Proiectul instalatiei de ventilare si climatizare

pentru o cladire de birouri

Date de proiectare:

1. Destinatia cladirii: cladire de birouri

2. Localitatea: Barlad
3. Orientarea intrarii principale: SV
4. Elementele delimitatoare ale incaperilor studiate:
a. acoperis: terasa tip 1
b. pereti exteriori: tip 8
c. ferestre, usi: tamplarie din lemn
5. Parametrii aerului interior (conform STAS 1907, NRPM 1965, proces
tehnologic, etc...):
a. vara: ...................
b. iarna: ..................
6. Numarul ocupantilor: 90
7. Puterea instalata:
a. lumina: 8960 W
b. forta: 9600 W
8. Alte degajari nocive: nu exista
9. Incaperile studiate: mansarda cu destinatia birouri
10. Sistemul de ventilare:
a. refulare: marca ATC – anemostate: SPK-4 663
b. aspiratie:
11.Alte date:

Curprinsul proiectului:

A. Piese scrise:
a. Borderou de piese scrise si desenate
b. Tema proiectului in original
c. Memoriu explicativ – justificativ
d. Note de calcul amanuntite si complete
e. Antemasuratoarea instalatiei de refulare

B. Piese desenate:
a. Planurile instalatiilor, sc. 1:50
b. Sectiuni reprezentative prin cladire, sc. 1:50
c. Sectiuni prin centrala de ventilare si climatizare, sc. 1:50
d. Detalii, sc. 1:20; 1:10

1
C. Etapele elaborarii proiectului:

1. Studierea planurilor de arhitectura puse la dispozitie si copierea lor pe

calculator. Stabilirea elementelor de constructie neprecizate la
planurile de arhitectura.
2. Stabilirea parametrilor climatici de calcul ai aerului interior si exterior
pentru incaperile studiate si vecine (vara si iarna).
3. Precizarea surselor de nocivitati si a sistemului de ventilare.
4. Bilantul termic de vara al incaperilor ventilate (aporturi de caldura din
exterior, degajari de caldura de la oameni si de la alte surse
interioare).
5. Bilantul termic de iarna al incaperilor ventilate (pierderi de caldura,
degajari de caldura de la oameni si de la alte surse interioare).
6. Bilantul de umiditate al incaperilor ventilate, vara si iarna.
7. Calculul debitului de aer. Debit de aer specific. Numar orar de
schimburi. Masuri suplimentare pentru reducerea debitului de aer de
ventilare. Calculul debitului minim de aer proaspat.
8. Reprezentarea proceselor de tratare complexa a aerului in diagrama i-
x, vara si iarna.
9. Alegerea gurilor de introducere a aerului, verificarea parametrilor
jetului de aer in zona de sedere.
10. Stabilirea si dimensionarea gurilor de evacuare a aerului.
11. Calculul si alegerea elementelor componente ale centralei de ventilare
si climatizare (filtre, baterii de incalzire, racire, camera de tratare a
aerului cu apa).
12. Amplasarea centralei de ventilare sau climatizare, a prizei de aer si a
gurii de evacuare a aerului in exteriorul cladirii.
13. Proiectarea constructiva si trasarea canalelor de aer.
14. Calculul pierderilor de sarcina pe reteaua de canale pentru
introducerea (si evacuarea) aerului, inclusiv in centrala de ventilare.
Alegerea ventilatoarelor de introducere si evacuare.
15. Adoptarea masurilor constructive impotriva producerii si propagarii
zgomotelor si vibratiilor in instalatiile de ventilare si climatizare.
Calculul atenuarii zgomotelor si vibratiilor.
16. Schema tehnologica de reglare automata a instalatiei de ventilare si
climatizare.
17. Detalierea solutiei adoptate pentru centrala de ventilare sau climatizare
(sectiuni, detalii).
18. Redactarea finala a proiectului.

2
 STABILIREA PARAMETRILOR CLIMATICI DE CALCUL AI
AERULUI EXTERIOR SI AI AERULUI INTERIOR PENTRU
INCAPERILE STUDIATE SI CELE VECINE (VARA SI IARNA)

Aer exterior:

Vara:

a) Pentru calculul sarcinii termice de vară, pentru încăperi climatizate sau

ventilate mecanic sau natural, se recomandă alegerea valorilor de temperatură
cu un grad de asigurare g = 98% sau g = 95%.

 g = 95%

Astfel, temperatura exterioară de calcul pentru vară t ev [ 0C ]rezultă :

tev = tem + c Az

unde:
tem – temperatura exterioară medie a lunii iulie, corespunzătoare localităţii
în care este amplasată clădirea şi gradului de asigurare, [ 0C ],
Az –amplitudinea oscilaţiei zilnice a temperaturii exterioare,[ 0C]

tem 0
C 25,4
( )= => Az = 6 [0C] tev = 31.4 [0C]
xcl g / kg 11,80

  1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
tem 25,4 - - - - - - - - - - -
c
Az -4,2 -4,8 -5,4 -5,8 -6 -5,6 -4,5 -1,8 0,6 2,7 4,1 5
tev 21,2 20,6 20 19,6 19,4 19,8 20,9 23,6 26 28,1 29,5 30,4

  13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
tem - - - - - - - - - - - -
c
Az 5,5 5,8 6 5,8 5,2 4,2 2,6 0,5 -1 -2,1 -2,9 -3,5
tev 30,9 31,2 31,4 31,2 30,6 29,6 28 25,9 24,4 23,3 22,5 21,9

b) Conţinutul de umiditate al aerului exterior

Conţinutul de umiditate aerului exterior x cl este necesar pentru stabilirea

punctului de stare al aerului exterior Ev. El se determină funcţie de localitate.

