Sunteți pe pagina 1din 1

NICOLAE LABIŞ

1935-1956

A trăit la mijlocul secolului 20, a trăit doar 21 de ani. A văzut lumina zilei în nordul
păduros al Moldovei (Suceava), într-o familie de învăţători. Tatăl său era un vînător pasionat.
Nicolae citea cu pasiune de la vîrsta de 5 ani. Pe la 6 ani citea deja Anna Karennina. La
liceu citea circa 40 de volume lunar. A fost un elev excelent, a învăţat foarte bine, era şi foarte
modest.
La Şcoala de Literatură şi Critică Literară l-a avut ca profesor pe Mihail Sadoveanu.
Primele cărţi publicate: Puiul de cerb, Primele iubiri. A mai scris: Baladă, Albatrosul
ucis. La 19 ani a scris poemul. În 3 ani de viaţă a scris vreo 10.000 de versuri.
Moare în urma unui accident rutier stupid. Spera că se va însănătoşi, dar...
Spunea în acele ultime zile: Simt o dragoste nebună de viaţă. E al naibii de frumos să
simţi că trăieşti.
Nichita Stănescu, poet român, spunea despre poemul Moartea căprioarei: Aş fi dat orice
pe lume să fiu eu autorul acelei poezii. Norocul lui (N.Labiş) mi se părea uriaş.