dat` \i aduse Juliei o imens` cutie de
bomboane [i câteva reviste.
134 IRINA SCHULTER
Julia \ntreb` de copii.

– Sunt bine. Este de mirare, dar \nc` n-au f`cut nici
o prostie. Influen]a ta benefic` \[i face \nc` efectul.
Dou` zile mai târziu, Bernhard veni din nou. Julia
se sim]ea deja mult mai bine. Bernhard avu
permisiunea s` stea zece minute \n vizit`.
– Trebuie s`-]i transmit salut`ri de la to]i. Fiecare a
luat parte la necazul tù. Le-am povestit ceva despre
faptul c` te-ai r`nit. Dac` e[ti de acord, putem p`stra
aceast` versiune.
– Mul]umesc, [opti Julia.
***
Julia \mplinise deja zece zile de [edere \n spital,

când se trezi cu vizita domni[oarei Mamsell Trinchen.
Aceasta adusese cu ea un co[ mare cu mânere din
care scoase pe m`su]a Juliei o jum`tate de [unc` [i
cârna]i afuma]i. Pacienta cea tân`r` fu mi[cat`.
– Nu fl`mânzesc aici, râse Julia. Dar domni[oara
Trinchen n-o crezu.
– Atunci a]i ar`ta cu mult mai bine, dumneavoastr`
trebuie s` v` reface]i repede. Trinchen \i transmise
din nou salut`ri de la to]i ai casei. Ne lipsi]i foarte

mult, spuse ea. Desigur, cel mai mult copiilor, dar
cred c` domnul se va bucura când v` ve]i \ntoarce
acas`.
Obrajii Juliei se \mpurpurar` de bucuria care o
cuprinse. |[i dorea \ntr-adev`r s` fi lipsit nu doar
copiilor, ci [i lui Bernhard. Trinchen avea dreptate.
Dup` paisprezece zile, primi permisiunea s` plece
acas`.
– Lua]i-le toate cu \ncetinitorul, doamn` Brunken,
o aten]ion` doctorul la desp`r]ire.
– Dar, sunt ... sunt \ntr-adev`r complet s`n`toas`?
vru s` [tie Julia, oarecum cu team`.
– Sunte]i \nc` sl`bit`, dar s`n`toas`, r`spunse
doctorul, lini[tind-o. |n urma consultului efectuat,
n-a]i r`mas cu nici o problem` dup` c`z`tur`. Pute]i
fi mam` oricând ve]i dori.
***
Abia acas` afl` Julia ce spusese Bernhard despre

accidentul ei, când \i v`zuse chipul palid \n camera de
spital.
136 IRINA SCHULTER
– Bernhard, trebuie s`-]i mul]umesc \nc` o dat`

pentru tot, \i spuse Julia \ncet.
– Lini[te[te-te, orice alt` poveste va fi de mult
uitat`, spuse el [i-i zâmbi sincer.
Julia se sim]ea acum ca un om revenit la via]`. Se
bucura din suflet pentru orice lucru frumos, chiar
f`r` importan]`.
Un vi]elu[ nou n`scut o impresion` la fel de mult
ca [i primul [ofran \nflorit de pe peluz`.
Gabi [i Ralf erau cele mai bune exemple [i-i d`deau
mereu motive de mul]umire. Acum putea s`-i lase
câteodat` s` se joace singuri, f`r` s` se team` c` vor
face imediat o prostie.
Raporturile Juliei cu Bernhard r`m`seser` la fel de
c`lduroase [i camaradere[ti.
Cum s-a \ntâmplat nu [tia nici ea, dar \ntr-o sear`,
când [edeau la un pahar de vin \mpreun`, Julia
tocmai \i ar`ta calculul cheltuielilor casei.
– Am cheltuit prea mult? \ntrebase ea pu]in
tem`toare, deoarece Bernhard se oprise o clip` cu
privirea asupra cifrelor.
– Nu, deloc, spuse el evaluând.
– Ilse, era ... probabil mai econoam` ca mine, oft`
Julia.
Bernhard o privi scurt.
– Ilse era adesea chiar prea econoam`, spuse el cu