Xcl = 11.8 [g/kg]

3
Iarna:

a) Temperatura de calcul a aerului exterior

Pentru iarnă, temperatura de calcul a aerului exterior t ei se consideră în funcţie

de localitate, cu valoarea dată în STAS 1907/1 şi se poate determina din figura

 zona III => tei = -18 [0C]

b) Conţinutul de umiditate al aerului exterior

Conţinutul de umiditate al aerului exterior corespunde unei umidităţi relative a

aerului exterior de iarnă de e = 80 % şi pentru cele patru zone de temperatură
din ţara noastră are valorile indicate în tabel

Valorile conţinutului de umiditate al aerului exterior

Zona Temperatura exterioară Conţinutul de umiditate

4
 climatică de calcul [C] ala aerului exterior
[g/kg]
I - 12 1
II -15 0,8
III -18 0,6
IV -21 0,4

 xe,i = 0.6[g/kg]

Aer interior:

Vara:

a) Temperatura aerului interior

Pentru instalaţiile de climatizare de confort temperatura aerului interior

se determină cu relaţia:

ti = tev – (4-10) °C => ti = 31.4 – 6 => ti = 25.4

Se va adopta o valoarea întreagă care să fie cuprinsă între limitele (22-27) °C.

 ti = 25°C.

b) Conţinutul de umiditate al aerului exterior

Xe,v= Xcl = 9.4 [g/kg]

c) Umiditatea relativă a aerului interior i

influenţează schimbul de căldură latentă între om şi mediul înconjurător şi se va

adopta între limitele 45-60% , cu condiţia să fie cu cel puţin 5% mai mică decât
valoare corespunzătoare temperaturii interioare de pe curba de zăpuşeală
indicată în tabel

Curba de zăpuşeală

Temperatura aerului interior t i 22 23 24 25 26

Umiditatea relativă maximă φ i 70 66 63 60 56

 i = 45%

5
Iarna:

a) Temperatura aerului interior în situaţia de iarnă se alege pentru

instalaţiile de climatizare tehnologice funcţie de cerinţele procesului tehnologic iar
pentru cele de confort ti = 20-22° , funcţie de cerinţele investitorului.

 ti=21°C

b) Umiditatea relativă a aerului interior se adoptă ca şi în situaţia de vară

între limitele 45-60%, acceptând valori mai mici decât cele posibile
corespunzătoare temperaturii aerului interior din curba de zăpuşeală, pentru a
evita pericolul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare.

 i = 44%

Param\Pct. Ev Ei Iv Ii
t (°C) 31.4 -18 25 21
h (kJ/kg) 62 -18 48.5 39
x (g/kg) 11.8 0.6 9.4 7
φ (%) 40 80 45 45

BILANŢUL TERMIC DE VARĂ AL ÎNCĂPERILOR VENTILATE

(aporturi de căldură din exterior, degajări de căldură de la
oameni şi de la alte surse interioare).

APORTURI DE CALDURĂ PRIN ELEMENTELE OPACE DE

ANVELOPĂ

Fluxul de căldură transmis între exterior şi interior prin elementele de

construcţie opace ale anvelopei clădirii depinde de: structura şi orientarea
elementelor, de solicitările exterioare (temperatură, radiaţie solară, vânt) şi de
solicitările interioare (temperatură, curenţi de aer, radiaţie).
Valorile fluxului de căldură transmis de la exterior la interior sunt tabelate
astfel:
- pentru pereţi exteriori, un tabel pentru fiecare tip de structură şi pentru
fiecare diferenţă de temperatură ∆t luată în considerare , unde:

6
 ∆t = temax – ti

∆t = tev - ti => ∆t=31.4-25=6.4°C => ∆t=7 °C

-pentru terase, un tabel pentru fiecare structură şi rezistenţă termică, pentru

toate valorile ∆t considerate.
Deoarece temperatura exterioară maximă a fost aleasă la o diferenţă de (4
– 10) °C faţă de temperatura interioară, cu un pas de 2°C si diferenta de
temperature rezultata are o valoare intermediara in cazul de fata, se va recurge
la interpolarea valorilor din tabelele de referinta pentru 6°C si 8°C.

Peretii exterior sunt de tipul 8 iar acoperisul este tip terasa cu strat
termoizolant pe beton de panta.

Tipul peretelui d λ c ρ R ε
(m) (W/m, C) 0
(J/kg, C) 0
(kg/m ) 3 2 0
(m , C/W) (ore)
Int. tencuială ipsos 0,02 0,37 840 1000    
Zidărie B.C.A 0,30 0,27 840 700    
Tip 8
Polistiren tip 1 0,05 0,044 1460 20 2,49  
Ext. tencuială ciment 0,02 0,93 840 1800    
Terasa cu strat termoizolant pe beton de panta:

d λ c ρ
Nr. Material 0 0
(m) (W/m, C) (J/kg, C) (kg/m3)
1 Pietriş 0,04 0,7 920 2000
2 Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 840 1050
Şapa din mortar de
3 ciment 0,025 0,93 1000 1700
4 Strat termoizolant izolaţie cf. tabel 5.5
5 Beton de panta(10-16cm) 0,1 1,62 840 2400
Placa beton armat
6 0,1 1,74 840 2500

Izolatie pentru terasa: polistiren extrudat.

R d λ c ρ ε
(ore)
(m2,0C/W) (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
2,7 0,10 4
3,6 0,14 0,044 1460 20 4
4,1 0,16 4

7
 Calculul aporturilor de caldura prin peretii exteriori se face conform
urmatoarei relatii de calcul :

Q = q x S [W]

Pentru calculul suprafetelor peretilor se va considera inaltimea de 4 m si din

suprafata rezultata se va scadea suprafata vitrata.

Scalcul NE: 156.98 m2 Sperete NE: 193.2 m2 Svitrata NE: 36.22 m2

Scalcul SV: 148.43 m2 Sperete SV: 186 m2 Svitrata SV: 37.57 m2
Scalcul Terasa: 560.94 m2

Ora\Orientare N S E V NE NV SE SV TERASA
1 - - - - 2.09 3.07 2.63 3.59 5.44
2 - - - - 1.71 2.59 2.19 3.06 5.22
3 - - - - 1.33 2.11 1.76 2.54 4.98
4 - - - - 0.96 1.66 1.35 2.04 4.73
5 - - - - 0.72 1.25 1.01 1.59 4.49
6 - - - - 0.82 0.92 0.9 1.23 4.28
7 - - - - 1.19 0.69 1.1 0.97 4.12
8 - - - - 1.67 0.57 1.55 0.82 4.05
9 - - - - 2.13 0.58 2.2 0.8 4.07
10 - - - - 2.46 0.7 2.94 0.9 4.19
11 - - - - 2.7 0.92 3.66 1.17 4.38
12 - - - - 2.92 1.22 4.27 1.68 4.64
13 - - - - 3.15 1.57 4.68 2.42 4.95
14 - - - - 3.37 2.01 4.93 3.32 5.27
15 - - - - 3.58 2.6 5.06 4.26 5.58
16 - - - - 3.73 3.32 5.11 5.13 5.85
17 - - - - 3.82 4.09 5.08 5.81 6.06
18 - - - - 3.83 4.74 4.97 6.2 6.18
19 - - - - 3.76 5.03 4.78 6.22 6.23
20 - - - - 3.59 4.98 4.52 5.98 6.2
21 - - - - 3.37 4.75 4.2 5.6 6.12
22 - - - - 3.1 4.4 3.85 5.15 6
23 - - - - 2.79 3.99 3.46 4.65 5.84
24 - - - - 2.45 3.54 3.05 4.12 5.65

