Colegiul Economic ,,Partenie Cosma” Oradea

APARATE DE MASURA

Coordonator:
Prof: Deme Szabo Csilla
Autor:
Elev: Jolța David
Clasa: X-E Ec.
 Instrument de măsură este un sistem de corpuri, cel puțin în parte solide,
cu mobilitate mutuală, folosit la măsurarea sau controlul mărimilor de stare
fizico-chimică sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem fizic, deduse
din cele de stare, sau corpuri fără mobilitate mutuală, dar gradate, care
servesc pentru măsurători geometrice.

După categoria (felul) mărimilor ale căror valori sunt măsurate cu ele,
instrumentele de măsură se grupează în:

 instrumente de măsură mecanice, care măsoară dimensiuni liniare

( metrul, rigla, calibrul, micrometrul), unghiuri (raportorul), arii
(planimetrul), volume ( biureta, cilindrul gradat), timpul
(orologiul, ceasornicul, cronometrul), viteza
(vitezometrul, anemometrul, tubul Pitot), turația (tahometrul), accelerația
(accelerometrul), frecvența (frecvențmetrul), amplitudinea vibrațiilor
(seismometrul), forța (dinamometrul, balanța, cântarul), presiunea
(manometrul, barometrul), densitatea lichidelor (areometrul), nivelul
( nivela), orizontalitatea (nivela), altitudinea (altimetrul), debitul
(apometrul, contorul) etc.

 instrumente de măsură termice, care măsoară mărimi termice:

temperatură (termometrul), cantitate de căldură (calorimetrul).

 instrumente de măsură electrice, care măsoară mărimi electrice, de

exemplu: ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, fazmetrul,
frecvențmetrul, ohmmetrul etc. De asemeni sunt denumite
uzual electrice acele instrumente cu care se măsoară diferite mărimi
(neelectrice) prin conversia lor în mărimi electrice.

 instrumente de măsură magnetice, care măsoară mărimi magnetice,

de exemplu: intensitatea de câmp magnetic
(magnetometrul), tensiometrul magnetic, permeabilitatea materialelor
(permeametrul), sau cele care au ca piesă de lucru principală
un magnet.

 instrumente de măsură optice, care măsoară mărimi optice, de

exemplu luxmetrul. De asemeni sunt denumite uzual optice acele
 instrumente care au incluse în construcția lor
principială lentile sau oglinzi .
 Istoria măsurării timpului: se referă la evoluția dispozitivelor de
măsurat timpul: clepsidre, ceasuri, cronometre. Încă din perioada celor mai
vechi civilizații, omul a fost preocupat de măsurarea timpului și aceasta pentru
a-și putea organiza viața socială, religioasă, economică. La început, ca referință
i-au servit fenomene ciclice ca anotimpurile, ciclul lunar, deplasarea aparentă
a planetelor.

Ceasul cu arc

La începutul secolului al XVI-lea, Peter Henlein, înlocuind greutățile

cu arcuri spiralate din oțel, realizează primele ceasuri portabile de dimensiuni
reduse. Către 1670, acestea sunt perfecționate prin introducerea feței din sticlă.

Introducerea pendulului (atribuită lui Christian Huygens în 1656, care aplică legea

izocronismului oscilațiilor pendulului observată de Galilei) și a balansierului în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea mărește precizia ceasurilor și deschide
epoca orologeriei. Regulatorul cu ancoră, inventat de Robert Hooke în jurul anului
1660, are același efect de acuratețe asupra ceasurilor cu pendulă.

Primele ceasuri automatice sunt realizate de Adrien Philippe în 1863. O variantă

mai puțin eficace a acestora fusese realizată încă din 1870 de către Abraham-
Louis Breguet. O contribuiție deosebită în acest domeniu o aduce și John
Harwood în 1923, care după anumite surse, este chiar inventatorul acestui tip de
ceas.

La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la

maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În
perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture
acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel
că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat.

În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un

aliaj care să compenseze efectul dilatării. De asemenea și ceasul cu resort realizat
de acesta avea o precizie de 0,2 sec/zi. Sigmund Riefler, în 1889, îmbunătățește
regulatorul de bătăi și ridică precizia la o sutime de secundă pe zi.
Ceasul electronic

Ceas electronic de mână cu afișaj analogic

La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema utilizării electricității pentru

acționarea mecanismelor ceasurilor. Locul greutăților sau al arcului spiralat este
luat de baterie.

Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea unor oscilatori foarte stabili cum

sunt cei având la bază cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile electronice.
Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927 de către Warren Marrison și J.W.
Horton.

Ceasul atomic

Următoarea etapă în evoluția ceasului o constituie apariția și

dezvoltarea ceasurilor atomice. Acestea au o precizie net superioară, ajungând de
ordinul secundelor în câteva sute de ani.
 Insrumente de Masura

lungime-metru,rigla,liniar,calibru,micrometru
masa-cantar si balanta
timp-ceas,cronometrul, clepsidra, calendarul, orologiu
temperatura-termometrul cu mercur, alcool, elecrtic
viteza-vitezometrul, anemometrul, tubul Pitot
 CLEPSIDRA

 Inventata cu mii de ani in urma, este un instrument de masurare a timpului, ca

perioada/interval, si nu pentru a determina ora, asa cum era cazul cadranelor
solare, in Antichitate. Cuvantul “clepsidra” provine din limba greaca (“klepsydra”),
termen imprumutat din latina (“clepsydra”), insemnand “”kleptein” – “a lasa sa
curga”/ “a scapa” si “hydor” – “apa”. Prin urmare, este un fel de ceas cu apa (si nu
neaparat cu nisip, asa cum s-a incetatenit perceptia acestui obiect).

Cea mai veche clepsidra a fost gasita, in 1904, la Karnak, un sit de pe malul drept
al Nilului, in Egipt, cuprinzand ruinele mai multor temple. Specialistii au stabilit
ca a fost fabricata pentru regele Amenophis III, in jurul anului 1400 i.Hr. Este un
vas de alabastru, in forma unui bol conic si cu un mic orificiu la baza, prin care se
scurgea apa. Timpul era masurat cu ajutorul unor gradatii vizibile, trasate pe
peretii interiori ai vasului. Acest tip de clepsidra cu un singur vas indica timpul cu
o eroare de 5-10 minute. In prezent clepsidra de la Karnak este expusa la Muzeul
din Cairo.

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Instrument_de_m%C4%83sur%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_m%C4%83sur%C4%83rii_timpului

https://destepti.ro/clepsidra-primul-instrument-de-masurare-a-timpului