hot`râre.
Julia fu [ocat` de vehemen]a cu care r`spunsese
Bernhard.
– Ilse a fost \ntotdeauna o so]ie bun`, Julia, [i nu
m` pot plânge de asta, c`ci n-ar fi drept din partea
mea, dar ...
Se \ntrerupse [i r`mase t`cut. Observ` \ns` c` Julia
\l privea \ncurcat`. F`cu câ]iva pa[i \ncolo [i \ncoace
[i se opri \n fa]a ei, \n picioare.
– Nu v`d nici un motiv pentru care a[ face un
secret din c`s`toria mea. Dup` toate indiciile mele ai
\ncercat s` potrive[ti unele lucruri \ntre ele, care \ns`
nu corespund adev`rului. {i Bernhard se a[ez` din
nou. Ilse [i cu mine am avut o c`s`torie frumoas`
\mpreun` [i desigur a[a ar fi r`mas. |ns` a fost o
rela]ie f`r` sui[uri [i cobor\[uri. Continu` s`
vorbeasc` privind afar`, pe fereastr`. Dragostea mea
cea mare n-a fost ... Ilse, continu` el \ncet. Pe acea
fat` am iubit-o \nfl`c`rat. Dar aceast` dragoste s-a
stins ca majoritatea iubirilor din tinere]e; a fost
sortit` s` moar`.
Nu m-am putut decide s`-mi p`r`sesc ]ara, nici ea
nu dorea s-o p`r`seasc` pe-a ei.
Scutur` din umeri [i râse strâmb.
138 IRINA SCHULTER
Julia asculta \ncordat` [i a[tepta, iar el p`rea c` nu

observ` ce simte [i gânde[te ea. |[i aminti dedica]ia
c`r]ii despre Australia. Fata se numea probabil Grace.
– Apoi m-am \nsurat cu Ilse. Era o fat` harnic` [i
inteligent`, putea conduce foarte bine o gospod`rie
[i era ra]ional`. {tia cum stau lucrurile [i ... ne-am
sim]it ferici]i, \ncheie el.
Julia t`cea. Ce ar fi putut comenta despre toate
astea?
– Acum \ns`, Bernhard ridic` paharul [i \nchin`
spre ea.
|n acest moment, Julia [tiu ce i se p`ruse c` simte
fa]` de Bernhard. |l iubea, \l iubea altfel decât pe
Hanno. Cu cât se gândea mai mult, \[i d`dea seama ce
copil` neajutorat` fusese, cât de oarb` fusese [i cum
se l`sase manipulat`, cum nu putuse s` realizeze
toate acestea la timpul potrivit.
Ea care nu trìse nici un flirt [i nici o idil` la vârsta
pubert`]ii \n [coal`, fusese aruncat` direct \n
vâltoarea vie]ii. Fusese la fel de oarb` ca majoritatea
fetelor la primul lor pas \n lume. Hanno se impusese
\n fa]a ei, atr`gându-o prin aten]ia m`gulitoare pe
care i-o acordase.
Acum \ns`, [tia c` n-ar fi fost niciodat` fericit`
al`turi de el. |nv`]ase s` se cunoasc` pe ea \ns`[i. |[i
d`duse seama c` ea, Julia, era un om care dorea [i

a[tepta alte calit`]i de la un b`rbat, decât ceea ce i-ar
fi putut oferi Hanno.
Bernhard venea tot timpul \n fa]a ei ca o
completare a eului, a dorin]elor proprii. Adesea, se
\ntâmplase ca el s` spun` tocmai ceea ce ea gândise.
Recunoa[terea acestor sentimente o intimidaser` pe
Julia, \ncât paharul ridicat \i tremura \n mân`.
– Ar`]i ca o persoan` vulnerabil`. }i s-a \ntâmplat
ceva? o \ntreb` Bernhard, \ngrijorat.
Julia zâmbi trist.
– Sunt a[a obosit`, motiv` ea.
– Hei, atunci repede \n pat! Nu vreau s` te re]in
mai mult decât este necesar.
|[i urar` "Noapte bun`!", apoi Julia se gr`bi spre
camera ei. Pân` s` adoarm` \ns`, r`mase \nc` mult
timp pe gânduri.
Luna se ivise la fereastr`. |i sc`lda chipul \n lumin`,
dar ast`-sear` mângâierea ei nu mai reu[ea s-o
consoleze. Se gândea \nc` la tot ce i se \ntâmplase,
cum va trì \n continuare cu acest sentiment din ce \n
ce mai puternic fa]` de Bernhard, f`r` s` se tr`deze.
***
140 IRINA SCHULTER
|n scurt timp, se instal` \n toat` splendoarea ei