Terasa
Ora\Orientare NE q x SNE SV q x SSV q x STerasa
1 2.09 328.09 3.59 532.86 5.44 3051.51

8
 2 1.71 268.44 3.06 454.2 5.22 2928.11
3 1.33 208.78 2.54 377.01 4.98 2793.48
4 0.96 150.7 2.04 302.8 4.73 2653.25
5 0.72 113.03 1.59 236 4.49 2518.62
6 0.82 128.72 1.23 182.57 4.28 2400.82
7 1.19 186.81 0.97 143.98 4.12 2311.07
8 1.67 262.16 0.82 121.71 4.05 2271.81
9 2.13 334.37 0.8 118.74 4.07 2283.03
10 2.46 386.17 0.9 133.59 4.19 2350.34
11 2.7 423.85 1.17 173.66 4.38 2456.92
12 2.92 458.38 1.68 249.36 4.64 2602.76
13 3.15 494.49 2.42 359.2 4.95 2776.65
14 3.37 529.02 3.32 492.79 5.27 2956.15
15 3.58 561.99 4.26 632.31 5.58 3130.05
16 3.73 585.54 5.13 761.45 5.85 3281.5
17 3.82 599.66 5.81 862.38 6.06 3399.3
18 3.83 601.23 6.2 893.55 6.18 3466.61
19 3.76 590.24 6.22 923.23 6.23 3494.66
20 3.59 563.56 5.98 887.61 6.2 3477.83
21 3.37 529.02 5.6 751.06 6.12 3432.95
22 3.1 486.64 5.15 764.41 6 3365.64
23 2.79 437.97 4.65 690.2 5.84 3275.89
24 2.45 384.6 4.12 611.53 5.65 3169.31

APORTURI DE CALDURA PRIN ELEMENTE DE CONSTRUCTIE

VITRATE

Determinarea suprafeţei însorite a unei ferestre

9
 Aporturile de căldură care pătrund prin elementele de construcţie vitrate
(ferestre, luminatoare, pereţi cortină) se datorează intensităţii radiaţiei solare şi
diferenţei de temperatură dintre aerul interior şi exterior.
Radiaţia solară incidentă (I) pe un element vitrat care produce aporturile de
căldură pentru încăperea climatizată, este compusă din radiaţie directă (I D) şi
radiaţie difuză (Id) , şi suferă o serie de modificări la trecerea prin elementul vitrat
respectiv.

Ora 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 medie
NE 333 402 301 130 4 - - - - - - - - 49
ID SV - - - - - 58 241 393 485 514 468 370 188 113
Terasa 89 241 381 523 647 711 734 711 647 532 381 241 89 247
Id 53 80 103 123 136 146 147 146 136 123 103 80 53 59

Relaţia de calcul a aportului de căldură transmis prin elementele vitrate

este:

QFE = Qi + QT [W]

unde:

- Qi - fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat intensităţii radiaţiei solare;

- QT - fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat diferenţei de temperatura.

Fluxul de căldură Qi pătruns prin fereastră datorat intensităţii radiaţiei solare

se poate calcula cu relaţia:

Qi = ct f m (Si cp IDmax + S Idmax ) [W]

Unde:
- ct - coeficient funcţie de tipul tâmplăriei;
Pentru ferestre cu ramă de lemn sau PVC, ct = 1 iar pentru ferestre cu ramă de
aluminiu, gen vitrină, fără ramă sau perete cortină c t = 1,15
- cp - coeficient pentru puritatea atmosferei, indicat în tabelul 6.1;
Coeficientul pentru puritatea atmosferei se alege pentru ora la care radiaţia
solară directă este maximă. Pentru valori intermediare ale altitudinilor se va
recurge la interpolarea valorilor din tabel.

Barlad: altitudine = 80m => cp(SV) = 0.93 ; cp(NE) = 0.92

- f – factor solar, depinzând de calitatea geamului şi a ecranării ferestrei;

10
Factorul solar reprezintă raportul dintre fluxul solar pătruns prin fereastra cu
protecţie antisolară (geam gros, geamuri duble, geamuri absorbante sau
reflectante sau cu elemente de ecranare, rulouri, storuri) şi fluxul solar pătruns
printr-o fereastră simplă cu geam de 3 mm. Acest coeficient este indicat în
tabelele 6.2; 6.3; 6.4; 6.5; 6.6.

-alegem geam termopan, reflectant, cu elemente de umbrire (jaluzele

verticale), translucide => f – nu exista

- m - coeficient de acumulare termică, care depinde de tipul elementului de

modul de ecranare al ferestrei, de orientare, de ora de calcul şi masivitatea
elementelor de construcţie. Masivitatea elementelor de construcţie este
caracterizată prin coeficientul mediu de asimilare termică al clădirii.
n

 S js j
s med  j 1
n
Sj
j 1

în care:
Sj - suprafaţa interioară a elementului de construcţie, m ;
sj - coeficientul de asimilare termică al materialelor din care sunt construite
suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie masive ale încăperii.
Coeficienţii m sunt indicaţi în tabelele 6.7 şi 6.8.

Uzual: smed = 4.5 – 10.5 W/m2K => smed= 8 W/m2K

- S i - suprafaţă însorită a ferestrei de lăţime B şi înălţime H:

Si = (H-hu)(B-bu), [m2]

- bu - lăţimea benzii umbrite:

- hu - înălţimea benzii umbrite:
bu = cu11; hu = cu22 - h1;
1, 2, - sunt retragerile ferestrei faţă de elementele de umbrire;

- h1 – distanţa dintre fereastră şi elementul orizontal de umbrire

- cu1 şi cu2 sunt coeficienţi de umbrire determinaţi funcţie de unghiul de
azimut solar  şi unghiul de înălţime solară i (coeficienţii cu1 şi cu2 sunt indicaţi în
tabelul 6.9)

S – suprafaţa ferestrei [m2], calculată prin:

S =BH

Dacă bu sau hu sunt mai mari decât B respectiv H întreaga fereastră este în
umbră deci Si = 0

11
 Fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat diferenţei de temperatură se
calculează cu relaţia:

QT = S Uf (te-ti) (W);
S = BxH suprafaţa totală a ferestrei (m2);

- Uf - coeficient global de transfer de căldură al ferestrei (W/m 2K) indicat în

tabelul 6.10;
- te - temperatura aerului exterior la ora de calcul,
- ti- temperatura aerului interior, în °C.

