Sunteți pe pagina 1din 156

IRINA SCHULTER

Tân`r`
[i
ne[tiutoare
Tarducerea [i adaptarea \n limba român` de
ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL

ALCRIS
Capitolul 1

– Nu \n]eleg de ce nu-mi poveste[ti nimic despre


b`tråna cas`, Julia.
Hanno Rittberg \[i \ncrunt` fruntea involuntar, fa]a
sa \ngust` [i nostim` exprimånd clar iritare.
Era \mbr`cat dup` ultima mod`. Sacoul s`u
sportiv, din stof` de prima calitate, ar`ta perfect.
C`ma[a era decent \ncheiat`, cravata din m`tase
natural` bine asortat` la culoare.
Julia Brunken privea chinuit b`rbatul din fa]a sa.
Se \ntâlniser` ca de obicei \n pia]`. Ast`zi, Juliei \i
fusese deosebit de greu s` g`seasc` un motiv pentru
a pleca de acas`.
Minciunile continue o ap`sau. Iar acum, Hanno o
primise cu repro[uri!
6 IRINA SCHULTER

– Tu nu-i cuno[ti pe m`tu[a Wilma [i pe unchiul


Anton, murmur` ea.
– Vrei s` spui c` nu m-am purtat destul de fin cu
ei, continu` Hanno Rittberg.
– Ba nu, r`spunse Julia repede, ridicånd capul. |l
privi pe Hanno cu ochii ei mari, mira]i, u[or [ocat`.
Cum po]i s` crezi a[a ceva?
Fa]a tân`rului b`rbat deveni brusc prietenoas`.
Apoi schi]` un fel de zâmbet.
– Hei, gândurile mele n-au fost chiar atât de
gre[ite, sau ... Unchiul [i m`tu[a ta sunt oameni fini
pân` \n vârful degetelor.
Julia nu [tia ce \n]elegea Hanno prin "oameni fini
pân` \n vârful degetelor". G`sea doar c` aceste rude
ale sale erau prea conservatoare. M`tu[a [i unchiul
n-ar fi avut nici o \n]elegere pentru felul \n care ea \l
cunoscuse pe Hanno. Tân`rul \ncepuse pur [i simplu
s`-i vorbeasc` \n vreme ce ea f`cea ni[te cump`r`turi
la supermarket. Sigur, [i ei i s-a p`rut neobi[nuit ca
un viitor so] s` nu fie prezentat \n mod normal de
c`tre rude sau cuno[tin]e.
Felul neconven]ional al lui Hanno, pe care nu-l
ar`ta doar prin \nf`]i[are, era un punct asupra c`ruia
Julia nu se putea gândi decât cu dificultate \n urma
unei \ntâlniri petrecute \ntre rudele sale [i el. Pe
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 7

unchiul Anton [i m`tu[a Wilma \i desp`r]ea de Hanno


o \ntreag` lume!
– M`tu[a Wilma [i unchiul Anton sunt doi oameni
buni, spuse Julia cu hot`râre.
– Oh, n-a[ vrea s`-i [tiu prea aproape, Dumnezeu
s` m` fereasc`! Buna dispozi]ie a lui Hanno era gata
restabilit`. El ridic` mâinile \n semn de respingere [i
râse.
– G`sesc doar c` este o prostie ca o fat` de vârsta
ta s` fie tratat` ca un copil mic.
Acesta era \ntr-adev`r un punct discutabil \ntre ei.
Julia abia devenise major`. Hanno Rittberg g`sea c`
este la o vârst` la care nu mai trebuie s` dea socoteal`
pentru fiecare pas. |n general vorbind, avea dreptate.
Doar c` rudele ei nu vroiau s-o trateze deloc ca pe un
copil mic, a[a cum afirma Hanno. |i purtau doar de
grij`.
– Unchiul [i m`tu[a vor doar s` m` apere de
sup`r`ri [i decep]ii, spuse Julia serioas`. Sunt \nc`
atât de tân`r` [i ne[tiutoare.
Coborâser` amândoi strada agale [i cotiser` pe o
str`du]` mai pu]in aglomerat`.
– Julia, e[ti cu adev`rat minunat`, preciz` spontan
tân`rul b`rbat.
N-am cunoscut \nc` o fat` ca tine.
8 IRINA SCHULTER

{i \nainte ca Julia s`-[i dea seama, o cuprinsese \n


bra]e \n mijlocul str`zii. O tr`sese spre el [i o
s`rutase. Julia fusese complet surprins` [i-i c`zuse
blocat` la piept. Apoi, când \i d`duse drumul, era \nc`
paralizat`, aproape incon[tient` \n fa]a lui. Un domn
mai \n etate trecuse pe lâng` ei zâmbind ce
sub\n]eles.
– Nu ... aveai voie s` faci asta, murmurase Julia.
Hanno Rittberg râsese [i o prinsese de mân`. O
tr`sese spre el cu putere.
– E[ti foarte nostim`, micu]o. Eram gata s` cred c`
te sim]i jenat` pentru c` te-am s`rutat \n plin` strad`.
Dar asta fac to]i oamenii tineri. Doar mi-ai r`spuns [i
tu, nu?
Desigur, \i r`spunsese. Julia trebuise s` admit`.
Totu[i, nu-[i dorea s` se obi[nuiasc` \n nici un caz cu
a[a ceva.
– |ncotro mergem? \ntrebase Julia.
– Am g`sit un local impun`tor. Trebuie s` ]i-l ar`t
neap`rat. {i au o mâncare! Hanno Rittberg plesc`i de
pl`cere.
– Nu e prea scump? \ntreb` Julia, \ngrijorat`. {tia
c` Hanno lucra ca angajat \n supermarket. Probabil
nu câ[tiga pu]in, c`ci amintea adesea de activitatea lui
plin` de responsabilitate.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 9

|ns` era oare destul ca s-o invite atât de des s`


m`nânce \mpreun`?
– Micu]o, m` faci \ntr-adev`r s` râd, spusese el
\nso]ind-o, jum`tate iritat, jum`tate \n glum`. Acum
vrei \ntr-adev`r s` m` faci s` regret, ca [i cum ]i-a[ fi
f`cut ceva r`u.
Ai o pereche de ochi \n care pot citi toate
sentimentele tale. Se opri \n loc [i râse. Crede-m`,
\ntâi m-am \ndr`gostit de ochii t`i.
Inima Juliei b`tu cu putere. Nu-[i d`dea seama cât
de dulce [i de dr`g`stos râdea. Hanno Rittberg era
primul b`rbat din via]a ei. El \nsemna pentru ea totul.
Se bucura s` fie \mpreun` cu el [i ar fi dorit, ar fi vrut
ca fiecare cuvânt al lui s`-l poat` p`stra doar pentru
sine.
Localul \n care Hanno o dusese pe Julia era
construit \n stil balcanic. Aici, fur` servi]i de chelneri
cu p`rul negru, specialit`]i sârbe[ti.
– Ei, ce p`rere ai? \ntrebase b`rbatul [i o privise pe
Julia plin de a[tept`ri.
Julia \l privise intimidat` [i aprobase.
– C`l`toria noastr` de nunt` o vom face spre sud,
micu]o. Hanno se r`suci pu]in mai aproape de ea. Ne
vom sc`lda \n Marea Mediteran`, vom sta sub palmieri
[i vom bea vin. Vom mânca mânc`ruri vegetale
10 IRINA SCHULTER

picante, care-]i fac sângele s` alerge prin vene [i fac ca


vinul s` fie mai gustos.
Julia ascultase emo]ionat` aceste cuvinte. |n cele
din urm`, se transpuse \n visare.
– E[ti minunat` \n candoarea [i naivitatea ta, Julia,
\i [opti Hanno Rittberg la ureche. Vom merge s`
dans`m sub cerul liber [i deasupra noastr` se va arcui
bolta cereasc` plin` de stele. Luna se va ridica [i va
arunca o punte str`lucitoare peste marea u[or agitat`.
– De unde ai mo[tenit aceast` \nclina]ie poetic`?
\ntreb` ea \ncet.
– Probabil de la tata, a fost de profesie artist.
– Ce fel de artist? Nu [tii nici asta? \ntreb` Julia
mirat`.
– Din p`cate, nu i-am fost prezentat.
– Asta nu \n]eleg. Julia scutur` din cap. Ar trebui s`
afli aceste prime lucruri din via]a ta. {i a[a este destul
de trist c` ]i-ai pierdut tat`l atât de devreme.
Tân`rul domn \[i strâmb` chipul de parc` mâncase
l`mâie. Apoi oft`.
– Tr`ie[te \nc`. Apoi \[i aranj` cravata. Acum te-am
[ocat sau ce? O privi pe Julia pu]in nesigur, c`ci se
preg`tea s` termine cu dest`inuirile.
Hanno nu amintise niciodat` de p`rin]ii s`i. Julia
crezuse c`, asemeni ei, [i el era orfan.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 11

– Cum ar trebui s` fiu? \ntreb` ea cald [i-i ap`s`


duios mâna. Se gândea la micu]ul Hanno, care
desigur trebuise s` se descurce nu o dat` singur, f`r`
a putea fi \ndrumat de tat`l s`u.
– Gata, s` uit`m trecutul. S` tr`im \n prezent!
Hanno ridic` glasul [i \nclin` paharul \n fa]a Juliei.
Noroc!
– Noroc, r`spunse [i ea [i gust` doar vinul din
pahar.
– Nu fi mereu atât de prudent`, de parc` ]i-e team`
c` vinul ar fi amestecat cu otrav`.
– Pe urm`, n-am s` pot s` mai \n]eleg nimic,
ame]esc u[or.
Ce vor crede apoi unchiul [i m`tu[a?
– O cerule, câteodat` a[ vrea s` pot trimite
scumpele tale rude pe lun`. Tu n-ai nici m`car
dreptul s` bei ce-]i place?
Cum Julia \l privea [ocat`, se scuz` imediat.
– Considera]ia ta perpetu` pentru unchiul [i
m`tu[a m` fac s`-i iert, micu]o! Po]i s` faci din mine
ce vrei.
Julia aplec` vinovat` capul.
– Iart`-m`, murmur` ea. |n acest moment se sim]i
din nou nefericit`. Era un om care nu vroia [i nu
putea s` fac` r`u nim`nui. Am s` \ncerc s` vorbesc cât
12 IRINA SCHULTER

mai curând cu unchiul [i cu m`tu[a despre tine,


spuse apoi Julia.
– {i ce m` a[teapt` dup` aceea? \ntreb` el cu un
zâmbet sarcastic.
O invita]ie ultraoficial` cu surle [i trâmbi]e, la care
voi fi analizat cu lupa, nu?
– Probabil, murmur` Julia.
– Nu arat` foarte promi]`tor.
– Poate nu, dar crezi c` exist` o alt` cale, Hanno?
Osp`tarul veni [i le servi un preparat din orez
asortat cu câteva feluri de carne [i o garnitur`
specific` ]`rilor situate \n zone mai calde.
Hanno o servi pe Julia cu toat` aten]ia. Nu putu
totu[i s-o \mpiedice s` mu[te dintr-un ardei iute, pe
care-l luase odat` cu o p`staie mare.
Juliei \ncepur` s`-i curg` [iroaie de lacrimi, sim]ea
c` nu are aer, iar gura \i ardea de parc` luase foc.
– Nu \nghite! o aten]ion` Hanno, \ngrijorat.
|ns` deja \nghi]ise. Julia mâncase apoi \ntr-un
dispre] deplin fa]` de moarte [i b`use un pahar \ntreg
de vin, \ncercând s` alunge arsura puternic` din
stomac. Obrajii s`i \ncepuser` imediat s` se
\mbujoreze.
– A[ vrea ca de fiecare dat` când mergem s`
mânc`m \mpreun`, s` nu fii atât de neatent` [i s` iei
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 13

ceva atât de iute, \[i spusese apoi p`rerea tân`rul


domn [i din nou schi]ase un fel de zâmbet.
– Cum a[a? \ntreb` Julia, buim`cit`.
– Pentru c` dup` aceea trebuie s` bei [i devii [i mai
fermec`toare decât e[ti.
– Lingu[itorule.
– Nu, doar nu crezi c` vorbesc a[a, degeaba,
micu]o, o contrazise el cu putere. E[ti pentru mine o
adev`rat` revela]ie, o minune. |[i c`utase atent
cuvintele [i acum se aproba singur, satisf`cut c` le
g`sise.

***

|ntr-un târziu, când ajunsese acas`, Julia sperase c`


rudele sale se culcaser`. Dar se \n[elase. Unchiul
[edea \ntr-un fotoliu comod, \nv`luit \ntr-un nor de
fum de ]igar` [i a[tepta. Iar m`tu[a cro[eta.
De fiecare dat`, Julia a[tepta s` fie \ntrebat` de
m`tu[a sa, \n timp ce aceasta l`sa din mân`
nenum`ratele [osete gri, pe care nu le termina
niciodat`. Unchiul Anton nu putea totu[i s`-i dea
dispozi]ii!
14 IRINA SCHULTER

Acum, ar fi fost cel mai bine ca odat` ajuns` acas`


s` se duc` f`r` ceart` \n camera ei [i s` se \ntind` \n
pat. |n momentul de fa]`, lucrul devenise desigur
imposibil. A[a c` dup` ce \[i aranjase inutil un timp
p`rul negru [i lung, [i \[i [tersese cu batista ultimele
resturi de ruj de pe buze, se privise cu team` \n
oglind`, \[i luase inima \n din]i [i cu o figur` cât se
poate de natural` \ntrase \n locuin]`.
M`tu[a l`sase din mân` ciorapul pe care-l tricota,
iar unchiul Anton o privise pe deasupra c`r]ii.
– Bun` seara, spusese Julia
– Bun` seara. |n sfâr[it, ai ajuns acas`, copil`!
M`tu[a Wilma râsese prietenoas`. Julia observase
totu[i c` unchiul, ascuns \n spatele u[ii celei mari o
privea [i calcula cu voce tare orele \ntârziate.
– Ai ajuns foarte târziu acas`, o mustrase
dezaprobator generalul de alt`dat`. Asta nu-i este
permis unei fete atât de tinere.
Atâta timp cât tr`ia \n casa rudelor sale, Julia nu
putea s` nu se poarte cuviincios [i cu ru[ine fa]` de
unchiul s`u. Ea se \mbujorase [i privise jenat` \n jos
spre vârfurile pantofilor.
– Dar Anton, Julia a fost doar la aniversarea zilei de
na[tere a unei prietene. Nu putea s` plece \naintea
celorlal]i oaspe]i, \i luase ap`rarea, doamna Wilma.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 15

– Nu g`sesc c` este corect ca Julia \n ultimul timp


s` plece singur` atât de des de acas`, scump` Wilma.
Când sora mea era a[a tân`r` ca Julia, serile trebuia s`
r`mân` totdeauna acas`. Nu trebuie s` uit`m c` dac`
dorea s` ias` din casa p`rinteasc`, trebuia s` fie
\nso]it`.
– Anton, timpurile s-au schimbat mult de atunci,
nu po]i contesta asta, sus]inuse m`tu[a Wilma partea
Juliei.
– Din p`cate! |ns` dac` m` \ntrebi, sigur nu \n
bine, bomb`nise b`trânul domn. Po]i citi \n fiecare zi
\ncotro se \ndreapt` lucrurile! Apoi ridicase mâna
acuzator [i \n[irase b`tând aerul cu ea: asasini,
uciga[i, tâlhari, ho]i, astea sunt produsele noii
educa]ii [i a a[a-numitei libert`]i a tinerilor.
Juliei \i tremurau genunchii. Se sim]ea ca \n fa]a
unui judec`tor [i ceru voie s` se a[eze.
– Dar, desigur, copil`. M`tu[a \i zâmbise prietenos
[i apoi se \ndreptase spre so]ul ei.
– Acum nu trebuie s` exagerezi, Anton, \l dojenise
ea cu blânde]e. Dec`derea bunelor maniere nu poate
fi pus` doar \n sarcina tineretului, deoarece [i adul]ii
au o mare parte de vin`.
Julia \i mul]umise m`tu[ii sale \n gând [i r`suflase
u[urat`. Acum, unchiul [i m`tu[a discutau aprins pe
16 IRINA SCHULTER

aceast` tem`. Aten]ia unchiului fusese distras` de la


\mpricinat`.
|n fapt, aveau dreptate. Fiecare din cei doi \[i
sus]inea energic punctul de vedere.
Julia c`sc` pe furi[. Atunci, Wilma i se adres` din
nou.
– Ei, copil`, cum a fost? o \ntreb` ea prietenos.
Julia ar fi vrut ca m`tu[a s` nu-i fi pus niciodat`
aceast` \ntrebare.
– Foarte dr`gu], r`spunsese ea, parc` paralizat`.
– Anton, noi tr`im de câ]iva ani prea retras, spuse
m`tu[a, acum curajoas`. Chiar m-am gândit la asta \n
ultimul timp: n-avem dreptul s`-i cerem Juliei s`
respecte un program atât de restrictiv. Este acum la
vârsta m`riti[ului [i trebuie s` cunoasc` b`rba]i tineri.
Julia \[i frângea mâinile \n poal` [i dorea doar ca
discu]ia s` se termine. Oare ce ar fi comentat unchiul
[i m`tu[a dac` le-ar fi spus \n mod direct c` b`rbatul
cu care vrea s` se c`s`toreasc` exist` deja de mult`
vreme? Ar fi desigur complet [oca]i [i ar fi
considerat-o ca pe o delincvent`.
– Hai s` te culci, Julia, o invit` doamna Wilma pe
fat` cu blânde]e. Cu sinceritate, ar fi vrut s`-[i
elibereze nepoata din aceast` cumplit` stare de
vinov`]ie.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 17

Julia se ridic` imediat. D`du mâna cu unchiul [i


m`tu[a, \i s`rut` cumva \n aer [i se bucur` din inim`
când putu s` \nchid` u[a \n spatele s`u.

***

|n ziua urm`toare, Julia se sculase proasp`t` ca


totdeauna [i se apucase de treab`. Unchiul [i m`tu[a
nu aveau nimic \mpotriv` ca o fat` s` [tie s`
preg`teasc` un prânz frugal unui b`rbat [i \n general
s` se descurce cu treburile casei. A[a c` Julia, dup`
ce-[i d`duse examenul de bacalaureat, o ajuta
câteodat` pe m`tu[a sa la gospod`ria casei. |n acest
moment ea [edea \n fa]a ma[inii de cusut. Ridic` u[or
capul [i oft`. Hanno desigur ar râde dac` ar putea s-o
vad`. Pe el nu [i-l putea imagina stând \ntr-un
a[ternut recondi]ionat!
Julia \[i cosea visele sale de viitor cu un cear[af pe
care tocmai \l peticea. |[i dorea o locuin]` mic`, dar
modern`. Pentru ea \ns`[i nu avea nici o preten]ie,
dar se gåndea la ce spunea mereu Hanno.
U[a se deschise. Julia tres`ri speriat`. Era plecat`
cu gândurile departe, \n viitor.
18 IRINA SCHULTER

– Julia, tocmai am vorbit cu unchiul Anton. Vrem


s`-]i oferim o companie. Doamna Wilma nu vroise s`
\ntârzie nici o secund` s`-i transmit` aceast`
important` noutate. Acum a[tepta emo]ionat` reac]ia
Juliei.
Fata izbuti cu greu s` dep`[easc` a[teptarea
\ndoielnic`. "M`tu[a Wilma a[teapt` de la mine s` m`
bucur", gândi ea \ntr-un târziu. Dar nu era \n stare pe
moment s` se bucure.
– Aaa ... asta e minunat, reu[i ea s` articuleze cu
greu.
– Nu-i a[a? Chiar m-am gândit pe cine am putea s`
invit`m. Unchiul [i cu mine ne-am gândit la
paisprezece pân` la cincisprezece musafiri, deoarece
pentru mai mul]i casa noastr` este prea mic`. |n
vestibulul de la intrare se va dansa.
– Sigur, murmur` Julia [i se gândea \n sinea sa cu
\ndârjire cum s` opresc` [irul conversa]iei cu m`tu[a
sa [i s` aduc` vorba despre Hanno. Dar doamna
Wilma continu` repede:
– Cred c` putem oferi doar un bufet rece. Este
mult mai practic [i mai u[or. Putem preg`ti din timp
toate gust`rile.
– M`tu[` ... \ncepu Julia timid.
Atunci, se auzi sunând la u[a de la intrare.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 19

– Scumpo, e[ti total cople[it`. M`tu[a Wilma o


mângâie u[or pe obraji. Vorbim imediat. M` duc mai
\ntâi s` deschid u[a.
Julia lu` o figur` plin` de melancolie, când,
apropiindu-se de fereastr`, privi afar` \n gr`dina \nc`
verde. Frunzele castanului cel b`trân erau galbene, o
parte din ele c`zuser` deja la p`mânt. Rigolele erau
\ns` de un verde intens, pline de via]`, [i ar`tau
\ngrijite. Unchiul \[i d`dea cu prisosin]` osteneala
pentru asta. Julia auzi u[a \nchizându-se [i pentru o
clip` z`ri po[ta[ul care se \ndrepta pe aleea acoperit`
cu dale, trecând prin gr`din` spre ie[ire. P`r`si
c`m`ru]a \ncropit` la mansarda c`su]ei [i intr` \n
camera de zi, unde unchiul [i m`tu[a se aflau \n acel
moment \mpreun`. M`tu[a Wilma tocmai \[i [tergea
ochii.
– Ah, vino \ncoace, Julia, spuse ea gr`bit`. Am
primit o veste trist`. Cite[te!
Fata se apropie [i lu` scrisoarea pe care m`tu[a i-o
\ntinse. Julia v`zu mai \ntâi un scris energic,
b`rb`tesc, care tr`da c` b`rbatul se afla \ntr-o stare
emo]ional` deosebit`.

"Drag` m`tu[`, drag` unchiule,


Trebuie din p`cate s` v` dau o [tire tragic`.
20 IRINA SCHULTER

So]ia mea a fost lovit` \n plin ieri sear` de un


motociclist [i se afl` grav r`nit` la spital. Nu exist`
\ns` nici o speran]`. Ea [i-a exprimat dorin]a s` v`
vad` \nc` o dat`. V` rog din suflet s` i-o \ndeplini]i.
V` salut cu dragoste, Bernhard".

– Ce \ngrozitor! murmur` Julia, [ocat`. Sim]i


nevoia s` se a[eze. M`tu[a ei o aprob`, plângånd \n
continuare \n hohote.
– S` sper`m c` doctorii se \n[al`. Ilse este doar atât
de tân`r`, are doi copii ...
– Nepoata ta este foarte destoinic`, interveni [i
generalul pe un ton grav, deta[at, care pentru el
exprima o deosebit` considera]ie. Ei au fost atât de
ferici]i \mpreun`. Nu mai [tiu exact cum s-au
c`s`torit.
Wilma \ncerca s`-[i potoleasc` durerea [i se [tergea
\ntruna cu batista pe fa]`.
– |n orice caz, doar n-a murit \nc`, Wilma, \[i aduse
generalul so]ia la realitate. {i unde exist` via]`, exist`
totdeauna speran]`.
Ast`zi, timbrul graseiat al unchiului s`u deranja \n
mod deosebit urechile Juliei. M`tu[a Wilma,
dimpotriv`, aproba totul drept consolare.
– Trebuie s` plec`m imediat la ei.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 21

Când avem primul tren? M`tu[a Wilma s`ri de la


locul s`u, ca [i cum ar fi vrut s`-[i gr`beasc`
picioarele s` prind` trenul.
Cea nefericit` era fiica cea mare a fratelui s`u. Ea \i
fusese totdeauna foarte apropiat`. |nainte ca Julia s`
vin` la ei, Ilse venea adesea \n vacan]`, s` le fie
al`turi. A[a c` m`tu[a [i nepoata se sim]iser` foarte
legate una de cealalt`.
– N-a[ vrea s` fiu r`ut`cios, Wilma. La r`sturn`ri de
situa]ii atât de grave nu poate nimeni s` se a[tepte, o
avertiz` totu[i generalul. Wilma \l ascult` [i se a[ez`
din nou, docil`.
Julia merse la telefon. Se adres` apoi unchiului.
– |n ce direc]ie trebuie s` pleca]i? \ntreb` ea calm.
Julia nu [tia c` nepoata m`tu[ii Wilma era
c`s`torit` de câ]iva ani cu un mo[ier. Ea \ns`[i fusese
re]inut` atunci la pat de o grip`, când avusese loc
nunta. A[a c` nu putuse participa al`turi de ceilal]i [i
nu [tia nici numele satului \n care tr`ia de atunci
nepoata iubit` a m`tu[ii Wilma.
Unchiul Anton salut` ini]iativa Juliei [i-i spuse
numele g`rii.
Julia trebui s` a[tepte un timp pân` se f`cu \n
sfâr[it leg`tura. Dup` o scurt` convorbire, a[ez`
receptorul \napoi \n furc`.
22 IRINA SCHULTER

– Pute]i pleca chiar ast`zi. Pân` atunci, mai este


\nc` ceva de a[teptat.
– Nu-i nimic, spuse gr`bit m`tu[a Wilma [i \[i privi
b`rbatul. El aprob` [i se ridic` din fotoliu.
Julia \i ajut` s`-[i fac` bagajul. Se \ngriji ca unchiul
[i m`tu[a s` aib` m`car pâine cu unt pentru drum.
Apoi, doamna Wilma se desp`r]i de Julia [i se gândi
c` este pentru prima dat` când \[i las` nepoata
singur`.
– Dar, m`tu[ic`, doar nu mai sunt un copil!
– Sigur c` nu, \ns` ... Doamna Wilma o s`rut`.
– V` a[teapt` taxiul, le aminti ner`bd`toare
nepoata.
Atunci, m`tu[a oft` [i o \mbr`]i[` \nc` o dat` pe
Julia.
– Fii curajoas`, copil`! murmur` ea. Apoi se
\ntoarse [i porni cu pa[i hot`râ]i al`turi de so]ul s`u
spre automobilul care a[tepta.
Julia \i urm`ri pe amândoi cu privirea, \n timp ce
gândea \n sinea sa c` tân`ra femeie, necunoscut` ei,
poate se va face totu[i bine.
Capitolul 2

Julia \l sun` pe Hanno la locul lui de munc`. |l


chemase doar s`-i aud` vocea. A[a c` a[tept` leg`tura
cu sec]ia de confec]ii pentru b`rba]i a
supermarketului [i fu fericit` când \n sfâr[it Hanno
sosi la telefon.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el iritat.
– M-am gândit, vroiam ...Julia fu nepl`cut
surprins`. Crezuse, dup` p`rerea ei, c` Hanno se va
bucura de faptul c` i-a dat telefon.
– Julia, [eful sec]iei nu vede cu ochi buni dac`
cineva este chemat la telefon \n interes privat, \i
\ntrerupse el [ov`iala.
– Ah, desigur, aprob` Julia. {eful sec]iei trebuie s`
fie foarte exigent.
24 IRINA SCHULTER

Scuz`-m`, n-am vrut s`-]i produc nepl`ceri,


murmur` ea apoi.
– {tiam eu, micu]o, r`spunse Hanno, ceva mai
conciliant. Ce este a[a de important?
– Unchiul [i m`tu[a tocmai au plecat. Vezi tu, s-a
\ntâmplat ceva cu totul nea[teptat ...
– {i pentru o [tire atât de minunat`, e[ti a[a de
trist`? \i strig` Hanno. Vocea sa sun` dintr-o dat`
deschis [i plin` de voie bun`. Vin la tine imediat ce
facem \nchiderea. Pa!
|nainte ca Julia s`-[i poat` reveni din surpriz`, el
\nchisese.
|n orele urm`toare, Julia se bucurase de
singur`tate. |[i f`cuse o lung` baie fierbinte, \[i
sp`lase p`rul [i se \mbr`case cu grij`. Acum era plin`
de voio[ie [i privea din când \n când pe furi[ la ceas.
Dorea s` fie gata când va sosi Hanno s-o ia \n ora[.
Cum sun` la u[`, s`ri imediat s` deschid`.
– Hanno, spuse ea fericit`, [i-l primi radioas`.
Se gândise c` va r`mâne s-o a[tepte la u[` pân` \[i
va \mbr`ca mantoul.
– Ar`]i str`lucitoare [i ce parfum are p`rul t`u,
iubito! El intrase \ntre timp \n vestibul, \nchisese cu
grij` u[a \n urma sa [i \n momentul urm`tor o tr`sese
pe Julia la pieptul s`u.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 25

Apoi o cople[ise cu s`rut`ri fierbin]i.