prim`vara. Nimeni nu s-a bucurat mai mult ca Julia.
Bernhard era acum foarte ocupat. Se vedeau \n mod
inevitabil foarte pu]in timp.
Uneori, Julia \l vedea diminea]a foarte devreme
gata urcat \n [a sau seara, foarte târziu, ducându-[i
calul la grajd. Mereu o uimea, c`ci era un c`l`re]
des`vâr[it. Odat`, Julia ie[ise cu copiii la plimbare,
când \l z`rise de departe. Era aplecat peste uluci, iar
\n imediata lui apropiere se afla o groap` adânc` [i pe
cât se p`rea destul de periculoas`.
Julia scosese un mic strig`t de spaim` [i \nchisese
ochii. Bernhard \ns` nici nu observase pericolul \n
care se aflase.
– Tati! strigar` Gabi [i Ralf.
El râse [i le f`cu semn cu mâna.
Dup` ce se \ntoarser` de la plimbare, Julia afl` c`
Mamsell Trinchen suferise un mic accident. Aceasta
avea o arsur` destul de serioas` pe bra]ul drept. La
mo[ie era necesar imediat un ajutor la buc`t`rie.
A[a c` Julia se oferi. Cu cât mai mult` munc`, cu
atât mai bine, va fi [i mai ocupat` [i-l va \ntâlni [i mai
rar pe Bernhard.
Rusaliile erau aproape. Pe câmp se auzea zgomot
de tractoare. Se cosea iarba.
|ntr-o zi, Julia \[i dep`[i resentimentele, se a[ez`

[i-i scrise o lung` scrisoare m`tu[ii Wilma. Nu ocoli [i
nu \nfrumuse]` nimic.
Se gândise [i decisese c` unchiul [i m`tu[a trebuia
s` afle adev`rul.
Nu calculase c` rândurile sale vor aduce dovezi de
\nc`lcare a regulilor morale pentru b`trânii seniori.
Dar fiecare om trebuia s`-[i asume faptele [i s`-[i
recunoasc` vina. A[a sim]ise [i a[a procedase. Lipi
scrisoarea, o timbr` [i parc` se sim]i mai u[urat`.
***
Trinchen revenise \ntre timp la buc`t`rie. Atât de

multe gemuri, marmelade [i jeleuri n-ar fi prididit s`
fac` Julia f`r` ajutor.
– Domnul pare a fi pu]in schimbat, nu crede]i?
\ntreb` [efa buc`t`riei \n timp ce amesteca de zor
\ntr-o marmelad`.
– Nu g`sesc, murmur` Julia cu o voce voit aspr`.
– Ba da, \l cunosc de când era pu[ti. Mi se pare
cumva tensionat, de parc` ar a[tepta ceva, \[i spuse
sincer p`rerea Trinchen.
142 IRINA SCHULTER
– Are multe de f`cut, r`spunse Julia neinspirat.

Ce ar putea oare s` a[tepte? se \ntreb` \ns` \n sinea
ei. Nu, trebuie c-a observat c` am pentru el
sentimente care nu pot fi permise [i de aceea se
\nchide \n el.
Ah, cât de mult \[i dorea Julia s` se poat` \ntoarce
la perioada \n care-l putea privi deschis \n ochi, ca pe
un adev`rat prieten.
Dragostea pentru el o m`cina \ncetul cu \ncetul [i
complicase lucrurile inutil.
Apoi veni o zi pe care Julia n-o va putea uita
niciodat`. Primi o telegram` telefonat` de la oficiul
po[tal pe numele lui Bernhard.
– Ave]i la \ndemân` un creion? \ntrebase
func]ionarul po[tal, cu un aer foarte important. Vi-l
citesc repede, a fost comandat pentru mâine, dar s-ar
putea ca atunci s` fie prea târziu.
– Sunt preg`tit`, r`spunse Julia.
– "Sosesc Joi, la ora paisprezece, Grace", dict`
oficiantul. A]i notat tot? verific` acesta \nc` o dat`.
– Da, abia putu s` r`spund` Julia, \ncât nici
singur` nu-[i recunoscu vocea.
Marea iubire a lui Bernhard venea s`-l viziteze.
Desigur, \n tot acest timp a fost \n leg`tur` cu ea.
Trinchen avusese dreptate.
Era tensionat pentru c` o a[tepta pe Grace.

Julia nu putea face nimic. |[i acoperi fa]a cu
mâinile [i plânse fierbinte. Nici nu observase c` Gabi
[i Ralf erau de fa]`.
– Nu mai fi a[a trist`! \ncepu [i Gabi s` plâng` de
dragul ei.
– Noi suntem aici cu tine [i suntem foarte cumin]i,
o asigur` [i Ralf.
– Eu sunt de vin`, se acuz` Julia, hot`rât` [i din
toat` inima.
Apoi se aplec` spre micu]i [i-i cuprinse cu bra]ele
sale fragile.
Un sentiment cald de d`ruire \i umplu sufletul de
speran]`.
Vom vedea, \[i limpezi ea gândurile.
Va sosi Grace [i odat` cu venirea ei, Bernhard va
primi r`spuns la toate \ntreb`rile.
"Acum sunt preg`tit` s`-mi p`r`sesc locul natal
pentru tine", spunea parc` telegrama printre rânduri.
Bernhard se va c`s`tori cu Grace!
Doar era liber, liber pentru dragostea lui cea mare.
{i astfel va fi infirmat` teza conform c`reia marea
dragoste aduce doar rar fericirea. Bernhard [i Grace
f`cuser` doar un ocol.
144 IRINA SCHULTER
Julia nu [tia c`ror gânduri trebuie s` le dea curs: s`