Am ales geam dublu cu o suprafata tratata, e≤0.4, dimensiuni 4-12-4(aer)

 Uf=2.4

Calculul Idmax x SF, UF x SF:

Orientare SV: IDmax = 514

1) Ferestre 115/150 n = 18

Idmax = 147, SF = 1.72 m2, UF = 2.4

Idmax x SF = 252.84
UF x SF = 4.12

2) Ferestre 135/150 n=2

Idmax = 147, SF = 2.02 m2, UF = 2.4

Idmax x SF = 296.94
UF x SF = 4.84

3) Ferestre 165/150 n=1

Idmax = 147, SF = 2.47 m2, UF = 2.4

Idmax x SF = 363.09
UF x SF = 5.92

Orientare NE: IDmax = 301

4) Ferestre 115/150 n = 21

Idmax = 147, SF = 1.72 m2, UF = 2.4

Idmax x SF = 252.84
UF x SF = 4.12

12
 SV 165/150

Ora de calcul 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
te 23,6 26 28,1 29,5 30,4 30,9 31,2 31,4 31,2 30,6 29,6 28 25,9
M 0,17 0,2 0,24 0,37 0,53 0,67 0,76 0,78 0,74 0,64 0,48 0,31 0,19
cu1 - - - 4,33 1 0,23 0,18 0,49 0,78 1,15 1,66 - -
cu2 - - - 8,4 1,06 1,93 1,45 1,15 0,89 0,71 0,49 - -
bu - - - 0,86 0,2 0,04 0,03 0,09 0,15 0,23 0,33 - -
hu - - - 1,68 0,21 0,38 0,29 0,23 0,17 0,14 0,09 - -
Si - - - - 1,87 1,8 1,96 1,98 1,99 1,93 1,86 - -
ct*cp*f*m
- - - - 473,76 576,49 712,05 738,25 703,93 590,45 426,77 - -
*Si*ID max
ct*f*m*S*Idmax 61,72 72,61 87,14 134,34 192,43 243,27 275,94 283,21 268,68 232,37 174,28 112,55 68,98
QI (W) 61,72 72,61 87,14 134,34 666,19 819,76 987,99 1021,46 972,61 822,82 601,05 112,55 68,98
SFE*UFE*(te-ti) -8,28 5,92 18,35 26,64 31,96 34,92 36,7 37,88 36,7 33,15 27,23 17,76 5,32
QFE 53,44 78,53 105,49 160,98 698,15 854,68 1024,69 1059,34 1009,31 855,97 628,28 130,31 74,3
n x QFE 53,44 78,53 105,49 160,98 698,15 854,68 1024,69 1059,34 1009,31 855,97 628,28 130,31 74,3

NE 115/150

Ora de calcul 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
te 23,6 26 28,1 29,5 30,4 30,9 31,2 31,4 31,2 30,6 29,6 28 25,9
m 0,67 0,59 0,45 0,38 0,36 0,33 0,31 0,28 0,25 0,21 0,17 0,12 0,08
cu1 1,28 2,05 5,67 - - - - - - - - - -

cu2 1,14 2,35 8,27 - - - - - - - - - -

bu 0,25 0,41 1,13 - - - - - - - - - -

hu 0,22 0,47 1,65 - - - - - - - - - -

Si 1,15 0,76 - - - - - - - - - - -
ct*cp*f*m 213,36 124,17 - - - - - - - - - - -
*Si*ID max
ct*f*m*S*Idmax 169,40 149,17 113,77 96,07 91,02 83,43 78,38 70,79 63,21 53,09 42,98 30,34 20,22

QI (W) 382,76 273,34 113,77 96,07 91,02 83,43 78,38 70,79 63,21 53,09 42,98 30,34 20,22

SFE*UFE*(te-ti) -5,77 4,12 12,79 18,57 22,29 24,35 25,59 26,41 25,59 23,11 18,98 12,38 3,71

QFE 376,99 277,46 126,56 114,64 113,31 107,78 103,97 97,20 88,80 76,20 61,96 42,72 23,93

n x QFE 7916,79 5826,66 2657,76 2407,44 2379,51 2263,38 2183,37 2041,20 1864,80 1600,20 1301,16 897,12 502,53

13
 SV 115/150

Ora de
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
calcul
te 23,60 26,00 28,10 29,50 30,40 30,90 31,20 31,40 31,20 30,60 29,60 28,00 25,90
m 0,17 0,20 0,24 0,37 0,53 0,67 0,76 0,78 0,74 0,64 0,48 0,31 0,19
cu1 - - - 4,33 1,00 0,23 0,18 0,49 0,78 1,15 1,66 - -
cu2 - - - 8,40 1,06 1,93 1,45 1,15 0,89 0,71 0,49 - -
bu - - - 0,86 0,20 0,04 0,03 0,09 0,15 0,23 0,33 - -
hu - - - 1,68 0,21 0,38 0,29 0,23 0,17 0,14 0,09 - -
Si - - - - 1,22 1,24 1,35 1,34 1,33 1,25 1,15 - -
ct*cp*f*m - - - - 309,08 397,13 490,44 499,62 470,46 382,41 263,86 - -
*Si*ID max
ct*f*m*S
42,98 50,56 60,68 93,55 134,00 169,40 192,15 338,80 187,10 161,81 212,38 78,38 48,03
*Idmax
QI (W) 42,98 50,56 60,68 93,55 443,08 566,53 682,59 838,42 657,56 544,22 476,24 78,38 48,03
SFE*UFE*(te- -5,76 4,12 12,77 18,54 22,24 24,30 25,54 26,36 25,54 23,07 18,95 12,36 3,70
ti)
QFE 37,22 54,68 73,45 112,09 465,32 590,83 708,13 864,78 683,10 567,29 495,19 90,74 51,73
n x QFE 669,96 984,24 1322,10 2017,62 8375,76 10634,94 12746,34 15566,04 12295,80 10211,22 8913,42 1633,32 931,14

