Mecanismul Votului

Paul Lazarfeld a scris mecanismul votului cu scopul de a determina factorii care influențează
decizia alegătorului intr-o campanie electorală.Autorul desfășoară o cercetare pentru a-și
demostra ipoteza

Autorul dorește să demonstreze relevanța grupurilor sociale în politică.Paul Lazarfeld susține că

relațiile personale promovează omogenitatea politică a grupurilor sociale.

Autorul susține că cei care au participat la discuțiile despre alegeri au fost cu 10% mai numeroși
decât cei ce posedă cunoștințe despre această campanie, acel procent fiind format din cei
nehotărâți.autorul concluzionează spunând că conversațiile politice influențează alegerile acelor
oameni, mulți dintre cei chestionați menționând influențele personale.

Autorul spune că subiecților le-a fost înmânat după alegeri un chestionar în care erau întrebați
dacă s-au răzgândit pe fazele finale.Cei ce s-au răzgândit au menționat ca motiv influența unui
prieten.Trei sferturi dintre subiecți spun că "au fost duși cu forța"

După alegeri autorul spune că subiecților le-a fost dat să completeze o listă cu surse de informații
cei ce s-au răzgândit menționându-i pe prietenii lor mai frecvent decât cei cu o intenție constantă.

Autorul susține că un rol important îl au liderii de opinie ei implicându-se în discuții politice mai
mult decât restul subiecților, ei fiind influențați de mass-media.Paul Lazarfeld susține că
informațiile migrează de la mass-media la lideri de opinie la restul oamenilor.

Autorul prezintă cazul unui profesor pensionar ce a fost convins să-i voteze pe republicani de
către un prieten.

Conform lui Paul Lazarfeld influențele de la om la om sunt o punte prin care mass-media iși
extinde influența și îi afectează pe cei mai schimbători, dar ajută la omogenizarea politică a
grupurilor sociale.

Paul Lazarfeld susține că influența contactelor asupra opiniei se explică prin lipsa de
intenționalitate.El face distingerea între acestea și citirea și ascultarea unui discurs care sunt
făcute intenționat,cu un scop.

Totuși autorul consideră că politica este transmisă mai ușor prin calea contactelor personale
decât prin alt mod tocmai din cauza neașteptării:cei indiferenți pot să evite mass-media însă pot
fi luați prin surprindere de către discuțiile politice.

Este dat exemplul chelneriței care și-a schimbat părerea despre Wilkie după ce a ascultat
conversațiile clienților care spunea că Wilkie nu ar fi un președinte bun.

Autorul spune că acest tip de participare pasivă in conversații sunt eficiente și au fost întâlnite de
mulți subiecți
Autorul vorbește despre rezistența noastră împotriva influenței,el consideră că dintre toate
modurile de influențare avantajul îl au contactele personale și discuția față în față datorită
flexibilității sale.

Autorul consideră că un agent electoral inteligent se poate folosi de aceste tipuri de influență,
adresându-se direct fiecărui individ în parte și folosindu-se de ceea ce îi interesează pentru a-i
câștiga de partea sa.Acest lucru nu poate fi făcut de mass-media fiindcă ei trebuie să atingă cu
propaganda lor ansamblul publicului, lucru ce poate ofensa și aliena indivizii, fenomen care
,conform autorului, nu a fost raportat de subiecți în legătură cu contactele personale.

Altă diferență între influența personală și influența mass-mediei ,conform autorului, este răsplata.
Cel ce cedează în fața unei influențe personale este răsplătit imediat și personal însă acest tip de
resplată nu este eficientă pentru persoanele care vor sa fie nonconformiste, însă aceste persoane
sunt o minoritate.

Autorul povestește despre o femeie care l-a votat pe Wilkie în ciuda faptului că ținea cu
Roosevelt fiindcă a fost presată de membrii familiei ei, care țineau cu Wilkie.

Autorul spune că contactul personal contează cel mai mult pentru femei și copii, dând exemplu
un tânăr ce l-a votat pe Roosevelt fiindcă așa dorea bunicul lui

Autorul consideră că pentru individ contează mai mult părerea unui cunoscut pe care-l consideră
de încredere decât editorialele unui jurnalist cunoscător de domeniu.

Este dat exemplul cazul unui tânăr care nu avea de gând să voteze până la sfârșitul lui octombrie
după ce a discutat cu "băieții".

Alt exemplu este o femeie interesată de alegeri ,dar nehotărâtă care a fost convinsă de un amic
,om de afaceri ,să voteze cu Wilkie.Autorul scoate din acest caz faptul că prestigiul mărește
gradul de conformitate.

Este exemplificat cazul unei femei de vârstă medie ce și-a schimbat în ultimul moment tabăra
după o discuție cu un student si un om de afaceri.

Autorul susține că oamenii, prin contactul personal, pot fi făcuți să voteze fără un motiv
substanțial și fără a-și îmbunătății cunoștințele despre politică. El consideră că asta este diferența
dintre influența personală și mass-media

El consideră că votul dat de aceste persoane nu este un vot dat candidaților ci un vot dat
prietenilor lor.

Autorul dă ca exemplu alegerile din Erie ca fiind dovada succesului contactului față în față,
propaganda republicană fiind mai puterincă decât cea a democraților, când subiecții studiului au
fost întrebați dacă cunosc oameni cu idei bune în politică ei i-au menționat mai mult pe
politicienii republicani.La fel au răspun și cei ce nu au interes de a vota.
Autorul explică faptul că contactele personale nu trebuie confundate cu munca echipelor
electorale, contactele personale fiind numite de autor "echipe de amatori" fiind formate în timpul
decurgerii campaniilor din indivizi sau grupuri sociale entuziasmate.

Autorul concluzionează spunând că factorul principal ce motivează oamenii să voteze sunt alți
oameni, tabăra ce deține cei mai entuziazmați susținători are șanse mai mari de câștig