se despart` pentru totdeauna de Ralf [i de Gabi sau s`
se despart` doar de Bernhard.
Transcrierea convorbirii cu oficiantul po[tal o
l`sase pe masa de scris a lui Bernhard, \n speran]a c`
o va g`si singur. Nu se sim]ea \n stare s`-i spun`
personal.
La masa de sear` \ns`, aduse el vorba despre
telegram`.
– Ai primi azi o telegram` pentru mine, nu-i a[a? o
\ntreb` el prietenos.
Julia aprob`. I se oprise un mare nod \n gât [i se
temea c` va izbucni din moment \n moment \n
lacrimi.
– Te rog s` fii bun` [i s` ai grij` s` se preg`teasc`
o camer` de oaspe]i pentru o ... scump` cuno[tin]`
de-a mea.
– Da, r`spunse Julia \n grab`. Care din ele?
Bernhard se gândi un timp.
– Pe cât posibil, mai \ndep`rtat` de copii.
|n caz c` Gabi sau Ralf ar face g`l`gie sau ar plânge,
nu este nevoie ca musafira mea s` suporte toate
acestea.
– Desigur, murmur` Julia. Bernhard dorea deci ca
ambii copii s`-i fie prezenta]i \ntr-o lumin` favorabil`.
Voia s` asigure toate menajamentele fa]` de femeia

pe care o iubea.
|n mod clar, s-a informat asupra trenului cu care
sosea Grace.
Capitolul 10
|n diminea]a urm`toare, Julia \l v`zu pe Bernhard

\mbr`cat \ntr-un costum elegant, trecând prin curte.
De obicei se \mbr`ca \n costumul de c`l`rie. Iar vara
\l p`r`sea [i pe acesta [i r`mânea adesea doar \n
c`ma[`.
Julia \[i strânse buzele de durere când \l v`zu
urcând apoi \n tr`sur`. Copiii veneau din gr`din`.
– Tati, ia-ne cu tine! \i strig` Gabi. Pentru o
plimbare cu tr`sura, Gabi era oricând gata.
Ce r`spunse Bernhard, Julia nu mai auzi. |l v`zu
doar c`-i mângâie pe c`p[oare.
Apoi plec` scurt [i amândoi micu]ii privir` tri[ti \n
urma lui.
– Tati n-a vrut s` ne ia cu el, se plânser` ei.
– Ast`zi doar, se corect` Ralf, mândru de adev`rul

descoperit.
– Ei, atunci ve]i merge cu el alt` dat`, \ncheie Julia
discu]ia. |ns` \[i sim]ea inima grea.
Scurt timp dup` aceea, sosi b`trânul po[ta[.
Aducea cu el un mare num`r de scrisori. Printre
altele, spre marea surpriz` a Juliei, o scrisoare de la
m`tu[a Wilma.
Julia nu-[i \nchipuise c` va mai auzi vreodat` ceva
despre unchiul [i despre m`tu[a ei. Se trase un pas
\napoi, deschise \n grab` plicul [i citi:
"Drag` Julia,
Ne-a trebuit mult timp, unchiului tù [i mie,
pentru a ne reveni dup` cele scrise de tine. A fost
desigur un [oc pentru noi, deoarece am crezut c`
te-am ap`rat de toate cele rele.
Suntem bine\n]eles bucuro[i c` ai r`mas un om
corect \n cele mai importante lucruri. Asta n-am fi
putut s`-]i iert`m.
Am vorbit atât de des despre tine \n ultimele luni [i
am ajuns la concluzia c` poate toate s-au \ntâmplat
astfel [i din vina noastr`.
Roata timpului va ar`ta dac` noi b`trânii am avut
dreptate sau nu!
148 IRINA SCHULTER
Ar fi fost desigur mai bine dac` ai fi avut \ncredere

\n noi. Acum este \ns` prea târziu s` mai discut`m
despre cele trecute.
Ai trìt multe \ntre timp, copil` drag`, iar peste noi
deziluziile n-au trecut f`r` urm`ri. Ne-am bucura dac`
ai vrea s` ne faci m`car o vizit`.
A ta m`tu[`, Wilma."
Julia reciti de mai multe ori rândurile pline de