SV 135/150

Ora de
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
calcul
te 23,60 26,00 28,10 29,50 30,40 30,90 31,20 31,40 31,20 30,60 29,60 28,00 25,90
m 0,17 0,20 0,24 0,37 0,53 0,67 0,76 0,78 0,74 0,64 0,48 0,31 0,19
cu1 - - - 4,33 1,00 0,23 0,18 0,49 0,78 1,15 1,66 - -
cu2 - - - 8,40 1,06 1,93 1,45 1,15 0,89 0,71 0,49 - -
bu - - - 0,86 0,20 0,04 0,03 0,09 0,15 0,23 0,33 - -
hu - - - 1,68 0,21 0,38 0,29 0,23 0,17 0,14 0,09 - -
Si - - - - 1,48 1,46 1,59 1,60 1,59 1,52 1,43 - -
ct*cp*f*m
- - - - 374,95 467,59 577,63 596,56 562,43 465,01 328,11 - -
*Si*ID max
ct*f*m*S
50,47 59,38 71,26 109,86 157,37 198,94 225,67 231,61 219,73 190,04 142,53 92,05 56,41
*Idmax
QI (W) 50,47 59,38 71,26 109,86 532,32 666,53 803,30 828,17 782,16 655,05 470,64 92,05 56,41
SFE*UFE*(te-
-6,77 4,84 15,00 21,78 26,13 28,55 30,00 30,97 30,00 27,10 22,26 14,52 4,35
ti)
QFE 43,70 64,22 86,26 131,64 558,45 695,08 833,30 859,14 812,16 682,15 492,90 106,57 60,76
n x QFE 87,40 128,44 172,52 263,28 1116,90 1390,16 1666,60 1718,28 1624,32 1364,30 985,80 213,14 121,52

14
 DEGAJĂRI DE CĂLDURĂ DE LA SURSE INTERIOARE

Sursele interioare potenţiale de degajări de căldură sunt : oamenii,

iluminatul, maşinile şi echipamentul acţionat electric, suprafeţele calde,
materialele care se răcesc, etc.

Qdeg = Qoameni + Qiluminat + Qap. el.+ Qmot.el.+ Qmancare + Qalte surse

1) Degajarea de căldură de la oameni

Degajarea de căldură de la oameni este dependentă de mai mulţi factori

din care cei mai importanţi se referă la felul activităţii care evidenţiază efortul
depus şi temperatura aerului interior.
Degajarea de căldură a oamenilor Qom se determină cu relaţia:

Q om = N q om

În care:

N – numărul de persoane şi
qom - degajarea specifică de căldură a unei persoane în funcţie de starea de efort
fizic şi temperatura aerului interior şi care poate fi redat în nomograme sau tabele
(W/persoană).

Degajarea de căldură a oamenilor funcţie de tipul activităţii (după ASHRAE)

Degajarea [W] qp ql
Tipul activităţii Bărbat Ponderată
adult
Aşezat la teatru, matinee 115 95 65 30
Aşezat la teatru, noaptea 115 105 70 30
Aşezat, muncă uşoară, birouri, 130 115 70 45
apartamente
Activitate moderate, birouri, 140 130 75 55
apartamente
Mers uşor, magazine 160 130 75 55
Mers uşor, bănci, farmacii 160 145 75 70
Muncă sedentară, restaurante 145 160 * 80 80
Muncă la bandă în fabrică 235 220 80 140
Dans moderat, discotecă 265 250 90 160
Mers cu 4,8 km/h, muncă uşoară 295 295 110 185
la maşini unelte
Bowling 440 425 170 255
Muncă grea, fabrică 440 425 170 255

15
 Muncă grea la maşini unelte 470 425 180 285
Atletism 585 525 210 315

Ponderarea s-a efectuat considerând că o femeie degajă aproximativ 85% din

degajarea de căldură a unui bărbat adult iar un copil aproximativ 75% din
aceasta.
 - această degajare conţine 18 W căldură din mâncarea consumată, 9 W
căldură perceptibilă şi 9 W căldură latentă.

Degajarea specifică a unei persoane q om se poate scrie la rândul său:

q om = qp + ql

în care:

q p – degajarea de căldură perceptibilă

ql – degajarea de căldură latentă
qp = q om - ql

Pentru situaţiile obişnuite de activitate depusă degajarea de căldură a oamenilor

q om se poate evalua cu ajutorul tabelului.

N = 90 persoane
qp= 75 W
ql= 55 W => q om = 130 W

 Qoameni = 11.7 kW

2) Degajarea de căldură de la iluminatul electric

Fluxul de căldură degajat de la sursele de iluminat electric se poate

determina cu relaţia:

Q = Nil*B [W]

în care:

-Nil este puterea instalata a surselor de iluminat, în W;

- B este coeficient care ţine seama de partea de energie electrica transformată în
căldură.

Pentru iluminatul fluorescent B = 0,8 iar pentru cel incandescent B = 0,9.

In cazul iluminatului incandescent repartiţia căldurii este 72% căldură

radiantă de mare lungime de undă şi 28% căldura convectivă şi conductiva

16
(inclusiv lumina) iar pentru iluminatul fluorescent 26,5% este căldura radiantă şi
73,5% căldura convectivă, conductivă şi lumină.

Deşi este destul de însemnat cantitativ, fluxul termic provenit de la

iluminatul electric nu se introduce întotdeauna sau cu întreaga valoare in bilanţul
termic. Un caz tipic este acela al încăperilor vitrate când sarcina termica
corespunde unei ore de calcul la care radiaţia solară este maximă când
iluminatul electric nu este necesar.

Nil = 20 W/m2
B = 0.8
S = 560 m2 => Qiluminat = 8.96 kW

3) Degajări de căldură de la echipamentul electronic de birou

Echipamentele de birou (computere, imprimante, fotocopiatoare,

videoproiectoare, servere, staţii de lucru etc.) au degajări importante de căldură
şi trebuie luate în considerare puterile electrice indicate de producător.

Dacă nu se cunoaşte echiparea exactă a biroului, în faza de proiect tehnic

se pot utiliza datele de mai jos. La stabilirea exactă a echipamentului sarcinile
termice se vor reevalua. Valori ale degajărilor specifice acestor tipuri de
echipamente sunt redate în tabel.

Degajarea de căldură a echipamentului de birou

Nr. Tip echipament Degajarea de căldură maximă

1 Server 500 - 1500 W
2 Calculator 100 – 400 W
3 Staţie de lucru 500 w
4 Laptop 90 W
5 Ploter 75 W
6 Imprimantă de birou cu 50 W
de jet cerneală
7 Imprimantă cu laser 250 W
8 Copiator de mare 300-400 W
viteză
9 Retroproiector 250 W
10 Videoproiector 200 W
11 Copiator digital 100 W

Calculatoare = 46 buc. x 100-400 W => 4600 W

Imprimante de birou = 40 buc. x 50 W => 2000 W
Copiatoare = 10 buc. x 300-400 W => 3000 W

17
 => Qap.el. = 9.6 kW

=> Qdeg = 30.26 kW

Aporturi de căldură de la încăperi vecine

Se ştie din tema de proiectare că încăperea climatizată se învecinează cu

doua încăperi neclimatizate, având un pereti exteriori de orientare SE si NV.
In aceste condiţii, aportul de căldură pe care îl primeşte încăperea climatizată de
la încăperile vecine care sunt ventilate mecanic, se determină cu relaţia :