– Hanno, [optise ea, când reu[ise s`-[i recapete
r`suflarea.
– Am fost pu]in prea furtunos? Credeam c`-]i va
face pl`cere, râse el mul]umit. Julia se \nro[ise toat`.
Tân`rul b`rbat o g`sea atât de fermec`toare, \ncât o
trase din nou lâng` el. Cât de \ndatorat sunt
scumpelor tale rude, spusese el cu ochii \nfierbânta]i.
– De ce?
– Ei, a[a, c` \n sfâr[it ne-au oferit ocazia unei seri
pl`cute. Apoi privi apreciativ marele vestibul [i
aprob`.
– Este un pic de mod` veche, dar \mi place, tapetul
are valoare! Nu sunt chiar s`race rudele tale! Apoi
râse. Nu m` privi a[a, ca un copil care l-a v`zut pe
Mo[ Cr`ciun.
Julia sughi]`. Erau momente \n care Hanno \i p`rea
\ngrozitor de str`in. |l \ntrebase chiar de câteva ori,
de unde vine. Probabil sim]ea c` nu-l cunoa[te
\ndeajuns. Asta trebuie s` fie, \[i oferise \n sinea ei
explica]ia.
– Vroiam ... doar s`-mi \mbrac repede mantoul.
– Mantoul? O ridic` \n bra]e [i scutur` din cap.
Tocmai m-am hot`rât c` ast`zi putem r`mâne la tine.
De ce s` ne stres`m \n oricare din localuri?
26 IRINA SCHULTER

Putem s` ne sim]im aici mult mai comod!


Julia se \nro[i puternic. V`zu \n trecere covorul
persan pe sub picioarele sale.
– Asta ... asta nu avem voie, murmur` ea nefericit`.
– Oh, Julia e[ti \ntr-adev`r r`pitoare! Cum poate fi
o fat` de vârsta ta atât de naiv`? Câteodat`, vreau s`
spun. Chiar nu [tii ce se petrece \n lume?
– Eu ... nu [tiu, continu` ea tulburat`. Dar unchiul
[i m`tu[a vor fi sigur [oca]i ...
– Unchiul [i m`tu[a sunt departe de primejdie, \i
veni el \n \ntâmpinare. Ei nu vor afla niciodat` c`
micu]a lor Julia a fost atât de curajoas`, a[a cum
desigur a[teptau de la ea.
– De ce e[ti deodat` atât de nesuferit cu mine? \l
acuz` ea [i lacrimile \ncepur` s`-i inunde ochii.
– Sunt \ntr-adev`r?
Iart`-m`. O lu` din nou \n bra]e [i o s`rut`
fierbinte, p`tima[. Sub s`rut`rile lui Julia, se \nmuie
\n mâinile sale ca ceara.
– Acum e totul bine \ntre noi? \ntreb` el râzând
când \i d`du drumul.
Julia nu putu decât s` aprobe. Râdea acum din
nou.
– Ai ceva \mpotriv` s` m` conduci [i s`-mi ar`]i [i
mie casa rudelor tale?
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 27

Hanno Rittberg \[i puse duios bra]ul peste umerii


Juliei [i o strânse lâng` el.
Julia aprob` dup` o scurt` ezitare. Avea din nou
dreptate, se comporta ca o feti]` [i nu ca o persoan`
adult`.
– Vino, spuse ea. |l conduse apoi pe Hanno
dintr-o camer` \n alta. Casa ar`ta veche, dar dot`rile
sale costisitoare \]i impuneau. Aceste aprecieri o
lini[teau pe Julia [i o bucurau.
– La aceast` mas` de scris a mâncat [i a lucrat
adesea domnul general, stabili vizitatorul [i ar`t` o
pies` de mobil` impun`toare de sub fereastr`.
– Unchiul petrece [i ast`zi câteva ore \n camera sa
de lucru. Dar p`streaz` totul \n cea mai perfect`
ordine. Dup` el, nu e niciodat` nimic de aranjat.
Acum arat` doar pentru moment pu]in mai r`u,
deoarece unchiul a trebuit s` plece brusc din mijlocul
ac]ivit`]ii sale datorit` unei scrisori urgente. |]i
spuneam c` el [i m`tu[a au plecat cople[i]i de o veste
trist`.
Hanno Rittberg aprob`, \n]eleg`tor. Apoi f`cu un
pas mai \n interior.
Evident, dac` b`trânul domn ar fi fost de fa]`, i-ar
fi pl`tit serviciile cu un cec. Carnetul de cecuri [edea
deschis \nc` pe mas`.
28 IRINA SCHULTER

Julia \i prezent` biblioteca cea mare care cuprindea


aproape \ntregul perete.
– Unchiul mi-a permis s` \mprumut orice carte de
la el. Nici nu [tii ce c`r]i pre]ioase are. Era atât de
mândr` de bibliotec`, \ncåt pur [i simplu nu observ`
c` Hanno o tr`gea dup` el.
– Da, desigur ... \i [optea Hanno Rittberg [i privea
pe ascuns spre masa de scris.
Tocmai vroia s` deschid` u[a dulapului, când
Hanno \i prinse \ncheietura mâinii.
– Nu acum, Julia. Putem s` privim mai târziu
colec]ia de c`r]i a unchiului t`u. Nu mi-o lua \n nume
de r`u, dac`-]i m`rturisesc c` am o foame uria[`. Nu
e posibil s` m` salvezi de la moarte prin \nfometare?
{i rânji conving`tor.
– Oh, s`racul de tine, desigur am s` preg`tesc
repede o gustare pentru tine.
Julia se sim]i din nou mândr` de ea.
– Cât de uituc` pot fi uneori, se mustr` ea. Ar fi
trebuit s` m` gândesc c` vii de la slujb` [i n-ai mâncat
\nc`.
– Acum, chiar atât de r`u nu-mi e.
– {tii ceva, strig` ea din buc`t`rie, preg`tesc o
mas` cald` pentru amândoi. Adic` ... dac` nu dureaz`
prea mult pentru tine.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 29

A[ avea nevoie de circa dou`zeci de minute.


– Ar fi grandios, accept` el, dar apoi scutur`
negativ din cap. Nu, Julia nu pot a[tepta atâta [i nici
ca tu s`-]i strici seara special pentru mine. Doar nu
e[ti femeie de serviciu. Nu, iubito ...
Julia râdea acum, vesel` [i fericit`.
– Trebuie s`-]i m`rturisesc c` vei avea o so]ie
c`reia \i place foarte mult s` g`teasc`.

***

Julia treb`luia prin buc`t`rie. Slav` Domnului c`


m`tu[a l`sase c`mara [i frigiderul pline.
Gândurile \i zburau la Hanno. "Dac` a[teapt` prea
mult?" se gândea ea. |[i puse \n grab` [or]ul de
buc`t`rie [i intr` \n camera de zi.
– Hei, dar... murmur` ea surprins`.
Fotoliul \n care st`tuse Hanno era gol.
– Hanno! strig` ea tare, [i-l c`ut` cu privirea prin
camere.
– Unde arde?
Julia r`sufl` u[urat` când \l v`zu ie[ind din camera
de lucru a unchiului Anton.
30 IRINA SCHULTER

– Hanno! Fugi spre el [i-l cuprinse \n bra]e,


ag`]ându-se de el. Ce spaim` am tras! \i spuse ea. Am
crezut c` te-am sup`rat [i ai plecat.
– Unde puteam s` fiu, prostu]` mic` ce e[ti? Vocea
lui se modul` u[or. Julia nu observ`. Nu remarc` nici
c` ascunde ceva \n mân`.
– Cât po]i fi de fricoas`, iubito! Am vrut mai \ntâi
s` m` ascund, doar c` nu-mi aminteam exact drumul
\napoi \n camera de zi. A[a c` m-am oprit \n camera
de lucru a unchiului t`u. Apoi m-au atras c`r]ile [i am
pierdut pu]in timp \n fa]a marii biblioteci, pân` când
m-ai strigat.
Acum, râser` amândoi. Julia se sim]i din nou
u[oar` [i se lini[ti.
|[i d`du mult` osteneal` cu a[ezarea mesei. Dup`
o scurt` ezitare, scoase serviciul de por]elan de
Meissen al m`tu[ii din dulap. "Sfinte Dumnezeule,
sper s` nu se \ntâmple nimic cu el", se rug` ea. |ns`
nu putea s` piard` ocazia de a-l servi pe Hanno \n cel
mai frumos serviciu de por]elan.
Apoi, când se a[ezaser` la mas`, r`mase complet
mirat` c` Hanno nici nu bag` de seam` aceast`
deosebit` onoare.
El apreciase doar c` mâncarea are un gust bun [i-[i
mai umpluse o dat` farfuria.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 31

– Ce om norocos sunt, Julia! N-am primit numai


cea mai de[teapt` [i frumoas` fat` din lume, ci [i cea
mai grozav` buc`t`reas`.
|i lu` apoi vârfurile degetelor [i le ap`s` cu
tandre]e.
Julia str`lucea de mândrie.
– Noroc, Julia, spuse el [i ridic` paharul, c`ci Julia
adusese [i o sticl` cu vin din pivni]`, din cel mai bun
an. Pentru dragostea noastr` [i pentru viitorul nostru!
Sper c` ne vom c`s`tori curând.
– {i eu, [opti Julia fericit`.
– Ai vorbit cumva cu rudele tale despre mine?
\ntreb` el \n timp ce se [tergea la gur` cu un [ervet.
Julia se \nro[i vinovat`, ca o [col`ri]` [i scutur`
negativ din cap.
– |]i jur c` tocmai vroiam s-o fac când a sosit
po[ta[ul.
– Ei, poate a[a a vrut providen]a, s` n-apuci s` faci
asta, r`spunse el u[urat. Altfel unchiul [i m`tu[a ta
n-ar fi plecat atât de lini[ti]i.
Julia se \nro[i din nou.
– A[ vrea s` sp`l`m vesela \mpreun`, murmur` ea
ceva mai târziu.
– Am s` te-ajut, se oferi el imediat, plin de bun`
voin]`.
32 IRINA SCHULTER

– Nu, te rog, mai bine nu acum, s` nu cumva ... s`


spargi ceva, se temu ea.
– Ah, atunci m`tu[a ta va observa c` farfuriile au
fost folosite, se strâmb` el. Oamenii b`trâni mai ales
]in la lucrurile lor din tinere]e.
– Por]elanul este \nc` din vremea mamei m`tu[ii.
– {i mai r`u, fu de p`rere Hanno, l`sând farfuria
din mân`. Atunci, poate c` ar trebui s` fie \nlocuit.
Julia scutur` negativ din cap. Oare Hanno nu poate
\ntr-adev`r aprecia valoarea serviciului? Probabil c`
nu. Era un b`rbat modern, asta aflase deja Julia. Cum
ar putea s`-i cear` s` aprecieze astfel de lucruri de
care el era complet str`in?
– Unchiul t`u nu are un "]oi", o sticlu]` special`
pentru b`uturi, prin cas`, scumpo? dori Hanno s` [tie
[i se uit` \n jur.
Julia se duse spre bufet. |n spa]iul rezervat barului
st`teau aliniate sticle.
– Unchiul Anton bea destul de pu]in.
– B`trânul are gust, remarc` Hanno. Tr`snet!
Ridica o sticl` dup` alta, citea etichetele [i le punea la
loc. Apoi, se decise s` se opreasc` asupra unui vechi
coniac fran]uzesc.
– Dar s` nu bei mult din el, altfel unchiul o s`
observe, \i aminti Julia.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 33

|ntâmpl`tor, [tia c` unchiul servea din aceast`


sticl` la ocazii cu totul speciale.
– |n ordine, micu]o, aprob` Hanno. S` lu`m ceva
[i pentru tine!
– Nu vreau nimic, spuse Julia.
– Nici nu poate fi vorba. Singur, n-are nici un gust.
– Ei, bine, atunci am s` iau un lichior.
Hanno lu` [i o a doua sticl`. Se a[ez` apoi comod
\n fotoliul care credea el era al unchiului Anton.
– Aici, totul este \ntr-adev`r comod, aprecie el.
N-am putea aprinde focul \n [emineu? Este atât de
dezolant s` vezi totul \ntunecat \n jurul t`u.
– Ba da, desigur...! {i Juliei \i f`cea pl`cere când
focul arunca scåntei \n [emineu, dar m`tu[a Wilma \l
aprindea doar la sfâr[itul s`pt`mânii, când totul
\nsemna reculegere. Altfel, folosirea sa zilnic`
devenea costisitoare.
– Te rog, iubito, fii a[a dr`gu]` [i aprinde focul, o
rug` Hanno.
Imediat dup` aceea, \n c`min se ridicar` fl`c`rile
juc`u[e ale focului. De[i se vroia un tip modern [i se
declarase \mpotriva vechilor obiceiuri, Hanno se
sim]ea extraordinar de bine lungit pe sofa [i o trase
pe Julia lâng` el.
– |mi place atât de mult, declar` el, [i continu`.
34 IRINA SCHULTER

{i noi ne vom face \n c`su]a noastr` un [emineu,


nu-i a[a, scumpo?
– C`su]`? \ntreb` Julia uimit`. E[ti cumva
proprietarul casei?
– |nc` nu, \ns` pentru ce nu exist`, pot doar s` am
speran]e. Am un contract de economii pentru
construc]ii.
– Extraordinar, e[ti totu[i un tân`r prev`z`tor,
declar` Julia surprins`.
– Am sim]it c` \ntre noi exist` o potrivire unic` pe
lume! Hanno rânji din nou. Paharele st`teau pe
m`su]a mic` din fa]a lor. Trebuie s` ciocnim \n
cinstea c`su]ei noastre cu [emineu!
Julia aprob`, mi[cat`. Acum totul era minunat,
[edea al`turi de Hanno \n fa]a [emineului [i
povesteau \mpreun`.
Ceva mai târziu el c`utase la radio o muzic`
duioas` [i avusese noroc. Se transmitea muzic` de
dans.
– Haide Julia, [opti el [i o lu` pe sus.
– Cred c` sunt pu]in ame]it`! râse Julia. {tii, n-am
fost niciodat` mai fericit` ca ast`zi, \i m`rturisi ea.
– Ai s` fii mereu fericit`, micu]o. Doar ne iubim,
nu-i a[a? \i murmurase el la ureche.
Ea aprobase.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 35

– Ne iubim, repetase ea fericit`.


Hanno o ]inea strâns [i o conducea u[or deasupra
covorului persan.
– M` simt de parc` plutesc. Julia \nchise ochii
cople[it` [i sim]i buzele lui Hanno fierbin]i [i ap`sat
peste gura ei.
Julia g`sea c` este firesc s` danseze cu el [i s` se
simt` atât de fericit`. Hanno [i cu ea apar]ineau doar
unul celuilalt. Se vor c`s`tori curând [i-[i vor construi
o cas` cu [emineu. Vor avea copii, care se vor juca \n
gr`dina din spatele casei ...

***

|n diminea]a urm`toare, Julia se trezi târziu. Avea


dureri de cap. Mai \ntâi, nu [tiu unde se afl`. Apoi
\ncepu s`-[i aminteasc` noaptea trecut`.
|[i ap`s` fa]a \n pern`. |n ciuda c`ldurii corpului
lui, care r`m`sese parc` ag`]at` de ea, se sim]ea rece,
iar obrajii \i ardeau de ru[ine.
Julia se sim]ea totu[i cumva \nvins`. Ar fi dorit s`
nu-i fie ru[ine de dragostea ei, era o prostie, a[a \i
spusese Hanno ieri sear`. {i-i d`duse dreptate. Exista
36 IRINA SCHULTER

\ns` oare ceva frumos, m`re] \n aceast` dragoste? Ar fi


vrut doar ca unchiul [i m`tu[a s` [tie despre asta [i s`
fie de acord. Se ridic` \n grab` [i se \mbr`c`.
La ora zece, ca de obicei, sosi femeia de serviciu.
Aceasta \ncepu s` str`nute imediat.
– Domni[oar`, nu sim]i]i? }igaretele generalului
miros altfel.
– Nu simt nimic, spuse Julia.
|n acest moment, sun` telefonul. Julia fugi spre el.
– Ilsei \i merge r`u. Am apucat \ns` s` schimb`m
câteva cuvinte cu ea. Acum este incon[tient`. Mai
r`mânem \nc` aici, spuse generalul \n felul s`u
telegrafic.
Pentru dup`-amiaz`, Julia f`cu aprovizionarea
pentru orice eventualitate cu o sticl` de coniac,
câteva sticle cu vin [i alte delicatese. Cheltuielile
l`saser` o gaur` \n bugetul ei, dar nu dorea \n nici un
caz s`-l osp`teze pe Hanno \n continuare din
alimentele care apar]ineau de drept m`tu[ii [i
unchiului.
|n mod tacit, spera s` nu se repete povestea de ieri
[i s` r`mân` din nou acas`. Nici ieri nu avusese
aceast` inten]ie, dar totul se petrecuse altfel decât
dorise ini]ial. Dac` \ntâlnirea lor va lua din nou un
traseu asem`n`tor?
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 37

Hanno Rittberg sosi [i aduse cu el un buchet mare


de trandafiri ro[ii.
– Celei mai frumoase fete din lume aceste
pre]ioase flori, \i [opti el când i le oferi.
– M` r`sfe]i peste m`sur`, [opti Julia [i-[i ascunse
fa]a \n trandafirii parfuma]i, \nflori]i doar pe
jum`tate.
– Te voi r`sf`]a mereu, iubito, o asigur` el [i \[i
scoase mantoul, \nainte ca Julia s` i-l cear`. Albastrul
\]i st` minunat. R`maser` din nou acas`. Mâinile lui o
prinser` de umeri. O trase spre el.
– P`rul t`u miroase mereu a var` [i fân proasp`t. O
\mbr`]i[`, apoi \i c`ut` buzele. Julia se sim]ea ca
\ntotdeauna z`p`cit` când Hanno era lâng` ea [i o
cople[ea cu dragostea lui.
Capitolul 3

|n ziua urm`toare, sun` m`tu[a Wilma. Avea vocea


\nl`crimat`.
– Ilse a adormit pentru totdeauna. Este nedrept!
Bernhard este complet dezn`d`jduit. S-a bucurat c`
am venit [i cel pu]in pentru moment pot s` m` ocup
de gospod`ria casei.
– Cât de nedrept, [opti [i Julia, impresionat`.
M`tu[a Wilma \i spuse apoi data \nmormânt`rii. Po]i
s` vii cu o zi mai devreme, copil`.
– Desigur, fu de acord Julia. Apoi trebui s` se
a[eze, c`ci deodat` semnifica]ia acestei tragice
\ntâmpl`ri \i deveni foarte real`. Poate c` [i aceast`
tân`r` femeie [i so]ul ei fuseser` odat` a[a ferici]i.
Acum, ea era moart`, copiii plângeau dup` ea, iar
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 39

so]ul era distrus ... Iar ea, Julia, se gândise \n tot acest
timp doar la propria ei fericire.
Când Hanno sosi pe sear`, Julia \i povesti despre
convorbire [i desigur faptul c` va trebui s` plece [i ea
la \nmormântare.
El morm`i ceva neinteligibil.
|n diminea]a urm`toare, când vroia s` plece, Julia
se sim]i ca zdrobit`. Gâtul o sup`ra, ochii \i l`crimau.
– Trebuie s` r`mâne]i la pat [i asta cât mai repede!
Ave]i grip`. C`l`toria dumneavoastr` la \nmormântare
nu va avea loc, \i spuse hot`rât femeia de serviciu.
Apoi sun` la mo[ie, unde erau pentru moment
m`tu[a [i unchiul. M`tu[a dumneavoastr` v` dore[te
\ns`n`to[ire grabnic`. Trebuie \n orice caz s`
r`mâne]i \n pat [i s` chema]i doctorul dac` v` sim]i]i
mai r`u, stabili ea grijulie.
Julia r`mase patru zile la pat. Apoi se \ntâmpl` ceva
[i mai r`u.
Hanno, de altfel, nu-[i dorise nici el.
– Domnul Rittberg n-a venit ast`zi la serviciu, nu
[tim de ce. Poate are [i el grip`, auzi Julia \n receptor.
Mul]umi [i se târ\ \napoi \n pat. Acum, [i Hanno era
bolnav. Se sim]i [i mai speriat`, c`ci nu [tia deloc
unde locuia el de fapt. Amintise de mai multe ori c`
st` \n gazd`. Julia nu era totu[i o femeie foarte
40 IRINA SCHULTER

curioas`. Dar el nu se gândise niciodat` s`-i spun`


nici strada, nici num`rul la care locuia, [i apoi ea nu
mai insistase s`-l \ntrebe.
Pentru Julia, zilele i se p`reau acum f`r` sfâr[it. Se
odihnise ce-i drept destul de bine, dar se sim]ea
singur` \n casa cea mare, singur` cu sentimentele [i
grija pentru Hanno. |[i f`cuse o mie de gânduri
despre el. Dar nu \ndr`znise s` mearg` s`-l caute la
supermarket sau s` \ncerce s` afle de la [eful de sec]ie
adresa lui. {tia precis c` lui nu-i face pl`cere.
De la m`tu[a Wilma primi o lung` scrisoare. Se
ocupa \nc` de supravegherea gospod`riei nepotului.
Tân`rul mo[ier avusese [i el grip`. Acum c`zuser`
bolnavi cei doi copii. A[a c` m`tu[a nu-[i putea p`r`si
\nc` nepotul, acum v`duv.

"Sunt bucuroas` c` ]ie \]i este din nou bine. M-am


gândit dac` n-ai putea s` m` aju]i pu]in. Eu nu mai
sunt tân`r` [i constat asta \n fiecare zi."

Julia citi \nc` de dou` ori \ncheierea scrisorii


\nainte de a realiza ce trebuie s` fac`. M`tu[a Wilma
vroia ca ea s` vin` la mo[ie ca s-o ajute.
Ideea \n sine nu o [ocase, dar \n aceste
circumstan]e, totul \n ea se \mpotrivea.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 41

Nu se putea desp`r]i a[a de simplu de Hanno!


Julia era pentru prima dat` \n via]a sa complet
\ncurcat`.
Tocmai când nu [tia \ncotro s-o apuce, sun` Hanno
la telefon.
– Alo, iubito, se alint` el. O suna de la o cabin`
telefonic`. Se auzea destul de prost.
– Hanno, [opti Julia, emo]ionat`. Lacrimile \i
inundaser` ochii.
A trebuit s` ies s`-mi cump`r ceva de mâncare, de
aceea m-am târåt afar` din pat.
– Oh, Hanno, unde locuie[ti? Vin s` te ajut, s` am
grij` de tine. O, Doamne câte griji mi-am f`cut din
pricina ta, se plânse ea.
– Foarte dr`gu] din partea ta c` te-ai gândit, dar
gazda nu-mi permite s` aduc doamne \n vizit` \n
camera mea.
– Dar e[ti bolnav, doar nu poate avea nimic
\mpotriv` dac` cineva se intereseaz` de tine! exclam`
Julia, intrigat`.
– Nu [tii ce \nseamn` s` stai cu chirie, Julia, spuse
Hanno Rittberg cu am`r`ciune. Nu, nu este nevoie s`
vii, cred c` \n scurt timp m` voi sim]i mai bine, \ncât
vom putea s` ne \ntâlnim. Rudele tale s-au \ntors? se
interes` el imediat.
42 IRINA SCHULTER

– Nu ... [i Julia \i vorbi despre scrisoarea m`tu[ii


Wilma. A[tepta \nfrigurat` reac]ia lui Hanno. Ce-ar
trebui s` fac? \ntreb` ea \n final.
– Dar nu-]i r`mâne altceva de f`cut decât s`
\mpline[ti dorin]a b`trânei.
Julia oft`.
– Da, desigur, murmur` ea. Plec mâine diminea]`.