cump`tare, pentru a \ncerca s` p`trund` dincolo de
observarea lor superficial`. Se sim]i [ocat` [i \n
acela[i timp bucuroas`.
Desigur, m`tu[a Wilma dusese lupte complicate cu
so]ul ei, generalul, pân` reu[ise s`-l conving` s`
trimit` cele câteva rânduri.
– Scump` m`tu[` Wilma, drag` unchiule Anton!
[opti Julia pentru sine. Câteva lacrimi de duio[ie
udar` scrisoarea.
|n acest moment, tr`sura tocmai intra \n curte.
Julia vâr\ gr`bit` scrisoarea \n buzunarul rochiei de
cas`. Se gr`bi spre fereastr` [i v`zu cum Bernhard \i
\ntinsese mâna galant unei doamne tinere [i elegante
[i o ajuta s` coboare din tr`sur`.
Ceea ce vedea Julia de aici n-o f`cu \ns` s`-[i
recapete curajul. Tân`ra doamn` p`rea a fi
extraordinar de atr`g`toare. Purta o rochie de var` cu

flori mari, pantofi albi cu toc \nalt, iar p`rul negru,
u[or ondulat, \i flutura \n vânt.
Julia nu dorise s` se \mbrace cu nici una din
rochi]ele ei simple de var` pe care [i le f`cuse
singur`.
|n compara]ie cu frumoasa australianc`, ap`rea
[tears` [i casnic`.
Totu[i, se gr`bi s` ias` \n \ntâmpinarea lui
Bernhard [i a oaspetelui sù.
– Dânsa este o scump` [i \ndep`rtat` rud`,
doamna Brunken, o prezent` Bernhard.
– Drag` Julia, m` bucur s` ]i-o prezint pe doamna
Fielding. Ne cunoa[tem din timpul [ederii mele \n
Australia.
– M` bucur s` v` cunosc, confirm` Grace Fielding.
– Vorbe[ti bine germana, se mir` Bernhard,
surprins \n mod pl`cut.
Grace râse [treng`re[te.
– O, da, doar iubesc Germania [i-i f`cu cu ochiul
lui Bernhard.
Julia r`mase complet distrus`. Amândoi erau atât
de deschi[i, \ntr-o rela]ie unic`.
Poate Bernhard \[i anun]a chiar azi logodna cu
minunata femeie.
150 IRINA SCHULTER
– Vre]i s` v` reface]i pu]in sau pot spune s` v`

serveasc` o gustare? \ntreb` Julia. Se str`duia s` se
poarte distant, pentru a nu-[i tr`da sentimentele.
– N-am nimic \mpotriva unui du[ rece, râse din
nou Grace.
– De unde ai tras concluzia c` la noi \n Germania
du[ul trebuie s` fie rece?
– Ast`zi este o zi deosebit de cald`, dragul meu.
Atât mai auzi Julia din discu]ia lor. Apoi, Bernhard
[i oaspetele sù urcar` la etaj.
***
Julia crezu c` Bernhard va r`mâne s` ]in`

companie oaspetelui sù. Sigur c` aveau multe de
povestit.
Probabil se \n[elase, c`ci Grace ap`ru dup` un
timp singur`.
|mbr`case acum o rochie elegant`, croit` tip sport,
din m`tase natural`.
– Unde este Bernhard? \ntreb` ea mirat`.
– Cred c` este \n curte, r`spunse Julia prin
fereastra deschis`.
– Vin imediat. {i Bernhard se gr`bi s`-i vin` \n

\ntâmpinare. Atât de tân`r [i atât de entuziast, Julia
nu-l v`zuse niciodat`. Urcase câte dou` trepte [i
ajunsese \ntr-o clip`.
– Nu vrei s` m`nânci cu noi? o \ntreb` el mirat pe
Julia, când observ` c` la mas` sunt doar dou`
tacâmuri.
– Scuz`-m`, trebuie s` m` ocup de copii. Dup`
acest mic dialog, Julia se retrase imediat.
– Julia este o fat` extraordinar de vrednic`, \l mai
auzi ea pe Bernhard spunându-i oaspetelui.
Da, râse amar Julia. |n acest fel, Bernhard evita s`
stârneasc` curiozitatea doamnei Grace \n ceea ce ar fi
privit-o pe Julia.
Atunci, poate ar fi observat c` Bernhard o privea
totu[i cu al]i ochi, c` vedea \n ea o femeie [i poate
nutrea pentru ea mai mult decât ni[te sentimente de
camaraderie.
Din nou, Juliei \i trebui mult curaj s`-[i
st`pâneasc` lacrimile. Acum, cùtându-i pe copii, \[i
imagina cum Bernhard \i ]inea mâna ginga[` [i o
privea \n ochi pe Grace. Imediat dup` aceea \i v`zu pe
Grace [i pe Bernhard c`l`rind. Tân`ra doamn` st`tea
sigur` pe sine \n [a. P`rul ei negru flutura \n vântul de
var`.
152 IRINA SCHULTER
– M`tu[a cea strìn` mai este aici? vru s` [tie Gabi.