Qiv = SPI * UPI * (tvm – ti) (W)

SPI = 2 x 49.6 m2 (cu usi cu tot)

Susi=2 x 0.9 x 2.1=3.78 m2

Peretele interior este de tip monostrat, din cărămidă plină (tip 1), de grosime
 = 15 cm şi  = 0.8 W/m K şi are coeficientul global de transfer de căldură U pi.
1
U PI   1
 2.974
1  1 1 0.15 1
  W/m2 K.
  8 1.74 8
i  i
Uui=1/R=1/0.287=3.484 W/m2 K

ti = 25C

Conform relaţiei de mai jos se obţine:

tvm = tml + Az + 5 = 21 + 7 + 5 = 31.7 °C
tml = 20.7C pentru un grad de asigurare de 50%.
Qiv = (45.82 x 2 x 2.974 + 3.78 x 2 x 3.484) x (31.7 – 25) = 2002.471 W

\Ora 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
QPE (NE) 263 335 387 424 459 495 530 562 586 600 602 591 564
QFE (NE) 7917 5827 2658 2408 2380 2264 2184 2042 1865 1601 1302 898 503
QPE (SV) 122 119 134 174 250 360 493 633 762 863 894 924 888
QFE (SV) 811 1192 1601 2442 10191 12880 15438 18344 14930 12668 10528 1977 1127
QT 2272 2284 2351 2457 2603 2777 2957 3131 3282 3400 3467 3495 3478
Qiv 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003 2003
Qaporturi
(W) 13388 11760 9134 9908 17886 20779 23605 26715 23428 21135 18796 9888 8563

18
 Din calculul aporturilor şi degajărilor de căldură a rezultat o valoare
maximă Qmaxap+deg = 56 975 W.

BILANŢUL TERMIC DE IARNĂ AL ÎNCĂPERILOR VENTILATE

(pierderi de căldură , degajări de căldură de la oameni, şi de la
alte surse interioare).

Sarcina termică de iarnă este dată de expresia :

Qi=QSi-Qp
unde :
QSi= reprezintă degajările de căldură de la sursele interioare
Qp= pierderile orare de căldură ale încăperii calculate conform STAS1907/81
QSi= Qîncăperi alăturate+Qoameni+Qiluminat+Qmaşini acţionate electric
Qp= qsp x V x (ti,i – te)
în care :
qsp= încărcarea termică a încăperii qsp = (0,7……0,9) W/m3K
V= volumul încăperii V = 2 240 m 3
ti,I = 21°C
te = -18°C

 Qp = 69 888 W = 69.888 KW

Qs,v,o = 11 700 W

 Qs,I = 5 850 W

 Qi = 5.85 – 69.888 = - 64.038 KW

BILANŢUL DE UMIDITATE AL ÎNCĂPERILOR VENTILATE, VARA

ŞI IARNA.

Bilantul de umiditate al incaperilor ventilate sau climatizate se calculeaza

atat in situatia de iarna cat si in cea de vara cu relatia:

G = Gdeg – Gcons [Kg/s] Gdeg - degajari de umiditate de la

sursele interioare
Gcons - consumurile de umiditate in
Interiorul incaperii

a) Degajarile de umiditate:

19
 Gv = Gvo + Gvmanc + Gv alte surse

Gvo = N x gom [Kg/s] - dependenta de temperatura interioara

si gradul de efort

gom = ql/(hv x 1000) [Kg/(s x pers)]

ql - degajarea de caldura latenta a omului

hv – entalpia vaporilor de apa la temperatura corpului uman la t om = 37° C

ql = 55 W/om
hv = 1,86 x tom + 2500 [KJ/Kg] => hv = 2568,82 [KJ/Kg]

gom = 21,4 x 10-6 [Kg/(s x pers)]

 G = Gvo = N x gom = 21,4 x 10-6 x 90

 G = 1,92 x 10-3 [Kg/s]

Gi = Gv,o/2

 Gi = 0.96 x 10-3 [Kg/s]

b) Consumurile de umiditate:

Consumurile de apa sunt realizate de materiale higroscopice de

suprafetele reci pe care se poate produce condensarea vaporilor de apa. De
obicei aceste consumuri sunt nule in incaperile ventilate sau climatizate.

Raza procesului:

a) Vara: εv = Qv/Gv [kJ/Kgvap]

εv = 56.975 / 1.92 * 10-3

 εv = 29 674 kw/(kg/s)

b) Iarna: εi = Qi/Gi [kJ/Kgvap]

 εi = -66 706.25 kw/(kg/s)

20
 CALCULUL DEBITULUI DE AER. DEBIT DE AER SPECIFIC.
NUMĂR ORAR DE SCHIMBURI. MĂSURI SUPLIMENTARE
PENTRU REDUCEREA DEBITULUI DE AER DE VENTILARE.
CALCULUL DEBITULUI MINIM DE AER PROASPĂT

Perioada de vară

Metodologia de determinare a debitului de aer este următoarea :

1. Se înscrie în diagrama i-x punctul de stare a aerului interior pentru

vară, Iv, pe baza temperaturii şi umidităţii relative adoptate pe considerente de
confort sau tehnologice. Se citesc parametrii i i şi xi care intervin în calculul
debitului de aer.

2. Se consideră raza procesului εv, pe baza raportului dintre bilanţul

termic, Qv şi bilanţul de umiditate, Gv :
εv=Qv/Gv
Valoarea εv obţinută se marchează pe scara marginală a diagramei i-x cu
care se lucrează sau se construieşte grafic.

 εv = 29 674 kw/(kg/s)

3. Se duce prin punctul I v o paralelă la raza procesului, determinată

anterior. Pentru a obţine direcţia corectă a razei procesului se uneşte punctul 0 0C
cu valoarea razei înscrisă pe marginea diagramei.

4. Se stabileşte temperatura aerului refulat, t c, plecându-se de la

valorile recomandate ale diferenţei de temperatură dintre aerul interior, t i şi cel
refulat, tc, Δt=ti-tc. Pentru sistemul de ventilare „sus-sus” cu refularea aerului în
sus, în afara zonei de lucru Δt=5…100C.

5. Se intersectează paralela la εv, dusă prin Iv, cu dreapta de

temperatură tc=ti-Δt. Punctul rezultat care se notează cu C v reprezintă starea
aerului climatizat cu care acesta este introdus în încăpere. Aerul introdus, de
stare Cv, preia din încăpere căldura şi umiditatea în exces, evoluând pe dreapta
CvIv de la Cv spre Iv şi este evacuat din încăpere cu starea I v. Se citesc grafic
parametrii punctului Cv(hc,xc).