***

Aici nu voi mai fi consolat` de nimeni, se gândea


Julia disperat`, când cobor\ din trenul curs`. Privi \n
jurul s`u \n micu]a gar`. |n afara ei, mai p`r`siser`
trenul doar câ]iva c`l`tori.
Avu sentimentul c` a fost aruncat` de soart` la
cap`tul lumii, unde doar vulpile [i iepurii vor veni
s`-i ureze noapte bun`.
Totul era \nv`luit \ntr-o cea]` profund`, o zi \n care
cu adev`rat nu se \ntrez`rea nimic luminos.
Julia \[i lu` geamantanul [i geanta de voiaj [i se
preg`ti de drum lung.
Se potrivea cu prezentul plictisitor [i dezolant, cu
vremea [i cu starea sa sufleteasc`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 43

|n plus, nimeni nu venise s-o a[tepte, gândea ea


descurajat`.
Dar tocmai atunci un b`rbat \n vârst` se apropie de
ea.
– Dumneavoastr` sunte]i, domni[oar`? \ntreb` el
dintr-o suflare, oprindu-se \n fa]a Juliei.
Julia avea totu[i sim]ul umorului, dar \n sinea sa
totul \i p`rea acum complet pierdut.
– Sunt Julia Brunken, r`spunse ea rigid.
– Total adev`rat, a[a v-a numit [i domnul general.
B`rbatul schi]` un zâmbet. Ei, am \ntârziat pu]in. A
trebuit s` merg [i la Müller, d`du el Juliei o explica]ie
suplimentar`, care de fapt n-o interesa deloc. Atunci,
poate vre]i s` veni]i, mai spuse el.
Julia se mir` cu ce u[urin]` ridic` [i puse bagajul \n
landou [i cât de ap`sat c`lca. Julia \[i d`du osteneala
s` r`mân` pe locul ei.
Desigur, cândva, \n vremuri de mult trecute, Julia
fusese [i ea crescut` la ]ar` [i [tia ce este acela un
landou, dar ast`zi vederea lui \i m`ri starea de
indispozi]ie. Oare la mo[ie nu exist` nici un
automobil?
Ambii cai din fa]a tr`surii trop`iau din copite [i
sfor`iau.
– Hei, s` mergem acum, spuse vizitiul.
44 IRINA SCHULTER

Apoi aranj` \nc` o dat` geamantanul \n interiorul


tr`surii [i-i deschise u[a Juliei.
Drumul \i p`ru lung, f`r` sfâr[it. La un moment dat
câteva cl`diri str`punser` cea]a. Julia nu-[i d`du
osteneala s` ia aminte mai bine prezen]a lor. Era
preocupat` s`-[i g`seasc` echilibrul interior. Unchiul
[i m`tu[a nu trebuia s` afle cât de nenorocit` se
sim]ea, deoarece trebuise s`-l lase singur pe Hanno.
|n scurt timp \ns`, c`l`toria se sfâr[i. Vizitiul
deschise larg u[a tr`surii.
– Am ajuns, spuse el [i \ncerc` un zâmbet.
Un baset veni \n goan` l`trând, \nconjur` tr`sura [i
se ridic` cu labele din fa]` pe vizitiu.
– Nu mai fi a[a s`lbatic! \i spuse el.
Când Julia cobor\ din tr`sur`, trebui [i ea s` se
supun` ceremoniei de primire a basetului Waldi. Era
inevitabil ca labele câinelui s` nu lase urme de praf pe
poalele mantoului Juliei.
– N-ai s` fii niciodat` un câine bine crescut, se auzi
vocea m`tu[ii Wilma, certându-l.
Ea v`zuse tr`sura venind [i ie[ise din cas` \n
\ntâmpinare. Julia remarc` imediat cât de obosit` [i
de \ncordat` ar`ta m`tu[a sa.
– Julia, ce frumos din partea ta c` ai venit. Bun
venit \n Linteln!
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 45

"M`tu[a Wilma se bucur`" \[i spuse Julia \n sinea


sa. B`trâna doamn` o lu` la pieptul s`u [i o b`tu u[or
pe spate.
– Copil`, ne-ai lipsit foarte mult, spuse ea.
Apoi se \ntoarse spre vizitiu.
– Karl, du te rog bagajul nepoatei mele \n cas`.
Vizitiul aprob` [i lu` imediat geamantanul [i
geanta domni[oarei.
– Karl este o perl` de om, explic` m`tu[a Wilma. |n
ciuda vârstei, este \nc` la slujb`, deoarece Bernhard
are atâta nevoie de el, iar aici este mare nevoie de
personal.
M`tu[a Wilma o lu` apoi de mân` pe nepoata sa [i
intr` cu ea \n cas`.
– Sper c` ai avut o c`l`torie destul de bun`, copil`
scump`, \ncerc` ea s` afle, plin` de grij`.
– Ei, da, desigur, cum altfel? o asigur` Julia.
– |mi pari cumva schimbat`. {i doamna Wilma \[i
privi cu aten]ie nepoata, verificând. Poate din cauza
gripei pe care ai avut-o, o mângâie ea. O grip`
serioas` te vl`guie[te de putere.
– Da, murmur` Julia. Era bucuroas` c` m`tu[a
g`sise singur` o explica]ie.
Doamna Wilma o conduse apoi \ntr-o sal` care era
plin` de trofee de vân`toare.
46 IRINA SCHULTER

Dânsa era deja obi[nuit` cu \nf`]i[area lor, Julia se


opri \ns`, uimit`.
– Oh, Doamne, parc` am intrat \ntr-un muzeu din
p`dure.
– N-ai gândit chiar gre[it. Multe trofee sunt mai
vechi de o sut` de ani. To]i cei din familia Neuendorf
au fost mari vân`tori.
|n camera de zi, cea mai mare camer` a casei
mo[iere[ti se afla o sob` mare, confortabil`, de
teracot`, care transmitea o c`ldur` pl`cut`. Julia fu
surprins` cât de odihnitoare era aceast` camer`.
– Ei, \]i place? o \ntreb` doamna Wilma. Observase
\n prealabil cât de impresionat` era Julia. Po]i s` te
r`core[ti pu]in, apoi vom bea o cafea \mpreun`. Cu
aceast` ocazie, vei cunoa[te \ntreaga familie.
Julia aprob` \n t`cere. Se l`s` condus` de m`tu[a
sa \ntr-o camer` de oaspe]i, mare [i luminoas`,
mobilat` adecvat.
– Ai aici dulapuri, aici e chiuveta pentru sp`lat.
Dac` vrei s` faci du[, trebuie s` mergi \n camera de
baie a lui Bernhard. |]i va da voie cu pl`cere, \i explic`
m`tu[a. Ne vedem \n curând jos, complet` ea [i ie[i
din camer`.
Julia \[i atârn` pu]inele sale rochii \n [ifonier.
Nu-[i adusese multe cu ea. Când cobor\ mai târziu \n
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 47

camera de zi, u[a lat` cu canaturi era larg deschis`


spre alt` \nc`pere. Acolo se adunase \n jurul unei
mese rotunde \ntreaga familie.
Unchiul Anton [i Bernhard Neuendorf se ridicar`,
iar cei doi copii priveau curio[i.
– Julia, ai venit! Unchiul Anton era evident mi[cat
când \i \ntinse mâna. Ai f`cut un lucru extraordinar,
feti]o.
– {i ea a fost bolnav`, men]ion` sec m`tu[a Wilma.
Cred c` trebuie s` v` fac cuno[tin]` unul cu cel`lalt,
Bernhard [i Julia.
– Desigur. Generalul f`cu un pas \napoi.
Julia v`zu \n fa]a sa un b`rbat \nalt cât un copac,
care-i \ntinse prietenos o mân` puternic`. Fu
surprins`, c`ci \[i f`cuse o cu totul alt` imagine
despre Bernhard Neuendorf.
– Cred c` v` pute]i tutui, fu de p`rere m`tu[a
Wilma, acum c` v-a]i cunoscut reciproc. Ar fi mai u[or
[i pentru personalul de serviciu, conchise ea.
– Asta nu depinde de mine, spuse Bernhard
Neuendorf.
Pe buzele sale ap`ru un u[or surâs. Atunci, pentru
o bun` prietenie, Julia.
– Da, Bernhard, r`spunse Julia pu]in emo]ionat`.
Se bucura c` acum discu]ia se va referi la copii.
48 IRINA SCHULTER

Pân` acum, ei s`tuser` cumin]i pe scaune [i


a[teptaser`. Acum s`rir` de pe scaune [i se gr`bir`
amândoi ner`bd`tori spre Julia.
– Tu e[ti scumpa noastr` m`tu[a Julia? ciripi Gabi
cu cei cinci ani[ori ai ei. |[i ]inea c`p[orul \nclinat [i
o privea pe Julia cu ochi[orii ei c`prui plini de
a[tept`ri.
– Eu sunt m`tu[a Julia, preciz` aceasta zâmbind
amuzat`. N-avusese de-a face niciodat` pân` atunci cu
copii a[a de mici [i n-ar fi b`nuit cât de dulci pot fi.
– Tati a spus c` e[ti o m`tu[` scump`, continu`
Gabi.
– Asta nu pot s` apreciez eu, explic` Julia.
– Tati este de[tept [i [tie mereu totul, sublinie
Ralf, care era cu un an mai mare.
– Nu vre]i mai bine s` d`m mai \ntâi mâna? redres`
Julia situa]ia.
Micu]ii o ascultar`. Desigur, m`tu[a Wilma avusese
grij` ca mânu]ele lor s` fie curate.
– O m`tu[` scump` are \ntotdeauna ciocolat`
pentru noi, explic` apoi Gabi energic.
– Gabi, o aduse tati la respect. Pentru el, situa]ia
devenise penibil`, c`ci Julia se uita acum \n podea.
– |n sat exist` precis un magazin, de unde am
putea cump`ra.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 49

Am putea \ncerca mâine s` g`sim ceva acolo,


promise Julia.
– O, bine, atunci am s`-mi cump`r gum` de
mestecat [i suc dulce, se bucur` Gabi.
– N-ai s`-]i iei nimic, mai \ntâi ai s` stai potolit` pe
scaun [i ai s` te por]i frumos. {i tu la fel! Bernhard
Neuendorf ridic` pu]in tonul la ei. Copiii ascultar`
imediat, se uitar` \ns` mira]i la Julia, ca [i cum ar fi
vrut s`-i aminteasc` promisiunea f`cut`.

***

|n ziua urm`toare \ncepur` deja problemele.


– Unchiul Anton [i cu mine ne-am gândit c` ai
putea s` r`mâi pân` la prim`var` la Bernhard [i s`-l
aju]i dac` te-ai ocupa m`car de copii. Câteva luni
tr`ite aici la ]ar`, dup` gripa pe care ai avut-o, nu pot
decât s`-]i fac` bine, iar pe de alt` parte te-ai putea
preg`ti pentru starea de viitoare st`pân` la casa ta.
Julia deveni \n acest moment livid`. Perspectiva de
a petrece aici la ]ar` o iarn` \ntreag` \i produsese o
team` [i o groaz` cumplit`. Ca s` nu mai ad`ug`m c`
nu-l putea vedea pe Hanno.
50 IRINA SCHULTER

Atunci, \i auzi pe Gabi [i pe Ralf \ntrecându-se \n


chiote.
– O, Doamne, iar au pus ceva la cale! Doamna
Wilma s`ri ca ars` [i se gr`bi spre u[`. Julia o urm`
\ncet, complet derutat`.
Nu, se gândi ea revoltat`, asta nu-mi pot pretinde.
Nu vreau s` m` \ngrop aici, atât de departe de
Hanno...
Când v`zu copiii, Julia uit` \ns` de problemele sale
[i s`ri speriat` s` dea o mân` de ajutor. M`tu[a Wilma
era cu siguran]` o persoan` curajoas` [i avea pentru
toate \ntâmpl`rile vie]ii un sfat, acum \ns` se afla
complet dezarmat` \n fa]a celor doi copii.
Gabi [i Ralf g`siser` undeva o vopsea verde [i se
jucaser` de-a pictorii. Aveau amândoi vopsea verde \n
p`r, pe haine, pe fa]` [i pe mâini.
– Dumnezeule, [opti m`tu[a Wilma cople[it`. Julia
o cuprinse ocrotitor pe m`tu[a sa de bra] [i o
conduse spre fotoliul cel mai apropiat. Biata de ea
tremura din tot corpul de spaim` [i de neputin]`.
– Haide, vino [i a[az`-te, o invit` ea cu blânde]e.
M` ocup eu de ei. Se \ntoarse imediat [i privi aspru
spre copii.
– Ce s` fac acum cu voi? \ntreb` ea mustr`tor.
– S` sp`l`m vopseaua, propuse Ralf.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 51

– Da, nici mie nu-mi place a[a, complet` Gabi.


|[i pierduser` acum amândoi prietenia scumpei lor
m`tu[i Julia [i ridicaser` bra]ele stângaci spre ea.
– Nici nu m` gândesc. Asta trebuie s-o face]i voi
singuri. Voi singuri v-a]i måzg`lit cu vopsea.
La aceast` reac]ie micu]ii nu se a[teptaser`. O
privir` pe Julia cu ochi mari uimi]i, c`ci pân` acum
fuseser` obi[nui]i ca mama s` repare toate prostiile.
– Haide, arat`-mi drumul la baie! ceru ea feti]ei.
– Julia, nu po]i s` faci a[a ceva. |ncearc` mai \ntåi
cu terebentin`, poate reu[e[ti, strig` doamna Wilma
dup` ea. |ns` fu foarte bucuroas` c` \n aceast`
situa]ie critic`, nepoata ei nu s-a ar`tat descump`nit`
\n timp ce constata c` ea nu mai era capabil` s` ]in`
\n frâu copii atât de neastâmp`ra]i.
Copiii mergeau cu c`p[oarele lor vopsite, aplecate
\naintea ei. Julia \i urma, zâmbind amuzat` de
n`zdr`v`nia lor.
– A[a, acum s`puni]i-v` temeinic, \i \ndemn` ea pe
Gabi [i pe Ralf.
Copiii r`maser` descuraja]i, când observar` c`
vopseaua doar se \ntindea mai mult, dar nu putea fi
\ndep`rtat`. Atunci, luar` [i mai mult s`pun [i chiar
peria.
– Nu merge! se plânse Gabi.
52 IRINA SCHULTER

– Ghinionul vostru, spuse Julia ne\nduplecat`,


observând cum copiiilor \ncepuse s` le par` r`u. Pân`
acum se str`duise s` r`mân` aspr`. Privindu-le
fe]i[oarele nefericite, era tentat` s`-i ajute. |ns` [tia c`
nu trebuia s-o fac`, deoarece amândoi trebuia s`
primeasc` aceast` pedeaps` ca o lec]ie.
Gabi se c`]`rase pe un sc`unel, s` se poat` vedea
\n oglind`. P`rul s`u blond, frumos, u[or buclat, ar`ta
tare r`u. Se apucase cu ambele mânu]e de el [i tr`gea:
– Asta trebuie s` dispar`, trebuie s` dispar`! striga
ea nec`jit`.
– Nu te mai v`ic`ri, bomb`ni Ralf, \n timp ce se
lupta s`-[i st`pâneasc` lacrimile.
– N-am s` m` mai joc niciodat` cu vopsea,
niciodat`! se v`ita Gabi.
– S` sper`m, interveni Julia t`ios. Apoi \i privi pe
amândoi cu asprime. Am s` \ncerc dac` pot g`si un
mijloc s` pute]i deveni din nou cura]i. Dar v` spun
dinainte, nu va fi distractiv deloc. Doar dac` v` pare
\ntr-adev`r r`u. Plec pu]in, \ntre timp s` fi]i cumin]i [i
s` l`sa]i hainele aici jos pe podea. Nu ie[i]i din
camera de baie, altfel ... r`mâne]i a[a cum v` vede]i
acum.
Probabil micu]ii ar fi promis orice \n aceste
momente. R`maser` cumin]i.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 53

Julia fugi la m`tu[a sa. Ea st`tea \n continuare \n


fotoliu, neajutorat`.
– Unde pot g`si terebentin`?
– Dac` exist` cumva, ar putea fi \n camera de lâng`
buc`t`rie. Acolo sunt p`strate m`turile [i diverse
lucruri pentru cur`]enie.
Julia g`si o jum`tate de sticl` cu terebentin`.
M`tu[a Wilma se oferi s-o ajute la procedura de
cur`]ire a micu]ilor.
Julia \i f`cu \ns` semn cu mâna.
– M` descurc singur`. Apoi fugi \napoi la micu]i
[i-i frec` pân` când pielea li se \nro[ise ca racul fiert.
Din p`r, vopseaua ie[i cel mai greu.
– Trebuie s` v` asigur c` \n zilele urm`toare o s` v`
doar` la piept`nat, \i inform` ea pe amândoi.
Gabi [i Ralf aprobar` \n t`cere. Erau acum blânzi ca
mieii.
Totul durase circa o or`. Nu servea la nimic acum
s`-i mai \mbrace pe copii. A[a c` Julia le puse doar
halatele de baie [i-i duse \n dormitorul lor.
Se bucura \n sinea ei de laudele m`tu[ii Wilma,
când va vedea din nou copiii cura]i.
Atunci, u[a se deschise, dar \n locul m`tu[ii Wilma,
ap`ru unchiul Anton. El nu acord` nici o aten]ie
copiilor cumin]i [i ac]ion` complet agitat.
54 IRINA SCHULTER

– Julia, murmur` el speriat.


– Dumnezeule, ce s-a mai \ntâmplat?
Unchiul Anton era ro[u la fa]` [i abia \[i tr`gea
r`suflarea.
– M`tu[a ta \mpacheteaz` deja, trebuie s` plec`m
imediat. Ne-a sunat o vecin` ... Vai, atâta nenorocire!
Se a[ez` [i-[i [terse sudoarea de pe frunte.
– Ce nenorocire, unchiule Anton? Vorbe[te o dat`!
Cu greu afl` Julia ce era mai important. |n
concluzie, vecina ie[ise s` plimbe câinele pe afar`.
Câinele tân`r [i juc`u[ se ascunsese \n gr`dina
unchiului [i a m`tu[ii. {i nu vroia s` se arate deloc,
de[i vecina \l strigase [i-l dezmierdase. Atunci,
hot`râse s` se duc` dup` el.
– A fost un noroc, c`ci a[a a descoperit apa. Ie[ea
afar` pe sub u[a pivni]ei, [i trecea prin spate \n casa
noastr`.
– Cum s` ajung` apa acolo? \ntreb` Julia uimit`.
– Probabil s-a spart vreo ]eav`. Vecina ne-a
telefonat imediat [i noi am rugat-o s` anun]e
pompierii. Bernhard ne duce imediat acas`.
El r`m`sese \n picioare [i uit` chiar s`-[i ia
r`mas-bun.
Amândoi copiii se ascunseser` ca ni[te [oricei [i
ascultaser` \n lini[te.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 55

– |ncotro pleac` tati? vru s` [tie Ralf.


– |i duce pe m`tu[a Wilma [i pe unchiul Anton
\napoi acas`.
– Vrem s` mergem [i noi cu el! s`rir` amândoi [i
avur` din nou parte de un [oc.
– Nici nu sunte]i \mbr`ca]i, le explic` Julia cu
r`bdare. P`rul vostru este \nc` ud [i lipicios, iar \n
afar` de asta s-a f`cut deja timpul de culcare. M` duc
s` v` aduc masa de sear`, apoi trece]i \n pat.
Capitolul 4

|n buc`t`rie robotea b`trâna domni[oar` Mamsell


Trinchen. {i dânsa \mplinise de mult anii de
pensionare, se gândea Julia când se prezent` [i
aceasta \i \ntinse mâna.
– Cât m` bucur c` sunte]i aici, \i m`rturisi b`trâna
domni[oar`. N-am nimic contra lui Gabi [i a lui Ralf [i
nici pe departe fa]` de cea disp`rut` ... dar o astfel de
educa]ie ....
Scutur` capul \n semn de dezaprobare. Cu copiii,
nici unul n-a avut mân` forte. Ei n`scocesc toat` ziua
tot felul de nebunii ... Deja mi-e team` ce vor mai
pune la cale ast`zi.
Dar \n sfâr[it, acum sunte]i dumneavoastr` aici,
conchise ea mul]umit`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 57

Julia nu avu curajul s`-i explice b`trânei


domni[oare c` nu inten]ioneaz` s` r`mân` mult timp
aici, cum [i-ar fi dorit din toat` inima aceasta.
Cu ajutorul domni[oarei Mamsell Trinchen,
preg`ti repede masa de sear` pentru copii.
Julia duse tava cu mâncare \n camera copiilor [i
r`mase a[ezat` \n fotoliu \n timp ce ei mâncau.
– Când vine mami \napoi? \ntreb` deodat` Gabi. A
plecat deja de mult timp.
Julia se pref`cu c` n-a auzit bine.
– Mama ta este plecat`? murmur` ea cu inima
strâns`.
– Da, precis. A avut dureri foarte mari [i a trebuit
s` plece, explic` Gabi cu o figur` foarte serioas`.
Julia se sim]i foarte \ncurcat`. De ce oare nu li s-a
spus copiiilor imediat adev`rul, se \ntreba ea. Credea
oare Bernhard c` vor primi [tirea c` mama nu se va mai
\ntoarce niciodat` mai u[or, dup` ce va mai trece ceva
timp? Juliei nu i se p`ru deloc corect` aceast` metod`.
– Mami a noastr` este o scump`, \nt`ri [i Ralf
\ngândurat.
– Desigur, desigur, [opti Julia [i sim]i cum i se
pune un nod \n gât.
– Ne cân]i un cântec de leag`n? \ntreb` Gabi, dup`
ce se \ntinsese frumos \n p`tu] [i se \nvelise. Ar`ta
58 IRINA SCHULTER

acum ca un \ngera[, u[or \mbujorat`. Mami a noastr`


a f`cut mereu asta pentru noi, dar bunica Wilma, nu.
Dou` perechi de ochi[ori o priveau cu speran]`.
Julia nu vru la \nceput, dar nu putea s` le \n[ele
a[tept`rile.
– Am s` \ncerc, spuse ea.
Julia [tia un cântec popular [i observ` c` Gabi [i
Ralf ascultau cu aten]ie.
– Ce frumos [tii s` cân]i, spuse Gabi spontan.
Vreau [i eu s`-l \nv`], \ngân` ea, [i adormi.
– Mâine.
Apoi, Julia se aplec` deasupra copiiilor [i-i s`rut`
pe frunte; uitase toate enerv`rile [i irit`rile, pe care le
suportase peste zi.
– Somn u[or! le ur` ea duios.
Când Bernhard Neuendorf se \ntoarse aproape de
miezul nop]ii, o g`si pe Julia dormind \n fotoliu.
Ar`ta minunat de tân`r` [i de \nduio[`toare, \ncât
Bernhard r`mase s-o priveasc` un timp [i o
contempl` zâmbind.
|n acest timp, Julia se trezi brusc. Crezu mai \ntâi
c` Hanno a venit la ea. Chiar \l strig` \ncet ca prin vis:
– Hanno, [opti ea.
– Eu sunt Bernhard. Mo[ierul se a[ez` [i râse
\n]eleg`tor.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 59

|mi pare r`u c` te-am speriat [i te-ai trezit. Doar nu


vrei s`-]i petreci toat` noaptea aici.
– Nu, spuse Julia. G`si c` Bernhard era \n general
un tip foarte pragmatic [i cump`tat. Ce s-a \ntâmplat
acas`? \ntreb` ea apoi, curioas`.
Bernhard oft`.
– S-a spart o conduct` \n pivni]a unchiului.
Evident, femeia de serviciu nu fusese azi acolo,
deoarece nu era nimic de f`cut dac` tot nu era nimeni
acas`. Necazul pare s` se fi \ntâmplat ieri \nainte de
prânz, a[a a stabilit pompierul. Altfel, cantitatea mare
de ap` n-are explica]ie. Pivni]ele au fost golite cu
pompa, dar totul arat` jalnic.
– |mi pot imagina, aprob` Julia. Cum suport`
m`tu[a [i unchiul situa]ia?
– Dân[ii nu mai sunt atât de tineri [i desigur s-au
speriat.
Dar tu [tii cum e, trebuie s` \nfrun]i necazurile [i
s` mergi mai departe.
Julia se mir` cât de bine \i cuno[tea Bernhard
rudele, [i \ntr-un timp atât de scurt.
– Ar fi trebuit s` le fiu al`turi, se lament` Julia.
– Bine spus, dar n-ai fi putut s`-i aju]i cu nimic.
Julia trebui s`-i dea dreptate.
– Vrei s`-]i preg`tesc o gustare? se oferi ea.
60 IRINA SCHULTER

– Nu, mul]umesc, am mâncat ceva cu m`tu[a [i cu


unchiul. Dar trebuie s`-]i mul]umesc \n orice caz c` ai
vrut s` r`mâi la mine s` m` aju]i, continu` el plin de
c`ldur`. Oboseala [i tensiunea nervoas` reflectate pe
chipul s`u disp`rur` deodat` ca prin farmec.
Julia tres`ri.
– Atunci, trebuie s` te dezam`gesc, spuse ea
ezitând.
Acum, fu rândul lui s` tresar`.
– Te-ai r`zgândit cumva? Copiii sunt
nemaipomenit de neastâmp`ra]i, nu-i a[a? Ar fi
trebuit s`-mi dau seama. Apoi, omul cât muntele se
frânse [i ridic` din umeri.
Julia se sim]i foarte nefericit`.
– Nu, nu, nu asta vroiam s` spun, preciz` ea cu
hot`râre.
Bernhard o privi surprins. P`rea c` a[teapt` alte
explica]ii. |n mod ciudat, Juliei \i fu foarte u[or s`-i
povesteasc` despre Hanno.
– Tocmai vroiam s`-i spun m`tu[ii [i unchiului
despre noi, spuse ea \ntr-un suflet. Atunci, a sosit
vestea despre nenorocirea Ilsei. Din nou nu se
cuvenea. |n]elegi ...? |l privi plin` de speran]`.
– Desigur, spuse el cu c`ldur`. |n orice caz, \]i
doresc numai bine pentru viitor, Julia.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 61

– Mul]umesc. |l \mbr`]i[` radioas` [i avu


sentimentul c` \n aceste minute deveniser` buni
prieteni. Tu ce vrei s` faci?
– Va trebui cumva s` merg mai departe, \ng`im` el.
De[i nu-[i ar`t` dezam`girea, Julia o sim]i din glasul
s`u. |i p`ru din inim` r`u pentru el. Desigur, sufer`
foarte mult dup` pierderea so]iei sale, a[a de tân`r`.
Dar nu era tipul de om pe care s`-l po]i ajuta cu
comp`timire.
– Am s` r`mân totu[i la tine pân` vei g`si puterea
s` te refaci, \i promise Julia f`r` voia ei. De[i \[i dorise
s`-[i poat` strânge lucrurile chiar a doua zi
dis-de-diminea]`.
– Mul]umesc, este foarte frumos din partea ta. Am
s` m` str`duiesc s` g`sesc cât mai curând pe cineva s`
aib` grij` de copiii mei. Desigur, nu va fi u[or, [tiu
precis asta. Privi cu am`r`ciune podeaua din fa]a sa.
Mi-ar face pl`cere dac` te-ai purta pu]in mai energic
cu Gabi [i cu Ralf, continu` apoi el. Vor trebui s` se
obi[nuiasc` s` asculte. Mi-e team` c` nici o
educatoare str`in` nu le va tolera poznele pe care le
pun la cale zilnic. Ziua urm`toare trecu greu pentru
copii. |nc` nu le ie[ise din minte spaima de ieri.
Julia fu din nou m`tu[a lor iubitoare [i-i \nv`]` s`
fac` pu]in` ordine prin camer`.
62 IRINA SCHULTER

C`ci pe mo[ia Linteln era necesar` acum orice


mân` de ajutor.
Apoi, Julia [terse praful [i cur`]` covoarele,
ini]iindu-i pe lâng` ea [i pe Gabi [i Ralf.
– Camera de lucru a domnului trebuie s` fie
neap`rat cur`]at`, n-am reu[it s` ajung acolo de
câteva zile, i se plânse fata \n cas`, Marie.
– Bine, m` ocup eu de asta, \i spuse Julia.
A[a intr` \n spa]iul personal al st`pânului mo[iei [i
r`mase mirat`. La ce s-ar fi a[teptat, nu [tia exact s`
spun`, \n nici un caz \ns` la o camer` mobilat` atât de
confortabil [i totu[i practic.
Pe podea era \ntins un covor de culoare deschis`,
foarte primitor. O m`su]` nostim` \n fa]a canapelei [i
o garnitur` de fotolii completau aranjamentul.
Masa de scris era ordonat`. Pe ea se aflau dou`
tablouri \n rame argintate.
"Aceasta trebuie s` fi fost Ilse" [opti Julia luând \n
mân` unul din tablouri. Din fotografie \i zâmbea o
fa]` tân`r` [i prietenoas`. Ce frumoas` era! Acum
putea s`-l \n]eleag` bine pe Bernhard, cât de
dureroas` putea fi aceast` pierdere pentru el.
Cealalt` fotografie o reprezenta pe mama lui
Bernhard \n anii tinere]ii, reflect` Julia privind-o.
Fotografia ar`ta \nvechit`. Julia se mir` cât de bine
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 63

fusese p`strat`. Tân`ra femeie purta p`rul strâns,


piept`nat spre spate [i adunat la ceaf` \ntr-un coc,
dup` moda de atunci. |mbr`c`mintea ar fi permis
desigur o coafur` cu p`rul ondulat pentru aceast` fa]`
destul de lat`.
Julia \[i reveni din visare [i se apuc` de cur`]enie.
Aspiratorul zumz`ia, a[a c` nu auzi când se deschise
u[a.
Mai \ntâi tres`ri când auzi vocea lui Bernhard, apoi
opri aspiratorul.
– |mi pare r`u c` te-am speriat, spuse Bernhard cu
c`ldur`.
– Oh, nu face nimic, r`spunse Julia \n grab`.
– Julia, nu trebuie s` faci tu \ntre]inerea casei, doar
pentru asta este Marie aici. A[ fi fericit dac` te-ai
ocupa doar de copii.
Julia \i zâmbi.
– Din pricina asta n-o s`-mi cad` nici o piatr` din
coroan`, Bernhard. |n diminea]a asta, Gabi [i Ralf
sunt atât de cumin]i, \ncât pot s` stea singuri. Acum
se joac` \n camera lor, m-am asigurat adineauri.
– Dac`-i a[a ... spuse el u[urat. {i dac` \ntr-adev`r
nu te deranjeaz` ... se referi apoi la aspirator, la cârpa
de praf [i la imensul [or] pe care [i-l pusese Julia.
Doar cerul [tia cui apar]inuse acest imens obiect de
64 IRINA SCHULTER

gospod`rie. Julia putea \n orice caz s` se \nf`[oare \n


el de dou` ori. E[ti \n mare m`sur` exact ca Ilse, [opti
Bernhard oftând. Privirea lui se \ndrept` imediat spre
fotografia de pe birou. C`uta desigur figura
zâmbitoare a frumoasei sale so]ii, ca s`-i dea putere.
Atunci, se auzi un urlet \ngrozitor \n toat` casa.
Julia arunc` totul din mân` [i urc` \n fug` treptele.
Bernhard se gr`bi dup` ea, dar n-o putu ajunge
imediat.
– Dumnezeule, Ralf! strig` ea [i-l trase pe micu]ul
\nsângerat spre ea.
Gabi st`tea \n spate cu un deget vârât de team` \n
gur` [i a[tepta s` vad` ce se va \ntâmpla.
– Ce s-a mai \ntâmplat aici? tun` Bernhard cu
mânie.
Julia n-avea ochi decât pentru Ralf cel r`nit, dar
Bernhard descoperi imediat oglinda deplasat` de la
locul ei, care era desigur cauza nenorocirii.
Ralf \ncepu imediat s` plâng`. Gabi, tem`toare,
c`uta o cale de sc`pare. |ns` culoarul primului etaj
era prea \ngust. A[a c` fugi \n direc]ie opus`.
– Gabi a spus s` ne juc`m de-a alpini[tii, suspina
Ralf.
– |nainte de a clarifica lucrurile, trebuie s`-l
pans`m pe Ralf, spuse Julia energic.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 65

Bernhard oft` epuizat [i-[i atinse fruntea cu palma.