– Da, iubito.
– De ce? Ce vrea de la noi?
– |l viziteaz` pe tata, r`spunse Julia cu un ton
ap`sat.
Gabi \[i scutur` c`p[orul cre].
– Trebuie s` plece, singuri ne este mai bine, nu?
– Haide, trebuie s` ne preg`tim de mas`, spuse
Julia \n grab`. Apoi lu` copiii de mânu]e [i disp`ru.
***
|n camera sa, Julia \[i scoase rochia cea mai

frumoas`, pe care o p`stra pentru ocazii deosebite.
{tia c` \i st` bine. Sim]ise \n sufletul ei [i spera \n mod
con[tient c` dac` va ar`ta mai bine, ar putea fi \n
avantajul ei.
– De ce te-ai f`cut a[a de frumoas`? \ntreb` Ralf
când o \ntâlni pe Julia pe culoar.
Acum, \ntrebarea copilului o puse \n \ncurc`tur`.
– Ei, doar a[a, [opti ea.
Avem un musafir la Linteln, \n onoarea lui trebuie
s` fie totul frumos.
– Tu sigur e[ti, o asigur` Ralf serios.

Julia \l strânse pe micu] cu drag [i-i mângâie
buclele blonde. Cât de toant` putuse s` fie! Cuvintele
lui Gabi o treziser` la realitate.
|n timp ce cobora treptele \mpreun` cu copila[ii,
se \ntreba dac` Bernhard va anun]a acum cununia lui
cu Grace Fielding.
Poate c` ar putea s` exercite oarecare influen]`,
f`r` s`-[i tr`deze disperarea.
Waldi \i s`ri \n \ntâmpinare.
– Waldi, punga[ule mic ... Julia se ocup` destul de
mult cu câinele \nainte de a-l da la o parte din drum.
Intrar` to]i trei \n sufragerie. Bernhard st`tea \n
picioare \n spatele scaunului sù.
– |mi pare c` azi nu-]i este deloc foame, spuse el.
– Scuza]i-m` ... am hot`rât s` m` schimb repede.
– Hm ... am b`gat de seam`, must`ci Bernhard [i
Julia sim]i cum i se \nro[esc obrajii.
Ar`]i extraordinar de dr`gu]` \n rochi]a asta, mai
spuse el.
Julia sim]i cum b`tìle inimii i se urc` \n gât, apoi
\ncerc` s`-[i spun` c` nu trebuie s` acorde o
semnifica]ie atât de mare aten]iei [i complimentului
lui Bernhard. Amabilitatea lui Bernhard era un lucru
\nn`scut.
154 IRINA SCHULTER
– Dar n-am ajuns totu[i prea târziu, nici doamna

Fielding nu este prezent`, \ndr`zni Julia.
– Dânsa nu mai este aici. A plecat pu]in \nainte de
a ajunge voi, explic` Bernhard.
Julia deveni instantaneu bucuroas`, acum putea s`
se a[eze.
|nc` \i tremurau genunchii, iar gândurile i se
\nv`lm`[eau \n cap.
De ce Bernhard era atât de mul]umit, dac` Grace
tocmai trebuise s` plece?
|[i formul` singur` imediat o explica]ie: "Sigur se
va \ntoarce. Probabil bagajele ei sunt \nc` sus \n
camer`. Poate dorise s` se \ntâlneasc` cu vreo
cuno[tin]`."
Masa decurse oarecum \n armonie. Copiii [edeau
ca de obicei lâng` Julia. Ea \[i f`cuse tot timpul de
lucru cu ei ca s` nu trebuiasc` s` se concentreze
asupra lui Bernhard.
– Copiii trebuie s` mearg` la culcare, spuse ea
imediat dup` ce ace[tia terminar` de mâncat [i se
ridic` \n grab`, c`ci nu putea r`mâne \n apropierea
lui Bernhard.
– Vin [i eu, spuse el scurt.
Julia \ncremeni locului, dar Bernhard se pref`cu a
nu fi observat nimic. R`mase lâng` ea pân` schimb`
hainele copiilor, \i sp`l`, \i a[ez` \n p`tu]uri [i-i \nveli.

Apoi a[tept` ca \n fiecare sear`, al`turi de ea, s` le
cânte pân` adorm.
|n tot acest timp, Julia se sim]i neajutorat` [i
nesigur`.
– Noapte bun`, scumpilor, spuse ea.
|i s`rut` pe frunte, mai \ntâi pe Gabi [i apoi pe
Ralf.
|n acest moment, se sim]i deodat` eliberat` de
presiunea grea pe care i-o adusese sosirea doamnei
Grace Fielding.
Bernhard ur` [i el copiilor "Noapte bun`!". Apoi
p`r`si \mpreun` cu Julia camera copiilor. Micu]ii erau
aproape adormi]i.
– Seara asta este a[a de frumoas`, nu vrei s` mai
r`mânem pu]in pe teras`? \i propuse Bernhard Juliei,
prietenos ca de obicei.
Julia ar fi preferat s` renun]e, dar pe moment nu
g`sea nici un motiv plauzibil. A[a c` accept` f`r` prea
mare bucurie.
– Am poft` de o sticl` rece de [ampanie, \i spuse
Bernhard, apoi cobor\ repede \n pivni]` [i se \ntoarse
\ntr-o clip` cu o frapier` [i o [ampanie din cele mai
bune sortimente.
Turn` \n pahare [i o servi pe Julia.
156 IRINA SCHULTER
– Trebuie mai \ntâi s`-]i mul]umesc din suflet din

