FIŞĂ DE LECTURĂ

TITLUL OPEREI: POVESTEA HARAP ALB

AUTOR: ION CREANGĂ (1837-1889)
LINKUL: https://bibliotecapemobil.ro/content/scoala/pdf/Povestea_lui_Harap_Alb_-_I._Creanga.pdf
ANUL APARŢIEI: 1877
NUMĂRUL DE PAGINI: 57
https://docs.google.com/forms/d/14lQHyJED8g_z38ygQB6hatYu4OuPR_FdUSfPbbbiwK4/edit
PERSONAJE:
- Harap Alb
- Craiul
- Verde-Împărat
- Cei doi fii mai mari ai craiului
- Cele trei fiice ale împăratului
- Calul năzdrăvan
- Sfânta Duminică
- Spânul
- Împăratul Roș
- Fata Împăratului Roș
- Gerilă
- Setilă
- Flămânzilă
- Ochilă
- Păsări-Lăți-Lungilă
- Furnicile și Crăiasa Furnicilor
- Crăiasa Albinelor si albinele

REZUMAT:

Verde-Împărat si fratele său, craiul, nu s-au văzut de mai muți ani. Craiul are trei fii, iar
Verde-Împărat, trei fete. Din acest motiv, Verde-Împărat îi cere craiului să îi trimită un fiu, ca să
moștenească tronul împărăției sale. Fiul cel mare al craiului se oferă să plece către împărăția
unchiului său, dar este speriat de tatăl său într-o piele de urs în dreptul unui pod. Fiul mijlociu
pățește la fel. Mezinul, supărat de dezamăgirea pe care o simte tatăl său, încearcă și el să plece,
fiind sfătuit de o bătrână pe care a miluit-o să îi ceară craiul hainele, armele si calul său din

1
tinerețe. Pornește la drum și, spre deosebire de frații săi, nu se sperie de craiul în piele de urs,
primind astfel binecuvântarea sa, precum și avertismentul de a evita omul roșu și omul spân.
Pe drum, un spân îi iese de trei ori în cale și, de teamă sa nu se rătăcească, îl ia ca însoțitor.
Acesta îl blocheaza într-o fântână și îl pune să îi jure credință. Își însușește identitatea sa și îl
numește pe mezin Harap Alb.
La curtea lui Verde-Împărat, Spânul este primit cu mare cinste. În timpul unui ospăț,
Spânul gustă niște salate minunate si află ca acestea cresc numai in Grădina Ursului, unde cu
greu se poate intra. Acesta îl trimite pe Harap Alb să îi aducă salate de acolo, sperând ca el să își
găsească moartea acolo. Însă, cu ajutorul Calului Năzdrăvan și al bătrânei, care este, de fapt,
Sfânta Duminică reușește să aducă sarcina sa la bun sfârșit.
Peste câteva zile, Spânul observă în palatul împăratului niște nestemate foarte frumoase.
Acesta îi spune că provin din Pădurea Cerbului, unde nimeni nu poate pătrunde fără să fie
omorât de cerb. Spânul îl trimite pe Harap Alb să aducă pielea și capul cerbului. Fiind iarăși
ajutat de cal și de Sfânta Duminică, reușește să aducă pielea cerbului blestemat împăratului.
În timpul unui ospăț, o pasăre măiastră sosește și le amintește mesenilor de fata Împăratului
Roș, renumită pentru frumusețea ei. Spânul îl trimite pe Harap Alb să i-o aducă, astfel încât să se
poată căsători cu ea.
Pe drum spre palatul lui Roș-Împărat, Harap Alb cruță viața unor furnici și salvează niște
albine, făcând astfel rost de a două aripi, pe care să le ardă dacă are nevoie de ajutorul lor. De
asemenea, își găsește cinci tovarăși de drum: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă și
Ochilă.
Ajunși la curtea Împăratului Roșu, acesta îl supune pe Harap Alb unor teste, pentru a-l
pierde, nevrând să îi dea fata în căsătorie. Îi pune să doarmă într-un cuptor, pe care Gerilă, cu
respirația sa rece îl răcește, le dă sa mănânce și să bea cât sute de oameni, dar Flămânzilă și
Setilă termina toate bucatele cât ai clipi. Furnicile îi ajută să despartă o mierță de semițe de mac
de una de nisip. O altă probă reprezintă găsirea fetei lui Roș-Împărat, transformată în pasăre,
lucru realizat de Ochilă, care o vede în ascunzișurile ei și de Păsări-Lăți-Lungilă, care o
recuperează de fiecare dată, putându-și extinde diverse părți ale corpului după cum dorește.
Crăiasa Albinelor îl ajută pe Harap Alb să o deosebească pe fata lui Roș-Împărat de sora sa
adoptată identică. De asemenea, fata împăratului însuși are o cerință. Își dorește o întrecere între
calul năzdrăvan al lui Harap Alb și turturica ei, pentru a vedea care dintre ei aduce mai repede
apă vie și apă moartă, precum și trei rămurele de măr de unde se bat munții în capete. Deși
turturica este mai iute și ia cele cerute de fată prima, calul i le ia, ajungând primul la palat cu ele.
Harap Alb poate, astfel, în sfârșit, să o aducă pe prințesă Spânului.
Însă, fata si Harap Alb se îndrăgostesc unul de altul. Ajunși la curtea Împăratului Verde,
fiica lui Roș-Împărat îl demască pe Spân. Acesta, ca să se răzbune, îi taie capul lui Harap Alb.
Calul năzdrăvan îl aruncă pe Spân în aer, acesta prăbușindu-se spre moartea sa. Fata îi lipește
părțile corpului lui Harap Alb cu apă moartă și îl învie cu apă vie. Apoi, cei doi se căsătoresc,
având loc un mare ospăț pentru a sărbători aceasta.

2
 FIŞĂ PENTRU CUVINTE NOI

Chiti (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi.

♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui
bine.
Hobot (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă.
Sfarogit Făcut sfarog; scorojit, uscat.
Gherghir(iu) (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau
în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf.
Dupuros (Rar) Ciufulit, zbârlit.
Grebănos Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus,
încovoiat, cocoșat.
Ghijoagă Cal bătrân și slab; mârțoagă.
Chiurchiului (Reg.) A se chercheli.
Farmazon,-oană (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean.
Dârloagă (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A
fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub
conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la
dârdală.
Megieș (în context) Vecin; Țăran liber în Evul Mediu în Moldova sau Țara
Românească
Chilimboț/Chilimoață (Reg.) Aluat care nu s-a copt bine.
Obrăzar 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața
pentru a o feri de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se
acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă
etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața
(uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască.
Solomonit (Pop.) Vrăjit, fermecat.
Măraz, mărazuri (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane.
Vidmă (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma
pădurii = mama-pădurii.

3
4