Ralf se bucur` din inim` când Julia \i prinse bra]ul. |[i
dezgoli cu mâinile pline de sânge ceafa.
Slav` Domnului, r`nile se dovedir` mai pu]in
periculoase decât p`reau la prima vedere. Ralf se
zgâriase pe mâini [i se r`nise pu]in [i pe fa]`. Julia \i
sp`l` cu mare aten]ie r`nile, le dezinfect` [i aplic` pe
fiecare câte un plasture, apoi \l duse pe micu]ul
[trengar palid ca ceara pe canapeaua din camera de zi.
|ntre timp, Bernhard veni cu Gabi care se agita,
d`dea din picioare [i striga cât o ]inea gura de tare.
– |i spun totul mamei, scâncea ea. Se p`rea c`
primise de la tata prima pedeaps` din via]a ei [i nu se
putea lini[ti deloc din cauza asta.
– }i-ar`t eu ]ie! \i r`spunse tat`l mânios. Cu
zburd`lnicia voastr` nu se mai poate! Trebuie s` [ti]i
ce ave]i voie [i ce nu!
– Mami ... vru Gabi s` protesteze, t`cu \ns` \n fa]a
privirii amenin]`toare a tat`lui.
– N-am s` mai fac a[a ceva, [opti cu team` Ralf. {i
se strecur` cu totul sub p`tura de lân` cu care-l
acoperise Julia.
– Te rog, Bernhard, n-are nici un sens, interveni
Julia \ncercând s` calmeze situa]ia când Bernhard
\ncepu din nou s`-i certe.
66 IRINA SCHULTER

– Fie ... Se a[ez` [i privi confuz \n jurul lui.


Gabi se apropie grabnic de Julia. Sim]ise c` lâng`
ea putea fi \n siguran]`.
Julia [i Bernhard luar` apoi oglinda cea mare din
camera copiilor, care fusese fixat` \ntr-o ram` de
lemn \mpodobit` cu motive florale [i care-i tentase s`
se ca]ere pe ea. Gabi nu p`]ise nimic, ca \n
majoritatea poznelor pe care le pusese la cale.
Ralf se urcase mai \ntâi cu ajutorul surorii sale pe
pervazul care le servise drept sprijin [i apoi \ncercase
s` se ca]ere mai departe, când oglinda s-a r`sturnat [i
l-a prins sub ea. Putea spune c` din fericire a sc`pat
u[or. Ar fi fost posibil s` se r`neasc` la tâmpl`,
pericolul pe lâng` care trecuse fusese foarte mare.
– V` spun foarte clar c` dac` mai face]i vreo astfel
de prostie, v-a]i asigurat de pedeaps` pe m`sur`! tun`
Bernhard adresându-se celor doi [trengari.
Gabi sim]ise deja gustul unei astfel de pedepse [i
se strânse mai aproape de Julia.
Ralf adormi epuizat de emo]ii. Julia o lu` pe Gabi
cu ea [i-i puse \n mân` o carte cu poze.
Micu]a [edea acum cuminte [i privea pozele una
câte una, \n timp ce Julia reluase cur`]enia.
– |nc` un final prost pentru copii, profe]i
Trinchen, dup` ce \nl`tur` efectele noului pocinog.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 67

Nu trece nici o zi f`r` ca amândoi s` nu pun` ceva la


cale. Domni[oara a fost foarte \ng`duitoare [i
doamna, so]ia st`pânului, era la fel de miloas`; iubea
mult copiii, s-au str`duit mult amândou`, dar n-au dat
de cap`t acestor n`zdr`vani, conchise ea trist`.
– Care domni[oar` \ng`duitoare? \ntreb` Julia
interesat`.
– Ei, sora mo[ierului. Cred câteodat` când o v`d
pe Gabi ]op`ind ca un dr`cu[or, parc` ar sem`na cu
domni[oara.
– Nu mai tr`ie[te?
– Nu. Trinchen scutur` \ntristat` din cap. Avea
doar dou`zeci de ani, doar dou`zeci de ani când a
murit. Se frânse de mijloc [i lacrimile \ncepur` s`-i
curg`. Moartea surorii lui Bernhard \i era \nc` vie \n
minte. Julia nu mai insist` s` afle din ce cauz` a murit
tân`ra.
Capitolul 5

Dou` zile mai târziu, Julia primi o scrisoare de la


Hanno. Ar fi vrut s-o citeasc` singur`, netulburat` de
nimeni.
Bernhard era plecat de diminea]` \n ora[, cu ni[te
acte la prim`rie. Gabi [i Ralf [edeau \n p`tu]urile lor.
Avusese din pricina lor o diminea]` foarte agitat`, dar
nu-i l`sase o clip` nesupraveghea]i.
C`zu obosit` \ntr-un fotoliu [i \nchise un moment
ochii. Apoi deschise cu mâini tremurânde scrisoarea.

"Scumpa mea Julia!


Am g`sit \n sfâr[it curajul s`-]i m`rturisesc ceva
r`u. Dar [tiu c` m` vei \n]elege [i n-ai s` m` p`r`se[ti.
Ne iubim nu-i a[a, Julia? E[ti singura mea..."
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 69

Apoi Julia s`ri \n grab` rândurile. Privirea ei citea


printre rânduri.

"Când am venit \n prima zi la tine, dup` ce rudele


tale plecaser`, eram \ntr-o mare criz` financiar`, Julia.
Acum e prea târziu s`-]i explic prin scrisoare cum s-a
\ntâmplat totul. Aveam nevoie urgent de bani.
Ar fi trebuit totu[i s` te \ntreb dac` po]i s`-mi
\mprumu]i ceva. Nu [tiu dac` m` \n]elegi, scumpo!
Rug`mintea c`tre tine \mi st`tea pe buze. Nu vroiam
\ns` s` \mpov`rez dragostea noastr` cu aceast`
necesitate vulgar`. De aceea, mai bine am t`cut.
Nu [tiu cum am ajuns s` iau de la unchiul t`u ceea
ce aveam neap`rat nevoie. Carnetul lui de cecuri
[edea la vedere pe m`su]a de scris. Asta mi-a oferit
ocazia s` rezolv rapid problema mea. Nimeni nu
trebuia s` afle. Dar n-am reu[it ...
|ntr-o zi, unchiul t`u va descoperi pierderea.
Scumpa mea, e vorba de dou` mii de m`rci. Te
implor, ajut`-m`! |ncearc` s` discu]i cu unchiul t`u
de ce ]i-au trebuit banii \n lipsa lui. Poate-]i aminte[ti
de o mic` mo[tenire pe care ]i-ar fi l`sat-o p`rin]ii t`i
deceda]i. Te rog, pune tu banii \napoi. C`ci dac` se
descoper` ce am f`cut, sunt terminat.
70 IRINA SCHULTER

Acum mi-e foarte clar acest lucru.


Scumpa mea, te \mbr`]i[ez strâns [i iart`-m`
pentru tot.
Al t`u pentru totdeauna, Hanno."

|n primul moment, dup` ce reu[i s` citeasc`


scrisoarea pân` la sfâr[it, Julia nu fu capabil` s`
gândeasc`. Apoi o cuprinse un val de comp`timire
pentru Hanno. Cât de s`rac trebuie s` se fi sim]it \n
tot acest timp! Cât de mult trebuie s` se fi zbuciumat
pân` s` reu[easc` s` a[tearn` pe hârtie aceast`
m`rturisire! Cât trebuie s` fi ezitat! |n sfâr[it, g`sise
curajul [i acum a[tepta \nfrigurat r`spunsul ei.
Julia \ncerca s`-i \n]eleag` fapta. Nu i se p`rea chiar
u[or de acceptat. Dar compasiunea profund` pe care
o sim]ea pentru Hanno \i r`m`sese \n suflet. Trebuia
s`-l acopere cumva, asta se \n]elegea de la sine.
Dac` unchiul Anton nu descoperise deja lipsa
banilor, dar probabil c` nu, deoarece era \nc`
preocupat s` \nl`ture stric`ciunile f`cute de ap`. Julia
primi nefericirea cu destul calm.
Se ridic` brusc [i p`r`si nelini[tit` camera. Trebuia s`
plece ne\ntârziat pentru câteva ore pân` acas`, s` pun`
lucrurile \n ordine. Trebuia doar s`-i dea lui Bernhard o
explica]ie plauzibil` pentru hot`rârea ei brusc`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 71

Dar ce vor spune unchiul [i m`tu[a? Cum s` le


explice la ce i-au trebuit deodat` dou` mii de m`rci?
Dac` ar putea s`-i depun` \napoi \n contul
unchiului...? |ns` lucrurile nu puteau s` nu ias` la
iveal`, c`ci extrasul de cont ar fi dezv`luit totul.
Julia nu auzi c` afar` oprise un taxi. Se trezi doar
cu unchiul Anton drept \n mijlocul camerei, [i atunci
[tiu c` este prea târziu pentru orice fel de deliber`ri.
Soarta \[i urma cursul! Era \mpotriva ei [i a lui Hanno.
Julia nu-[i putu ascunde tulburarea. Unchiul Anton
ar`ta mai nervos ca niciodat`. {edea \n fa]a ei, drept ca
un judec`tor. Uitase s`-i mai dea mâna \n chip de salut.
– Julia, am venit din cauza unei probleme
extraordinar de grave. Mersese foarte repede [i abia
\[i mai putea trage sufletul.
Julia deveni când ro[ie, când palid`.
– Da, desigur unchiule Anton ... Cred c` [tiu deja
de ce e[ti aici, spuse ea [i se str`dui s` dea vocii sale
un ton normal. Ceea ce desigur nu-i fu cu putin]`.
– {tii deci ... bomb`ni generalul [i scutur`
ne\ncrez`tor din cap, c`ci nu putea realiza acest
lucru.
– Am uitat s`-]i scriu c` am luat ni[te bani de la
tine. {tii \ns` c` am o oarecare mo[tenire de la
p`rin]ii mei. Am s`-]i restitui desigur suma.
72 IRINA SCHULTER

Unchiul r`mase rigid ca o stânc`, artera temporal`


i se umflase, iar fa]a lui ar`ta \ngrozitor de furioas`.
– A[a [i trebuie s` faci, deoarece ai folosit carnetul
meu de cecuri f`r` consim]`mântul meu, tun` el.
Dac` din \ntâmplare n-a[ fi observat c`-mi lipsesc
banii, probabil ai fi l`sat lucrurile a[a, aud? tun` el
din nou. Asta drept mul]umire pentru toat` dragostea
[i grija pe care atât eu cât [i m`tu[a ta am avut-o fa]`
de tine? A[a te-am educat eu, ca orice ai g`si, un
carnet de cecuri al altei persoane, s`-l folose[ti?
M`tu[a ta [i cu mine am \ncercat mereu s`-]i explic`m
s` nu permi]i nici unei persoane str`ine, posibil
suspecte s` intre \n cas` \n lipsa noastr`. Desigur
n-am pus la \ndoial` buna ta credin]` [i nevinov`]ia.
Dar tu n-ai ...
Continua s` vorbeasc` cu voce tare [i aproape se
extenuase.
Julia st`tea \n picioare \n fa]a lui, cu capul plecat,
[i \[i frângea \ntruna mâinile. Venise atât de nervos,
cum nu s-ar fi a[teptat. Dac` ea \ns` ar fi sc`pat doar
un cuvânt, s-ar fi pierdut atât pe ea cât [i dragostea lui
Hanno.
{tia c` unchiul Anton n-ar fi ezitat nici un minut
s`-l trimit` pe Hanno la pu[c`rie. Atunci via]a ei ar fi
fost distrus`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 73

– Acum, spune-mi, pentru Dumnezeu, la ce ]i-au


trebuit atât de mul]i bani? tun` generalul din nou,
\ncât ferestrele vibrar` \n cercevele.
Julia \ns` r`mase mut`, \[i strânsese buzele
instinctiv \ntr-un gest de ap`rare.
– Ascunzi deci ... Acum, generalul \[i pierdu
st`pânirea de sine [i se apropie cu mâna ridicat` de
Julia.
|n ultimul moment \ns`, l`s` mâna \n jos.
– Unchiule Anton! strig` surprins Bernhard
Neuendorf c`tre vizitatorul nea[teptat.
Prezen]a unei a treia persoane \l aduse pe b`trânul
domn la mai mult` chibzuin]`. Bra]ul s`u se relax`.
Umerii se retraser` \n pozi]ie normal`.
Julia ar fi putut s` strige de durere. La aceast`
dezam`gire nu se a[teptase unchiul Anton, asta era
sigur. Pierderea brusc` a \ncrederii pretinse din
partea ei trebuie c`-l afectase foarte puternic.
– Unchiule Anton ... murmur` ea. |mi pare tare r`u
c` ... s-a \ntâmplat a[a. Ai s`-]i prime[ti banii \napoi.
B`trânul domn p`ru c` n-o aude. C`zuse epuizat \n
fotoliu. Bernhard st`tea \n picioare lâng` el [i o privea
pe Julia \ntreb`tor. Ea nu r`spunse \ns` privirii lui.
– Taxiul m` a[teapt`, [opti generalul cu o voce
stins`. A[ vrea s` plec imediat \napoi. Bucur`-te c` nu
74 IRINA SCHULTER

e[ti nepoata mea, c`ci nu vreau s`-mi faci de ru[ine


familia. Blestemat` s` fie ziua când te-am primit la
mine \n cas`!
Julia nu [tia ce s` mai fac`. Groaza pusese
st`pânire pe ea, lacrimile \i curgeau [iroaie pe obraji.
Unchiul se ridic`, f`cu un pas, privi aspru spre
Julia [i i se adres` \nc` o dat`:
– S`-mi dai de [tire unde s`-]i trimit lucrurile,
spuse el rece. Se \n]elege de la sine c` u[a mea va fi
de-acum \nainte \nchis` pentru tine, pentru
totdeauna.
Capul Juliei se pr`bu[i [i mai adânc \n piept, \n
timp ce prin fa]a ochilor \ncepur` s` danseze v`luri
negre.
– Bernhard, cred c` trebuie s`-]i explic \n câteva
cuvinte, se adres` b`trânul domn, profund mâhnit,
st`pânului casei. So]ia mea [i cu mine ne-am sup`rat
foarte tare pe Julia.
Ea a falsificat \n lipsa noastr` un cec [i [i-a \nsu[it
dou` mii de m`rci. |mi pare tare r`u c` ]i-am trimis o
astfel de persoan`, crezând c` este demn` de
\ncredere, \n casa ta.
Ce discutar` \ns` dup` aceea cei doi b`rba]i, Julia
nu mai afl`. Se \nchisese \n ea de durere. Umilin]a o
ardea ca focul. Se sim]ea ca o hoa]`, ca o escroac`,
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 75

marcat` pe via]`. Nici un minut nu mai putea s`


r`mân` \n aceast` cas`.

***

Julia ajunse cu greu \n camera ei, scoase


geamantanul din [ifonier [i \ncepu s`-[i arunce
lucrurile de-a valma \n el. |i era o ru[ine f`r` de
margini [i ar fi dorit s` moar` pe loc.
Nu observ` când u[a se deschise, nu sim]i nici când
st`pânul casei se apropie de ea cu pa[ii lui mari.
– M` gândeam eu, spuse el sever.
Julia tocmai vroia s` pun` o bluz` \n geamantan.
De spaim`, aceasta \i c`zu din mân`. R`mase blocat`
\n fa]a lui Bernhard. Totul \n ea cerea ap`rare.
Oare venise s` se socoteasc` [i el cu ea? Vroia [i el
s` afle, ca mai devreme unchiul Anton, s`-i cear`
explica]ii? Ce vroia de la ea?
– Unde vrei s` pleci? o \ntreb` el scurt.
Pe buzele Juliei ap`ru un zâmbet amar.
– Nu [tiu \nc`.
– Cumva la b`rbatul care te-a adus \n stare ca
unchiul Anton s` te considere hoa]` [i escroac`?
76 IRINA SCHULTER

– De unde [tii? se z`p`ci complet Julia [i f`cu un


pas \napoi.
– N-a fost greu s` ghicesc, Julia.
Fata \[i pierdu complet st`pânirea de sine. |ntr-o
grab` lipsit` de sens, lu` [i cele mai bune rochii ale
sale [i le arunc` cu disperare \n geamantan.
– Crezi c` ceea ce faci este corect? Bernhard se
apropie de ea [i-i lu` mâinile \ntr-ale sale. O sili s`
\nceteze \mpachetatul f`r` rost [i s`-l priveasc` \n
fa]`.
– Ce-ar trebui atunci s` fac? strig` ea \n neputin]a
de a se opune. Vrei s` ]ii \n casa ta o hoa]`?
El \i strânse \ncheieturile atât de tare, \ncåt o duru.
Dar durerea fizic` nu se compara cu cea din suflet.
– Ascult`, cu tine nu se poate vorbi astfel, stabili el
hot`rât. Mai bine poveste[te-mi cum s-a \ntâmplat de
fapt.
Julia se sim]i brusc nespus de obosit` [i ced`.
– Nu sunt prea multe de explicat. Eu \ns`mi am
aflat totul din scrisoarea lui Hanno, cu câteva minute
\nainte de sosirea unchiului.
– O, sfinte Dumnezeule, de ce l-ai acoperit pe acest
om? continu` el enervat.
– Pentru c` ... \l iubesc pe Hanno ... [i nu vreau s`
p`]easc` ceva, spuse ea printre suspine.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 77

O clip`, se l`s` \ntre ei o t`cere plin` de nelini[te.


Bernhard r`sufl` adânc.
– Julia, nu te-ai gândit c` ]i-ai d`ruit dragostea
unui escroc? \ntreb` el deschis.
– Nu, nu, nu-l cuno[ti pe Hanno! protest` ea
energic. Este un om minunat, singur a scris c` nu
\n]elege ce s-a petrecut cu el. Exist` \n via]` momente
\n care faci câte ceva ce nimeni nu te-ar crede \n stare
[i apoi regre]i amar. Exact a[a s-a petrecut [i cu el,
decise ea.
Julia observ` c` nu-l convinsese pe Bernhard. O
privea \n continuare sceptic, dar nu comenta \n nici
un fel.
– Nu te pot sili s` fii ra]ional`, Julia. {tiu din
experien]` c` uneori dragostea te face orb. Dar te rog,
ai ocazia s` te gânde[ti bine. Simt c` \]i asumi vina
unui om care nu merit` acest lucru. {i \nainte ca ea s`
poat` protesta energic, continu` hot`rât. Pot doar s`
te sf`tuiesc s` cau]i drumul corect. E[ti destul de
mare ca s`-mi pot permite s`-]i spun ce ai de f`cut. Cu
asta, pentru mine afacerea s-a terminat. |]i promit c`
nu mai spun nici o vorb` despre asta, dac` nu
deschizi tu singur` subiectul. Deci, nu exist` nici un
motiv pentru plecarea ta aiurea. {tii bine cât` nevoie
am de tine pentru copii. Dac` te decizi s` r`mâi la
78 IRINA SCHULTER

Linteln pân` la c`s`toria ta, m` voi bucura foarte


mult.
Abia acum realiz` Julia ce era s` piard` cu-adev`rat.
Aici, la mo[ia Linteln, se obi[nuise \ntre timp cu
toate, Gabi [i Ralf \i erau dragi, cu toate n`zbâtiile lor.
Iar Bernhard credea \n nevinov`]ia ei.
Acum, sim]i c`-[i revine, u[urat` de toat` povara;
nu trebuia s` plece nic`ieri, lacrimile \i umpluser` din
nou ochii. |n agita]ia [i dezordinea pe care o f`cuse,
nu mai g`si nici o batist`.
– Ia-o pe-a mea, \i oferi Bernhard batista lui. O
ajut` s` despacheteze [i strig` dup` domni[oara
Trinchen s` aduc` o bucat` de s`pun bun.
Apoi râse din suflet [i cu atâta c`ldur`, \ncât Julia
nu se mai sim]i atât de nefericit`.
– Mul]umesc, Bernhard, [opti Julia. E[ti atât ... de
bun cu mine!
– Crede-m`, nu [tii cât e[ti tu de bun`, Julia,
r`spunse el [i-i f`cu \n treac`t cu ochiul. Cu tine,
orice b`rbat ar trebuie s` fie bun.
Via]a trecu [i peste aceast` zi tulbur`toare mai
departe. Din fericire, personalul nu afl` nimic despre
aceast` \ntâmplare. A[a c` Julia se sim]i din nou
vesel`.
Bernhard \[i ]inu promisiunea.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 79

N-a \ncercat niciodat`, \n nici un fel, s-o


influen]eze, sau s` aduc` vorba despre cele
\ntâmplate.
Pentru asta, Julia \i era recunosc`toare. Se a[ezase
singur` chiar \n aceea[i zi [i-i scrisese lui Hanno.
P`rea c` \ncepuse ni[te cursuri, c`ci urm`toarea lui
scrisoare purta [tampila altui ora[. Acest lucru
probabil c` uitase s`-l aminteasc`.
Julia crezuse c` nu-i va fi greu s` r`spund` scrisorii
lui. Era \ns` o fat` corect`, crescut` \n sim]ul drept`]ii
de rudele sale la fel de cinstite, [i \n mod clar tot a[a
sim]ea. Cu greu reu[i s` \ncheie scrisoarea.
"Acum, totul este \n ordine, iubitule", scrisese \n
ultimul rând. Evitase s`-i povesteasc` lui Hanno cum
decurseser` lucrurile de fapt. De ce s`-[i mai \ncarce
sufletul cu toate grijile? {i a[a nu-i folosea la nimic.
Trebuia s` aib` capul limpede s` poat` acumula toate
nout`]ile [i s`-[i ia cu bine examenele.
Cu siguran]` va ajunge apoi [ef de sec]ie, un b`rbat
important \ntr-un mare supermarket!
Dup` terminarea cursurilor, vor putea s` se
c`s`toreasc` ...
Ziua urm`toare fu din nou zi de cur`]enie. Marie o
ajut` pe Julia. Pe nea[teptate, \ncepu discu]ia despre
st`pânul casei.
80 IRINA SCHULTER

– Dar \n cele din urm` va trebui s` se c`s`toreasc`!


decise Marie sprijinindu-se \n coada m`turii. Un
b`rbat a[a tân`r nu trebuie s` r`mân` singur. Copiii
au nevoie de o mam`, c`ci nici dumneavoastr` nu ve]i
r`mâne aici pentru totdeauna, nu-i a[a?
Abia acum \n]elese Julia c` Marie vroia s-o trag` de
limb`. Probabil c` personalul bârfise deja despre
r`mânerea ei la Linteln. F`r` \ndoial` [tiau c`
prime[te scrisori de la un b`rbat [i tr`seser` de aici o
concluzie.
– Nu vre]i s` l`s`m timpul s` decid`? r`spunse
Julia distant.
Marie deveni deodat` ro[ie la fa]` [i plec` ochii,
apoi lu` repede peria de frecat podele [i m`tura,
bomb`nind ceva pentru sine.
Julia plec` gr`bit` spre camera copiilor, care se
auzeau jucându-se zgomotos cu cuburile.
– Haide]i la buc`t`rie s` mânc`m de diminea]`, \i
chem` Julia vesel`. Se obi[nuise s` ia gustarea
\mpreun` cu copiii ceea ce simplifica aproape la
jum`tate munca domni[oarei Trinchen.
– Ah, deja a]i venit. Trebuie s` fac o cacao pentru
dumneavoastr`? Trinchen radia bucuroas` când \i
v`zu pe Gabi [i pe Ralf a[ezându-se cumin]i la mas`
pe sc`unelele lor de lemn.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 81