partea lui Grace. I-ai pl`cut foarte mult, men]ion`
Bernhard.
– Oh, mul]umesc, murmur` Julia abia auzit. Se
sim]ea destul de jenat` s` discute tocmai cu Bernhard
despre ea. \
Dânsa este ... minunat` [i ... Apoi se pierdu [i
r`mase f`r` ajutor.
Bernhard râse prietenos.
– P`cat c` n-ai putut s`-i spui asta direct.
A luat-o de aici [oferul viitoarei sale soacre [i avea
o team` cumplit` c` b`trânei doamne nu-i va fi pe
plac.
– Cui nu-i va fi pe plac? \ntreb` Julia. Crezu c`
n-auzise bine.
Bernhard \i repet` cuvintele.
Julia nu-[i d`du seama c` deodat` \i revenise
str`lucirea. Privirea ei revenise la via]` [i p`rea c`
radiaz`.
– Credeam c` ... va fi mireasa ta, \ngìm` ea \n
[oapt`.
– Mireasa mea? \ntreb` Bernhard, uimit. Ah, Julia,
timpul când s-ar fi putut \ntâmpla a[a ceva a r`mas
mult \n urma noastr`. Pe atunci, ea era doar un copil,
iar eu un tân`r ne[tiutor. |ntre timp amândoi am
evoluat, dar \n direc]ii diferite. Doar [tii c` prima

mare dragoste nu duce de regul` la c`s`torie!
Bernhard se \nclin` u[or \nainte.
Inima Juliei b`tea atât de tare \n piept, \ncât se
temea c-o va auzi [i Bernhard. De ce o privea oare atât
de ciudat?
– Chiar nu [tii cum trebuie s` arate viitoarea mea
so]ie? o \ntreb` el ap`sat [i intim.
Sângele \i n`v`lise Juliei \n urechi.
Vedea doar mâna lui Bernhard care se ridicase u[or
de pe mas` [i sim]ea ochii [i buzele lui surâzându-i
din toat` inima.
Nu-i putea r`spunde \n aceste clipe. Bernhard \ns`
o \n]elesese, ca totdeauna.
– Julia, sunt atât de bucuros c` Grace s-a ab`tut din
drum, \nainte de a ajunge la soacra ei. Logodnicul ei
este \nc` \n Australia, la ferma tat`lui lui Grace. Va
sosi [i el, cu avionul. Vor s` se c`s`toreasc` aici \n
Germania. Logodnicul lui Grace este al treilea fiu al
vechii familii Adel.
Familia lui nu s-a opus ca el s` r`mân` definitiv \n
Australia. Acolo va fi fericit, c`ci aici are doar o brazd`
de p`mânt sub picioare.
Privirea Juliei r`m`sese ag`]at` ca vr`jit` de gura
lui Bernhard. Cât de simpatic` \i devenise deodat`
158 IRINA SCHULTER
Grace. {i-ar fi dorit doar s` fi [tiut dinainte ceea ce-i

spusese el acum. Cu siguran]` i-ar fi \n]eles altfel
luxul.
– Pot s` \n]eleg c` te-ai bucurat mult de vizita ei,
murmur` Julia.
– {i ce-i cu asta? Oricine se bucur` s`-[i revad` un
bun prieten, dup` atâ]ia ani.
|nainte de toate, acum [tiu ceea ce ieri doar
presupuneam.
– Ce? \l privi \ntreb`toare Julia.
– C` ai ie[it biruitoare din aceast` \ntâmplare [i c`
poate totu[i ... ai un cât de mic sentiment fa]` de
mine. Pentru asta trebuie s`-i mul]umesc din suflet lui
Grace.
|nainte ca Julia s`-[i poat` reveni din surprindere,
Bernhard se apropie de ea [i o s`rut`.
Julia sim]i ce \nsemna primul s`rut adev`rat din
via]a ei. Tot ceea ce fusese pân` acum n-avea nici o
valoare.
Bernhard! cânta inima ei. Bernhard!
– Acum [tii cum trebuie s` arate so]ia mea ideal`?
\ntreb` el serios.
A[a ca tine.
Dumnezeu mi-e martor, n-am crezut niciodat` c`
pot exista femei ca tine!
– Simt c` vom fi foarte ferici]i \mpreun`, spuse ea

