ROLUL

KINETOTERAPEUTULUI ÎN
ACTIVITATEA SPORTIVĂ
 Rolul kinetoterapeutului in
conditiile existentei echipei
interdisciplinare sportive
1. Cunoasterea caracteristicilor anatomo-
fiziologice specifice diverselor sporturi;
2. Prevenirea si recuperarea deficientelor
fizice la sportivi:
• examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica.
• recunoasterea deficientelor fizice la sportivi;
• prevenirea si recuperarea deficientelor pre-
existente dar si a deficientelor aparute ca urmare
a practicilor sportive incorecte;
• programe individualizate de antrenament in
scopul corectarii deficientelor fizice
3. Prevenirea si recuperarea anatomica si
functionala a principalelor structuri lezate
in practica sportiva; particularitati
regionale:
• cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale
structurilor afectate in traumatismele sportive;
• cunoasterea unor factori favorizanti, factori
declansanti, fiziopatologia treaumatismelor;
• cunoasterea principiilor generale de recuperare
ale traumatismelor sportive: obiective, durata,
mijloace;
• utilizarea principiilor de antrenament pentru
profilaxia traumatismelor;
• relatia cu sportul practicat;
• utilizarea principiilor de recuperare in
traumatologia sportiva;
• grupe de exercitii recuperatorii pe segmente
corporale;
• cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu
aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie,
hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare,
electroterapie;
• cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse
prin suprasolicitare sportive - clasificare,
fiziopatologie, profilaxie, recuperare.
• cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau
macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie,
profilaxie, recuperare.
• tapping si strapping.
4. Cunoasterea principiilor de masaj din
practica sportiva ; relatia masaj -
perioada de antrenament ; relatia cu
specificul sportului:
• masajul inainte de antrenament ;
• masajul intraefort ;
• masajul de refacere;
• masajul terapeutic si recuperator in diverse
afectiuni survenite la sportivi;
• masajul in conditii meteorologice speciale;
5. Cunoasterea metodelor pentru refacerea
mobilitatii articulare si flexibilitatii
tesuturilor moi ;
6. Cunoasterea metodelor de investigare ale
tonusului muscular si fortei musculare;
7. Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea
fortei si rezistentei musculare;
8. Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale
in practica sportiva - principii de profilaxie
si recuperare;
9. Cunoasterea patologiei membrului superior
in practica sportiva - principii de profilaxie
si recuperare;
10.Cunoasterea patologiei membrului inferior
in practica sportiva - principii de profilaxie
si recuperare.
 In conditiile in care echipa
interdisciplinara este
incompleta kinetoterapeutul
poate prelua o parte din
sarcinile celorlalti membri
 Astfel el poate interveni (de preferinta
impreuna cu medicul) in :
• Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice, a
supraincordarii, supraantrenamentului.
• Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere
in functie de specificul sportului.
• Recuperarea traumei psihice post traumatice - metode
de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare.
• Testarea capacitatii de efort pe teren - metode de
mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort
pentru sportivul traumatizat.
• Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare -
stari psihice limita.
• Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva - dietetica
alimentara corectiva a unor afectiuni.
• Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica
sportiva SUB ATENTA ÎNDRUMARE ȘI DOAR LA
RECOMANDAREA MEDICULUI DE MEDICINĂ
SPORTIVĂ.
 Controlul medical

Constituie un sistem unitar de metode si

practici medicale prin care se asigura
recoltarea si integrarea datelor medicale in
vederea cunoasterii organismului individului
nesportiv pentru selectia initiala si a celui
sportiv cu stare de antrenament diferita, a
factorilor interni si externi care conditioneaza
starea de sanatate pentru obtinerea
performantelor.
 Rolul controlului medico – sportiv

• Stabilirea starii de sanatate, a starii

functionale si a capacitatii de efort in
diferite etape de pregatire sportiva;
investigarea si tratamentul diverselor
afectiuni, deficiente fizice, traumatisme.
• Supravegherea dinamica a starii de
sanatate si a capacitatii de efort prin
investigare in conditii de laborator (testarea
in efort standard) si pe terenul sportive.
• Optimizarea starii de sanatate si a starii de
antrenament prin urmarirea aplicarii in
practica de catre antrenor si sportiv a
prescriptiilor medicale (indicatii de
sustinere a efortului, refacere dupa efort,
regim alimentar) ca si respectarea
masurilor de recuperare in cazul unei
imbolnaviri sau leziuni ale aparatului
locomotor.
• Rol in selectie, orientarea si reorientarea
sportiva, in aprecierea rezervelor si
estimarea performantei;
• Rol in sustinerea efortului, refacerea post
efort, recuperare post traumatica.
• Stabilirea contraindicatiilor temporare si
definitive ale efortului.
 Sarcinile controlului medical
constau in :
a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a
capacitatii de efort - aceasta se investigheaza in conditii
de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv
prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele
de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau
cantonament sportiv.
b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in
practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale
in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de
antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere
dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul
unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care
permit continuarea procesului de antrenament in conditiile
modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si
complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor
implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa
efort si de recuperare sau reabilitare.
• Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile
medico-pedagogice menite sa asigure organismului
resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora
la nivelul cerut de performanta.
• Refacerea dupa efort, parte integranta a procesului de
antrenament include acele masuri medicale care urmaresc
accelerarea procesului de restabilire a functiilor
metabolice si sistemice perturbate de efort.
• Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si
ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport
cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva,
mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare, prioritate in
aplicarea lor.
• Recuperarea medicala este un proces complex de masuri
care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice
induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in
vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor
perturbate.
Dupa scopul urmarit, controlul medical
poate fi:

• initial, cand se urmareste selectia primara

si orientarea sportive;
• periodic in functie de planul calendaristic
competitional ;
• Controlul medical are caracter obligatoriu pentru
toate disciplinele sportive in vederea participarii la
antrenamente si competitii.
• El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor
sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de
sanatate, a starii functionale si a capacitatii de
efort in diferite etape de pregatire sportiva:

la schimbarea ciclurilor de efort;

la intrarea si iesirea din forma sportiva;
pentru instituirea celor mai adecvate masuri de
sustinere si refacere dupa efort;
de la un ciclu de pregatire la altul;
pentru urmarirea eficacitatii masurilor de
tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea
restabilirii capacitatii sportive.
• Selectia initiala, prepubertara,este
dominata de starea de sanatate, de motivatia
copilului si a familiei pentru sport, de profilul
morfologic, functional si neuropsihic al
parintilor si de aspectul dezvoltarii fizicea
copilului care trebuie sa se situeze la nivelul
indicatorilor medii pe tara.
• Adevarata selectie sportiva are loc la
pubertate (selectia secundara) cand
parametrii morfofunctionali tind sa se
stabilizeze.
• Modelul biologic al performerului este adaptat
varstei, sexului si cerintelor de performanta.
Pentru conturarea modelului biologic se opereaza
cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate
stabilita.
Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea
compensarii intre indicii morfofunctionali incat in
final se contureaza o medie a caracteristicilor.
• Pentru o selectie buna si operanta, trebuie
cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului
(aerob, anaerob, mixt) din fiecare ramura sportiva.
 In afara selectiei, controlul medical sportiv are ca scop
si orientarea medico-sportiva.
• Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele
medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive
unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare.
• De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau
cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru
proba in care s-a consacrat si atunci se impune
reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea
de sanatate,cu alt tip de solicitare functionala sau
biomecanica.
• Toate aceste considerente medico-sportive impun
obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si
periodic ori de cate ori situatia o impune ,cu precizarea ca
datele culese nu trebuie sa ramana consemnate numai in
fisa medicala a sportivului, ci sa ofere antrenorului o baza
de date operante pentru slefuirea performantei sportive.
 Instrumentele medicale
utilizate in dirijarea stiintifica
a procesului de antrenament
- Controlul medical in sport
 Examenul medico-sportiv
• Examenul medico-sportiv finalizat prin
eliberarea avizului medico-sportiv (realizat
de medic).
• Exceptand examenul medico-sportiv
initial (care are un caracter de selectie)
toate celelalte examene medico-sportive
fie ca se efectueaza la 6 luni - pentru
majoritatea sportivilor legitimati - fie ca se
efectueaza la 4 luni (micro sau macro
circuite) pentru componentii loturilor
nationale si olimpice - sunt examene
medico-sportive periodice.
• Un asemenea examen ofera datele medico biologice de
referinta, de la care se pleaca, iar planul de antrenament
trebuie sa-si propuna atingerea modelului biologic si a
formei sportive ca o consecinta a pregatirii sportive.
• Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportiva;
examenul clinic pe aparate, insotit de examene de
specialitate si examene paraclinice; evaluarea dezvoltarii
fizice; somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie;
evaluarea functionala si a capacitatii de efort.
• Pe baza acestor date se alcatuieste avizul medico-
sportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate, de
nutritie si dezvoltare fizica si a starii functionale si al
capacitatii de efort (partea I); indicatii si contraindicatii
medicale, medico- sportive, metodico pedagogie privind
alimentatia, medicatia si refacerea, calitatile motrice si
psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament (partea
a II-a).
• Avizul se incheie cu o prognoza privind performanta
biologica si implicit performanta sportiva.
• Jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si
interpretat de medic sau kinetoterapeut),
• Observatia medico-pedagogica (realizata de
medicul echipei, kinetoterapeut, antrenor).
Teminologia utilizata este extrem de variata:
observatie medico-pedagogica, supraveghere
medicala a antrenamentului, investigatie in efort
specific dar scopul investigatiei ramane acelasi
controlul eficient si concret medico-biologic al
antrenamentului. Aceasta va permite sprijinirea
antrenorului in dirijarea antrenamentului prin
furnizarea unor date obiective pe care acesta le
poate integra in planul de antrenament.
VĂ MULȚUMESC !