– Nu v` ocupa]i de noi, domni[oar` Trinchen, pot


s` m` descurc singur`, se oferi Julia.
– Curând vine Cr`ciunul, a[a ne-a povestit m`tu[a
Julia, spuse deodat` Gabi.
Ralf interveni [i el cu un comentariu [i amândoi
\ncepur` s` flec`reasc` \mpreun` pe acest subiect.
Mamsell \i ascuta \ng`duitoare.
– Da, dar, m`tu[a Julia v-a spus c` pân` atunci
trebuie s` fi]i foarte cumin]i [i ascult`tori? intr` [i
Trinchen \n jocul lor, \n timp ce Julia le aducea la
mas` untul [i laptele.
Copiii mâncau cu poft`. Julia se obi[nuise de când
era aici la Linteln s` bea la micul dejun un pahar de
lapte sau de cacao. Dar ast`zi \[i sim]ea stomacul
iritat de atâta zbucium.
– Probabil v-a]i iritat pu]in stomacul, decise
Mamsell. Laptele nostru este foarte gras. A[a ceva nu
g`si]i s` cump`ra]i \n ora[. {i amestec` \n continuare
\ntr-o crati]`.
Mai târziu, Julia merse cu copiii la grajduri. Waldi
\i \nso]i. S`rea bucuros [i l`tra, \nvârtindu-se printre
picioarele lor.
– Când va fi ziua mea de na[tere, am s` primesc \n
dar un ponei, a[a mi-a spus tata. Atunci am s` m`
plimb c`lare, se l`ud` mândru Ralf.
82 IRINA SCHULTER

– Când va fi ziua mea de na[tere, am s` primesc [i


eu un cal, protest` Gabi.
– E[ti \nc` prea mic`.
– Ba nu sunt prea mic`, \[i contrazise Gabi fratele.
– E[ti mai mic` decât mine, argument` decisiv Ralf.
Karl st`tea mai \n spate [i ciulise urechea. Se
a[tepta ca amândoi s` \nceap` s` sar` unul la cel`lalt
din moment \n moment. A[a se \ntâmplase
\ntotdeauna pân` acum.
– Cred c` vom vorbi mai \ntâi cu tati despre asta,
nu? El hot`r`[te dac` Gabi va trebui s` mai a[tepte un
an pân` va avea voie s` \nve]e s` c`l`reasc` sau nu. De
ce v-a]i oprit? interveni Julia \n cearta lor.
– S` mergem la tati. Fra]ii vroiau s` clarifice
lucrurile imediat.
– Sta]i, r`mâne]i pe loc! strig` Julia dup` ei [i-i
opri din drum. Tati nu este acas`, doar [ti]i asta. A
plecat cu p`durarul s` marcheze copacii care trebuie
s` fie t`ia]i. N-are nici un rost s`-l deranj`m pentru
problemele noastre.
Copiii aprobar` \ntrista]i. Dar Julia \i \nveseli
imediat, c`ci le d`du buc`]ele de zah`r pentru cei doi
cai.
Bernhard Neuendorf nu veni \ns` nici la masa de
prânz. Gabi [i Ralf erau decep]iona]i.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 83

|ntunericul \ncepuse s` se lase. Julia \i adusese pe


micu]i \n camera de zi [i-i \nv`]a s` joace c`r]i. La
\nceput, nici unul din cele dou` zvârlugi n-avea chef
pentru lucruri atât de potolite, apoi \ncetul cu \ncetul
prinser` gustul.
U[a se deschise. St`pânul mo[iei se oprise \n prag.
Nu se dezbr`case \nc` [i adusese cu el \n camer` aer
proasp`t de p`dure.
– Tati! strigar` \ntr-un glas Gabi [i Ralf.
Tata era acum mai important decât jocul cu c`r]ile.
S`rir` de la locurile lor [i fugir` \n \ntâmpinarea lui
Bernhard.
– Alo, haide]i sateli]ilor! |i ridic` pe amândoi \n
bra]e [i-i s`rut` cu duio[ie.
Gabi \[i vâr\ mâna \n p`rul lui tati, iar Ralf \l
mângâie tandru pe obraji.
– Vrem s` primim amândoi câte un c`lu] de ziua
noastr` de na[tere, spuse imediat Gabi, care nu-[i
uitase deloc dorin]a.
– Hei, dar voi ave]i dorin]e foarte precise, râse
r`sun`tor Bernhard.
Ciudat, Julia se surprinse gândind c` nu cunoscuse
niciodat` un om care s` râd` din inim`, din tot
sufletul.
Bernhard se a[ez` [i lu` copiii pe genunchi.
84 IRINA SCHULTER

– Nu-i a[a tati, c` [i eu am s` primesc un c`lu]? se


alint` Gabi, re\nnoind cererea.
– Hei, mai u[or, dulcea]o!
– Sunt deja mare, insist` Gabi.
– Ba e[ti mic`, spuse Ralf, pu]in nec`jit. Eu sunt
mai mare, tu ...
– Hei, micu]` amazoan`. Bernhard \i lu` pe fiecare
de mânu]e [i-i opri din ceart`. Tu e[ti \ntr-adev`r
pu]in cam mic`, Gabi, spuse el privind-o cu aten]ie.
– G`sesc c` Ralf [i Gabi vor trebui s` \nve]e totul
\mpreun`. De aceea va trebui s` te gânde[ti dac` este
posibil ca Gabi s` stea \n [a pe un ponei de[i este cu
un an mai mic`, interveni cu calm Julia.
Gabi s`ri din bra]ele tat`lui s`u [i o cuprinse pe
Julia cu mânu]ele dup` gât.
– E[ti o scump`, m`tu[a Julia, jubil` ea.
Când \ntâmpl`tor Julia ridic` privirea, observ` c`
Bernhard o urm`rea foarte serios [i \ngândurat. Nu-[i
putu explica deloc privirea lui.
– Mi se pare ... copiii sunt ... au devenit \n ultimul
timp foarte iubitori [i apropia]i cu tine, spuse
Bernhard dup` cin`, pe un ton foarte cald.
Julia fu surprins`. Unde vroia Bernhard s` ajung`?
– Scuz`-m`, am \nc` mult de lucru, spuse el, apoi,
brusc, se ridic` [i disp`ru.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 85

Julia se trezi deodat` atât de singur`. Ast`zi tocmai


discutaser` \mpreun` cu mare pl`cere. Pe de o parte,
ar fi dorit s` [tie ce vroia s`-i spun` Bernhard.
Pe de alt` parte nu mai primise de la Hanno nici o
scrisoare [i era din aceast` cauz` mai mult decât
nelini[tit`.
|n ziua urm`toare, Karl aduse de la po[t` trei
pachete imense pentru Julia.
Julia citi expeditorul [i deveni alb` ca varul.
|n timp ce copiii dormeau, despachet` apoi
lucrurile pe care unchiul Anton i le trimisese. Ah,
sperase a[a de mult s` g`seasc` cel pu]in câteva
rânduri, dar dorin]a ei nu fu \ndeplinit`. Lucrurile
erau curate [i \mpachetate cu grij`, fiecare pachet
avea deasupra [i o list` de inventar. Tipic pentru
unchiul Anton!
De[i Bernhard aflase prin for]a lucrurilor de
expedi]ie, nu scoase \ns` nici un cuvånt despre
eveniment. Era \ntr-adev`r un om plin de tact! Julia se
mir` din nou cum imaginea pe care [i-o f`cuse despre
acest b`rbat se completa mereu cu alte [i alte calit`]i.
|l apreciase ini]ial pe Bernhard doar pentru munca sa
sus]inut` de \ntre]inere [i de prosperitate a mo[iei,
dar asta nu era nici pe departe tot ceea ce-l
caracteriza pe acest om.
86 IRINA SCHULTER

|n ziua urm`toare, Bernhard tocmai intra \n


camera de lucru, \n timp ce Julia c`uta o carte \n
marea lui bibliotec`.
– Pot s`-]i fiu de folos cu ceva? se oferi el cu
simpatie. Ce anume te-ar interesa?
– Ast`zi, a[ vrea s`-mi imaginez o c`l`torie pe un
continent str`in, mi-ar pl`cea Australia.
– E foarte frumos acolo. |n aceast` lun`, \n
Australia este foarte cald. Noi am f`cut baie \n ocean.
– Noi? se mir` Julia. Ai fost cu Ilse acolo? |n
secunda urm`toare, \i veni s`-[i \nghit` cuvintele. Era
pentru prima dat` când rostise numele celei
decedate.
Imediat, un nor \ntunec` chipul lui Bernhard, fa]a
lui \ngust`, b`rb`teasc` exteriorizånd timp de câteva
secunde o durere profund`.
– Am fost plecat singur, timp de un an \n Australia,
am lucrat acolo la o ferm`.
– De ce? \ntreb` nedumerit` Julia.
|n loc de r`spuns, el ridic` din umeri.
– Poate [i din spirit de aventur`. Dar \n afar` de
asta, sunt de p`rere c` un om nu poate \nv`]a niciodat`
destul. Trebuie s` te informezi de pretutindeni.
– A[a este, fu de acord Julia. Dar condi]iile de
acolo sunt complet diferite de cele de aici.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 87

– Foarte diferite! râse el. Mo[ia Linteln nu poate s`


se compare desigur cu ce exist` \n Australia, iar
pentru o buc`]ic` atât de mic` de p`mânt chiar nu
merit` s` te agi]i, scutur` din cap Bernhard.
– }i-a pl`cut \n Australia? vru s` mai [tie Julia.
Atunci, v`zu din nou norul cel negru din privirea lui
pe care nu putea deloc s` [i-l explice.
– Foarte mult. Mi-a fost foarte greu s` m` \ntorc
aici dup` un an. |n vestibul atârn` câteva suveniruri
pe care le-am adus de acolo. Bumerangul cel mare
provine de acolo.
– Adev`rat? Julia asculta cu interes [i ar fi dorit
s`-i mai povesteasc` despre acel an petrecut \n
Australia. P`rea \ns` c` el \[i pierduse cheful unei
astfel de discu]ii.
– Cite[te cartea. Dac` vei vrea s` afli ceva ce n-ai
\n]eles, po]i s`-mi spui cu toat` \ncrederea. Apoi \i
zâmbi [i plec`.
Julia r`mase \nc` derutat`. Apoi scoase cartea din
bibliotec`.
"Scumpului meu Bernhard, cu toat` dragostea –
Grace!" citi Julia pe prima fil`. Repet` de câteva ori
propozi]ia [i scutur` din cap. Oare ce \nsemna asta?
Capitolul 6

S`rb`toarea Cr`ciunului se apropia cu pa[i repezi.


La Linteln se cocea [i se fierbea de zor. Prin cas`
pluteau arome dulci, foarte pl`cute, se f`ceau
fursecuri [i turt` dulce.
– Hmm ... din nou miroase a ceva bun, stabili Gabi,
[i sim]i cum o roade stomacul ei mititel de poft`.
Toat` activitatea intens` din buc`t`rie a
domni[oarei Mamsell Trinchen \i provocase Juliei o
senza]ie puternic` de grea]`. Sim]ea ca un nod \n gât.
– Nu te sim]i bine? o \ntreb` Bernhard, \ngrijorat.
– O, ba da, desigur, doar ... nu [tiu ce se petrece
cu mine \n ultimul timp, i se dest`inui ea. Stomacul
meu se revolt` tot mai des. Ne\n]elegerea cu unchiul
[i m`tu[a mea ... mi-a f`cut foarte r`u.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 89

Probabil de atunci simt mereu o stare de enervare


\n stomac.
Bernhard nu fu imediat de acord, o privi de mai
multe ori cu aten]ie [i insist`:
– Atunci, \n locul t`u a[ consulta de urgen]` un
medic, Julia.
– Ce ar putea s`-mi prescrie? Aer curat, am aici la
Linteln din bel[ug, mâncare de calitate am de
asemenea asigurat`. {i Julia scutur` din cap
dezaprobator. O s`-mi treac` de la sine.
– S` sper`m, spuse Bernhard, aparent distrat.
Ce o fi avut oare el \n minte, se \ntreb` apoi Julia,
r`mas` singur`.
Presupune oare o boal` grav` \n spatele acestor
mici probleme ale stomacului?
Julia st`tea cu copiii aproape zilnic la orele
apusului \n jurul coroanei de brad. Le povestea
copiiilor despre na[terea lui Isus ca despre un basm
de Cr`ciun [i-i \nv`]ase o mul]ime de colinde vechi.
Aceste ore deveniser` pentru Gabi [i Ralf cele mai
frumoase.
– Cât mai este pân` se \ntunec`? \ntrebau copiii
\nc` de diminea]` [i priveau cu aten]ie spre cer.
– Trebuie s` mai a[tep]i pu]in! O mângâie
Bernhard blând pe c`p[or pe Gabi.
90 IRINA SCHULTER

Vestea mor]ii mamei lor o primiser` cândva drept


neinteresant`. Bernhard se gândise atunci c` sunt
prea mici pentru a \n]elege ce se petrecuse de fapt.
Acum, mami nu mai era de mult al`turi de ei, a[a c`
probabil nu puteau s`-i mai simt` atât de mult lipsa.
– Mami este un \nger, \i povestir` \ns` copiii \ntr-o
sear`, cu chipurile fericite.
– Dac` n-ar fi fost domni[oara, n-ar fi uitat a[a de
u[or moartea doamnei, \[i spuse p`rerea [i Mamsell
Trinchen, \ntr-o diminea]`. Trebuie s`-i mul]umi]i
domni[oarei Julia.
– Via]a merge mereu \nainte, Trinchen.
– A[a e, dar cum?
Fiecare din cei de la mo[ia Lindeln aflase de
ceasurile de sear` pe care Julia le petrecea povestind
cu Gabi [i Ralf, de pacea pe care domni[oara o
adusese \n sufletele copiilor [i de dragostea ce le-o
purta.
– Doamna n-a f`cut niciodat` a[a ceva, n-avea
astfel de talente, \i spuse Marie mândr` Juliei, \n timp
ce-i aducea chibriturile.
– Dânsa avea multe de f`cut, r`spunse Julia
imediat. Se sim]ise datoare s` apere amintirea Ilsei.
– Nu, nici vorb`. Nu era o femeie care s` stea atât
de mult cu copiii ca dumneavoastr`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 91

– Marie, nu trebuie s` vorbe[ti astfel despre dânsa,


protest` Julia t`ios. Avea probabil alte metode de
educa]ie.
Marie o privi cu ne\ncredere, apoi se retrase
imediat.
Julia era rezemat` de canatul u[ii. Se sim]ea
oarecum indispus` [i parc` nu mai avea acum
pl`cerea s` se joace din nou cu Gabi [i cu Ralf, dar ei
abia a[teptau s` cânte [i s`-i acompanieze la pian.
|n fa]a ferestrelor str`lucea z`pada, gerul trosnea
crengile [i ramurile copacilor, iar cerul se umpluse de
stele.
– Ce vre]i s` cânt`m mai \ntâi? \ntreb` Julia.
– Cântecul lui Mo[ Cr`ciun, spuser` amândoi
aproape \ntr-un glas.
Julia râse [i aprob`. |[i imagina deja de ce copiii
doreau atât de mult acest cântec.
Degetele \i alunecar` jucându-se pe clape, apoi
d`du tonul vechiului cântec pentru Mo[ Cr`ciun.
Copiii \ncepur` s` cânte. Julia cânta [i ea \mpreun` cu
ei. Deodat`, se auzi o voce puternic` [i cald` de bas.
Bernhard! gândi Julia, \n timp ce sim]i un fior de
fericire.
|[i dep`[ise durerea [i singur`tatea [i \[i umplea
inima \n aceste clipe de fiorul Cr`ciunului.
92 IRINA SCHULTER

Bernhard r`mase \n sala de muzic` pân` când


ultimul sunet se stinse. Degetele lungi ale Juliei se
odihneau \nc` pe clape, \n timp ce copiii s`reau [i se
bucurau.
– Tati al nostru poate [i el s` cânte cu noi! Tati al
nostru cânt` cu noi!
– L`sa]i-m` s` tr`iesc, sateli]ilor, \i primi st`pânul
mo[iei râzând. De ce n-a[ putea s` cânt?
– Hei, pentru c` tu e[ti tati, spuse simplu Gabi.
Julia se roti cu scaunul. Bernhard p`rea s` fie uluit.
– Cum de a]i ajuns s` crede]i c` tata nu poate s`
cânte? se mir` el.
– Nici mamele nu pot s` cânte, doar m`tu[ile, \i fu
dat s` aud` concluzia lor logic`.
Bernhard \i privi, pu]in nefericit.
– Atunci v` \n[ela]i, spuse el cu r`bdare [i
\n]elegere. Exist` mame care pot s` cânte, exist` [i
m`tu[i care pot s` cânte, dup` cum exist` [i mame [i
m`tu[i care nu pot s` cânte.
Un timp, micu]ii r`maser` t`cu]i [i se gândir` cu
mult` seriozitate.
– M`tu[a noastr`, Julia, poate s` cânte [i cu vocea
[i la pian, triumf` Ralf primul, mândru de concluzia la
care ajunsese.
Bernhard se a[ez` [i-i lu` pe copii pe genunchi.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 93

– Da, m`tu[a voastr` Julia, poate face de toate,


spuse el cu mult` c`ldur` \n glas.

***

O zi mai târziu, Julia st`tea din nou \n fa]a


dulapului cel mare din camera de lucru a lui
Bernhard [i c`uta febril o anumit` carte, când
deodat` \i trecu prin minte un gând. Va avea un copil!
Sim]ise unele schimb`ri \n corpul ei, grea]a pentru
mirosurile dulci nu disp`ruse. Dar era singur` cu
\ndoielile [i incertitudinile sale.
|n sfâr[it, g`si o carte despre tot felul de boli.
Mâinile c`utau cu \nfrigurare, când Bernhard ap`ru
deodat` \n spatele ei.
– Ei, ai g`sit ce c`utai? o \ntreb` el prietenos.
Julia continua s` caute \nfrigurat`, iar fa]a ei
deveni alb` ca varul.
– Da, adic` nu, asta \nseamn` ... se sim]i pierdut`
cu totul, \n timp ce mâinile care ]ineau cartea cea
groas` \ncepuser` s` tremure.
Bernhard se ridic` gr`bit de la masa lui de scris. Vroia
s`-i ofere ocazia s`-[i revin`, a[a c` o sprijini atent.
94 IRINA SCHULTER

– Mul]umesc frumos, [opti Julia [i plec`.


Afar`, respir` u[urat` [i-[i d`du seama \n acela[i
timp cât de proste[te se comportase. Dac` dup`
aceast` scen` Bernhard se mai \ndoia de judecata ei,
probabil c` acum nu-l mai mira nimic.
"Când voi avea timp s` citesc asta?", se gândea Julia
frunz`rind cartea cea groas` \n urm`toarele dou` zile.
Se g`seau multe, dar nimic din ce c`uta ea.
Despre simptoamele gravidit`]ii [i st`rile gravidei
autorul nu scrisese nimic. Asta nu era pentru el o
boal`.
Mamsell Trinchen sesizase cât de mult se
schimbase Julia.
– Sper c` nu sunte]i bolnav`? o \ntreb` ea
\ngrijorat`.
– Nu, nu ... o asigur` Julia.
– Dar atunci, \nainte de Cr`ciun, v-a fost din nou
r`u, remarc` sincer Trinchen.
– Se pare c` n-ai g`sit ce c`utai, spuse Bernhard
când Julia, crezându-l plecat pe-afar`, se \ntorsese din
nou \n camera de lucru ca s` pun` cartea cea groas`
la loc.
El st`tea \n spatele mesei de scris.
– Da, nu, adic` ... murmur` din nou Julia
\ncurcat`, palid` ca o moart`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 95

Bernhard se ridic`, se apropie de ea, \i lu` cartea


cea grea din mâinile \ncle[tate [i o a[ez` \napoi la
locul ei \n raft. Apoi c`ut` din nou \n bibliotec` [i-i
\ntinse o c`rticic` sub]ire.
– Probabil c` ai trecut peste ea, spuse el complet
deta[at.
"Minunea na[terii", citi Julia [i vru ca \n acea clip`
s` se deschid` p`mântul [i s-o \nghit`. Nu i se
\ntâmplase niciodat` s` simt` atâta ru[ine, ca \n acest
moment. Bernhard [tia deja, [tia ce o ap`sa, [tia de
ce-i era team`.

***

– Domnul este plecat din nou cu p`durarul. Nu


trebuie s`-l a[tepta]i cu masa de sear`, preciz`
Trinchen cu amabilitate, dup`-amiaz`.
Julia primi vestea cu calm [i aprob` \n t`cere, dar
sim]i c` Bernhard plecase din cauza ei. Era un om
plin de tact pe care \ncepuse s`-l cunoasc`.
Imediat dup` ce copiii se culcar`, Julia \ncepu s`
citesc` din cartea pe care i-o d`duse Bernhard.
Desigur, fusese a Ilsei.
96 IRINA SCHULTER

O cump`rase când fusese \ns`rcinat` cu Ralf.


|ntreaga noapte, Julia citi cu aten]ie cartea din
scoar]` \n scoar]`, cu obrajii \ncin[i de concentrare [i
de ru[ine.
Abia când toat` suflarea de pe mo[ie revenea la
via]`, Julia urc` \n pat s` se culce. Se sim]ea
\nfrigurat`. Dar nu tremura doar de frig. {tia acum
sigur, presupunerea ei se adeverise: a[tepta un copil.
Acum, alte gânduri deveniser` ap`s`toare. Nu se
putea bucura de aducerea pe lume a unui copil, c`ci
toat` via]a ei fusese dat` peste cap.
Nu-i era deloc clar de ce \n noaptea care trecuse nu
se gândise nici m`car o dat` la Hanno. Aceasta o
nedumerea, [i acum se \ntreba cum va reac]iona el la
aceast` veste. |n primele momente, va fi desigur prea
surprins pentru a se putea bucura. Apoi o va lua \n
bra]ele sale puternice ...
Cu aceste gânduri de consolare, \n cele din urm`
adormi, pân` când Ralf [i Gabi venir` la patul ei,
\ncercând s-o trezeasc`.
Pân` acum nu se \ntâmplase niciodat` ca Julia s`
nu fie treaz`, gata \mbr`cat` [i aranjat` \nainte ca
micu]ii s` coboare din pat.
Julia reu[i s` pun` \ntre timp cartea \n bibliotec`,
la locul ei. Slav` Domnului Bernhard nu fu prezent la
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 97

masa de diminea]`. Spera s` ia [i la prânz masa doar


\n prezen]a micu]ilor, dar din p`cate, dorin]a ei nu se
\ndeplini.
Când Ralf, Gabi [i Julia intrar` \n sufragerie,
Bernhard \i a[tepta deja acolo. O privise pe Julia
scurt, apoi se comportase la fel ca totdeauna.
– Hei, sateli]ilor! \i salutase el cu c`ldur` pe copii.
Cu Julia se purt` cald [i sincer tot timpul mesei, \ncât
aceasta \[i rec`p`t` echilibrul.
Se \ntâmpl` astfel, \ncât la sfâr[itul mesei Julia \i
conduse pe copii la culcare [i apoi r`mase la o cea[c`
de cafea cu Bernhard. Toat` ziua \[i dorise s` evite
aceast` \ntâlnire, dar nu fusese posibil. Pe de alt`
parte, era cea mai bun` ocazie de a discuta aceast`
nou` ipostaz` care o preocupa \n mod deosebit.
Din nou, Bernhard \i u[ur` situa]ia. Acum dou`
zile, Julia \i spusese c` nu va pleca de Cr`ciun la
Hanno, deoarece acesta tocmai \i scrisese c` nu este
momentul s` vin`; c` zace \n pat cu amigdalele
puternic inflamate, iar doctorul i-a spus c` s-ar putea
s` se simt` [i mai r`u tocmai de Cr`ciun.
"Proprietara mea nu accept` s` primesc doamne \n
vizit`, scumpo. N-are nici un sens s` vii aici."
Acestui argument, Julia nu i se putea opune.
Dar lucrurile st`teau acum complet diferit.
98 IRINA SCHULTER

{i chiar dac` Hanno ar fi fost p`zit de zece


propriet`rese, Julia nu se putea l`sa \mpiedicat` s`
vin` la el, s`-l \ngrijeasc` [i s` discute cu el despre
viitorul lor \mpreun`.
– Când vrei s` pleci? \ntreb` Bernhard scurt.
– Cel mai bine ar fi s` ajung la Hanno chiar \n seara
de ajun, spuse Julia, emo]ionat`. Nu putea vorbi cu
pl`cere despre plecarea ei tocmai \n aceast` sear`.
C`ci [tia prea bine cât de mult dorise Bernhard s` fie
al`turi de el [i de copii. Se sim]i foarte \ncurcat` când
spuse acest termen. Dar Bernhard nici nu tres`ri.
– Cum dore[ti, cu pl`cere, r`spunse el c`lduros.
Julia se \ntreba \n sinea ei dac` Bernhard nu se va
bucura \n sfâr[it c` este plecat` \n aceste zile de
s`rb`toare. |n ultimul timp se purtase destul de
distant fa]` de el, iar str`inii deranjeaz` familia \n
aceste zile de s`rb`toare. Desigur, avea nevoie de ea
ca angajat`. Aceste gânduri \ns` \i f`ceau r`u Juliei.
– Cel mai bine ar fi dac` copiii ar afla de absen]a ta
abia dup` ce vei fi plecat`, o rug` el.
Julia fu de acord.
|n ziua urm`toare, Julia \[i \mpachet` doar câteva
lucruri \ntr-un mic geamantan. Deasupra a[ez` un
cadou de Cr`ciun pentru Hanno, un ceas de mân` cu
br`]ar` aurit`. Spera ca el s` se bucure de acest dar.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 99

Al lui era doar din duble, [i nu mergea prea bine.