[i-[i rezem` cu dragoste capul pe pieptul lui puternic.
|n gr`din` cânta o privighetoare. Julia credea \n el,
acest dulce cântec era de bun augur viitorului ei
al`turi de Bernhard ...
Sfâr[it

Limbă

Tânără Și Neștiutoare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tânără Și Neștiutoare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IRINA SCHULTER

– Nu \n]eleg de ce nu-mi poveste[ti nimic despre

– Tu nu-i cuno[ti pe m`tu[a Wilma [i pe unchiul

unchiul Anton [i m`tu[a Wilma \i desp`r]ea de Hanno

{i \nainte ca Julia s`-[i dea seama, o cuprinsese \n

|ns` era oare destul ca s-o invite atât de des s`

picante, care-]i fac sângele s` alerge prin vene [i fac ca

– Cum ar trebui s` fiu? \ntreb` ea cald [i-i ap`s`

mai curând cu unchiul [i cu m`tu[a despre tine,

ceva atât de iute, \[i spusese apoi p`rerea tân`rul

|ntr-un târziu, când ajunsese acas`, Julia sperase c`

Acum, ar fi fost cel mai bine ca odat` ajuns` acas`

– Nu g`sesc c` este corect ca Julia \n ultimul timp

aceast` tem`. Aten]ia unchiului fusese distras` de la

Julia se ridic` imediat. D`du mâna cu unchiul [i

|n ziua urm`toare, Julia se sculase proasp`t` ca

– Julia, tocmai am vorbit cu unchiul Anton. Vrem

– Scumpo, e[ti total cople[it`. M`tu[a Wilma o

"Drag` m`tu[`, drag` unchiule,

So]ia mea a fost lovit` \n plin ieri sear` de un

– Ce \ngrozitor! murmur` Julia, [ocat`. Sim]i

Când avem primul tren? M`tu[a Wilma s`ri de la

– Pute]i pleca chiar ast`zi. Pân` atunci, mai este

Julia \l sun` pe Hanno la locul lui de munc`. |l

Scuz`-m`, n-am vrut s`-]i produc nepl`ceri,

Apoi o cople[ise cu s`rut`ri fierbin]i.

Putem s` ne sim]im aici mult mai comod!

Hanno Rittberg \[i puse duios bra]ul peste umerii

Julia \i prezent` biblioteca cea mare care cuprindea

A[ avea nevoie de circa dou`zeci de minute.

Julia treb`luia prin buc`t`rie. Slav` Domnului c`

– Hanno! Fugi spre el [i-l cuprinse \n bra]e,

– Ce om norocos sunt, Julia! N-am primit numai

– Nu, te rog, mai bine nu acum, s` nu cumva ... s`

|ntâmpl`tor, [tia c` unchiul servea din aceast`

{i noi ne vom face \n c`su]a noastr` un [emineu,

– Ne iubim, repetase ea fericit`.

|n diminea]a urm`toare, Julia se trezi târziu. Avea

\ns` oare ceva frumos, m`re] \n aceast` dragoste? Ar fi

Hanno Rittberg sosi [i aduse cu el un buchet mare

|n ziua urm`toare, sun` m`tu[a Wilma. Avea vocea

curioas`. Dar el nu se gândise niciodat` s`-i spun`

"Sunt bucuroas` c` ]ie \]i este din nou bine. M-am

Julia citi \nc` de dou` ori \ncheierea scrisorii

Nu se putea desp`r]i a[a de simplu de Hanno!

– Nu ... [i Julia \i vorbi despre scrisoarea m`tu[ii

Aici nu voi mai fi consolat` de nimeni, se gândea

|n plus, nimeni nu venise s-o a[tepte, gândea ea

Apoi aranj` \nc` o dat` geamantanul \n interiorul

"M`tu[a Wilma se bucur`" \[i spuse Julia \n sinea

Dânsa era deja obi[nuit` cu \nf`]i[area lor, Julia se

camera de zi, u[a lat` cu canaturi era larg deschis`

Pân` acum, ei s`tuser` cumin]i pe scaune [i

Am putea \ncerca mâine s` g`sim ceva acolo,

|n ziua urm`toare \ncepur` deja problemele.

Atunci, \i auzi pe Gabi [i pe Ralf \ntrecându-se \n

– Da, nici mie nu-mi place a[a, complet` Gabi.

– Ghinionul vostru, spuse Julia ne\nduplecat`,

Julia fugi la m`tu[a sa. Ea st`tea \n continuare \n

– Julia, murmur` el speriat.

– |ncotro pleac` tati? vru s` [tie Ralf.

|n buc`t`rie robotea b`trâna domni[oar` Mamsell