6. Se calculează debitul de aer necesar pentru evacuarea căldurii şi

umidităţii în exces cu una din relaţiile :
L=Qv/(hi-hc)=Gv/(xi-xc)
Deşi teoretic valorile rezultate din cele două relaţii ar trebui să fie identice,
corespunzătoare condiţiei puse de preluare simultană a căldurii şi umidităţii,
debitul de aer, L, determinat cu prima relaţie nu corespunde totdeauna exact cu

21
cel determinat cu cea de-a doua relaţie din cauza erorii cu care se citesc valorile
h şi x. Dacă diferenţele nu sunt prea mari, respectiv ordinul de mărime este
acelaşi, se va adopta debitul determinat pe baza diferenţei de entalpii pentru
care corespunde o eroare de citire mai mică. În caz contrar se va verifica
corectitudinea stabilirii punctului Cv.

L = Qv/(hi-hc)
hi = 48.1
Lv = L/ρc
Lvh = Lv x 3600
V = 2 240 m3
η = Lvh/V

Δtc (°C) tc (°C) hc (kJ/kg) L (kg/s) ρc (kg/m3) Lv (m3/s) Lvh (m3/h) η (h-1)
5 20 42.5 10.359 1.199 8.639 31100.4 13.88
6 19 41 8.139 1.203 6.765 24354 10.87
7 18 40 7.121 1.206 5.904 21254.4 9.48
8 17 38.5 5.997 1.211 4.952 17827.2 7.95
9 16 37.5 5.426 1.215 4.465 16074 7.17
10 15 36.5 4.954 1.218 4.067 14641.2 6.53

Perioada de iarnă

Când debitul de aer, L, se menţine acelaşi şi pentru perioada de iarnă,

urmează să se recalculeze parametrii aerului refulat. Se cunosc : sarcina termică
de încălzire, Qi, sarcina termică de umiditate, Gi şi debitul de aer, L. Scriind cele
două ecuaţii de bilanţ termic şi respectiv de umiditate :
Qi=L*(hi-hc)
Gi=L*(xi-xc)
Se obţin parametrii aerului refulat iarna, C i :
hc=hi-(Qi/L) = 50.8
xc=xi-(Gi/L) = 6.99
În realitate este suficientă determinarea unui singur parametru, h c, xc,
pentru că se cunoaşte şi raza procesului εi. Ducând prin Ii o paralelă la εi, la
intersecţia cu hc sau xc rezultă punctul căutat Ci.

Debitul specific de aer

Reprezintă raportul dintre debitul de aer, L şi numărul de persoane, N.
Ls=L/N

Numărul orar de schimburi de aer

Reprezintă raportul dintre debitul de aer, L şi volumul încăperii, V.
N=L/V = 7 h-1

22
Calculul debitului minim de aer proaspăt
Debitul de aer L, calculate conform paragrafelor de mai sus, este
determinat din conditiile de preluare simultana a caldurii si a umiditatii din
incaperile deservite. Deoarece climatizarea sau ventilarea trebuie sa se realizeze
cu consumuri reduse de energie, se doreste ca o mare parte a debitului de aer
sa fie recirculat. Pentru a mentine calitatea aerului interior la un nivel acceptabil
nu se poate recircula intreg debitul de aer, urmand ca o parte a aerului de
ventilare sau climatizare sa fie preluat din exterior.
Debitul minim de aer proaspat Lp, se calculeaza pentru a satisface
urmatoarele trei conditii:
- de diminuare a nocivitatilor
- de realizare a conditiilor igienico sanitare
- de realizare a racordului de aer proaspat

Lp = max (Lp1, Lp2, Lp3 )

1) Conditia de diluare a CO2

Lp1 = Yco2/ (Ya-Yr) = No*gco2/(Ya-Yr)

Ya = concentratia maxima admisibila de CO2 din aerul interior

Yr = concentratia de CO2 din aerul exterior
gco2 = debitul de CO2 specific emis de o persoana

Ya = 1.75 g/m3 - incaperi in care oamenii se afla periodic

Yr = 0.5 - oras, mediu rural
No = 90
gco2 = 35g/h

 Lp1 = 2 520 m3/h

2) Conditia de diluare a fumului de tigara

Lp2 = Lsp x No [m3/h]

Lsp = 25 m3/h*pers – fumat interzis

 Lp2 = 2 250 m3/h

3) Conditia de 10%

Lp3 = 0.1 x Lvh Lvh = 16 074 m3/h

=>Lp3 = 1 607.4 m3/h

1), 2), 3) => Lp = 2 520 m3/h

23
 REPREZENTAREA PROCESELOR DE TRATARE COMPLEXĂ
A AERULUI ÎN DIAGRAMA I-X, VARA ŞI IARNA

Scopul acestor reprezentări îl constituie stabilirea numărului şi a

succesiunii elementelor componente ale agregatului de tratare a aerului,
necesare pentru modificarea parametrilor aerului de la starea exterioară sau a
amestecului până la cea corespunzătoare aerului climatizat, cu care acesta este
refulat în încăpere. Cum în aceste transformări are loc modificarea parametrilor
de stare şi unui anumit debit de aer determinat anterior între o stare iniţială şi o
stare finală (cel climatizat) consumul energetic total nu depinde de drumul urmat,
diversele modalităţi folosite pentru tratarea complexă vara sau iarna, includ o
succesiune de procese termodinamice simple, realizabile în diferite variante
tehnice cu anumite aparate. Evident, această succesiune este influenţată şi de
poziţia de control şi reglare automată a acestor parametrii. Oricare din variantele
adoptate presupune trei etape importante şi anume :
1. Definirea punctelor de stare care intervin în transformarea respectivă şi
care, împreună cu debitul de aer, devin ipotezele necesare pentru dimensionarea
elementelor componente ale agregatului.
2. Trasarea propriu zisă a proceselor în diagrama i-x, definirea lor şi eventual
nominalizarea aparatelor necesare pentru realizarea fiecărui proces simplu parte.
3. Alcătuirea schemei tehnologice a agregatului necesar pentru tratarea
complexă a aerului, care include practic aparatele rezultate la punctul 2, în
succesiunea dată. Cum între o anumită modalitate de tratare complexă a aerului
şi schema tehnologică a agregatului există o corespondenţă biunivocă, în final
agregatul de tratare complexă a aerului va trebui să includă suma elementelor
necesare proceselor de iarnă şi de vară, cele comune urmând a fi dimensionate
pentru situaţia cea mai defavorabilă, verificându-se pentru cealaltă situaţie.