Darurile pentru Bernhard [i copii le ambalase cu
mult` grij`, scrisese deasupra numele [i le a[ezase
sub bradul \mpodobit de Cr`ciun. Aranjase bradul
\nalt, cu o coroan` bogat` adus din p`durea Linteln,
chiar cu o sear` \naintea plec`rii ei.
Karl o condusese pe Julia la gar`. {edea pe capra
tr`surii [i [uiera din când \n când din bici, f`r` a lovi
\ns` caii.
Julia \l cuno[tea acum \ndeajuns pentru a-i citi
gândurile.
– |n locul dumneavoastr` a[ fi r`mas aici, spuse el
\ntr-un târziu ce-l m`cinase tot drumul. Nic`ieri nu
este atât de frumos ca aici!
Cândva, la sosirea ei, aceast` observa]ie i s-ar fi
p`rut ne\nsemnat`, acum \ns` \i d`du de gândit.
– Trebuie s` fac acest drum, Karl. |]i mul]umesc
mult c` m-ai adus [i Cr`ciun Fericit!
Apoi \i d`du mâna. Karl \i strânse mâna cu
considera]ie.
– Atunci, v` urez [i dumneavoastr` Cr`ciun Fericit!
morm`i el.
Capitolul 7

Acum, când se afla \n tren, Julia putu s` se


concentreze asupra revederii cu Hanno. La mo[ia
Linteln fusese prea mult \n centrul aten]iei [i prea
ocupat` cu copiii. Acolo se sim]ea ca o \nlocuitoare a
st`pânei. Fiecare i se adresa cu o \ntrebare sau pentru
a cere un sfat.
Julia se bucura enorm la gândul revederii cu
Hanno.
Nu-i mai telegrafiase. De ce s`-l mai anun]e?
Oricum era singur, z`când \n pat, \n camera lui
mobilat`. |l va g`si cu siguran]`.
|n geanta ei de voiaj, Mamsell Trinchen
\mpachetase cu grij` tot ce era necesar pentru o
aniversare intim` a Cr`ciunului: chec, pr`jituri,
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 101

cârna]i, [unc`, chiar [i un pui fript, i le oferise din


toat` inima.
Juliei i se p`rea c` drumul nu se mai termin`. Se
ridica mereu [i se uita ner`bd`toare pe fereastr`.
Trecu pe lâng` sate [i mici or`[ele cu c`su]e cochete,
peste care iarna a[ternuse cu d`rnicie o p`tur` alb` [i
pufoas` de z`pad`.
La câteva minute, Julia se uita din nou la ceas.
Trenul ajunse cu bine la ora paisprezece. Dac` va lua
un taxi, va ajunge desigur \n zece minute la Hanno, se
gândi ea.
Taxiul parcurse drumul doar \n opt minute. Dup`
ce ajunse \n fa]a casei \n care Hanno ocupa o camer`
mobilat`, \[i l`s` geamantanul [i geanta de voiaj lâng`
ea [i \ncerc` s`-[i fac` curaj. Spera din suflet ca totul
s` mearg` bine.
Tocmai când vroia s` sune, u[a se deschise [i din
cas` ie[i o doamn` cu o \nf`]i[are foarte blajin`.
– Atunci, v` las u[a deschis`, \i spuse ea. P`rea c`
apar]ine acelei categorii de oameni care caut` orice
ocazie spre a intra \n vorb`. Julia \i mul]umi [i spuse:
– Doresc s` ajung la doamna Kulicke, la care
locuie[te un chiria[ ...
– A, da, un tân`r dr`gu], foarte amabil, complet`
locatara imediat cuvintele Juliei. A]i fost invitat` la
102 IRINA SCHULTER

logodn`? {ti]i dumneavoastr`, de Cr`ciun, sub bradul


\mpodobit, este foarte romantic! La asta viseaz` orice
fat`, chiar dac` este \n fapt "m`ritat`" de mult. Pentru
amândoi a fost a[a, cum se spune; o dragoste la prima
vedere, a[a mi-a dest`inuit doamna Kulicke. Ochii
doamnei str`luceau vioi [i plini de \ncântare. Ei, a[a
cum arat` Iris ... a avut deja câ]iva prieteni, dar a
r`mas totdeauna st`pân` pe situa]ie. Trebuie s` cau]i
pân` \]i g`se[ti perechea. {i acum s`-]i s`rb`tore[ti
logodna! Probabil sunte]i coleg` cu Iris, nu? Sau
sunte]i o cuno[tin]` a tân`rului domn?
Cuvintele o ap`sau crunt pe Julia. Ar fi vrut s` se
fac` mic` de tot, s` se ascund` sub p`mânt.
Ceea ce povestea aceast` doamn` p`rea totu[i
verosimil. Sigur se referea la fata propriet`resei, dar \l
confunda pe Hanno cu alt tân`r.
– Auzisem c` tân`rul domn ... Rittberg ar fi totu[i
bolnav, spuse Julia cu oarecare ezitare.
– Corect, Rittberg \l cheam`, Hanno Rittberg, un
nume frumos nu? Iris deja se bucur` s` se numeasc`
Rittberg, e mult mai frumos decât Kulicke.
Cuvintele o plesnir` \n fa]` ca o cascad`. Femeia
povestea \n continuare f`r` s`-[i trag` m`car sufletul.
– Despre boal`, mai mult ca sigur v` \n[ela]i.
Asear` m-am \ntâlnit cu tân`rul domn [i cu Iris pe
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 103

scar`. Era bine s`n`tos. S-au s`rutat [i au plecat


\mpreun`, a[a mi s-a p`rut.
Apoi femeia chicoti [i o l`s` pe Julia desigur \n
mod nepoliticos, nemul]umit`, f`r` cuvinte, pierdut`
pe holul casei [i trase u[a \n spatele ei.
Julia r`mase câteva clipe cu spatele rezemat de
canatul de lemn [i respir` adânc. Apoi \[i adun`
for]ele [i \ncepu s` urce treptele. Nu poate fi
adev`rat, nu poate fi a[a! \[i spunea ea la fiecare
treapt`. |n cele din urm` ajunse cu inima tremurând
\n fa]a u[ii care \nchidea coridorul [i sun`. |n spatele
u[ii se auzeau râsete. |ntr-un târziu, u[a se deschise.
|n fa]a ei ap`ru un pu[ti de aproape zece ani care-[i
ridic` obraznic nasul plin de pistrui.
– Vre]i s` v` d`m ceva? \ntreb` el.
– Fred, cu cine vorbe[ti? se auzi o voce gâfâit`
dintr-una din camere.
Julia avu sentimentul c` persoanele care se aflau \n
locuin]` doreau de s`rb`tori s` \ntoarc` totul cu susul
\n jos. Doi b`rba]i c`rau cu ei, pe hol, o canapea.
– A[ dori s` vorbesc cu domnul Rittberg, spuse
Julia cu o voce r`gu[it`.
– Ah, dumneavoastr` vre]i s` discuta]i cu
logodnicul meu? |n u[a uneia din \nc`peri ap`ru o
fat` cu p`rul negru.
104 IRINA SCHULTER

Julia se minun` de unde luase aceast` fat` atâtea


culori cu care-[i pictase aproape toat` fa]a.
Fata chicoti.
– De fapt, \nc` nu pot s`-i spun logodnic. Asta
urmeaz` s` aib` loc abia pe sear`, sub pomul de
Cr`ciun. Recep]ia are loc mâine. Hanno spune c` a[a
se obi[nuie[te. De aceea, \n aceste momente avem
\nc` multe de f`cut. Hanno, din p`cate nu este acas`,
s-a dus s` cumpere ceva b`utur`, trebuie s` avem ce
s` servim, nu-i a[a? Dar v` rog, intra]i, logodnicul ...
meu trebuie s` vin` \n curând. La noi, totul pare
pu]in cam s`lbatic acum, dar un loc unde s` pute]i
sta, g`sesc imediat.
Apoi sublinie invita]ia cu o mi[care larg` a mâinii.
– Nu, nu, mul]umesc, am s` vin alt` dat`, r`spunse
Julia \n grab`. Apoi cobor\ treptele cu picioarele
tremurânde.

***

– Asta era o fat` b`trân` foarte ciudat`, spuse


pu[tiul. Ostentativ, \mpreun` cu sora sa, o urm`rir`
pe Julia apleca]i peste pervaz pân` disp`ru.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 105

Julia se mira singur` mai târziu cum de nu [i-a rupt


nici un picior \n fuga sa pe sc`ri. Ajunsese \n strad` [i
nu apucase s` fac` decât câ]iva pa[i, când \l z`ri pe
Hanno la col].
Venea dezinvolt [i ducea cu el dou` saco[e grele.
P`rea distrat, ar`ta exact ca un b`rbat mul]umit de
via]`.
Julia se ascunse instinctiv \n gangul unei case. Aici
se sprijini de peretele cenu[iu [i rece al casei.
Nu putea suporta acum o \ntâlnire cu Hanno.
Acesta trecu pe lâng` gang, f`r` s` aib` habar de
existen]a ei.
|ncepuse s` ning` u[or. Oameni \nc`rca]i cu
pachete treceau gr`bi]i pe lâng` ea. To]i erau veseli,
cu fe]ele \ncântate \n a[teptarea marii s`rb`tori.
Fiecare se bucura \n noaptea de ajun. Doar inima
Juliei se sim]ea moart`.
La o intersec]ie, se opri [i privi derutat` \n jur. Se
afla \ntr-un ora[ str`in, departe de to]i oamenii care-i
fuseser` aproape. Hanno era un escroc. Se jucase
doar cu inima ei. Hanno, tat`l copilului ei.
Deodat`, o cuprinse o disperare f`r` margini, \ncât
nu-[i mai dorea decât s` moar`.
Afar` se \ntunecase, luminile str`zii se aprinseser`.
Clopotele bisericii \ncepur` s` bat`.
106 IRINA SCHULTER

Julia sim]ea dureros singur`tatea [i pustietatea din


jurul ei, sim]ea cum totul \n sufletul ei se pr`bu[e[te.
Dup` un timp, \ntâlni un poli]ist.
– A[ vrea s-ajung la un hotel, murmur` ea.
Ap`r`torul legii o m`sur` destul de sever [i
ne\ncrez`tor. Apoi \i scrise adresa unui hotel pe o
bucat` de hârtie.
"Pace pe p`mânt!" sunau clopotele bisericilor.
Oamenii curgeau \n valuri la slujba Domnului din
Noaptea de Cr`ciun. Treceau mame cu copii de mân`,
copii cu ochi mari de mirare [i plini de a[tept`ri.
Copii care aveau un tat`!
Julia sim]i cum lacrimi amare \i curg pe obraji.
Ajunse \n cele din urm` la hotel, \ntr-o camer` cu
baie [i tot confortul, o camer` pe care nu considera
totu[i c` [i-o poate permite. Acum \ns` era m`car
mul]umit` c` se va putea \ntinde \n pat. Aici, nimeni
n-o a[tepta, speran]ele ei fuseser` spulberate. Inima
ei zdrobit`, chinuit`, r`nit` [i \n[elat`, trebuia s` se
odihneasc`. Z`cu ore \n [ir \n aceea[i stare de
amor]ire [i rev`zu mereu acelea[i scene [ocante, de
groaz`, \n fa]a ochilor.
Refuza \nc` s` cread` c` supravie]uise acestor
evenimente. Dar nu era chiar atât de necugetat` s`
fac` ceva pentru a curma aceast` stare.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 107

|n diminea]a urm`toare o camerist` veni s`


deretice prin camer`. Cu siguran]`, se mirase de un
oaspete atât de ciudat, care st`tea la fereastr` f`r` s`
se mi[te, privind fix afar` [i care, de când venise, nu
p`r`sise deloc camera.
Când sim]i c` foamea o doboar`, Julia mul]umi \n
gând domni[oarei Mamsell Trinchen pentru geanta
plin` de bun`t`]i. Ron]`i o pulp` de pui fript [i c`zu
din nou \n medita]ia sa deprimant`, disperat`.
Se mira singur` când spre sear` o cuprinse din nou
o foame nest`vilit`.
Dac` inima \i era zdrobit`, ar fi trebuit ca toate
celelalte dorin]e ale corpului s` fie la fel de mult
\n`bu[ite, se autoiluziona ea. Mânc` iar din rezervele
de la mo[ie [i b`u o \nghi]itur` de ap`.
Apoi \[i imagin` cum ar`ta Hanno ]inând-o \n bra]e
[i s`rutând-o pe Iris, cea cu p`rul negru. "Sunt
fericit`!" \i m`rturisea probabil fata. Toate fetele
spun acela[i lucru \n situa]ii asem`n`toare, [i ea ...
f`cuse la fel!
Julia râse amar. Devenise deodat` cu zece ani mai
b`trân`. Avea sentimentul c` a[teapt` o rezolvare de
undeva din afara existen]ei ei, ea \ns`[i fiind \n
expectativ`, dar disperarea revenea din când \n când
cu aceea[i intensitate ca ieri.
108 IRINA SCHULTER

Sau poate nu mai era \n stare s` simt` nimic,


deoarece inima ei era moart`?
Seara o g`si \n aceea[i stare ca noaptea trecut`.
Julia se ridica destul de des de pe pat, mergea spre
fereastr` [i privea fix afar`, \n strad`. Abia spre
diminea]` adormi pu]in, \ns` un somn agitat.
Ast`zi este a doua zi de Cr`ciun, reflect` ea când se
trezi. Deodat`, o cuprinse dorul fierbinte de Linteln,
de Gabi, de Ralf, de Bernhard [i de to]i oamenii
care-i ar`taser` \ncredere [i pre]uire \n ultimul timp.

***

Julia era din nou \n tren; acum, se \ntorcea la


Linteln. N-ar fi crezut niciodat` c` un om se poate
bucura atât de mult, dup` ce pe de alt` parte fusese
atât de dezam`git.
Se cr`pa de ziu`, sub picioarele ei z`pada scâr]âia,
dar Julia \[i urma curajoas` drumul pe jos spre mo[ia
Linteln. Un iepura[ s`rea jucându-se pe câmpul
acoperit cu z`pad`. Din p`dure ie[iser` dou`
c`prioare care agitaser` nelini[tite z`pada \n jurul lor
de parc` era o pânz` proasp`t sp`lat`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 109

Picioarele Juliei p`reau c` merg singure, nu mai


sim]ea greutatea bagajului. Când z`ri mo[ia Linteln
\ntinzându-se \n fa]a sa, se opri un moment s` se
reculeag`. Respir` adânc [i avu sentimentul pe care
orice om \l are atunci când \[i vede c`minul dup` o
lips` \ndelungat`.
Waldi veni \n \ntâmpinare f`r` s`-l cheme. S`rea
mereu \n calea ei, \n fa]` [i \n lateral, \i lingea mâna.
Sim]i bucuria lui nest`vilit`, care-i f`cea bine. Julia \[i
puse geamantanul [i geanta de voiaj \n z`pad` [i se
aplec` spre devotatul animal. |l mângâie [i nu b`g` de
seam` c` lacrimile ei c`deau \n blana câinelui. Waldi
l`tra [i se bucura, dând din coad`. Apoi o \nso]i pe
Julia pân` \n cas`.
Julia nu trecuse \nc` pragul, când se auzi un r`cnet
\ngrozitor. L`s` bagajul pe hol [i se repezi \n direc]ia
strig`telor, plin` de team`. |n u[a camerei de zi,
r`mase o clip` uluit`.
M`re]ul brad de Cr`ciun era c`zut, toate
podoabele lui fuseser` distruse [i \mpr`[tiate pe
covor. Gabi [i Ralf erau pe deasupra atât de speria]i,
\ncât se ag`]ar` de gâtul ei dispera]i [i strigau cât \i
]inea gura, cerându-i s` \mpiedice nenorocirea.
Dup` primul [oc, Julia sim]i c` i se face mil` de
f`pta[i.
110 IRINA SCHULTER

– Gabi, Ralf, \i opri ea.


Strig`tele \ncetar` imediat. Amândoi copiii o
recunoscur`, se lipir` de ea [i \ncepur` s` plâng`
\ncet, cerându-i \n continuare ajutorul.
– M`tu[a Julia, sughi]au printre lacrimi când unul
când cel`lalt.
– Dragii mei ... [opti Julia zdruncinat` puternic de
atâtea emo]ii. |i trase pe amândoi lâng` ea s`-i
lini[teasc`.
– Asta e ...! Bernhard intr` [i r`mase interzis \n
prag. Impun`torul brad de Cr`ciun, c`zut [i distrus, \l
[oc` atât de tare \n primul moment, \ncât p`rea c`
n-a observat surpriza \ntoarcerii Juliei \nainte de
vreme.
Cu fa]a ro[ie de mânie, Bernhard se \ndrept` spre
micul grup.
– Bernhard, \l strig` Julia \ncet, dar dojenitor.
Micu]ii amu]iser`, tremurând \nc` de fric` [i \[i
priveau tat`l cu ochii cât roata carului.
– Julia, ce bine c` te-ai \ntors! spuse el din toat`
inima [i-i strânse ambele mâini \n chip de salut. Gabi
[i Ralf au fost \n timpul absen]ei tale \n cea mai mare
form`. Dar d`râmarea bradului de Cr`ciun dep`[e[te
toate scandalurile.
– N-am vrut s` facem asta ... [opti Gabi.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 111

– A c`zut singur, \ncerc` s` explice Ralf [i se trase


mai aproape de Julia.
– Desigur, spuse Bernhard \nver[unat, [i continu`.
Bradul nostru a prins aripi [i s-a a[ezat u[or pe
podea, tocmai \n clipa \n care am p`r`sit eu
\nc`perea. Dar fa]a sa nu mai ar`ta atât de \ncruntat`.
– Am s` strâng repede cioburile, se oferi Julia. Apoi
\i a[ez` pe micu]i \ntr-un fotoliu. Când vru s`-[i scoat`
mantoul, Bernhard \i veni repede \n ajutor.
– Trebuia s` ai parte de o primire mai frumoas`,
remarc` el.
Apoi ridic` bradul c`zut. O ramur` fusese rupt`,
mare parte din globuri se sp`rseser`, beteala [i
\ngera[ii atârnau \n dezordine printre ramuri sau
c`zuser` pe covor.
Julia se opri o clip` \n loc [i privi bradul distrus.
Trunchiul lui rupt [i chinuit p`rea un simbol al
viselor sale frânte, al dragostei \n[elate [i al inimii
sfâ[iate. Involuntar, \n acel moment Bernhard
\ntorsese capul spre ea, \i urm`rise privirea spre
bradul frânt [i \n]elesese. |i citise \n ochi \ntr-o
secund` disperarea, durerea, tot ce suferise \n cele
dou` zile, singur`.
– M` duc imediat, murmur` ea, revenindu-[i. Apoi,
cobor\ gr`bit` treptele spre debaraua obiectelor
112 IRINA SCHULTER

gospod`re[ti pentru cur`]enie [i se \ntoarse aducând


cu ea m`tura [i f`ra[ul. Julia se apuc` s` strâng` cu
aten]ie cioburile.
|n mod sigur, aceast` activitate era binevenit`
pentru Julia. Fiind ocupat`, sc`pa de \ntreb`rile lui
Bernhard despre cum [i-a petrecut Cr`ciunul. A[a c`,
\n continuare, aranj` toate lucrurile cu mult` migal`.
Bernhard se preocupa [i el cu aten]ie de brad.
Julia [i Bernhard salvar` ce mai r`m`sese \ntreg din
podoabele pomului. |n final, Bernhard arunc` bradul
deteriorat pe fereastr` \n curte.
– Asta a fost doar o scurt` distrac]ie, preciz` el
aruncând o privire sever` \n col]ul \n care copiii
[edeau ca sfin]ii. S` nu v` mi[ca]i din loc! le spuse
apoi copiilor, \n timp ce ducea bagajul Juliei \n
camer`.
Mai târziu, la masa de sear`, copiii \[i dep`[iser`
spaima, iar Bernhard starea de enervare. Julia \i servi
pe copii, \i d`du G`bi]ei chiar câte o buc`]ic` \n gur`,
\i aminti lui Ralf s` nu uite s` m`nânce. Totul revenise
la normal, a[a cum era \nainte de plecarea ei, doar ea
\ns`[i se schimbase.
Dup` masa de sear`, Julia trebui s` admire
\mpreun` cu copiii cadourile aduse de Mo[ Cr`ciun.
Ca de obicei, le acord` copiiilor toat` aten]ia.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 113

Timpul trecu [i sosi ora când copiii trebuia s`


mearg` la culcare. Gabi c`sc` chiar de mai multe ori,
istovit`. Ralf devenise plâng`cios.
– Te ajut [i eu azi, am timp, se oferi Bernhard. Julia
ar fi vrut s`-l [tie mai bine acolo, \n camera de zi. Dar
\l privi cu o fa]` zâmbitoare [i p`ru c` se bucur` de
ajutor. A[a c` \i a[ezar` amândoi pe copii \n
p`tu]urile lor.
– Nu mai pleci, nu-i a[a? vru s` [tie Ralf, când Julia
\i ur` "Noapte bun`!".
Bernhard era \n spatele ei [i auzise \ntrebarea.
Copiii a[teptau ner`bd`tori r`spunsul Juliei. De
aceast` dat` se sim]i \n mare \ncurc`tur`. Dac` ar fi
putut s` [tie mititeii cât de repede va trebui s`-i
p`r`seasc`, s` plece din nou de pe mo[ia Linteln! Nu
mai dura mult [i starea ei va deveni vizibil` pentru
toat` lumea, gândi Julia. |[i putea imagina cât de
penibil` era pentru Bernhard aceast` situa]ie, [i s` fie
pe deasupra angajat` la copii, pentru el care fusese
atât de atent cu ea. A[a c` le d`du un r`spuns evaziv,
pe care copiii \l acceptar`.
– Ne cân]i ceva? o rug` Gabi.
– Destul pentru ast`zi, interveni Bernhard. Dac`
vre]i v` "cânt" eu unul, dar m` tem c` n-o s` v` plac`!
Copiii se lini[tir` ca prin farmec.
114 IRINA SCHULTER

Julia, desigur, nu era \n stare s` cânte. Se sim]i din


nou ocrotit` de Bernhard. Totu[i, accept` s` cânte.
– Ei, bine! le spuse ea. "Bun` seara, noapte bun`",
\ncepu s` cânte cu vocea sa clar` de sopran`. Nici nu
sim]i c` Bernhard se apropiase \ntre timp din nou \n
spatele ei.
El sim]ise c` Julia tr`ise o amar` dezam`gire \n
aceast` c`l`torie.
Julia era complet epuizat`, când ea [i Bernhard
p`r`sir` \n vârfurile picioarelor camera copiiilor.
– E[ti foarte obosit`, Julia, nu vrei s` te culci? \i
spuse Bernhard, plin de grij`. Ea aprob` [i fu fericit`
s` se poat` \ntinde \n pat, \n a[ternutul proasp`t [i
primitor.
Capitolul 8

Bernhard nu-i puse \ns` nici o \ntrebare, [i nici \n


urm`toarele zile, [i continu` s` se poarte la fel de
atent [i de prietenos cu ea.
Ningea ne\ntrerupt de câteva zile. Cât de mult \[i
doriser` copiii z`pada! Ast`zi, [edeau \ns` cu
n`sucurile lipite de ochiurile de geam [i oftau, c`ci
b`ltoaca [i iazul erau acum acoperite cu un strat gros
de z`pad`.
– Când vom putea s` mergem s` patin`m? se
tânguiau micu]ii, nec`ji]i.
– Va trebui s` v` mul]umi]i s` v` da]i cu sania,
r`spunse Julia.
{i s`niu[ul este la fel de amuzant. Haide]i s` ne
schimb`m [i s` scoatem sania din grajd.
116 IRINA SCHULTER

Gabi [i Ralf se \nveselir` instantaneu. Iar dup`


câteva urc`ri [i coborâri de pe deal, uitaser` complet
de ghetele cele noi cu patine.
Când se \ntoarser` apoi cu obr`jorii \mbujora]i [i
ochi[orii plini de voio[ie, tati le ie[i \n \ntâmpinare \n
vestibul.
– A fost frumos! \i strig` Gabi de departe.
– Mergem [i mâine, a[a ne-a promis m`tu[a Julia,
nu se l`s` Ralf.
Julia râdea, pu]in obosit` [i \ntristat` f`r` s`-[i dea
seama. Bernhard zâmbi.
– V` fac o alt` propunere! Mâine este prima zi din
noul an, a[a c` scoatem sania cea mare [i mergem la
plimbare prin p`dure.
Desigur, copiii s`rir` imediat \n sus de bucurie,
ferici]i [i se ag`]ar` de gâtul tat`lui. El \i \nvârti prin
aer [i apoi \i a[ez` cu grij` pe podea.
– Hei, ce p`rere ai de propunerea mea? o \ntreb`
el direct pe Julia [i se apropie de ea.
Pe chipul Juliei trecu un val de ro[ea]`.
– Sigur, vin cu pl`cere, murmur` ea. Apoi \i lu`
repede pe copii de mânu]e. Vreau s` m` duc s`-i
schimb pe Gabi [i pe Ralf.
– Ast`zi e ajunul Anului Nou, Julia! strig` Bernhard
dup` ea. M-am gândit s` petrecem amândoi ceva mai
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 117

festiv ultima zi din an. Mamsell Trinchen preg`te[te


ceva deosebit ... Sau propui tu altceva?
Julia \nchise ochii, cople[it`. Credea c` [tie de ce o
invit` Bernhard la o petrecere \n doi. Din compasiune
pentru ea! Probabil c` sim]ise de mult cât de tare o
dezam`gise Hanno. Acum vroia s-o consoleze, el care
\n mod normal ar fi dorit s` fie singur cu gândurile
lui, la so]ia pe care-o pierduse!
Bernhard era un om atât de fin [i plin de tact!
Dac` ar fi [tiut cât de tare se temea Julia de aceast`
sear`, când to]i oamenii erau veseli [i ferici]i!
– Nu, nu m-am gândit la nimic special, r`spunse ea
[i se str`dui s`-[i st`pâneasc` emo]ia din glas. Cu pa[i
gr`bi]i, urc` \mpreun` cu copiii, s`-i schimbe de
hainele ude, pline de z`pad`.
Gabi [i Ralf nu-[i f`cuser` somnul de dup`-amiaz`,
apoi se d`duser` cu sania ore \n [ir, astfel c` acum
c`ldura aproape \i doborâse. Julia le preg`ti imediat
masa de sear`.
– |mi pare tare r`u, \i spuse lui Bernhard pe care-l
\ntâlni când ducea vasele \n care mâncaser` copiii
\napoi la buc`t`rie, copiii sunt deja \n pat. Nu pot
s`rb`tori cu noi revelionul! Bernhard râse.
– Nici nu m-am gândit s`-mi petrec revelionul cu
Gabi [i cu Ralf, s`-i poftesc la meniul doamnei
118 IRINA SCHULTER

Trinchen. Am considerat c` noi doi am fost tot timpul


ocupa]i cu tot felul de treburi [i ar fi bine s` evit`m
orice ne\n]elegere \ntre noi.
Pe sear`, Julia st`tea \n fa]a dulapului s`u [i se
gândea cu ce ar trebui s` se \mbrace. Pentru moment,
orice rochie i se potrivea. Ar fi trebuit s`-l \ntrebe pe
Bernhard ce cadru a imaginat pentru aceast` sear`,
acum \ns` era deja târziu.
|n final, se decise pentru o rochie de sear` argintie.
Era bine lucrat`, din stof` de bun` calitate, [i avea
doar o t`ietur` adânc` ce-i scotea \n eviden]` gâtul [i
foarte pu]in din pielea ei catifelat`.
Dup` câteva ezit`ri, decise s`-[i pieptene p`rul
altfel ca de obicei. Avusese cândva coafura aceasta [i
atunci i se p`ruse potrivit`.
Doar surâsul amar nu se potrivea cu prezen]a ei
festiv`.
|nainte de a cobor\, se duse pân` \n camera
copiilor [i st`tu un timp lâng` p`tu]urile lor.
Julia se gândea la propriul ei copil, a c`rui
inimioar` o va sim]i \n curând al`turi de inima ei.
Sigur, va veni ziua când sosirea lui pe lume \i va
produce bucurie. Dar \n acest moment nu-[i putea
imagina clipa [i nici c` venirea lui pe lume i-ar alina
durerea. Se ridic` [i se decise s` coboare.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 119

