Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grigore Gafencu s-a născut la 30 ianuarie 1892, la Bârlad, fiind fiul inginerului
Alexandru Gafencu şi al Ralucăi Costache.
În anul 1933 fondează ziarul „Timpul”, iar în anul 1934, în urma alegerilor
parlamentare, este ales senator de Caliacra (teritoriu aflat acum în componenţa
Bulgariei), pentru un mandat de trei ani.
Prin Sentinţa nr. 1988/11 noiembrie 1947, Tribunalul Militar al Regiunii a Ii-a
Militară – Secţia I -, a condamnat „lotul Maniu-Mihalache la pedepse imense. Spre
exemplu, Iuliu Maniu a primit 9 pedepse, însumând 104 ani de închisoare, plus de
două ori muncă silnică pe viaţă, Ion Mihalache a fost condamnat la 6 pedepse,
însumând 67 de ani şi o pedeapsă de temniţă grea pe viaţă, iar Grigore Gafencu a
primit 3 pedepse, însumând 32 de ani de închisoare şi una de 20 de ani muncă silnică.
În întreaga perioadă în care România s-a aflat sub conducere comunistă, mulţi
conaţionali aveau să-l considere pe Gafencu un trădător.
În anul 1947 este invitat la „Yale University Press”, în SUA, pentru o serie de
conferințe, apoi susţine cursuri la „New York University”. Tot peste Ocean, unde avea
să locuiască până în anul 1952, Gafencu inițiază formarea unor grupuri care să
propage „Mișcarea Europeană”, o federalizare a statelor europene, în care să fie
inclusă și România.
În ziua morţii, ziarele din exil au apărut îndoliate, iar articolele omagiale au fost
semnate de personalităţi precum Virgil Ierunca – alături de care Grigore Gafencu
colaborase pentru ziarului „Uniunea Română”, editat la Paris, filosoful şi diplomatul
Vintilă Horia – un alt important lider al exilului românesc, Mircea Eliade – care îşi
petrecea ultimul an la Paris, înainte ca postul de profesor coordonator al Catedrei de
Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago să – l mute definitiv peste Ocean,
sau scriitorul N.I. Herescu, aflat, de asemenea, în exil la Paris.