Procese de tratare a aerului pentru sisteme de climatizare ˝prin

amestec˝

24
 Proces de tratare iarna cu umidificare adiabatică
Param.\Pct. Ei Ii C M P R
t (°C) -18 21 33 14.5 18.2 15
h (kJ/kg) -18 39 50.8 28.92 32 32
x (g/kg) 0.6 7 6.99 5.86 5.86 6.99
φ (%) 80 45 23 55 42 63

Pentru trasarea procesului de tratare se cunosc din etapele anterioare de calcul

următoarele elemente:
- starea aerului exterior Ei, prin parametrii te şi x e; Ei(-18; 0.6)
- starea aerului interior Ii, prin parametrii ti şi  i; Ii(21; 44)
- sarcina termică şi sarcina de umiditate de iarnă Qi şi Gi;(-64.038; 0.96 x 10-3)
- debitul de aer necesar pentru climatizare L, debitul de aer proaspăt Lp şi
debitul de aer recirculat Lr.(16 074; 2 520; )

Etapele trasării procesului de tratare sunt următoarele:

- se amplasează punctele cunoscute în diagrama h – x;
- se determină parametrii aerului climatizat pentru situaţia de iarnă cu relaţiile;

Qi G
hc  hi  ; [kJ/kg]; x c  x i  i [g/kg]
L L
 hc = 50.8 [kJ/kg]
 xc = 6.99 [g/kg]
Qi
- se determină raza procesului i = şi se trasează această dreaptă în
Gi

diagrama h-x şi apoi o paralelă la această dreaptă prin punctul Ii;

 εi = -66 706.25 kw/(kg/s)

- se amplasează punctul C în diagrama h - x la intersecţia lui xc cu hc şi se

verifica dacă acesta se află pe dreapta paralelă la i, dusă prin punctul Ii ;
- se determină parametrii aerului amestecat M, cu relaţiile;

25
 Lp * h e  Lr * h i Lp * x e  Lr * x i
hM = ; [kJ/kg]; xM = [g/kg]
Lp  Lr Lp  Lr

Lr = L – Lp = 5.426 – 0.959 = 4.467 kg/s

 hM = 28.92
 xM = 5.86
şi se amplasează punctul M în diagrama h–x, la intersecţia celor doi parametri
verificându-se ca punctul să se afle pe dreapta care uneşte punctele Ii şi Ei
- se determină punctul R la intersecţia dreptei xc cu curba R = 90%;
- se determină punctul P la intersecţia dreptei hR cu dreapta xM;
- se unesc punctele M, P, R, şi C obţinându-se procesul de tratare prezentat în
figura care este realizat din următoarele procese simple:
- Ii +Ei = M - proces de amestec;
-MP - proces de preîncălzire;
-PR - proces de umidificare adiabatică;
-RC - proces de reîncălzire;
-CI - proces în încăpere;

26
Pentru a putea realiza şi procesele de vară schema agregatului se va
completa cu elementele necesare.

Sarcinile termice ale bateriilor de încălzire pentru procesul de tratare cu aer

amestecat vor fi:
- bateria de preîncălzire BPÎ : Q BPÎ = L (hP - hM)  L ( tP - tM ) [Kw]
 Q BPÎ = 16.71 KW

27
- bateria de reîncălzire BRÎ: Q BRÎ = L (hC – hR)  L ( tC – tR ) [Kw]
 Q BRÎ = 102 KW

Consumul de apă pentru umidificare este: Ga = L ( x R –xM) [g/s]

 Ga = 6.13 KW

Proces de tratare vara cu răcire şi umidificare adiabatică

Param.\Pct. Ev Iv C M U R U’
t (°C) 31.4 25 15 26.2 16.8 14.9 14.9
h (kJ/kg) 62 48.5 39 50.88 38.5 38.5 35.8
x (g/kg) 11.8 9.4 9.39 9.82 8.6 9.32 8.3
φ (%) 40 45 88 46 72 90 79

Procesul de tratare cu răcire şi umidificare se va utiliza în una din situaţiile:

- există o cameră de umidificare adiabatică necesară pentru procesul de tratare
iarna - procesul de răcire nu poate fi realizat deoarece x M < xR;
- procesul de răcire ar fi realizat neeconomic datorită temperaturii t BR, prea
ridicate a bateriei de răcire.

Procesul se va trasa astfel:

- se amplasează punctele cunoscute Iv, Ev, C în diagrama h-x;
Qv Gv
h c  hi  ; [kJ/kg]; xc  xi  [g/kg]
L L
 hc = 39 [kJ/kg]
 xc = 9.39[g/kg]
- se determină parametrii aerului amestecat cu relaţiile
Lp * h e  Lr * h i Lp * x e  Lr * x i
hM = ; [kJ/kg]; xM = [g/kg]
Lp  Lr Lp  Lr

 hM = 50.88

28
  xM = 9.82

- se determină punctul R la intersecţia dreptei xC cu curba  R = 90%;

- se uneşte punctul M cu punctul T aflat la intersecţia curbei = 100% cu
temperatura medie a bateriei de răcire t BR (valoarea standard de 9,5°C).

- se determină punctul U la intersecţia dreptei MT cu dreapta hR

- se unesc punctele U, R şi C obţinându-se procesul de tratare reprezentat în fig.
13.2.3, care are în componenţă următoarele procese simple de tratare:
- Ev +Iv = M - proces de amestec;
- MU - proces de răcire cu uscare;
- UR - proces de umidificare adiabatică;
- RC - proces de reîncălzire;
- CI - proces în încăpere.

Dacă agregatul de tratare de iarnă are în componenţă o cameră de umidificare

cu abur, procesul se va modifica astfel:

Aerul amestecat de stare M se va răci până la starea U1,care are temperatura

TR, se umidifică izoterm până la starea R după care se va reîncălzi până la
starea C.

Agregatul va avea forma prezentată în figura 13.2.3.a şi are în componenţă:

camera de amestec CA, filtru de aer F, baterie de preîncălzire a aerului
amestecat BPI (care nu funcţionează în perioada de vară), baterie de răcire BR,
cameră de umidificare cu apă CU, baterie de reîncălzire BRI şi ventilator V.
(elementele desenate punctat nu funcţionează în perioada de vară)

29
 Fig.13.2.3. Proces de tratare vara cu răcire şi umidificare adiabatică

Sarcinile bateriilor de răcire şi încălzire sunt:

- bateria de răcire: BR = L ( hM –hU) [kW]
 BR = 67.17 KW
- bateria de reîncălzire BRI = L (hC-hR) = L ( tC- tR) [kW]
 BRI = 2.713 KW
Cantitatea de vapori de apă consumată în proces va fi:
G = L ( x R – xU ) [g/s]
 G = 3.9 KW

30