Bernhard deja o a[tepta. St`tea \n picioare lâng`


[emineu, \mbr`cat \n smoching. Julia nu b`nuise
m`car cât de atr`g`tor putea fi. |i \ntrecea pe oricare
din b`rba]ii prezentabili pe care \i cunoscuse.
Bernhard \i veni \n \ntâmpinare râzând, [i-i oferi
un pahar.
– Am preg`tit asta pentru \nceput, spuse el cu
c`ldur`. Ar`]i extraordinar, Julia, observ` el galant.
Mâna dreapt` a Juliei, care ]inea paharul, tremura
u[or. Era bine c` exista cineva care s-o laude [i s`-i
aprecieze prezen]a!
– Mul]umesc, spuse ea \ncet.
– Pentru o sear` pl`cut`! Bernhard ridic` paharul
[i ciocni. Julia aprob` [i gust` apoi din b`utur`.
– Are un gust foarte bun.
– M` bucur c` ]i-am ghicit gustul. Pentru un
cocteil, trebuie s` fii atent [i s` cuno[ti bine oamenii
pe care vrei s`-i serve[ti.
– Crezi deci c` m` cuno[ti? \ntreb` Julia, aproape
[ocat`.
– Cred c` da, r`spunse el zâmbind. B`utura ta nu
este pu]in dulce, pu]in am`ruie, pu]in condimentat`
[i pu]in acidulat` \n acela[i timp?
Julia mai lu` o \nghi]itur`. Acum, fu \ns` surprins`
c` Bernhard doar o tachinase.
120 IRINA SCHULTER

Ast`zi, Mamsell Trinchen se autodep`[ise. Julia se


\ntrebase unde g`sise atât de repede un meniu festiv
atât de fabulos. Mai \ntâi, exista o sup` limpede
concentrat` de carne, apoi crap azuriu cu sos de
hrean [i unt topit. Urma mu[chiul de c`prioar`, iar ca
desert crem` de vin care se topea \n gur`.
La \nceput, Juliei nu-i fu deloc foame. Dar nu putu
s` reziste atâtor delicatese. Bernhard o \ncuraja din
când \n când, mereu atent [i cu fine]e. El \nsu[i era
un om care mânca \ntotdeauna cu pl`cere.
Julia nici nu observ` cât de repede trecuse timpul.
Când domni[oara Mamsell Trinchen strânse ultimul
rând de farfurii, se apropia ora zece.
Apoi se a[ezar` \n fotolii, \n fa]a [emineului. Bernhard
se ridic` [i deschise aparatul de radio. Alese un post care
transmitea muzic` de dans. Se a[ez` din nou.
"Se st`pâne[te din cauza mea!" gândi Julia.
"Probabil c` inima lui nu este preg`tit` \nc` pentru o
muzic` atât de vesel`."
– Pentru viitor, Julia! zise Bernhard [i ridic`
paharul cu [ampanie.
– Pentru viitor, repet` [i ea. Apoi privi fix \n
lumina fl`c`rilor. |ntr-o secund`, p`rea c` s-a
\ntâmplat ceva \n comportarea Juliei. Râsese crispat [i
golise con]inutul paharului dintr-o \nghi]itur`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 121

– Julia, vroiam s`-mi permi]i s`-]i spun, printre


altele \n aceast` sear`, c` dac` vrei, po]i avea aici, la
Linteln, c`minul t`u, pentru tine [i ... pentru copilul
t`u, pentru totdeauna, spuse Bernhard \ncet dar cu
hot`râre. Juliei \i c`zu paharul din mân` [i se sparse
de podea. Nu se mai putu st`pâni [i lacrimile
\ncepur` s`-i curg` [iroaie pe obraji.
– Ia-o pe-a mea, se oferi Bernhard \n timp ce ea
c`uta cu \nfrigurare batista \n micu]a geant` de sear`.
– Mul]umesc, [opti ea, mul]umesc mult. Apoi \[i
\ngrop` fa]a \n batista lui Bernhard.
– Acum, ridic`-]i capul [i prive[te f`r` griji spre
viitor! Copilul t`u va cre[te mare [i ... f`r` tat`.
Julia fu de acord. Berhnard [tia \ntr-adev`r s`
consoleze un om. Era plin de bun`tate [i \n]elegere.
– Promite-mi c` n-ai s` te mai ui]i \napoi, spuse el
deodat`. S` regre]i ce s-a \ntâmplat este complet f`r`
sens! |i strânse mâinile cu putere. Julia se a[ez`
tremurând \nc`, dar \l aprob`.
– Ce ... vor spune oamenii? murmur` ea \ntr-un
târziu. |n primul moment, nu era capabil` s` se
gândeasc` la mul]umirea [i la pacea ei.
– Tu ce crezi, sunt eu un om care ]ine cont de
vorbele altora? S` bârfeasc` [i s` vorbeasc` aceia care
sunt f`r` gre[eal`, cei cura]i ca lacrima!
122 IRINA SCHULTER

Julia \l crezu. Bernhard putea tr`i foarte lini[tit f`r`


s`-i pese de p`rerea altora. Era un b`rbat atât de
independent [i con[tiincios \n tot ce \ntreprindea,
serios [i st`pân pe munca [i pe via]a lui ca nici un
altul \n lume.
Pu]in \nainte de miezul nop]ii, se apropiar`
\mpreun` de fereastr` [i privir` afar` \n noapte,
printre fulgii de z`pad`. A[teptar` pân` când
clopotele bisericii din sat \ncepur` s` bat`.
– A venit Anul Nou, Julia. |]i doresc numai bine!
Bernhard \i d`du mâna sa puternic` [i Julia sim]i
nevoia s` se sprijine de el.
– La fel \]i doresc [i eu ]ie, Berhard. Se privir` \n
t`cere unul pe cel`lalt [i Julia sim]i \n inima sa un
sentiment de profund` recuno[tin]` [i mul]umire.
Prin fereastra deschis` p`trundea acum gerul.
Bernhard o \nchise din nou dup` ce dang`tul
clopotelor se stinse. Juliei i se f`cuse frig. Bernhard o
cuprinse ocrotitor cu bra]ul dup` umeri [i o conduse
\napoi \n fa]a [emineului.
– Ar fi trebuit s` m` gândesc la tine c` e[ti
\mbr`cat` sub]ire, \[i repro[` Bernhard.
Julia medita: "Un An Nou! Un an f`r` Hanno! Dar
f`r` alte gânduri negre! Un an \n care voi fi mam`!"
Acest ultim gând \nc` o speria.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 123

***

|n amintirea Juliei acest revelion era cel mai


frumos pe care-l tr`ise pân` acum. Dup` trecerea
miezului nop]ii, devenise mai lini[tit` [i mai sigur` de
sine. Se datora [i momentelor de cugetare pe care le
tr`ise \n camera copiilor, lâng` p`tu]urile lor. Gândul
la via]a care ap`rea \n trupul ei, lâng` inima ei
pierdea din ce \n ce mai mult din sentimentul de
team`.
Afar`, \ncepuse dezghe]ul. Picura de la strea[in`,
z`pada devenise neagr` [i urât`. Când Julia ie[i afar`
cu copiii, trebuir` s` \ncal]e cu to]ii cizme de cauciuc,
deoarece peste tot era o mare mocirl`.
– Este \nc` iarn`, de ce nu ninge [i nu \nghea]`?
\ntrebau micu]ii, privind cu durere \n suflet cum
z`pada se \mpu]ineaz` pe zi ce trece.
Bernhard se purta fa]` de Julia prietenos [i
\ndatoritor.
Pentru a g`si o ocupa]ie micu]ilor, Julia decise
\ntr-o zi s` se joace de-a deghizarea. |[i amintea exact
din propria copil`rie. Dintr-o perdea veche f`cuse cu
124 IRINA SCHULTER

pu]in` fantezie un voal de mireas` [i zile \n [ir se


jucase cu el.
A[a c` Julia se urc` \n pod. Trinchen \[i amintise c`
acolo stau depozitate câteva cufere cu lucruri mai
vechi.
Julia g`si \ntr-adev`r ceea ce c`utase. |ntre altele,
descoperi mobil` veche, care probabil apar]inuse
camerei mo[ierului.
– Hei, a]i g`sit ceva frumos? o \ntreb` mai târziu
Trinchen. Julia confirm` [i aduse vorba apoi despre
mobila pe care o v`zuse.
– Ah, da, se afl` acolo de mult` vreme, cred c` a
fost n`p`dit` de carii. S-a dus o adev`rat` lupt` pân`
când domnul a avut voie s-o scoat` din cas`.
– Cu cine? \ntreb` Julia f`r` un interes deosebit.
– Ei, cu stimata doamn`. Dânsa ]inea atât de mult
la mobilele vechi. Cred totu[i c` f`cea acest lucru
deoarece era o persoan` foarte zgârcit`.
Julia \[i atinse fruntea cu mâna; desigur Mamsell
Trinchen nu se \n]elesese prea bine cu so]ia lui
Bernhard, [i atribuia acum pe nedrept fa]ete negative
caracterului acesteia.
Totu[i, câteva zile mai târziu Marie confirm`
involuntar spusele domni[oarei Trinchen. Mo[ia avea
o zi aniversar`, iar Julia, la rug`mintea lui Bernhard,
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 125

cump`r` Mariei un serviciu fin de ce[ti de cafea.


Aceasta vroia s` se c`s`toreasc` \n var`.
Personal de la Julia, Marie primi un jupon foarte
dr`gu], care-i pl`cu foarte mult.
– Dumneavoastr` a]i cump`rat precis [i serviciul
de ce[ti de cafea. Este atât de frumos! Printr-un
por]elan atât de fin po]i chiar s` vezi. Am s`-l folosesc
doar \n zilele de s`rb`toare, e prea pre]ios [i e p`cat
s`-l utiliz`m zilnic.
Marie era plin` de fericire. Apoi spuse o fraz` care
pe Julia o [oc`.
– Stimata doamn` precis nu mi-ar fi oferit atât de
mult ca dumneavoastr`, pentru asta era mult prea
econoam`.
– Marie, ar trebui s`-]i fie ru[ine s` vorbe[ti astfel
despre mor]i, \i spuse Julia aspru.
Marie se \nro[i toat`.
– Ba nu trebuie s`-mi fie, c`ci ce este drept, a[a
trebuie s` r`mân`. Dânsa \i scria mereu pe hârtie lui
Trinchen cât` carne are voie s` foloseasc` la mâncare
[i \ntotdeauna era mult prea pu]in`.
{i pentru c` vorbise deja cam mult, se \ntoarse
gr`bit [i plec`. Julia r`mase s` reflecteze singur`.
Câteva zile mai târziu, f`cu o alt` descoperire
ciudat`; Ralf [i Gabi aveau amintiri foarte vagi despre
126 IRINA SCHULTER

mama lor. Câteva luni din via]a unui copil erau ani
pentru via]a unui adult!
Apoi se planific` la consult \n ora[, la un doctor
ginecolog. Bernhard o convinsese c` trebuie neap`rat
s` fie v`zut` de un doctor. Acesta stabili c` Julia este
complet s`n`toas`.
– Capul sus, doamn` Brunken, dup` toate
previziunile, la dumneavoastr` totul merge normal.
– Mul]umesc, spuse Julia [i p`r`si lini[tit`
cabinetul. |[i f`cuse unele griji [i acum era vesel` s`
poat` p`r`si din nou ora[ul.
Acas` o a[teptau \ngrijora]i Gabi [i Ralf.
– Amândoi se aga]` de dumneavoastr` precum
scaie]ii. Au stat minute \n [ir s` v` a[tepte \n fa]a
ferestrei, \i povesti Marie.
– {i eu sunt mul]umit` s` fiu din nou acas`, spuse
Julia [i r`sufl` profund. Abia mai târziu realiz` c`
numise mo[ia Linteln "acas`".

***

|n acea dup`-amiaz`, Julia se juca al`turi de copii


de-a prin]ul [i prin]esa. Cususe pentru Gabi o rochi]`
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 127

de prin]es` cu o tren` lung`, care s` târa \n spatele


copilei. Gabi g`sea rochi]a atât de frumoas` \ncât
aproape nu se mai dezlipea de oglind`.
Micul prin] avea un costum cu pantaloni lungi, o
e[arf` din catifea ro[ie peste mijloc [i o sabie de lemn
\ntr-o parte. Ralf se sim]ea de asemenea foarte
mândru.
– Suntem prin]ul Adalbert [i prin]esa Kunigunda,
se recomandar` copiii mai târziu tat`lui lor, plini de
mândrie.
Cum intr`, Bernhard se minun` de costumele lor.
Intr` [i el \n joc [i trebui s` duc` chiar o lupt`
\ndârjit` cu prin]ul.
Pe sear`, Bernhard \i strânse Juliei mâna cu
c`ldur`.
– |]i mul]umesc mult c` le faci copil`ria atât de
fericit`, \i spuse el.
Julia se sim]i pu]in \ncurcat` [i replic` sincer:
– Am dorit doar s` le dau o ocupa]ie.
– Ai reu[it s-o faci \n orice caz cu mare art`! Inima
ta cald` ]i-arat` totdeauna drumul cel drept.
{i pentru c` i se p`ru c` a spus poate prea mult,
Bernhard se \ntoarse [i disp`ru f`r` alte cuvinte. |n
urma lui, Julia se gândea c` niciodat` nu auzise un
compliment atât de frumos.
128 IRINA SCHULTER

***

Ast`zi, era o vreme foarte urât`. Burni]a fin [i din


cauza aceasta se sim]ea parc` [i mai frig.
– De ce ploaia asta nu e z`pad`? protestau Gabi [i
Ralf. Micu]ii \[i doreau din tot sufletul \ntoarcerea
iernii.
Julia se ocupa cu mult` aten]ie de copii [i \n ciuda
vremii urâte [i a vântului, se hot`râse s` ias` totu[i
pu]in cu ei, s` se plimbe. |[i puseser` to]i trei pantofi
mai gro[i \n picioare, apoi \i luase de mânu]e [i
plecaser`.
Afar`, dup` ce ie[iser` din curtea fermei, Julia \[i
aminti c` uitase s` vorbeasc` cu Mamsell Trinchen
despre masa de prânz, a[a cum stabiliser`.
– A[tepta]i un moment, \i rug` pe copii. |i era
team` c` Gabi [i Ralf, aici afar` din curtea fermei, \n
scurta ei lips`, se vor murd`ri.
Julia \[i dorea s` se \ntoarc` repede \napoi. De
aceea, nu fu destul de atent` la treptele sc`rii. Le
trecuse doar de nenum`rate ori, le [tia [i \n somn,
f`r` s` fie nevoie s` le numere.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 129

Ast`zi \ns` erau acoperite de o pojghi]` sub]ire de


ghea]`.
Ploaia m`runt` formase imediat o suprafa]`
acoperit` de polei. Julia vru s` se prind` de
balustrad`, dar fusese prea târziu.
Strig` de durere când alunec` pe treptele de piatr`
pân` jos, cu piciorul prins sub ea.
Bernhard ajunse primul lâng` ea. Tocmai ie[ea din
grajdul vacilor [i ultima parte a incidentului se
petrecuse aproape sub ochii lui.
Urmar` câ]iva servitori [i servitoare.
Bernhard \ngenunche lâng` Julia [i o ajut` s` se
ridice cu mult` grij`.
– Scoate repede ma[ina din garaj! porunci el unui
servitor care privea \nm`rmurit. Un altul mai tân`r fu
mai iute de picior [i deschise u[a garajului, un altul se
urc` la volan [i \n câteva minute automobilul lui
Bernhard fu adus \n curte.
Fa]a Juliei era alb` ca varul. Gemea u[or. Bernhard
o a[ez` cu grij` pe bancheta din spate a ma[inii. Apoi
demar` cu grij`. Ro]ile se mi[car` cu greu.
– Nu e bine a[a!
O servitoare tân`r` \nchise ochii, gândindu-se doar
la ce nenorocire s-ar putea \ntâmpla \n momentul
urm`tor.
130 IRINA SCHULTER

– Domnul o s` se opreasc` \n cel mai bun caz


\ntr-un copac de pe marginea [oselei, prezise ea
\nsp`imântat`.
Bernhard conducea \ns` \ncet [i cu mare precau]ie,
p`rea c` merge pe un patinoar. Din când \n când,
arunca grijuliu câte o privire pe bancheta din spate.
Julia era acum con[tient`, dar se strâmba de durere.
Pe fruntea lui Bernhard se iviser` broboane de
sudoare. Pur [i simplu nu putea s` accelereze, s`
ajung` mai repede. Era de mirare c` ajunsese pân`
aici f`r` nici un necaz.
|n dreapta era deja un automobil aruncat \n [an].
Slav` Domnului, nu p`]ise [i altceva, [oferul st`tea acum
\n fa]a ma[inii [i constata pagubele. Din fa]` venea un
vehicul ca un titirez, rotindu-se [i derapând care ajunse
\n sfâr[it s` se opreasc` pe câmp, \n afara drumului.
Bernhard conduse cu o aten]ie [i concentrare [i
mai mare mai departe. Dup` un timp care i se p`ru
\ngrozitor de lung, ajunse cu bine \n micul ora[. Aici
tocmai fusese un pichet de grev` \n fa]a fabricii.
Când ajunse \n fa]a spitalului, Bernhard era ud tot
de transpira]ie.
Ceru imediat doi brancardieri cu o targ`. Julia
fusese scoas` afar`, dar nu recuno[tea nimic \n jurul
ei.
Capitolul 9

Când se trezi, Julia se v`zu lungit` pe un pat alb,


\ntr-o camer` str`in`. Se sim]ea foarte sl`bit` [i-i era
greu s` deschid` ochii. O sor` st`tea lâng` patul ei.
– Unde m` aflu? [opti Julia. Apoi \nchise din nou
ochii. Rev`zu fiecare faz` a c`z`turii [i-[i mi[c` din
nou cu durere gura.
– Ce s-a \ntâmplat cu mine? vru s` [tie, \ncercând
s`-[i mi[te picioarele [i bucurându-se c` le simte.
Apoi ridic` bra]ele, [i ele o ascultar`, f`r` s` par` a fi
r`nite.
– Cel mai bine v` va spune doctorul Schulze. Sora
\i zâmbi [i ie[i din camer`.
– Ce este cu mine? insist` Julia s` afle de la doctor.
|ntrebarea o chinuia.
132 IRINA SCHULTER

– A]i pierdut copilul, doamn` Brunken. Acum


sunte]i foarte sl`bit`. Trebuie s` v` facem o
transfuzie. Dac` reu[im, va trebui s` v` mi[ca]i cât
mai pu]in, m`car deocamdat`, spuse doctorul [i se
a[ez` zâmbind lâng` ea, pe marginea patului. |n
curând, v` ve]i sim]i mai bine. Dumneavoastr` sunte]i
atât de tân`r` [i puternic`!
Julia aprob` mecanic. Abia dup` ce plec` doctorul
[i r`mase singur`, realiz` ce spusese acesta.
Acum, fiin]a micu]` care \ncepuse s` creasc` sub
inima ei, nu mai exista. |ntoarse capul pe pern`
\ntr-o parte. Lacrimile \ncepur` s`-i inunde chipul.
Singura leg`tur` dintre Hanno [i ea fusese
distrus`. Oricum, el nu-i mai scrisese, dup` ce ea
trimisese ultima lui scrisoare, sosit` dup` c`l`toria
Juliei, nedeschis` \napoi.
Dup`-amiaz`, sora cea amabil` \i anun]` o vizit`.
Sosise Bernhard. |i adusese un buchet mare de liliac.
|n acest moment al anului, desigur Bernhard
cheltuise pentru el o avere.
– Julia, spuse el pl`cut surprins [i-i strânse u[or
mâna. Cum te sim]i?
Se a[ez` cu mare grij` lâng` ea, dup` ce a[ez`
florile \ntr-un vas.
– Ar trebui s` fiu mul]umit`, r`spunse Julia \ncet.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 133

– |n]eleg, aprob` el. E dureros s` pierzi un copil,


Julia, \ntotdeauna e dureros, o lini[ti el hot`rât.
Julia \l aprob` [i oft`. Bernhard era mereu acela[i
om plin de tact. Nu spusese niciodat` cuvinte dure la
adresa tat`lui copilului, care o \n[elase. Nu, aceste
vorbe nu-i puteau veni pe buze unui om ca Bernhard.
– Julia, tu e[ti \ns` o fat` foarte tân`r`, n-ai voie
s`-]i pierzi curajul [i nici s` te ui]i \napoi, spuse el
\nt`rind cuvintele cu o strângere cald` a mâinii.
Julia \l aprob` din nou. Era a[a de bine când
Bernhard era lâng` ea! Apropierea lui \i d`dea o
\ncredere minunat`.
Sora ap`ru din nou, mult prea repede.
– Domnule Neuendorf, cele cinci minute au trecut,
\i aminti ea.
Bernhard se ridic` imediat.
– Trebuie s` plec, din p`cate, spuse el cu p`rere de
r`u. Am s` revin, \ns`. Pân` la revederea urm`toare,
s` mai prinzi puteri.
|i strânse din nou mâna [i plec`. Dup` ce u[a se
\nchise \n urma lui, Julia avu sentimentul unei
singur`t`]i f`r` margini.
|n ziua urm`toare, Bernhard veni din nou preg`tit.
De aceast` dat` \i aduse Juliei o imens` cutie de
bomboane [i câteva reviste.
134 IRINA SCHULTER

Julia \ntreb` de copii.


– Sunt bine. Este de mirare, dar \nc` n-au f`cut nici
o prostie. Influen]a ta benefic` \[i face \nc` efectul.
Dou` zile mai târziu, Bernhard veni din nou. Julia
se sim]ea deja mult mai bine. Bernhard avu
permisiunea s` stea zece minute \n vizit`.
– Trebuie s`-]i transmit salut`ri de la to]i. Fiecare a
luat parte la necazul t`u. Le-am povestit ceva despre
faptul c` te-ai r`nit. Dac` e[ti de acord, putem p`stra
aceast` versiune.
– Mul]umesc, [opti Julia.

***

Julia \mplinise deja zece zile de [edere \n spital,


când se trezi cu vizita domni[oarei Mamsell Trinchen.
Aceasta adusese cu ea un co[ mare cu mânere din
care scoase pe m`su]a Juliei o jum`tate de [unc` [i
cârna]i afuma]i. Pacienta cea tân`r` fu mi[cat`.
– Nu fl`mânzesc aici, râse Julia. Dar domni[oara
Trinchen n-o crezu.
– Atunci a]i ar`ta cu mult mai bine, dumneavoastr`
trebuie s` v` reface]i repede. Trinchen \i transmise
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 135

din nou salut`ri de la to]i ai casei. Ne lipsi]i foarte


mult, spuse ea. Desigur, cel mai mult copiilor, dar
cred c` domnul se va bucura când v` ve]i \ntoarce
acas`.
Obrajii Juliei se \mpurpurar` de bucuria care o
cuprinse. |[i dorea \ntr-adev`r s` fi lipsit nu doar
copiilor, ci [i lui Bernhard. Trinchen avea dreptate.
Dup` paisprezece zile, primi permisiunea s` plece
acas`.
– Lua]i-le toate cu \ncetinitorul, doamn` Brunken,
o aten]ion` doctorul la desp`r]ire.
– Dar, sunt ... sunt \ntr-adev`r complet s`n`toas`?
vru s` [tie Julia, oarecum cu team`.
– Sunte]i \nc` sl`bit`, dar s`n`toas`, r`spunse
doctorul, lini[tind-o. |n urma consultului efectuat,
n-a]i r`mas cu nici o problem` dup` c`z`tur`. Pute]i
fi mam` oricând ve]i dori.

***

Abia acas` afl` Julia ce spusese Bernhard despre


accidentul ei, când \i v`zuse chipul palid \n camera de
spital.
136 IRINA SCHULTER

– Bernhard, trebuie s`-]i mul]umesc \nc` o dat`


pentru tot, \i spuse Julia \ncet.
– Lini[te[te-te, orice alt` poveste va fi de mult
uitat`, spuse el [i-i zâmbi sincer.
Julia se sim]ea acum ca un om revenit la via]`. Se
bucura din suflet pentru orice lucru frumos, chiar
f`r` importan]`.
Un vi]elu[ nou n`scut o impresion` la fel de mult
ca [i primul [ofran \nflorit de pe peluz`.
Gabi [i Ralf erau cele mai bune exemple [i-i d`deau
mereu motive de mul]umire. Acum putea s`-i lase
câteodat` s` se joace singuri, f`r` s` se team` c` vor
face imediat o prostie.
Raporturile Juliei cu Bernhard r`m`seser` la fel de
c`lduroase [i camaradere[ti.
Cum s-a \ntâmplat nu [tia nici ea, dar \ntr-o sear`,
când [edeau la un pahar de vin \mpreun`, Julia
tocmai \i ar`ta calculul cheltuielilor casei.
– Am cheltuit prea mult? \ntrebase ea pu]in
tem`toare, deoarece Bernhard se oprise o clip` cu
privirea asupra cifrelor.
– Nu, deloc, spuse el evaluând.
– Ilse, era ... probabil mai econoam` ca mine, oft`
Julia.
Bernhard o privi scurt.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 137

– Ilse era adesea chiar prea econoam`, spuse el cu


hot`râre.
Julia fu [ocat` de vehemen]a cu care r`spunsese
Bernhard.
– Ilse a fost \ntotdeauna o so]ie bun`, Julia, [i nu
m` pot plânge de asta, c`ci n-ar fi drept din partea
mea, dar ...
Se \ntrerupse [i r`mase t`cut. Observ` \ns` c` Julia
\l privea \ncurcat`. F`cu câ]iva pa[i \ncolo [i \ncoace
[i se opri \n fa]a ei, \n picioare.
– Nu v`d nici un motiv pentru care a[ face un
secret din c`s`toria mea. Dup` toate indiciile mele ai
\ncercat s` potrive[ti unele lucruri \ntre ele, care \ns`
nu corespund adev`rului. {i Bernhard se a[ez` din
nou. Ilse [i cu mine am avut o c`s`torie frumoas`
\mpreun` [i desigur a[a ar fi r`mas. |ns` a fost o
rela]ie f`r` sui[uri [i cobor\[uri. Continu` s`
vorbeasc` privind afar`, pe fereastr`. Dragostea mea
cea mare n-a fost ... Ilse, continu` el \ncet. Pe acea
fat` am iubit-o \nfl`c`rat. Dar aceast` dragoste s-a
stins ca majoritatea iubirilor din tinere]e; a fost
sortit` s` moar`.
Nu m-am putut decide s`-mi p`r`sesc ]ara, nici ea
nu dorea s-o p`r`seasc` pe-a ei.
Scutur` din umeri [i râse strâmb.
138 IRINA SCHULTER

Julia asculta \ncordat` [i a[tepta, iar el p`rea c` nu


observ` ce simte [i gânde[te ea. |[i aminti dedica]ia
c`r]ii despre Australia. Fata se numea probabil Grace.
– Apoi m-am \nsurat cu Ilse. Era o fat` harnic` [i
inteligent`, putea conduce foarte bine o gospod`rie
[i era ra]ional`. {tia cum stau lucrurile [i ... ne-am
sim]it ferici]i, \ncheie el.
Julia t`cea. Ce ar fi putut comenta despre toate
astea?
– Acum \ns`, Bernhard ridic` paharul [i \nchin`
spre ea.
|n acest moment, Julia [tiu ce i se p`ruse c` simte
fa]` de Bernhard. |l iubea, \l iubea altfel decât pe
Hanno. Cu cât se gândea mai mult, \[i d`dea seama ce
copil` neajutorat` fusese, cât de oarb` fusese [i cum
se l`sase manipulat`, cum nu putuse s` realizeze
toate acestea la timpul potrivit.
Ea care nu tr`ise nici un flirt [i nici o idil` la vârsta
pubert`]ii \n [coal`, fusese aruncat` direct \n
vâltoarea vie]ii. Fusese la fel de oarb` ca majoritatea
fetelor la primul lor pas \n lume. Hanno se impusese
\n fa]a ei, atr`gându-o prin aten]ia m`gulitoare pe
care i-o acordase.
Acum \ns`, [tia c` n-ar fi fost niciodat` fericit`
al`turi de el. |nv`]ase s` se cunoasc` pe ea \ns`[i. |[i
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 139

d`duse seama c` ea, Julia, era un om care dorea [i


a[tepta alte calit`]i de la un b`rbat, decât ceea ce i-ar
fi putut oferi Hanno.
Bernhard venea tot timpul \n fa]a ei ca o
completare a eului, a dorin]elor proprii. Adesea, se
\ntâmplase ca el s` spun` tocmai ceea ce ea gândise.
Recunoa[terea acestor sentimente o intimidaser` pe
Julia, \ncât paharul ridicat \i tremura \n mân`.
– Ar`]i ca o persoan` vulnerabil`. }i s-a \ntâmplat
ceva? o \ntreb` Bernhard, \ngrijorat.
Julia zâmbi trist.
– Sunt a[a obosit`, motiv` ea.
– Hei, atunci repede \n pat! Nu vreau s` te re]in
mai mult decât este necesar.
|[i urar` "Noapte bun`!", apoi Julia se gr`bi spre
camera ei. Pân` s` adoarm` \ns`, r`mase \nc` mult
timp pe gânduri.
Luna se ivise la fereastr`. |i sc`lda chipul \n lumin`,
dar ast`-sear` mângâierea ei nu mai reu[ea s-o
consoleze. Se gândea \nc` la tot ce i se \ntâmplase,
cum va tr`i \n continuare cu acest sentiment din ce \n
ce mai puternic fa]` de Bernhard, f`r` s` se tr`deze.

***
140 IRINA SCHULTER

|n scurt timp, se instal` \n toat` splendoarea ei


prim`vara. Nimeni nu s-a bucurat mai mult ca Julia.
Bernhard era acum foarte ocupat. Se vedeau \n mod
inevitabil foarte pu]in timp.
Uneori, Julia \l vedea diminea]a foarte devreme
gata urcat \n [a sau seara, foarte târziu, ducându-[i
calul la grajd. Mereu o uimea, c`ci era un c`l`re]
des`vâr[it. Odat`, Julia ie[ise cu copiii la plimbare,
când \l z`rise de departe. Era aplecat peste uluci, iar
\n imediata lui apropiere se afla o groap` adânc` [i pe
cât se p`rea destul de periculoas`.
Julia scosese un mic strig`t de spaim` [i \nchisese
ochii. Bernhard \ns` nici nu observase pericolul \n
care se aflase.
– Tati! strigar` Gabi [i Ralf.
El râse [i le f`cu semn cu mâna.
Dup` ce se \ntoarser` de la plimbare, Julia afl` c`
Mamsell Trinchen suferise un mic accident. Aceasta
avea o arsur` destul de serioas` pe bra]ul drept. La
mo[ie era necesar imediat un ajutor la buc`t`rie.
A[a c` Julia se oferi. Cu cât mai mult` munc`, cu
atât mai bine, va fi [i mai ocupat` [i-l va \ntâlni [i mai
rar pe Bernhard.
Rusaliile erau aproape. Pe câmp se auzea zgomot
de tractoare. Se cosea iarba.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 141

|ntr-o zi, Julia \[i dep`[i resentimentele, se a[ez`


[i-i scrise o lung` scrisoare m`tu[ii Wilma. Nu ocoli [i
nu \nfrumuse]` nimic.
Se gândise [i decisese c` unchiul [i m`tu[a trebuia
s` afle adev`rul.
Nu calculase c` rândurile sale vor aduce dovezi de
\nc`lcare a regulilor morale pentru b`trânii seniori.
Dar fiecare om trebuia s`-[i asume faptele [i s`-[i
recunoasc` vina. A[a sim]ise [i a[a procedase. Lipi
scrisoarea, o timbr` [i parc` se sim]i mai u[urat`.

***

Trinchen revenise \ntre timp la buc`t`rie. Atât de


multe gemuri, marmelade [i jeleuri n-ar fi prididit s`
fac` Julia f`r` ajutor.
– Domnul pare a fi pu]in schimbat, nu crede]i?
\ntreb` [efa buc`t`riei \n timp ce amesteca de zor
\ntr-o marmelad`.
– Nu g`sesc, murmur` Julia cu o voce voit aspr`.
– Ba da, \l cunosc de când era pu[ti. Mi se pare
cumva tensionat, de parc` ar a[tepta ceva, \[i spuse
sincer p`rerea Trinchen.
142 IRINA SCHULTER

– Are multe de f`cut, r`spunse Julia neinspirat.


Ce ar putea oare s` a[tepte? se \ntreb` \ns` \n sinea
ei. Nu, trebuie c-a observat c` am pentru el
sentimente care nu pot fi permise [i de aceea se
\nchide \n el.
Ah, cât de mult \[i dorea Julia s` se poat` \ntoarce
la perioada \n care-l putea privi deschis \n ochi, ca pe
un adev`rat prieten.
Dragostea pentru el o m`cina \ncetul cu \ncetul [i
complicase lucrurile inutil.
Apoi veni o zi pe care Julia n-o va putea uita
niciodat`. Primi o telegram` telefonat` de la oficiul
po[tal pe numele lui Bernhard.
– Ave]i la \ndemân` un creion? \ntrebase
func]ionarul po[tal, cu un aer foarte important. Vi-l
citesc repede, a fost comandat pentru mâine, dar s-ar
putea ca atunci s` fie prea târziu.
– Sunt preg`tit`, r`spunse Julia.
– "Sosesc Joi, la ora paisprezece, Grace", dict`
oficiantul. A]i notat tot? verific` acesta \nc` o dat`.
– Da, abia putu s` r`spund` Julia, \ncât nici
singur` nu-[i recunoscu vocea.
Marea iubire a lui Bernhard venea s`-l viziteze.
Desigur, \n tot acest timp a fost \n leg`tur` cu ea.
Trinchen avusese dreptate.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 143

Era tensionat pentru c` o a[tepta pe Grace.


Julia nu putea face nimic. |[i acoperi fa]a cu
mâinile [i plânse fierbinte. Nici nu observase c` Gabi
[i Ralf erau de fa]`.
– Nu mai fi a[a trist`! \ncepu [i Gabi s` plâng` de
dragul ei.
– Noi suntem aici cu tine [i suntem foarte cumin]i,
o asigur` [i Ralf.
– Eu sunt de vin`, se acuz` Julia, hot`rât` [i din
toat` inima.
Apoi se aplec` spre micu]i [i-i cuprinse cu bra]ele
sale fragile.
Un sentiment cald de d`ruire \i umplu sufletul de
speran]`.
Vom vedea, \[i limpezi ea gândurile.
Va sosi Grace [i odat` cu venirea ei, Bernhard va
primi r`spuns la toate \ntreb`rile.
"Acum sunt preg`tit` s`-mi p`r`sesc locul natal
pentru tine", spunea parc` telegrama printre rânduri.
Bernhard se va c`s`tori cu Grace!
Doar era liber, liber pentru dragostea lui cea mare.
{i astfel va fi infirmat` teza conform c`reia marea
dragoste aduce doar rar fericirea. Bernhard [i Grace
f`cuser` doar un ocol.
144 IRINA SCHULTER

Julia nu [tia c`ror gânduri trebuie s` le dea curs: s`


se despart` pentru totdeauna de Ralf [i de Gabi sau s`
se despart` doar de Bernhard.
Transcrierea convorbirii cu oficiantul po[tal o
l`sase pe masa de scris a lui Bernhard, \n speran]a c`
o va g`si singur. Nu se sim]ea \n stare s`-i spun`
personal.
La masa de sear` \ns`, aduse el vorba despre
telegram`.
– Ai primi azi o telegram` pentru mine, nu-i a[a? o
\ntreb` el prietenos.
Julia aprob`. I se oprise un mare nod \n gât [i se
temea c` va izbucni din moment \n moment \n
lacrimi.
– Te rog s` fii bun` [i s` ai grij` s` se preg`teasc`
o camer` de oaspe]i pentru o ... scump` cuno[tin]`
de-a mea.
– Da, r`spunse Julia \n grab`. Care din ele?
Bernhard se gândi un timp.
– Pe cât posibil, mai \ndep`rtat` de copii.
|n caz c` Gabi sau Ralf ar face g`l`gie sau ar plânge,
nu este nevoie ca musafira mea s` suporte toate
acestea.
– Desigur, murmur` Julia. Bernhard dorea deci ca
ambii copii s`-i fie prezenta]i \ntr-o lumin` favorabil`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 145

Voia s` asigure toate menajamentele fa]` de femeia


pe care o iubea.
|n mod clar, s-a informat asupra trenului cu care
sosea Grace.
Capitolul 10

|n diminea]a urm`toare, Julia \l v`zu pe Bernhard


\mbr`cat \ntr-un costum elegant, trecând prin curte.
De obicei se \mbr`ca \n costumul de c`l`rie. Iar vara
\l p`r`sea [i pe acesta [i r`mânea adesea doar \n
c`ma[`.
Julia \[i strânse buzele de durere când \l v`zu
urcând apoi \n tr`sur`. Copiii veneau din gr`din`.
– Tati, ia-ne cu tine! \i strig` Gabi. Pentru o
plimbare cu tr`sura, Gabi era oricând gata.
Ce r`spunse Bernhard, Julia nu mai auzi. |l v`zu
doar c`-i mângâie pe c`p[oare.
Apoi plec` scurt [i amândoi micu]ii privir` tri[ti \n
urma lui.
– Tati n-a vrut s` ne ia cu el, se plânser` ei.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 147

– Ast`zi doar, se corect` Ralf, mândru de adev`rul


descoperit.
– Ei, atunci ve]i merge cu el alt` dat`, \ncheie Julia
discu]ia. |ns` \[i sim]ea inima grea.
Scurt timp dup` aceea, sosi b`trânul po[ta[.
Aducea cu el un mare num`r de scrisori. Printre
altele, spre marea surpriz` a Juliei, o scrisoare de la
m`tu[a Wilma.
Julia nu-[i \nchipuise c` va mai auzi vreodat` ceva
despre unchiul [i despre m`tu[a ei. Se trase un pas
\napoi, deschise \n grab` plicul [i citi:

"Drag` Julia,
Ne-a trebuit mult timp, unchiului t`u [i mie,
pentru a ne reveni dup` cele scrise de tine. A fost
desigur un [oc pentru noi, deoarece am crezut c`
te-am ap`rat de toate cele rele.
Suntem bine\n]eles bucuro[i c` ai r`mas un om
corect \n cele mai importante lucruri. Asta n-am fi
putut s`-]i iert`m.
Am vorbit atât de des despre tine \n ultimele luni [i
am ajuns la concluzia c` poate toate s-au \ntâmplat
astfel [i din vina noastr`.
Roata timpului va ar`ta dac` noi b`trânii am avut
dreptate sau nu!
148 IRINA SCHULTER

Ar fi fost desigur mai bine dac` ai fi avut \ncredere


\n noi. Acum este \ns` prea târziu s` mai discut`m
despre cele trecute.
Ai tr`it multe \ntre timp, copil` drag`, iar peste noi
deziluziile n-au trecut f`r` urm`ri. Ne-am bucura dac`
ai vrea s` ne faci m`car o vizit`.
A ta m`tu[`, Wilma."

Julia reciti de mai multe ori rândurile pline de


cump`tare, pentru a \ncerca s` p`trund` dincolo de
observarea lor superficial`. Se sim]i [ocat` [i \n
acela[i timp bucuroas`.
Desigur, m`tu[a Wilma dusese lupte complicate cu
so]ul ei, generalul, pân` reu[ise s`-l conving` s`
trimit` cele câteva rânduri.
– Scump` m`tu[` Wilma, drag` unchiule Anton!
[opti Julia pentru sine. Câteva lacrimi de duio[ie
udar` scrisoarea.
|n acest moment, tr`sura tocmai intra \n curte.
Julia vâr\ gr`bit` scrisoarea \n buzunarul rochiei de
cas`. Se gr`bi spre fereastr` [i v`zu cum Bernhard \i
\ntinsese mâna galant unei doamne tinere [i elegante
[i o ajuta s` coboare din tr`sur`.
Ceea ce vedea Julia de aici n-o f`cu \ns` s`-[i
recapete curajul. Tân`ra doamn` p`rea a fi
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 149

extraordinar de atr`g`toare. Purta o rochie de var` cu


flori mari, pantofi albi cu toc \nalt, iar p`rul negru,
u[or ondulat, \i flutura \n vânt.
Julia nu dorise s` se \mbrace cu nici una din
rochi]ele ei simple de var` pe care [i le f`cuse
singur`.
|n compara]ie cu frumoasa australianc`, ap`rea
[tears` [i casnic`.
Totu[i, se gr`bi s` ias` \n \ntâmpinarea lui
Bernhard [i a oaspetelui s`u.
– Dânsa este o scump` [i \ndep`rtat` rud`,
doamna Brunken, o prezent` Bernhard.
– Drag` Julia, m` bucur s` ]i-o prezint pe doamna
Fielding. Ne cunoa[tem din timpul [ederii mele \n
Australia.
– M` bucur s` v` cunosc, confirm` Grace Fielding.
– Vorbe[ti bine germana, se mir` Bernhard,
surprins \n mod pl`cut.
Grace râse [treng`re[te.
– O, da, doar iubesc Germania [i-i f`cu cu ochiul
lui Bernhard.
Julia r`mase complet distrus`. Amândoi erau atât
de deschi[i, \ntr-o rela]ie unic`.
Poate Bernhard \[i anun]a chiar azi logodna cu
minunata femeie.
150 IRINA SCHULTER

– Vre]i s` v` reface]i pu]in sau pot spune s` v`


serveasc` o gustare? \ntreb` Julia. Se str`duia s` se
poarte distant, pentru a nu-[i tr`da sentimentele.
– N-am nimic \mpotriva unui du[ rece, râse din
nou Grace.
– De unde ai tras concluzia c` la noi \n Germania
du[ul trebuie s` fie rece?
– Ast`zi este o zi deosebit de cald`, dragul meu.
Atât mai auzi Julia din discu]ia lor. Apoi, Bernhard
[i oaspetele s`u urcar` la etaj.

***

Julia crezu c` Bernhard va r`mâne s` ]in`


companie oaspetelui s`u. Sigur c` aveau multe de
povestit.
Probabil se \n[elase, c`ci Grace ap`ru dup` un
timp singur`.
|mbr`case acum o rochie elegant`, croit` tip sport,
din m`tase natural`.
– Unde este Bernhard? \ntreb` ea mirat`.
– Cred c` este \n curte, r`spunse Julia prin
fereastra deschis`.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 151

– Vin imediat. {i Bernhard se gr`bi s`-i vin` \n


\ntâmpinare. Atât de tân`r [i atât de entuziast, Julia
nu-l v`zuse niciodat`. Urcase câte dou` trepte [i
ajunsese \ntr-o clip`.
– Nu vrei s` m`nânci cu noi? o \ntreb` el mirat pe
Julia, când observ` c` la mas` sunt doar dou`
tacâmuri.
– Scuz`-m`, trebuie s` m` ocup de copii. Dup`
acest mic dialog, Julia se retrase imediat.
– Julia este o fat` extraordinar de vrednic`, \l mai
auzi ea pe Bernhard spunându-i oaspetelui.
Da, râse amar Julia. |n acest fel, Bernhard evita s`
stârneasc` curiozitatea doamnei Grace \n ceea ce ar fi
privit-o pe Julia.
Atunci, poate ar fi observat c` Bernhard o privea
totu[i cu al]i ochi, c` vedea \n ea o femeie [i poate
nutrea pentru ea mai mult decât ni[te sentimente de
camaraderie.
Din nou, Juliei \i trebui mult curaj s`-[i
st`pâneasc` lacrimile. Acum, c`utându-i pe copii, \[i
imagina cum Bernhard \i ]inea mâna ginga[` [i o
privea \n ochi pe Grace. Imediat dup` aceea \i v`zu pe
Grace [i pe Bernhard c`l`rind. Tân`ra doamn` st`tea
sigur` pe sine \n [a. P`rul ei negru flutura \n vântul de
var`.
152 IRINA SCHULTER

– M`tu[a cea str`in` mai este aici? vru s` [tie Gabi.


– Da, iubito.
– De ce? Ce vrea de la noi?
– |l viziteaz` pe tata, r`spunse Julia cu un ton
ap`sat.
Gabi \[i scutur` c`p[orul cre].
– Trebuie s` plece, singuri ne este mai bine, nu?
– Haide, trebuie s` ne preg`tim de mas`, spuse
Julia \n grab`. Apoi lu` copiii de mânu]e [i disp`ru.

***

|n camera sa, Julia \[i scoase rochia cea mai


frumoas`, pe care o p`stra pentru ocazii deosebite.
{tia c` \i st` bine. Sim]ise \n sufletul ei [i spera \n mod
con[tient c` dac` va ar`ta mai bine, ar putea fi \n
avantajul ei.
– De ce te-ai f`cut a[a de frumoas`? \ntreb` Ralf
când o \ntâlni pe Julia pe culoar.
Acum, \ntrebarea copilului o puse \n \ncurc`tur`.
– Ei, doar a[a, [opti ea.
Avem un musafir la Linteln, \n onoarea lui trebuie
s` fie totul frumos.
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 153

– Tu sigur e[ti, o asigur` Ralf serios.


Julia \l strânse pe micu] cu drag [i-i mângâie
buclele blonde. Cât de toant` putuse s` fie! Cuvintele
lui Gabi o treziser` la realitate.
|n timp ce cobora treptele \mpreun` cu copila[ii,
se \ntreba dac` Bernhard va anun]a acum cununia lui
cu Grace Fielding.
Poate c` ar putea s` exercite oarecare influen]`,
f`r` s`-[i tr`deze disperarea.
Waldi \i s`ri \n \ntâmpinare.
– Waldi, punga[ule mic ... Julia se ocup` destul de
mult cu câinele \nainte de a-l da la o parte din drum.
Intrar` to]i trei \n sufragerie. Bernhard st`tea \n
picioare \n spatele scaunului s`u.
– |mi pare c` azi nu-]i este deloc foame, spuse el.
– Scuza]i-m` ... am hot`rât s` m` schimb repede.
– Hm ... am b`gat de seam`, must`ci Bernhard [i
Julia sim]i cum i se \nro[esc obrajii.
Ar`]i extraordinar de dr`gu]` \n rochi]a asta, mai
spuse el.
Julia sim]i cum b`t`ile inimii i se urc` \n gât, apoi
\ncerc` s`-[i spun` c` nu trebuie s` acorde o
semnifica]ie atât de mare aten]iei [i complimentului
lui Bernhard. Amabilitatea lui Bernhard era un lucru
\nn`scut.
154 IRINA SCHULTER

– Dar n-am ajuns totu[i prea târziu, nici doamna


Fielding nu este prezent`, \ndr`zni Julia.
– Dânsa nu mai este aici. A plecat pu]in \nainte de
a ajunge voi, explic` Bernhard.
Julia deveni instantaneu bucuroas`, acum putea s`
se a[eze.
|nc` \i tremurau genunchii, iar gândurile i se
\nv`lm`[eau \n cap.
De ce Bernhard era atât de mul]umit, dac` Grace
tocmai trebuise s` plece?
|[i formul` singur` imediat o explica]ie: "Sigur se
va \ntoarce. Probabil bagajele ei sunt \nc` sus \n
camer`. Poate dorise s` se \ntâlneasc` cu vreo
cuno[tin]`."
Masa decurse oarecum \n armonie. Copiii [edeau
ca de obicei lâng` Julia. Ea \[i f`cuse tot timpul de
lucru cu ei ca s` nu trebuiasc` s` se concentreze
asupra lui Bernhard.
– Copiii trebuie s` mearg` la culcare, spuse ea
imediat dup` ce ace[tia terminar` de mâncat [i se
ridic` \n grab`, c`ci nu putea r`mâne \n apropierea
lui Bernhard.
– Vin [i eu, spuse el scurt.
Julia \ncremeni locului, dar Bernhard se pref`cu a
nu fi observat nimic. R`mase lâng` ea pân` schimb`
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 155

hainele copiilor, \i sp`l`, \i a[ez` \n p`tu]uri [i-i \nveli.


Apoi a[tept` ca \n fiecare sear`, al`turi de ea, s` le
cânte pân` adorm.
|n tot acest timp, Julia se sim]i neajutorat` [i
nesigur`.
– Noapte bun`, scumpilor, spuse ea.
|i s`rut` pe frunte, mai \ntâi pe Gabi [i apoi pe
Ralf.
|n acest moment, se sim]i deodat` eliberat` de
presiunea grea pe care i-o adusese sosirea doamnei
Grace Fielding.
Bernhard ur` [i el copiilor "Noapte bun`!". Apoi
p`r`si \mpreun` cu Julia camera copiilor. Micu]ii erau
aproape adormi]i.
– Seara asta este a[a de frumoas`, nu vrei s` mai
r`mânem pu]in pe teras`? \i propuse Bernhard Juliei,
prietenos ca de obicei.
Julia ar fi preferat s` renun]e, dar pe moment nu
g`sea nici un motiv plauzibil. A[a c` accept` f`r` prea
mare bucurie.
– Am poft` de o sticl` rece de [ampanie, \i spuse
Bernhard, apoi cobor\ repede \n pivni]` [i se \ntoarse
\ntr-o clip` cu o frapier` [i o [ampanie din cele mai
bune sortimente.
Turn` \n pahare [i o servi pe Julia.
156 IRINA SCHULTER

– Trebuie mai \ntâi s`-]i mul]umesc din suflet din


partea lui Grace. I-ai pl`cut foarte mult, men]ion`
Bernhard.
– Oh, mul]umesc, murmur` Julia abia auzit. Se
sim]ea destul de jenat` s` discute tocmai cu Bernhard
despre ea. \
Dânsa este ... minunat` [i ... Apoi se pierdu [i
r`mase f`r` ajutor.
Bernhard râse prietenos.
– P`cat c` n-ai putut s`-i spui asta direct.
A luat-o de aici [oferul viitoarei sale soacre [i avea
o team` cumplit` c` b`trânei doamne nu-i va fi pe
plac.
– Cui nu-i va fi pe plac? \ntreb` Julia. Crezu c`
n-auzise bine.
Bernhard \i repet` cuvintele.
Julia nu-[i d`du seama c` deodat` \i revenise
str`lucirea. Privirea ei revenise la via]` [i p`rea c`
radiaz`.
– Credeam c` ... va fi mireasa ta, \ng`im` ea \n
[oapt`.
– Mireasa mea? \ntreb` Bernhard, uimit. Ah, Julia,
timpul când s-ar fi putut \ntâmpla a[a ceva a r`mas
mult \n urma noastr`. Pe atunci, ea era doar un copil,
iar eu un tân`r ne[tiutor. |ntre timp amândoi am
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 157

evoluat, dar \n direc]ii diferite. Doar [tii c` prima


mare dragoste nu duce de regul` la c`s`torie!
Bernhard se \nclin` u[or \nainte.
Inima Juliei b`tea atât de tare \n piept, \ncât se
temea c-o va auzi [i Bernhard. De ce o privea oare atât
de ciudat?
– Chiar nu [tii cum trebuie s` arate viitoarea mea
so]ie? o \ntreb` el ap`sat [i intim.
Sângele \i n`v`lise Juliei \n urechi.
Vedea doar mâna lui Bernhard care se ridicase u[or
de pe mas` [i sim]ea ochii [i buzele lui surâzându-i
din toat` inima.
Nu-i putea r`spunde \n aceste clipe. Bernhard \ns`
o \n]elesese, ca totdeauna.
– Julia, sunt atât de bucuros c` Grace s-a ab`tut din
drum, \nainte de a ajunge la soacra ei. Logodnicul ei
este \nc` \n Australia, la ferma tat`lui lui Grace. Va
sosi [i el, cu avionul. Vor s` se c`s`toreasc` aici \n
Germania. Logodnicul lui Grace este al treilea fiu al
vechii familii Adel.
Familia lui nu s-a opus ca el s` r`mân` definitiv \n
Australia. Acolo va fi fericit, c`ci aici are doar o brazd`
de p`mânt sub picioare.
Privirea Juliei r`m`sese ag`]at` ca vr`jit` de gura
lui Bernhard. Cât de simpatic` \i devenise deodat`
158 IRINA SCHULTER

Grace. {i-ar fi dorit doar s` fi [tiut dinainte ceea ce-i


spusese el acum. Cu siguran]` i-ar fi \n]eles altfel
luxul.
– Pot s` \n]eleg c` te-ai bucurat mult de vizita ei,
murmur` Julia.
– {i ce-i cu asta? Oricine se bucur` s`-[i revad` un
bun prieten, dup` atâ]ia ani.
|nainte de toate, acum [tiu ceea ce ieri doar
presupuneam.
– Ce? \l privi \ntreb`toare Julia.
– C` ai ie[it biruitoare din aceast` \ntâmplare [i c`
poate totu[i ... ai un cât de mic sentiment fa]` de
mine. Pentru asta trebuie s`-i mul]umesc din suflet lui
Grace.
|nainte ca Julia s`-[i poat` reveni din surprindere,
Bernhard se apropie de ea [i o s`rut`.
Julia sim]i ce \nsemna primul s`rut adev`rat din
via]a ei. Tot ceea ce fusese pân` acum n-avea nici o
valoare.
Bernhard! cânta inima ei. Bernhard!
– Acum [tii cum trebuie s` arate so]ia mea ideal`?
\ntreb` el serios.
A[a ca tine.
Dumnezeu mi-e martor, n-am crezut niciodat` c`
pot exista femei ca tine!
TÂN~R~ {I NE{TIUTOARE 159

– Simt c` vom fi foarte ferici]i \mpreun`, spuse ea


[i-[i rezem` cu dragoste capul pe pieptul lui puternic.
|n gr`din` cânta o privighetoare. Julia credea \n el,
acest dulce cântec era de bun augur viitorului ei
al`turi de Bernhard ...

Sfâr[it